practici monopiliste

8/8/2019 practici monopiliste

1/21

FORME DE PRACTICI

MONOPOLISTE

- legea noastra sanctioneaza urmatoarele forme de practici monopoliste: intelegerile

monopoliste si abuzul de pozitie dominanta. In ceea ce priveste concentrarile economice

excesive, legea are mai putin un caracter sanctionator, cat mai ales unul preventiv.

1. Intelegerile monopoliste

A) Conceptul general de intelegeri monopoliste

- descrise prin art.5 alin.1 din L 21/ 1996. De retinut: practicile enumerate afecteaza

concurenta normala pe piata atunci cand cel care le savarseste are deja o anumita putere

economica (regula de minimis vz. art. 8 alin.1). In mod exceptional, legea considera ca

unele practici sunt atat de nocive, incat ele trebuie sanctionate indiferent de puterea

economica a autorilor lor (vz. art. 8 alin.2)

- intelegerile monopoliste pot fi definite ca fiind acele manifestari de vointa colectiva ale

unor ag. ec. suficient de independenti unii in raport cu altii spre a putea decide autonom

comportamentul lor pe piata, manifestari de vointa care au drept obiect sau drept efect

impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei pe piata relevanta.

- legea clasifica intelegerile monopoliste in: acorduri propriu-zise, decizii ale asociatilor

de agenti economici si practici concertate.

- o alta clasificare importanta este data de "palierul" economic unde se formeaza

intelegerea monopolista: intelegeri orizontale (acelasi nivel al circuitului economic, de

ex. intre producatorii de otel; sunt in general prezumate ca fiind contrare concurentei

normale, deoarece agentii ec.participanti sunt concurenti directi pe aceeasi piata


2/21

relevanta) si verticale (nivele diferite ale circuitului economic, de ex., intre o rafinarie si

distribuitorii de benzina; tendinta recenta este de a le considera, in principiu, benefice

pentru concurenta si pentru consumatori). Si in cazul multor intelegeri verticale, ag.ec.

participanti pot fi considerati ca aflandu-se in competitie directa deoarece produsele/

serviciile pe care le vand ajung pe aceeasi piata relevanta, insa in ultimele decenii

formele moderne de distributie a produselor au condus la specializarea agentilor

economici la diferitele nivele ale lantului economic ce leaga producatorul de consumator

in asa masura incat astazi asemenea nivele sunt privite ca piete relevante distincte.

Elementele constitutive ale unei intelegeri monopoliste:

(1) existenta unei manifestari de vointa colectiva

- aceasta manifestare se analizeaza la nivelul fiecarui agent ec. (adica, fiecare agent ec.

participa la formarea vointei colective)

- nu este necesar ca fiecare agent ec. sa participe la elaborarea intelegerii monopoliste,

este suficient daca o pune in aplicare.

(2) autonomia decizionala a participantilor

- fiecare participant la intelegerea monopolista trebuie sa se bucure de libertate de decizie

in ce priveste comportamentul sau economic.

- viciile de consimtamant (in general, este greu de conceput existenta lor in practica in

cazul unei intelegeri monopoliste). In orice caz, daca decizia unei persoane de a participa

la o intelegere monopolista a fost afectata de un viciu de consimtamant (in intelesul dat

de C.civ.), atunci persoana respectiva nu va fi sanctionata.

- in plus, in materia dreptului anti-monopol se considera ca o persoana nu se bucura de

autonomie decizionala atunci cand nu are libertatea de decizie economica (cauze de

impunitate):


3/21

(i) exista o dispozitie legala care restrange autonomia decizionala, astfel incat ag.ec.

sunt obligati sa participe la intelegerea monopolista. Dar nu orice dispozitie legala este

avuta in vedere, ci numai una (a) imperativa - care este obligatorie pentru ag.ec. vizati

(dar nu o dispozitie obligatorie emisa printr-un act administrativ, ci numai una inclusa

intr-un act al Parlamentului sau avand aceeasi forta juridica ), (b) care exclude libertatea

marginala de decizie a ag.ec. respectivi (recte, obligatia de a incheia intelegerea

monopolista acopera toata piata pe care opereaza acei agenti, nu numai o parte a ei. Daca

exista un segment al pietei relevante unde ag. ec. pot concura in mod neingradit, dar

acestia extind efectele intelegerii monopoliste si asupra acelui segment, atunci pentru acel

segment devin pe deplin aplicabile sanctiunile legale. De ex., daca legea romana impune

tuturor rafinarilor sa se asocieze pentru a cumpara petrol si pentru a-l prelucra, inseamna

ca sectorul distributiei de produse petroliere ramane deschis concurentei, ceea ce exclude

existenta unei intelegeri monopoliste la acest nivel) si (c) care creeaza o legatura decauzalitate directa intre acea dispozitie legala si intelegerea monopolista (cu alte cuvinte,

sa existe un text de lege care sa impuna, expres sau implicit dar in mod indubitabil,

realizarea intelegerii monopoliste- ex. cu licitatiile pt. achizitionarea de cantitati foarte

mari din anumite produse, cand legea permite ca vanzatorul -de regula, un organ

administrativ- sa ofere numai loturi foarte mari, ceea ce practic impun asocierile intre

agenti economici mai mici. Un alt exemplu: art. 28 alin.2 lit.c) din Legea notarilor

publici, care prevede ca Consiliul Uniunii Notarilor Publici stabliste onorariile minimale,

cu aprobarea Ministrului Justitiei; art.28 alin.2 lit.b) prevede ca acelasi Consiliu propune

Ministrului Justitiei numarul noecesar de notari publici). Obligatia de a incheia

intelegerea monopolista prevazuta de lege trebuie sa fie suficient de caracterizata, sa

indice clar cui se aplica si limitele sale de aplicare, sau

(ii) exista o situatie de dependenta economica a unor participanti la intelegerea

monopolista fata de alti participanti sau fata de ag.ec. care nu participa la intelegerea

monopolista. Ag.ec. aflat in situatie de dependenta nu va fi sanctionat pentru participarea

la intelegerea monopolista, in schimb va fi sanctionat ag.ec. care a exercitat puterea de

control. Problema dependentei ec. apare mai ales in cadrul grupurilor de agenti

economici, precum si in cazul raporturilor de intermediere comerciala. In cadrul grupului,

este evident ca sucursalele si reprezentantele, in principiu, nu se pot bucura de libertate

economica. In cazul filialelor, exista o prezumtie relativa de dependenta ec.; daca se

demonstreaza ca filiala a avut posibilitatea, la data incheierii intelegerii monopoliste, de

a-si determina in mod autonom comportamentul pe piata, atunci filiala nu poate pretinde

impunitate.


4/21

In ce priveste relatiile de intermediere, trebuie sa facem distinctie dupa cum

intermediarii sunt auxiliari comerciali dependenti (in esenta, ei nu isi asuma nici un risc

atunci cand deruleaza afacerea comitentului lor) sau intermediari independenti (cand ei

suporta o parte semnificativa sau toate riscurile operatiunii pe care o incheie in numele

comitentului. De ex., suporta o parte din cheltuielile operatiunii, au autonomie in luarea

deciziilor privind derularea acelei operatiuni, investesc in crearea unei cereri pentru

produsele/ serviciile pe care le intermediaza, etc.). Primii nu au independenta ec., ultimii

da.

Art. 5 alin.2 din L 21/ 1996 nu reglementeaza cauze de impunitate, stabileste doar

exceptii de la aplicarea interdictiilor referitoare la intelegerile monopoliste, numai ca in

aceste cazuri ag.ec. participanti la intelegerile exceptate sunt considerati ca au avut

autonomie decizionala pentru a participa la acea intelegere.

(3) afectarea semnificativa a concurentei

- nu orice intelegere monopolista este sanctionabila, ci numai una care afecteaza

concurenta in mod semnificativ. A afecta inseamna (i) a denatura (concurenta exista,

dar competitorii nu mai au posibilitatea de a-si stabili politica de afaceri pe principiile

rationalitatii economice, de ex. toti sunt obligati sa includa in contractele lor aceleasi

restrictii cu privire la garantia produsului), (ii) a restrange (concurenta subzista numai cu

privire la anumite aspecte ale comportamentului pe piata, de ex. piata a fost impartita

teritorial dar in cadrul fiecarui teritoriu ag.ec. participant poate sa-si stabileasca in mod

liber preturile) sau (iii) a impiedica concurenta. Desi cerinta existentei unei alterari

semnificative a concurentei nu este prevazuta expres in actuala lege rom., ea se deduce

din reglementarea dispenselor individuale, a exceptarilor in bloc si mai ales din art.8

(cifra de afaceri plus cota de piata minime). Exceptie: art. 8 alin.2 prevede practici ilicite

prin ele insele, chiar daca nu au afectat semnificativ concurenta. Nu inseamna insa ca

daca sunt depasite pragurile din art.8 alin.1 (adica, se prezuma afectarea semnificativ aconcurentei), intelegerea este automat sanctionata deoarece atunci intervin dispensele

individuale care vor lua in calcul factorii enumerati la art. 5 alin.2.

In sfera notiunii de concurenta afectata de o intelegere monopolista intra atat concurenta

reala, cat si concurenta potentiala. Un ag.ec. este un concurent real daca actioneaza pe

aceeasi piata relevanta sau care nu actioneaza la momentul analizei pe aceeasi piata


5/21

relevanta, dar are capacitatea sa isi modifice rapid productia pentru a intra rapid pe piata

relevanta, fara costuri sau riscuri suplimentare semnificative, ca raspuns la o crestere

mica si permanenta a preturilor pe aceasta piata (a se vedea art.1.2 pct.7 din Instructiunile

din 17.05.2004 privind aplicarea art.5 din L 21/ 1996 acordurilor de cooperare pe

orizontala). Un ag.ec. este considerat concurent potential daca la momentul analizei nu

actioneaza pe piata relevanta dar care are capacitatea de a face investitiile suplimentare

necesare pentru a patrunde pe piata ca raspuns la o crestere mica si permanenta a

preturilor.

- am aratat mereu ca intelegerea monopolista sanctionabila este cea care are drept

obiect sau efect restrangerea, denaturarea sau impiedicarea semnificativa a concurentei

normale (este suficient ca obiectul ori efectul sa fie anti-concurential. Nu are importanta

ca partile nu au urmarit ca intelegerea lor sa afecteze concurenta, daca efectul acestei

intelegeri este totusi in acest sens. In practica, se pare ca este mai usor de demonstrat

efectul decat obiectul monopolist). Mai mult, se considera ca nu este nevoie ca efectul

anti-concurential sa fie actual, este suficient ca el sa fiepotential - chiar art. 5(1) vorbeste

de practici ce "pot avea ca efect".

B) Forme de intelegeri monopoliste

(1) Acorduri propriu-zise

- reprezinta conventii bi- sau multilaterale care pot imbraca o mare varietate de forme

(contracte de licenta, vanzare-cumparare, locatiune, distributie exclusiva, contracte de

asociere, de specializare, de franciza, etc.) fara a fi necesar ca respectiva conventie sa

creeze legaturi de asociere intre participanti. Important este ca, in principiu, prin

respectivele acorduri se nasc drepturi si obligatii juridice intre parti. In jurisprudenta

comunitara se admite ca si "gentleman's agreements" pot fi considerate acorduri in sensul

dreptului concurentei, chiar daca ele nu duc la nasterea de drepturi si obligatii cu forta

legala intre parti, ci numai la exprimarea intentiei partilor, cu conditia ca partile sa

execute ulterior de buna-voie cele convenite in gentlemen agreements. La fel,

conventiile de asociere (de ex., cele depool) care nu dau nastere la o noua persoana

juridica - in baza lor, participantii la asociere folosesc in comun anumite facilitati sau pun


6/21

in comun anumite resurse, cu scopul de a-si eficientiza activitatea (ex. din industria

aviatica code-sharing)

- in randul acordurilor propriu-zise se pot include si cele privind constituirea unei filiale

comune, dar numai daca in urma acordului respectiv ag.ec. participanti nu isi pierdindependenta economica (in cazul in care isi pierd independenta, este vorba de o

concentrare economica).

b) deciziile luate de asociatiile de agenti economici

- deciziile asociatiilor de agenti economici sunt manifestari de vointa colectiva ale

membrilor unei grupari de ag.ec. (aceasta grupare nu constituie o concentrare ec. Incadrul asociatiei de ag.ec., fiecare participant isi pastreaza independenta, nu se poate

vorbi de un control comun - a se vedea si art.11 alin.3 din L 21/1996). Nu este necesar ca

asociatia de ag.ec. sa aiba personalitate juridical pentru ca decizia sa cada sub incidenta L

21/ 1996.

- deciziile susceptibile de reprimare sunt cele adoptate in cursul activitatii curente de

catre organul competent al asociatiei, decizii ce pot imbraca forma de circulare, directive,

regulamente, etc. si care sunt aplicate efectiv de ag.ec. asociati. In acelasi sens,

recomandarile facute de organul asociatiei sunt considerate decizii reprehensibile daca ele

sunt urmate efectiv de participantii la asociatie.

O problema actuala a practicii romanesti o ridica asociatiile profesionale in anumite

industrii, care in foarte multe cazuri au creat prin intermediul asociatiei un mecanism de

schimb de informatii sensibile din punct de vedere concurential (niveluri de pret,

structura costurilor, volumul investitiilor fiecarui membru, etc.) si au pastrat in statutele/

actele constitutive ale organizatiilor profesionale formulari din HG 503/ 1991 (in

prezenta abrigata prin L 356/ 2001) care vin in contradictie cu normele dreptului anti-

monopol (v. art.7 din HG 503/ 1991)/

c) practici concertate


7/21

- presupun o comportare similara si coordonata a unor agenti economici, realizata in mod

voit, dar fara a se baza pe un acord intre ag.ec., substituind cu buna stiinta riscurilor

concurentei cele ale cooperarii intre acei agenti ec., cooperare ce nu se justifica tinand

cont de conditiile normale ale pietei in cauza.

- pt. a avea o practica concertata trebuie intrunite in acelasi timp un element subiectiv si

unul obiectiv. Elementul obiectiv consta in existenta, la un moment dat, a unui

comportament paralel si similar al ag.ec. in cauza. Numai acest lucru nu ar constitui o

practica monopolista, deoarece pe o piata libera fiecare ag.ec. are dreptul de a tine cont de

activitatea concurentilor sai si de a-si modela comportamentul in consecinta. Si atunci

intervine elementul subiectiv, si anume fiecare ag.ec. se comporta in modul respectiv

deoarece urmareste atingerea unui obiectiv comun cu al celorlalti: impiedicarea,

restrangerea sau denaturarea concurentei. In realitate, este extrem de greu de a demonstra

aceasta intentie, mai ales cand ag.ec. in cauza functioneaza pe o piata oligopolistica

(nr.redus de ag.ec. mari). De aceea, organul de supraveghere trebuie sa porneasca de la

elementul obiectiv si pe baza lui sa cladeasca -prin mecanismul prezumtiilor, al analizei

comunicarii informatiilor facuta intre parti (de ex., principalii concurenti isi comunica

costurile la un anume produs in cadrul unei intruniri informale, etc.) elementul

subiectiv. In acest context, mi se pare ca organul de supraveghere roman se afla intr-o

pozitie foarte buna, deoarece el este cel ce -in urma investigatiilor facute si audierii

partilor- aplica sanctiunea in special bazandu-se pe elementul obiectiv, urmand ca ag.ec.

sanctionat sa atace hotararea organului in fata instantei de contencios administrativ si sa oconvinga de inexistenta elementului subiectiv.

- invocarea practicilor concertate de catre organul de supraveghere poate fi utila atunci

cand exista un acord intre ag.ec., dar nu poate fi dovedit.

Mai sus au fost analizate principalele categorii de intelegeri monopoliste. Art. 5 din L

21/ 1996 enumera si cateva forme de intelegeri monopoliste (cele mai frecvente si mai

grave). Totusi, ele nu epuizeaza sfera intelegerilor monopoliste si oricum, atunci cand

sunt analizate individual, anchetatorul/ judecatorul ia in considerare, direct sau indirect, si

conceptele fundamentale.


8/21

Lista de factori a caror existenta prezuma tendinta spre incheierea de intelegeri monopoliste intre agentii economici:

- putini vanzatori si multi cumparatori

- barierele la intrare necesita o perioada lunga pentru a fi depasite

- bunuri/ servicii sunt vandute pe baza unor structuri contractuale standard sau a unor

uzante comerciale acceptate de cvasi-totalitatea agentilor economici sau produsele/

serviciile sunt standardizate

- costurile producatorilor/ prestatorilor sunt similare

- cererea este inelastica

- cererea este statica sau in scadere

- majoritatea concurentei are loc la nivelul preturilor

- gradul de integrare verticala este similar

Procedura aplicarii de catre CC a

articolului 5 din Legea nr.21/ 1996- pentru a nu cadea sub incidenta articolul 5, o intelegere monopolista trebuie sa

indeplineasca in mod cumulativ urmatoarele criterii:

a) in anul financiar precedent celui in care s-a incheiat pentru prima data intelegerea

monopolista, cifra de afaceri totala a agentilor economici participanti nu trebuie sa

depaseasca un anumit plafon stabilit anual de CC (actualmente 100 miliarde lei) si

b) cota de piata totala a agentilor ec. participanti pentru anul financiar anterior celui incare s-a incheiat prima data intelegerea monopolista nu depaseste pe nici una din pietele

relevante afectate cota de 5% (pentru ag.ec. concurenti). In cazul ag.ec. neconcurenti,

cota de piata a fiecarui ag.ec. participant nu trebuie sa depaseasca 10% si

c) intelegerea monoplista nu are drept obiect sau efect preturi, tarife, partajarea pietei sau

licitatii v. art.8 alin.2 din L 21/1996 (intelegerilor monopoliste care au asemenea obiect


9/21

sau efect sunt considerate atat de daunatoare incat pozitia CC este ca ele sunt

interziseper se si atrag automat sanctiunile legii, chiar daca o analiza a lor ar demonstra

ca ele sunt putin daunatoare. Mi se pare criticabila aceasta pozitie a CC, exprimata si

prin art.1 alin.3 din Regulamentul din 13.05.2004 privind aplicarea prevederilor art.5 si 6

din L 21/1996, art 1.3.1 pct.12 din Instructiunile din 17.05.2004 privind aplicarea art.5

din L 21/ 1996 acordurilor de cooperare pe orizontala)

In cazul in care o intelegere monopolista nu se incadreaza in primele doua criterii (a si b)

de mai sus si nici intr-o exceptare pe categorii, ea trebuie analizata de catre CC (mai putin

cele interzise prin art. 8 alin.2 L 21. 1996) fie prin aplicarea prevederilor unuia din

regulamentele de exceptare pe categorii, fie printr-o investigatie individualizata in baza

dispozitiilor generale ale legislatiei anti-monopol. CC analizeaza o asemenea intelegere

fie in urma unei notificari (notificarea nu este obligatorie) de catre unul din participanti,

fie din proprie initiativa (pentru ca a fost sesizat de catre un concurent etc. sau s-a sesizat

din oficiu).

In cazul in care un agent economic la intelegere o notifica inainte ca ea sa produca efecte

juridice, el poate inainta o cerere de neinterventie (certificarea prealabila a neinterventiei)

si CC trebuie sa se pronunte daca situatia descrisa este compatibila sau nu art. 5 alin.(1)

din L 21/ 1996 (in functie de complexitatea situatiei, CC poate sau nu sa declanseze o

investigatie pentru a solutiona cererea de neinterventie). Daca CC considera ca situatia

care va fi acoperita de viitoarea intelegere monopolista nu necesita interventia sa, va

emite o decizie in acest sens care obliga CC in masura in care informatiile furnizate de

participant au fost corecte si complete si/sau situatia care i-a fost descrisa nu s-a

modificat ulterior in mod substantial. Daca insa CC considera ca nu poate fi emisa o

decizie de neinterventie, va declansa in mod obligatoriu o investigatie care se poate

finaliza cu acordarea unei dispense individuale.

In cazul in care un agent economic la intelegere o notifica inainte ca ea sa produca efecte juridice, el poate cere si o dispensa

individuala in cazul in care considera ca desi intelegerea afecteaza concurenta, totusi sunt indeplinite conditiile art. 5 alin (2)din L 21/ 1996 (adica, efectele ei pozitive sunt mai importante decat efectele ei negative). In general, dispensa este cerutaatunci cand situatia care sta la baza intelegerii nu se incadreaza intr-o exceptare pe categorii. Dar, conform Regulamentuluidin 13.05.2004 pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din L 21/ 1996, dispensa poate fi ceruta si daca participantii la ointelegere considera ca ea se incadreaza intr-o exceptare pe categorii.

In cazul in care intelegerea este notificata ulterior producerii de efecte juridice sau nefiind

notificata si acceptata de CC, este descoperita ulterior de acesta, ag.ec. pot fi amendati cu


10/21

pana la 10% din cifra lor totala de afaceri pe anul anterior, dar in functie de gradul lor de

cooperare cu CC, amenda poate fi redusa conform algoritmului dezvoltat prin

Instructiunile din din 17.05.2004 privind individualizarii sanctiunilor sau pot chiar sa fie

iertati de CC de plata amenzii, conform Instructiunilor din 13.05.2004 privind conditiile

si criteriile de aplicare a unei politici de clementa.

In cazul intelegerilor care se incadreaza intr-o exceptare pe categorii, ag.ec. participanti

au dreptul sa nu notifice intelegerea CC, daca ei apreciaza ca intelegerea lor se incadreaza

in totalitate in prevederile regulamentului CC care guverneaza acea exceptare pe

categorii (insa optiunea lor de a nu notifica se face pe riscul lor, daca ulterior

CC descopera acea intelegere si considera ca ea nu se incadreaza in exceptarea pe

categorii. Intr-un asemenea caz, ag.ec. participanti au sarcina probei indeplinirii

conditiilor din acel regulament.

Intelegerile monopoliste orizontale

Sunt considerate cele mai nocive forme de intelegeri monopoliste, dupa clasificarea in

functie de palierul pietei pe care opereaza. Poate din aceasta cauza, CC nu a emis un

regulament care sa excepteze in general aceste intelegeri de la aplicarea L

21/1996. Totusi, pentru anumite categorii de intelegeri orizontale au fost emise

regulamente specifice de exceptare (intelegerile privind consultari pentru tarifele de

transport aerian de pasageri si alocarea de sloturi in aeroporturi; intelegerile de cercetare-

dezvoltare asemenea intelegeri pot fi atat verticale, cat si orizontale; intelegerile de

productie/ specializare - asemenea intelegeri pot fi atat verticale, cat si orizontale;

intelegerile in domeniul asigurarilor ; intelegeri privind transfer de tehnologie si know-how). De asemenea, CC a adoptat si Instructiunile din 17.05.2004 privind aplicarea art.5

din L 21/ 1996 acordurilor de cooperare pe orizontala.


11/21

Conform acestor Instructiuni, cooperarea orizontala are loc atunci cand intelegerea se

incheie intre ag.ec. care opereaza la acelasi nivel de piata. De cele mai multe ori, aceasta

cooperare are in vedere ag.ec. concurenti (din acest motiv, Instructiunile au in vedere

exclusiv intelegerile dintre agenti economici concurenti a caror cota de piata totala

depaseste 5% si care nu se incadreaza in situatiile prevazute de art. 8 alin.s L 21/

1996). Desi poate avea efecte negative, exista si situatii in care beneficiile pe care le

poate aduce sunt substantiale, mai ales in conditiile actuale de intensificare a presiunii

concurentiale datorita progreselor tehnologice rapide si globalizarii pietelor. Mai ales in

cazul ag.ec. mici si mijlocii, cooperarea este uneori principala solutie pentru a supravietui

pe piata. Rolul Instructiunilor este de a oferi un set de reguli de analiza a unui intelegeri

de cooperare orizontala, din perspectiva compatibilitatii ei cu art. 5 din L 21/ 1996. Spre

deosebire de regulamentele privind exceptari pe categorii, incadrarea in unei situatii in

limitele sugerate de Instructiuni nu scuteste ag.ec. participanti la intelegere de obligatiade a cere o dispensa individuala de la CC, daca intelegerea respectiva nu indeplineste

conditiile prevazute de art. 8 L 21/ 1996 .

O intelegere monopolista pe orizontala poate cuprinde si elemente ale unei intelegeri

verticale, caz in care se vor aplica in mod suplimentar Instructiunile din 17.05.2004

privind aplicarea art.5 din L 21/ 1996 in cazul intelegerilor verticale si eventual

Regulamentul din 29.04.2004 privind intelegerile verticale. Daca insa cooperareastabilita prin intelegerea dintre ag.ec. conduce la dobandirea controlului ec. de catre unii

participanti la intelegere asupra altora, intregul aranjament intre parti va fi considerat o

forma de conc.ec. si va fi analizat conform Regulamentului privind conc.ec.

Pentru a stabili in mod corect care grup de prevederi (capitol) din Instructiunile privind

acordurile de cooperare pe orizontala se aplica unei intelegeri pe orizontala, este esential

sa fie determinate toate obiectivele (scopurile) urmarite de intelegere. Obiectiveleintelegerii sunt determinate in principal in functie de 2 factori: punctul de plecare al

cooperarii si gradul de integrare al diferitelor functii ale ag.ec. care se combina in urma

intelegerii. In cazul intelegerilor mai complexe (de ex., aliantele strategice care combina

diverse domenii si instrumente de cooperare), Instructiunile prevad expres ca nu se aplica


12/21

acestor acorduri, dar fiecare capitol de cooperare din intelegerea complexa poate fi

analizat pe baza capitolului corespunzator al Instructiunilor (v. art.1.2. pct. 9)

Structura Instructiunilor este urmatoare:

a) reguli generale, aplicabile tuturor tipurilor de intelegeri pe orizontala.

Sunt doua reguli de baza care trebuie avute in vedere in mod cumulativ: (a) cu cat puterea

de piata a participantilor este mai mare, cu atat intelegerea este prezumata mai nociva si

(b) cu cat gradul de integrare in urma intelegerii intre ag.ec. concurenti este mai mare, cu

atat creste gradul de nocivitate.

Alte reguli de analiza:

- se analizeaza obiectul intelegerii sau efectul pe piata relevanta al intelegerii monopoliste

din perespectiva afectarii semnificative a concurentei (in foarte multe cazuri, intelegerea

nu are drept obiect afectarea semnificativa concurentei). Efectul negativ pe piata

relevanta al intelegerii depinde de natura acordului si de puterea combinata de piata a

participantilor, precum si de alti factori structurali ai pietei relevante

- in ce priveste natura acordului, ea se determina in functie de domeniul si obiectivul

cooperarii, relatia concurentiala intre parti si gradul de integrare al activitatilor lor prin

implementarea intelegerii. Art. 1.3.1.1 din Instructiuni stabileste prezumtii relative cu

privire la gradul de nocivitate al anumitor categorii de intelegeri de cooperare pe

orizontala.

- in ce priveste structura pietei si puterea de piata, se analizeaza cota de piata a

participantilor si gradul de concentrare a pietei (indicele HHI), stabilitatea in timp a

cotelor de piata, barierele la intrarea pe piata, puterea de piata a cumparatorilor/

furnizorilor comparativ cu cea a participantilor la intelegere, natura produselor/ a pietei(indicele HHI), stabilitatea in timp a cotelor de piata, barierele la intrarea pe piata,

puterea de piata a cumparatorilor/ furnizorilor comparativ cu cea a participantilor la

intelegere, natura produselor/ serviciilor (omogene, mature, etc.) .

- beneficiile economice create sau care pot fi generate de intelegere (imbunatatirea

productiei sau a distributiei, promovarea progresului tehnic, etc.). Reducerile de costuri


13/21

ca urmare a reducerii productiei, partajarii pietei sau exercitarii puterii de piata nu sunt

insa considerate beneficii economice.

- beneficiile pentru consumatori (depind in mare masura de intensitatea concurentei pe

piata relevanta).

- indispensabilitatea intelegerii monopoliste orizontale (adica, restrangerea concurentei

este necesara pentru atingerea beneficiilor economice si nu exista mijloace mai putin

restrictive de concurenta prin care s-ar putea atinge aceleasi rezultate).

- mentinerea concurentei (cu alte cuvinte, intelegerea nu trebuie sa conduca la crearea sau

consolidarea unei pozitii dominante pe piata).

b) reguli specifice aplicabile anumitor tipuri de intelegeri orizontale

- acordurile de cercetare-dezvoltare.

- acordurile de productie (inclusiv acordurile de specializare).

- acordurile de cumparare (cumpararea in comun a produselor) in acest caz, pietele

analizate sunt piata de unde sunt cumparate produsele piata achizitiei- si piata unde sunt

vandute produsele realizate de participantii la intelegere. Sunt acorduri discutabile din

punct de vedere al dreptului concurentei, deoarece aproape intotdeauna efectul pozitiv al

reducerii costurilor produselor cumparate este insotit de efectul negativ al restrictionarii

concurentei intre cumparatorii acelor produse.

- acordurile de comercializare (vanzarea, distributia sau promovarea in comun) riscul

concurential generat de aceste intelegeri consta in coordonarea politicii de preturi si a

strategiei comerciale (cu impact direct asupra stabilirii preturilor), impartirea pietelor si

trucarea licitatiilor. Din aceasta cauza, are putina relevanta pentru CC daca intelegereaeste exclusiva sau neexclusiva.

- acordurile cu privire la standarde.

- acordurile de mediu (participantii se angajeaza sa reduca poluarea asa cum este definite

ea in legislatia mediului ???sau sa indeplineasca obiective de mediu).


14/21

Intelegeri monopoliste verticale

Aceste intelegeri sunt considerate de catre CC mai putin restrictive de concurenta. Acest

lucru se deduce prin adoptarea Regulamentului privind aplicarea art.5 alin.(2) din L 21/

1996 in cazul intelegerilor verticale (ultima versiune este cea publicata la 29.04.2004),

care excepteaza pe categorii de la intredictia prevazuta de art. 5 alin.1 L 21/

1996toate intelegerile verticale care se incadreaza in conditiile prevazute de acest

regulament. De asemenea, exista si Instructiunile CC din 17.05.204 privind aplicarea

art.5 din L 21/1996 in cazul intelegerilor verticale, care aduc precizari suplimentare si

completeaza Regulamentul de mai sus si in acelasi timp stabilesc un set de reguli de

analiza a unui intelegeri de verticale, din perspectiva compatibilitatii ei cu art. 5 din L 21/

1996, in cazul in care intelegerea respectiva nu cade sub incidenta Regulamentului si

trebuie ceruta o dispensa individuala de la CC. Ca o lege speciala in raport cu

Regulamentul de mai sus, este Regulamentul din 31.03.2004 pentru aplicarea art.5 alin.2

din L 21/ 1996 in cazul intelegerilor verticale din sectorul autovehiculelor.

O intelegere verticala este acea intelegere (acord sau practica concertata) intre

participanti aflati la niveluri diferite ale lantului productie-distributie, referitoare la

conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse sau

servicii. Din aceasta perspectiva, Regulamentul are in vedere numai intelegerile intre

ag.ec. neconcurenti care se afla pe paliere diferite ale lantului productie-distributie, cu

exceptia prevazuta in Cap. III art. 4 alin.4 din Regulament. Conform actualei

reglementari, orice intelegere verticala intre ag.ec. a caror cota de piata (a furnizorului

sau cumparatorului, dupa caz) nu depaseste 30% din piata relevanta si care indeplineste

conditiile din Regulament, se incadreaza automat in exceptarea pe categorii, fara a fi

necesara notificarea ei la CC si autorizarea de catre acesta . Restul intelegerilor (adica,

1) intelegeri unde cota de piata a unui participant depaseste 30% sau 2) intelegeri unde

cota de piata este sub 30% dar peste pragurile prevazute in art. 8 alin.1 din L 21/ 1996 si

care nu indeplinesc conditiile din Regulament) pot fi acceptate de catre CC in baza unei

dispense individuale (in acest sens, ele trebuie notificate CC inainte de a produce efecte


15/21

juridice, altminteri participantii sunt pasibili de aplicarea sanctiunilor din L 21/ 1996). In

cazul acestor din urma intelegeri vor fi aplicabile in principal prevederile Instructiunilor

CC din 17.05.2004 privind aplicarea art.5 din L 21/1996 in cazul intelegerilor verticale.

Piata relevanta unde se aplica criteriul cotei de 30% este piata participantului la intelegere

care are calitatea de furnizor (piata furnizorului), mai putin in cazul intelegerilor care

contin obligatii de vanzare exclusiva cand piata relevanta este cea a participantului care

are calitatea de cumparator (piata cumparatorului). In acest din urma caz, ratiunea este

urmatoarea: vanzatorul, datorita clauzei de exclusivitate, nu mai are dreptul sa isi vanda

produsele si altei persoane. Prin urmare, concurentii cumparatorului pierd accesul la

produsele acestui vanzator. Cu cat cumparatorul are o putere mai mare pe piata, cu atat

mai afectati sunt concurentii acestui cumparator de acordul de exclusivitate pentru ca

pierd o resursa alternativa de aprovizionare.

In cazul in care contractul de vanzare-cumparare cuprinde o dubla exclusivitate, se va

aplica criteriul cotei de 30% numai pe piata cumparatorului. In acceptiunea

Regulamentului si Instructiunilor privind intelegerile verticale, obligatia asumata de

cumparator de a nu mai cumpara produse similare de la alti furnizori concurenti ai

vanzatorului este calificata drept obligatie de neconcurenta (v.art.2 din Regulament

definitia obligatiei de non-concurenta este mai larga decat simpla exclusivitate de

cumparare).

a)Exceptarea pe categorii a intelegerilor verticale

- Regulamentul prevede ca art. 5 alin. (1) nu se aplica (1) intelegerilor verticale in care

cota de piata a fiecarui participant nu depaseste 10% pe nici una din pietele relevante

afectate si pragul valoric stabilit anual de CC ; (2) intelegerilor intre membrii aceluiasi

grup de ag.ec.; (3) intelegerilor de agent propriu-zise, adica acele intelegeri in baza carora

agentul nu isi asuma sau isi asuma intr-o masura nesemnificativa riscul financiar sau

comercial al activitatii desfasurate in favoarea comitentului (a nu se confunda dependenta

economica cu independenta juridica a agentului ec.). Riscurile comerciale si financiare

sunt fie riscuri in legatura cu contractele negociate/ incheiate pentru comitent, fie riscuri

in legatura cu investitiile pe care trebuie sa le faca pentru a derula contractul de


16/21

agent. (pentru alte detalii, a se vedea Cap. II pct.3 din Instructiunile privind intelegerile

verticale).

- Regulamentul si mai ales Instructiunile detaliaza conditiile in care unele tipuri de

intelegeri verticale cad sun incidenta exceptarilor pe categorii.

- categorii de intelegeri verticale care nu pot fi exceptate pe categorii (dar de la caz la caz

pot fi admise pe baza unei dispense individuale):

- obiectul sau efectul lor consta in restrangerea libertatii cumparatorului de a-si

determina pretul de revanzare al produselor care fac obiectul intelegrii (dar

preturile maxime recomandate sunt premise);

- obiectul sau efectul lor consta in restrictionarea teritoriului in care sau aclientelei careia cumparatorul poate revinde produsele care fac obiectul

intelegerii (dar vanzarile active si anumite vanzari in sistemele de distributie

selectiva pot fi restrictionate).

- tipuri de obligatii care nu pot fi acceptate in cadrul intelegerilor verticale:

-orice obligatie directa sau indirecta de neconcurenta cu o durata care depaseste 5 ani sau nedeterminata (cu exceptarile

prevazute de art. 6 lit.a) din Regulament);

- orice obligatie directa sau indirecta care nu permite cumparatorului sa fabrice, vanda, revanda sau revandaproduse/ servicii dupa expirarea intelegerii.

b)Acceptare unor intelegerile verticale monopoliste pe baza de dispensa individuala

- efectele negative pe care le induc intelegerile verticale constau in principal in crearea de

bariere artificiale la intrarea pe piata, reducerea concurentei intra-marca (intre

distribuitorii aceleiasi marci) si a concurentei inter-marca (daca aceasta din urma

concurenta este puternica, sunt sanse mari ca CC sa acorde dispensa individuala).

- efectele pozitive ale restrictionarilor verticale constau in promovarea concurentei

concurentei nelegate de pret si imbunatatirea calitatii serviciilor. Alte efecte pozitive

constau in rezolvarea problemei pasagerului clandestin, deschiderea sau patrunderea pe


17/21

piete noi, rezolvarea problemelor legate de investitia specifica intr-un singur client si a

investitiilor specifice transferului unui know-how substantial, realizarea de economii de

scara in materie de distributie, etc.

- prezumtii privind gradul de nocivitate al intelegerilor verticale:

- restrictionarile induse concurentei inter-marca sunt mai nocive decat cele

induse concurentei intra-marca;

- intelegerile exclusive sunt mai daunatoare decat cele neexclusive;

- restrictionarile convenite pentru produse de marca sunt mai daunatoare

decat cele care privesc produse fara nume de marca;

- combinatiile de restrictionari verticale agraveaza efectele anti-concurentiale;

- daca mai multi cumparatori si vanzatori aplica aceleasi tipuri de restrictionari

verticale, creste efectul nociv asupra pietei (cu alte cuvinte, intr-un caz izolat

anumite restrictionari verticale pot fi acceptate)

- factori care sunt analizati pentru a determina gradul de restrictionare a concurentei

printr-o intelegere verticala:

- pozitia pe piata a furnizorului;

- pozitia pe piata a concurentilor;

- barierele la intrarea pe piata;

- maturitatea pietei;

- nivelul de comercializare;

- natura produsului;


18/21

2. Abuzul de pozitie dominanta

- titularul pozitiei dominante poate fi atat un agent ec., cat si un grup de agenti ec. Cu

alte cuvinte, putem intalni pozitie dominanta individuala sau colectiva.

a) notiunea de "pozitie dominanta"

- legea nu defineste pozitia dominanta. In schimb, Regulamentul CC din 13.05.2004

privind aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din L 21/ 1996 defineste pozitia dominanta ca

situatia in care un agent ec. (Regulamentul nu mentioneaza si grupul de ag.ec., dar credca definitia se aplica tale quale si grupului) este capabil, intr-o masura apreciabila, sa se

comporte independent fata de concurentii (inclusiv concurentii potentiali) si clientii sai de

pe piata relevanta. Cu alte cuvinte, agentul economic in pozitie dominanta areposibilitatea de a determina propriul comportament pe piata relevanta facand abstractie

de concurenti si de clientii sai (se observa ca definitia pozitiei dominante nu difera de cea

a monopolului).

b) criterii folosite in practica pentru stabilirea existentei pozitiei dominante

1) profiturile - daca un ag.ec. are pt. o perioada suficient de lunga de timp, profituri care

exced media profitului in industria (adica, piata relevanta) din care face parte, acesta este

un indiciu privind existenta unei pozitii dominante. Argument: un ag.ec. fara pozitiedominanta nu ar putea sa-si mentina pe o perioda de timp aceste profituri in exces,deoarece alti ag.ec. ar intra intre timp pe piata, oferind preturi mai scazute (sau aceleasi

preturi, dar calitate superioara care presupune costuri mai mari si deci reducerea marjei

de profit) si ar cuceri in acest fel parte sau toata piata primului ag.ec. Reciproca insa nueste adevarata (adica, lipsa profitului nu exclude existenta pozitiei dominante). Bilantul

contabil al unui monopolist poate prezenta profituri normale sau chiar sub medie pentru

mai multe motive: (i) monopolistul poate avea, pe langa activitatea monopolizata, si alteactivitati care produc pierderi, astfel incat profiturile in exces vor acoperi pierderile, (ii)

monopolistul opereaza in mod neeficient, costurile ineficientei sunt platite de

consumatori dar monopolistul nu isi poate permite sa includa in pret si o marja mare de

profit sau (iii) daca ag.ec. care are pozitia de monopol a fost vandut recent, pretul vanzariieste de regula exagerat de mare, incluzand si valoarea data de posibilitatea exploatarii

consumatorilor. In bilantul contabil al cumparatorului, nu vor apare profituri mari

deoarece profiturile de monopol sunt folosite pentru a plati dobanzile si restitui sumeleimprumutate pentru cumpararea ag.ec. monopolist.

2) comportamentul monopolistului - acest comportament nu este tipic unui ag.ec. care

este supus unei puternice competitii.


19/21

Acest comportament nu trebuie sa fie ilegal, el poate fi si legal. De ex., in SUA Du Pont

de Nemours a marit preturile la unul din produsele sale pentru ca din veniturile obtinute

sa isi finanteze construirea unei noi capac. de productie pentru un alt produs (care nu eraintersanjabil cu primul). Marirea preturilor a fost considerata legala, dar instanta a decis

ca acest fapt dovedeste existenta puterii de monopol deoarece in absenta ei, o altfel de

decizie ar fi dus la pierderea clientilor pentru produsul al carui pret a fost majorat.

3) structura pietei cu alte cuvinte, ce procent din piata relevanta trebuie sa fie ocupat deagentul economic pentru ca acesta sa fie considerat in pozitie de monopol? In SUA,

jurisprudenta a considerat ca o cota de 30% din piata prezuma lipsa unei pozitii de

monopol, 60% din piata creeaza o prezumtie puternica in favoarea existentei unei pozitiide monopol, iar 90% din piata creeaza o prezumtie absoluta de existenta a pozitiei de

monopol. De regula, cand un ag.ec. detine sub 50% din piata, prezumtia in sensul lipsei

pozitiei dominante este relativa, instantele analizand situatia de fapt pentru a determinadaca activitatea paratului dovedeste existenta pozitiei de monopol (in general, daca

agentul economic investigat este un "lider al preturilor" -in sensul ca politica sa de preturi

este urmata indeaproape de concurentii sai- atunci avem dovada existentei pozitieidominante chiar daca acel ag.ec. detine intre 20 si 30% din piata. In EU, s-a decis caHoffman-La Roche nu detine o pozitie dominanta pe piata anumitor vitamine, deoarece

cota sa de piata era de 20-30% iar un alt concurent avea o cota similara. In aceasta speta

nu a fost insa identificat nici un lider al preturilor). In speta United Brands (EU) s-adecis ca ag.ec., desi detinea aprox. 45% din piata, avea totusi pozitie dominanta deoarece

ceilalti concurenti aveau fiecare mult mai putin (10-15% al doilea).

b) notiunea de "abuz" de pozitie dominanta

- L 21/ 1996 nu sanctioneaza pozitia dominanta prin ea insasi, ci numai abuzul ei. Pozitiadominanta nu are nimic ilicit in sine (exceptand cazul in care a fost dobandita in mod

illicit).

- nu exista o definitie legala a abuzului de pozitie dominanta. Este o situatie care se

apreciaza de la caz la caz. In principiu, exista abuz in cazul in care titularul pozitieidominante recurge la practici ce au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea concurentei

pe piata relevanta (ex.: eliminarea concurentei; impiedicarea intrarii unui ag.ec. pe piata

relevanta; adoptarea de practici ce i-ar afecta interesele in situatia in care nu s-ar bucurade pozitia dominanta, de ex.vanzarea sub costurile de productie) sau prejudicierea

consumatorilor. Dupa cum se observa, prejudicierea consumatorilor reprezinta (actuala

sau potentiala) reprezinta o conditie alternativa pentru atragerea raspunderiimonopolistului.

- din punct de vedere economic, nu este contestat de nimeni ca practicile monopoliste se

rasfrang negativ si asupra consumatorilor. Insa aceasta prejudiciere este

numai indirecta si rezulta din atingerile aduse concurentei dintre ag.ec. (afectareaconcurentei inseamna ca ag.ec. nu mai sunt capabili sa ofere consumatorilor produse la


20/21

preturi atractive sau pur si simplu se ingusteaza sfera de alegere a consumatorilor). De

aceea, mi se pare anormal sa consideri ca un abuz de pozitie dominanta este sanctionabil

daca prejudiciaza consumatorii, desi nu a adus sau nu are potentialul de a aduce atingereconcurentei pe piata relevanta (de ex., un agent ec. care are 45% din piata ridica pretul la

un produs cu 10%. O parte mica din clientii sai se orienteaza catre ceilalti concurenti,

care pastreaza preturile neschimbate, in conditii de calitate similara a produselor, ceea ceduce la pierderea unor procente de piata de catre ag.ec. dominant. Evident, consumatorii

care ii raman fideli vor suferi datorita cresterii pretului, dar ceilalti concurenti nu au fost

afectati). Referirea la consumatori ar avea oarecare sens in cazul unui monopol natural,cand monopolistul nu a savarsit un act de natura sa aduca atingere concurentei (deoarece

concurenta nu exista practice pe piata relevanta) dar totusi a luat o masura care afecteaza

consumatorii (reducerea calitatii produsului, inasprirea conditiilor de credit, etc.). Dar in

acest caz, de ce trebuie Cons.Conc. sa investigheze acest fapt, cand exista organe silegislatie speciala privind protectia consumatorilor?

Art.6 enumera cateva practici de abuz de pozitie dominanta, concretizari ale conceptelor

deja discutate (in practica Consiliului Concurentei, cel mai des se intalnesc situatiile incare un client sau furnizor al unui agent economic dominant il acuza pe acesta din urma

ca ii aplica un tratament discriminatoriu in ce priveste politica de preturi sau de discount-

uri ori ca denunta in mod unilateral contractul cu clientul/ furnizorul, fara motiveobiective).

- corelatia intre abuzul de pozitie dominanta si intelegerile monopoliste

In principiu, se considera ca daca acelasi fapt poata fi calificat atat ca intelegere

monopolista, cat si ca abuz de pozitie dominanta, nu pot fi aplicate simultan ambelecategorii de sanctiuni. Totusi, organul de supraveghere poate aplica oricare din ele, in

functie de caracterizarea pe care a dat-o practicii respective. Pe de alta parte, in cazul in

care un agent economic ajunge la o pozitie dominanta pe baza unor intelegeri

monopoliste si ulterior abuzeaza de pozitia dominanta, atunci agentul economic poate fisanctionat atat pentru abuz de pozitie dominanta, cat si pentru participare la intelegeri

monopoliste. De asemenea, in principiu -adica, exceptand categoriile de intelegeri

mentionate in art.8(2)- nu este sanctionabila o intelegere intre agenti ec. concurenti carela data incheierii sale si nici ulterior nu afecteaza semnificativ concurenta (desi

elementele intelegerii sunt din cele enumerate in art. 5 alin.1) si care duce in timp la

dobandirea unei pozitii dominante (de ex., un acord de cooperare in producerea -prinfolosirea in comun a capacitatilor de productie- sau desfacerea -prin efectuarea unei

publicitati comune- unui anumit produs, asemenea acord continand clauze

anticoncurentiale de ex., interzicerea publicitatii separate, schimbul de informatii cu

privire la strucutura de cost a produselor). Daca insa dupa dobandirea pozitiei dominanteconcurenta este afectata semnificativ prin practicile acelor agenti ec. desfasurate pe baza


21/21

unei noi intelegeri (sau a intelegerii initiale), atunci intelegerea in cauza va deveni ilicita

si va sanctionata ca o intelegere monopolista.

practici monopiliste

Documents

Transcript of practici monopiliste