Pr Iosif Trifa - Prietenul Tineretii Mele

Prietenul tinereţii mele 1

Traian Dorz

Prietenul tinereţii mele

Tot ce v-am scris aici cu lacrimie adevăr curat şi greu,mărturisit pe conştiinţă,în numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepădaţi nici o frânturădin tot ce spun acum şi scriu,căci tot ce nu-nţelegeţi astăzio să-nţelegeţi mai târziu.

2 Traian Dorz

Coperta I: Claudiu CÂNDEA

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului» – Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269 216677; fax 0269 216914

ISBN 978-973-710-134-1


C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

1

TRAIAN DORZTRAIAN DORZTRAIAN DORZTRAIAN DORZ

��

��

Scurte meditaţii duhovniceşti,mărturisiri şi împărtăşiri scumpe

din singurătatea meacu Domnul meu

sau fără El

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2009

4 Traian Dorz

Prieten tinereţii melePrieten tinereţii melePrieten tinereţii melePrieten tinereţii mele

Prieten tinereţii meleşi lacrimilor mele Dorşi Soţ singurătăţii grele– Te cânt, Iisus – şi Te ador.

Ce n-am putut nici mamei spuneatât de-adânc, de cald şi des,am spus iubirii Tale bune,simţindu-mi sufletu-nţeles.

În anii de răscruci amare,cu sufletul zdrobit de tot,la nimeni negăsind crezare,la Tine am ştiut că pot.

Ce nimeni n-a mai fost altcinesă-mi fie-n ceasul disperatai fost Tu-n stare pentru mine,căci m-ai iubit cu-adevărat.

Ţi-aş spune-n nu ştiu ce cuvintede adorare şi fiorcât mi-e iubirea de fierbinte– dar nu pot, cât Îţi sunt dator!

Prieten tinereţii mele,cu cât mi-ai dat şi mi-ai adus,al Tău sunt eu, a’ Tale-s elepe vecii toţi, pe toţi,I i s u s . . .


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.Amin.

I i s u s H r i s t o s,Mare Dumnezeul meu şi Veşnicul meu Prieten,

slavă veşnică Ţie!

Ţie, a Cărui întâlnire m-a născut de Susşi mi-a oprit viaţa într-o veşnică tinereţe,prefăcându-mi singurătatea îmbrăţişareşi pustietatea paradis;

Ţie, Care, dându-mi jugul Tău, m-ai făcut soţ,dându-mi sărutul Tău, m-ai făcut floareşi dându-mi cununa Ta, m-ai făcut cântec;

Ţie, a Cărui însoţire mi-a făcut numele divin,urmele luminoaseşi târârea zbor;

Ţie – toată dragostea fiinţei mele,toată dăruirea vieţii mele,toată slava adoraţiei mele,în care tot ce am putut ardeşi sfinţi eu– este nimic;ci singură partea Taeste t o t u l...

Slavă veşnică Ţie,Veşnicul meu Prieten şi Mare Dumnezeul meu,

I i s u s H r i s t o s !

6 Traian Dorz

Nepreţuit PrietenNepreţuit PrietenNepreţuit PrietenNepreţuit Prieten

Nepreţuit Prieten al tinereţii mele,al Tău e tot ce cântă în jurul meu şi-n mine,a Ta-i grădina scumpă cu stratul ei de stele,cu lacrima şi roua de crini şi de rubine.

Nedespărţit Prieten al tinereţii bune,a Ta-i fântâna dulce, ce sânu-mi răcoreşte,a Ta e pâinea bună cu gust de rugăciuneşi perna-mpărtăşirii ce faţa mi-o sfinţeşte.

Neasemuit Prieten al tinereţii sfinte,în tot ce-ating pe lume, mă-nfiorez de Tine,în tot ce-aud descopăr, preadulcile-Ţi cuvinteşi-n tot ce văd, Ţi-e numai sărutul pentru mine.

Nemaiuitat Prieten al tinereţii scumpe,pe orice drum m-ai duce, e numai fericireşi-n orice loc descopăr divina-Ţi mână cum peîntreaga mea fiinţă revarsă doar iubire.

Ne-nlocuit Prieten al tinereţii dulce,a Ta-i pe veşnicie fiinţa mea întreagă,căci nu-i asemeni Ţie, oriunde m-aş mai duce,nimic pe lumea asta aşa să mă atragă.

Dumnezeiesc Prieten al tinereţii mele,eu n-am alt rai, şi soare, şi dor, decât pe Tine;doar Tu-mi eşti toate-acestea – şi mult mai mult ca ele– cuprinde-mă la sânu-Ţişi-n veci aşa mă ţine!...


1. ÎNCEPUTUL MINUNILOR MELE

1. Iisuse, Domnul şi Mântuitorul unic, Slavă unicăşi veşnică Ţie, pentru sufletul pe care Ţi-l alegi Tu şi pecare dintr-o dată îl faci atunci cunoscut şi luminos tutu-ror celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.

Tu eşti Începutul tuturor minunilor.

2. Tu eşti Semănătorul şi Tu eşti şi Sămânţa.Tu eşti Soarele care dă şi Tu eşti şi Rodul care

primeşte.Tu eşti Părintele şi Tu eşti şi Fiul.

3. Ferice de sufletul pe care Ţi-l alegi Tu să-i dăru-ieşti sămânţa Ta dumnezeiască, pentru a Te naşte din el,Tu, pe Tine Însuţi, făcându-Te atât de mic să Te încapi înel. Şi făcându-l pe el atât de mare să Te încapă pe Tine.

4. Slavă veşnică Ţie, Iisuse, pentru sufletul pe care îl a-legi să-i dai jugul Tău, care înseamnă însoţirea lui cu Tine

şi sarcina Ta, care înseamnă învrednicirea de a-lface în stare de naşteri cereşti. De naşterea de opere di-vine. De inspiraţii divine. De fii divini.

8 Traian Dorz

5. Ferice de sufletul pe care Ţi-l însoţeşti Tu astfelîncât, trecând jugul Tău asupra lui, Ţi-l devii soţ şi co-laborator

şi, punându-Ţi sarcina Ta asupra lui, Ţi-l devii una,după cum Tu eşti una cu Tatăl, printr-o asemenea Tainăslăvită şi nepătrunsă.

6. Slavă veşnică Ţie, Preaiubitul meu, pe Care nuştiu cum altfel să Te numesc, din clipa când Te-ai îndu-rat astfel şi de sufletul meu!

7. Jugul Tău mi Te-a făcut Soţul. Sarcina Ta, Stă-pânul. Şi amândouă, Preaiubitul.

8. Împărtăşirea aceasta cu Tine mi-a dăruit veşniciaTa, tinereţea Ta, prietenia Ta, despre care nici un cu-vânt din lumea aceasta nu poate spune ce simt că sunt.

Jugul Tău să mă facă harnic,sarcina Ta să mă facă rodnic,dragostea Ta să mă facă lumină.

9. Soţul meu de jug, nu mă lăsa să lenevesc nicio-dată! Ci îndeamnă-mă să ostenesc cu bucurie, păşindmai alături de Tine pe aceeaşi brazdă slăvită. Sau spreacelaşi altar strălucit.

10. Soţul meu de sarcină, nu mă lăsa să rămânsterp niciodată, ci fiecare sămânţă a Ta din mine săaducă roduri de treizeci, de şaizeci şi de o sută.

11. Până când toată inima mea va deveni o ţarinăacoperită cu lanuri legănate de Duhul Sfânt. Şi curoduri aplecate de miez sănătos şi greu.


12. Până când viaţa mea va deveni o dâră luminoa-să pe care să ajungă mulţi în cer.

13. Până când amintirea mea va deveni o mamă fe-ricită, înconjurată de mulţi fii curaţi şi frumoşi, semă-nând cu Tine.

14. Până când tot ce am adus eu pe lume va puteapurta cu vrednicie numele Tău şi pecetea Ta.

15. Preaiubitule, ia-mă de mână şi hai să alergăm!

16. Toate câmpiile albe dinaintea noastră aşteaptăsărutul urmelor noastre împreunate.

17. Toate cântările din faţa noastră aşteaptă ca împreu-nă să le împletim firele de aur ale melodiilor şi ale poeziei.

18. Toate înălţimile munţilor curaţi şi sfinţi, toatepoienile singurătăţilor fericite, toate grădinile rugăciu-nilor, adoraţiei şi extazelor cereşti aşteaptă şoaptele, la-crimile, tăcerile noastre.

19. Am lăsat în urmă totul. Am închis toate uşile, amrupt toate punţile, am ars toate amintirile trecutului stingher.

20. Nu mai am nici un alt drum decât al Tău.Nu mai vreau nimic decât pe Tine.Nu mai doresc nimic decât dragostea Ta,jugul Tăuşi sarcina Ta.Prietenul tinereţii mele eterne,să mergem!

10 Traian Dorz

2. ÎNSOŢIREA SUFLETELOR SFINTE

1. Ce minunat este să fii însoţitorul unui suflet plincu Hristos!

2. Ce har ceresc este să fii umărul pe care sereazemă o fiinţă sfântă, în clipa fericitei ei slăbiciuni,din pricina purtării lui Hristos, pentru mântuirea altora!

3. Ce slavă unică este să poţi ocroti, mângâia şi cu-prinde, la căldura curată a sufletului tău, singurătateaaproape înfricoşat de sfântă a acelei fiinţe care înseam-nă atât de mult pentru gândurile lui Dumnezeu!

4. De unde vine,creşte,se apropie tot mai mareo lumină nepământească ce mă învăluie, spunându-

mi: „Eu sunt Prietenul tinereţii tale!“?

5. Inima mea a tresărit ca de o înviere dintre ceimorţi de mult, foarte de mult.


6. O, Dumnezeul meu, oare mai poate fi primăvarădupă o iarnă atât de îndelungată?

7. Cine îmi spune oare acum „Vino!“: Duhul, întâi,sau Mireasa?

8. Ori poate amândoi deodată, fiindcă, dacă doi seînvoiesc să ceară ceva, le va fi şi dat.

9. Duhul nu vrea să meargă fără Mireasă. Şi, dacăea nu poate să meargă atât de repede ca şi El, El nu vamerge singur.

10. O va aştepta până ce va putea merge şi ea, potri-vindu-Şi paşii cu ai ei, spre a ajunge acolo împreună.

11. Mirele aşteaptă, ştiind bine şi locul, şi timpulunde se vor întâlnitoţi trei.

12. Betleem, Betleem, cetate neînsemnată şi ascunsă,fecioară nebăgată în seamă,Mireasă dispreţuită şi singură!...

13. Când El Îşi va îndrepta faţa spre tine,cu ce lumină uimitoare vei fi învăluită,ce strălucire eternă va alunga întunericul tăuşi ce slavă cerească va acoperi ocara ta!

14. Când Hristos te va înălţa din starea ta de azi,câte priviri se vor întoarce spre tineşi câţi vor plânge amar că te-au dispreţuit!

12 Traian Dorz

15. Acela, Căruia tu Îi porţi în inima ta atâtacredincioşie, este Cel Preaînalt.

16. Acum Duhul Lui te umbreşte, dar în curând teva lumina.

17. Acum este vremea negurii tale, dar aceasta esteatât de curând trecătoare... Şi tocmai ea pregăteşte ivi-rea luminii tale care este veşnică.

18. Saltă de bucurie, tu, care ai fost învrednicită deumbra lui Hristos, de ocara lui Hristos, de singurătateacu El!

19. Nu va fi strălucire mai fericită decât a ta,nici slavă,nici îmbrăţişare,Mâine Dimineaţă, la Hristosul tău!

* * *

În momentele mai greleaminteşte-ţi totdeaunade Hristosul tău cel unicşi iubirea ta cea una!


3. CUVINTELE CELUI SCUMP

1. Când aud un cuvânt al cărui înţeles nu-l pot cu-prinde,

nici accepta,să nu mă grăbesc să răspund cu mâhnire!

2. Inima mea mâhnită nu m-a sfătuit bine niciodatăpe drumul meu.

3. Gândul meu mâhnit nu mi-a înţeles drept nicio-dată cuvintele Lui.

4. Ochii mei mâhniţi nu mi-au putut vedea limpedeniciodată Chipul Lui drag.

5. Lacrimile mâhnirii mele mi-au acoperit şi mi-auîntunecat vederea Feţei dragi.

6. De ce să răspunzi tu cuvinte grele Prietenului ti-nereţii tale, inima mea mâhnită?

14 Traian Dorz

7. De ce uiţi tu cât de mult te-a iubit El, Care îmivorbeşte acum despre ascultarea şi ridicarea dintr-o sta-re bolnavă, spre ceea ce este sănătos?

8. Dintr-o stare apăsată, spre ceea ce este slobod?

9. Dintr-o stare ruinată, spre ceea ce eram în vre-mea tinereţii mele şi a Lui?

10. O, iartă-mă, Preaiubitul meu, când nu Te potînţelege!

11. Iartă-mă, când mâhniri prea mari mă împiedicăsă văd lumina spre care vrei să mă ridici Tu.

12. Mă doare această chemare ca o rupere şi îmisimt inima sfâşiată de sus până jos.

13. De o parte şi de alta a mâhnirii mele, inimamea, despicată în două, tremură.

14. Lacrimile însângerării ei se preling pe aşternu-tul unde zac, prăbuşit dintr-o dată ca într-o prăpastie deîntuneric zdrobitor.

15. Mi se pare că zac din nou în aceeaşi prăpastieîn care am mai fost de celelalte două ori.

16. Şi din care abia ieşisem, târându-mă ani îngro-zitori cu o singurătate şi pătimire care mă înspăimântăori de câte ori mă uit înapoi.


17. Ce lung a fost drumul spre lumină şi ce scurteste cel spre întuneric!

18. Dumnezeul meu, nu mă lăsa să cad din nou!Ţine-mă să nu mai alunec, dacă am putut ajunge

până aici!

19. Iată vântul care vuieşte rece, voind să măsmulgă de pe stânca pe care mi se părea că am ajuns-o!

20. Voi, gânduri negre, fugiţi de la mine! El n-a zisaşa cum îmi şoptiţi voi!

21. Duhule al mâhnirii, taci în lăuntrul meu, nu măsfătui la nimic! Nu mai vreau să te aud!

22. Nu vreau să te ascult tocmai acum când inimamea este sfâşiată prea adânc. Când ochii mei nu mai potvedea nimic înainte. Şi când urechile mele nu mai audnimic în afară de glasul tău ispititor, care îmi spuneveşti şi înştiinţări îngrozitoare.

23. Dumnezeul meu,nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pă-

mântului şi ale mării din mine,de Tine mă agăţ cu ultima mea nădejde!Numai de Tine!

16 Traian Dorz

4. VINO, GLASULE DORIT!

1. Preaiubitul inimii mele, cine să-mi spună, în cli-pa prăbuşirii mele, că Tu nu Te-ai schimbat?

2. Care este glasul, mai tare decât cel al mâhnirii,pe care îl simt acum zdrobindu-mă?

3. Vino, glas dulce al vindecării mele, şi ridică-misufletul doborât ca de o înmormântare!

4. Vino, dulce lumină a speranţei mele, şi refă-miinima sfâşiată ca o catapeteasmă!

5. Vino, dulce căldură a iubirii, alungă-mi îngheţulîntunecat ce mă învăluie şi mâhnirea ce mă apasă ca olespede grea şi rece!

6. Vino, primăvară dulce, ajută-mi să-mi scot florileîngheţate la soarele tău fericit, care să mi le-nvie iarăşi!

7. Vino, vreme a cântării, înviorează-mi obrazul flo-


rilor mele ofilite! Fă-le, din fiecare strop de lacrimă, unstrop de rouă, cuprins de o lumină şi sărutat de o rază.

8. Vântule cald şi înmiresmat, nu sta! Ridică-te,vânt cald din miazăzi, apropie-te şi învăluie-mi toatehotarele mele, care te aşteaptă încă tremurând de fioriifrigului venit dintr-o dată, şi învie-mă!

9. Ridică-mă iarăşi pe înălţimile mele... pe înălţi-mile tinereţii mele senine şi dragi!

Eu sunt ca o floare cosită,ca o viţă fără sprijin,ca o apă fără albie.Ridică-mă iarăşi, că singur nu pot!

10. De cine altul să mă mai reazem, dacă nu de Ti-ne, singura mea iubire?

11. Pe unde să mai curg, dacă nu mă conduci Tu,Calea mea, Rădăcina mea, Stăpânul meu?

12. Nu-mi lăsa viaţa iarăşi goală, inima sfâşiată,singurătatea singură!...

13. Iartă-mă că nu Te pot urma încă, nici atât cumai vrea Tu de repede, nici cum doreşti Tu de sus.

14. Picioarele mi-s încă bolnave, aripile îngreunate,inima slabă.

15. Iartă-mă că, ştiindu-mi slăbiciunile, nu pot luahotărârea puternică. Mi-e frică nu de înălţimile Tale, cide adâncimile mele.

18 Traian Dorz

16. Vreau să Te ascult, dar mi-e teamă să îndrăz-nesc.

17. Şi stau aici, temându-mă de un singur rău, maimare ca oricare altul, acela care m-a chinuit cel maiamar şi mai îndelung: singurătatea departe de Tine.

18. Dumnezeul meu şi unicul meu Prieten, nu mălăsa să mă prăbuşesc iarăşi, dacă m-ai făcut să atingţărmul dorit, după care îmi întind mâinile de atâta vre-me şi de atâta drum!

19. Nu-mi lua bucuria pe care mă faci să cred căam primit-o!

20. Nu-mi lua comoara pentru care Ţi-am jertfitatâtea lacrimi şi pe care am plătit-o cu atâta suferinţă!

21. Tu, Care ştii viaţa mea şi preţul pe care l-amdat, adu-Ţi aminte că nu mai am nici lacrimi şi nici pu-tere să mai plătesc. Lasă-mă cu cât am dat, pentru căam dat tot ce-mi mai rămăsese ca să trăiesc!

22. La poarta Îndurării Talebat cu rugăciunea mea.Numai la această Poartă îndrăznesc,că numai la ea pot aştepta, nădăjduindsă mi se mai deschidă!


5. ÎN FAŢA PORŢII ÎNDURĂRII

1. În locul unde mi-am rostit judecata, mi-am auzitşi iertarea!

2. În aşternutul unde am zăcut, plângându-mi dure-rea, mi-am primit şi vindecarea.

3. Şi tot Tu, Cel pe care-L întristasem, m-ai şi în-viorat.

4. Poarta Îndurării s-a deschis şi Faţa Ta iubită m-aluminat din nou. Te-ai întors iarăşi la mine, căci ai vă-zut neputinţa mea.

5. Ţi-a fost milă de mine. Nu m-ai judecat cum me-ritam; dragostea Ta m-a înţeles. Pentru că nu Te-aigândit la Tine, ci la neputinţele mele.

6. Ai privit ochii mei – în care erau teama despărţi-rii şi durerea neputinţei, amândouă la fel de mari – şiŢi-a fost o nemărginită milă de mine, pe care mă iubeainemărginit de mult.

20 Traian Dorz

7. Tremuram când mă priveai. Îmi era şi teamă şidor de cuvântul ce mi-l vei spune. De acest cuvânt atâr-na soarta mea.

8. Fericirea mea nouă sau prăbuşirea mea vecheatârnau de pasul Tău.

9. Tu ai renunţat la zborul Tău şi ai rămas lângă mine.

10. Ţi-ai întors, cu o duioasă durere, privirea din-spre înălţimile Tale luminoase şi, oftând, Te-ai aşezatiarăşi lângă... neputinţa mea, zicând:

– Nu vreau; nu pot să merg fără tine!

11. Te voi aştepta aici!Nu renunţ; doar amân hotărârea şi legământul pe care

le-am făcut şi pentru tine, până ţi se vor întări aripile, îţivor creşte penele şi ţi se vor vindeca deplin rănile inimii.

12. Ţinta noastră este aceea pe care ţi-am arătat-oşi pe care, o clipă, printre nori, ai văzut-o limpede.

13. Dar nici ea n-ar fi fericită, văzând că vine nu-mai un sol singur. Şi jugul, şi cununa sunt pentru doi.

14. O, ce grozav cuvânt este acesta: „singur“!L-am rostit şi l-am simţit până acum atât de mult,

încât mi se înfioară toată fiinţa, şi numai gândind că l-aş mai putea avea iarăşi lângă mine vreodată.

15. Nu-l mai vreau, nu-l mai pot suferi, Dumneze-ule bun!

Ai milă de mine, Prieten bun şi adevărat! Nu mămai lăsa fără Tine!


16. Vreau vindecarea. Aici şi acum.În aşternutul singurătăţii în care zac, vindecă-mi

sufletul de singurătate!

17. Schimbă-mi plânsul de durere în plâns de bucurie!

18. Alungă feţei mele chipul bătrâneţii mâhnite şiredă-i chipul tinereţii voioase.

19. Schimbă-mi suspinul amărăciunii în suspin alîndurării.

20. Fă să mi Te văd apropiindu-Te, săltând pestedealuri şi peste văi, grăbindu-Te spre mine ca un cerbtânăr, trecând peste munţii ce ne despart.

21. Fă-mă să-Ţi aud dulcele glas, spunându-mi înmijlocul plânsului meu: Râzi!

22. Şi, dintr-o dată, să izbucnesc în râsul fericit, în râsulcel mai fericit, cu ochii încă plini de lacrimi strălucitoare.

23. Picurii genelor mele să strălucească vesel, castropii de ploaie de pe un crin, luminaţi deodată de ră-săritul soarelui Feţei Tale iubite.

24. Buzele mele să strălucească dintr-o dată de lu-mina sărutului Tău, ca buzele norilor când soarele îi să-rută în rugăciunea lor de seară.

25. Şi gândul singurătăţii să nu mă mai însoţeascăniciodată.

Fă-mi aşa, Preaiubitule Iisus!

22 Traian Dorz

6. DULCEA VINDECARE A INIMII MELE

1. Inima mea este fericită, Preaiubitul meu, inimamea este fericită. Căci iarăşi sunt cu Tine.

2. Dar, pentru că sufletul meu a fost chinuit preamult, noile lacrimi ale bucuriei nu au putut şterge de totşi nici acoperi ecoul şi urmele celorlalte.

3. În bucuria mea mai aud încă, şiroind ca un ecouamar, trecutul plâns îndelungat.

4. Şi, privind spre un viitor atât de minunat, încâtpare cu neputinţă, îmi vine să mă îndoiesc şi de pre-zentul acesta fericit, care mi se pare un vis.

5. Îmi frec ochii şi îmi spun: oare este aievea?Se poate oare să fi venit pe totdeauna vindecarea

mea?

6. Tu, sfântă şi dulce vindecare a inimii mele, pecare te-am dorit şi te-am chemat atât de sfâşietor, eştioare chiar aici, lângă mine?


7. Este, oare, adevărat tot ceea ce văd şi ceea cesimt? Nu este, oare, minunea aceasta numai un vis?

8. Doamne Iisuse, eu am nevoie nu numai de treizile spre a mă obişnui cu minunea. Am nevoie să o ammereu lângă mine, veacuri şi veacuri, până când mă voiîncredinţa pe totdeauna că nu-mi va mai putea fi des-părţită niciodată şi de către nimeni.

9. Abia atunci, inima mea, fericită pe vecii vecilor,ar putea să strige:

– Am ajuns! Nu mai doresc nimic!

10. Nu numărul anilor trăiţi au vreun preţ, ci măre-ţia, puterea, înflăcărarea, înălţimea şi roadele cu carei-am trăit!

11. Sufletele mari îşi trăiesc fiecare zi, aproape fie-care clipă, la cea mai înaltă tensiune. Inima lor este caun cuptor încălzit de şapte ori, în care focul este conti-nuu, fără scăderi, fără întreruperi, fără răciri.

12. Iisus iubit, Tu eşti acelaşi, ieri, azi şi în veci.

13. Dragostea Ta este neschimbată. Tu nu iubeştiastăzi mai mult şi mâine mai puţin.

14. Tu nu iubeşti după împrejurări. Nici după lo-curi. Nici după stări. Când i-ai dat cuiva dragostea Ta,aceluia i-o păstrezi pe totdeauna.

15. Pot să se clatine munţii, pot să se reverse mă-

24 Traian Dorz

rile, pot să se dărâme stâncile, dragostea Ta nu se vamuta de la cine s-a statornicit odată.

16. Da, munţii pot să se clatine. Stările mele înaltepot să se schimbe uneori, clătinându-se, fie de mâhnire,fie de temeri, fie de lenevie.

17. Dar inima Ta nu este aşa ca inima mea. Niciaşa de greu de mulţumit, nici aşa de uşor, ca ea.

18. Ce fericit ai fi Tu dacă inima mea ar răspundeinimii Tale cu aceeaşi intensitate în a iubi statornic! Sămă vezi că totdeauna dragostea mea se încrede în dra-gostea Ta.

19. Chiar şi acum – când mă aflu la răscruceaaceasta grea, când ceea ce aud din gura Ta este atât denou pentru mine şi când drumul pe care mă împingi Tuparcă îmi umple fiinţa de spaimă –

20. să mă bizui pe dragostea Ta, neschimbat alipităde mine; fără nici o teamă şi fără nici o măsură.

21. Când inima mea stă alipită de a Ta şi mâinilemele se împreună spre lumina feţei Tale,

când ochii mei varsă lacrimile temerii de despărţire,să mă bizui nemărginit pe Tine.

22. Când rugăciunile mele sunt străbătute de fricaînălţimii spre care mă duci Tu, peste sufletul meu aple-cat spre Tine, împreună-Ţi mâinile moi – pe care dra-gostea a scris pe veşnicie numele meu, săpat în rănile


cuielor – binecuvântându-mă! Să mă bizui necontenitpe Tine.

23. Sub ocrotirea iubirii, să mergem fericiţi sau sărămânem în pace. Îmi va fi totuna.

24. Şi cei ce merg cântând, şi cei ce rămân rugân-du-se să se revadă la ziuă bucuroşi.

Iar încredinţarea lor în dragostea făgăduită să seîntărească şi mai mult una pe alta.

Da. Amin.

* * *

Statornicia-i cea mai naltăvirtute pentru Dumnezeu,dar trebuie mereu pe lumesă urce drumul cel mai greu.

26 Traian Dorz

7. ÎN STAREA DE ODIHNĂ DULCE

1. Sunt felurite limbile, dar Cuvântul este acelaşi.

2. Sunt felurite inimile, dar iubirea este la fel.

3. Sunt felurite stările, dar harul este unic.

4. Sunt felurite vasele, dar izvorul este neschimbat.Şi din Tine se umplu toate, după cât pot cuprinde ele.

5. Acelaşi Cuvânt – dar este auzit de fiecare mintedupă limba sa. Şi după măsura ascultării de el.

6. Aceeaşi Iubire – dar se cuprinde în fiecare inimădupă capacitatea ei. Şi după dorinţa de care ea este în-flăcărată.

7. Acelaşi Har – dar îl simţim, fiecare din noi, dupăcurăţia stării noastre sufleteşti, la ceasul revărsării lui.

8. Ori de câte ori eram adormit când îmi vorbeai,nu-Ţi auzeam Cuvântul Tău în graiul meu.


9. Starea de nici treaz, nici dormind, este cea mairea stare. Nici nu aud bine ca să înţeleg bine, nici nuaud deloc ca să nu înţeleg rău.

10. Ci, dormitând, aud doar atâta cât mă face săînţeleg chiar cum nu zisese Cuvântul Tău.

11. Atunci mi se zdrobeşte inima în cel mai dure-ros fel. Tocmai când ea ar trebui să-mi fie cea mai fe-ricită.

12. Atunci duhul meu, abia ajutat, mi se prăbuşeşteşi mai adânc. Iar mâna Ta ajutătoare trebuie să se arun-ce şi mai grăbită după el, spre a-l ridica iarăşi.

13. O, ce luptă minunată este iubirea! Ce prăbuşirişi ce înălţări împreunate, până când ajung să rămânăîmbrăţişate, în dreptul unei raze eterne.

14. Postul şi rugăciunea sunt cei doi soţi ai iubiriicare îi fac ei casa cea mai puternică.

15. Binefacerea şi dărnicia sunt fiicele cele maiscumpe.

16. Casa poate fi puternică prin soţi, dar fericităpoate fi numai prin copii.

17. Casa zilei acesteia a fost o astfel de casă.Întreagă, familia sfântă a Iubirii s-a îmbrăţişat la

Poarta Îndurării, aşezând la picioarele Tale, Preaiubi-

28 Traian Dorz

tule, o cerere cu o jumătate de lacrimă pentru o minuneîntreagă.

18. O, Tu, Cel care creşti pâinea în cuptorul înalt,şi peştele în apa adâncă,primeşte înălţarea şi numai a unei singure mâini

când cealaltă este încă prea slabă.

19. Şi, când ajung în împrejurări în care trebuie sălucrez prea repede şi să prevăd atâtea situaţii încât,omeneşte, mi-ar fi cu neputinţă să le trec cu bine, atunciintervino Tu, Izbăvitor Prieten. Fă atunci minunea caresingură mai poate să mă salveze şi salvează-mă!

20. Domnul meu şi Dumnezeul meu, eu nu ştiucum faci Tu aceasta. Nu ştiu în ce fel sunt împins sautras, dar, după ce clipa avută pentru întâmplări care cerceasuri a cuprins totul fulgerător şi ne revedem dincolo

fericiţi, nu mai ştiu cum să Te binecuvântez, binecu-vântat Binefăcător.

21. Cândva n-am înţeles cum. Dar acum înţelegCine.

22. Totdeauna atunci nu mai pot cânta, ci numaiplânge.

23. O, Domnul şi Dumnezeul meu atât de puternic,atât de aproape, atât de iubitor, atât de bun...

Când Tu eşti pentru noi, cine să ne mai poată fiîmpotrivă?


Când Tu ne deschizi, cine să mai poată închide?Şi când Tu ne aperi, cine ne-ar mai putea face vre-

un rău?

24. Cu toate tăcerile mele, mă închin în Faţa Ta ie-şită deasupra tuturor munţilor mei!

Preaiubitule Strălucitor, ce mult Te iubesc!

* * *

Cât ar fi de lungă iarna-nviforată,zorii primăverii tot răsar odată.– Plata înfrânării, cât o să-ntârzie,crede-o şi-o aşteaptă. Sigur o să vie!

30 Traian Dorz

Tot drumul cu Hristos umblatTot drumul cu Hristos umblatTot drumul cu Hristos umblatTot drumul cu Hristos umblat

Tot drumul cu Hristos umblatne-a fost păzit şi ajutat,sub al iubirii adăpost,feriţi de orice rău am fost.

Slăvit să fii, slăvit, Iisus,de cât ne-ai datşi cum ne-ai dus,Te vom slăvi de mii de ori,în veci mai recunoscători!

Tot ce-am cerut cu gând curatni s-a-mplinit cu-adevărat;nimic din câte ne-am temutpe calea noastră n-am avut.

Ajungerile noastre suntnoi întâlniri în Duhul Sfântşi orice noi minuni primimne fac mai dulce să-L iubim.

Pe drumul cu Hristos făcutorice sfârşit e-un început;oriunde-i dulce şi frumosde la Hristos pân-la Hristos!


Cum să pot uita eu, Doamne?Cum să pot uita eu, Doamne?Cum să pot uita eu, Doamne?Cum să pot uita eu, Doamne?

Cum să pot uita eu, Doamne, ceea ce-i de neuitat,ceea ce pe lumea asta nici nu poate fi-arătat?

Neuitat, neuitateste tot ce Tu mi-ai datfii slăvit, fii slăvit,Domnul meu Iisus iubitminunat şi strălucit!

Cum să pot uita răpirea până-n nu ştiu care rai,unde stările trăite n-au nici soţ şi n-au nici grai?

Cum să pot uita-ntâlnirea cu-al iubirilor Focar,unde clipa sau vecia au acelaşi nehotar?

Cum să pot uita eu ceasul rugăciunii strălucit,unde mi-am simţit pe umeri nimbul Capului sfinţit?

Cum să pot uita nălţimea peste care m-ai purtat,unde-am dus, arzând pe frunte, locul ce l-ai sărutat?

Cum să pot uita-nvierea celui mai slăvit mormânt,unde-au ars îmbrăţişate două cruci şi-un legământ?

32 Traian Dorz

8. CEL CARE ÎMI CERI ŞI ÎMI DAI TOTUL

1. Tu eşti Cel care îmi ceri şi îmi dai totul.Fără puternica Ta credinţă, eu sunt un neputincios.

2. Iubirea Ta îmi cere mereu să duc o mare luptă,atât în lăuntrul meu, cât şi afară.

3. Ştiu bine că acela care porneşte o luptă trebuiesă aibă, încă mai dinainte de a o porni, o neclintită în-credere în biruinţă.

4. Şi, tot timpul luptei sale, să nu se îndoiască de-loc şi întru nimic în inima sa de sfârşitul biruitor alluptelor sale.

5. Altfel, în chiar clipa îndoielii, mâna slăbeşte, pi-ciorul tremură, inima se prăbuşeşte şi totul e pierdut.

6. Ştiu bine că acela care porneşte spre Canaan tre-buie să aibă o puternică încredinţare, chiar înainte deprimul pas, că îl va ajunge cu bine.


7. Mergând cu sufletul şi cu ochii aţintiţi acolo, vatrece prin orice ape ca pe uscat, va străbate orice pustiuprefăcându-l în izvoare, va avea, pe orice întuneric, îna-intea sa, un stâlp de foc şi va dărâma, până la urmă, ori-ce ziduri întărite, biruind pe orice împotrivitor.

8. Ştiu bine că acela care vrea să sfărâme o stâncătrebuie să muncească, încă de la prima izbitură, cu o fe-ricită încredere în izbânda ultimă.

9. Credinţa întăreşte braţul, reînnoieşte efortul, men-ţine puterea.

10. În momentul pierderii credinţei, vrăjmaşul se ridi-că, apele cresc, piatra se întăreşte şi împotrivirea învinge.

Fă să nu-mi pierd niciodată credinţa în iubire!

11. Având credinţa în Tine, voi lupta fericit şi voimuri fericit. Prin credinţa în Tine, tot ce nu-mi reuşeşteastăzi, sigur îmi va reuşi mâine. Sau, în orice caz, într-un mâine.

12. Tot ce nu pot atinge acum, credinţa în Tine măasigură că voi atinge în curând. Sau, în orice caz, că voiatinge cândva, odată, sigur!

13. Tot ce nu-mi reuşeşte în felul cum aş vreaacum, credinţa în Tine îmi dă încredinţarea că voi reuşiîn alt fel. Dar că sigur voi reuşi!

14. Când ţinta mea este sfântă şi umbletul meu estecurat – poate să fie ea cât de înaltă şi pot fi aripile mele

34 Traian Dorz

cât de slabe sau picioarele mele cât de încete – minunease va împlini!

15. Voi ajunge, cu siguranţă! Chiar dacă acum zbornumai cu o singură aripă. Dumnezeu şi iubirea mi-o vorîntări şi pe cealaltă.

16. Şi ce minunat va fi când această aripă cu pute-rile ei reînnoite prin Duhul Vieţii o va ajuta şi pe cea-laltă, poate prea obosită de efortul făcut înainte, deluptele începutului. Devenind ea mai tare. Şi în viitor,ca uneori în trecut.

Dumnezeul meu, întăreşte-mi-o!

17. Nu există vrăjmaş care să nu poată fi învins,când dragostea mea e unită cu neprihănirea.

18. Şi dragostea şi credinţa, fără neprihănire, nupot decât să mi se prăbuşească, nu pot să-mi fie decâtnefericite.

19. Orice virtute, care vrea să izbutească în luptaei, trebuie neapărat să-mi fie unită cu neprihănirea. Săpornească împreună, să lupte împreună, să ajungă îm-preună cu ea.

20. Până nu poate porni cea de a doua, să nu mear-gă nici cea dintâi. Să stea împreună până ce vor puteaporni împreună, dar să nu se despartă niciodată.

Căci şi plecarea îşi are vremea ei, ca şi ajungerea.

21. Când îi soseşte ceasul său, orice zbor se ia frumosşi orice sfârşit biruitor aduce două cununi.


22. Dintr-o zi ca asta n-am mai avut cui spune„părinte“.

23. În locul unui grai cald, mi-a rămas atunci o tă-cere rece.

24. În locul unei îndrumări uşoare, mi-a rămas oexperienţă grea.

25. În locul unei inimi mlădioase, mi-a rămas ocruce neclintită.

26. Dar, deasupra tuturor, foarte aproape de Soare,mi s-a înălţat o pildă frumoasă către care mă întind me-reu cu osteneli crâncene, cu pocăinţe amare, cu tânjirimistuitoare de dor,

ca nişte întinderi pe vârfurile picioarelor meleşi tot nu-i pot atinge tălpile lui.

27. Prietenul şi Dumnezeul meu, ajută-mi!

* * *

Picioarele însângeratece-au suferit pentru Hristosse cade să le speli cu lacrimişi să le-atingi cu gând pios.

36 Traian Dorz

9. ÎNGUSTA CALE DULCE

1. Ceea ce ai cerut Tu din totdeauna, Dumnezeulmeu, a fost şi va fi mereu nespus de greu pentru putereafirii mele omeneşti.

2. Înţelegerea tainei iubirii Tale cu hotare fărămargini, cu adâncimi fără sfârşit, cu înălţimi fără limită,cu felurimi necuprinse de nici un număr – înţelegereaacestora, zic – cere stări de răpiri divine, urcuşuri dure-roase şi îndelungi.

3. Sau adâncuri în a gândi, până la care se poateajunge numai cu preţuri nespus de grele. Numai pedrumurile unor cumplite renunţări sau cerinţe. Numaiprin usturătoare arderi şi mistuiri interioare.

4. Nevoiţi-vă să urcaţi pe calea cea strâmtă – aizis Tu, Domnul meu, arătându-mi cu ce fel de moarte şimortificare zilnică trebuie să-mi port eu paşii mei dupălumina Ta, ca să pot lăsa urme luminoase.


5. Omorâţi mădularele voastre – este porunca Ta,care m-a înspăimântat nu pentru sfinţenia ei, ci pentrumulţimea şi puterea celor condamnate în mine.

6. Pentru marea greutate cu care trebuie să fiu zil-nic un ucigaş al propriilor mele porniri. Al fiilor propri-ei mele însuşiri carnale.

7. Cât de cruntă este, Doamne, această luptă între duhşi fire, care totdeauna trebuie să sfârşească cu o ucidere.

8. Ori aceste mădulare îşi ucid sufletul cu care serăzboiesc – iubirea, curăţia şi neprihănirea lui,

9. ori sufletul, întărit prin harul Tău, ajunge să şi leucidă el pe ele.

10. Cât de strâmtă este uşa, cât de îngustă este ca-lea şi cât de cumplită este lupta care duce la mântuire!

11. De aceea sunt atât de descurajator de puţiniacei care o află, care o câştigă, care o dovedesc.

12. Da, este nebănuit de strâmtă, de îngustă şi de grea,dar întotdeauna încap pe ea totuşi doi:Tu, fericit Prieten al fericirii mele– şi eu.

13. Dintre doi din aceeaşi nenorocire, totdeaunaunul o va putea suporta mai greu decât altul.

14. Fiindcă unul poate face orice fel de muncă, pecând altul nu poate face orice.

38 Traian Dorz

15. Unul poate îndura orice nedreptate, poate luptacu orice ispită, poate primi orice veste – pe când altulnu poate chiar orice.

16. De aceea, dintre doi la fel de nenorociţi, ajută-l,Te rog, Preaiubitul meu, mai întâi pe acela care îşi su-portă nenorocirea lui cel mai greu.

17. Virtutea poartă un nume feminin.Poate că şi de aceea îşi îndură lupta sa mai greu şi

îşi are calea ei mai anevoioasă.

18. Păcatul are un nume bărbătesc, poate şi pentrucă este atât de harnic, de puternic şi de obraznic.

19. Toate virtuţile luptă greu, fiindcă vrăjmaşul fi-ecăreia este un păcat trupesc.

20. Păcatul trupului şi trupul păcatului ucid împre-ună, una după alta, rând pe rând, sfintele virtuţi înnăs-cute în viaţa fiecărui om, în lumina fiecărei inimi.

21. Dar naşterea din cer le aduce la viaţă iarăşi, petoate deodată.

22. Nimic n-o poate apăra pe iubire atât de puternicca neprihănirea.

23. Dragostea păzită de neprihănire nu se va uscaniciodată, după cum nici neprihănirea, încălzită de dra-goste, nu va îngheţa niciodată.


24. Dragostea şi neprihănirea biruie cel mai uşorîmpreună. Dar sunt biruite cel mai uşor când sunt des-părţite.

25. O, Prietenul şi Dumnezeul amândurora, nu mile lăsa pe una fără cealaltă. Pentru că atunci nu sunt si-gur decât de durere.

Şi de lacrimi.Amin.

* * *

Din fântâna prea departe,nu-ţi stingi focul niciodatăşi nici inima nu-ţi stâmpericu-o iubire-ndepărtată.Ci, de vrei să afli harulşi lumina fericirii,adu-ţi focul la fântânăşi du-ţi inima iubirii.

40 Traian Dorz

10. DULCEA TA CUNOAŞTERE

1. Preaiubitule, Tu ai semnul Tău veşnic, după careTe voi recunoaşte eu.

2. Şi eu, semnul după care mă vei recunoaşte Tu,dintre oricâte mii.

3. Acest semn al amândurora este neprihănirea.

4. Dragoste mai pot avea uneori şi alţii.Milă, bunătate, blândeţe, înţelepciune – la fel.Dar neprihănire nu ai decât Tu; şi acela care poate fi

asemenea Duhului Tău.

5. Neprihănirea este puterea şi semnul tuturor celor-lalte virtuţi. Nici una din ele nu are vreo frumuseţe sauvreun preţ, fără ea.

6. Eu pot lucra pentru Dumnezeul meu oricât,pot face pentru semenii mei oriceşi pot avea, pentru aceasta, orice talant – dar, dacă


n-am neprihănirea adevărată şi nu mi le îmbrac petoate în veşmântul ei minunat, tot ce fac nu preţuieştenimic.

7. Înaintea oamenilor eu pot părea cât de înalt.Chiar şi înaintea mea însumi, pot părea la fel, deşi

nimeni, afară de Tine, nu-mi cunoaşte adevărul dininima mea atât de bine ca mine însumi.

8. Dar dacă Tu, Care mă cunoşti mai bine decât m-aşcunoaşte eu, dacă Tu, Preaiubitule, nu poţi vedea, pestetot ce am şi peste tot ce fac eu, semnul Tău – adică ne-prihănirea Ta desăvârşită şi curată – atunci pot fi oriceşi pot face oricât, totul este zadarnic.

9. Mediul şi anturajul sunt câmpul de luptă şi delucru,

unde luptă şi rodeşte,unde biruie sau cade sufletul.

10. Nu există, pentru neprihănire, nepăgubitor, niciun compromis cu păcatul.

11. Toate celelalte virtuţi mai pot convieţui uneori,în vreun fel, cu păcatul. Numai neprihănirea nu poateconvieţui cu el în nici un fel şi în nici o măsură.

12. Dragostea mai poate acoperi uneori păcatul.Mila îl mai poate tolera.Bunătatea îl mai poate îngădui. Neprihănirea însă

– nu.

42 Traian Dorz

13. Blândeţea îl mai poate înţelege,răbdarea mai poate să tacă,smerenia mai poate să-l sufere. Neprihănirea însă – nu.

14. Nădejdea îl poate deplânge,credinţa poate lupta cu el,dar neprihănirea nu-i poate suferi nici o apropiere a

lui. Neprihănirea pleacă îndată ce numai simte apropie-rea blestemată a nesuferitului păcat.

15. Scump Prieten al tinereţii mele, cum oare amputut eu avea cândva o stare atât de înaltă încât nici numă gândeam la păcat?

16. Era lângă mine, îmi striga numele, îmi făceasemne, îmi şoptea linguşitor – dar eu nici nu-l vedeam,nici nu-l auzeam, ca şi cum nici n-ar fi existat!

17. Ce minunat era paradisul meu când a apărutşarpele!

18. Până atunci, mă învârtisem atâţia ani minunaţişi frumoşi pe lângă pomul ispitei, fără să mă pot nicimăcar gândi că în el ar putea fi vreun rod atrăgătorpentru mine.

19. Pofta neîngăduită îmi era cu desăvârşire necu-noscută.

20. O, ce frumos trebuie să-Ţi fi apărut Ţie atunci,peste mine, Semnul Tău! Şi ce dulci, roadele părtăşieimele!


21. Sufletul meu tânjeşte de dor şi acum după acelminunat paradis fără pomul cu şarpe.

22. Redă-mi-l iarăşi, Iisuse, Tu, singurul Care mi-lpoţi, încă o dată!

* * *

Când Hristos ţi-e prea departeşi-a Lui cale prea străină,în zadar aştepţi lumina;niciodată n-o să vină.Ci numai când te apropiide-a Lui faţă, pe-a Lui cale,ţi se umple de luminătot cuprinsul vieţii tale.

44 Traian Dorz

11. DULCEA DORINŢĂ A INIMII MELE

1. Dar, oare, Cine eşti Tu, Care m-ai zămislit? Careeste adevăratul Tău Nume?

2. Tu, al Cărui Chip este nespus de frumos,al Cărui glas este minunat şi dulce,al Cărui sân este atât de cald şi mângâietor,o, Tu, a Cărui apropiere este atât de fericită,a Cărui amintire este atât de scumpă,a Cărui îmbrăţişare este atât de neuitată!...Prietenul tinereţii mele, salvatorul şi fericirea mea

unică – Cine eşti oare într-adevăr Tu?

3. Cine eşti oare Tu, de Care doreşte neîncetat ini-ma mea şi după Care tânjeşte întreaga mea fiinţă?

4. Tu, după Care plâng ochii mei,suspină duhul meu,se topeşte dragostea meaşi tânjesc din răsputeri toate mădularele mele.– Oare cine eşti Tu? Cum să Te pot numi?


5. Eu Ţi-am dat o mie de nume, dar de nici unulnu-mi spune inima că este întreg.

6. Nici unul nu-mi dă încredinţarea că este acesta.Poate în fiecare este câte o parte din adevăr, dar totAdevărul, Preaiubitule, oare în care din ele este?

7. Cine eşti Tu, Preafericit Prieten al tinereţii mele,Care îmi apari mereu cu alt chip, dar, în fiecare dintreele, atât şi atât de frumos?

8. Care este, oare, totuşi frumosul, minunatul Tăuchip adevărat, Preaiubitule fără nume?

9. Când Ţi-am dat Ţie, Preaiubitule, fiecare numesfânt şi iubit, dintre cele o mie de nume alese şi scumpece Ţi le-am rostit, Cine oare mi le-a inspirat şi unde oa-re le-am putut afla?

10. Ce putere era în ele, că fiecare îmi înfiora ini-ma, îmi aducea miere pe buzele mele şi mireasmă în ju-rul meu?

Îmi însenina cerul de fiecare dată şi îmi linişteatoate învolburările din lăuntru şi din afară.

11. Când Ţi-am descoperit fiecare Chip de sub unvăl, Cine oare mi-a dat mie acei ochi nespus de limpezi,de curaţi, de albaştri cu care am văzut în el toată bucu-ria şi slava din cer şi din pământ deodată şi la fel?

12. Cine mi-a crescut dintr-o dată acele aripi pen-tru care nu erau nici piedici, nici depărtări în zboruldupă Tine?

46 Traian Dorz

13. Cine mă apăra atât de puternic încât treceampeste lei şi peste şerpi ca peste nimic?

14. Cine îmi învăţa inima cum să iubească sfânt,gândurile cum să zboare inspirat,mâinile cum să lupte drept,picioarele cum să calce curat,cuvântul cum să se rostească înţeleptşi îmbrăţişarea cum să se dăruiască nevinovat?

15. Cine oare mă înălţase, în ochii semenilor mei,mai presus de locul pe care îl meritam?

16. Cine oare mi-a dat un nume care acum ocoleştelumea îmbrăţişat cu numele Tău?

Cine altul dacă nu singur Tu, Preaiubitul meu?

17. Atunci, oare de ce acum nu mai pot citi eu şi nu maiştiu să desluşesc, pe piatra Ta albă, numele Tău cel mai nou?

18. Şi de ce nu mai ştiu să înlătur vălul care acope-ră chipul Tău cel mai dorit?

19. O, Tu, Cel pe care Te iubeşte inima mea îm-părţită între cele o mie de chipuri ale Tale, neuitate – cemult doresc după Tine!

20. Tu, Cel pe care Te cheamă dragostea mea, dăruin-du-se fiecăruia dintre cele o mie de nume ale Tale, dragi,

răspunde-mi, care este chipul meu pe care-l doreştimai mult şi numele meu care Îţi este mai drag?

21. Neprihănirea!


12. CU ASCULTAREA CEA MAI DULCE

1. Tu, Preaiubitule drag, mi-ai spus odată:Din locul unde nu poţi sta neprihănit, pleacă nepri-

hănit!

2. Cuvântul pe care nu-l poţi asculta neprihănit, lasă-l!

3. Adevărul ce nu-l poţi spune neprihănit, să-l taci!

4. De omul cu care nu poţi umbla neprihănit, des-

parte-te!

5. Pâinea pe care n-o poţi mânca neprihănit, leapăd-o!

6. Slujba pe care n-o poţi face neprihănit, părăseşte-o!

7. De fiinţa pe care n-o poţi îmbrăţişa neprihănit, fugi!

8. Şi eu multă vreme nu Te-am ascultat, apoi altămultă vreme nu Te-am înţeles.

Şi, vai, cât m-a costat de mult!

48 Traian Dorz

9. Prietenul tinereţii mele, vreau acum să ascult cutoate urechile mele numai la Tine.

10. Vreau să Te privesc cu toţi ochii mei, ca să Te iu-besc cu toate inimile mele şi să Te urmez cu toţi paşii mei.

11. Vreau să aflu iarăşi drumul cel mai scurt cătreînălţimile Tale, pe care mi le acoperă adesea norii preanegri, adunaţi de vânturi prea neaşteptate.

12. Vreau să urc spre ele fie chiar şi pe cel mai pie-ziş şi mai aspru drum.

13. Vreau să beau iarăşi apă numai din palmeleTale, în care am citit numele meu scris cu urmele cu-ielor fierbinţi. Numai de această apă îmi mai este seteşi dor.

14. Vreau să îmbrac iarăşi veşmântul Tău de infrumos ca lumina şi alb ca neaua proaspătă;

15. veşmântul Tău care mă învăluia înainte deapropierea mea de pomul ispitei;

16. veşmântul Tău care mă împodobea atunci cândnici nu ştiam că sunt gol.

17. Vreau ochii mei ca atunci, gândurile de atunci,inima de atunci. Cine oare mi le-ar mai putea da?

18. Spune-mi, Preaiubitul inimii mele îndurerate,cine mi le-ar mai putea da?


– Sângele Meu şi lacrimile tale.– Şi cine mi le-ar putea păstra?– Sângele tău şi lacrimile Mele!

19. – Prietenul preaiubit al întristărilor mele, Terog, spune-mi, care este cea mai mare dintre datoriilesufletului meu?

– Recunoştinţa!

20. – Preaiubit Prieten al recunoştinţei mele, ceadevăr mă înveţi Tu astăzi?

– Suferinţa trebuie alinată în fiecare zi şi foameatrebuie potolită în orice vreme!

21. Când vei întâlni o inimă zdrobită nu spune:Astăzi este sărbătoare, nu pot!

22. Şi când vei vedea un suflet flămând, nu zice:Eu însumi sunt lipsit, n-am!

23. Căci mai mare decât orice sărbătoare este bine-facerea.

Şi mai întâi decât orice trebuinţă a ta este a frateluitău mai lipsit ca tine.

24. Opreşte-te la timp chiar şi din plânsul cel maiîndreptăţit.

Plânsul îşi are şi el vremea lui, îndreptăţirea lui,preţul lui, întinderea lui.

25. E minunat plânsul, e binefăcător, e necesar, esfânt – când este adevărat,

50 Traian Dorz

curăţitor,la timpşi măsurat.

26. Dar este nesuferit şi chinuitor plânsul,este pustiitor şi greu – chiar dacă este sincer –

atunci când este prea mult!

Ascultă-Mă!

* * *

Sfântă este gura carepoartă sfânta-nvăţătură;însăşi Vestea Bună spusăface sfântă-această gură.


13. CÂND LACRIMILE DULCI...

1. Dumnezeul meu cel Unul, altarul Tău cel fericitnoi nu l-am putut acoperi nici cu daruri, nici cu flori.

Ci numai cu lacrimi.

2. Bogăţii n-am avut niciodată, căci şi părinţii su-fletului nostru au fost nişte bieţi săraci de aur. De undesă fi avut noi să-Ţi aducem daruri de aur?

3. În straturile noastre, toate florile s-au uscat încădin sămânţă. Căci noi n-am avut o primăvară a noastră.Peste noi s-au abătut numai, ori ierni crâncene, ori verifierbinţi; ori îngheţuri, ori arşiţe.

4. Când va fi înflorit oare ceea ce am sădit şi amudat numai cu lacrimi?

5. Lacrimile sunt grele, iar mugurii, slabi. Şi ei s-aurupt înainte de a ajunge la rod sau măcar la flori.

6. Lacrimile sunt fierbinţi, iar răsadul, fraged. Şi els-a ars.

52 Traian Dorz

7. Lacrimile sunt amare, iar lăstarii nu pot trăi de-cât în liniştea dulce. Şi ei s-au stins.

8. Lacrimile au fost multe, prea multe. Şi au acope-rit totul.

Astfel nu ne-au rămas decât ele.

9. Le aducem numai pe acestea pe altarul Tău fericit.Dar, oare, dacă sunt atât de grele,şi de fierbinţi,şi de amare,şi de multe– mai pot ele bucura altarul Tău?

10. – Oricât ar fi lacrimile de frumoase, de adevă-rate şi de iubitoare... când sunt prea multe, apasă.

11. – Prietenul tinereţii noastre înlăcrimate, spune-ne, ce să facem cu lacrimile noastre prea multe?

12. – Ascundeţi-le în răbdarea cea mai tăcută,în nădejdea cea mai îndepărtatăşi în renunţarea cea mai desăvârşită.Să nu vi le mai vadă nici Dumnezeu.

13. Căci nici înaintea Lui nu este plăcut ce esteprea mult, fiindcă aceasta izvorăşte din necredinţă.

14. Oricât de mare ţi-ai crede durerea ta,oricât de nedrept judecate ţi-ai crede vorbele tale,sau de adâncă prăbuşirea singurătăţii,sau fără de speranţă iubirea,nu plânge totuşi prea mult.


15. Oricât ar fi de nemeritate rănile tale,totuşi:nu plânge nici prea tare şi nici prea greu, nici prea

amar şi nici mai mult decât se cuvine pentru fiecare saupentru toate.

16. Simte-ţi marginea peste care nu ai voie să treci!

17. Simte-ţi măsura peste care nu ai voie să torni!

18. Simte-ţi clipa după care nu ai voie să plângi!

19. Pentru că există şi în plâns un punct până la ca-re urci, până la care câştigi, până la care străluceşti.

20. Dar, după acest punct, există numai prăbuşirea,pierderea, întunericul.

21. Opreşte-te cu un pas, cu o clipă, cu un gândînainte de aceasta.

22. Acolo unde este vârful înţelept şi frumos,inima ta singură ştie aceasta.

23. Fii treaz chiar şi când lacrimile sunt dulci...

54 Traian Dorz

14. CUM AŞ PUTEA SĂ MAI PLÂNG?

1. Dulce Prieten al plânsului meu ascuns, nu-mi lă-sa inima, prea copleşită de singurătatea ei, să plângăprea mult când este cu Tine.

2. Smulge-mă din negurile mâhnirii trecutului meuşi înalţă-mă în soarele prezentului fericit.

3. Chiar în timpul ploii mele, sparge-mi dintr-odată zidul norilor mei negri şi fă-mă să văd strălucireazâmbetului Tău.

4. Atunci stropii ochilor mei vor căpăta strălucireaşi bucuria dulce va lumina dintr-o dată faţa mea.

5. Atunci voi izbucni dintr-o dată în acel fericit râscu lacrimi, care este cel mai minunat şi neuitat har din-tre toate frumuseţile pământului.

6. Cum aş putea să mai plâng eu, când văd faţa Tapreaiubită aplecată peste mine?


7. Când, în lumina ochilor Tăi binecuvântaţi, măoglindesc ca într-un izvor de munte?

8. Şi când inima Ta dumnezeiască stă atât deaproape aplecată peste inima mea, încât bătăile şi pute-rea le sunt aceleaşi?

9. Cum aş putea să mai plâng eu când timpul esteatât de scurt şi de scump, când părtăşia este atât de înaltăşi de adâncă, iar plecarea şi sosirea atât de aproape?

10. Cum aş putea să mai plâng eu când ceea ce amprimit este atât de mult, atât de mult?...

11. Dar de ce oare Te-am făcut eu de atâtea ori săplângi Tu, Unicul meu binefăcător?

12. Ştiam că mă iubeşti atâta încât orice umbră amea devine un nor pentru Tine şi orice nor al meu de-vine pentru Tine un întuneric!

13. De ce am făcut atunci eu să curgă tocmai la-crimile ochilor Mamei mele dulci?

14. Tocmai lacrimile acelor ochi care m-au pututiubi pe mine cel mai mult pe lume, care m-au învăluitcu dragostea cea mai adevărată, peste toate depărtările,peste toţi anii, peste toate piedicile, îndoielile sau gre-şelile mele?

15. De ce oare n-am putut să-mi ascund umbra şinorul meu de Tine? Ca să nu îndurerez tocmai inima

56 Traian Dorz

care, singura, nu m-a judecat niciodată când am zdro-bit-o? Nu ştiam eu oare câtă bunătate este în ea?

16. Atunci de ce n-am ştiut să fericesc pe Acela ca-re, singurul, a avut milă de nefericirea mea?

17. Nu ştiam eu oare cât de mult au plâns aceştiochi preaiubiţi, pentru mine, în depărtarea mea? Amuitat eu oare cât i-am dorit de mult?

18. O, ochii aceştia care mi-au acoperit tot ce-i du-rea ca şi cum nu mi-ar fi văzut nici unul dintre păcatelemele!

19. Ca şi cum nu mi-ar fi ştiut nici una dintre căde-rile mele!

20. Ca şi cum nu i-ar fi ruşinat şi nu i-ar fi durutatât de mult fiecare dintre toate acestea.

21. Prieten bun, dragul şi singurul Prieten bun altinereţii mele! Cât de mult îmi pare rău acum pentrutoate dăţile când Te-am întristat cu întristările mele!

22. Cât de mult mă doare acum inima mea că plân-sul meu Te-a făcut adeseori să plângi atât de dureroslângă mine!

23. Tu, Care tocmai prin aceasta îmi arătai cât măiubeşti de mult, îndură-Te de mine şi alină-mi acestvinovat plâns fără lacrimi, nespus mai amar decât ce-lălalt!


24. Îndepărtează de pe altarul Tău acest plâns preamult, împreună cu tot ce am făcut să Te doară.

25. N-a sosit oare primăvara mea? De ce nu-miscot atunci la soare florile din umbra unde mi-au statîngheţate atâta vreme?

26. Fereşte-mi bobocii trandafirilor care se pregă-tesc să înflorească de arşiţele de care mă tem.

27. M-au dogorit prea mult şi m-au chinuit preanemilos.

Aş vrea să uit tot ce-i în inima mea.Cum voi putea să nu mai plâng?

* * *

Viaţa nu dă nimănuianici mai multe supărări,nici mai multe suferinţe,decât binecuvântări.

58 Traian Dorz

Doamne, iar îmi plec genunchiiDoamne, iar îmi plec genunchiiDoamne, iar îmi plec genunchiiDoamne, iar îmi plec genunchii

Doamne, iar îmi plec genunchiiînaintea Crucii sfinte,cu o inimă zdrobităşi cu-o lacrimă fierbinte.

Nu am mirul Magdaleneisă Ţi-l dau pentru-ngropare,dar cu plâns ca păcătoasaÎţi spăl sfintele picioare.

Am umblat prea mult pe lumeîn păcate şi în relefăr-să mă gândesc la Tineori la ceasul morţii mele.

M-am gândit numai la lume,la averi şi la păcatefăr’ să-mi pese că Tu sângerişi Tu suferi pentru toate.

Astăzi văd cu pocăinţă,preţul scump al Crucii Talepentru vina mea cea mare,pentru-a vieţii mele cale.

...Şi mă rog ca păcătoasaşi tâlharul de pe cruce:iartă-mă şi mă primeşteşi-mi dă raiul Tău cel dulce!


Să pot să mergSă pot să mergSă pot să mergSă pot să merg

Să pot să merg, să pot să stauoricând sau cu oricine– eu nu mai vreau şi nu mai vreau,Iisus, decât cu Tine.

Să pot să plâng, să pot să cântcu dorul tot din mine– eu nu mai simt, eu nu mai sunt,Iisus, decât cu Tine.

Să pot să ţin, să pot să lastot ce se pare bine– eu nu mai vreau nici zi, nici ceas,Iisus, decât cu Tine.

Să pot urî, să pot iubisau lepăda, ori ţine– eu n-aş tăcea şi n-aş vorbi,Iisus, decât cu Tine.

Să pot să spun tot ce gândesc,chiar ce nici se cuvine– eu nu mai spun, nici mai primesc,Iisus, decât cu Tine.

Să pot trăi, să pot murioriunde crezi că-i bine– eu n-aş putea şi n-aş doriIisus, decât cu Tine.

60 Traian Dorz

15. FRUMUSEŢEA AMINTIRILOR MELE

1. Sufletul ascultător se scoală la prima strigare.A merge la prima chemare este dovada unui sufletsfânt.

2. Dar, o, Dumnezeul meu atât de lung-răbdător cumine, eu am zăcut atât de mult neputincios, între scula-re şi mergere!

3. Era cândva un timp în care Îţi auzeam glasul cu-rat, chiar şi atunci când doar în şoaptă îmi rosteai nu-mele meu. Atunci, când mă sculam, eram şi pornit.

4. Ce atentă era atunci urechea dragostei mele şi ceuşori îmi erau paşii ascultării!

5. Putea să-mi fie atunci somnul cel mai dulce,ochii, oricât de îngreuiaţi,picioarele, oricât de obosite,noaptea, oricât de adâncă– eu Te auzeam din prima clipă.


6. Era drumul oricât de lung,primejdiile, oricât de multe– nimic nu mă mai putea ţine în aşternutul meu. Şi

nimic nu mă mai putea opri să nu alerg când mă che-mai Tu.

7. Tu eşti toată frumuseţea amintirilor mele.Când Te vedeam lângă mine, drag Prieten bun, ori-

ce somn îmi fugea dintr-o dată.

8. Ochii mei se scăldau în lumina Feţei Tale caîntr-o apă limpede din munţii cei înalţi.

9. Picioarele mele îşi recăpătau sprinteneala cer-bului tânăr, şi nici dealurile cele mai mari nu le-ar fiputut obosi după Tine.

10. Noaptea mea căpăta dintr-o dată desfătarea şizâmbetul dimineţii voioase, care îndeamnă la mersulcel fericit.

11. La primejdii cine s-ar mai fi gândit? Nimic numai părea de netrecut!

12. Chiar doream primejdiile, nu numai ca eu să Tevăd pe Tine cum le birui pentru mine, ci ca şi Tu să măvezi cum eu le birui pentru dragostea Ta.

13. Pentru că nimic nu mai poate fi atât de puternicîn inima mea decât dorinţa de a-Ţi arăta, prin toate, câtde mult Te iubesc.

62 Traian Dorz

14. Şi cât de mult preţuiesc eu dragostea pe caremi-o dăruieşti Tu cu atâta risipă.

15. Sărbătoarea vieţii mele este tinereţea,sărbătoarea tinereţii este inima,sărbătoarea inimii este iubirea– iar sărbătoarea iubirii mele eşti Tu!

16. Când Tu îmi eşti Preaiubitul, iubirea mea estemereu fierbinte; inima mea, mereu dulce; viaţa, mereutânără; timpul, mereu sărbătoare.

17. Când Tu eşti în mine, totul îmi este odihnă, des-fătare, frumuseţe.

18. Munca îmi pare o rugăciune;drumul, o împărtăşire;odihna, o îmbrăţişare;suferinţa, un sărut;moartea, o cununie;şi veşnicia, o nuntă– când eşti cu mine Tu.

19. Dulcea mea sărbătoare, chiar şi ajunul tău îmieste atât de fericit, chiar şi aşteptarea ta îmi este atât deplăcută!

20. Fiecare clipă dinspre ivirea soarelui îşi are ofrumuseţe aparte. Dar ce fără de seamăn este frumuse-ţea răsăritului!...

Ah, revederea Ta, Preaiubitule!...


16. TEAMA ÎNĂLŢIMILOR TALE

1. Dar ce a fost cu mine astăzi, drag Prieten al tine-reţii mele?

Te-am simţit neliniştit lângă mine.

2. Era ceasul să mergem spre înălţimile noastre, un-de aerul era înmiresmat, unde lumina era împiedicată,unde zborul era înalt, unde orizontul era curat şi sfânt.

3. M-ai chemat cu lacrimi: Scoală-te şi vino!...Scoală-te şi vino, căci aici eşti în primejdie de moarte!

4. Aici, focul mistuitor al gurii balaurului îţi ame-ninţă mereu curăţia sufletului şi a vieţii tale.

5. Acest noroi murdar poate să se reverse iarăşi,oricând, peste lumina ta.

6. Aceste târâtoare scârboase te pot înfăşura ori-când, spurcând neprihănirea ta, otrăvindu-ţi amintirile,nefericindu-ţi sufletul. Scoală-te şi vino cu Mine!

64 Traian Dorz

7. Priveşte în sus şi vezi ce minunat este să fii cuMine acolo, pe Tabor!

8. Acolo, viaţa ta va fi salvată de hotarele josnice, deduhoarea noroiului, de şoaptele întunericului, de îmbrăţi-şările spurcăciunii, de încolăcirile târâtoarelor, de chipulrespingător şi scârbos al stăpânitorului tuturor acestora,care, prin ele, umblă neîncetat să-ţi ucidă sufletul.

9. Scoală-te, scoală-te şi vino cu Mine!

10. Te simţeam lângă mine, tremurând.Dar stăteam cu ochii încă închişi de somn şi cu

mintea încă înceţoşată.

11. Picioarele neclintite mă dureau, amorţite. Numă puteam mişca din „Betezda“ mea.

12. Ceva ca o săgeată ascuţită şi grea simţeam cumîmi arde şi îmi strânge glezna piciorului dinspre Tine şi ogheaţă tot mai rece se răsfrângea în sus, spre inima mea.

13. Am suspinat cu tot sufletul zdrobit şi sfârtecatîn două:

– Nu pot!

14. M-ai ajutat să mă ridic puţin. Şi din nou m-aiîndemnat, cu glasul tremurând de lacrimile durerii, mi-lei şi temerii pentru mine:

– Scoală-te şi vino!

15. Şi dragostea Ta îngrijorată m-a cuprins cu dis-


perare, ca nişte braţe aruncate în clipa celei mai mariprimejdii:

– Vino, scoală-te, vino!

16, Dar inima mea, pentru prima dată, se înspăi-mânta de înălţimile noastre.

17. M-am uitat cât de sus sunt munţii Tăi, munţiipe care nu-i mai simţeam şi ai mei.

18. M-am uitat cât de aspre sunt stâncile piezişe pecare va trebui să le urce picioarele mele bolnave şi grele.

19. Cât de tare va fi aerul acolo, pe înălţimi, pentru plă-mânii mei slăbiţi de praful prin care am umblat atâta drum.

20. Cât de obositor va fi urcuşul acesta pentru tru-pul meu cel de astăzi.

Şi dintr-o dată m-am simţit atât de departe de Tine...

21. Ceva ca un munte de gheaţă s-a prăbuşit pestemine, acoperindu-mi lumina şi despărţindu-ne.

22. Un noroi cleios se revărsa din toate părţile, ur-când tot mai sus, cuprinzându-mă ca un zid, gata să măînăbuşe.

23. Am şoptit din nou, ca pe cea mai înspăimântă-toare osândă a mea însămi, strigătul cel mai deznădăj-duit al groazei mele. Nu al groazei de moartea mea, cide despărţirea de Tine:

– Vai, nu pot! Nu pot încă!…

66 Traian Dorz

17. ÎNSPĂIMÂNTĂTOAREASINGURĂTATE

1. Înduratule şi nepreţuitule Prieten al tinereţii me-le, marile iubiri se pot vedea numai în clipa marilorhotărâri?

2. Iubirea care îşi poate târî marile ei aripi prin pra-ful nedespărţirii de cealaltă este adevărata iubire.

3. Abia atunci Ţi-am văzut-o.Atunci Ţi-am văzut minunea dragostei Tale pentru

mine, nemărginirea milei Tale, starea mea jalnică,spaima Ta pentru soarta şi viitorul meu.

4. Ai dat la o parte zidul care ne despărţea şi ai tre-cut înapoi la mine, peste muntele de gheaţă care se pră-buşise între noi.

5. Ţi-ai strâns aripile Tale mari şi puterniceşi Te-ai aşezat iarăşi resemnat şi milostiv lângă

mine, cuprinzându-mi capul obosit la Pieptul Tău.


6. Ştergându-mi lacrimile neputinciose şi calde ceîmi şiroiau pe mâinile Tale, mi-ai zis:

– Nu mai plânge! Rămân şi Eu.

7. Nu pot să merg fără tine. Nicidecum nu pot să telas. Cu nici un chip nu pot să te părăsesc.

8. Te voi aştepta până vom putea merge iarăşi îm-preună.

Nu pot pleca singur.

9. Mi-am rezemat capul pe umărul Tău puternic şi bun.

10. Am simţit toată inima topindu-se în mine.

11. Mi-am plecat şi mai mult faţa, pentru ca lacri-mile mele să poată curge şi mai din plin, nevăzute, înpoala Ta.

12. Soarele vieţii mi s-a ivit strălucind din nou,înviindu-mă ca dintr-o moarte înspăimântată.

13. M-am ridicat din prăbuşirea mea şi, începânddin nou să nădăjduiesc, încercam să mă înalţ spre cre-dinţa mea cea dintâi.

14. O Mântuitorul meu, Prietenul tinereţii şi salvă-rii mele, eu nu pot acum. Dar Tu ştii că eu doresc atâtde mult să vină vremea să pot.

15. Nu pot să zbor acum, dar mă voi târî pe urmeleTale, oricât de aspru va fi drumul meu după Tine.

68 Traian Dorz

16. Şi oricât de adânc îmi vor sfâşia pietrele ascu-ţite tălpile picioarelor mele slabe.

17. Nu mai pot trăi în singurătate.Singura mea dorinţă este să mor sau să trăiesc lân-

gă Tine.

18. Dar, Dumnezeul meu slăvit, cât de neputinciosîmi este sufletul şi cât de legată inima!

19. Ce înalt este muntele dragostei Tale şi ce suseste vârful lui însorit!

20. Când îl vom putea sui oare şi când voi ajunge,în sfârşit, acolo unde ar trebui să fiu acum de mult?

21. Iată, dacă dau, de ce mai cântăresc?Dacă lupt, de ce îmi mai număr rănile?Dacă iubesc cu adevărat, de ce mai aştept să mi se

răspundă la fel?

22. De ce mai sunt încă şi acum atât de mult tot euşi atât de puţin Tu? Deşi ştiu atât de bine ce trebuie săfiu şi să fac!

23. Astupă-mi mai repede, Iubitule, văile meleadânci şi coboară-mi mai repede munţii Tăi înalţi.

24. Îndreaptă-mi mai deplin căile mele strâmbe şinetezeşte-mi mai frumos drumurile zgrunţuroase.

25. Ca să ajung o dată cu Tine unde ar trebui să fiude mult.


18. DULCEA MEA NEDESPĂRŢIRE

1. Iată, mi-am pregătit şi veşmintele mele de în-mormântare.

2. Priveşte-le, Preaiubitule regăsit! Priveşte-le perând. Le-am pus alături de cele de sărbătoare aici, atâtde aproape de aşternutul meu, încât oricine să le afleuşor atunci când va fi nevoie.

3. Le-am pus aici, foarte aproape de aşternutul meu,căci dragostea este mereu pomenită împreună cu moartea.

4. Drumul amândurora merge împreună, pentru cădragostea are nevoie de moarte, iar moartea are nevoiede dragoste ca să devină frumoasă.

5. Fiecare împrumută ceva celeilalte, ca două su-rori dulci.

6. Le-am pus alături de cele de sărbătoare, pentrucă adevărata mea sărbătoare va fi numai după moarte.

70 Traian Dorz

7. Veşmintele morţii mele vor fi cele în care îmivoi sărbători cununia cu Tine.

8. O, numai când voi îmbrăca aceste veşminte, voişti că nu ne vom mai despărţi niciodată.

9. Ce dragi îmi sunt! Mă uit la ele cu dor şi aştept, cape o dimineaţă de Paşti, clipa fericită când am să le îmbrac.

10. Priveşte-le ce frumoase îmi sunt!Iată perna pe faţa căreia Ţi-am cusut, între flori,

Numele Tău! Numele care mi-a odihnit şi fericit gându-rile mele.

11. Numele Tău, pe care însă nu-l va putea vedeanimeni, pentru că el va fi sub capul meu, ca să-l ştiinumai Tu.

12. Iată-mi aşternutul alb, împodobit cu cusăturiscumpe şi alese, pe care mâna mea le-a lucrat!

13. Aici voi gusta cea mai fericită îmbrăţişare, laadăpostul vălului curat al morţii, prietena mea, după ca-re nu mă vor mai vedea ochii ce atâţia ani mi-au pânditdragostea mea cu Tine, înspăimântându-mi-o, ca pe ocăprioară fugărită de câini.

14. Iată aceste lucruri scumpe şi dragi, pe care dela iubirea Ta le am!

15. Pe care Tu mi le-ai dăruit prin anii singurătăţi-lor noastre împreună.


16. Sunt singurele comori pe care doresc să le duccu mine. La întâlnirea noastră le vei recunoaşte şi veivedea, şi din acestea, că nimic n-am avut mai drag pepământ decât dragostea Ta.

17. Şi că tot ce-mi aminteşte de ea este pentru mineun semn sfânt.

18. Preadulcele meu, nimic nu mă va mai puteadespărţi de Tine!

19. Tot ce am în inima mea, în casa mea şi în viaţamea este numai de la Tine.

20. Toate la care mă uit cu ochii mei mi Te arată peTine.

21. Tot ce ating cu mâinile mele îmi aminteşte dedragostea Ta.

22. Tot ce simt cu duhul meu îmi este înfiorat deprezenţa Ta.

23. Apa pe care o beau o scot din fântâna iubiriiTale.

24. Pâinea pe care, mâncând-o, o ud cu lacrimilemulţumirii din rugăciunile mele, Ţie Ţi-o datorez toată.

25. Lumina de care mă bucur, căldura care îmi în-viorează fiinţa, toate, toate îmi vorbesc despre Tine şiîmi aduc aminte neîncetat cât de mult m-ai iubit Tu!

72 Traian Dorz

26. Cât de multă iubire Îţi datorez eu Ţie, Care mile-ai dat pe toate ale mele!

27. Prin toate aceste binefaceri ale Tale, fără de ca-re n-aş mai putea trăi, m-ai legat pentru totdeauna deTine, ca nimic să nu mă mai poată smulge, niciodată,din această dulce înlănţuire a lor şi a Ta.

Slavă şi mulţumire veşnică Ţie, dulcea mea nedes-părţire,

I i s u s e ! . . .

* * *

Cel mai uşor de amăgit e inima curată,că ea nu bănuieşte rău pe nimeni niciodată.De-aceea cel mai blestemat şi răul cel mai maree-acel ce-nşală omul bun şi faţa-ncrezătoare.


19. DULCEA TA FRUMUSEŢE

1. Nu mai pot trăi fără Tine, Preaiubitul tinereţiimele fericite, cum n-aş putea trăi fără apa Ta, fără pâi-nea şi fără lumina Ta,

2. fără aerul îmbălsămat al Casei Tale, fără odihnadulce a aşternutului Tău, fără florile dragi ale grădiniiTale, pe care împreună le-am răsădit, două câte două...

3. Tot ce am este al Tău, pentru că viaţa mea însăşieste numai a Ta.

4. Iată acest mănunchi de lămâiţă, de tămâioară, desmirnă şi de mirt. Din fiecare am cules câte două şile-am legat împreună cu un fir de aur.

5. Le voi aşeza atunci pe inima mea, în aşternutulmeu. Şi deasupra uşii mele, unde sunt roadele Talevechi şi noi.

6. Tu le vei privi şi vei înţelege tot ce doresc să-Ţi

74 Traian Dorz

spună ele numai Ţie, Preaiubitule, atunci când am săvin, atunci când ai să vii.

7. Căci toate, numai pentru Tine, Preaiubitule, le-am păstrat.

8. Nu numai cine mă huleşte are vreo însemnătate,ci şi cine mă laudă!

9. Dacă mă batjocoreşte – desigur, pe nedrept – unom de nimic, o gură stricată, o secătură fără cinste saufără ruşine, neîndoios că nu-mi poate face nici un rău.

10. Acei care cunosc preţul meu cunosc şi dispreţul lui.Nu mă voi nelinişti deloc pentru ocările celor care

n-au dreptate.

11. Dar, dacă mă laudă o astfel de gură, un astfelde om,

dacă începe să vorbească despre mine peste tot cutot felul de cuvinte late şi largi – chiar şi pe dreptate –aceasta îmi va face un rău şi mai mare.

12. Oricine, cunoscându-mi lăudătorul, va aveaaceeaşi părere şi despre mine ca şi despre el.

13. O, slăvit Prieten al tinereţii mele, pe Tine Te-aulăudat numai cele mai sfinte guri şi Te-au hulit numaicele nelegiuite.

14. Te-au slăvit numai cele mai nobile fiinţe de pepământ,


Te-au iubit cele mai mari sufleteşi Te-au adorat cele mai scumpe inimi.

15. Te-au zugrăvit cele mai măiestre culori,Te-au cântat cele mai înzestrate talenteşi Te-au urmat numai cei mai curaţi paşi.

16. Cât de minunat trebuie să fii Tu, preaiubit şiadorat Prieten al vieţii mele, dacă numai pentru Tine s-au putut vedea şi petrece toate acestea! Fără a înceta cutrecerea vremii, ci, dimpotrivă, a creşte şi mai mult.

17. Dar măreţia şi frumuseţea Ta nu strălucesc nu-mai prin faptul că Te-au lăudat cele mai mari şi maifrumoase suflete ale lumii,

18. ci şi prin faptul că nu Te-au lăudat niciodatăbuzele josnice, gurile spurcate, vieţile murdare, făptu-rile netrebnice, uşuratice şi stricate.

19. Neavând nimic comun cu Tine, aceste creaturiale păcatului au urât totdeauna lumina Ta care le dez-golea stricăciunea şi le osândea vinovăţia.

20. Ce minunat eşti Tu, preaslăvit Prieten al sfinţe-niei, tocmai pentru că nu Te pot suferi nici unii dintrecei care trăiesc în spurcăciune şi în minciună!

21. Ci apropierea de Tine îi sfinţeşte pe toţişi lauda Ta îi preamăreşte,îndumnezeindu-i.

76 Traian Dorz

20. CÂT DE MULT TE IUBESC!

1. Toate făgăduinţele Tale se împlinesc cu credin-cioşie, preaputernic Dumnezeul şi Însoţitorul meu.

2. Numai că eu, cel cu care eşti atât de bun şi pen-tru care lucrezi atât de iubitor, nu pot înţelege totdeau-na, prin credinţă, ceea ce se petrece prin vedere.

3. Nu pot deprinde marele înţeles duhovnicesc alîntâmplărilor trupeşti

4. şi nu pot pătrunde, prin lucrurile de acum, ma-rele adevăr al celor viitoare.

5. Însoţitor binecuvântat al visurilor mele, deschi-de-mi, Te rog, ochii mei ca să pot vedea prin lumina ca-re mă orbeşte adeseori de mă face să nu pot pătrundenimic dincolo de ea.

6. Îndepărtează-mi de peste privirile mele vălul celnegru când îmi este prea întuneric de prea multă lumină,


7. sau de prea multe lacrimi,sau de prea neaşteptată minune.

8. Obişnuieşte-mă, Preaiubitule, cu felul Tău de alucra. Învaţă-mă alfabetul Tău cel tainic, în care întâm-plările sunt slove; fiinţele, numere; vremile, cartea şineprevăzutul, învăţătorul.

9. Fă ca înţelegerea tuturor acestora să-mi fericeas-că dragostea inimii care le presimte atât de dulce, multînainte ca gândul să le fi limpezit.

10. Fă ca toată fiinţa mea, conştientă deopotrivă deDragostea Ta ca şi de Adevărul Tău, să fie atât de pu-ternic încredinţată de ceea ce n-a văzut încă, precumeste încredinţată de ceea ce a văzut.

11. Să fie tot atât de sigură de profeţia de azi, ca deistoria de ieri, căci profeţia de azi este istoria de mâine.

12. Pentru că tot ce ai spus Tu se va împlini mâine,negreşit, la vremea sa.

Ceea ce nu ştiu eu este numai timpul cândşi felul cumse va face aceasta.

13. Însă pe acestea, dragostea şi încrederea inimiimele în Tine nu au prea multă nevoie să le ştie. Bizui-rea deplină pe Tine îmi este de-ajuns.

14. Când am acceptat mai dinainte pentru Tine ori-ce jertfă – oricare – Tu n-ai mai avut nici o nevoie sămi-o ceri.

78 Traian Dorz

15. Scopul Tău cu mine era să-mi vezi dorinţa de aTe asculta, oricât de mare ar fi fost preţul ascultării pecare mi-o cereai.

16. Din aceasta Tu ai văzut îndeajuns marea măsu-ră a dragostei mele pentru Tine.

17. Când eu Îţi pot spune Ţie, Preaiubitul meu: „Teiubesc nemărginit, mai presus decât orice“, eu Ţi-ampromis tot ce ai vrut Tu.

18. Când Îţi spun: „Preaiubitule, Tu pentru mine nuai un preţ până la care să Te măsor“, eu nu-Ţi spun: „Teiubesc atât“.

19. Nu-Ţi spun: Te iubesc cât libertatea mea,sau cât familia mea,sau cât averea, sau cât slujba, sau cât sănătatea mea.

20. Căci pe Tine eu Te iubesc mai mult decât peoricare dintre acestea. Mai mult decât pe toate acesteala un loc.

21. Dar dacă mi-ai cere sacrificiul tuturor acestoradintr-o dată, aş putea eu oare să-l dau acum, fără măcarsă întreb de ce mi-l ceri?

22. Fără să-mi curgă lacrimile,fără să-mi tremure glasul,fără să-mi sângere inima?

23. O, această stare Ţi-o cer,Iisuse, dă-mi nemărginita iubire biruitoare!


21. FRUMOASA NOASTRĂ CRUCE

1. Fraţii noştri nu trebuie să plângă niciodată dindurere, ci numai din iubire.

2. Nici în viaţă, nici în moarte, cei uniţi de Dumne-zeu prin iubire nu trebuie să se mai despartă niciodată.

3. Săbiile şi scuturile lor să lupte alături.

4. Mâinile lor să lucreze şi să se roage împreună.

5. Capetele lor să odihnească, în clipele cele maineuitate, unul pe umărul celuilalt.

6. Paşii lor să meargă alături pe orice drum şi peorice vreme.

7. Pâinea să şi-o frângă împreună.

8. Apa să şi-o bea din acelaşi vas.

80 Traian Dorz

9. Durerea să şi-o împartă frăţeşte, ca pe pâinea lor.

10. Bucuria să şi-o simtă la fel,iar crucile lor să aibă acelaşi acoperiş.

11. Pentru ca şi învierea lor să fie în aceeaşi clipită.Iar veşnicia lor, îmbrăţişată.

12. Nimic mai fericit decât soarele dintre sufleteleînfrăţite şi nimic mai nefericit decât gheaţa lor.

13. Nimic mai dulce decât întâlnirile celor dragi şinimic mai amar decât despărţirea lor.

14. Doamne, cine mi-ar putea fi mai aproape decâtsoţul meu, cine mai bun decât fratele meu, cine maidrag ca prietenul meu?

Cine, dacă nu singur Tu, Care îmi eşti toate a-cestea?

15. Lângă Tine eu să nu plâng niciodată, decât defericire. Şi Tu lângă mine, de asemenea.

16. Lângă Tine eu să nu tremur niciodată, decât dindragoste. Şi Tu lângă mine, la fel.

17. Lângă Tine să nu mi se aplece ochii mei nicio-dată, decât de prea multă lumină. Şi ochii Tăi lângă mi-ne, tot aşa.

18. Ţie să nu-mi fie greu a-Ţi spune niciodată, de-cât cât Te iubesc de mult.


Pentru Tine să nu am niciodată nimic ascuns, decâtbucuriile pe care vreau să Ţi le fac pe neaşteptate.

19. O, Preaiubitule drag, ce uşoară îmi este cruceape care noi împreună o purtăm!

20. Ce dulce îmi este jugul alături de Tine!Şi ce fericită, sarcina Ta asupra inimii mele!

21. La sânul Tău odihna mea este plină de linişte şisiguranţă, iar munca mea este numai cântec şi spor.

22. Când Tu eşti lângă mine, tot pe ce pun mâinileîmi înfloreşte şi îmi luminează.

23. Când simt asupra mea privirile Tale, toată fiinţamea îmi pare învăluită în raze şi în cântec.

24. Când Te ştiu aproape de mine, duhul îmi arde,ochii îmi strălucesc, picioarele îmi aleargă, mâinile îmizboară.

25. Preaiubitule drag, câte aş dori să-Ţi spun acum,când nu pot decât să tac, adorându-Ţi în lacrimi dra-gostea şi slava Ta,

amândouă la fel de mari,Iisuse!...

82 Traian Dorz

Din lumea care-acum e-un visDin lumea care-acum e-un visDin lumea care-acum e-un visDin lumea care-acum e-un vis

Din lumea care-acum e-un vis,ne vom trezi odatăîn poarta cerului deschisşi-al veşnicului paradismai minunat ca tot ce-i scrissau spus de El vreodată...

– Voi, toţi cei care-acum purtaţia Domnului povară,din toată inima cântaţişi-n slujba Lui viteji luptaţi,pe nici un aur nu schimbaţislăvita Lui ocară!

Voi, cei ce semănaţi plângândsămânţa Lui iubită,să nu aveţi în voi alt gânddecât să vă jertfiţi lucrând,căci veţi purta pe veci, curând,cununa Lui slăvită.

Voi, cei ce-acum cu El păşiţicalvarul cu răbdare,mai semănaţi, mai suferiţi,mai aşteptaţi, mai osteniţi,spre cel mai mare har priviţidin focul cel mai mare.


Să merg mustratSă merg mustratSă merg mustratSă merg mustrat

Să merg mustrat sau bucuros,de Tine mă voi ţine,nimic n-am drag, nimic frumos,Iisuse-aşa ca Tine.

Să-mi fie deal, să-mi fie şes,zări triste ori senine,nimic n-am scump, nimic ales,Iisuse-aşa ca Tine.

Să-mi fie nor, să-mi fie vânt,mă bucur de-orice vine,nimic n-am bun, nimic n-am sfânt,Iisus, decât cu Tine.

Să-mi fie-uşor, să-mi fie greuprin cânturi sau suspine,nimic nu ştiu, nimic nu vreu,Iisus, decât cu Tine.

Să-mi fie stări, să-mi fie-averidin cele mai divine,nimic nu-i dulce nicăieri,Iisuse, fără Tine.

Nimic n-am bun, nimic întreg,nimic să mă aline,nimic nu vreau, nimic n-aleg,Iisus, decât cu Tine.

84 Traian Dorz

22. TOATĂ PLINIREATREBUINŢELOR MELE

1. Aş fi vrut să-Ţi spun atât de multe, dar acum,când îmi eşti aici, nu mai ştiu nimic din tot ce-am vrut.

2. Aş fi vrut atâtea să Te fac să-mi înţelegi, daracum, când eşti lângă mine, nu vreau şi nu doresc decâtsă simt cât îmi eşti de drag.

3. Mi se părea că îmi lipsesc atât de multe, daracum simt că nu-mi mai lipseşte nimic.

4. Ceea ce îmi lipsea, cu adevărat, era numai pre-zenţa Ta. Acum am totul. Nici un împărat din lume numai este atât de bogat şi de fericit ca mine.

5. Slavă veşnică Ţie, Care-mi poţi fi o comoară atât descumpă, o moştenire atât de sfântă, un aur atât de veşnic!

6. Tu, cununa mea, cingătoarea mea, brăţara mea,veşmântul meu, zestrea mea nespus de frumoasă şi ne-grăit de strălucită,


7. Tu eşti prietenul meu, fratele meu, soţul meu ne-despărţit.

Inima mea se leagă în totul de Tine, ca o iederă dearborele ei.

8. Toate rădăcinile iubirii mele, prin care mai pottrăi, îşi trag hrana lor numai din Tine.

9. Orice părticică a fiinţei mele se strânge de Tineîn aşa fel, încât nici bucată din bucata ei să nu se maipoată despărţi. Astfel îmi simt întreaga mea fiinţă cutotul a Ta.

10. Tu mă ţii în sus şi Tu mă hrăneşti din Trupul Tău.

11. Tu mă încălzeşti la sânul Tău.Tu mă speli cu Sângele Tău şi cu roua Ta.

12. Tu mă îndestulezi cu Viaţa din Tine.Şi Tu mă înalţi cu tăria Ta.

13. Tot ce sunt, sunt numai datorită Ţie, dragosteiTale şi harului Tău.

14. Din Tine am verdeaţa mea, care nu se veşte-jeşte.

15. Tu faci frunzele mele frumoase şi şoaptelemele dulci.

16. Tu faci din furtunile mele simfonii cereşti şi dinploile mele, picuri de har.

86 Traian Dorz

17. Tu faci ca arşiţele să-mi coacă nectarul dinstrugurii mei şi să-mi dea frăgezimea rodiilor mele.

18. Tu zici vânturilor dimineţii să-mi stoarcă mi-resme şi adierilor de seară, să-mi picure smirnă.

19. Tu-mi dăruieşti florile primăverii şi roadeletoamnei.

20. Tot ce am avut frumos şi bun cândva era, fărăsă ştiu, de la Tine.

21. Tot ce voi mai putea avea proaspăt, curat şidulce va fi – acum ştiu! – numai datorită harului Tău.

22. Toată fiinţa mea văzută şi nevăzută Îţi aparţinecu orice părticică a ei.

23. Tu m-ai răscumpărat cu un preţ atât de mare.

24. Din tot sufletul meu să fac totul ca să poţi ve-dea că nu uit nici o clipită acest adevăr. Şi că din toateputerile mele mă străduiesc să merit preţul pe care l-aidat pentru mine.

25. Preaiubitule drag, toate izvoarele mele sunt înTine.

Ce nemărginit de bun eşti Tu,Iisuse, Plinătatea tuturor trebuinţelor mele!


23. NEBUNEASCA PRĂBUŞIRE

1. Dacă dragostea Ta iartă uşor, nu înseamnă că n-o doare greu ceea ce ar trebui să ierte.

2. Şi dacă ea acoperă mult, nu înseamnă că puţin şisuferă pentru ceea ce trebuie să acopere.

3. Preaiubitule nemărginit de bun al tinereţii mele,Tu mi-ai iertat atât de multe, fără ca să-mi faci nici ceamai uşoară mustrare pentru vinovăţiile mele faţă dedragostea Ta! Dar, o, cât de mult ai suferit Tu pentruaceasta!

4. O, nebunul de mine, ce uşuratic am fost atuncicând şarpele, care amăgise cândva cu atâta uşurinţă peEva, mi-a stricat şi mie inima de la curăţia dragosteicelei dintâi! Aceea, numai faţă de Tine!

5. Cât de uşuratic am fost atunci când mă gândeamcă aceasta este ceva fără prea mare importanţă pentruTine! Ceva care – având în vedere anumite stări ale mele

88 Traian Dorz

– mi-ar putea fi îngăduit, fără ca aceasta să veştejeascăflorile dintre noi. Şi fără să zdrobească inima Ta.

6. Ce întunecare a aruncat ispititorul peste luminadin mine când – uitând de porunca sfinţeniei pe care mi-o cerea iubirea Ta – am alunecat spre vizuina şarpelui!

7. Răul ştia să-mi vorbească atât de frumos şi deconvingător,

8. iar firii mele pământeşti îi plăcea atât de mult săasculte aceste şoapte pline de înmlădieri şi de patimă.

9. De ce vrei să arunci ceea ce Dumnezeu ţi-a rân-duit spre potolirea foamei tale şi spre înfrumuseţareavieţii pe care El ţi-a dat-o? – îmi şoptea şarpele ucigaş,linguşitor şi blestemat.

10. Ce poate fi, oare, atât de rău – zicea el – înacest lucru atât de adânc legat de firea ta şi atât deadânc trebuincios fiinţei tale pe pământ?

11. Nu le-a făcut, oare, Dumnezeu pe toate acestea– zicea şarpele – şi n-a pus, oare, El Însuşi în făptura tasetea după ele şi trebuinţa potolirii pe care ele ţi-oaduc?

12. De ce le-a mai creat Dumnezeu dacă ţi-ar fioprite? – îmi zicea şarpele.

13. Şi de ce le-a mai scos El în calea ta dacă nu ţi-ar fi îngăduit să le atingi?


14. Nu te mai lua – îmi zicea şarpele mereu – dupăacele porunci învechite, care te-au ţinut atât de departede ele în tinereţea ta.

15. Tu n-ai simţit atunci nevoia lor, pentru căprea ţi-era inima plină de teamă. Şi ochii tăi priveauprea sus.

Iar eu ascultam şi ascultam şoaptele şarpelui.

16. Acuma – îmi tot zicea şarpele – vezi că totuşieşti pe pământ? Şi că orice lipsire de ele îţi chinuie tru-pul şi îţi ţine fiinţa pe jar?

17. Nu te mai chinui deci cu o înfrânare care nu-şimai are rostul. Priveşte la ceilalţi semeni ai tăi şi nu fitu mai altfel decât toţi...

Şi el îmi tot zicea, iar eu...

18. Eu stăteam fără nici un cuvânt şi fără nici oputere, ascultând la acele şoapte blestemate, lângă po-mul unde stătuse cândva strămoaşa mea, singură şi ea.

19. Fructul îmbiat acum mie era atât de aproape,îmi părea atât de frumos la vedere şi atât de dulce lagust…

20. Şi sufletul meu era, vai, atât de singur atunci –deşi Tu erai numai la un pas de mine.

21. Mi s-a părut că nimeni nu-mi vrea binele decâtşarpele. Despre Tine credeam că dormi.

90 Traian Dorz

22. Părea că nimic nu-i mai grabnic şi mai necesarpentru mine decât ceea ce îmi îmbia el.

23. Îmi părea că voi muri dacă nu voi gusta numai-decât.

Şi... am uitat totul.Şi, vai, Tu erai la un pas de mine...Şi, vai, credeam că Tu dormi...

* * *

Cel ce-a cunoscut iubirea şi durerea-adevăratănu mai poate fi cu nimeni crud şi aspru niciodată.


24. O, NEMĂRGINIREA BUNĂTĂŢII TALE

1. În clipita când mi s-a părut că şarpele are drep-tate, tot întunericul s-a prăbuşit în mine. Şi eu în el.

2. Mi-am luat toate amintirile de la Tine şi mi-amîntors toată privirea spre fructul întins de şarpe, băgatispititor în ochii mei, jucat atrăgător spre foamea simţi-rilor mele!

3. M-am mirat cât de aproape îmi fusese fructul do-rit, tot timpul vieţii mele, dar eu nici nu-l văzusem pânăîn clipa aceea.

4. Întunericul m-a învăluit de tot şi un braţ înspăi-mântător m-a aruncat dintr-o dată în gura vrăjită, înochii sticlind, în moliciunea noroiului călduţ din pră-pastia fără fund.

5. Nişte munţi s-au despicat şi o grămadă de stâncigrele şi reci s-au prăbuşit peste mine, împingându-mă şifăcându-mă să-mi pierd orice cunoştinţă a stării mele...

Şi Tu erai numai la un pas.

92 Traian Dorz

6. Nişte lanţuri aprinse am simţit cuprinzându-mitot lăuntrul meu şi încolăcindu-mi pe totdeauna acesttrup de moarte, în mlaştina aceasta deznădăjduită, nea-gră, vâscoasă, urâtă!

7. Nu ştiu cât am zăcut acolo şi cât aş mai fi zăcutîn întuneric, în gheaţă şi în flăcări, bând mereu dinaceastă mocirlă scârboasă, dar fără să-mi potolesc seteaniciodată,

8. mistuindu-mi sufletul, fără să-mi liniştesc trupul,

9. vânzându-mi zestrea minunată a curăţiei, fărăa-mi putea cumpăra nimic în schimb,

10. până când, odată, de foarte adânc sau de foartesus, mi s-a părut că aud dorul Tău încolţind în străfun-dul prăbuşirii mele, ca un plâns cald, ca o luminiţă deînviere.

11. L-am lăsat să crească până când l-am auzit bine.

12. I-am făcut, cu durere şi cu amar, loc spre inimamea, să se reverse în ea tot, să mi-o dezgheţe, să mi-otopească, să mi-o sfâşie – să mi-o poată ridica până îngenunchi, până la cutremurul căinţei.

13. Ca un râu de foc au început să izbucneascăatunci, din străfundurile mele, aducerile-aminte de Tine.

14. Toate mădularele mele erau amorţite şi înlăn-ţuite, numai inima învia şi încerca să se dezlege.


15. Am vrut să merg să Te caut, dar picioarele nu-mi puteau face nici o mişcare.

16. Am vrut să-mi întind mâinile spre Tine, dar nuputeam prinde cu ele nimic.

17. Am vrut să Te strig cu buzele mele, cu limbamea, cu graiul meu – dar n-am putut scoate nici unsunet.

18. Am crezut că măcar faţa mi-o voi putea întoar-ce spre Tine, că îmi voi putea deschide măcar ochii –ochii mei cei atât de limpezi cândva, când Te puteamvedea atât de aproape. Dar ceaţa de peste privirile meleîmi părea depărtare...

19. Toate m-au descurajat şi mi-au spus: Stai şimori acolo în prăpastia ta! El te-a uitat, te-a părăsit, S-adepărtat pentru totdeauna de la tine.

Nu mai meriţi decât dispreţul.Pentru că te-ai prăbuşit.

20. Ce dreptate amară aveau toate împotriva mea.Şi totuşi nu se putea ca Tu să mă fi uitat aşa.O, ce nemărginit de bun mi-ai fost Tu!

94 Traian Dorz

25. ADÂNCA USTURIMEA CĂINŢEI MELE

1. Am privit spre Soarele care, altădată, mă vedea,de la răsăritul şi până la apusul lui, umblând şi lucrândîmpreună cu Tine.

2. Dar Soarele şi-a întors faţa dinspre mine, să nu-ivăd dispreţul cu care mă priveşte.

3. M-am întors spre cerul înstelat, care îşi picuraseatât de dulce roua peste noi cândva, dar şi el s-a învăluitîn nori ca să nu mai văd nimic în ochii lui.

4. Am nădăjduit spre luna strălucitoare, care deatâtea ori îşi pusese nimbul luminii ei în jurul capetelornoastre când umbrele noastre alăturate pluteau pesteiarba înrourată.

5. Dar şi luna s-a făcut acum palidă, înconjurându-se cu un cearcăn de tristeţe şi de ceaţă.


6. Am rugat iarba şi florile care ne cunoşteau atâtde bine.

Cedrii şi fagii care ne ţinuseră cândva adăpost şiprietenie.

Izvoarele şi potecile cu care petrecusem atâtea îm-părtăşiri fericite cândva...

7. Dar toate îmi suspinau acum cu amărăciune mus-trarea cea mai dureroasă şi mai adevărată de pe lume.

8. Inima Lui – îmi strigau toate – a fost credincioa-să faţă de tine. El Şi-a ţinut legământul iubirii, prin su-ferinţe înmiit mai mari decât ale tale.

9. Dar inima ta nu I-a fost credincioasă Lui.Dragostea ta s-a lăsat ademenită şi s-a stricat de la

curăţia faţă de El.

10. Nu ţi-a fost teamă de şarpe – mă mustrau toate– şi nu te-ai depărtat cu grabă şi cu groază de el când s-a apropiat de tine.

11. L-ai crezut – mă învinuiau toate – şi te-ai lăsatcu plăcere în înfăşurarea otrăvită a încolăcirilor moi alepăcatului care te cuprindea atât de ucigaş.

Acum ce mai aştepţi?

12. Crezi, oare, că El Se va mai gândi la tine? Nuvezi că a trecut de atâtea ori prin faţa casei tale, pe lân-gă uşa ta şi nici nu S-a oprit? Că nici n-a mai întrebatmăcar dacă mai trăieşti şi ce mai faci?

96 Traian Dorz

13. Vai, cât mă mustrau aceste meritate şi adevă-rate mustrări!

14. Ele îmi zdrobeau toate mădularele mele şi îmipicurau venin de moarte în toată hrana mea.

15. Toate gândurile şi amintirile mele îmi spuneauşi ele aceleaşi lucruri, care mă străpungeau ca nişte să-geţi de foc.

16. Simţeam că munţii care mă apăsau mă înăbuşăde tot şi flăcările, care mă ardeau dinăuntru şi din afaramea, simţeam că, în curând, mă vor mistui.

17. Numai inima nu putea să nu-mi nădăjduiască.Numai ea nu-mi putea muri şi tăcea.Numai ea nu se putea stinge şi nu putea îngheţa.

18. Deodată s-a zvârcolit strigând: Vreau să-L vădo dată, măcar o dată! Apoi, să mor!

19. Măcar de departe – îmi zicea inima mea. Măcarsă mă lovească şi El, măcar să mă calce în picioare,măcar să nu-mi spună nimic – numai să-L mai pot ve-dea o dată.

20. Să-I mai pot privi, o clipă doar, Faţa Lui. Să măuit în ochii Săi, pe care îi cunosc atât de bine. Să văd cegândeşte El despre mine.

Şi îmi va fi de-ajuns, spre a înţelege dacă mai potnădăjdui…


26. O, MILA TA NEMERITATĂ

1. Iar Tu ai auzit strigătul inimii meleşi Ţi s-a făcut milă de starea mea.

2. Pe neaşteptate, Ţi-ai făcut drum spre nenorocitamea locuinţă.

3. Toată uliţa mea s-a luminat dintr-o dată, la veni-rea Ta. Şi o lumină orbitoare s-a făcut împrejurul caseimele întunecate.

4. Când ai intrat la mine, am simţit că m-a cercetatDumnezeu. Mi s-a părut că Faţa Lui o văd şi că GlasulLui răsună în casa mea pentru prima dată.

5. Dar revederea a fost atât de scurtă şi plecareaatât de grăbită, încât aproape că mă îndoiam de toatesimţirile mele cu care Te regăsisem.

6. Minunea era atât de mare, încât trebuia să maitreacă nu ştiu câtă vreme ca s-o pot crede.

98 Traian Dorz

7. Un alt întuneric se făcuse în inima mea. Dar unîntuneric de fericire şi de lumină, în care trebuia să maitreacă nu ştiu cât timp până când să-mi pot limpezidesluşit bucuriile.

8. În urma Ta a rămas o dâră luminoasă, ca o căra-re pe care nădejdea dragostei mele începea să o lăr-gească, până când...

9. până când, acum este iarăşi, iată, atât de strălu-cită, cum nici n-am putut crede sau gândi să mai fievreodată.

10. Ea duce spre acel Tabor fericit de lângă carem-am prăbuşit cândva. Şi pe care, din nou, încep să nă-dăjduiesc că-l voi putea ajunge cu Tine.

11. Atunci când fusesem prima dată aproape deacest munte slăvit, nu ştiam starea fericirii mele. Măpomenisem acolo fără să lupt. Ajunsesem acolo fără săfi sângerat greu.

12. Fusesem dus, nu urcasem singur.

13. Şi de aceea nu ştiusem să păstrez fericirea pecare o moştenisem prin harul Jertfei Tale; eu nu câşti-gasem nimic din ea şi cu preţul unor jertfe ale mele.

14. Cum nu şi-au ştiut-o preţui primii oameni înParadis, înainte de întâlnirea cu şarpele.

15. Acum urc încet şi greu, trăgând dureros dupămine crucea amară şi dulce a unei experienţe ce mi-a


deschis ochii şi m-a făcut să cunosc cât de greu se plă-teşte tot ce se primeşte uşor.

16. Pe această cruce este un eu al meu răstignit ca-re încă se zbate.

17. Iar sub ea, celălalt eu, tot mai puternic şi maihotărât să-şi ducă fratele până sus.

18. Acolo, pe Taborul şi pe Golgota mea, firea meacea veche, răstignită, va slăbi pe măsură ce va fi suitămai sus.

19. Până când, la punctul sosirii, îşi va ajungepunctul morţii ei totale.

20. Iar firea cea nouă va ajunge atunci la totala eibiruinţă.

21. Pe acest drum sui acum.Prietenul drag şi regăsit al tinereţii mele, Plătitorul

căderilor mele, Salvatorul speranţelor mele, ajută-mă,căci drumul este încă lung,

22. firea mea veche încă se mai zbate în mineşi ruşinea mea încă mai este amară!

100 Traian Dorz

27. O, PAŞII TĂI APROPIINDU-SE...

1. Preaiubitule, până Ţi-am putut păstra întregi Cu-vintele Tale în inima mea şi m-am gândit neîncetat laele, prezenţa Ta luminoasă şi dulce îmi însorea toatăfiinţa mea şi îmi fericea toate cărările vieţii mele.

2. Atunci treceam printre mulţimile de feţe şi nuvedeam nici una, căci toate privirile mele erau aţintitenumai la faţa Ta.

3. Auzeam mii de glasuri, dar nu ascultam la niciunul, pentru că tot auzul meu era stăpânit numai de în-cântarea cuvintelor Tale.

4. Mă înconjurau tot felul de lucruri, îmi făceausemne tot felul de frumuseţi, mă căutau mulţimi de is-pite. Dar nu mă puteam opri nicăieri, pentru că toatăinima mea era răpită numai de Tine.

5. Tu-mi erai de-ajuns. Nici nu ştiam că mai existăceva în afară de Tine.


6. Nici nu doream, nici nu căutam altceva, decâtiubirea şi prezenţa Ta.

7. Dragostei mele îi erau nespus mai mult ca orice:tăcerea Ta, privirea Ta, paşii Tăi...

8. O, paşii Tăi! Cât de fericit era auzul meu simţin-du-i şi cum îmi tresărea inima mea când puteam înţele-ge binecunoscutul sunet al paşilor Tăi apropiindu-se.

9. Ştiam că apropierea lor îmi aduce apropierea Ta.

10. Ascultam mereu, cum ascultă o mamă tânără săaudă paşii dulci ai copilaşului ei drag apropiindu-se deuşa ei...

11. Ascultam tremurând, cum ascultă un soţ iubitorsă audă paşii uşori şi iubiţi ai dragii sale soţii apropiin-du-se de adăpostul lor fericit...

12. Ascultam, cum ascultă un copil nerăbdător săaudă paşii scumpi ai măicuţei sale apropiindu-se depătucul lui, cu dragostea cea mai fericită şi mai nerăb-dătoare din lume.

13. Aşa ascultam eu, Iisuse Preaiubit, neasemuitPrieten al singurătăţii mele, aşa doream, aşa cunoşteam,aşa bănuiam eu paşii Tăi, apropierea Ta.

14. O, cu ce fericit tremur şi cutremur trăieşte în-treaga mea fiinţă acele câteva clipe de când încep să-Ţipresimt, apoi să-Ţi înţeleg, apoi să-Ţi aud paşii Tăi

102 Traian Dorz

apropiindu-se de grădina mea, de stratul crinilor mei, decămăruţa iubirii mele

15. şi până când, în sfârşit, Te opreşti lângă mine...

16. Până ce Îţi simt căldura bătăilor inimii, răsu-fletul gurii, raiul aşezării Tale alături...

17. Nu cunosc – şi cred că nu este pe lume – o maimare fericire, decât aceea pe care o simte sufletul meuîn această clipă când, cu toată dăruirea pe care Ţi-opoate oferi, se poate arunca la picioarele Tale.

18. Se poate arunca în dragostea Ta, ca într-o apăluminoasă, cu cea mai sfântă şi totală uitare de Sine. Caîntr-o desăvârşită pierdere în răpirea nu ştiu cărui cer.

19. Atunci e ca şi cum eu aş fi ieşit în totul din fi-inţa mea şi, în locul meu, a intrat în mine cerul tot...

20. Atunci nimic nu mai sunt cum am fost înaintesau cum voi fi după aceea.

21. Atunci ceva divin mă luminează pe dinăuntru şipe dinafară cu alt fel de lumină decât toate luminile laun loc.

22. Atunci nu doresc nimic pe lume mai mult decâtsă nu mă mai trezesc. Să nu mai devin eu.

Iisuse!...


28. DE CE ALTUL POATE...

1. Pe cea mai înaltă faţă a locuinţei mele iubite,pe cea mai dreaptă parte a peretelui la care privesc

mereu,pe fiecare parte frumoasă a lucrurilor cu care um-

blu ziua,– eu vreau să-mi fie scris cuvântul înştiinţării Tale,

2. pe care nu trebuie să-l pot uita nici o clipăcât încă trebuie să mai stau aicişi să mai umblu astfel.

3. Altul poate!

Tu să nu poţi! – mi-ai poruncit Tu.

4. Căci multe din care le pot alţii, Preaiubitule, eunu trebuie să le mai pot.

5. Altul poate să mai umble cu inima lui după lu-crurile de pe pământ; eu, suflete al meu, nu!

104 Traian Dorz

6. Altul poate să se mai folosească uneori de câte ominciună, de câte un cuvânt aspru, de câte o vorbă necu-viincioasă, de câte o glumă proastă; eu, suflete al meu, nu!

7. Altul poate să mai meargă uneori şi în locuri un-de nu are ce căuta un credincios şi poate să privească şila lucrurile pe care nu le mai pot vedea ochii curăţiei,

8. poate lega prietenii pe care le osândeşte cugetulsfânt şi poate împrumuta chipul veacului în felul de avorbi şi a se purta, spre a place lumii; eu însă nu!

9. Eu nu trebuie să mai pot sta, asculta, privi şiumbla, nici măcar o singură clipă, nici măcar cu o păr-ticică a inimii mele, după acestea.

10. Pentru mine, suflete al meu, toate acestea aumurit o dată cu Domnul şi Preaiubitul meu, pe cruceaispăşirii mele,

11. a ispăşirii cutremurătoare pe care, tocmai dinpricina acestora, a trebuit s-o plătească El.

12. Eu, suflete al meu, trebuia să fi murit desăvârşitfaţă de toate acestea din clipa când m-am prăbuşit la picioa-rele acestei Cruci unice, strigând cu pocăinţă după iertare.

13. Oricine să poată, dar eu niciodată să nu mai pot!

14. Altul poate – eu nu!Să mă gândesc neîncetat: cât bine altul poate – iar

eu nu!


15. Altul poate vorbi totdeauna blândşi poate umbla totdeauna cinstit,

16. altul poate împlini toată voia lui Dumnezeuşi poate ierta orice nedreptate,

17. altul poate răbda fără să cârteascăşi poate face binele fără să se laude,

18. altul poate tăcea când este lovit pe nedreptşi poate merge cât de departe pentru Domnul,

19. altul poate lucra cât de mult şi frumos – iar eunu, nu! Nu pot decât acest nimic nevrednic...

20. De ce altul să poată, iar eu să nu pot?Trebuie să pot şi eu! Trebuie să ajung să pot!

21. Trebuie să mă rog mai fierbinte şi mai mult. Sămă străduiesc mai atent, să lupt mai hotărât, să lucrezmai cu râvnă, până voi putea ceea ce poate acela careiubeşte cu adevărat pe Dumnezeul său.

22. Pentru că eu ştiu aşa de bine că Acela care îiajută lui îmi va ajuta şi mie. Harul care-l face pe el săpoată mă va face şi pe mine.

23. Prieten nedezlipit al tinereţii mele, măreşte-mivoinţa şi fă-mi-o nebiruită! Eu sunt dator mai mult catoţi.

Amin.

106 Traian Dorz

Eu nu vreau să nu morEu nu vreau să nu morEu nu vreau să nu morEu nu vreau să nu mor

Eu nu vreau să nu mor în lupteşi nici să gem, oriunde-aş sta,ci vreau, cu cât mai multe roade,s-ajung la biruinţa Ta.

Ajută-mă să-Ţi dauiubirea care-o vreau,să vin în faţa Tacum Tu, Iisus, m-ai vrea!

Eu nu vreau să nu dau tot preţulcu care simt că-Ţi sunt dator,ci vreau senin să-mi fie totulîn clipa-n care am să mor.

Eu nu vreau să n-ajung în flăcăricât încă am un rău ascuns,ci vreau la orice judecatăsă dau un sfânt şi drept răspuns.

Eu nu vreau să resping mustrareanici unor ochi, nici unui glas,ci vreau să pot umbla-n luminăcu orice gând, cu orice pas.

Eu nu vreau să n-ascult Cuvântulchiar când mi-l spune cel mai mic,ci vreau, din marea Carte Albă,să nu mă-nvinuie nimic.


În zadar se mai grăbeşteÎn zadar se mai grăbeşteÎn zadar se mai grăbeşteÎn zadar se mai grăbeşte

În zadar se mai grăbeştecel ce pleacă prea târziu,alergarea lui sfârşeştecu un strigăt în pustiu.

Pentru mântuirea ta,nu mai sta, nu mai sta,pentru cerul tău frumos,vino-acuma la Hristos!

În zadar se mai frământăcel ce n-a vrut când putea,dulcea mântuire sfântăşi-are vremea ei şi ea.

În zadar se mai căieştecel ce-a ars ce n-are preţ,râsul clipei îl plăteşteplânsul veşnicei vieţi.

În zadar va plânge-odatăvremea harului de-acumcel chemat cu-atâtea lacrimi,făr’ să-i pese nicidecum.

Câtă vreme încă estecale şi prilej şi har,nu uita de toate astea,căci curând va fi-n zadar.

108 Traian Dorz

29. IZVORUL CURĂŢIEI MELE

1. Ştiu că rugăciunea poate fi o puternică armă deluptă împotriva vrăjmaşului din afară,

2. dar Tu mi-ai spus că împotriva duşmanului lă-untric am nevoie neapărat şi de post.

3. Împotriva prăbuşirilor mele sufleteşti, suflete almeu, trebuie să lupţi tu. Dar împotriva acestor prăbuşiricare mi-ameninţă şi trupul meu, trebuie neapărat sălupte şi trupul.

4. Trupule al meu, trebuie neapărat ca tu să mi teprimeneşti în toate părticelele tale, spre a putea devenilocuinţă vrednică pentru un suflet primenit.

5. Vinul cel nou trebuie neapărat pus în burdufurinoi. Nu se poate altfel! Conţinutul nou trebuie să aibăun vas nou.

6. Nu pot pretinde că sufletul meu este înnoit, sfin-ţit, curăţit câtă vreme trupul meu are încă acelaşi fel de


umblare lumească, de vorbire şi purtare cum avea îna-inte – când purtam în el un suflet lumesc.

7. Dacă ceva îmi este într-adevăr curat în faţa Ta,Dumnezeul meu, acest ceva trebuie să-mi apară tot ast-fel de curat şi în faţa oamenilor.

8. Tu, Dumnezeul meu, desigur, îmi vezi şi trupulmeu prin umblările mele sufleteşti.

9. Dar oamenii nu pot vedea curăţia sufletului meudecât în curăţia umblărilor mele trupeşti.

10. Tu eşti izvorul curăţiei întregii mele fiinţe, atâta trupului, cât şi a sufletului meu.

11. Când Tu eşti lângă mine, nu pot să-mi maiopresc sufletul de la nici o bucurie pe care mi-o dă pre-zenţa Ta.

12. Atunci mă ospătez fără nici o reţinere din toatăavuţia bucuriilor Tale.

13. Atunci beau şi mă îmbăt de dragoste.

14. Atunci mă scald în lumină şi mă desfăt în la-crimi şi în cântări.

15. Atunci mă leagăn între crengi înflorite şi măprostern între miresmele cele mai cereşti, uitând de totce mă înconjoară şi fiind în întregime numai al dragos-tei Tale.

Şi numai atunci sunt cu adevărat şi total fericit.

110 Traian Dorz

16. Atunci caut să mă folosesc cât mai din plin detoate binecuvântările de care viaţa mea a fost lipsită atâtde mult timp şi după care a însetat atât de mulţi ani,când Tu mi-erai atât de îndepărtat.

17. Acum – când Tu, Mirele tinereţii mele, eştilângă mine şi când masa noastră este plină de atâteabucate grase şi miezoase ale dragostei cereşti – cum aşmai putea oare să mă mai reţin?

18. Cum mi-aş putea opri câte ceva din feluriteleTale desfătări? Cum să nu mă îndestulez pe deplin, dintot ce am la îndemâna mea atunci, atât de îmbelşugat şide îmbietor? Cum să postesc în vremea aceea?

19. N-am suferit eu oare atât de mult când Tu, Mi-rele meu, erai departe?

20. N-am cunoscut eu oare de-ajuns chinurile cum-plite ale foametei îndelungi atâţia ani de nopţi şi zilecând, zvârcolindu-mă pe scândurile mele goale, strigamde foame: „Dumnezeule, nu mai pot!“?

21. Şi când îmi umpleam de lacrimi castronul meuruginit şi gol?

22. N-am ars eu oare de sete în atâtea depărtări şipustietăţi când, cu tot sufletul uscat, stăteam leşinat înnisipul arzător, cu ochii topiţi în depărtările unde parcăvedeam toate izvoarele şi pâraiele limpezi ale inimiimele – dar de care mă despărţeau prăpăstii de netrecutşi fiare de neînduplecat?


23. N-am trăit eu oare o veşnicie întreagă în flăcă-rile şi gheţurile singurătăţii când, nu numai zvârcolireatrupului aprins, ci şi visele sufletului uscat mă chinuiaula fel?

24. Să mă mai gândesc oare şi acum la toateacestea?

Acum, când Tu eşti lângă mine?Nu mai vreau!Scapă-mă, hrăneşte-mă, cuprinde-mă, inundă-mă,Lumină!

* * *

Acel ce-ascultă de Cuvântuldumnezeiesc, în timpul greu,să ştie că oricând se roagăva fi-ascultat de Dumnezeu.

112 Traian Dorz

30. SĂ AM TOTDEAUNA O TEAMĂ

1. Dar nu pot să nu-mi aduc aminte, Preaiubitule,nu pot...

2. Iartă-mă că, în cele mai fericite clipe ale bucurieinoastre, nu pot totuşi să-mi ascund rănile şi să-mi tăi-nuiesc de Tine suferinţele mele.

3. Tu trebuie să mi le cunoşti pe toate acestea, sprea-mi înţelege marea mea stăpânire şi nesăturare de Ti-ne, acum când Te am aici, în casa mamei mele.

4. Nu pot să uit acele vremuri când căutam somnulsufletului ca să scap de foamea şi de setea trupuluimeu...

5. Dar, îndată ce ochii trupului meu se închideau,uitând, mi se deschideau ochii sufletului, amintindu-şi.

6. Nu pot să uit cum vedeam atunci numai pâini al-be, mari, moi, calde şi multe...


7. Numai ape limpezi, răcoroase, adânci şi vii...

8. Toate pâinile şi toate izvoarele pe care le văzusemveneau dintr-o dată cumplit de îmbietoare spre mine.

9. Şi, când să mănânc... şi, când să beau, cu foameaşi cu setea nebună ce mă chinuiau, mă trezeam zvârco-lindu-mă pe aceleaşi scânduri goale, lângă acelaşi cas-tron gol, într-un pustiu şi mai sec, şi mai uscat, şi maiînspăimântător.

10. Nu pot să uit cât de îndeajuns am postit euatunci când îmi erai atât de departe, de părea că nici numai eşti!

11. O, Nedespărţitule scump al fericirii mele deacum, iartă-mă când nu-mi pot ascunde de Tine răniletrecutului meu! Când nu-mi pot tăinui de Tine suferin-ţele singurătăţii mele!

Şi iartă-mă când, lângă Tine, nu pot posti!

12. A suferi înseamnă a trăi şi a umbla prin toateadâncimile vieţii.

13. Revenirea la viaţă, ieşind din adâncimile sufe-rinţei, îmi descoperă, cu adevărat, bucuria de a trăi.

14. Suferinţele sunt necesare credinţei, după cumdespărţirile sunt necesare iubirii.

15. Niciodată n-am ştiut cât îmi iubesc ţara mea,decât după o pribegie departe de hotarele ei scumpe.

114 Traian Dorz

16. Şi niciodată n-am ştiut cât de drag îmi eşti Tu,ca după ce am trăit o vreme departe de Tine.

17. Nici ce fericit este zâmbetul n-am simţit decâtdupă un plâns îndurerat.

18. Numai, vremea despărţirii să nu ţină preamult… Numai, depărtarea să nu fie prea mare… Nu-mai, plânsul să nu fie prea lung…

19. Pentru că, de unde ies prea multe lacrimi, ră-mâne sufletul prea uscat. Şi ceea ce plătesc cu un preţprea greu nu-mi mai poate aduce o bucurie neumbrită.

20. Dumnezeul meu, Tu ai întotdeauna grijă deaceasta, dar eu nu întotdeauna am.

21. Dumnezeul meu, Tu cunoşti vremea fiecăruilucru, dar eu nu întotdeauna o cunosc.

22. Dumnezeul meu, Tu îmi trimiţi întotdeauna latimp prilejul fericit, dar eu nu întotdeauna îl văd.

Şi, mai ales, nu ştiu întotdeauna să-l folosesc.

23. Preaiubitul meu, Te rog, nu mă lăsa să mă maicred tot în robie şi după ce Tu mi-ai dăruit eliberarea!

24. Nici să stau tot în umbră şi după ce ai răsăritTu, Soarele meu.

25. Nici să trăiesc tot în amărăciunea depărtării şicând Tu, Preaiubitul meu, eşti chiar aici lângă mine.


26. Dar nu mă lăsa nici în bucuria uşuratică şi ne-bună a mă crede ceea ce nu sunt încă.

A mă lăuda cu ceea ce încă nu am.Sau a mă socoti că am şi biruit când lupta cea mai

mare abia de acum încolo urmează.Da, abia de acum încolo!...

* * *

Pentru cel care-nţelege, şi tăcerile grăiesc,pentru cel care iubeşte, toate florile rodesc.

116 Traian Dorz

31. SINGURĂ FLACĂRA SUFERINŢEI

1. O, eu, care fug de suferinţă,eu, care urăsc suferinţa,care lupt din răsputeri ca să o ocolesc cât pot mai

pe departe,de câte binecuvântări mă lipsesc astfel!

2. Fără suferinţă eu trăiesc la suprafaţa vieţii, lamarginile ei călduţe, unde viermuiesc toate urâciunile,unde cresc şi se înmulţesc toate ispitele, slăbiciunile şipăcatele lumii şi ale trupului.

3. Fără suferinţă eu nu pot cunoaşte nici adâncimiletainice ale adevărului, nici înălţimile luminoase ale iubirii.

4. Adevărul pe care nu-l primesc suferind cevapentru el, nu-l voi şti preţui cât merită niciodată.

5. Şi dragostea pe care nu o dăruiesc suferind cevapentru ea, nu voi cunoaşte niciodată cât de fericităpoate fi.


6. Singură flacăra suferinţei poate curăţi şi înălţa pâ-nă la alb şi poate topi până la punctul de sudură. Adicăpână acolo unde ceea ce uneşte ea rămâne unit pe veci.

Şi ceea ce curăţă ea rămâne curăţit pe totdeauna.

7. Acest punct este Golgota, este Crucea şi Jertfa Ta.

8. O, eu, care fug de singurătate,care ocolesc meditaţia, rugăciunea, contemplarea...

9. Eu, care mă îngrozesc de îndepărtări, de pustie-tăţi, de adâncimi, la ce să mă aştept fără acestea?

10. Niciodată nu voi cunoaşte cu adevărat înfrăge-zirea dragostei, înfiorarea apropierii, îndumnezeirea re-găsirii.

Şi atunci, cum să Te pot cunoaşte cu adevărat peTine, Care eşti în ele?

11. O, eu, care nu tânjesc de dor, undeva departe depatria mea scumpă şi departe de locurile mele neuitate,

12. şi departe de clipele mele preafericite,şi departe de Fiinţa pe care am iubit-o mai presus

ca orice pe lume...

13. cum să ştiu eu ce străină îmi este lumea de aici,ce chinuitoare e dragostea de patria adevăratăşi cât de mare poate fi nerăbdarea de a ajunge?

14. Atunci, cum să cunosc eu ce arzător, ce greu,ce mistuitor este dorul de a Te revedea?

118 Traian Dorz

15. Nu voi cunoaşte eu oare niciodată Numele Tăucel unic?

16. Cum de încă nu L-a găsit iubirea? Cum de încănu L-a descoperit Adevărul?

17. Eu Ţi-am spus o mie de nume, fiecare mai mi-nunat şi mai frumos. Toate adevărate, dar nici unul tot.

18. Cum să Te numesc eu pe Tine, Cel care eştiplinătatea fiecărei trebuinţe, dar şi mai mult?

A fiecărei stări, dar şi mai mult,a fiecărei virtuţi, dar şi mai mult,a fiecărui paradis, dar şi mai mult.

19. Unii Ţi-au spus: „Totul!“

Dar acest nume nu-i nici adevărat, pentru că Tueşti mai mult; nu-i nici frumos, pentru că nu mi-aducemiere pe buze şi foc în inimă când îl spun.

20. Nu voi cunoaşte eu oare niciodată Numele Tăucel unic? Acel Nume atât de minunat şi de frumos, câttoate cele o mie de nume, fiecare mai minunat şi maifrumos, pe care Ţi le-am descoperit până astăzi?

21. O, Adevăr, descoperă-mi-l!O, Iubire, află-mi-l!

22. De el însetez, după el caut, în el simt că m-aşputea cuprinde

şi m-aş putea linişti.


32. MAI FĂRĂ SEAMĂN CA ORICE

1. Piedicile şi vrăjmaşii pe care Tu, Preaiubitule,mi-i pui în cale, nu sunt oare tocmai mijloacele princare Tu îmi verifici dragostea şi credinţa mea faţă deTine?

2. Nu din felul cum eu îmi întâmpin piedicile meleşi cum mă port în faţa vrăjmaşilor mei, îmi poţi Tu cu-noaşte cel mai bine starea mea faţă de Tine?

Ba da!

3. Pentru că numai dacă eu pot ca pe piedicile melesă le întâmpin cu linişte, să le privesc cu hotărâre şi săle trec cu răbdare – Îţi dovedesc că, nu numai ştiu, darşi fac voia Ta.

4. Şi numai dacă eu pot ca pe vrăjmaşii mei să-iprimesc cu blândeţe, să-i privesc cu bunătate, să-i biruiprin iubire – aceasta va arăta că am înţeles gândul Tău.

5. Şi că m-am putut ridica până la Duhul Tău.

120 Traian Dorz

6. Preaiubit Prieten al tinereţii mele, câtă nevoiemai am eu încă de maturizare!

7. Am avântul vârstei, dar n-am înălţimea ei. Deatâtea ori a trebuit să mă ruşinez în faţa Ta, după con-fruntările cu piedicile mele şi cu vrăjmaşii mei!

8. Eu am putut uneori să am în faţa piedicilor li-nişte sau hotărâre sau răbdare, dar dacă n-am privit din-colo de ele, cu linişte şi înţelegere, la adevărul pe caremi-l ascundeau doar uşor, eu nu le-am cunoscut scopul.

9. Şi nu m-am ales din ele cu prea mult.

10. Am putut avea uneori, în faţa vrăjmaşilor, uncuvânt neclintit, o inimă netemătoare, o privire hotărâ-tă, o comportare demnă.

11. Dar dacă nu le-am putut lăsa nici o punte de iu-bire spre ţărmul Tău,

ei au rămas tot dincolo, fără lumină,eu, tot dincoace, fără pace,iar Tu, între noi, fără bucurie.

12. Biruinţa mea rece n-a fericit pe nimeni.

13. Mărturia mea uscată n-a adus nici un rod; afară,cel mult de o vinovată mândrie lăuntrică a mea, de carenici măcar n-am roşit atunci.

Dar de care roşesc acum!

14. Dragostea Ta, Preaiubitule, îmi este mai presusca orice. Mai tare ca orice. Mai dincolo ca orice.


15. Nimic din ce pot numi nu se poate înălţa pânăla ea, nu o poate întrece şi nu poate dura atât cât ea.

16. Despre orice ar fi să vorbesc, odată vine clipacând nu mai am ce spune;

17. către orice ar fi să privesc, odată vine ceasulcând nu mai am ce vedea;

18. spre orice aş tinde, odată ajung să simt că numai am ce dori;

aşa este cu orice lucru de pe pământ!

19. Numai cu dragostea Ta nu poate fi astfel!Despre ea, oricât aş vorbi, tot voi mai avea încă şi

încă ceva nou şi minunat pe care nu l-am spus.

20. La dragostea Ta, oricât de mult aş privi, tot n-am să mă satur, fiindcă mereu voi avea altceva şi maiminunat de văzut.

21. Şi, după oricât de mult aş dori de Tine, tot voidescoperi că dragostea Ta este vrednică mereu de şimai mult dor al inimii mele.

22. De orice hrană mă satur odată. De orice prive-lişte mă obosesc. Orice stare îmi poate deveni grea.

Numai cu dragostea Ta nu-i aşa. Numai cu ea estealtfel.

23. De ea nu mă satur niciodată. Mergând cu ea, nuobosesc niciodată. Privind la ea, sunt totdeauna fericit.

122 Traian Dorz

24. O astfel de dragoste numai a Ta poate fi pelume:

25. numai dragostea noastră, Prietenul tinereţiimele,

dragostea noastră, fără nici o alta asemenea ei!

* * *

Omului, credinţa-i cereca să-i dea fiinţa-ntreagă,dragostea îi cere numai inima,căci ea i-e dragă,dar nădejdea cere numai o fărâmă doarşi-o rază;când le are, ea,credinţa şi iubirea, le salvează.


33. O, DRAGOSTEA TA, DRAGOSTEA TA...

1. Tu nu mi-ai arătat, într-o zi frumoasă, un câmpînflorit, un izvor cristalin, o umbră plăcută.

Să mi le dai pe toate acesteaşi să-mi spui: Iată, atâta te-am iubit Eu!...

2. Tu nu mi-ai arătat, într-o noapte luminoasă, uncer înstelat, o lună frumoasă, o pădure liniştită, un aerîmbălsămat.

Să mi le dai pe toate acesteaşi să-mi spui: Iată, atât de mult te-am iubit Eu!...

3. Tu nu mi-ai arătat nici casa frumoasă, nici masaîmbelşugată, nici trupul sănătos, nici numele respectat,nici mintea înzestrată, nici inima caldă, nici copiiidragi, soţul iubitor, părinţii dulci sau fraţii nedespărţiţi.

Să mi le dai pe toate acesteaşi să-mi spui: Iată, atât de mult te iubesc Eu!

4. Nici nu mi-ai arătat cântările minunate, adună-rile sărbătoreşti, binecuvântările felurite, fără margini,fără număr şi fără preţ

124 Traian Dorz

şi, dându-mi-le pe toate acestea, să-mi spui:Iată toată dragostea cu câtă te-am iubit Eu!

5. Ci mi-ai arătat Golgota. Mi-ai arătat CruceaGolgotei Tale, pe care Tu Te-ai răstignit pentru mine şiîn locul meu.

6. Mi-ai arătat picioarele şi mâinile Tale străpunsede cuie, pentru păcatele mele.

7. Fruntea Ta însângerată de spini, pentru fărădele-gile mele.

8. Coasta Ta împunsă de suliţă pentru neasculta-rea mea.

9. Mi-ai arătat toată făptura Ta zdrobită pentru is-păşirea nelegiuirilor săvârşite de mine.

10. Şi aşa mi-ai spus: Iată cu câtă dragoste te-amiubit Eu pe tine!...

11. Iată dragostea cu care te-am iubit Eu, nu acum,când eşti prietenul Meu, fiul Meu iubit, robul Meu as-cultător, ci atunci, când erai prigonitorul Meu, vrăjma-şul Meu, călăul Meu.

12. O, Preaiubitul meu, Mântuitorul meu, Binefă-cătorul meu, Răscumpărătorul şi Dumnezeul meu…adoraţie, recunoştinţă şi slavă veşnică dragostei Talenemuritoare şi nemărginite!

13. Ştiinţa îngâmfată şi bâjbâitoare mi-a pututschimba o părticică din vederile mele,


14. filozofia lăudăroasă şi goală a putut să-mi atin-gă cândva ceva din inima mea şi ceva din gândurilemele,

15. dar sufletul şi veşnicia mea nu mi le-a pututumple şi linişti decât dragostea Ta.

16. Inima şi gândurile mele nu mi le-a putut fericinimic altceva decât dragostea Ta.

17. Şi întreaga mea fiinţă cu nimic altceva nu s-aputut îndestula cu adevărat, decât cu dragostea Ta, cudeplinătatea posedării dragostei Tale.

18. Tot ce a cucerit ştiinţa se va nimici cândva,

19. tot ce a descoperit filozofia va fi aruncat odatăla gunoi şi la foc,

20. tot ce a creat tehnica va fi zdrobit de ea însăşi,

21. dar dragostea Ta nu va pieri niciodată!

22. Ceea ce ai cucerit Tu pentru mine pe Golgota,ceea ce mi-ai descoperit prin Jertfa Crucii Tale,ceea ce mi-ai adus prin Moartea şi Învierea Ta

pentru minerămâne veşnic! Mai presus, mai frumos, mai

scump ca tot.23. O, Preaiubitul meu etern, glorie eternă Iubirii

Tale eterne,Iisuse...

126 Traian Dorz

34. CUPRINDE-MĂ ÎN TINE

1. Dacă eu am un părinte nobil, nu-mi este îngăduita mă purta ca un fiu ordinar.

2. Viaţa sfinţilor mei înaintaşi mă obligă şi pe minela o viaţă sfântă şi numele lor înalt trebuie să-mi aducăneîncetat aminte că eu nu am voie să umblu întru nimicjosnic.

3. Eu nu pot cădea decât atunci când Te pierd dinvedere pe Tine, ţinta mea divină, către Care trebuie sămerg drept.

4. Când pierd din fiinţa mea pilda celor pe care tre-buie să-i urmez, atunci mă poticnesc neputincios.

5. Când uit de numele cinstit pe care trebuie să mi-lcinstesc tot mai mult, atunci cad de tot în ruşine.

6. Şi când inima mea îşi întoarce privirea cea nu-mai dinspre Tine, Prietenul, Mirele, Soţul meu unic

– da, eu numai atunci mă pot prăbuşi.


7. O, cum să-Ţi pot spune cât de nevrednică mi-amsimţit viaţa ori de câte ori şarpele m-a amăgit în vreunfel sau în vreo măsură...

8. stricându-mi frumuseţea inimii, tulburându-milimpezimea privirii, amestecându-mi drumurile dra-gostei, întinându-mi curăţia veşmintelor şi prăbuşindu-mi veselia luminii Tale.

9. O, cum să-Ţi ştiu spune eu cu ce amare lacrimiam scăldat toate acestea atâţia ani!

10. Şi cu ce preţ de suferinţe a trebuit să le plătescatâta drum! Până când harul Tău a acoperit şi dragosteaTa a refăcut iarăşi totul!

11. Cât am suferit eu pentru aceasta, Tu ştii,dar cât ai suferit Tu, eu nu voi şti niciodată!

12. O dragoste mare poate înţelege şi cuprinde totcât este în stare o dragoste mică,

13. dar cea mică, cum o va putea înţelege vreodatăpe cea mare?

14. Doamne Iisuse, Domnul şi Dumnezeul meu, cândeu stau numai lângă Tine, eu am doar o jumătate de pute-re. Ci numai când eu sunt în Tine am toată puterea.

15. Până când stau doar lângă Tine, eu pot fi smulsde un val, trântit de un vânt sau atras de o ispită. Darcând sunt în Tine, eu nu mai pot fi ameninţat de nimic.

128 Traian Dorz

16. Până când stau lângă casă, chiar foarte aproape săfiu de ea, încă pot fi nimicit de o fiară sau de un răufăcător.

17. Dar când sunt înăuntrul ei, în ea, am o apărareputernică. După o uşă încuiată şi după nişte ziduri tari.

18. Omul cel după inima Ta a zis despre Tine: „Tueşti locul meu de adăpost şi cetăţuia mea, Dumnezeulmeu în care mă încred...“

19. Iar Tu ai zis despre el: „Pentru că zici: «Dom-nul meu este locul meu de adăpost» şi pentru că faci dinCel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o ne-norocire nu te va ajunge şi nici o urgie nu se va apropiade cortul tău...“

20. De mine nu tremură nimeni, dar Tu poţi îngrozipe toţi potrivnicii mei!

21. La auzul numelui meu nu vibrează nimic, darNumele Tău cel minunat face să foşnească inima şi săpicure miresme de pe buze.

22. Cuvântul meu nu are nici o putere, dar la Cu-vântul Tău se liniştesc valurile, se potolesc furtunile, sezguduie munţii, se iveşte lumina, înfloreşte primăvaraşi picură înfiorarea pe cântările din inima mea,

23. învie morţii şi se topesc gheţarii.

24. Preaiubitule, cuprinde-mă din toate părţile mele,în Numele Tău fericit!


35. NUMAI ÎN TINE SUNT FERICIT

1. Puterea mea, lumina mea, comoara mea, plinătateavieţii mele, nu mai vreau numai lângă Tine – când este pelumea asta un loc şi mai fericit decât acesta: în Tine!

2. Ce tristă îmi pare acum, şi ce nevrednică de Ti-ne, dragostea mea de mai demult, care se mulţumea săfie doar lângă Tine!

3. Cum s-a putut ea oare mulţumi atunci cu atât depuţin?

4. De ce oare i-a trebuit atâţia ani şi atâtea amără-ciuni pentru a afla că numai „lângă“ nu este nimic, nupoate nimic, nu ştie nimic!

5. Aveam, desigur, şi atunci, într-un fel, nişte pali-de bucurii, dar ce puţin îmi erau acestea...

6. Cel neştiutor şi neputincios poate să se bucureşi lângă o grădină, când tânjeşte de dorul unui parfumplăcut.

130 Traian Dorz

7. Dar este cu totul şi cu totul altceva când este înmijlocul grădinii, în mijlocul miresmelor, în mijloculroadelor îndestulate.

8. Cel însetat şi dogorit de o arşiţă îndelungatăpoate simţi o înviorare lângă un izvor, lângă o apă, dar,desigur, este cu totul altceva când poate să bea şi poatesă se scalde fericit în plinătatea ei.

9. Cel flămând poate să aibă o oarecare mulţumirelângă o masă îmbelşugată, dar, desigur, este cu totulalt-ceva când se împărtăşeşte îndestulat din toată bu-nătatea şi dulceaţa hranei ei gustoase.

10. Preaiubitul inimii mele, nu mă mai pot îndes-tula să mă ştiu numai lângă Tine.

11. Nu-mi mai ajung numai întâlnirile doar dincând în când, chiar dacă sunt tot mai lungi şi tot maiapropiate.

12. Nu mi se mai poate mulţumi sufletul numai cu„mereu mai mult“. Vreau totul!

13. Doresc să nu-mi mai fii numai Oaspete.Nici numai Prieten.Doresc să-mi fii în totul şi totdeauna Soţul nedes-

părţit al noii mele tinereţi veşnice. Al noii mele inimilargi. Al noilor mele hotare nemărginite.

14. Vrei Tu oare?– Da!Ce sărbătoare unică şi divină este astăzi!


15. Iată înnoirea legământului meu:Toate gândurile mele am să Ţi le mărturisesc Ţie şi

nu-mi voi mai ascunde de Tine nimic din ale mele, ni-ciodată!

16. Toate trăirile mele am să Ţi le împărtăşesc Ţie,cu toată inima mea deschisă, fără să mai ţin nici o tainăa inimii mele, nedezvelită Ţie.

17. Mustră-mă când greşesc, oricât de aspru ştii Tucă este nevoie, n-am să mă mai supăr niciodată pe Tine!

18. Pedepseşte-mă când merit! Aceasta mă va facesă văd mai bine cât mă iubeşti de cu adevărat,

19. dar nu Te mai despărţi niciodată de mine!

20. Pot să îndur orice mustrare a Ta,pot să rabd orice pedeapsă ai vrea să-mi dai,

21. dar nu pot nici gândi să mă mai despart de Ti-ne, niciodată.

Preaiubitul inimii mele întregi,Iisuse...

132 Traian Dorz

Iubirea Ta, Prieten dragIubirea Ta, Prieten dragIubirea Ta, Prieten dragIubirea Ta, Prieten drag

Iubirea Ta, Prieten drag,mi-e şi-adăpost, mi-e şi toiag,şi-n drum cu soţ, şi-n drum pribeag,de-oriunde plec, oriunde trag.

Iubirea Ta, Iubirea Tae mama mea, e sora mea,e casa mea, e ţara mea,e cerul meu, e slava mea,Iubirea Ta, Iisus, Iubirea Ta!

În ciuda perilor cărunţişi-a cutelor pleşuvei frunţişi-a mersului cu paşi mărunţi,eu zbor cu ea din munţi în munţi.

Oricâte jertfe mi-a cerut,nici una, dând, nu m-a durut;cântări şi raze mi-a păruttot ce mi-a dat cu-al ei sărut...

Iubirea Ta, Prieten drag,mi-e-al părtăşiei dulce cheag,mi-e sfântul sufletului steagcu care merg din prag în prag...

In ea doresc să fiu, lucrând,cu ea doresc să mor, luptând,cu ea doresc să-nviu curând,cu ea, nemistuit arzând.


Cel ce-a căutat, IisuseCel ce-a căutat, IisuseCel ce-a căutat, IisuseCel ce-a căutat, Iisuse

Cel ce-a căutat, Iisuse, vreodată Adevărulşi-a vrut cu dor şi sete să-l adâncească-n sinenu va uita ce spune Cuvântul Sfânt şi harul –că nicăieri altunde el nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat iubirea cu-adevărat curatăşi-a vrut să-i ardă-n suflet trăirile-i divine,de soare şi de lacrimi, nu va uita vreodată,că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat puterea de-a suferi durere,de-a împlini dreptatea, de-a năzui spre binela Tine o să vină şi Ţie Ţi-o va cere,că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat odihna talazurilor saleşi pacea conştiinţei şi-a luptelor din sineva şti că nu-i alt mijloc şi nu-i o altă cale,că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat iertarea păcatelor amareşi-a mântuirii dulce răsplată care vineva şti, o, Dumnezeul şi Domnul meu cel mare,că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Dar şi acela care n-a vrut să Te cunoascăamar va şti odată, cu veşnice suspine,că unica salvare, ce n-a vrut s-o primească,nu va fi-n veci niciunde, c-a fost numai în Tine.

134 Traian Dorz

36. PLINĂTATEA FERICIRII MELE

1. Poate fi, oare, pe lumea aceasta o mai fericită în-ştiinţare decât aceea pe care i-a făcut-o Duhul Sfântaceluia care Te aştepta pe Tine, când i-a promis că nuva muri până ce Te va cunoaşte?

2. Poate fi, în limba omenească, o mai slăvită cân-tare de izbăvire ca aceea pe care a izbucnit-o împlinireaacelei făgăduinţe?

3. Poate, oare, fi o clipă mai îndelung şi mai puter-nic dorită de dragostea cuiva decât cea a întâlnirii cuTine şi a întrepătrunderii Tale?

4. Poate fi, oare, pentru o inimă trăită în întunericşi în singurătate, o revelaţie mai strălucită decât desco-perirea Semnului Prezenţei Tale lângă ea?

5. Dumnezeule al Iubirii nebănuite, ce mare har i-aiarătat fiecăruia din cei pe care i-ai ales Tu să le daiaceastă făgăduinţă! Pe care i-ai încredinţat de siguranţadescoperirii ei!


6. Oricâtă răbdare şi veghere i s-a cerut cuiva pânăla împlinirea acestei nădejdi, era prea puţin.

7. Oricâte tresăriri, de câte ori se auzeau paşii apro-piindu-se de poartă, era prea puţin.

8. Oricâte înfiorări, când uşa se deschidea,şi oricâte temeri cu privire la Semnul încă necu-

noscut, toate s-au spulberat dintr-o dată în Marea ClipăSlăvită.

9. Şi toate au fost răsplătite nebănuit.Răsplata copleşitoare a tuturor acestora fiind În-

suţi Tu!

10. Dar dacă cineva care nu Te-a cunoscut încă,ci numai i s-a spus că Te va cunoaşte, dacă cinevacare numai a bănuit ce poţi fi Tu – a putut fi atât derăbdător

11. şi a putut îndura cu atâta linişte aruncarea afarădin cetate, pe gunoi – ca Iov;

12. şi dacă numai nădejdea revederii Tale i-a pututpune atâta strălucire pe faţa lui plină de lepră;

13. ori dacă acei care numai de departe au întrevă-zut ceva din făgăduinţele Tale şi le-au urat de bine

– au putut muri atât de fericiţi şi au putut renunţaatât de grabnic la tot ce putea da lumea aceasta pentrusperanţa dobândirii celeilalte,

136 Traian Dorz

14. atunci ce să pot grăi eu, care le-am trăit pe toateacestea într-un fel atât de neobişnuit şi de deplin?

Cât de recunoscător şi de vinovat trebuie să fiu eu!

15. Şi dacă pentru pocăinţă nu am avut lacrimi în-deajuns, cum o să am pentru iertare?

16. Şi dacă doar harul cunoaşterii Tale este atât demult, cât o să fie harul împărtăşirii cu deplinătatea Ta?

17. Şi dacă prietenia Ta din timp este aşa de feri-cită şi strălucită, ce trebuie să fie însoţirea Ta din Veş-

nicie?

18. Şi dacă în sărbătoarea de azi este atâta cântareşi atâta har, ce trebuie să fie în cea de Mâine?

19. Tu eşti plinătatea fericirii mele veşnice!Slavă veşnică dragostei Taleatât de mult încă descoperită mie,Iisuse...

* * *

Inima-i este, iubirii, singura avere;când o are pe aceasta – altceva nu cere.


37. DULCEA TA DĂRNICIE

1. Oriunde mă duc, binefacerile iubirii Tale se re-varsă spre mine în mii de feluri. Şi de oriunde îmi vii,mă copleşeşti cu binecuvântări.

2. De ce oare mă poţi iubi atât de mult?

3. Soarele Tău îmi spune: Preaiubitul tău mi-a datlumina numai pentru tine, ca, încălzindu-te cu dragos-tea Lui pusă în mine, să-ţi aminteşti mereu cât de dulceva fi dragostea pe care ţi-o păstrează El, ca să ţi-o deanemijlocit în veşnicie!...

4. Vântul Tău îmi spune: Vin din partea Preaiubi-tului tău. Răcoarea mea vrea să-ţi aducă mereu amintede mângâierile pe care ţi le trimite El şi adierile melesunt înştiinţările dragostei Lui, care te înconjoară dintoate părţile şi pe care, odată, o vei avea în totul.

5. Miresmele grădinilor, frumuseţea câmpurilor,foşnetul pădurilor, cântecul păsărilor, jocul culorilor –

138 Traian Dorz

toate, toate vin şi-mi spun: El, Preaiubitul tău, Care do-reşte de tine, ne-a trimis să-ţi amintim de marea Luidragoste pentru tine.

6. Dragostea Lui este cu mult mai dulce decât mi-reasma noastră, mai frumoasă decât curăţia noastră, maiplăcută decât foşnetul nostru, decât cântecele noastre,decât irizările luminilor noastre.

7. Noi – toate, toate – dorim să-ţi aducem amintecu ce drag aşteaptă El ca şi tu să-I trimiţi, în schimbulmarii Lui revărsări de iubire spre tine, măcar un stropde mir curat, stors din crinii rugăciunii tale de seară,

8. din florile adoraţiei tale din meditaţiile nopţii,

9. din înfiorarea curată a dragostei tale de dimineaţă

10. şi din cântecul tainic al zilei tale ostenitoarepentru El.

11. Toate bucuriile tainice din gândurile mele şidin inima mea îmi şoptesc: E Preaiubitul tău, ne trimitesă-ţi spunem din partea Lui: Mi-e dor de tine! Nu maipot sta departe de făptura ta. Nu mai pot să aştept aicipe Munte, singur. Vino!

12. Nu vezi tu că bunătatea Mea te doreşte, techeamă, te îndeamnă? De ce nu vii?

13. Pâinea Ta, Preaiubitule, pe care o mănânc eu,îmi grăieşte de darul Tău pentru mine.


14. Apa Ta, pe care o beau, îmi şopteşte: Şi eu suntdarul Lui pentru tine!

15. Casa în care mă închid şi mă simt în siguranţăşi aşternutul Tău, în care mă odihneşte noaptea sau

oboseala – sunt toate de la Tine.

16. Lumina Ta, care îmi veseleşte sufletul şi trupul,căldura Ta, care mă îmbrăţişează atât de dulce –

sunt toate, toate numai darurile Tale.

17. Haina aceasta pe care o îmbrac cu atâta plăcere,semnele acestea pe care mi se preling privirile,Cartea aceasta pe care îmi împreun mâinile – Tu

mi le-ai dat;

18. masa la care mă aşez cu amintirile Tale neuitate,locul îngenuncherii, pe care îmi picură mereu, seara

şi dimineaţa, lacrimile rugăciunii – toate, toate îmi spunneîncetat: Iată cât de mult te-a iubit şi te iubeşte El!

19. Inima mea, dragostea mea – fii vrednică de El!

20. – Ce Ţi-aş mai putea da eu, Preaiubitule, pentruatâta dărnicie a dragostei Tale?

21. – Un fior statornic!Toate acesta au fost făcute pentru tine, dar tu n-ai

fost făcut pentru ele!

22. Ci pentru Mine, Care te-am iubit atât de mult!Vino...

140 Traian Dorz

38. VRĂJMAŞII DRAGOSTEI MELE

1. Trei sunt vrăjmaşii pe care mi i-ai lăsat Tu sprea-mi încerca iubirea când ea nu cunoştea încă luptelepentru sfinţire:

– îndoielile inimii,– strângerea lucrurilor trecătoare– şi plăcerile veacului acestuia.

2. Cât de crunt am avut de luptat cu aceşti vrăjmaşi,atâţia ani îndelungaţi, când încă numai presimţirea măînştiinţa că drumul îmi va fi lung şi că, pe el, n-am voiesă mă opresc nicăieri.

3. Că pe acest munte nu se poate sui decât pieziş,fără a da nici la dreapta, nici la stânga

– cu atât mai puţin înapoi – niciodată.

4. Îndoielile inimii mi-au zdrobit multe bucurii,

5. şi mi-au tăiat, adeseori, aripile chiar atunci cândvânturile îmi erau mai potrivnice şi când urcuşurile îmierau mai grele.


6. Strângerea de lucruri trecătoare mi-a făcut totmai anevoioasă plecarea de lângă ele şi mergerea meaînainte cu târârea lor după mine.

7. De prea multe ori acest vrăjmaş m-a ţinut pe loctocmai acolo unde, deasupra capului meu, atârnau săbi-ile cele mai primejdioase şi unde, sub picioarele mele,era terenul cel mai alunecos.

8. Tocmai când, în faţa mea, străluceau cele maifrumoase cununi. Tocmai când, în jurul meu, se înecaucele mai scumpe comori.

9. Dar, cât plăcerile veacului acestuia, nici unuldintre ceilalţi vrăjmaşi nu mi-a pricinuit atâta rău.

10. Dumnezeul meu Preabun, Tu m-ai alcătuit dupăchipul Tău desăvârşit.

11. Tot ceea ce este sete după iubire, în fiinţa mea,este din Tine.

12. Tu ai avut nevoie să iubeşti şi să Te ştii iubitmult mai înainte de a fi simţit eu nevoia aceasta în ini-ma mea.

13. Din această sete de iubire m-ai făcut şi m-aipăstrat. Inima din mine este, în privinţa aceasta, întoc-mai inimii Tale.

14. Singurătatea Ta nu este făcută spre a rămânegoală, ci pentru a fi umplută cu iubirea din mine.

142 Traian Dorz

15. Tu, Preaiubitule scump, n-ai vrut să rămâi sin-gur în fericirea şi slava Ta. Ci cu noi; cu mine.

16. Fără noi, fără mine, singurătatea şi slava Ta n-ar fi, n-ar putea să fie pe deplin fericite.

17. A, dacă nu ne-ai fi cunoscut niciodată, ar fi al-tceva. Atunci ai putea şi fără noi.

18. Dar, fiindcă ne-ai cunoscut din veşnicie şi ne-aihotărât să fim asemenea Chipului Tău, Îţi suntem cuatât mai apropiaţi decât îngerii Tăi, cu cât aceştia nu Ţi-au cunoscut – cum am cunoscut noi – dragostea răs-cumpărării prin Crucea Ta.

19. Dulcea gustare a dragostei împărtăşite cu noiŢi-a devenit de nelipsit şi Ţie.

20. Nici Tu nu mai poţi fi fericit fără mine.

21. Singurătatea iubirii Tale a devenit asemeneasingurătăţii iubirii mele: nu mai pot fi fericite decât îm-preună.

22. Preaiubitule, doresc să nu Te iubesc cu nimicmai puţin decât m-ai iubit Tu.

Ajută-mă!


39. CELE MAI ARZĂTOARE LACRIMI

1. Iubirea Ta, Dulce Prieten al tinereţii mele, a ră-mas întotdeauna faţă de mine aceeaşi de sfântă, aceeaşide fierbinte, aceeaşi de credincioasă...

2. O, cum îmi tremură mâna când îmi scriu acestecuvinte, glasul – când le spun, inima – când îmiamintesc.

3. Şi cum mi se umple de ruşine faţa acum, cândtrebuie să mărturisesc părtăşiei noastre că dragosteamea faţă de Tine a cunoscut şi vinovatele întunecimi,întunecatele cotituri şi abaterile veacului acestuia nimi-citor de curăţii.

4. Plăcerile veacului acestuia, care sunt groaza şigroapa iubirii adevărate, au început cândva să-mi şop-tească slăbiciunii mele,

5. şi, undeva, şoapta lor a început a-mi răsuna plă-cut urechilor şi strigător – inimii,

144 Traian Dorz

6. şarpele, care o amăgise pe Eva, sora şi mamamea – când nu-i cunoscuse încă nici ea veninul muşcă-turii strigătoare – mi-a strecurat şi mie în suflet mole-şeala blestemată a dorinţei străină de Tine. Şi ascunsăde privirile Tale.

7. Oboseala iubirii mele de „lângă Tine“ a fost ur-marea privirii înspre stânga Ta, acolo unde începe pră-pastia.

8. Şi dinspre unde nişte braţe ademenitoare mă în-făşurau cu ceva greu şi somnoros.

9. Pierderea nevinovăţiei iubirii a venit în somno-lenţa aceasta de care mi-am lăsat sufletul cuprins atuncicând, sub încolăcirile lui şi mai înfierbântate, demonulvrăjitor şi vrăjmaş ştia să promită dinăuntru şi din afaramea ce părea cu neputinţă de respins.

10. Inima mea era adormită – şi n-a mai fost cine s-o trezească, salvând-o.

11. Şi prăbuşirea a venit în clipa adormirii de tot –pentru că atunci singurătatea şi uitare mea erau totale.

12. O Preaiubitule Scump, iată cel mai groaznic lu-cru care mi s-a putut întâmpla cândva!

13. Iată cea mai cumplită dintre toate nenorocirilevieţii mele. Iată cel mai grozav dintre toate iadurile princare mi-a fost dat să ajung. Să umblu. Şi să zac.


14. Tot ce se va petrece în Ziua Înfricoşată a Jude-căţii din Urmă s-a petrecut apoi, pe neaşteptate, şi însufletul meu, când s-a ivit, pe norii cerului meu, Sem-nul Tău, îndurerat şi măreţ.

15. Inima mea trezită, zguduită, zdrobită a venit înfaţa Judecăţii dragostei Tale, vinovată de păcatul celmai mare împotriva ei, cu cântările înlăcrimate ale că-inţei amare.

16. Nu există un judecător mai cumplit ca dragos-tea călcată. Nu există o pedeapsă mai grea decât a ei.

17. Cine a păcătuit în contra Legii Dragostei şi atrebuit să vină în faţa Judecăţii ei ştie bine că nu existăo mai amară osândă decât aceea pe care şi-o dă vino-vatul însuşi.

18. Că nimeni nu-i în stare să-i aducă nişte maigrele învinuiri decât cele pe care şi le aduce el însuşi.

19. Şi că nu există nişte mai arzătoare lacrimi decâtacelea pe care trebuie să şi le înghită în acest ascuns lă-untric.

20. Nici un alt păcat nu-mi cere o ispăşire mai du-reroasă decât aceasta contra dragostei Tale.

21. Toate celelalte ispăşiri, pentru păcatele din afa-ră, îmi mai pot aduce vreo nădejde şi vreo mângâieredin afară,

146 Traian Dorz

dar acesta, petrecându-se numai în adânc, nu mi-lmai poate nici înţelege şi nici cunoaşte, nici ierta şi niciuşura nimeni...

22. Nimeni, decât Tu, Unul singur: iubirea Ta ceaunică, singura împotriva căreia am păcătuit.

23. Dar cum să îndrăznesc a-mi mai ridica nădej-dea spre Tine?

* * *

Să iei seama patru lucruri înţelepte, orişicând:– să nu urci pe vita care merge cu poveri gemând,– să nu iei nimic ce este de la cel ce ţi-e vrăjmaş,– să nu te îmbraci cu luxul şi dezmăţul de oraş– şi să nu-întârzii când este ceasul rugăciunii tale.De le ţii pe-acestea patru, eşti pe-a-nţelepciunii cale.


40. CEA MAI AMARĂ DINTRE DURERI

1. Domnul meu şi Dumnezeul meu,păcatul acesta amar, arzător şi ascunsa trebuit să-l ispăşesc în cei mai chinuiţi ani ai mei,

2. aşteptând şi cerşindla Poarta Frumoasă a Templului Tău,în nădejdea trecerii Tale pe lângă mine.

3. I-am cunoscut pe Petru şi Ioan din copilăria lorşi a noastră.

Singuri ei îmi erau prietenii mei adevăraţi.

4. Credinţa unuia şi dragostea celuilalt mi-au fostmarile mele bucurii adevărate şi, în prietenia lor, amcunoscut prietenia Ta.

5. Drumurile cu ei au fost căile mele luminoase şirugăciunile noastre împreună au adus peste grădina meavântul de miazăzi,

148 Traian Dorz

6. care făcea să-mi picure miresmele ei cereşti,pentru Tine, răpindu-mi duhul până în al treilea cer.

7. O, Petru şi Ioan, de câte ori, apoi, aţi trecut şivoi, în timpul anilor mei amari, pe lângă poarta undezăcea inima mea oloagă şi aştepta, cerşind, sufletul meucăzut...

8. O, Petru şi Ioan, o, credinţa şi iubirea mea, decâte ori am aşteptat eu – cu respiraţia oprită, cu buzelearse, cu ochii topiţi – să vă opriţi şi să aveţi un strop demilă de mine, de sufletul meu, de casa mamei mele...

9. O, prieteni ai inimii mele, care mergeţi cu Dom-nul meu, de ce m-aţi părăsit până chiar şi voi, cei doi,de parcă nu m-aţi fi cunoscut nici voi niciodată?

10. De ce-L duceţi pe Domnul meu numai cu voi şinu-L aduceţi şi pe cărările ce treceau pe la durereamea?

11. De ce nu L-aţi lăsat să intre şi aici, în întuneri-cul singurătăţii zdrobitoare în care zăcea toată fiinţamea, cerşind un strop de milă,

12. cu cea mai cumplită dintre dureri: aceea care nupoate striga?

13. O, Ioan şi Petru –în mulţimea care vă înconjoară şi în care eram şi

eu, din copilăria noastră, alături– nu aţi băgat voi de seamă că eu nu mai sunt?


14. La mesele unde ospătam noi cândva atât de fe-riciţi, împreună cu Prietenul Tinereţii noastre, şi undevă eram şi eu alături cu toată fiinţa mea nelipsită,

– cum se poate oare să nu fi văzut voi, de atâtavreme, lipsa mea?

15. La ascultarea Cuvântului Sfânt, unde eram în-totdeauna în rândurile dintâi, cu toată fiinţa mea radiindde bucuriile lăuntrice,

16. încurajându-vă înflăcărarea cu toată strălucireaochilor mei vii şi înlăcrimaţi – cum aţi putut oare să nuvedeţi că eu nu mai sunt?

17. Aţi uitat oare până şi voi totul,atât de puţin preţ aveam şi în ochii voştri?

18. O, nenorocitul de mine,cine îmi va mai putea auzi oarestrigătul asurzitor şi cumplit al celei mai mari din-

tre toate durerile de pe lume– aceea care nu are cui se mărturisi?

19. Strig: Fratele meu,– căci Prietenul meu, nu mai îndrăznesc!

150 Traian Dorz

41. CLOPOŢELUL CEL TAINIC, DE AUR

1. O, Ioan şi Petru, fraţii inimii mele, fiii mamei me-le, cunoscătorii unicei mele iubiri, m-aţi uitat şi voi oareîntr-atât de mult, încât să nu vă mai amintiţi de nimic?

2. Aţi uitat ce îmbărbătaţi eraţi în lucrarea voastrăsfântă când mă vedeaţi în jurul vostru?

3. Aţi uitat, oare, cum, în momentele marilorvoastre inspiraţii, îmi căutaţi participarea inimii prinochii şi faţa mea?

4. Şi cât de fericiţi eraţi voi, văzându-mi-o întrea-gă; şi la fel şi ataşamentul meu total pentru ceea cespuneaţi voi?

5. Cum se poate să fi uitat chiar şi voi de câte oriaţi poposit în casa mamei mele?

6. De câte ori vi s-au spălat aici picioarele obositede căile Domnului,


7. cum vi s-a odihnit sufletul în aşternutul celeimai bucuroase dintre primiri,

8. cât de curată era duioşia inimilor care vă îngrijeau,

9. cât de sinceră era dragostea cu care eraţi ascultaţi

10. şi cât de unică vă era prietenia găsită şi lăsată aici?

11. Se pot oare uita în viaţă vreodată asemenea stări?Le-aţi putut oare, într-adevăr, uita şi voi?

12. Atunci de ce stau eu cerşind aici, la PoartaFrumoasă – şi voi puteţi trece pe lângă mine fără să văopriţi?

13. De ce treceţi pe lângă unde ştiţi că stau eu şinici nu vă uitaţi spre durerea singurătăţii mele?

14. Este oare păcatul meu mai mare decât al lumiiîntregi, pe care totuşi o căutaţi?

15. Numai vina mea nu mai poate avea iertare înochii voştri?

De ce, trecând spre atâtea uşi, nu mai vedeţi nicio-dată uşa mea jalnică şi părăsită?

16. Ioan, tu, până şi tu, fratele sufletului meu,întruparea dragostei din mine,graiul tăcerii mele,părtaşul înfiorărilor mele cele mai sfinte,geamătul simţirii mele cele mai curate şi mai unice...

152 Traian Dorz

17. Tu, al cărui nume îmi amintea mierea,ai cărui ochi îmi aminteau cerul,a cărui privire îmi amintea soareleşi a cărui plecare mi le lua toate acestea dintr-o dată– până şi tu mă poţi ocoli?

18. Lângă care alt suflet, decât al tău, m-am mai suiteu, atât de apropiat, pe Taborul unde am văzut minuni,pe care, cine le-a trăit nu le mai poate uita niciodată?

19. Şi lângă cine am mai auzit eu tăceri pe care iubi-rea nu le mai poate rosti nicăieri altundeva decât acolo?

20. Cine m-a învăţat pe mine să cânt cu toate cor-zile inimii mele vibrând ca o harfă, până la sunetul eicel mai înalt?

21. Cine m-a deprins să mă rog cu tot duhul aprinsşi răpit până acolo unde, când mă întorceam, simţeamcă aripile îmi strălucesc de pulberea stelelor printre ca-re am umblat?

22. Al cui glas mi-a atins întâiaşi dată clopoţelultainic de aur al inimii, trezindu-mi-l şi făcându-mă săaud, cum nu mai auzisem în străfundurile mele, cânte-cul dumnezeiesc atât de fericit,

23. care mi-a sfâşiat dintr-o dată şi inima şi viaţa îndouă – ca pe o catapeteasmă cerească, de sus şi până jos

– primindu-te în „sfânta sfintelor“ templului meu?

24. Până şi tu?...


42. PUNTEA DE AUR DIVIN

1. Până şi tu mă poţi ocoli?

2. Până şi tu, ucenicul dragostei, căruia mă încre-dinţase Domnul meu să-mi ajuţi neputinţele, să-mi în-drumi stângăcia, să-mi veghezi creşterea...

3. Până şi tu, tocmai tu poţi trece pe lângă poartadupă care eu aştept şi cerşesc un strop de milă din milata şi a Lui, cu cea mai cumplită dintre dureri – aceea ca-re nu poate să urle?

4. Nu ştiai tu, oare, că eu nu pot nici trăi şi nicimuri aşa?

5. Nu doream nici aur, nici argint. Ştiam că n-ai!

6. Nu-mi era nici foame de pâine, nici sete de apă,deşi n-aveam de nici unele;

7. nu-mi era dor de oameni, de viaţă, de nimic dinafară – toate îmi erau ca şi când n-ar fi.

154 Traian Dorz

8. Dar tânjea tot sufletul din mine, mi se topeau toţiochii în gemetele mele necunoscute şi mi se topea tottrupul meu – să mi se vindece iubirea.

9. Să mi se vindece picioarele şi să pot alerga iarăşicu ele, să vă caut pe voi, prieteni dragi şi necăzuţi aiPrietenului tinereţii noastre.

10. O, câţi ani amari am aşteptat şi am cerşit ast-fel, cu cea mai cumplită dintre toate durerile care nupot striga, aceea care trebuie să se prefacă nepă-sătoare.

11. Care trebuie să-şi ascundă sărăcia, ca şi cumn-ar avea-o.

12. Care trebuie să-şi acopere rănile, ca şi cum n-ar fi.

13. Care trebuie să ardă într-un foc ascuns, cel maiadânc, respingând toate apele care i-ar putea astâmpăraarşiţa chinuitoare. În nădejdea Aceleia, singura aştep-tată, dar singura zăbovitoare...

14. Până a venit ziua Minunii.O Dulce Dumnezeul meu, într-adevăr, toate ferici-

tele Tale minuni se petrec pe neaşteptate.

15. Binecuvântată fii tu, ziua aceea scrisă cu slovede aur şi de înviere pe fruntea vieţii mele!

16. Binecuvântată fie ziua când voi – voi totuşi! –cele două mâini văzute ale Preaiubitului meu nevăzut,


v-aţi îndurat de starea îndelungii mele zăceri şi, trecândpe la poarta mea – în sfârşit! – aţi intrat şi v-aţi opritlângă mine.

17. Mi-aţi spus şi mie: Uită-te la noi!

18. Abia am îndrăznit să mă uit în ochii voştri; deprea multul meu întuneric, ochii îmi lăcrimau...

19. De lumina voastră prea îndelung dorită, privi-rile mele mă dureau.

20. Toată fiinţa era atunci o aşteptare tremurătoareîn întâmpinarea minunii care trebuia să se întâmple.

Şi s-a întâmplat!

21. Fiţi binecuvântaţi de o mie de ori voi, prieteniiubiţi ai Prietenului minunilor mele!

22. Tu, credinţă a mea dintâi, fii binecuvântată!

23. Dar tu, dragoste a mea dintâi – fii mai binecu-vântată, de o mie de ori!

24. Nu mai doresc nimic de acum şi până în veac.

25. Deşi casa îmi este goală, curtea pustie, aşter-nutul rece, masa lipsită, vasul uscat, grădina dezgrădită,numele ocărât, uliţa ocolită şi amintirile răvăşite ca ocasă devastată – tot sufletul meu, între ele, trăieşteacum o sărbătoare cerească.

156 Traian Dorz

26. În locul vostru, de lângă patul meu, au rămasdoi îngeri, unul la picioarele mele, celălalt lângă inimamea.

27. Iar poarta mea a devenit cea mai frumoasă dinlume.

Până la ea merg, de atunci, în genunchi pe punteade aur a urmelor Lui, făcute de urmele voastre.

* * *

În iubirea cea curată – şi durerea-i fericită,dar în patima stricată – şi plăcerea-i chinuită.


Pentru tine Mi-am lăsat EuPentru tine Mi-am lăsat EuPentru tine Mi-am lăsat EuPentru tine Mi-am lăsat Eu

Pentru tine Mi-am lăsat Eu slava Mea cerească,pentru tine, raiul dulce, oastea îngerească,pentru tine, locuri scumpe, lucruri minunate,pentru tine – şi nu-Mi pare nici un rău de toate.

Pentru mine, pentru mineDomnul meu, Domnul meu;pentru Tine, pentru Tinelas şi eu, vreau la fel să las şi eu.

Pentru tine Mi-am luat Eu nume de ocară,pentru tine, crucea aspră, Golgota amară,pentru tine, spini şi cuie, palme şi nuiele,pentru tine – şi nu-Mi pare nici un rău de ele.

Pentru mine, pentru mineDomnul meu, Domnul meu;pentru Tine, pentru Tineiau şi eu, vreau la fel să iau şi eu.

Pentru tine-am ostenit Eu căi îndelungate,pentru tine-am înfruntat Eu fiare-nverşunate,pentru tine-am dat Eu morţii preţul cel mai mare,pentru tine – şi, de toate, nici un rău nu-Mi pare.

Pentru mine, pentru mineDomnul meu, Domnul meu;pentru Tine, pentru Tinedau şi eu, vreau la fel să dau şi eu.

158 Traian Dorz

Pentru tine, căci pe tine te iubesc fierbinte,pentru tine pregătesc Eu ce nici nu-s cuvinte...– pentru Mine şi tu lasă lumea cu-a’ ei rele,pentru Mine – şi nu-ţi pară nici un rău de ele.

Pentru mine, pentru mineDomnul meu, Domnul meu;pentru Tine, pentru Tine,las şi eu, vreau la fel să las şi eu.


Unde mi-aţi fost, curate mâini?Unde mi-aţi fost, curate mâini?Unde mi-aţi fost, curate mâini?Unde mi-aţi fost, curate mâini?Unde mi-aţi fost, curate mâini,când vă puteaţi nălţa fierbinte,de ce v-aţi odihnit atuncicând era vremea rugii sfinte?

Unde mi-aţi fost voi, ochi curaţi,cu lacrimile calde oare,de ce-aţi dormit când trebuias-aduceţi jertfa sfinţitoare?

Unde mi-ai fost tu, grai aprins,cu-nmlădieri înduioşate,de ce-ai tăcut când trebuiamărturisiri nemaiuitate?

Unde mi-aţi fost, paşi hotărâţi,cu urme-adânci şi strălucite,când trebuia să fiţi pe munţi,croind cărări neprihănite?

Unde mi-ai fost, iubirea mea,cea hotărâtă şi-alipită,de ce-ai zăcut chiar când eracea mai de neuitat clipită?

Unde-ai fost, duh al meu smerit,unde-ai fost, râvna mea frumoasă?De ce-aţi tăcut, de ce-aţi dormitcând Domnul mi-a intrat în casă?

160 Traian Dorz

43. ŢINTA TUTURORNĂZUINŢELOR MELE

1. Din clipa când am cunoscut cum trebuie făcut,nu mai pot fi mulţumit de nimic cum fac.

2. Privesc cu uimire ceea ce ai făcut Tu şi îmi zic:iată, aşa trebuie să fac eu!

3. Mă uit cu admiraţie la ceea ce au putut realiza alţii –după modelul Tău – şi îmi zic: iată, aşa trebuie să pot şi eu!

4. Dar mereu văd, cu ruşine, ce nepriceput sunt.Mereu trebuie să iau totul de la început.Mereu trebuie să plâng ruşinat: Doamne, ce rău ştiu!

5. Preabunule Prieten, câtă vreme şi câtă răbdaretrebuie să cheltuieşti Tu cu mine, îndreptând pe urmamea ceea ce ştiu să fac atât de rău!

6. Deşi, după atâţia ani, eu ar trebui să fiu acum, demult, un bun învăţător al altora, totuşi iată, şi astăzi este


nevoie să mă porţi Tu mereu de mână şi să-mi corecteziaproape fiecare pas!

7. De ce urmele mele nu pot fi mai drepte şi maiadânci?

8. Şi de ce mâinile mele nu pot păstra totul maicurat?

9. Şi de ce ochii mei nu pot pătrunde mai adâncsau gustul meu duhovnicesc nu poate deosebi mai bine?

10. De ce lumina dinăuntrul meu nu-mi poate trecemai rotunjită în formele din afară?

11. Mereu cea mai frumoasă lucrare a mea rămâneaceea care încă n-am făcut-o.

Mereu îmi zic: data viitoare voi face mai bine!

12. Dar mereu văd că totuşi cea mai frumoasă cânta-re a mea este tot aceea pe care încă nu Ţi-am scris-o,

13. cea mai adevărată închinare a mea rămâne totaceea pe care încă nu Ţi-am adus-o şi cea mai dulce iu-bire, aceea pe care încă nu Ţi-am arătat-o!

14. De fiecare dată vreau să fie asta!Dar, de fiecare dată, văd că tot n-a fost.

15. Prietenul ostenitoarei mele tinereţi, spune-mi,oare când voi putea să Ţi-o aduc?

– Mâine!

162 Traian Dorz

16. Tu îmi zici mie: Celui ce-ţi ia cu sila ale tale, sănu i le mai ceri înapoi.

Eu Îţi zic: de ce, Doamne, să nu le mai cer?

17. – Pentru că şi aşa nu ţi le va mai da. Căci, dacăîţi ia cu sila, este mai puternic.

18. Şi cel puternic este lacom,şi lacomul este tiran,şi tiranul este nedrept,şi nedreptul este neruşinat...Iată de ce să nu i le mai ceri înapoi.

19. – Spune-mi Tu, Prietenul meu adevărat şi cre-dincios:

care este ispită, pentru mine, dintre toate iubirilecâte vin în inima mea?

– Aceea care nu rămâne după ce ai primit-o!

20. – Şi care este păcat, dintre toate frumuseţile ca-re trec prin lumina ochilor mei?

– Acela care îţi lasă cearcăne de umbră în jurul lor!

21. – Şi care este comoara cea mai înşelătoare din-tre toate cele după care aleargă viaţa mea?

– Aceea care nu rămâne după moarte!

22. – Şi care îmi este visul cel mai fericit?– Acela din care nu te vei mai trezi aici, ci cu Mine!

23. – Şi căreia dintre toate iubirile îi dai Tu harulcel mai mare?

– Celei mai smerite. Căci Eu sunt Ţinta tuturor nă-zuinţelor ei.


44. DE CE MAI AM NEVOIE

1. Ce să iau cu mine, Preaiubitule, ce să iau cu mi-ne când voi veni Acasă, când ai vrea Tu să mă vezi,când mă vei întâmpina?

2. – Mai întâi, să fii în veşmântul de in curat aldragostei. Acesta să-ţi fie înfăşurătoare albă şi veşnică,drept pe inima ta. Numai ea îţi va rămâne până la Mine.

3. Apoi, peste aceasta, haina nădejdii. Ea te va apă-ra de vânturile potrivnice, te va feri de sfâşierile spini-lor, te va ocroti de loviturile grindinii, până vei intraaici.

4. Iar pe deasupra, apărătoarea credinţei. Sub ea veifi la adăpost de săgeţile arzătoare ale celui rău, până veivedea Ţărmul Celălalt.

5. – Săgeţile arzătoare, ai zis?Ah, săgeţile acestea arzătoare, numai Tu singur ştii

cât de cumplite sunt pentru mine!

164 Traian Dorz

6. Numai Tu singur poţi să ştii ce chinuitor mă ardacestea, tot mai des şi tot mai prelung.

7. Cum mă zvârcolesc atunci gemând: „nu mai pot“!Toată fiinţa mi se răsuceşte, arzând ca pe un jăratic

înfricoşat.

8. Tot trupul mi se zbate ca prins într-un cleşte în-roşit şi rănile acestor săgeţi, pe care mă lupt să le smulgdin mine şi nu pot, mă ard şi mă ustură.

Şi mă chinuiesc până rămân abia viu.

9. De ce este aşa oare, Domnul şi Dumnezeu meu?Ori este acum scutul credinţei mele mai slab?

10. Sau, oare, săgeţile Satanei sunt mai puternice decâtîn tinereţea trupului meu, de mă străpung şi mă ard aşa?

11. – Fii cu luare-aminte!Trei sunt primejdiile tale acum, mai mari ca acelea

de atunci:

12. Locurile întunecoase prin care trebuie să umbli,închipuirile la care nu trebuie să te opreştişi lipsa postului lăuntric.

13. Prin două locuri slabe îţi poate fi străpuns su-fletul tău: prin cel al ochilor şi prin cel al urechilor tale!

14. Înainte, cât timp acestea îţi erau apărate de Iu-birea Mea, treceai prin acele locuri şi nu le vedeai,fiindcă ochii tăi erau la Mine.


Şi urechea ta nu le ştia, pentru că auzul tău era lacuvintele Mele.

15. De aceea ai trecut peste valuri fără să te afunzi,peste noroi fără să ştii, peste şerpi fără să-i cunoşti.Atunci erai în Mine, nu lângă Mine.

16. Nu credinţa ta este scutul tău. Ci, scutul cre-dinţei tale sunt Eu.

17. De credinţa Mea ai nevoie, singurul scut care tepoate apăra, până vei ajunge la Râu.

18. Când vei intra în Râu, nu vei mai avea nevoiede apărătoarea credinţei, fiindcă vei şi vedea PorţileSlavei.

19. Când vei ieşi din Râu, nu vei mai avea nevoienici de haina nădejdii, fiindcă vei fi şi ajuns la ŢărmulFăgăduit.

20. Şi când vei intra pe Porţile Slavei, vei fi numaiîn veşmântul de pe dedesubt, cel din inul curat şi alb aldragostei, pe care ţi l-ai înfăşurat drept pe inima ta...

21. Aşa doresc Eu să te văd îmbrăcat când te voiîntâmpina. Acesta singur doresc să-l ai cu tine când veiveni Acasă!

22. – Pe lângă acestea, Doamne, de ce mai am ne-voie oare pe drumul până Acolo?

– De curaj!

166 Traian Dorz

45. NIMENI, DECÂT TU

1. Domnul şi Mântuitorul meu, iată, şarpele măpândeşte totdeauna, dar văd că el îndrăzneşte să seapropie de mine doar când sunt singur. După cum afăcut şi faţă de mama mea Eva, când şi ea era totsingură.

2. Ce primejdioasă este totdeauna singurătateapentru o femeie, adică pentru sufletul fără soţ, pentrusufletul cel mai slab!

3. Singurătatea, pentru suflet, este ca vântul pentrufoc: pe cel tare îl face mai puternic, pe cel slab îl îm-prăştie de tot.

4. Prietenul singurătăţii mele şi al tăriei mele, nu-mi lăsa inima singură niciodată!

5. Nu mă părăsi când sunt mai slab, căci şarpelenumai atunci îndrăzneşte să se apropie de mine. Şi is-pita numai atunci mă poate birui.


6. Tatăl, Care m-a luat din coasta Ta, m-a dat Ţie,spre a-Ţi purta o însoţire veşnic nedespărţită şi a-Ţi fa-ce totdeauna bucurie cu gingăşia dragostei mele.

7. El mi-a rânduit astfel toată bucuria mea numai înTine şi cu Tine.

8. Dar, într-o clipă nefericită, când, în umblărileprin Edenul nostru, Ţi-am rămas în urmă, mi-a apărutîn faţă şarpele.

9. Şi, în loc să alerg după Tine, m-am apropiat de el.

10. În loc să ascult de înştiinţările Tale, am ascultatla şoaptele lui.

11. Şi, în loc să-mi întind braţele spre Tine, am în-tins mâna spre el, iar mâna mea întinsă spre şarpe s-auscat aşa.

12. De atunci, n-am mai putut înălţa niciodată mâ-na aceasta spre ceruri, în rugăciune slobodă şi caldă.

13. Purtam pe unul dintre cele două mădulare alemele, ca o coptură respingătoare şi ca o arsură de jar,semnul atingerii străinului.

14. Îmi era milă de mădularul meu atins de păcat. Îlpurtam ca pe o povară ruşinoasă şi usturătoare. Mi-lpriveam judecându-mă cu cea mai necruţătoare osândă.

15. Şi mă târam cu cea mai amară căinţă spre căile

168 Traian Dorz

pe unde, cândva, umblam cu Tine, în nădejdea reîntâl-nirii şi împăcării Tale.

16. Speram că poate am să Te văd, că poate ai sămă vezi. Că poate ai să-Ţi aminteşti nu de căderea meade o clipă, ci de dragostea mea veşnică.

17. Şi, pentru această amintire, să ai milă de mine.

18. Nimeni nu mă mai poate dezlega de blestemulmeu, decât Tu. Cel singurul împotriva Căruia am păcătuit.

19. Dumnezeul meu şi salvarea mea, singura measperanţă îmi poţi fi numai Tu.

Atinge-Te de mine, ca să mă sfinţesc iarăşi!

20. Rănile Tale cele numai din iubire şi sfinţenie să-mi vindece rănile mele cele numai din uitare şi păcat.

21. Singură atingerea Ta mă mai poate curăţi deatingerile şerpeşti, îmi poate şterge toate întinările ne-buniei şi îmi poate da toată frăgezimea şi frumuseţeamâinilor dinainte de căderea mea.

22. Nu moartea să aibă ultimul cuvânt, ci Învierea!

23. Nu şarpele să aibă ultima bucurie, ci Tu!

24. Şi nu despărţirea să aibă ultima lacrimă, ci îm-brăţişarea noastră nemuritoare,

o, Tu, dorul cel mai sfânt, dorul dragostei melenemuritoare,

Iisuse!…


46. CE MINUNAT ERA ATUNCI...

1. Dumnezeul meu, Tu ierţi, pentru că eşti nespusde iubitor,

2. Tu porunceşti, pentru că eşti nespus de puternic,

3. Tu rabzi, pentru că eşti nespus de bun,dar Tu şi judeci, pentru că eşti nespus de sfânt.

4. Cine nu-Ţi primeşte iubirea, cine nu-Ţi ascultăporunca şi nu-Ţi înţelege răbdarea

Îţi va suporta judecata!

5. Dumnezeul meu, Tu, fiind în primul rând iubire,prin iubire trebuie să fii cunoscut.

6. Cine ascultă poruncile Iubirii cu bucurieşi înţelege răbdarea ei cu recunoştinţăşi suportă judecăţile ei cu nevinovăţie– acela singur va moşteni şi Împărăţia ei!

170 Traian Dorz

7. Înainte de cădere, omul nu era carnivor.Tu îl aşezaseşi în grădina Edenului ca să o lucreze

şi să o păzească.

8. Atunci omul se hrănea cu soare şi cu rouă, caflorile câmpului,

9. se înveşmânta cu lumina ca şi cu o haină, pre-cum cerul Tău şi al lui,

10. se desfăta cu miresme şi culori, ca dimineaţa,şi se îmbăia în cântări şi în dragoste, ca seninul.

11. Chipul lui era din lumină şi frumuseţea lui, dinneprihănire.

De aceea umbla cu Dumnezeu pururea, ca printr-orăcoare, ca printr-o dimineaţă, ca printr-o tinereţe eternă.

12. Şi niciodată nu s-a văzut gol, pentru că luminaera veşmântul lui; un veşmânt de care nu se dezbrăcaniciodată.

13. Fiindcă acest veşmânt nu are nevoie să fiespălat, pentru că el nu se poate întina,

nici nu se poate învechi,nici nu se poate rupe, niciodată.Ci numai se poate pierde.

14. Înainte de ispitire, cei doi erau unul şi una.Cele două părţi ale omului erau ca şi cum n-ar fi

fost despărţite.Erau tot ca şi înainte de primul lor somn.


15. Ci ispita i-a despărţit.Păcatul i-a dezbrăcat de veşmântul luminii.

16. Iar ei s-au pomenit atunci şi goi, şi vrăjmaşi.

17. Căderea i-a făcut doritori şi datornici cărnii– precum şi pe mine!

18. O Dumnezeul meu cel minunat, unde m-amprăbuşit eu din primul meu Eden, cu amândouă părţilemele?

19. Ce minunat era când nu cunoscusem decât flo-rile şi roua,

când nu-mi văzusem încă goliciunea,ci numai lumina.

20. Când nu mă ştiam că sunt altfel în unul şi altfelîn celălalt,

când nu ştiam că am ce să acopăr...

21. Oare se mai poate ajunge iarăşi la starea aceea?Mai este oare, Mântuitorule iubit, vreo cale să

ajung acolo?

22. – Este! Dar ca să ajungi la Muntele Slavei tre-buie să urci mai întâi Muntele Golgotei,

apoi Muntele Taborului.

23. Trebuie să cunoşti întâi dragostea capabilă decea mai mare jertfă,

172 Traian Dorz

24. apoi dragostea capabilă de cea mai mare sfin-ţenie.

25. Golgota te va dezbrăca de carneşi Taborul te va îmbrăca în lumină.

26. Apoi Ierusalimul te va primi cu sărutul biru-inţei.

Îndrăzneşte!

* * *

Cel care-a iubit prea viuo să uite prea târziu,cel ce-a dus prea mare dorn-o să uite prea uşor.


47. O, RUGĂCIUNILE MELE...

1. Ce ades îmi amintesc, cu îndurerare, în rugăciu-nile mele de acum, fericirea rugăciunilor mele de altă-dată!

2. Atunci, în rugăciunile mele, nici nu-mi amin-team de mine. Nici nu mă gândeam la durerile mele.Nici nu mă îngrijeam de vreo lipsă a mea.

3. Uitam de orice dorinţă pământească şi-mi dăru-iam întreaga inimă Ţie, plină numai de dragostea Ta.

4. Tot braţul îmi era plin numai de cererile altora şitoate lacrimile mele se vărsau numai pentru durerile dinafara mea.

5. Atunci Tu îmi erai centrul meu, casa mea, co-moara şi soarele meu.

6. Fraţii şi semenii mei îmi erau grădina şi câmpiilemele...

174 Traian Dorz

7. Lucrarea Ta îmi era cerul meu şi pământul meuşi toată lumea iubirilor mele.

8. Iar eu, undeva, lângă toate acestea, între ele, ne-văzut, bucurându-mă în umbra rugăciunilor mele delumina Ta negrăită şi strălucită.

9. Acum, din lumea cea atât de limpede a zăriloracelora, cât de întunecată şi jalnică trebuie să se vadărugăciunea mea de azi!

10. Rugăciunea mea, în care toate gândurile îmiroiesc numai în jurul meu, numai în slujba trebuinţelormele, numai în robia dorinţelor mele.

11. Vai, ce obositoare şi amară trebuie să-Ţi parăŢie alergarea rugăciunii mele, când ea se învârte numaiîn jurul meu!

12. Rugăciunile acestea se fac împrejurul meu unzid puternic, deasupra mea un acoperiş gros, iar dede-subtul meu un pod întunecat, despărţindu-mă şi de Tine– Soarele meu şi de fraţi – grădina mea.

13. Unde am uitat eu astăzi oare rugăciunea Ta,prin care mă învăţai că dragostea nu ştie spune „almeu“, ci numai „al nostru“?

14. Că îi este groază de singurătatea lui „eu“ şi sestrânge cu tot sufletul de „noi“?

15. Pe ce drum greşit am apucat eu, oare, spremântuirea mea, dacă acum, când ar trebui să mă găsesc


atât de aproape de Ierusalim, mă văd în singurătateacoborâtoare spre Ierihon,

16. pe unde trece numai nepăsătoarea iubire de sineşi pândeşte ascunsă numai tâlhăreasca bandă a porniri-lor fireşti, gata să mă ucidă?

De ce am coborât, în loc să urc?

17. Tu, Cel care atât de mult Te-ai unit cu mine,încât ai trecut păcatele mele asupra Ta şi meritele Taleai făcut să apară ca şi cum ar fi ale mele, fă-mă iarăşidupă inima Ta!

18. Fă-mă iarăşi într-atât de una cu Tine, încâtinima mea să primească şi să dea viaţă din sângele ve-nelor Tale. Şi ceea ce ai fost Tu pentru mine să fiu eupentru alţii.

19. Să nu mai am umbră! Fiindcă nimic altceva,din tot ce-mi aparţine pe pământ, nu-mi mai este pro-prietate, numai a mea cu adevărat, decât umbra mea.

20. Să nu o mai am la moarte, ca să nu o mai amnici la Înviere.

21. Să nu mi se îngroaşe inima, alipindu-mi-se decele ce mă pot dezlipi de Tine, căci toate acestea ar de-veni vrăjmaşii mei.

22. Ci să învăţ a mă ruga numai pentru alţii, căcidoar acestea sunt singurele rugăciuni care mă pot ajuta,cu adevărat, pe mine.

176 Traian Dorz

48. PRIN UŞA DE FOC...

1. Norodul, care a auzit despre minunea vindecăriimele, se uită la umblarea mea.

2. Dacă umblarea mea laudă pe Dumnezeul, meueste semnul că vindecarea mea e deplină.

3. Dacă nu, cei ce se uită la mine nu văd nimic. Sauvăd un nimic.

4. Marele examen al credinţei este în clipa che-mării.

Al nădejdii, în clipa cernerii.Al dragostei, în clipa dăruirii.Şi al vindecării, în felul de umblare.

5. Dacă pot să mă ridic – sărind gata şi plecândchiar în clipa când sunt chemat, lăsând tot ce avusesemmai înaintea bucuriei, fără nici a mă uita înapoi – amatins primul cer.


6. Dacă pot să păşesc fără teamă pe valuri, ca peuscat, cu ochii ţintă numai la Tine – am trecut în aldoilea.

7. Şi dacă îmi pot jertfi pe altarul iubirii Tale ultimaşi cea mai mare iubire a mea – am cucerit al treilea cer.

8. Cerul acela în care bucuria se trăieşte nemărginit,iubirea se împărtăşeşte desăvârşitşi fericirea se înnoieşte veşnic şi veşnic.

9. O mare şi fericit examen! Pentru tot ce măcheamă de dincolo de tine, ajută-mă să pot lepăda cubucurie şi cu grabă tot ce m-ar mai putea ţine dincoace.

10. Am nevoie să mă sfinţesc mereu în toate gân-durile şi faptele mele, spre a mă dovedi că merit dra-gostea Ta.

11. Adevărata iubire vrednică de Tine, Preaiubituleminunat şi sfânt, începe numai de la hotarul sfinţeniei.

12. Dacă iubirea mea nu se luptă din toate puterileei şi neîncetat spre a se curăţi de tot ce poate fi lumescşi întinat, ea nu poate fi vrednică de Tine.

13. Nu-i adevărat că eu pot să-mi păstrez un sufletcurat într-un trup care mi s-ar lăsa întinat de lume.

14. Nu-i adevărat că dragostea de Tine se poate ţi-ne curată în inima mea, când această inimă mi se mailasă cu plăcere îmbrăţişată de o iubire vinovată.

178 Traian Dorz

15. Nu-i adevărat că trebuinţele adânc fireşti, caresunt în fiinţa noastră trupească de la naşterea ei, ne maiîndreptăţesc orice fel de împlinire a lor.

16. Nu-i adevărat că – dacă mai simt în trupul meu,puternic, foamea – îmi este îngăduit să mănânc orice şide oriunde.

17. Şi nu-i adevărat că – dacă acum sunt liber cusufletul – mai pot face tot ce vrea trupul.

18. Ci este adevărat că, dacă nu lupt – din toateputerile mele,

cu toate mădularele mele,în toate stările meleşi în toate clipele vieţii mele,– pentru sfinţirea întregii mele fiinţe: trup, suflet şi

duh, în zadar am crezut.

19. În zadar mă laud şi în zadar voi aştepta; dupăce am ajutat pe mulţi să intre în cer, eu însumi voi ră-mâne afară.

20. Şi după ce am propovăduit altora, eu însumivoi fi lepădat.

21. Prin uşa de foc a sfinţeniei trebuie să mă nevo-iesc să-mi trec dincolo, la Dumnezeu, tot ce nu voiescsă-mi ardă dincoace, la Satana.

Ajută-mi, Dumnezeul meu!…


Tu Mă iubeştiTu Mă iubeştiTu Mă iubeştiTu Mă iubeşti

– Tu Mă iubeşti, iubitul Meu,mai mult ca orişicare?Poţi tu veni fără-ndoielipe calea Crucii, oare?– Da, Doamne, ştii că Te iubesc,dar nu de-ajuns de tare!

Vreau să Te iubesc,vreau să Te iubesc,vreau, cu mai mult foc,să Te iubesc.

– Iubitul Meu, tu Mă iubeşti,mai mult ca orice-avere?Poţi tu să laşi al lumii tron,să iei a Mea durere?– Da, Doamne, ştii că Te iubesc,dar încă se mai cere!

– Iubitul Meu, azi Mă iubeştimai mult ca ieri pe Mine?Creşti, oare, tu iubirea Meatot mai frumoasă-n tine?– Da, Doamne, ştii că Te iubesc,dar vreau mai mult, ştii bine!

180 Traian Dorz

– Eşti mulţumit cu cât îi daişi cât îi arzi iubirii?Îmi eşti tu oare îndeajunsdulceaţa-mpărtăşirii?– Nu, Doamne, ci mai mult mi-aş vreaaltarul dăruirii.

Ajută, Preaiubitul meu,iubirii-mi proşternutesă-Ţi verse mirul cel mai scumpal lacrimii tăcute,ca rana cea mai din adâncsă-Ţi spele şi sărute.


Te-am iubit frumos, Iisuse?Te-am iubit frumos, Iisuse?Te-am iubit frumos, Iisuse?Te-am iubit frumos, Iisuse?

Te-am iubit frumos, Iisuse?Ţi-am cântat şi plâns cu dor?Ţi-am dat inima întreagă?– Poate! – Dar eram dator!

Ţi-am urmat cu neclintire?Şi Te-am ascultat pe plac?Ţi-am slujit cu râvnă? – Poate!– Dar eram dator s-o fac!

M-am luptat cu stăruinţă?Am fost gata şi să mor?Ţi-am jertfit pe lume totul?– Poate! – Dar eram dator!

Ţi-am ştiut vorbi la vreme?Ţi-am ştiut la timp să tac?Ţi-am făcut lucrarea? – Poate!– Dar eram dator s-o fac!

Mi-am dat toată ostenealasă fac bine tuturor,să-Ţi păstrez porunca sfântă?– Poate! – Dar eram dator!

Doamne, n-am s-aştept răsplatănici acum şi nici în veac!Ce s-aştept – când înc-atâtamai eram dator să fac?

182 Traian Dorz

49. DA, NUMAI FERICIREAŞI ÎNDURAREA

1. Ce fericită a fost viaţa mea cât am vegheat, as-cultând la tăcerile Tale.

2. Nopţile mele au fost pline de lumină şi toatehotarele mele au fost pline de armonii cereşti.

3. Şoaptele Tale erau sunetele cele mai dulci şicântările cele mai fericite pentru urechile mele,

4. presimţirile Tale minunate erau îndrumări plinede limpezime pentru mintea mea

şi visul meu cel mai înalt se prefăcuse în Taborstrălucit sub picioarele mele.

5. Trăind acolo, ar fi trebuit să nu mai pot muri ni-ciodată.

6. Cântând aşa, ar fi trebuit să nu mai pot plângeniciodată.


7. Umblând sprijinit aşa, de umărul Tău, să nu maipot cădea niciodată.

8. Şi, dobândind în aşa măsură încrederea Ta, să numai pot face nimic pe lumea asta prin care să-ţi trădezvreodată iubirea.

9. Nimeni, poate, n-a mai văzut din partea Ta ceeace am văzut eu.

10. Nimănui, poate, nu i-ai mai spus cuvintele deiubire pe care mi le-ai spus mie.

11. Faţă de nici un suflet, poate, n-ai mai fost cumai fost faţă de mine.

12. Nimănui, poate, nu i-ai mai fost ceea ce mi-aifost mie şi nimeni, poate, nu Ţi-a mai fost Ţie ceea cemi se părea că-Ţi sunt eu.

13. Cui i-ai mai fost un Păstor atât de bun şi pe ci-ne l-ai mai făcut Tu să nu ducă lipsă chiar de nimic, aşacum m-ai făcut pe mine?

14. Pe cine ai mai purtat Tu la păşuni atât de verzişi la ape atât de odihnitoare?

15. Al cui suflet l-ai mai putut înviora Tu cu atâteabinecuvântări cereşti şi pe cine ai mai povăţuit Tu cu atâtablândeţe şi răbdare pe căile dreptelor Tale învăţături?

16. Cu cine oare să mai fi fost Tu atât de apropiat

184 Traian Dorz

şi de întăritor prin toate văile umbrei morţii, prin caream umblat eu, precum ai fost cu mine?

17. Şi pe cine ai mai mângâiat Tu oare aşa cum m-ai mângâiat pe mine, cu toiagul sprijinului Tău puternicşi cu mustrările nuielei Tale iubitoare?

18. Cui i-ai mai întins Tu vreodată o masă atât deplină de mulţumiri şi de izbânzi în faţa potrivnicilor săi?

19. Peste al cui cap ai mai turnat Tu atâta untde-lemn de binecuvântări şi de inspiraţii divine?

20. Paharul cui a mai fost atât de plin ca al meu?Atunci de ce n-am putut rămâne tot aşa, veşnic?

21. Da, numai fericirea şi îndurarea m-au însoţit întoate zilele vieţii mele, în toate stările prin care m-aitrecut şi în toate locurile prin care m-ai purtat.

O, cât de nemărginit de bun ai fost cu mine!...

22. Ca şi cum Tu nu m-ai fi avut decât pe minesingur în grija şi în dragostea Ta!

23. O, în ce lumină îmi porunceau toate acestea sătrăiesc şi să mor!

24. O, dacă moartea strălucită m-ar fi încununat înclipa acelei supreme vieţuiri, în marea clipă a îmbrăţi-şării Tale dinainte de ispita mea!

25. …Dar a trebuit să mai trăiesc, să mă mai prăbu-şesc şi să mai ard, ca să-Ţi fiu martor şi mai adevărat.


50. TOATĂ IERTAREAPĂCATELOR MELE

1. Şi, când Tu, Preaiubitul scump al vieţii mele, aifost cu mine atât de altfel de cum ai fost cu alţii, n-ar fitrebuit, oare, ca eu să nu mai pot locui, până la sfârşitulzilelor mele, decât în casa dragostei Tale?

2. N-ar fi trebuit, oare, ca eu să nu mai pot întoar-ce, nici măcar pentru o clipă, privirile mele spre altci-neva, niciodată?

3. N-ar fi trebuit, oare, ca eu să pot primi mai binemoartea, decât să trădez încrederea şi dragostea Ta?

4. Dar unde mi-a fost oare inima, în locul nefericit,când mintea mea a putut să uite toate acestea?

5. Şi unde mi-a fost mintea, în clipa nefericită cândinima mea a uitat?

6. De ce nu mi-a fost măcar una din ele trează? Dece am dormit cu amândouă chiar în ziua cea mai rea,

186 Traian Dorz

când ispititorul îmi şoptea cel mai viclean şi când îm-potrivirea neprihănirii mele era cea mai slabă?

7. Putea să cadă oricine – Tu, poate, nu Te-ai fi mi-rat prea mult: faţă de alţii nu fuseseşi aşa cum ai fostfaţă de mine.

8. Putea să se lepede oricare dintre cei care stăteaupe margini – nu Te-ai fi mirat prea tare. Ştiai că Te poţiaştepta la aceasta de la oricine.

9. Putea să Te lovească oricât şi oricare dintre aceicare niciodată nu-şi culcaseră capul pe umărul Tău şinu-şi odihniseră iubirea pe chiar inima Ta.

10. Ei nu-Ţi spuseseră, plângând, un legământ atâtde sfânt şi atât de neuitat, ca mine.

11. Pe umerii lor nu se aplecase capul Tău, într-oînfiorare atât de divină, cu o bucurie atât de încrezătoa-re şi într-un ceas atât de dumnezeiesc ca al meu.

12. De alţii, Tu nici nu Te-ai fi mirat şi nici nu Te-ar fi durut prea mult.

Dar eu? Tocmai eu!...

13. Când, după aceea, Ţi-ai ridicat ochii încercănaţide durere şi m-ai privit doar o clipă adâncă în ochii meivinovaţi,

14. când buzele Tale – la care priveam cândva ca lamunţii de după care răsărea soarele, aducându-mi viaţăsufletului meu – s-au deschis palide şi cu greu,


15. când dragostea Ta – totdeauna atât de nevino-vată şi dulce, acum zdrobită de mine – stătea sângerândîn faţa mea

16. mi-ai spus numai două cuvinte:„Şi tu?“

17. Atunci m-am prăbuşit!Şi n-am crezut că mă voi mai putea scula vreodată.

18. Nu mai meritam decât dispreţul Tău total şiveşnic.

19. Nimeni nu fusese atât de sus şi nu se prăbuşiseatât de adânc.

20. Nimeni nu fusese învrednicit de atâta har şi nuse făcuse vinovat de atâta nerecunoştinţă, ca mine.

21. Nimeni nu fusese atât de fericit ieri – şi atât denefericit azi.

22. Sudoarea şi lacrimile îmi erau ca nişte şiroaiemari de sânge care îmi ţâşneau din străfundul unei răniadânci a inimii mele, ce parcă mi se rupea toată, înce-pând de jos, până sus.

23. Dar cum aş fi putut eu oare descoperi, în alt fel,cât de nemărginit de mare este dragostea Ta

24. şi cât de nepătruns de bun eşti Tu?Iisuse! Tu eşti toată iertarea tuturor păcatelor mele.

188 Traian Dorz

51. CELE TREI MINUNI

1. Îmi aduc aminte de prima noastră cunoştinţă. Şide toată istoria vieţii mele şi a iubirii noastre de pânăatunci.

2. Ce tare fusese patul de fier gol pe care zăceamînainte de Tine, în noaptea neîntreruptă a atâtor ani, pâ-nă ce mi-a sosit dimineaţa Ta, Soarele meu!

3. Cât aş mai fi dormit eu oare acolo, în mizerianeştiinţei mele, dacă n-ai fi venit Tu să mă trezeşti?

4. Eu nu avusesem până atunci nici trecut, niciamintiri. Şi nici nu mă gândisem la un viitor...

5. Ştiu doar că a fost o noapte cumplit de lungă şide grea şi că nu m-am trezit decât atunci când Ţi-amauzit glasul, strigându-mă pe nume.

6. Unde fuseseşi Tu oare, că parcă niciodată nu Tevăzusem până în clipa aceea?


7. Ce putere a fost oare în cele trei cuvinte pe caremi le-ai spus Tu atunci, că ele au adus dintr-o dată atâtalumină necunoscută în mine?

8. Atâta lumină, încât, în mijlocul tuturor celor cem-au înconjurau atunci, nu Te-am mai văzut, dintr-odată, decât pe Tine.

9. Fusese o noapte şi era o dimineaţă:Ziua întâi... a vieţii iubirii mele!

10. Câtă vreme vorbiseşi altora, eu nici nu Te au-zisem;

urechea mea s-a trezit doar în clipa când Tu ai stri-gat numele meu.

11. Până vorbiseşi tuturor, îmi erai ca pentru toţi, altuturora.

Când mi-ai vorbit mie, mi-ai devenit dintr-o datănumai al meu!

12. Doar trei cuvinte! Dar acele trei cuvinte au fă-cut minunea. Ele au însemnat pentru mine: lumina, vi-aţa, iubirea.

13. Ele mi-au făcut dintr-o dată un fel de soare şim-au înălţat într-un fel de cer...

14. Unde erau oare aceste trei dumnezeieşti minuniale mele înainte de a mi le da Tu?

15. Fuseseră oare în adâncul meu şi se treziserăabia în clipa auzirii cuvintelor Tale, ori eu nu le avu-

190 Traian Dorz

sesem niciodată, ci erau în Tine şi Tu mi le-ai născutdoar când cele trei cuvinte ale Tale s-au împreunat cuinima mea?

16. Apoi a fost iarăşi o seară şi s-a făcut iarăşinoapte...

A doua!

17. Un zid de întuneric gros s-a lăsat iarăşi, dintr-odată, aşezându-se între noi şi învăluindu-mă rece şiamar într-o altă singurătate.

18. Apoi zidul acesta s-a făcut tot mai rece, maigros şi mai amar, căci mâinile pe care le iubisem celmai mult şi le sărutasem cel mai cu drag luptau cel maiharnic să-l înalţe şi să-l îngroaşe între noi, cât puteaumai repede şi mai tare.

19. ...Dar eu acum aveam un trecut şi aveam oamintire.

Acum întunericul era numai în afara mea – nu şiînăuntrul meu.

20. Înăuntrul meu ardea acum nemuritoarea luminăa celor trei cuvinte ale Tale şi a celor trei minuni năs-cute în mine, care îmi dăduseră o fiinţă cerească.

21. Cu ele mă legaseşi de Tine în aşa fel încât să numă mai pot nici eu – şi nici vreo altă putere – dezlegade Tine, niciodată,

Iisuse...


52. NOAPTEA CEA DIN URMĂ

1. Astfel a venit iarăşi o dimineaţă.S-a făcut dintr-o dată aşa de frumos şi aşa de ziuă,

de parcă n-ar fi fost niciodată între noi un zid!

2. Lumina, viaţa şi iubirea săpaseră neîncetat dinamândouă părţile, la temeliile lui groase, amare şi reci –şi le-au prăbuşit dintr-o dată, întâlnindu-ne.

3. Dar, din întunericul prăbuşit, ne rămăsese totuşiceva rece şi amar. Ca o umbră peste trecut. Şi ca o tea-mă peste viitor.

4. Aceasta m-a făcut să mă alipesc mai strâns deTine. Şi să doresc ca Tu să mă legi cu alte nenumăratelanţuri ale Tale,

spre a nu mă mai putea, într-adevăr, dezlega ni-meni şi nimic, niciodată.

5. Acoperişul casei noastre devenise mai albastru şimai larg decât toate hotarele cerurilor.

192 Traian Dorz

6. Şi aşternutul bucuriilor noastre era acum multmai moale şi mai frumos decât toate întinderile câm-piilor.

7. În tot Paradisul eram numai noi singuri şi nici omuzică din lume nu ar fi putut încânta auzul meu, câtşoaptele iubirii Tale regăsite.

8. Toate izvoarele pământului murmurau numai vi-ersuri de iubire şi toate păsările cerului, zburând douăcâte două, le răspundeau cu alte viersuri, asemeneaacelora.

9. Toată roua serilor noastre, toţi picurii dimineţi-lor, de pe iarbă şi de pe flori, prin aceleaşi raze ale luniipline, întorceau stelelor cerului aceleaşi sărutări strălu-citoare.

10. Orice priveam era minune,orice atingeam era aur,orice ascultam era cântecşi oriunde înseram eram acasă.

11. Apoi, din nou, în plină zi, s-a făcut dintr-o datăiarăşi noapte.

Noaptea a treia, cea mai lungă şi cea mai grea.Noaptea din urmă.

12. A fost oare numai noapte?Nu, a fost şi un mormânt, din care nici nu mai pu-

team nădăjdui uneori că am să mai ies vreodată,


13. pentru că eu însumi, în cea mai mare nebunie şirătăcire a minţii mele, ajutasem la săparea lui,

14. îngăduind săgeţilor amare să pătrundă cât maiadânc în inima luminii mele, zdrobindu-mi-o.

15. Veniseşi la uşa mea şi încercaseşi să intri, pen-tru ca ispititorul să nu mi-o afle goală.

16. Dar zăvorul era împins de mine pe dinăuntru.Şi perdeaua geamului dinspre Tine era trasă toată demâna mea.

17. Te-am simţit la geam şi parcă Ţi-am văzutmâinile, însângerate pentru mine, încercând să-l des-chidă...

18. Şi-am auzit suspinul Tău sfâşietor, pentru mine.Şi glasul plin de îndurare, chemându-mă pe nume şiînştiinţându-mă.

19. Dar eu – cu mintea mea, jumătate adormită, şicu inima mea, jumătate rece – nu mai auzeam acum şinu mai simţeam decât jumătate de adevăr.

20. Era ca o întunecime de soare.În curând, umbra îmi cuprinse totul.Şi aşa m-am prăbuşit.

194 Traian Dorz

53. ÎN NEBUNIA MEA

1. Îmi mai aduc încă şi acum aminte de clipa aceeade dinainte de întunecimea mea din urmă.

2. Şi nu voi putea să uit niciodată înştiinţarea dragos-tei Tale care lupta cu întunericul să nu mă cuprindă de tot.

3. – Adu-ţi aminte cât de mult te-am iubit! – îmiziceai Tu.

Gândeşte-te de unde am venit pentru tine!Şi aminteşte-ţi cu ce preţ te-am răscumpărat!

4. Ridică-te, scoală-te, vino, deschide-Mi iarăşi ini-ma ta şi braţele tale!

5. Tu nu trebuie să fii al nimănui altcuiva, nici mă-car al tău însuţi, căci Eu te-am răscumpărat cu un preţnespus de mare.

6. Ascultă-Mi glasul Meu – şi inima ta să găseascătoată plăcerea ei în căile Mele!


7. Numai Eu îţi pot da ţie adevărata şi întreaga fe-ricire aici şi în veşnicie; nimeni altcineva.

8. Nu-ţi lăsa inima înduplecată de ispită şi nu-ţideschide braţele spre păcat! Păcatul este nefericirea ta.Nefericirea îţi va zdrobi viaţa.

9. Revino la dragostea ta dintâi! – îmi ziceai Tu.Numai în Mine vei afla adevărata iubire, numai Eu ştiusă te fac cu adevărat fericit.

10. Tot ce este al Meu va fi şi al tău. Ai să vezislava pe care o am Eu şi Eu te voi face părtaş la ea...

11. Locul unde stai – îmi ziceai Tu – este un locprimejdios. Şi starea în care ai ajuns acum este o stareaducătoare de nimicire.

12. Lasă-ţi toată sărăcia acestei locuinţe şi smulge-te din ispita acestei stări!

13. Primeşte îndemnul Meu şi alege înălţimile Mele!

14. Ceea ce ochiul tău n-a văzut, urechea n-a auzit şiinima ta n-a putut să bănuiască te aşteaptă la Mine. Vino!...

15. Dar eu tăceam cu o tăcere vinovată...Îţi simţeam inima cunoscută, bătând dureros şi

fierbinte pentru mine, la uşa mea, aşteptând.

16. Dar am tăcut nemişcat.Îţi auzeam suspinul adânc şi Îţi bănuiam mâhnirea

amară,dar întunericul din mine tăcea, ca să pleci.

196 Traian Dorz

17. Tu nu puteai pleca. Nu mai puteai spune nimic,dar nu plecai. Stăteai zdrobit înaintea ferestrelor mele,cândva atât de curat deschise spre Tine. Toată înfăţişa-rea Ta îmi vorbea mai sfâşietor ca orice glas.

18. Atunci Ţi-am strigat: Du-Te! N-a fost de-ajunscât am suferit până acum din pricina Ta?

19. Mama mea şi fraţii mei m-au bătut şi m-au lo-vit atât de greu şi de îndelung. Priveşte-mi făptura pali-dă de vânătăi şi de răni pe care, în casa celor ce mă iu-beau, le-am primit din pricina Ta.

20. Numele meu a ajuns o ocară şi toţi mă arată cu de-getul, luându-mă în râs şi batjocorindu-mă din pricina Ta.

21. Până şi secăturile dispreţuite mă dispreţuiesc.

22. Beţivii m-au pus în cântecele lor, iar desfrânaţiiîşi fac semne, arătându-mă cu degetul când merg pedrum, din pricina Ta.

23. Până la marginile cetăţii se vorbeşte numai de-spre mine.

24. Femeile guralive şi iscoditoare îmi scot tot felulde vorbe rele.

25. Trecătorii se uită pe furiş, cu ochi miraţi şi vi-cleni, spre casa mea, şoptindu-şi sau strigându-şi totfelul de întrebări şi răspunsuri jignitoare despre mine,din pricina Ta.


26. Orice văd şi orice aud mă chinuie.Tot ce fac este rău.Tot ce dau este respins.Tot ce gândesc este judecat şi ocărât din pricina Ta.

27. Dragostea Ta mi-a ajuns o povară. N-o mai potpurta. Du-Te!

Şi Ţi-am întors spatele, cu duşmănie.

28. Am auzit paşii Tăi întorcându-se cu amar şiîndepărtându-se zdrobiţi.

29. Ştiam că nimic pe lume nu mai poate fi atât deamar zdrobită ca inima Ta, atunci.

30. Dar nu-mi păsa. În mine era o inimă străină ca-re Îţi vorbea în nebunie, ca unui vrăjmaş.

Nu ştiam...

* * *

Faţă de-un prieten dulce, tu să ai, în vremi amare,bunătatea nesfârşită şi iubirea cea mai mare.Când se află-n vremuri bune, omul crede şi nu crede,dar iubirea ta curată numai la necaz ţi-o vede.

198 Traian Dorz

54. CUM VOI MAI PUTEA TRĂI

1. Nu ştiam că va veni atât de grabnic vremea săplătesc.

2. Dar abia plecaseşi Tu şi s-a trezit în mine inimacea adevărată. Ca dintr-un somn de moarte s-a trezit.

3. A început să urle de durerea celor făcute şi sămă mustre cu vorbe mai usturătoare ca arsurile de flă-cări. Şi mai grele ca loviturile de bici:

4. „Ce-ai făcut, nefericitule, ce-ai făcut?Cum ai putut uita, cum ai putut lovi, cum ai putut

alunga singura ta lumină, singura ta salvare, singura taiubire?

Cum crezi că vei mai putea trăi fără El?

5. Până nu L-ai cunoscut pe El, da! Până n-ai gustatiubirea Lui, puteai! Dar, după ce L-ai cunoscut pe El şiai gustat-o pe ea, cum vei mai putea?


6. Ţi-a fost grea uneori iubirea Lui şi preţul care ţis-a cerut pentru ea era uneori dureros?

Poate!Dar ce au însemnat acestea, oare, pe lângă tot ce ţi-

a dat El în schimb?

7. Tot ce ai dat tu era trecător şi ieftin. Dar ce aiprimit în schimb nu era, oare, de mii de ori mai mult?

8. Cum ai putut tu uita prima ta lumină, cele treicuvinte – care te-au înviorat şi fericit – din ziua tadintâi?

9. Cum ai putut uita Edenul strălucit, în care te-aintrat El, şi toate minunăţiile pe care le-ai trăit umblândîmpreună?

10. Oare ce ochi au mai văzut ceea ce au putut ve-dea ochii tăi? Şi, oare, ce urechi au mai putut auzi cu-vinte cum ai auzit tu?

11. Cui i s-a mai făcut un asemenea har şi cui i s-amai dat să trăiască asemenea stări, cum ai trăit tu?

12. Şi toate acestea numai pentru că erai al Lui,pentru că umblai cu El, pentru că Îl ascultai şi Îl urmaicu iubire pe Domnul tău, Mirele tău, Viaţa ta!

13. Acum, ce vei şti să faci fără El?Ce-i mai rămâne vieţii tale după ce ţi-ai alungat iu-

birea, unica iubire adevărată, din ea?“

200 Traian Dorz

14. ...Atunci se făcu înfricoşătorul cutremur în su-fletul meu. Şi se prăbuşi peste mine întunericul morţii.

15. M-am pipăit cu spaimă şi mi-am simţit sufletulcel mai nefericit, mai sărac, mai orb şi mai gol din câtesuflete au fost în toate lumile şi în toate veacurile.

16. Toate, în jurul meu, deveniseră dintr-o dată gunoi.Iar de mine însumi îmi fu o nemărginită scârbă, ca

de un lepros respingător.

17. Gura parcă îmi era de leşie şi plină de nisip. Unclei scârbos şi murdar îmi lipise mâinile şi picioarele deaşternutul meu putred în care părea că mă scufund caîntr-o nesfârşită mocirlă întunecată.

18. Am vrut să mă trezesc, să deschid, să ies, săstrig, să urlu, să alerg deznădăjduit după Tine.

19. Dar n-am mai putut!Ci m-am prăbuşit parcă undeva adânc, foarte

adânc, până în fundul pământului, fără să mai potscoate decât strigătul cel mai amar şi mai greu decâtorice moarte:

20. – O, nenorocitul de mine!


55. ÎN CEL MAI GREU ÎNTUNERIC

1. O, nenorocitul de mine, ce aspre au fost cuvin-tele mele împotriva Ta!

2. Ce nedrept eram cu mine însumi atunci când Teînvinuiam pe Tine!

Cum îmi nimiceam chiar cu mâinile mele propriamea fericire, alungându-Te!

3. Tu îmi spuseseşi de atâtea ori că va veni şi în-cercarea dragostei mele.

Şi că necazurile vor fi singurul mijloc prin care seva putea dovedi că eu Te iubesc pe Tine cu adevărat.

4. Mi-ai dovedit de atâtea ori că dragostea Ta pen-tru mine a trecut biruitoare prin încercări nespus maimari decât oricare mi le-aş fi putut închipui eu,

5. făcându-mă să înţeleg că şi dragostea mea pen-tru Tine nu se poate adeveri decât astfel, că este sau nuvrednică de Tine.

202 Traian Dorz

6. Dar, într-o clipă de nebunie şi de nerăbdare, euam uitat totul.

7. Cât Te-am avut lângă mine, nu Te-am ştiut preţui.Îmi îmbogăţiseşi sufletul atât de mult, încât ajun-

sesem să mă cred bogat şi fără Tine.

8. Îmi dăruiseşi atâtea frumuseţi şi binecuvântări,încât mă credeam fericit şi fără prezenţa Ta.

9. Mă acoperiseşi cu atâtea daruri şi mă înzestra-seşi cu atâtea binefaceri, că mă credeam îndestulat petotdeauna – chiar dacă n-ai mai fi fost Tu.

10. Suferinţa pentru Tine îmi apăru atunci fără niciun rost, ba chiar îmi păru o povară chinuitoare şi ruşi-noasă.

11. Îmi păru că Tu Însuţi eşti pentru mine cevachinuitor şi ruşinos. Din pricina Ta trebuia să înfruntprea multă ură, prea multe lovituri, prea multe pierderi.

12. Şi nu le mai puteam înfrunta. Pierdusem oriceputere.

13. Ai mei, pe care îi părăsisem cândva pentru Ti-ne, îmi deveniseră dintr-o dată atât de necesari şi debuni, încât chiar mă miram cum de am avut nebuniasă-i părăsesc pentru a asculta de cuvintele Tale.

14. Întunecarea minţii şi a inimii mele merse şimai departe:


tot ce pierdusem în faţa lumii, îmi apăru peste mă-sură de scump şi mai însemnat faţă de tot ce aflasem înfaţa Ta.

15. Toate aceste „pierderi“ îmi goliseră inima şiîmi împovărau sufletul în aşa fel, încât am ajuns sămă prăbuşesc până la starea din care Ţi-am aruncatacele cuvinte, mai aspre şi mai nebuneşti decât oricevorbe care au putut ieşi vreodată din gura mea. Şitocmai Ţie...

16. Tocmai Ţie, Preaiubitul inimii mele, singurafericire a sărmanei mele vieţi.

17. Ţie, Dumnezeu Ţi-a dat un Trup şi un Suflet.În acest Trup Te-ai dat Jertfă pentru mine, suferind

atât de mari dureri, biciuit, străpuns, zdrobit.

18. Cu Sufletul Tău a trebuit să iei asupra Ta, Tu,Cel neprihănit, atât de multele şi urâtele mele păcate.

Şi nu numai pe ale mele, ci pe ale întregii lumi.

19. Mie, Dumnezeu mi-a dat acest trup pentru caîn el să mă predau Ţie, jertfindu-Ţi tot ce sunt şi tot ceam în cea mai desăvârşită predare şi dragoste, fiindgata să sufăr totul pentru credincioşia Ta.

20. Dar, vai, ce am făcut eu cu el! În clipa cândsufletul mi-a fost cel mai slab, trupul mi l-a prăbuşitşi pe el.

204 Traian Dorz

56. MOARTEA CEA MAI FIOROASĂ

1. Tu m-ai învrednicit pe mine să fiu atât de aproa-pe de inima Ta.

2. Mi-ai arătat nu numai cea mai mare iubire, ci şicea mai mare încredere.

3. Eu trebuia să mă duc să mărturisesc oricui – princuvântul meu, prin trăirea mea, prin toată lumina ochi-lor mei – fericirea de a Te cunoaşte, de a fi al Tău.

4. Trebuia să arăt prin ce salt ceresc transformănaşterea de sus pe oricine află lumina Ta minunată.

5. Ce scop măreţ şi unic aveam eu! Nimeni n-a maiavut aşa.

6. Ce mărturie slăvită eram rânduit să aduc pe pă-mânt! Nimeni nu mai fusese astfel.

7. Ce fericit şi dezlegat de toate celelalte ar fi trebuitsă merg, să strig, să ard pentru Tine! Mai mult ca oricine.


8. Cât ar fi trebuit să se arate lumii de aprinsă, destrălucită, de biruitoare dragostea Ta în mine, după cumse arătase în Tine dragostea mea!

Câtva timp, într-adevăr, aşa a fost.

9. Nu voi putea uita niciodată cât de fericit eramatunci, luptând cu toţi – până şi cu cei mai puternici saumai dragi – pentru Tine, dragostea mea, pentru că Teiubeam nespus mai mult ca pe orice, ca pe oricine.

10. Şi, câtă vreme această dragoste mi-a ars înalt pealtarul curat al inimii, nimic nu m-a putut clătina, nimic num-a putut birui, nimic nu m-a putut despărţi de Tine...

11. Dar nu numai hărţuielile prea îndelungi şi preamulte m-au obosit. Nu numai vrăjmaşii Tăi din afara mea,ci mai ales vrăjmaşii dinăuntrul meu m-au doborât.

12. Lipsa mea de veghere şi de pregătire în vedereaispitei

şi prea marea mea încredere în puterile mele,

13. nepăsarea mea faţă de rugăciune, de evlavie şide temerea de păcat

şi, mai ales, răcirea dragostei mele stăruitoare, os-tenitoare, alipită strâns numai de Tine,

14. toate acestea m-au adus pe nesimţite, dar sigur,până la marginea acelei prăpăstii unde m-am prăbuşitapoi în clipa când echilibrul meu lăuntric s-a pierdut.

15. Când lumina duhului meu s-a stins, când teme-lia credincioşiei mele s-a zdruncinat de tot,

206 Traian Dorz

16. atunci întunericul m-a cuprins din toate părţile.

17. Am zăcut apoi timp lung, întunecat şi amar, încea mai înspăimântătoare dintre toate singurătăţile cepot fi pe lume. Când nici unul dintre ceruri nu se maideschidea.

18. Când nici una dintre nădejdi nu mai licărea şicând nici unul dintre mângâietori nu mai venea.

19. Când numai întunericul deznădejdii, numaispaima morţii şi numai adâncimile satanice veneau să-mi răvăşească şi să-mi ucidă toată lumina inimii mele.

20. Părăsit atunci de prietenii Tăi, Prietenul meuîndurerat, eram acoperit de lepra păcătoşirii în care că-zusem.

21. Şi, nemaiavând lângă mine decât făpturi res-pingătoare, cu glas şi cu apropieri şerpeşti,

nu mai aşteptam decât moartea cea mai fioroasă.Şi – de o mie de ori mai fioros! – ceea ce venea

după ea.

22. Atunci am scos, din adâncul sufletului meu, dinadâncul prăbuşirii mele şi din adâncul celor mai amarelacrimi, acel strigăt mai deznădăjduit ca moartea:

23. – O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvidintr-o astfel de moarte?

Nimeni nu mai fusese prăbuşit atât de jos.


Mă rog în noaptea încercăriiMă rog în noaptea încercăriiMă rog în noaptea încercăriiMă rog în noaptea încercării

Mă rog în noaptea încercării,cu teamă şi cu-ncredinţare,ca tot ce-am câştigat cu jertfesă-mi fie-ncununat cu soare.

Mă rog, în mijlocu-ncercării,stând între steaguri şi sicrie,ca tot ce-am semănat cu lacrimisă-mi fie strâns cu bucurie.

Mă rog, în focul încercării,între nălţime şi ruine,ca tot ce-am închinat iubiriisă-mi fie-nvrednicit de Tine.

Mă rog, în cumpăna-ncercăriidintre osândă şi coroană,ca tot ce-am dăruit sfinţiriisă-mi fie fără de prihană.

Mă rog, la capătu-ncercării,între poruncă şi răsplată,ca tot ce-am cucerit cu sângesă nu pot pierde niciodată.

Mă rog spre slava încercăriisă-mi văd odată lângă minemulţimile de fraţi şi îngericu care sufăr pentru Tine.

208 Traian Dorz

Doamne, numai Tu ştiiDoamne, numai Tu ştiiDoamne, numai Tu ştiiDoamne, numai Tu ştii

Doamne, numai Tu ştii, singur,arzătoarea-mi cruce,– dacă nu mi-o porţi Tu, oare,cine mi-o va duce?Că pe lume n-am pe nimenis-o mai poată duce!

Numai Tu-mi poţi înţelegelacrimile-amare,nu-mi mai ştie-n lumea astanimeni ce mă doare,nu mai ştie, ca şi Tine,nimeni ce mă doare.

Numai singur Tu poţi astăzisă-mi mai fii aproape,dacă nu-mi ajuţi Tu, oare,cine-o să mă scape?N-am pe nimeni, ca pe Tine,altul să mă scape!

Numai de la Tine singurmai aştept scăpare,numai Tu ştii ce-i iubireasingură sub soare,când aşteaptă şi când plângesingură sub soare!


57. VUIETUL FURTUNILOR MELE

1. Iar Tu m-ai lăsat acolo aşa, până când durerea şi-a făcut în mine lucrarea pe care numai ea o putea face.

2. Până când singurătatea mi-a zdrobit inima, cumnumai ea mi-o putea zdrobi.

3. Şi până când dorul meu după Tine mi-a ars şimi-a arat sufletul, cum numai el mi-l putea arde şi ara.

4. Atunci, când n-am mai putut răbda,am aruncat totul!Am dispreţuit împotrivirea şi stăpânirea tuturor,

5. am rupt lanţurile, am aruncat zdrenţele, am lepă-dat orice teamă şi orice ruşine

6. şi am pornit ca un nebun să Te caut pe Tine, Celalungat de nebunia mea.

7. Aş fi dat orice, aş fi făcut orice, aş fi suportat

210 Traian Dorz

orice, numai să Te mai pot afla, să Te mai pot întâlni,să Te mai pot vedea o dată. Oriunde, oricum, oricât.

Tu, singura potolire a tuturor furtunilor mele!

8. Înnebuneam când îmi aduceam aminte ce mi-aifăcut Tu şi ce Ţi-am făcut eu.

9. O, de Te-aş mai întâlni o clipă sau măcar să Tepot vedea chiar şi de departe!

10. Doar să Te mai văd o dată, chiar şi dacă nu m-ai vedea Tu.

11. Măcar să nu-mi spui nici un cuvânt, să nu-mifaci nici un semn, ci numai să Te pot vedea.

12. Mergeam pe câmpuri şi priveam în jurul meu,să nu fie nimeni să mă audă, ca să pot striga ca un ne-bun Numele Tău.

13. Cu obrajii şiroind de lacrimi, cu mâinile uscateîntinse spre Cer, cu ochii topiţi şi încercănaţi de dorulTău dureros, strigam nu numai cu toată inima, ci şi cutoată gura:

14. – Unde eşti oare Tu, Cel pe care Te doreşteinima mea?

15. Tu, Cel fără de care nu pot nici trăi, nici muri...

16. Cel atât de aproape şi atât de departe de mine.Dorul meu, Dorul inimii mele nebune...


17. Şi ascultam. Poate de undeva voi auzi vreo nă-dejde. Oricât de slabă...

18. Dar nu auzeam decât ecoul amar al singurătăţiidin jurul meu. Şi ecoul acela, de o mie de ori mai amar,al singurătăţii dinăuntrul inimii mele,

19. ecoul amar, repetat şi înmulţit de toate dealuri-le, de toate văile, de toate amintirile mele – străbătute şipărăsite de Tine – până când rămâneam şi mai singur.

20. Să-mi mângâi singurel refrenul din plângereaplângerilor mele, care să-mi rupă şi mai adânc inima:

Bolnav de iubire şi zdrobit de jale,am pornit pe drumuri lungi a Te găsi,să-Ţi sărut cu lacrimi urma urmei Tale– şi măcar o dată Faţa-a-Ţi mai privi...

* * *

O sfântă, unică iubire,o fericit prilej avut,cu câte lacrimi te plăteşteacela care te-a pierdut!

212 Traian Dorz

58. O PUNTE DE LUMINĂ DULCE

1. Dar cum voi putea eu spune vreodată, oare, ceeace s-a petrecut apoi?

2. Cum să pot arăta vreodată – în cuvintele mele, înrugăciunile şi în lacrimile mele, în cântările şi în toaterecunoştinţele mele – ceea ce mi-ai făcut Tu?

3. Când a trecut vremea nenorocirii mele, a trecutşi nenorocirea.

4. Când a venit vremea cântării mele, a venit şicântarea mea.

5. Când a venit vremea iubirii mele, Soarele ei n-amai răsărit încet, ci mi S-a ivit dintr-o dată în toatăstrălucirea amiezii Sale.

6. Dar, de prea mult umblat prin întunericsau de prea multe lacrimi


ochii mei slăbiseră şi vederea mea nu mai putea bi-rui prea marea lumină ce mă inundase.

7. Eram parcă tot în închisoarea mea întunecată şiabia Te mai puteam vedea printre lacrimi – ca printrenişte zăbrele de aur – undeva departe, plutind în lumi-nă, gata să Te pierd iarăşi.

8. Inima mi se topise. Picioarele şi mâinile îmitremurau, fiinţa mea întreagă îmi părea că arde.

9. Nu ştiam dacă mor sau dacă învii.Stăteam înmărmurit, nu ştiu dacă de nebun sau de

uimit: erai lângă mine oare sau îmi erai nespus de de-parte?

10. Mi-ai grăit, dar eu nu mai ştiam ce.

11. Mi-ai privit în ochi, în inimă, în tot străfundulfiinţei mele.

12. Şi totul mi-a fost gol şi descoperit în faţa aces-tor priviri, în care şi eu am pătruns totul.

13. Mi-ai fost şi aici, dar parcă îmi erai şi dincolode toate depărtările mele.

Totuşi Te-am simţit întreg că îmi eşti Tu!

14. De undeva, din cerul unde Te vedeam, un ful-ger mi-a despicat tot întunericul meu, de sus până jos,prăbuşindu-l.

214 Traian Dorz

15. Şi, din muntele Tău, s-a făcut dintr-o dată opunte de lumină dulce peste toată prăpastia dintre noi,până la ţărmul dragostei mele înviate.

16. A fost nespus mai mult decât aş fi putut bănuivreodată, chiar în nebunia speranţelor mele.

17. O, niciodată n-aş fi putut spera să-mi fii atât debun!

18. Iubirea mea făcuse astfel cel mai uriaş dintresalturile ei, spre a cunoaşte mărimea iubirii Tale.

19. Dar, de la marginea îndepărtată a hotarului pâ-nă unde ajunsese, când am privit înainte – încercând sădesluşesc întinderea viitoare a dragostei Tale – n-amputut vedea decât o înălţime albă, pierdută într-o strălu-cire de care nu-mi puteam apropia ochii

20. şi al cărei hotar nu l-am mai putut bănui.

21. Slavă şi adoraţie eternă Ţie, nebănuită dragostea lui Dumnezeu!

22. Singura care m-ai putut înţelege, ierta şi sărutaiarăşi. Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Iisuse!...


59. CELE PATRU NEMĂRGINIRI

1. Am îngenuncheat chiar pe locul unde încă maimirosea, proaspătă, mireasma paşilor Tăi.

2. Mi-am lipit inima de locul încă fierbinte, undestătuseşi Tu la mine.

3. Şi, cu buzele arse de dorul Tău şi dulci de şoap-tele mele, am sărutat urma urmei Tale, pe care, în sfâr-şit, o regăseam iarăşi.

4. După atâţia ani de lacrimi amare, simţeam dinnou ce dulci pot fi totuşi lacrimile.

5. Şi, după atâta vreme în care nu cunoscusem de-cât greutatea lor, simţeam din nou ce fericită despovă-rare pot totuşi aduce ele.

6. Slavă veşnică Ţie, în Care fericit mă pot scufun-da iarăşi! Ca într-o apă luminoasă şi dulce.

Nesfârşit de luminoasă şi de dulce...

216 Traian Dorz

7. Neştiinţa mea e singurul pai de care pot să măagăţ când stau în faţa Ta cu tot ce am făcut atunci.

8. O, cât de mult aş vrea să pot şterge din amintireaTa – şi mai ales dintr-a mea! – tot ce am făcut şi spus înclipa nebuniei şi prăbuşirii mele!

9. Dar ştiu că nu le-aş fi putut şterge nici cu lacri-mile, nici cu sângele meu. Urmele lor negre se întipări-seră atât de adânc!...

10. Însă, când mi-am aruncat privirea în ochii Tăi,să văd dacă a mai rămas ceva din toate acestea în inimaTa, o, în întregimea ei am văzut numai iubire.

11. Prin apele limpezi ale ochilor Tăi, am văzut întoată inima Ta numai iubirea mare, caldă şi dulce pe ca-re o cunoscusem în cele mai frumoase din zilele mele.

12. Dar adâncimea şi limpezimea ei de acum îmiapărură nespus mai profunde şi mai curate de cum leputusem vedea până atunci.

13. Precum chipul unui copil, la trecerea hotaruluidintre copilărie şi tinereţe, îşi capătă maturitatea şi fru-museţea adolescenţei depline.

14. Precum un rod verde îşi capătă culoarea şi for-ma frumoasă a pârguirii la trecerea hotarului spre vară.

15. Tot aşa, dragostea Ta pentru mine îmi apăreaacum nespus mai profundă, mai frumoasă, mai dulce, maimatură decât înainte, la vârsta copilăriei cunoaşterii mele.


16. Decât o ştiam înainte de încercarea ce îmi ma-turizase acum şi mie, total, felul de a gândi, de a vedea,de a înţelege.

17. Frumoasă îmi fusese cunoaşterea copilăriei!Plăcută şi fragedă fusese pentru mine dragostea Taatunci când nu cunoscusem luptele, lacrimile, despărţi-rile şi focul...

18. Dar cea de acum era cu atât mai frumoasă, cucât trăsăturile ei îşi arătau uimirii mele înălţimea, adân-cimea, lărgimea şi lungimea nemărginirii ei

19. în cele patru nemărginiri ale Crucii Tale,sub acoperişul căreia se lipise crucea mea în cea

mai nedespărţită îmbrăţişare,de acum pe totdeauna.

20. O, dacă şi Tu ai vedea astfel iubirea mea de acum,trecută de cealaltă parte a focului şi a cernerii ei!...

* * *

N-ajungi la desăvârşirefără foc şi dăruire.

218 Traian Dorz

60. TU N-AI VRUT FĂRĂ NOI

1. Atotputernică iubire a lui Dumnezeu pentru mi-ne, cât de înţeleaptă este lucrarea ta şi cât de minunatştii tu să faci ca toate lucrurile să se întoarcă spre binelecelui pe care îl iubeşti tu!

2. Păcatul meu cel roşu cum e cârmâzul, tu l-ai fă-cut alb cum este zăpada.

3. Alungarea mea vinovată s-a preschimbat într-oaflare nespus mai fericită.

4. Şi dragostea mea uşuratică şi neputincioasă di-nainte mi-ai prefăcut-o într-o dragoste sănătoasă, puter-nică şi temeinică.

5. Focul încercării i-a ars numai ceea ce fusese co-pilăresc, şubred, netrebnic, uşor.

6. De pe rodul ei, care trecuse în pârg, căzuse doarurma uscată a florii din care se liberase. A florii care


fusese semnul copilăriei a cărei vârstă trecuse. Şi careavusese nevoie de o furtună ca să o elibereze.

7. Toate formele dragostei Tale faţă de mine suntnumai mijloacele prin care mi Te descoperi Tu.

8. Mijloacele prin care vrei să mă conduci spre sta-rea celei mai înalte fericiri pe care mi-ai pregătit-o. Şiîn care vrei să ajung eu acum conştient de ea.

9. La această stare, Tu, desigur, m-ai fi putut duceşi pe altă cale. Ai fi putut face totul numai Tu, fără nicio participare a mea.

10. Dar atunci, unde ar fi fost minunata şcoală a în-cercării, care singură a putut face în inima mea lucrareafără de care aş fi rămas atât de departe de adevăratamea fericire, gustată cu întreaga mea fiinţă: atât cusimţirea inimii mele, cât şi cu înţelegerea minţii?

11. Unde ar fi fost acea bucurie şi mulţumire că amdobândit-o nu numai ca pe o pomană din partea Ta, cişi ca pe un rod al muncii şi al luptei, al suferinţei şi alcăutării mele, al căinţei şi al dorului meu?

12. Fără participarea mea la preţul înălţării mele,fericirea mea n-ar fi fost atât de minunată!

13. Slavă veşnică înţelepciunii Tale, care ştie săscoată din orice amărăciune o nouă şi necunoscută dul-ceaţă pentru iubirea noastră.

220 Traian Dorz

14. Tu, desigur, puteai şi fără Moise să-Ţi izbăveştipoporul asuprit şi să-Ţi înalţi Numele Tău minunat pâ-nă în faţa marginilor lumii, prin dragostea Ta slăvită,

15. puteai să-l dobori pe Goliat şi fără praştia luiDavid,

16. puteai să ne laşi psalmii minunaţi şi prin altăharfă,

17. puteai să ne cobori şi prin îngeri Evanghelia Tadumnezeiască,

dar n-ai vrut fără preaiubiţii Tăi trimişi.

18. Ei erau doar uneltele, dar mâna care le purtaerai Tu.

19. Nu braţul lor a câştigat biruinţele,nu condeiul lor a compus minunăţiile veşnice con-

ţinute în sfintele lor scrieri,ci Tu ai făcut totul, folosindu-Te doar de ei ca de

un paravan de după care lucrai.

20. Graiul lor, mai dulce decât orice şoaptă deiubire,

şi tăria lor, mai puternică decât orice forţă de pelume, nu puteau veni decât de la Tine, Care eşti cel maidulce şi mai puternic!

21. Înţelepciunea Ta se descoperă în toate, pentrucă Tu eşti Adevărul.


22. De la Tine este duhul şi ale Tale sunt cuvin-tele lor.

23. A Ta este inspiraţia şi a Ta, armonia din toate.

24. Al Tău este instrumentul din care se cânta şi aTa, mâna care îi scotea sunetele dumnezeieşti.

25. Fiindcă numai aşa era fericită dragostea Ta.Şi numai aşa puteai face fericită dragostea lor,Iisuse!...

* * *

Oamenii văd numai fapta, Dumnezeu la gând priveşte,de aceea El şi gândul ne-mplinit îl răsplăteşte.Dacă fapta bună, omul este-mpiedicat, n-o poate,o să-i răsplătească gândul Tatăl, Care vede toate.

222 Traian Dorz

61. UN CÂNTAR MARE ŞI ALB

1. M-ai luat cu Tine şi... parcă treceam prin toatecompartimentele veacurilor, iar Tu îmi arătai toate de-şertăciunile avuţiilor lumii.

2. Pe cântarul Adevărului Tău, toate nu valoraunimic.

3. Treceam cu Tine dintr-un veac într-altul şi pra-gurile lor erau atât de aproape!

4. Îmi arătai ce preţ are Timpul şi eu înţelegeam câteste de nebun cel care îl pierde alergând după gunoaieşi după nimicuri.

5. Priveam cu Tine la cei nedrepţi şi la cei tirani –care calcă în picioare pe cei neprihăniţi şi pe cei mulţi,numai spre a ajunge mai degrabă şi mai vinovaţi la ju-decata cea mai cumplită şi la osânda cea mai de jos

6. – şi mă miram cât de mult se poate orbi omul!...


7. Ascultam cu Tine la zgomotul lăudăros al min-ciunii – pe care o aşteaptă peste o clipă focul nimicitor– şi îmi ziceam:

până când oare vor fi atât de mulţi nebuni şi proştiîn toate veacurile?

8. Până când oare nu pot privi oamenii înainte, cinumai în jos?

9. Vedeam mulţimile adunând gunoaie şi nimicuri,în timp ce deasupra fiecăruia era un înger ţinând câte ocunună strălucitoare.

10. Dar gunoierul nu se uita în sus, până când că-dea pe spate, cu mâinile goale peste gunoiul său.

11. Am văzut multe cântare. Şi toate cântăreau:unul, sângele şi iubirea,altul, slava şi iubirea,altele, aurul şi iubirea,altele, viaţa şi iubirea.

12. Şi pe toate acestea am văzut că mai scumpă de-cât sângele era iubirea;

13. şi mai înaltă decât slava;şi mai de preţ decât aurul;şi mai durabilă decât viaţa...

14. La urma tuturor am văzut un cântar mare şi alb.Pe una dintre părţile lui erau toate capetele încoronatecu aurul zadarnic al tuturor veacurilor.

224 Traian Dorz

15. Iar pe cealaltă parte, Capul încoronat cu spini alsingurului Mântuitor.

16. Şi toate nenumăratele lor cununi de aur zadar-nic nu puteau cântări cât cununa Lui de spini.

17. Atunci am înţeles că o mie de cântece ale vese-liei nu preţuiesc cât o singură lacrimă a suferinţei.

18. Şi am văzut apoi pe alt cântar, asemenea lui, deo parte – toate iubirile lumii: iubirea aurului, iubireaslavei, iubirea vieţii, iubirea cuceririlor.

19. Iar de cealaltă parte – iubirea lui Dumnezeu.

20. Şi, mai grea, mai scumpă, mai strălucită, maidulce decât toate acestea, am văzut că era – singură Ea!

21. Şi m-ai purtat mai departe, după sfârşitul tutu-ror acestora, şi m-ai făcut să văd lucruri pe care nu-ieste îngăduit unui om să le vadă,

22. şi m-ai făcut să aud lucruri pe care nu-i este în-găduit să le spună,

23. şi mi-ai descoperit lucruri pe care nu-i este în-găduit nimănui să le afle, decât acolo.

24. Şi abia atunci am înţeles de ce...


62. ERA TULBURĂTOR DE FRUMOS

1. ...Abia atunci am înţeles de ce afară, unde totul eobişnuit, Tu vorbeşti sufletului meu în chip obişnuit,

mă ţii cu o hrană obişnuită şi pe căi obişnuite,

2. iar în flăcările suferinţei pentru Tine,în cuptorul celei de-a şaptea încercări din pricina

dragostei Tale, Tu faci totul altfel.

3. În cuptorul celei de-a şaptea încălziri, în flacăracelei de-a şaptea arderi – unde totul e alb de aprins, un-de totul este neobişnuit

– acolo Tu îmi eşti cu totul şi în totul neobişnuit.

4. Am simţit întotdeauna că Tu eşti frumos, mereutot mai frumos.

5. Dar niciodată şi nicăieri nu aş fi bănuit că poţi fiîntr-atât de tulburător de frumos – cum mi Te-ai arătatdoar acolo.

226 Traian Dorz

6. Am ştiut întotdeauna că Tu eşti strălucit, minu-nat, puternic, fericit. Dar abia acolo am descoperit căceea ce ştiusem eu încă nu fusese nimic.

7. Că Tu eşti nespus mai mult decât putusem eucrede sau gândi vreodată până atunci.

8. Văzusem şi înainte, afară, nenumărate dovezi aledragostei Tale şi am fost aşa de fericit primindu-le.

9. Gustasem şi înainte, afară, negrăitele împărtăşiriale dragostei Tale: în rugăciune, în contemplare, înlupte, în cântări, în meditaţii, în lacrimi, în osteneli.

10. Şi am fost fericit când le-am dat, când le-amprimit şi când le-am putut vorbi sau scrie.

11. Dar nimic din tot ce am trăit înainte nu se puteaasemăna cu ceea ce a fost acolo, în cuptor.

12. Eu pot vorbi despre tot ceea ce a fost pânăatunci

sau după aceea,

13. dar despre ceea ce am aflat şi am lăsat acolo –nu, nu pot.

14. Atunci îmi erau toate uşoare, nimic nu aveanici o greutate, ca razele, ca miresmele, ca ecoul.

15. Înţelegerea îmi era limpede ca orice izvor,


16. intuirea îmi era mai clară şi mai repede decâtun fulger

17. şi adevărul cel mai adânc îmi apărea de îndată,mult mai strălucit ca oricare faţă a soarelui.

18. O cheie de aur îmi ţineai la îndemână oriundeîntâlneam vreo uşă şi nu era zăvor să nu-l pot deschidecu ea.

19. Un cântar de aur aveam la mine şi el îmi arăta,de îndată, adevăratul preţ al oricărui lucru, astfel că numă mai putea înşela nimic.

20. O carte de aur îmi dăruiseşi şi, din ea, citeamde fiecare dată ce este în fiecare inimă pe care o întâl-neam.

21. Când am ieşit, m-ai petrecut până la uşă.

22. Iar la despărţire, arătând spre cheia de aur, sprecântarul de aur şi spre cartea de aur, mi-ai zis:

– Acestea rămân aici!

23. Şi, suspinând, a trebuit să ies fără ele.

228 Traian Dorz

63. FRUMOSUL ECOU

1. Ce mult am plâns, de atunci şi până nu ştiu când,ceea ce am pierdut ieşind de acolo!

2. Tot ce am văzut, tot ce am gustat, tot ce am auzitşi trăit acolo cu Tine îmi este neuitat pe veci.

3. Inima mea va tânji mereu de dorul acelui loc şiacelor stări în care să mai poată gusta o dată ceea ce i-aiarătat abia acolo că poţi să-i dai.

4. Atunci am înţeles de ce doar acelora care ajungîn foc Te descoperi astfel pe Tine şi harurile Tale. Şidoar acelora care nu merg, când intră acolo, cu privirileînapoi şi cu inima în afară.

5. Am înţeles şi de ce mulţi dintre aceştia, deşi in-traţi acolo, totuşi nu văd nimic. Trecând pe acolo, totuşinu învaţă nimic. Suferind acolo, totuşi nu se aleg cunimic!


6. Am înţeles atunci că şi cel mai mare har poate fipierdut, pierdut pe totdeauna, fără nici un folos, dacăsufletul căruia i se face acest har rămâne mic şi se aratănevrednic de el.

7. Mă abat mereu pe aproape de intrarea aceea, darnimănui nu-i este dat să intre acolo sau să iasă dupăvoia sa.

8. Câteodată sunt iarăşi foarte aproape şi, în timpulacela, parcă simt din nou ceva din cele trăite numaiacolo.

9. Atunci duhul tresare, dar carnea se înfioară.O, de-aş putea să fiu mai curând numai duh!

10. Preaiubitul meu îmi grăieşte şi îmi spune:Orice credincios adevărat are în lumea asta două

naşteri, şi anume: una trupească şi alta duhovnicească.

11. Orice om adevărat are în lumea aceasta douăînceputuri, şi anume: primul este acela prin care aratăcă s-a născut, iar al doilea este acela prin care aratăpentru ce s-a născut.

12. Orice suflet vine pe pământ cu o misiune. Eleste chiar misiunea sa.

13. Sufletul proorocului – care era mai mare decâttoţi cei ce se născuseră până la el – a fost întrebat:

– Eşti tu Ilie?Şi el a zis:

230 Traian Dorz

– Nu sunt!– Eşti tu proorocul?El a zis:– Nu!14. – Dar cine eşti? Ce răspuns să dăm celor ce

ne-au trimis? Ce zici tu despre tine însuţi?– Sunt un glas în pustiu! Un strigăt! O înştiinţare în

pustiu!

15. Pustiul e locul fără ecou, unde glasul nu în-seamnă nimic.

Aşa vorbeşte numai o conştiinţă dumnezeiască.

16. Dumnezeule al izbăvirilor,Tu, Care Te-ai oprit odată lângă mine – una dintre

cele mai încurcate creaturi ale mâinilor Tale sfinte,

17. Care ai pierdut atâta vreme şi atâta răbdare sămă poţi ridica din neputinţele mele şi să-mi poţi pune şipicioarele mele, drept, pe o cale,

18. Care Te-ai îndurat să-mi faci parte de cel maimare har arătat unei stârpituri ca mine – acela de a-mida o solie înaltă,

19. fă-mă ca, măcar prin sfârşitul misiunii mele,să mă pot arăta vrednicde al doilea început al meu.

20. Şi fă ca, la moartea mea, să se audă frumosulecou

că viaţa mea a meritat totuşi să se nască!


Şi eu am tras cu DomnulŞi eu am tras cu DomnulŞi eu am tras cu DomnulŞi eu am tras cu Domnul

Şi eu am tras ades cu Domnulla jugul Lui cel bun şi greu– dar numai asudând aflat-amce minunat e Dumnezeu!

Şi eu m-am dus plângând adeseape brazda plugului ceresc– dar numai semănând cu lacrimiaflai că-s vrednic să trăiesc.

Şi eu am fost ades prin loculchinuitor şi-ntunecos– dar numa-n gropi cu lei aflat-amce har e-alături de Hristos.

Şi eu am spus uşor adeseacuvântul cel mai nalt şi greu– dar, de pe cruce, ştiu c-odatădai tot ce-ai spus lui Dumnezeu.

Şi eu am stat pe rugul undese arde cel mai dureros– dar numai astfel ştiu că nu ealt loc mai vrednic de Hristos.

Şi eu am dus atâtea lupte,de temeri şi-ndoieli cuprins– dar numai când mi-am dat viaţan-am mai putut să fiu învins.

232 Traian Dorz

Aici, unde eşti Tu, IisusAici, unde eşti Tu, IisusAici, unde eşti Tu, IisusAici, unde eşti Tu, Iisus

Aici, unde eşti Tu, Iisus,am tot ce-i jos şi tot ce-i sus,am casa mea şi ţara mea,am tot ce-aş mai dori şi-aş vrea,am tot ce-am spus şi ce n-am spus,aici, numai aici, unde eşti Tu, Iisus.

Aici, când stau şi Te ascult,am raiul tot şi mult mai mult,am fraţi, şi mame, şi surori,mai mult cât las, de mii de ori;de nimeni nu mai pot fi smultde-aici, numai de-aici, când stau şi Te ascult.

Aici, pierdut de fericit,văd cerul larg şi strălucit,aud acorduri îngereştişi simt îmbrăţişări cereşti,cu Dumnezeu împărtăşit,aici, numai aici, pierdut de fericit.

Iisus, Preadulce Dumnezeu,Tu eşti întreg avutul meu,Tu, dragostea şi viaţa mea,Tu, slava mea şi tot ce-aş vrea.Doar Tu mă fericeşti mereuI i s u s, iubit Iisus, Preadulce Dumnezeu!


64. CEEA CE ESTE MAI AL MEU...

1. Dacă pe Tine Te-au numit nebun, ce este oare demirare că este numit aşa şi acela care umblă cu Tine?

2. Singurul lucru de pe lume care îmi mai aduce şiîmi mai lasă şi mie o bucurie adevărată este împărtăşi-rea ocării Tale.

3. Nimic nu doresc mai mult decât a fi vrednicde ocara Ta şi nimic nu-mi fericeşte mai mult inimadecât încredinţarea că sunt ocărât numai din pricinanumelui Tău.

4. Celor care m-au ocărât pentru Tine le datorezcele mai fericite lacrimi cu care Ţi-am putut mulţumivreodată.

5. Acelora care m-au lovit pentru că Te-am iubit peTine le datorez cele mai fierbinţi rugăciuni pe care le-am înălţat de pe acest pământ, unde n-am avut nimicnumai al meu decât durerile pentru dragostea Ta.

234 Traian Dorz

6. Prin nimic n-am văzut atât de strălucit stropul decer care era numai al meu, ca prin stropul de geam subcare zăceam numai pentru Tine.

7. Şi nimic nu am mai al meu, pe totdeauna, caaceea ce am pierdut sau mi s-a răpit pentru că Ţi-amfost credincios Ţie.

8. Când batjocoritorul Tău mi-a spus mie: „Undeapare numele tău se ştie că undeva, pe acolo, esteneapărat şi numele Lui“, atunci mi s-a făcut cea maimare, cea mai nemărginit de mare cinste.

9. O, dacă ar fi cu adevărat aşa! O, dacă împreuna-rea cu numele meu ar da numelui Tău adorat, măcar îna mia parte, frumuseţea şi cinstea pe care mi-o dă mieîmpreunarea aceasta!

10. Atunci, de sărutarea lui divină ar străluci veşnicşi faţa numelui meu, căci numai Tu eşti înălţarea lui.

11. Pe cât de ascunse sunt judecăţile Tale, pe atâtsunt de ascunse şi căile prin care Îţi aduci Tu la împlini-re aceste judecăţi,

12. şi timpul neştiut pe care Tu l-ai rânduit pentruîndeplinirea acestora,

13. şi împrejurările sau făpturile necunoscute pecare Tu le alegi în acest scop.

14. Când Tu lucrezi în chip înfricoşător, omul tre-buie să se teamă şi să se ferească, umblând în curăţie.


15. Când Tu lucrezi binevoitor, omul trebuie să Telaude şi să-Ţi mulţumească împăcat şi recunoscător.

16. Când Tu lucrezi fericit, omul trebuie să Ţi seînchine şi să cânte cu o inimă plină de dragoste pentruTine.

17. Dar totdeauna şi în toate omul se cade să vinăînaintea Ta cu cutremur şi adoraţie.

18. Când m-ai luat din urma puţinelor mele oiţe şim-ai pus mai-mare peste mulţimea fiilor Mamei mele,aşezând pe fruntea numelui meu cununa Lucrării Tale,Te-am întrebat:

19. – Oare toţi aceştia va trebui să fie supuşii mei?Toţi va trebui să mă privească pe mine mai mare cadânşii?

20. Tu mi-ai răspuns:– Nu! Ci tu va trebui să fii supusul tuturora.

21. Tu să-i priveşti pe oricare din ei mai presus detine însuţi,

aşa cum am făcut Eu!

22. Şi chiar aşa am şi căutat să fac!

236 Traian Dorz

65. FRUMOSUL CÂNTAR DREPT

1. Duhul Tău, Preaiubitul meu, îmi grăieşte şi îmispune:

– Răutatea inimii îi întunecă omului care o aretoate însuşirile bune ale fiinţei lui.

2. Mai întâi, judecata minţii,apoi, vederea ochilor,

3. apoi, vorbirea gurii, urzeala mâinilor sale şi um-bletul picioarelor.

4. Când sufletul rău este al unui om prost şi unmărginit, răutatea lui este bădărană şi redusă.

5. Când sufletul rău este însă al unui om „cult“ şi„puternic“, răutatea lui va fi calculată şi întinsă.

6. În cântărirea urmărilor păcatului, nu este nici odeosebire între răul „mic“ şi răul „mare“. Între răufă-cătorul prost şi răufăcătorul cult.


7. Fiecare dintre ei a căutat să facă tot răul pe careîl putea face la nivelul lui şi cu mijloacele sale.

8. Astfel va fi şi pedeapsa: fiecare o va simţi cu toată

fiinţa sa, la tot nivelul său şi cu toate însuşirile sale.

9. Cu bunătatea inimii este tot asemenea. Ea îi lu-minează omului care o are mai întâi judecata minţii,apoi coboară pe rând în lumina ochilor lui, în cuvintelegurii, în faptele mâinilor, în căile picioarelor sale.

10. Sunt şi în bunătate gradaţii, fiecare om bunputând-o împlini în măsura darurilor sale. A virtuţilorpe care le câştigă. Şi la nivelul pe care l-a atins.

11. Un binefăcător sărac, oricât ar vrea, desigur, nupoate face binele într-o atât de mare măsură cât un bi-nefăcător bogat.

12. Dar poate face uneori mai-micul lui bine, într-un fel mult mai frumos şi mai iubitor decât al celuilalt.

13. Felul cum dai face adesea mai mult decât ceea

ce dai.

14. Doar doi bănuţi a dat, din sărăcia ei, văduva săr-mană – însă, în faţa lui Dumnezeu, aceşti doi bănuţi pre-ţuiau mai mult decât toţi talerii aruncaţi de către ceilalţi.

15. Nu prin valoarea înscrisă pe ei, ci prin frumu-seţea cu care au fost dăruiţi.

Căci bogatul aruncă, dar săracul dăruieşte.

238 Traian Dorz

16. Există tot atâtea gradaţii între răsplătiri, câteexistă între fapte şi făptaşi.

De aceea judecata celor ascunse va fi cea mai ne-cruţătoare.

Şi cea mai minunată.

17. Şi în suferinţă există gradaţii.Pe aceeaşi suferinţă, un suflet slab o îndură într-un

fel, un suflet tare o îndură în alt fel.

18. Pe aceeaşi nedreptate, o inimă nesimţitoare osuportă uşor, o inimă gingaşă o suportă greu.

19. În aceeaşi încercare, în aceeaşi primejdie, înaceeaşi nenorocire, unul poate fi tăcut, pe când altulnu poate fără să se văicărească, fără să tremure, fărăsă cadă.

20. Fiecare îşi îndură încercarea şi îşi duce cruceapotrivit gradului de sensibilitate şi de cunoaştere pânăla care a putut ajunge el.

21. Unuia nu-i pasă, chiar lovit cu un ciomag, pecând pe un altul îl doare şi sufere până la deznădejdechiar atins şi cu un cuvânt.

22. Nu-i la fel răbdarea pentru toţi, deci nu poate fila fel nici răsplata răbdării celor care au biruit.

23. Iubirea nu poate judeca decât părtinitor.Dreptatea însă nu!


66. NICI MĂCAR UN NIMIC

1. Preaiubitule scump al inimii mele, toate vestirileîndelungate de dinainte, toate descoperirile Tale n-aufost în stare a mă face să mă încredinţez deplin desprecum va fi ceea ce voi avea în Tine,

2. aşa cum a fost în stare să mă încredinţeze doar oclipă din părtăşia adevărată a dragostei Tale.

3. Pentru ceea ce este etern, nu există măsură întimp.

4. Pentru ceea ce este nemărginit, nu există măsurăîn spaţiu.

5. Pentru ceea ce este ceresc, nu există măsură pepământ.

6. Şi pentru ceea ce este pretutindeni, nu există în-grădire „aici“ sau „acolo“. Este tot la fel: „dincoace“sau „dincolo“.

240 Traian Dorz

7. Prin Tine, eu sunt etern, sunt nemărginit, suntceresc, sunt pretutindeni.

8. Prin Tine, eu trec prin moarte fără să nici ştiu cătrec prin ea, pentru că moartea este în afara Ta.

9. În Tine, eu sunt la fel dincoace sau dincolo,pentru că hotarul dintre acestea este numai în afara Ta,şi nu înlăuntul Tău.

10. În Tine, eu am trecut dincolo de orice pragdintre noi, părându-mi-se că nu eu sunt cel care trece, ciTu eşti.

11. Mi-ar fi fost drag să ştiu chiar că eu sunt acelacare trece, dar numai o clipă a fost părerea că ies din-tr-o dată foarte afară din ceea ce fusese înainte foarteînlăuntru.

12. Mi se păruse că fusese foarte miazănoapte şi căs-a făcut dintr-o dată foarte miazăzi,

13. că văd căzând o stea foarte tristă dincoace şiînălţându-se foarte strălucită dincolo.

14. Mi s-a părut ca un joc de sărituri peste un cercde cercuri şi dintr-o dată n-am mai simţit sub picioarelemele nimic...

15. Am simţit numai soarele sub aripişi inima Ta sub buzele mele înlăcrimate de fericire.


16. Sunt cel mai slab dintre câte fiinţe ai creat Tucu mâinile Tale atotputernice,

17. sunt cel mai nepregătit dintre toate minţile careau ieşit din alcătuirea înţelepciunii Tale,

18. sunt cel mai plin de cusururi şi cel mai gol devirtuţi dintre toţi cei pe care i-ai zidit Tu,

19. sunt cel mai neputincios, mai temător şi mai să-rac decât toţi, Doamne,

nu mă trimite! – m-am rugat eu.

20. Ca să nu fac de ocară numele Tău slăvit,

21. ca să nu fac de ruşine faţa Ta cinstită,

22. ca să nu fac de pagubă moştenirea Ta minunată,

23. ca să nu fac de râs şi de batjocură solia Tadumnezeiască!

24. – Du-te! – mi-ai poruncit Tu. Eu voi fi în tine!Nu tu, ci Eu sunt Cel care va vorbi, va arde, va zidi şiva face.

25. Du-te, căci nicăieri nu se va mai putea vedeaatât de bine că Eu sunt totul, cum se vede în tine, carenu eşti nici măcar un nimic.

Tocmai de aceea te-am ales pe tine.

242 Traian Dorz

67. SĂ NU TE UIŢI ’NAPOI PREA MULT

1. Preaiubitul duhului meu, Tu îmi cunoşti tot-deauna gândurile cu care vin la Tine, dar, dincolo degânduri, îmi cunoşti şi mai bine inima, din care îmi iz-vorăsc aceste gânduri.

2. Chiar atunci când a trebuit să zac o vreme de-parte de Tine – căci pentru dragoste este uneori nevoiede despărţiri, după cum, pentru curăţirea şi primenireaaerului, este uneori nevoie de furtună –

3. chiar şi atunci în tot timpul acela amar, (Tu ştii)n-am avut în adâncul inimii mele alt dor şi alt gând maiadânc şi mai statornic decât dorul şi gândul după Tine.

4. Slujeam lui Saul, dar tânjeam după David.Mâncam la masă cu străinul, dar toată iubirea ini-

mii mele se uita după Tine. Trupul meu era cu el, acolo,dar tot sufletul meu era aici, cu Tine.

5. O, ce mult am suferit departe de Tine şi cât demult am aşteptat să scap, din orice legătură chinuitoare,


pentru a alerga la Tine, să-mi înlănţui toată fiinţa meanumai cu dragostea Ta. Numai aşa o puteam avea atunci.

6. Toate lanţurile, afară de al Tău, sunt amare, dareu trebuia să le port ca şi cum mi-ar fi fost dulci. Căcinumai aşa puteam fi al Tău.

7. Orice apropiere de altă făptură decât de a Ta estechinuitoare, dar eu trebuia să o suport ca şi cum mi-ar fifost plăcută, tocmai pentru Tine.

8. Sunt încă şi acum, într-o prea mare măsură, unrob. Dar pentru Tine voi robi numai până la un capăt.Legătura robiei mele se va nimici. Şi atunci voi fi veş-nic şi veşnic numai la Tău. Numai al Tău.

9. O, iartă-mi nerăbdarea cu care mai doresc ca şiultimul lanţ să mi se rupă

10. şi ca despărţirea să-şi prăbuşească dincolo denoi zidul ei, eliberându-mă total de tot ce a fost al străi-nului peste mine,

11. ca să nu mai fiu şi aici, şi acolo.Să pot fi în întregime numai cu Tine, numai unde

eşti Tu.

12. Este ceva nepotrivit înaintea Ta, oare, acest gândgreu de nerăbdare, mai înainte de a-i veni vremea lui?

13. Aş fi vrut ca mâna Ta, şi nu a mea, să grăbeas-că sfârşitul, dezlegarea, împlinirea...

244 Traian Dorz

14. Dar căile Tale nu sunt, uneori, şi ale mele.

15. Gândurile Tale liniştite nu sunt, uneori, ca gân-durile mele frământate.

16. Aşteptarea înţelepciunii Tale nu este aşa cagraba nerăbdării mele.

17. Săgeţile Tale ţintesc departe şi nimeresc toa-te bine.

18. Ale mele multe s-au frânt pe drum, căci mânamea nepricepută tremură mereu de nerăbdarea ajungerii.

19. Azi Saul a murit. Desigur, nu din vina mea...Dar mie, gândul că, odată, îi doream mai grabnic

sfârşitul îmi este acum ca o povară grea pe inimă şi caun gust amar pe cugetul meu.

20. De aceea, bucuria mea nu va mai putea fi seni-nă nu ştiu câtă vreme. Nici mergerea mea spre Tine,bucuroasă, nu ştiu cât drum.

21. De ce oare, Preaiubitul meu, eu n-am avut pânăacum nici o eliberare pe deplin fericită, fiecare lăsândasupra amintirilor mele povara nerăbdării cu care amdorit-o?

22. – Pentru că încă te uiţi prea mult înapoi, latimp. Şi prea puţin înainte, la veşnicie.


68. MAI SMERIT ŞI MAI FRUMOS

1. Preaiubitul meu, adevărata mea slobozire deorice legătură grea şi de orice iubire străină eu am sim-ţit-o numai în suferinţa cu Tine.

2. Numai când am fost aruncat în cuptorul încercă-rii Tale, încălzit până la a şaptea stare.

3. Afară, mi-am avut pe fiecare mădular o legătură.Uneori îmi erau legate mâinile, alteori picioarele.

4. Uneori îmi erau legaţi ochii şi buzele. Alteori,inima şi gândurile.

5. Numai în cuptorul cu Tine am scăpat de tiraniacumplită a oricăror legături. Şi m-am bucurat de slobo-zenia dezlegării depline.

6. Numai acolo am putut umbla liber cu gândul, cuinima şi cu toate mădularele amintirilor mele fericite.

246 Traian Dorz

7. În Tine mi-au căzut toate legăturile, în foc mi-auars toate.

Astfel am devenit total liber.

8. Îndată însă ce sunt ieşit din Tine şi scăpat dincuptor, mă pomenesc legat iarăşi.

9. Din aceasta ştiu că în suferinţă şi în Tine este cadincolo de moarte. Acolo îngustimea şi înlănţuirileacestea de aici nu mai sunt.

10. Acolo nimic nu mai este ca dincoace şi caacum. Acolo totul este altfel, mereu altfel, ca în veşni-cie, ca în cer.

11. O, dacă de acolo n-aş fi privit, n-aş fi privit ni-ciodată dincoace!

12. O, dacă n-aş mai fi ieşit niciodată pe uşa astadinspre întuneric, dinspre robie, dinspre pustiu!

13. Fericiţi cei pe care i-ai scos Tu de acolo pe uşacealaltă, de aur, nu pe aceasta de fier.

14. Dar iarăşi mă pomenesc faţă în faţă cu Tine. Şiochii Tăi mă întreabă mustrători: – Tot nu înţelegi?

15. Şi iarăşi trebuie să văd ce mult mai am de în-văţat! Ce mult mai trebuie să lepăd! Ce mult mai tre-buie să urc!

16. Bănuiesc minunatele Tale gânduri cu mine, dar


lenevia gândurilor mele nu le poate ieşi în întâmpinarecu voioşie.

17. Înţeleg fericitul plan al dragostei Tale pentrumine, dar moleşeala dragostei mele nu mă lasă să-Ţizbor înainte.

18. Întrezăresc slava pe care mi-o vrei la capătulunei osteneli mai rodnice, al unei lupte mai biruitoare,al unei alergări mai frumoase, dar nevrednicia mea totnu-i în stare de acel avânt voios pe care doreşti să mi-laprinzi Tu. Şi să mi-l vezi arzând cu voioşie.

19. Binecuvântată suflare a harului, vino din SionulPreaiubitului meu şi adu-mi ecourile cântărilor care măaşteaptă acolo mai biruitor de cum sunt!

20. Fericite făgăduinţe ale mângâierii Lui, ajutaţi-mă să-mi sufăr crucea, să-mi port jugul, să-mi vărs la-crimile mai liniştit şi mai darnic de cum fac acum!

21. Strălucită cunună a Vieţii, îmbărbătează-mă, sălupt mai îndrăzneţ, să alerg mai stăruitor, să muncescmai harnic de cum pot azi!

22. Şi, nebănuită dragoste a inimii Lui dragi, fă-măsă-ţi pot arăta odată, în chip mai smerit şi mai frumos,urmele mai adânci şi mai multe ale rănilor pe care,pentru tine, le-am primit.

Amin.

248 Traian Dorz

69. PENTRU CLIPA ACEEA...

1. Preaiubitul tainelor mele, Tu m-ai învăţat să as-cult graiul lucrurilor şi să înţeleg adâncul tăcerilor în-ţelepte.

2. Cu Tine am deprins plăcerea cea mare a singu-rătăţii pustiului şi dorul după rugăciunile pe munţi,noaptea.

3. De la Tine ştiu ce minunaţi mi-au fost înaintaşiinecunoscuţi

şi ce mişcătoare pot fi semnificaţiile uitate ale locu-rilor prin care umblu ca un străin.

4. De la Tine am învăţat să preţuiesc nu numai oa-menii sfinţi care lucrează pentru Tine, ci şi lucrurilesfinte cu care ei fac slujba Ta.

5. Să iubesc şi să privesc aceste lucruri întocmai cape nişte făpturi cu simţire şi cu viaţă, cu durere sau cubucurie,


pentru lucrarea pe care o fac şi ele, ca şi noi, pentruTine.

6. Înaintaşii mei necunoscuţi s-au dus de mult.

7. În nici o carte şi în nici o gură nu mi-au mai ră-mas povestirile marilor lor înfăptuiri.

8. Nu mai ştiu despre unii decât abia numele lor.Dar despre marea lor mulţime, nici măcar atât.

9. Dar şi numele acelora pe care li-l mai ştiu, abiarăzbate până la mine prin lumina trecutului acoperit demăreţie.

10. Numele acestea au acoperit vieţi atât de mari,pline de o credinţă care a luptat în chip atât de viteazpentru slava Ta şi viitorul meu!

11. Pline de o nădejde atât de tare, care a muncit şia înfăptuit atât de mult!

12. Pline de o dragoste atât de înaltă, care s-a dăruitatât de frumos, până la sublima jertfă, spre a pregătivenirea Ta până la mine.

13. Şirul marilor mei înaintaşi necunoscuţi estescara de aur cu un capăt nevăzut sus, în lumina trecu-tului, şi cu altul adânc, în lumina viitorului de har.

14. Pe această scară Tu Te-ai coborât de acolo, deunde erai Tu, până aici la mine, unde eram eu.

250 Traian Dorz

15. Te-ai coborât într-un fel atât de obişnuit, încâtpăreai om.

16. Şi Te-ai suit într-un fel atât de neobişnuit, încâtTe-am cunoscut că eşti Dumnezeu.

17. Ce departe, ce necunoscut îmi erai înainte de a Tecoborî până la fântâna singuratică la care ne-am întâlnit!

18. Şi unde, strigându-mi numele, mi-ai cerut:– Dă-Mi să beau!

19. O, cum Te-ai coborât atunci dintr-o dată, ca unsoare,

până în adâncul inimii mele, închise până atuncioricărei iubiri,

şi ai desfăcut deodată toate şuvoaiele apei de lumi-nă a dragostei!

20. Binecuvântaţi să fie norii necunoscuţi pe caremi-ai venit!

21. Binecuvântat să fie locul unde ai pus piciorulTău prima dată lângă uşa mea!

22. Locul unde Ţi-am auzit prima dată luminagraiului Tău dulce. Unde Ţi-am văzut întâia oară FaţaTa nemaiuitată.

23. Binecuvântată să fie clipa aceea care, de atunci,a devenit Sărbătoarea Învierii mele veşnice, Prazniculfericit al Paştelor mele,


24. Ziua Cununiei mele cereşti cu Tine, Prietenuldumnezeiesc al tinereţii mele eterne!

25. Pentru clipa aceea am binecuvântat tot ce a fostînainte de ea.

Şi voi binecuvânta necurmat tot ce a fost şi va fidupă ea.

Până unde acum nu mai pot vedea nimic de lu-mină...

* * *

Rugăciunile rostite cu glas tainic şi mişcatumplu sufletul de slavă şi aduc un har bogat.

252 Traian Dorz

70 ...CE PLIN DE MINUNI E AICI

1. Pentru clipa aceea nemaiuitată a cunoaşterii şi aînsoţirii noastre, am binecuvântat şi voi binecuvânta, cuveşnică recunoştinţă, tot ce mi-ai dat şi tot ce îmi veimai da Tu.

2. Tot ce mi-ai arătat şi tot ce-mi vei mai arăta esteminunat.

Totul este pentru mine acum plin de înţelesuri.

3. Pentru că totul este plin de fericire, greu de dra-goste şi ceresc de frumos.

4. Trecând pe lângă aceste cruci vechi sau pe lângăaceste morminte care nu mai au nici o cruce – nimeninu aude nimic.

5. Dar mie, aceşti morţi străluciţi, care odihnesc întăcerea aceasta, îmi grăiesc atât de cald, de puternic, defrumos despre ce a făcut dragostea lor, pentru ca acestcer care mă acoperă să-mi fie acum deschis.


6. Şi pentru ca acest pământ care mă hrăneşte să-mi fie liber.

7. Umblând prin aceste câmpii înflorite şi privindu-lesau mergând pe lângă aceste ape limpezi şi ascultân-

du-le, nimeni poate nu se opreşte să privească, sub florilelor din soare, tainicele lor rădăcini din pământ.

8. Să audă, sub clipocitul neînţeles al undelor curgând,tainicele adevăruri pe care le murmură ele de unde vin.

9. Pentru ca astfel să poată cunoaşte ce măreţe aufost luptele, ce fierbinţi au fost inimile, ce mişcătoareşoaptele, ce divine cântările, ce amare lacrimile şi cescump sângele acelora care au trăit, au luptat, au mun-cit, au luminat şi s-au stins aici iubind...

10. Ce greu de adevăruri este tot necunoscutulacestor lucruri şi locuri!

11. Ce străluciri veşnice se ascund pretutindeni aici!

12. Ce paşi sfinţi au călcat pe această iarbă!

13. Ce amar şi ce dulce s-a plâns pe aceste drumuri!

14. Ce ecouri măreţe plutesc încă prin acest aerşi ce sudori cereşti au sfinţit aceste brazde!

15. Ce mult sânge a răscumpărat această libertate,curgând amestecat cu apele acestor râuri

şi ce plin de adevăruri nemuritoare este fiecare loc,

254 Traian Dorz

pretutindeni aici, pe unde aceşti trecători grăbiţi şi orbiîşi spun: „Ce locuri goale!“,

16. pe unde ei, privind plictisiţi, îşi spun: „Să mer-gem, nu-i nimic frumos aici!“,

17. pe unde pe ei, flecărindu-şi deşertăciunea lor,nu-i atinge şi nu-i izbeşte nimic,

18. Nu-i doare şi nu-i arde nimic.

19. Nu-i mişcă şi nu-i trezeşte nimic.

20. O, cât de plin este pământul acesta – şi deasu-pra, şi dedesubtul lui – de înţelesuri şi de taine!

21. Cât este de plin aerul acesta de ecouri,cerul acesta de priveliştişi trecutul acesta de frumuseţe!

22. N-ai loc să treci printre ele de minuni...dar cheia şi lumina lor le poţi da numai Tu.

23. Binecuvântat să fii Tu, Care mi-ai deschis toateferestrele spre minune,

toate uşile spre veşnicieşi toate adâncimile spre dragostea Ta, în care se

cuprinde totul.

24. Ce pot cuprinde oare, din ea, toate cele pe carele-am putut împărtăşi aici, pe lângă acelea pe care le-am trăit – şi pe care n-am să le pot mărturisi niciodată?

Iisuse!


Preaiubitule, nu-i nimeniPreaiubitule, nu-i nimeniPreaiubitule, nu-i nimeniPreaiubitule, nu-i nimeni

Preaiubitule, nu-i nimeni,nicăieri, pe veşnicie,minunat, plăcut, şi dulce,şi frumos asemeni Ţie.Fiecare are-o floare,Tu, Iubitul meu, o mie.

Aşteptând pe orice mire,obosesc şi plec odată,ascultând la orice cântec,bucuria-mi tot înceată.Dar de Tine, doar de Tinenu mă satur niciodată.

De-aş privi la orice soare,tot i-ar fi vreo umbră, poate,orice rai mai are-o lipsă,orice zări pot fi-nserate,– ci doar ale Tale-s numaidulci şi limpezi, toate-toate.

Orice-om drag – mai uit vreodată,orice-om bun – mai las de-o parte,de-orice-om dulce mă mai satur,de-orice prieten m-aş desparte– dar de Tine, doar de Tine,nici în viaţă, nici în moarte.

256 Traian Dorz

O Doamne, nu lăsaO Doamne, nu lăsaO Doamne, nu lăsaO Doamne, nu lăsa

O Doamne, nu lăsa să-mi laslucrări neterminate,ajută-mi, timpul mai rămas,să mi le-ncheie toate.

Cum ai sfârşit ce trebuiasă faci Tu pentru mine,să-mi văd, frumos, şi partea meafăcută pentru Tine.

Tu, Care m-ai făcut să vreu,ajută-mi şi-mplinirea,căci dragostea de Dumnezeuîşi vrea desăvârşirea.

Slăvitul Ţel ce mi l-ai pusmă-ndeamnă spre nainte,cu cât păşesc un prag mai sussă lupt şi mai fierbinte.

Nu mai lăsa să pot să-mi laslucrarea şi solia,ci pân-la ultimul popassă-mi umplu datoria.

Şi toate zilele să-Ţi daula fel de-aprinse-ntruna,iar sabia să Ţi-o predaucând voi primi cununa.


71. DULCEA LUMINĂ A PAŞILOR MEI

1. Cuvântul Preaiubitului meu îmi grăieşte astăzi şiîmi spune:

– Păcatul împotriva Duhului nu-l pot săvârşi decâtacei care au avut cândva Duhul.

2. Pentru că nu poţi întrista pe cineva care n-a statfericit lângă tine,

3. şi nu poţi stinge ceva pe care, mai înainte, să nu-l fi avut aprins în inima ta,

4. şi nu poţi lepăda ceva pe care, mai înainte, sănu-l fi avut al tău preţios şi sfânt,

5. şi nu poţi călca ceva pe care, mai înainte, nu l-aiţinut în inima ta cel mai legat,

6. şi nu poţi batjocori decât pe cineva pe care, maiînainte, l-ai adorat.

258 Traian Dorz

7. Acestea toate nu le poate face decât cel care aavut cândva ceea ce acum întristează, stinge, leapădă,calcă şi batjocoreşte.

8. Păcatul împotriva Duhului nu-l pot săvârşi decâtacei nefericiţi care au avut cândva Duhul.

9. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este fără iertareîn veac, pentru că Duhul este cea din urmă Faţă a luiDumnezeu,

10. pentru că lucrarea Duhului Sfânt este ultimaparte a mântuirii

şi pentru că uşa Duhului Sfânt este ultima uşă.

11. Păcatul neştiinţei, împotriva Voii Tatălui, l-aputut spăla, cu puterea Lui, Sângele Fiului, la venireaSa pentru Cruce.

12. Păcatul nepăsării împotriva Fiului l-a pututacoperi, cu harul Său,

dragostea Duhului pogorât.

13. Dar cine să fie a mai ierta păcatul împotrivadragostei,

când nu mai rămâne nimic dumnezeiesc în urmă,pentru nefericitul care L-a putut batjocori astfel pe Uni-cul său Dumnezeu Întreit?

14. Pentru un astfel de monstru, despărţit total de cer,mai rămâne doar locul de jar şi plata cea monstruoasă dinîntuneric, fiindcă prin acest păcat el a devenit diavol.


15. Până când cineva – oricât de mult a putut săcadă şi să se ruineze în păcat – mai simte totuşi părereade rău pentru căderea sa,

16. până când n-a pierdut total frica de Dumnezeuşi ruşinea de păcat,

17. până când mai are respectul faţă de CuvântulSfânt, preţuirea faţă de fraţi, dorul după mântuirea pier-dută, mustrarea de conştiinţă pentru lepădarea sa,

18. să ştie omul acela că Duhul Sfânt tot nu l-a pă-răsit de tot.

19. Să ştie că Duhul Sfânt încă Se luptă cu inima lui.

20. Să ştie că Duhul Sfânt încă lucrează spre a-l ri-dica iarăşi şi a-l salva iarăşi.

21. Fiindcă astfel de frământări sufleteşti numaiDuhul Sfânt le face într-un suflet.

22. Acela pe care Duhul Sfânt l-a părăsit de tot şipe totdeauna nu mai are niciodată astfel de frământări.

23. Deci tu să spui fiecărui căzut că – dacă oricâtde târziu ascultă de mustrările, de îndemnurile şi dechemările acestea ale Duhului Sfânt şi se ridică iarăşi,se întoarce iarăşi şi vine iarăşi la Crucea Iertării luiHristos, cu o atât de mare pocăinţă şi îndreptare cât demare i-a fost căderea –

260 Traian Dorz

24. este cu putinţă să fie primit iarăşi, să fie spălatiarăşi, să fie înnoit iarăşi.

25. Căci puterea Sângelui lui Hristos este atât demare cât a dragostei Sale veşnice.

26. Dar numai pocăinţa cea mai zdrobită le maipoate afla a doua oară.

27. Iar tu cutremură-te înainte şi nu păcătui, căciaşa de puţini se mai cutremură după ce au păcătuit.

* * *

Dragostea-i ca-mbrăcămintea cea mai ţipătoare:mult nu poate s-o ascundă omul care-o are.


72. O, LUMINA TUTUROR PAŞILOR MEI,NU MĂ LĂSA

1. Preaiubitule Slăvit, Tu n-ai scris nici o carte,dar toate cărţile lumii scriu despre Tine.Şi ale celor care Te cred, şi ale celor care nu Te cred.

2. Tu n-ai zidit nici o biserică, dar în toate biseri-cile lumii este slăvit numele Tău. Şi în cele ce Te măr-turisesc limpede, şi în cele ce Te înfăţişează umbrit.

3. Tu n-ai compus nici o cântare,dar toate cântările veacurilor preamăresc faptele

Tale. Şi cele din trecut, şi cele din viitor. Şi cele ce seaud cu urechile, şi cele care numai cu ochii şi cu sufle-tul se pot auzi.

4. Tu n-ai avut nici un moştenitor,dar, în toate neamurile, în toate locurile, în toate ra-

sele, în toate limbile şi comunităţile pământului, sufle-tele care Îţi trăiesc Cuvântul Tău şi Îţi poartă întipărireaDuhului Tău sunt în veci şi în veci nenumăraţi moşte-nitori, fii şi urmaşi ai Tăi.

262 Traian Dorz

5. Ei, semănând cu Tine, se aseamănă şi între ei...

6. Oriunde pe lumea asta ar fi aceştia, ei au partede soarta Ta.

Şi oricine nu are Duhul Tău îi va urî.

7. Nu-i de-ajuns că eu numai predic despre adevă-rul acesta, ci trebuie să şi mărturisesc.

8. Şi nu-i de-ajuns că eu mărturisesc despre el –trebuie să şi conving pe cei care mă aud.

9. Şi nu-i de-ajuns nici chiar să-i conving – trebuiesă-i oblig.

10. Prin Duhul Tău şi prin conştiinţa sa, să-l obligpe fiecare ascultător să ştie că nu este sub cer nici un altnume, nici o altă cale, nici un alt preţ, nici o altă posi-bilitate să se mântuiască – decât Tu.

11. Fără această scară spre suflete, nici eu nu măpot sui la Tine.

12. Să ascult la glasul vestitorului Tău, dar să Teaud pe Tine, ca să ştiu cum trebuie să stau totdeauna înadunarea Ta.

13. Să nu mă uit nici la gesturile celui ce Te propo-văduieşte, nici la făptura lui, nici la slăbiciunile sale, casă nu mă poticnesc de om şi să nu rămân fără de un fo-los mântuitor, cu o pagubă mai mare decât dacă aş fidormit acolo.


14. Ci să preţuiesc oricare cuvânt al Tău, de la ori-cine şi de oriunde, ca pe Sfântul Tău grai, aşa cum şieste în adevăr.

15. Oricine mi l-ar spune este numai o trâmbiţă ca-re îmi transmite solia Ta, Împăratul şi Preaiubitul meu,

16. este numai un plic ce îmi aduce scrisoarea Tade dragoste şi de îndrumare,

17. este numai o unealtă prin care Tu înlături sauadaugi ceea ce mai lipseşte mântuirii mele.

18. Binecuvântat să fie Acela Care face dreptatecelor asupriţi, care ascultă pe cel smerit

şi Care face bine altora, chiar dacă prin aceasta Îşiface rău Lui Însuşi.

19. Binecuvântat să fie Acela Care face să se bucu-re cel cinstit şi să tremure cel nedrept.

20. Binecuvântat să fie Acela Care întăreşte pe ceitari, spre a putea purta pe cei slabi.

21. Care îmbogăţeşte pe cei bogaţi, ca să poatăajuta pe cei săraci.

22. Care înalţă pe înălţaţi, ca să poată ridica pe ceicăzuţi.

23. Căci numai Tu eşti Acela!

264 Traian Dorz

73. NUMAI CA S-O FACIMAI FRUMOASĂ

1. O, Tu, singurul Prieten al singurătăţii mele, ai milătotdeauna de dragostea mea, căci totdeauna este slabă.

2. Când este fericită, se pierde cu totul în bucuria eişi uită că mai este încă pe pământ.

3. Atunci îşi descopere tot lăuntrul şi îşi dăruieştetot avutul cel mai de preţ.

4. Nemaiţinând seama că ar putea fi privită cu dis-preţ, ca o uşuratică. Sau bănuită de risipă, ca o nebună.

5. Când este mâhnită, iarăşi se pierde cu totul îndurerea şi în lacrimile ei, uitând de orice trecut şi deorice viitor fericit.

6. Când îi vine un oaspe nou, se pierde cu totul înîncrederea ei, uitând de toţi cei dinainte care au venitnumai s-o jefuiască.


7. Atunci îşi întinde masa cea mai largă, cu dărni-cia cea mai largă şi aşază în faţa oricui tot ce are maibun în cămările sale. Ca oaspetele să plece cât mai sătulşi cât mai mulţumit.

8. Nici mai gândindu-se că au fost atâţia dintreaceştia care i-au batjocorit dărnicia, numind-o neso-cotinţă.

9. Când face cuiva o făgăduinţă, se pierde cu totulîn grija de a şi-o împlini mai devreme şi mai mult chiardecât ar trebui.

10. Fără să se mai gândească la nici una din oste-nelile ori pagubele care o costă aceasta.

11. Când nu i se răspunde, se pierde cu totul în a-şigăsi numai ei vreo vină pentru tăcerea nedreaptă.

12. Iar dacă nu-şi află vina căutată – şi-o inventea-ză. Numai spre a nu-şi opri niciodată, asupra nimănui,vreo bănuială că a înşelat-o.

13. Când trebuie să se întoarcă singură de acolo deunde se aşteaptă să plece însoţită,

14. sau când trebuie să culeagă un spin în loc de ofloare şi o rană în loc de mângâiere,

15. sau când trebuie să-şi aducă înapoi darulneprimit – în loc să aducă o îmbrăţişare plină de recu-noştinţă,

266 Traian Dorz

16. sau când trebuie să însoţească un sicriu în locde un steag şi să plângă pe o piatră în loc să plângă peun umăr,

17. sau când trebuie să strângă o bănuială, în loc deo încredinţare şi o teamă în loc de o siguranţă,

18. sau când trebuie să plece însetată chiar de lângăizvorul până la care a răzbătut cu nespuse primejdii şiosteneli,

– ai milă atunci totdeauna, Preaiubitul meu, deinima mea slabă.

19. Înnoieşte-mi de fiecare dată încrederea în iubi-rea Ta! Şi în însuşirea tuturor semenilor mei de a puteaiubi cu adevărat.

20. Fă ca dragostea celor puţini, care îmi sunt ală-turi, să-mi fie de un preţ mai mare decât toată ura celormulţi, care îmi sunt împotrivă.

21. Fă ca preţuirea celor cinstiţi să-mi fie mai în-semnată decât dispreţul tuturor celorlalţi.

22. Fă ca amintirea tuturor bucuriilor pe care le-amavut să-mi fie mai mare decât oricare durere şi dezamă-gire pentru cele pierdute.

23. Fă ca dulceaţa dragostei adevărate să-mi fiemai netrecătoare decât amărăciunea celor ce m-au în-şelat,


24. şi clipele strălucite, petrecute pe munte cu Tine,să-mi fie o răsplătire nespus mai grea decât toţi anii în-delungaţi târâţi în întuneric printre monştri.

25. Că, prin toate acestea, Tu i-ai dat iubirii melesau i-ai luat ceva,

numai ca s-o faci şi mai frumoasă.Amin.

* * *

Învaţă-te să-L lauzi de-aici pe Dumnezeu,ca să doreşti în ceruri a-L lăuda mereu.

268 Traian Dorz

74. CEA MAI FRUMOASĂ JERTFĂ

1. Prietenul luminii mele, numai Tu ai şi numai Tudai măsura adevărată a tuturor lucrurilor.

2. Numai Tu ai adevărata înţelepciune a priviriiasupra tuturor împrejurărilor vieţii.

3. Pentru că numai Tu le priveşti de sus în jos. Şidin viitor către prezent.

4. Oamenii privesc de la leagăn spre mormânt. Şide la semănat spre seceriş.

5. Dar Tu priveşti răsăritul unei zile de la apusul eişi măsori frumuseţea unei vieţi după preţul morţii sale.

6. Tu priveai Ierusalimul cu jale şi cu lacrimi, întimp ce toţi ceilalţi îl priveau cu admiraţie şi cu laude.

7. Pentru că numai Tu ştiai ce curând aceste splen-dori şi frumuseţi vor fi nişte ruine şi nişte cenuşă.


8. Ce curând aceste ziduri minunate cu acoperişuride aur vor fi zdrobite de mâini nemiloase.

9. Şi ce curând aceste podoabe sfinte vor fi călcatede picioarele nelegiuite.

10. Tu singur ştii să priveşti astăzi cu milă, la toţiaceşti viteji încrezuţi.

11. Cu mâhnire, la toate aceste chipuri tinere.

12. Cu jale, la toate aceste frumuseţi zvelte şi pu-ternice care prea curând vor deveni nişte feţe îmbătrâ-nite, nişte cadavre respingătoare şi nişte zbârcituriocolite.

13. Numai singur Tu vezi viitorul amar care îl aş-teaptă pe acest prezent uşuratic şi leneş.

14. Numai Tu ştii ce scurtă va fi bucuria acesteiprietenii, ce grabnică nefericire o aşteaptă pe aceastăslavă.

Ce dureroasă despărţire vine pentru această însoţirelumească, atât de plăcută acum.

15. Tu singur ştii ce urât sfârşit are mâine aceastăfrumoasă fală. Ce grabnică moarte, această leneşă viaţă.Şi ce înfricoşător iad îl pândeşte pe acest păcătos „rai“.

16. Prietenul luminii mele, învaţă-mă şi pe mine săam, pentru toate lucrurile, măsura Ta. Şi pentru toateîmprejurările, privirea Ta.

270 Traian Dorz

17. Pentru că numai Tu le vezi pe toate cele ce sunt

azi aşa cum vor fi mâine.Şi pe cei ce trăiesc, aşa cum vor muri.Şi astfel numai Tu nu Te înşeli asupra lor.

18. Ce minunată este credinţa pe care o primeşti înnecazuri,

şi adevărul pe care îl afli la sfârşit,şi dragostea pe care o descoperi în vremea pătimirii!

19. Sunt uneori credinţe atât de mari şi de curajoa-se, pe care, dacă n-ar fi fost necazurile, nu le-am fi cu-noscut niciodată.

20. Şi sunt unele iubiri despre care nu-am fi ştiutniciodată ce frumoase şi ce statornice pot fi, dacă n-amfi trecut cu ele prin pătimiri şi suferinţe.

21. Sunt câteva nume minunate, bunule Mântuitor,pe care, poate, niciodată nu le-am fi ştiut, dacă n-ar fifost Patima şi Golgota Ta.

22. Ele au apărut lângă numele Tău, doar începândcu calvarul,

23. Te-au însoţit pas cu pas, până la Învierea Ta,

24. iar apoi nu ni se mai pomeneşte nimic despre ele.

25. Ce strălucite sunt aceste nume ascunse, înainteîn mulţimea ascultătorilor Tăi, iar după aceea în mulţi-mea răsplătiţilor slavei!


26. Dragostea smerită şi adevărată a celor ce purtauaceste nume nu s-a lăudat niciodată, înainte, că va face.

Nici în urmă, că a făcut.

27. Dar atunci când Tu ai fost în cea mai grea îm-prejurare din toată veşnicia, ei Ţi-au fost alături,dăruindu-Ţi cea mai frumoasă jertfă cu putinţă:

părtăşia iubirii primejduite.

* * *

Dragostea adevărată nu sfârşeşte la mormânt;vieţile, de ea legate, au un veşnic legământ.

272 Traian Dorz

75. TĂCEREA ŞI CUVINTELE MELE...

1. Doresc cu atâta nerăbdare orice întâlnire cu Ti-ne, încât, cu mult înainte de sosirea ceasului fericit,inima îmi tremură, înfiorată la vântişorul oricărui gândcare vine dinspre Tine.

2. Şi, în vederea întâlnirii, îmi caut veşmintele celemai sărbătoreşti şi îmi împodobesc toate intrările cu roade.

3. Îmi umplu toate încăperile cu miresme alese,îmi aşez cele mai frumoase feţe pe toate mesele mele,cele mai frumoase aşternuturi pe toate paturile,cele mai preţioase podoabe pe toţi pereţii casei.

4. Îţi presar în toate curţile mele, de la toate intră-rile, pe toate căile şi pentru toţi paşii Tăi, cele mai fru-moase flori ale aşteptării,

5. cu toată fiinţa mea fremătând de bucurie, cutoată inima înfiorată de dragoste şi cu toată luminaochilor umezită de fericirea revederii Tale.


6. Dar, din atâtea câte aveam să-Ţi spun, atunci numai pot şti nimic.

7. Aplec ochii în jos, căci, parcă, de prea mult soa-re pe lume, se face dintr-o dată întuneric în jurul meu,

8. de prea multă dragoste, parcă, mi s-a vărsat totmirul meu pe aer,

9. de prea multă cântare năvălită în ea, mi s-au ruptdintr-o dată toate corzile harfei mele

10. şi de prea multă sărbătoare şi primăvară şi învi-ere nu mai ştiu ce-i cu mine.

11. Iartă-mi cuvintele pe care, atunci, în nebunie, lespun şi greşelile mele pe care, în pierderea măsurii, lesăvârşesc.

12. Iartă-mi tăcerea care Îţi spune atât de mult dininima mea.

Şi iartă-mi cuvintele care Îţi spun atât de puţin.

13. Ştiu că Tu, singurul Care ştii ce rară şi ce dum-nezeiască este nebunia dragostei, mi-o înţelegi şi mi-ocauţi.

14. Când ai întâlnit întâia dată lumea, ai spus doartrei cuvinte: Să fie lumină!

15. Şi lumină a fost.Şi ea, apoi, n-a mai apus niciodată.Şi în ea ai făcut lumii totul.

274 Traian Dorz

16. Când m-ai întâlnit întâia dată pe mine, mi-aispus doar trei cuvinte: Să fie iubirea! Şi a fost.

Şi ea n-a mai murit apoi niciodată. Prin ea mi-aidevenit mie totul.

17. Cea dintâi zi a luminii în inima lumii şi ceadintâi zi a iubirii în inima mea au fost de aceeaşi mări-me şi frumuseţe şi minune.

18. Pe amândouă le-ai făcut într-o clipă, Tu, Cu-vânt cald şi luminos al lui Dumnezeu.

19. Până atunci existasem. De atunci trăiesc.

20. Până atunci timpul meu era veşnicia Ta. Deatunci veşnicia mea este Timpul Tău.

21. Raza mea şi-a găsit soarele ei,dorinţa, împlinireşi tinereţea mea, Prietenul dulce

22. cu care am umblat prin atâtea infernuri şi„purgatorii“, simţindu-mă neîncetat în acelaşi paradis.

23. O, Dragostea mea eternă şi întreagă,Iisuse!


76. NUMAI PENTRU TINE

1. Prietenul liniştii mele, oare nu mi-ai spus Tuşi oare nu am aflat eucă eu am în Tine totul?

2. Oare nu mi-ai spus Tu şi nu am aflat eu că Tueşti cea mai mare avuţie a mea, cel mai scump aur almeu de pe lume?

3. Oare nu mi-ai spus Tu şi n-am aflat eu că, lângăTine, nu-mi mai poate lipsi nimic,

nu mă mai poate ameninţa nimicşi nu mai am ce dori altceva nimic?

4. De ce atunci încep iarăşi să mă plâng îndată ceTe întâlnesc? De ce mă plâng de durerile mele, de cru-cea mea, de viitorul meu?

5. De ce, în loc de mulţumirea şi bucuria că Te re-văd, eu încep să-Ţi arăt îndată întristările pe care le-amavut fără Tine?

276 Traian Dorz

6. Tu îmi ascunzi rănile Tale cele atât de mari,luptele Tale cele atât de multe, greutăţile Tale cele atâtde adânci pentru mine – ca să nu mă întristezi, fiindcămă iubeşti,

7. iar eu Îţi strig atât de tare zgârieturile uşoare şinecazurile mele neînsemnate, fără să mă gândesc la în-tristarea dragostei Tale.

8. Pentru că mă iubesc încă atât de mult tot numaipe mine însumi. Şi mă gândesc încă atât de puţin laTine.

9. Mântuitorul meu, ce ruşine îmi este de acest pă-cat! Să nu-l mai fac!

10. E adevărat că eu, în afară de Tine, nu mai ampe lumea aceasta pe nimeni care să mă mai înţeleagăiubitor şi curat.

11. E adevărat că aş dispreţui şi aş respinge cutoată tăria orice compătimire uşuratică şi jignitoare dela oricine.

12. E adevărat că doresc puternic să-mi ascund câtmai mult, de lume, rănile iubirii, temerile duhului, cru-cea singurătăţii, lacrimile lipsurilor, arderile trupului şimistuirile lăuntrice.

13. Ca să nu-mi audă nimeni vreun suspin şi să nu-mi bănuiască nimic din zvârcolirile amarului meu.


14. De ce să mă înjosească vrăjmaşii Tăi şi de ce săse bucure de mine cei care Te dispreţuiesc ?

15. Când mă aud ei, cânt. Şi când mă văd ei, zâm-besc.

Chiar dacă toata fiinţa mea este jăratic.

16. Dar când mă auzi numai Tu, o, atunci nu-mimai pot opri plânsul înăbuşit de prea multă vreme.

17. Şi nu-mi mai pot stăpâni năvala suspineloradunate de prea mult drum.

18. În faţa Ta mi se rup toate zăgazurile mele şi Ţienu pot să nu-Ţi spun totul. Nu pot să-Ţi ascund nimic.

Ce mult îmi uşurez eu inima, împovărând-o pe a Ta!

19. Te rog, iartă-mă că nu mă pot opri uneori să numă plâng îndată ce Te întâlnesc.

20. Şi că nu pot să nu-mi dezvălui Ţie toate rănilevieţii mele, împărtăşindu-Ţi temerile duhului meu şiaruncându-mi asupra Ta crucea mea amară şi ascunsăpe care o port necurmat.

21. Crucea singurătăţii şi a luptelor lăuntrului meu.Crucea slăvită şi amară a singurătăţilor în care

trăiesc

22. pentru Tine, pentru credinţa, pentru nădejdea şipentru dragostea mea cea numai pentru Tine,

Dulce Preaiubitul meu...

278 Traian Dorz

77. STATORNICIA ŞI SIGURANŢAMÂNTUITOARE

1. În lupta cu vrăjmaşul şi cu ispititorul meu, Tu,Preaiubitule, m-ai învăţat să mă gândesc neîncetat căviclenia lui este mult mai mare decât priceperea mea,

2. că puterea lui este mult mai mare decât îndrăz-neala mea

3. şi că şiretenia lui este mult mai ştiutoare decâttoate experienţele mele.

4. Mi-ai spus să iau toată armătura Ta, căci numaiîmbrăcat cu totul în aceasta voi putea ţine piept biruitorîmpotriva tuturor uneltirilor lui.

5. Şi voi putea să mă împotrivesc cu izbândă în zi-ua cea rea, ieşind biruitor din marea confruntare cu el.

6. Dar cum să iau armătura Ta, când statura meaeste atât de mică, iar greutatea ei, atât de mare pentruputerile mele?


7. – Trebuie să creşti! îmi spui Tu. Să creşti repede,să creşti puternic, să creşti sănătos, în toate privinţele,până ce vei ajunge la Cel care este Capul Tău.

8. Ca să nu mai fii un copil purtat încoace şi încolode orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor(Satanei) şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire.

9. Ci, credincios adevărului, în dragoste să creşti...să creşti puternic, să creşti sănătos, ca să ajungi la statu-ra plinătăţii Mele...

10. – Preaiubitule, care este adevărul în dragoste?– Statornicia!

11. – Şi cum o pot dobândi?– Prin sfinţenia vieţii Tale.

12. – Şi cum pot să ajung la sfinţenia vieţii mele?– Prin umblarea smerită cu Mine!

13. – Preaiubitul meu, de ce oare vin în inima meaîndoieli cu privire la învăţătura pe care am avut-o de laînceput şi clătinări în credinţa mea dintâi?

14. Nu este oare unul Adevărul şi nu este oare unaCredinţa?

15. Nu este oare lumina dovada că am aflat adevă-rul şi pacea, că am aflat credinţa?

16. Nu este oare naşterea din nou dovada că Te-amaflat şi Te-am primit pe Tine?

280 Traian Dorz

17. Atunci, de ce mai tânjeşte inima mea şi de ce semai ridică în gândul meu îndoielile?

18. – Din pricina păcatelor ascunse pe care oda-tă le-ai îngăduit în inima Ta şi încă le mai ţii în lă-untrul tău!

19. Din pricina acestor rădăcini ale răului, nu poatelucra în tine Duhul Adevărului statornic.

20. Prin acele rele ascunse lucrează duhul îndoie-lilor schimbătoare.

21. Oricine nu trăieşte în sfinţenie va fi totdeaunabântuit de duhurile îndoielilor cu privire la credinţă.

22. – Şi care este mijlocul izbăvirii de îndoieli?– Sfinţenia lăuntrică!

23. Uneori păcatele ascunse sunt foarte viclene;ştiu să ia chipul unor virtuţi sau cel puţin al unor tre-buinţe îngăduite.

24. Atunci, singura cunoaştere a lor o poţi aveanumai aducându-le pe fiecare, cu îndrăzneală, în luminalui Hristos şi ţinându-le cu toate feţele lor în aceastălumină necruţătoare.

25. Lumina lui Hristos îţi dezvăluie urâciunile pecare trebuie să le părăseşti, bubele pe care trebuie să lestorci cu curaj şi operaţiile pe care trebuie să le faci custăruinţă


26. spre a te vindeca de tot ce este otravă satanicăîn ascunzişurile tale.

27. Atunci se va usca rădăcina răului, care este pă-catul tău. Şi vor pieri roadele lui, care sunt îndoielile şitemerile tale.

28. Atunci Sângele Meu îţi va sfinţi întreg lăun-trul inimii tale, rodindu-ţi statornicie şi siguranţământuitoare.

* * *

Dragostea adevărată nu te-ngăduie să-ţi cruţinici viaţa ta, nici punga, când se cere să ajuţi.

282 Traian Dorz

Ce dulce mi-e nădejdeaCe dulce mi-e nădejdeaCe dulce mi-e nădejdeaCe dulce mi-e nădejdea

Ce dulce mi-e nădejdeavieţii care vine!E numai bucurieîn tot ce-aştept la Tine.

Ajută-mi, dulce Domnul meu,să cred, să lupt, s-alerg mereuşi, oricât aş plăti de greu,să pot s-ajung la Dumnezeu!

Va fi o dimineaţăşi-apoi o alta, iară,întotdeauna nouă,că-n veci nu va fi seară.

Va fi o-mbrăţişareîntotdeauna dulce,căci teama şi-ndoialape veci de veci s-or duce.

Va fi o întâlnireşi-apoi o alta-ntruna,căci orice despărţires-a dus pe totdeauna.

Ajută-mă, răbdare,s-ajung pe veşnicieacolo unde numaiiubirea o să fie!


Nu pot să mă mai satur Nu pot să mă mai satur Nu pot să mă mai satur Nu pot să mă mai satur

Nu pot să mă mai satur de cântec şi iubire;oriunde simt că-s ele, le-aş asculta-n neştire,le-aş aduna în suflet cu-o sete ne-ncetată.De ele nu mă satur, Iisuse, niciodată!

Şi nu pot să mă satur de ce-i frumos şi bine;oriunde ştiu că-s ele, m-aş duce după Tine.Şi m-alipesc de ele mai dulce de-orice dată.De ele nu mă satur, Iisuse, niciodată!

Şi nu pot să mă satur de fraţi şi de-adunare;oriunde-i ştiu m-aş duce cu dorul cel mai mare,le-aş da pe totdeauna iubirea mea curată.De ei nu mă mai satur, Iisuse, niciodată!

Şi nu pot să mă satur fiindcă Tu eşti ele,Tu, slava şi iubirea şi raiul vieţii mele...şi dragostea cu Tine e tot mai minunată!– De ea n-am să mă satur, Iisuse, niciodată!...

284 Traian Dorz

78. CE ÎNSEAMNĂ A LUA JUGUL TĂU

1. – Preaiubitul statorniciei mele, Purtătorul juguluimeu, spune-mi, Te rog, ce înseamnă cuvântul Tău: Lu-aţi jugul Meu asupra voastră?

Ce înseamnă aceasta: asupra voastră?

2. – Înseamnă, în primul rând, grija lucrului Meu.

Să simţi această grijă ca şi cum ar fi toată numaiasupra inimii tale.

3. Să simţi neîncetat toată greutatea grijii, ca lucrulmeu – în tot ce îl cunoşti, îl vezi şi îl ştii – să fie făcut latimp, să fie făcut întreg, să fie făcut bine.

4. Atunci nu vei zice niciodată: Asta o va face ca-reva dintre noi,

ci îţi vei zice: Asta trebuie să o fac eu!

5. În al doilea rând, aceasta înseamnă a simţi toatărăspunderea ca acest lucru să se facă la timp. Nici maidevreme, nici mai târziu de cum trebuie.


6. Nu după părerea unuia, nici după a altuia. Ciîntocmai după voia Mea şi după duhul Cuvântului Meu.

7. Întocmai atât cât trebuie de mult.Şi întocmai aşa cum trebuie de frumos.

8. În al treilea rând, aceasta înseamnă: a-ţi lua şi a-ţi simţi numai asupra ta vina pentru lucrul Meu.

9. Dacă nu s-a făcut lucrul Meu la vreme, să tesimţi şi să te recunoşti din toată inima numai tu vinovat.

Să nu mai dai vina pe nimeni altcineva, decât pe ti-ne însuţi. Pe nepăsarea ta, pe lenea ta, pe uitarea ta, peîntârzierile tale sau pe temerile tale.

10. Dacă s-a făcut lucrul Meu, iar pentru aceastavine ameninţarea lumii sau pedeapsa ei,

să-ţi iei numai asupra ta „vină“ pentru tot ce s-afăcut.

11. Să nu mai arunci răspunderea asupra nimănui,ci să te mărturiseşti numai pe tine însuţi răspunzătorpentru tot.

12. Şi să fii gata a purta orice ocară, orice pedeap-să, orice urmare, numai tu.

13. Ferindu-te ca de foc să cauţi a te scoate pe tine,băgând pe altul în locul tău.

14. Să iei toată grija, toată răspunderea şi toată vinalucrului Meu – atât în faţa conştiinţei tale, cât şi în faţavrăjmaşilor Mei – numai asupra ta.

286 Traian Dorz

15. Şi pentru că s-a făcut,şi, mai ales, pentru că nu s-a făcut acel lucru.Aceasta înseamnă a lua jugul Meu!

16. – O, dacă este aşa, Dumnezeul şi Mântuitorulmeu, eu sunt atât de vinovat nu numai pentru tot ce nus-a făcut bine, ci, mai ales, pentru ce s-a făcut rău.

17. Câtă grijă trebuie să am pentru ca, în adunareaTa, să nu se facă dezbinări cu privire la învăţătură saula credinţă!

18. Câtă vină am eu că, adesea, din pricină că amîngăduit învăţături sau învăţători străini, s-a făcut dez-binarea sau se menţine, păgubind sufletele fraţilor, ni-micind dragostea lor, batjocorind Evanghelia Ta.

19. Câtă răspundere trebuia să-mi simt eu, pentruca tot binele, pe care îl vedeam şi îl ştiam, să se facă latimp; dar nu s-a făcut!

20. Trebuia să se facă frumos, curat şi deplin, darnu numai că nu s-a făcut, ci s-a făcut rău. Sau nu s-a fă-cut deloc.

21. Iar pentru aceasta, de multe ori, sau chiar nici-odată, n-am recunoscut că întreaga vină este numai amea. Sau că este o parte şi a mea.

22. Când lucrul Tău a fost găsit la mine, poate căam încercat să scap, spunând: nu eu, ci acela mi l-aadus!


23. Când eu am fost găsit la lucrul Tău, poate căam căutat să mă scap, declarând: nu eu, ci acela m-achemat!

24. Când am fost învinuit pentru Tine, poate că amîncercat să mă salvez pe mine, aruncând, pe nedrept,totul asupra oricui, lepădându-mă şi zicând: nu eu, ciacela a făcut!

25. Câtă veşnică şi nemărginită ruşine şi lepădarevei avea Tu odată, înaintea Tatălui Ceresc, de un astfelde „credincios“!

Şi în ce foc merită el să ardă!

26. Doamne, să nu fiu eu acela!

* * *

Cel ce-a renunţat la cinsteşi la sfânta-i datoriee de mii de ori în staremai de plâns de cum se ştie.

288 Traian Dorz

79. ADEVĂRATELE LUPTE

1. – Preaiubitule, care sunt adevăratele lupte şi caresunt adevăraţii vrăjmaşi?

2. – Cele dintâi lupte şi cele mai adevărate suntcele dintre duhuri. Căci, pe pământ, nu trupurile seluptă, ci duhurile din ele.

3. Trupurile sunt numai locurile unde se ascund şiprin care se întâlnesc oştirile duhurilor prietene sau po-trivnice. Ajutându-se sau nimicindu-se între ele.

4. Adu-ţi aminte de cuvântul care spune: Nu aveţide luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva că-peteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilorîntunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii,care sunt în locurile de sus...

5. – Care sunt duhurile din „locurile de sus“?

6. – Cele cu care au de luptat gândurile şi inimile.


Cele îngăduite de Dumnezeu pentru încercarea credin-ţei, a răbdării şi a dragostei aleşilor Săi.

7. Aceste duhuri pot zdruncina credinţa, pot zdrobinădejdea, pot strica dragostea, pot nimici statornicia,pot împiedica rugăciunile, pot rătăci mintea, pot îngroziinima, pot întuneca duhul...

8. Aceste duhuri duc lupta cea mai primejdioasăîmpotriva mântuirii tale.

9. – Şi cum încep aceste lupte de duhuri, DoamneIisuse?

10. – Lupta dintre aceste duhuri se dă, de la înce-put, pe viaţă şi pe moarte.

11. Întâlnirile privirilor sunt primele ciocniri dintreduhuri.

12. Ochii sunt mădularele prin care se izbesc celedouă feluri de duhuri în primele lor lupte, de la începuthotărâtoare.

13. Bătălia de câteva clipe, ce se dă între priviri, esteadevărata şi marea bătălie dintre sufletele potrivnice.

14. După cum şi marea şi adevărata înţelegere dintresufletele unite se face, tot în câteva clipite, între priviri.

15. Când trăsnetul loveşte, săgeata nu este în tunet,ci în fulger. Fulgerul este cel ce străpunge şi loveşte, nutunetul.

290 Traian Dorz

16. Tot astfel, în confruntarea dintre duhuri, săge-ţile puternice şi loviturile hotărâtoare se aruncă prin în-crucişarea privirilor.

17. În fulgerele acestor încrucişări de săbii aleochilor se decide adevăratul rezultat al luptei.

18. Tunetul vorbelor, care răsună după aceea, vaarăta numai care este copacul căzut.

Care este duhul biruit.

19. – Şi cum trebuie să lupt eu atunci, DoamneIisuse?

20. – În ochii tăi este puterea sau slăbiciunea con-ştiinţei tale. Sau a cauzei tale.

21. Privirile tale arată, în afară, puterea sau slăbici-unea duhului care luptă înlăuntrul Tău.

22. Dacă duhul care este în tine este sfânt, curat,luminos, drept şi hotărât, el este puternic şi viteaz.

23. Atunci privirile tale vor fi drepte, nevinovate,cuviincioase şi stăruitoare – dar îndrăzneţe şi străpun-gătoare ca nişte săgeţi biruitoare.

24. Ele vor ţinti drept în privirile din faţa lor şi vorrămâne neclătinate, înfigându-şi săbiile lor tot maiadânc, până vor birui.

25. Privirile ce se vor clătina şi se vor apleca celedintâi vor fi cele învinse.


Aceasta a fost adevărata bătălie.Ceea ce mai rămâne cuvintelor este numai strânge-

rea prăzii acestui război necruţător dintre puterileochilor.

26. Dar, ca să fii biruitor în afară, trebuie să fiisfânt înăuntru.

* * *

Când te vei ruga, nu cere pentru tine vreo minune,ci să ceri înţelepciune, ca să umbli-n fapte bune.

292 Traian Dorz

80. ALTCEVA CE SĂ MAI AM?

1. – Apărătorul meu cel puternic, spune-mi astăzi şisfătuieşte-mă,

cum pot eu să ies biruitor în lupta aceasta tăcută,dar cumplită, a duhurilor care se străpung cu săbiileprivirilor?

2. – Toată taina biruinţei este, după cum ţi-amspus ieri, în duhul care stăpâneşte inima ta şi luptăprin ochii tăi.

3. Şi toată puterea duhului tău stă în sfinţeniavieţii tale.

4. Dacă inima ta este curată, dacă viaţa ta, predatăîn totul Mie, umblă în lumină şi lucrează în neprihănire,Duhul Meu va fi în tine şi El va fi Acela care va luptacu vrăjmaşul nostru.

5. Atunci, Cel ce este în tine va fi mai tare decâtacela ce este în el şi îl va birui de la început.


6. Privirile tale, ţâşnind din curăţia lăuntrică, vor fiputernice şi străpungătoare.

7. Aprinse de focul sfânt al unei credinţe fierbinţi şiascuţite de înţelepciunea lui Dumnezeu, săgeţile talevor pătrunde până în adâncimea întunericului celor dinfaţa lor.

8. Întărite de încredinţarea adevărului şi susţinutede puterea nevinovăţiei, nimic nu le va putea sta încale.

9. Ele vor stărui până ce vor învinge.

10. Şi nu ochii tăi se vor apleca învinşi, ci se vorpleca biruiţi ochii vrăjmaşului din faţa ta.

11. – Dar cum pot eu avea astfel de priviri, Doamne?

12. – Nu poţi a le avea decât dacă ţi-ai predat totalinima ta ca lăcaş şi templu al Duhului Sfânt. Şi dacă fo-cul Duhului Meu arde puternic în tine.

13. Orice locşor din viaţa şi din inima ta, care n-arfi predat în totul Mie, devine un loc ocupat de cel rău şide puterile lui vrăjmaşe.

14. De acolo vine toată slăbiciunea ta şi îţi poateveni chiar nimicirea.

15. Duhul răutăţii care locuieşte în acest loc ceresc,care este inima ta, îţi poate tulbura şi locul cel ceresc al

294 Traian Dorz

minţii tale; iar aceasta ar duce la pierzarea cerului su-fletului tău.

16. Dar dacă stăpânitorul întunericului nu are nimicîn tine,

după cum nici în Mine nu a avut nimic,atunci nimeni nu te va mai putea birui nici pe tine,

cum nu M-a biruit nici pe Mine.

17. Mai trebuie să ştii, apoi, că ceea ce aperi tu, ca-uza pentru care lupţi şi suferi trebuie să fie sfântă,dreaptă şi nevinovată.

18. Lucrarea pe care o aperi trebuie să fie LucrareaMea cea adevărată, curată şi frumoasă.

19. Să nu lupţi, să nu suferi şi să nu ajungi învinuitîn faţa nimănui, pentru nimic altceva, decât pentru Nu-mele Meu şi pentru Evanghelia Mea.

20. – Altceva, Doamne, ce să mai am?– Să mergi totdeauna în faţa judecătorilor pregătit

de moarte.

21. – Altceva, Doamne, ce să mai am?O viaţă fără cusur, un suflet fără vicleşug şi o vor-

bire fără grabă.

22. Atunci vei putea sta liniştit.Vei putea privi drept, vei putea răspunde înţelept.

23. Vei putea întâmpina loviturile cu răbdare şi,dacă trebuie, vei putea muri eroic.


24. Sau vei putea întoarce din faţa lor nevinovat.Şi vei putea trăi demn,

25. rămânând pe veci o pildă pentru credincioşiiMei şi o cinste pentru Mine.

26. – O har ceresc, fă-mă în stare să fiu astfel!

* * *

Rară-i inima ce poate bate orişicând la fel,rar e prietenul ce are, neschimbat, iubirea-n el.Prietenia-devărată, fiul meu, pe lume nu-i;numai în Hristos o afli şi-n vreunul din ai Lui.

296 Traian Dorz

81. DE FIRUL ACESTEI CLIPE

1. – Însoţitorul meu binecuvântat, Pilda şi Putereamea, spune-mi astăzi, care trebuie să fie relaţia mea culumea?

2. Până unde trebuie să merg în legăturile mele cucei între care trăiesc, muncesc şi umblu? Şi de undetrebuie să-mi rup orice legături cu ei?

3. – Felul în care se poate desfăşura bine toată umbla-rea ta prin lume şi printre oameni depinde în totul numaide felul în care se desfăşoară fericit umblarea ta cu Mine.

4. Lumea este câmpul tău de muncă şi de luptăpentru tine şi pentru Mine.

5. Întâi pentru tine... Pentru că de munca şi de luptata cea bună din lume depind curăţia cugetului tău, pa-cea conştiinţei tale, împlinirea datoriilor pentru care aifost zidit în Mine, cinstea numelui tău, fericirea vieţiitale şi, până la urmă, mântuirea şi slava ta veşnică.


6. Apoi pentru Mine...Pentru că de munca şi de lupta ta hotărâtă şi stăru-

itoare în slujba Mea depinde înaintarea Evangheliei, bi-ruinţa luminii, însănătoşirea vieţii, mântuirea semenilortăi, nimicirea păcatului şi împlinirea planurilor luiDumnezeu.

7. Timpul tău de muncă şi de luptă este numai cât azi.Scurtimea vieţii tale pe lume este doar cât o zi, cât azi.

8. Ieri a fost veşnicia din care ai ieşit, mâine va fiveşnicia în care vei intra.

9. Între aceste două veşnicii este clipa ta, timpultău de azi.

10. În timpul acesta tu trebuie să arăţi pentru ce aivenit în lumea aceasta. Şi la ce te vei duce în cealaltă.

11. Totul pentru tine depinde de aceste două cu-vinte: aici şi acum.

12. Dacă aici şi acum tu eşti în Mine, aici şi acumtu îţi vei câştiga viaţa şi slava veşnică, mântuindu-te petine şi pe mulţi.

13. Dacă aici şi acum tu nu eşti în Mine, vei cădeaîn moartea şi în osânda veşnică, pierzându-te şi pe tineşi pe mulţi.

14. Astfel, totul depinde numai de a fi sau a nu fi înMine.

298 Traian Dorz

15. Dacă eşti şi dacă rămâi în Mine, poţi să mergioriunde, poţi să stai cu oricine şi poţi să faci orice.Pentru că, oriunde vei merge, vei fi folositor. Oriundevei sta, vei fi necesar; orice vei face, va fi bine.

16. Dacă nu eşti în Mine sau dacă nu rămâi în totulcu o inimă trează în Duhul Meu, mai bine să nu te ducinicăieri şi să nu stai cu nimeni.

17. Pentru că, oriunde vei merge, vei fi un prilej depoticnire pentru credincioşi, un prilej de ocară pentruEvanghelie şi un prilej de întristare pentru Duhul Sfânt.

18. Dacă tu eşti în Mine, oriunde vei merge, veiduce cu tine lumina adevărului, căldura dragostei, bu-curia mântuirii. Şi vei fi binecuvântat şi tu, şi lucrul tău,şi Domnul, Care te-a trimis.

19. Dacă nu eşti în Mine, oriunde vei merge, veiduce uşurătate, şi rătăcire, şi întuneric, degradând viaţaduhovnicească, tulburând sufletele curate, întinând cu-getele multora.

20. Astfel, lucrarea ta va fi nimicită, sufletul tăuosândit şi veşnicia ta întunecată.

21. Alege hotărât şi veghează neîncetat!Căci veşnicia ta şi a multora poate atârna numai de

firul acestei clipe!


82. O MIE DE TAINE...

1. – Povăţuitorul meu înţelept, spune-mi astăzidespre taine. Despre tăcerea şi despre vorbirea lor.

2. – Celui ce ştie să tacă, spune-i o mie de taine.Celui ce nu poate tăcea să nu-i spui nici una.

3. Toate tainele Mele sunt sfinte, toate lucrările Melesunt primejdioase şi toţi vrăjmaşii Mei sunt ucigaşi.

4. De aceea, în toate mărturisirile tale, trebuie să-ţiînnoieşti legământul acesta: „Şi nu voi spune vrăjma-şilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda...“

5. Legământul acesta să-Ţi fie pe totdeauna viu înfaţa ochilor tăi şi aprins în inima ta, căci pe tot de-alungul drumului tău sunt curse. Şi pretutindeni în jurultău vrăjmaşul Meu ascultă.

6. – Dar de ce ai Tu taine, Mântuitorul şi Adevărulmeu?

– Orice adevăr are taine.

300 Traian Dorz

7. Vrăjmaşul adevărului, duhul minciunii, îi ţinesub stăpânirea lui pe toţi lacomii şi tiranii lumii, care,prin nedreptate şi ură, vor să nimicească orice lucrare aadevărului mântuitor.

8. Apoi duhul minciunii a răpit, în slujba acesteilucrări nimicitoare, aproape toate mijloacele lumii.

9. Şi foloseşte toate căile necinstei şi silniciei îm-potriva adevărului mântuitor.

10. În lupta cea mare şi grea împotriva minciunii şiîntunericului, adevărului mântuitor nu i-au mai rămasdecât cele mai slabe şi mai puţine suflete şi mijloace depe pământ.

11. Prin acestea mai lucrează el, spre a nu lăsa săpiară de tot îndrumarea luminii şi vestea mântuirii, pânăla împlinirea numărului celor aleşi.

12. Dar minciunii nu-i este de ajuns că are în slujbasa toată puterea şi toate mijloacele.

13. Minciuna este totdeauna fricoasă, deşi pare atâtde puternică. Şi este totdeauna slabă, deşi este atât deînarmată.

14. Adevărul este totdeauna biruitor, deşi n-are ar-me pământeşti.

15. Şi se răspândeşte neoprit, deşi n-are în slujba sadecât tot mai puţine mijloace şi tot mai slabe unelte.


16. De aceea minciuna este atât de pornită împotri-va lui.

17. Minciuna are secrete, pentru că ea umblă să fa-că răul în slujba păcatului şi împotriva lui Dumnezeu.

18. Adevărul are numai taine, ca să-şi poată ducelupta lui tot mai grea, de apărare împotriva oricărui rău

şi munca lui, tot mai pândită, pentru înfăptuireaoricărui bine, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirealumii.

19. Adevărul n-are nevoie decât de câteva clipespre a nimici tot ce minciuna a clădit ani şi ani.

20. De aceea minciunii nu-i ajung oricât de multeşi puternice mijloace de atac şi de apărare are,

21. ci se teme neîncetat de acele puţine şi slabemijloace prin care mai lucrează şi se apără adevărul.

22. Şi caută neîncetat să le afle, ca să le nimiceascăşi pe acestea, ca să nu-i mai rămână lui chiar nimic.

23. De aceea, oricine cunoaşte o taină a Adevăruluişi nu o poate păstra, acela se face – cu voia sau fărăvoia lui, cu ştirea sau fără ştirea lui – un vânzător alDomnului şi un slujitor al pierzării.

24. Acela Îl dă pe Domnul în mâna celor care um-blă să-L răstignească.

302 Traian Dorz

25. Acela vinde adevărul celor care caută să-L su-grume.

26. Acela zădărniceşte o lucrare a binelui pentruacei care aveau nevoie de ea.

27. Acela se face pricina suferinţei sau morţiimultor binefăcători

şi devine o unealtă în mâna Satanei,făcându-se vinovat de păcatul cel veşnic.

28. Înseamnă-ţi cu litere de foc aceasta:Celui ce ştie să tacă spune-i o mie de taine!Celui ce nu poate tăcea să nu-i spui nici una!

* * *

Moartea e sfârşitul unor suferinţe trecătoareşi, adesea, începutul altor – veşnic mai amare.


83. ATUNCI VOM FI FERICIŢIAMÂNDOI

1. – Preaiubit şi Preabun Îndrumător al meu, iată,se apropie iarăşi vremea tăcerii.

2. Mai spune-mi câteva îndemnuri şi mai învaţă-măcâteva adevăruri pentru mântuirea şi dragostea mea.

3. Mai spune-mi încă o dată: care este adevărul celmai necesar pentru viaţa mea?

4. – Credinciosul este ca o săgeată trasă în sus:când nu mai merge înainte, cade înapoi.

5. De aceea, toată taina roadelor şi biruinţelor taleduhovniceşti stă în lupta şi munca ta neîncetate de amerge înainte.

6. De a creşte în toate privinţele, de a deveni totmai curat, mai credincios, mai vrednic, mai bun, maismerit, mai răbdător, mai rodnic cu fiecare zi.

304 Traian Dorz

7. Ţinta şi modelul tău trebuie să fie neîncetatDomnul şi Mântuitorul tău.

8. Eu sunt cu tine întotdeauna prin Cuvântul, prinexemplul şi prin Duhul Meu.

9. Prin Cuvântul Meu, ca să te învăţ,prin exemplul Meu, ca să-ţi arăt,prin Duhul Meu, ca să-ţi ajut.

10. Cuvântul Meu va lucra neîncetat asupra min-ţii tale,

exemplul Meu, asupra voinţei tale,iar Duhul Meu, asupra inimii tale.

11. Dar, pentru ca să poată deveni Cuvântul Meu lu-crător asupra gândurilor tale, tu ai nevoie să-l iubeşti mult,

să-l cercetezi cu drag,să-l strângi cu grijă,să-l asculţi cu smerenie.

12. De aceea, foloseşte orice timp pentru a-l cer-ceta şi a-l adânci, ca să-l poţi înţelege şi cuprinde.

13. Ceasurile dimineţii sunt cele mai potrivite pen-tru citire şi meditaţie.

14. Atunci mintea ta este cea mai limpede şi înţe-legerea ta, cea mai uşoară.

15. La munca şi la încercările ce te aşteaptă pestezi, tu trebuie să mergi întărit şi luminat.


16. Atunci cuvântul tău va putea fi plin de miez, iartăcerea ta plină de înţelepciune.

17. Exemplul Meu îţi va întări voinţa ta în a Măurma.

Iar puterea Duhului Meu se va revărsa peste tine întimpul şi prin mijlocirea rugăciunii tale.

18. De aceea tu ai neîncetat nevoie de a sta într-ocontinuă părtăşie de duh cu Mine.

19. Inima ta trebuie să se îndrepte şi să se apropieneîncetat de inima Mea

şi duhul tău să se împreune şi să rămână neîncetatalipit de Duhul Meu.

20. Astfel puterea Mea se va revărsa mereu în ini-ma ta şi tu vei avea răbdare, blândeţe, bunătate, milă,îngăduinţă, înfrânare, tărie şi putere împotriva oricăruirău şi pentru înfăptuirea oricărui lucru şi gând bun.

21. Atunci umblarea ta va fi plină de frumuseţe,faptele tale pline de rod bun, viaţa ta plină de evlavie şisfârşitul tău plin de biruinţă.

22. Teme-te întotdeauna de mulţumirea de sine.Luptă neîncetat şi alungă de la tine gândul că ai fă-

cut de-ajuns.Şi că ai dreptul să te mai odihneşti.

23. De-ajuns ai făcut tu numai când nu va mai finevoie nicăieri pe lume de nici un bine.

306 Traian Dorz

24. Dreptul de a te odihni îl vei avea numai dupăultima ta osteneală necesară pentru Dumnezeu şi pentrusemenii tăi.

25. Până atunci însă n-ai drept să stai.N-ai drept să gândeşti că ai făcut de-ajuns.N-ai drept să spui: Acum să mă mai şi odihnesc!Odihna ta să fie numai cea de după moarte!

26. Să stai numai cât să răsufli.Să odihneşti numai cât îţi ascuţi sapa.Apoi din nou la luptă, apoi din nou la muncă.

27. Să te uiţi înapoi numai spre a vedea cât de puţinai făcut.

28. Să priveşti înainte numai spre a vedea cât demult mai este încă de lucru.

29. Aşa să te aflu Eu când, pe neaşteptate, voi venila tine.

Atunci vom fi fericiţi amândoi,fiul Meu, robul Meu, ostaşul Meu, prietenul Meu!


84. AMIN, VINO, DOAMNE IISUSE

1. În dimineaţa aceasta, aş vrea să mă mai ating deTine, dar nu mai pot.

2. Lumina în care Te învălui mă înfioară şi, deşimai eşti lângă mine, nu mai îndrăznesc să-Ţi cuprindpicioarele.

3. Dragostea mea pentru Tine s-a sfinţit atât demult încât a devenit numai cutremur şi prosternare.

4. Încercarea, pătimirile şi moartea prin care ai tre-cut-o au transfigurat-o. Iar Tu i-ai devenit doar adoraţieşi doar Dumnezeu.

5. Lumea aceasta a devenit atât de mică pentru mi-ne, încât nu mai încap în ea.

6. Viaţa aceasta, atât de îngustă, încât simt nevoias-o sparg pentru a-i lărgi marginile până la a cuprindetoate avuţiile dăruite de Tine,

308 Traian Dorz

7. pe care dintr-o dată nu mi le mai pot număra!Iisuse, răsplata şi slava mea cea foarte mare!

8. – Prietenul Meu, îmi zici Tu, iată, acum, umbla-rea ta cu Mine te-a crescut până la a înţelege mareleadevăr în care vei trăi de acum încolo, prin credinţă, şianume: Că Eu Mă duc la Tatăl pentru tine. Şi că Eu ră-mân în lume cu tine.

9. – Tu Te duci, Preaiubitule, şi totuşi rămâi. Cumsă înţeleg asta?

10. – Cuvântul Meu şi Duhul Meu îţi vor creaimaginea Mea. Ea va fi partea văzută a Fiinţei MeleNevăzute, după cum şi Eu sunt partea văzută a TatăluiNevăzut.

11. Prin ea, Eu voi fi cu tine, după cum a fost cuMine Tatăl.

12. Şi, după cum Tatăl lucrează prin Mine, aşa voilucra Eu prin cea care este imaginea Mea, MireasaMea, Biserica Mea, în care vor fi Cuvântul Meu şi Du-hul Meu.

13. Prin ea Îmi voi desăvârşi arătarea dragosteiMele faţă de lume, în milă şi bunătate.

14. Mila şi bunătatea Mea vor crea, prin ea, aşeză-mintele mângâierii, în care vor fi tămăduiţi bolnavii,ocrotiţi orfanii, îngrijiţi neputincioşii, hrăniţi flămânzii,îmbrăcaţi goii, primiţi străinii.


15. Dragostea şi părtăşia Mea vor face, din ea, pe-trecerea şi bucuria Mea cu tine.

16. În lăcaşurile de rugăciune,la mesele ei de dragoste,în ceasurile ei de har,tu Mă vei putea întâlni oricând.Şi Eu Mă voi lăsa cuprins cu plinătate de toată ini-

ma ta.

17. Ea va fi în Mine şi Eu voi fi în ea, căci tot ceare ea este darul şi harul Meu.

18. Prin ea Mă voi mărturisi Eu până la marginilelumii şi ale timpului.

19. Oricine va asculta de ea să-ţi fie ţie frateşi oricine nu va asculta de ea să-ţi fie ţie ca un pă-

gân şi ca un vameş.

20. Duhul Meu şi Mireasa Mea una sunt.Cuvântul lor şi chemarea lor vor fi la fel.

21. Astfel ea va desăvârşi lucrarea mântuirii pentrutoţi oamenii care o vor primi pe pământ,

în timp ce Eu voi desăvârşi locul tuturor acestoraîn Cer.

22. Ea îţi va oferi ţie singurul loc de pe pământ un-de să trăieşti ca în Cer.

În ea vei putea gusta împărtăşirea cea tainică cuMine sub forma Pâinii binecuvântate şi a Potirului bi-necuvântat.

310 Traian Dorz

23. Ea îţi va da cadrul părtăşiei frăţeşti, în carevei simţi căldura, bucuria, hrana şi puterea atingeriide Mine.

24. Ea va fi lumina popoarelor,Casa lui Dumnezeu,Stâlpul şi Temelia Adevărului,Nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pă-

mântului şi mării,Staulul ocrotitor şi fericit al tuturor oilor Mele.

25. Oricând vei fi acolo cu doi sau trei, în NumeleMeu, voi fi şi Eu în mijlocul vostru.

26. Acolo te aşez,acolo trăieşte, lucrează, luptă şi suferă împreună cu

Mine, ca un bun ostaş al Meu!

27. Acolo te voi căuta într-o zi ca să te iau cu Minela tot ce-ţi pregătesc Eu pentru veşnicia dragostei noas-tre. Şi apoi, acolo unde sunt Eu, vei fi şi tu.

28. Pacea Mea să fie cu tine.Dragostea Mea nu te va părăsi niciodată.Eu vin curând...

29. Amin. Vino, Doamne Iisuse!


Tu Te-ai dus, Iisuse dulceTu Te-ai dus, Iisuse dulceTu Te-ai dus, Iisuse dulceTu Te-ai dus, Iisuse dulce

Tu Te-ai dus, Iisuse dulce,dar mereu întorci la minepe acele căi de aurunde mă-ntâlneşti cu Tine;ca să-mi ţii pe totdeaunaviaţa lângă Tine.

În cântare şi-n iubireTu-mi întorci fără-ncetare,întâlnirea noastră-n ele-icea mai scumpă sărbătoare;ca să-mi faci viaţa-ntreagăscumpă sărbătoare.

Prin Cuvânt şi Rugăciunevii de fiecare datăşi-ntâlnirea noastră-n ele-itotdeauna minunată;Tu îmi faci, Iisuse, viaţatot mai minunată.

Iar în adunarea sfântămi-arăţi Faţa cea mai dragă,întâlnirea noastră-acolo-istrălucită şi întreagă;între fraţi îmi dai vieţiistrălucirea-ntreagă.

312 Traian Dorz

Prin aceste căi de aur,Tu Te-ntorci mereu la mine,până când pe totdeaunamă vei duce lângă Tine,ca să-mi dai, Iisuse dulce,totul lângă Tine.


De nu-mi eraiDe nu-mi eraiDe nu-mi eraiDe nu-mi erai

De nu-mi erai decât un prieten,oricât de-apropiat cândva,Te-aş fi putut uita, Iisuse,dar Tu eşti prietenia mea.

De nu-mi erai decât un cântec,oricât de drag, Te-ai fi-nvechit,dar Tu-mi eşti Armonia însăşi,în veci mai nou şi mai dorit.

De nu-mi erai decât un nume,puteam să-l uit, oricum erai,dar Tu-mi eşti, pentru veci, Iisuse,tot scumpul vieţii mele rai.

De nu-mi erai decât un zâmbet,uşor Te-aş fi putut uita,dar Tu-mi eşti toată fericireadin care-mi scot iubirea mea.

De nu-mi erai decât o rază,vreo noapte Te-ar fi-ntunecat,dar Tu-mi eşti Soarele Vieţii,desăvârşit şi minunat.

Cum să Te uit atunci, Iisuse,orice-ar veni şi-oricine-ar vrea,când Tu-mi eşti răsuflarea vieţii,fiinţa şi mişcarea mea?

314 Traian Dorz

CUPRINS

Prieten tinereţii mele ............................................ 4În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ...... 5

Nepreţuit Prieten .................................................. 6 1. Începutul minunilor mele ................................... 7 2. Însoţirea sufletelor sfinte .................................. 10 3. Cuvintele Celui scump ...................................... 13 4. Vino, glasule dorit .............................................. 16 5. În faţa porţii îndurării ...................................... 19 6. Dulcea vindecare a inimii mele ......................... 22 7. În starea de odihnă dulce .................................. 26

Tot drumul cu Hristos umblat ............................ 30Cum să pot uita eu, Doamne .............................. 31

8. Cel care îmi ceri şi îmi dai totul ....................... 32 9. Îngusta cale ........................................................ 3610. Dulcea Ta cunoaştere ........................................ 4011. Dulcea dorinţă a inimii mele ............................. 4412. Cu ascultarea cea mai dulce ............................. 4713. Când lacrimile dulci .......................................... 5114. Cum aş putea să mai plâng ............................... 54

Doamne, iar îmi plec genunchii ......................... 58Să pot să merg .................................................... 59


15. Frumuseţea amintirilor mele ............................ 6016. Teama înălţimilor Tale ..................................... 6317. Înspăimântătoarea singurătate ........................ 6618. Dulcea mea nedespărţire .................................. 6919. Dulcea Ta frumuseţe ......................................... 7320. Cât de mult Te iubesc ........................................ 7621. Frumoasa noastră cruce ................................... 79

Din lumea care-acum e-un vis ........................... 82Să merg mustrat ................................................. 83

22. Toată plinătatea trebuinţelor mele .................. 8423. Nebuneasca prăbuşire ....................................... 8724. O, nemărginirea bunătăţii Tale ........................ 9125. Adânca usturime a căinţei mele ....................... 9426. O, mila Ta nemeritată ....................................... 9727. O, paşii Tăi apropiindu-se .............................. 10028. De ce altul poate ............................................... 103

Eu nu vreau să nu mor ..................................... 106În zadar se mai grăbeşte .................................. 107

29. Izvorul curăţiei mele ....................................... 10830. Să am totdeauna o teamă ................................ 11231. Singură flacăra suferinţei ............................... 11632. Mai fără seamăn ca orice ................................ 11933. O, dragostea Ta, dragostea Ta ....................... 12334. Cuprinde-mă în Tine ....................................... 12635. Numai în Tine sunt fericit ............................... 129

Iubirea Ta, Prieten drag ................................... 132Cel ce-a căutat, Iisuse ...................................... 133

36. Plinătatea fericirii mele ....................................13437. Dulcea Ta dărnicie .......................................... 13738. Vrăjmaşii dragostei mele ................................ 14039. Cele mai arzătoare lacrimi ............................. 143

316 Traian Dorz

40. Cea mai amară dintre dureri ......................... 14741. Clopoţelul cel tainic, de aur ............................ 15042. Puntea de aur divin ......................................... 153

Pentru tine Mi-am lăsat Eu .............................. 157Unde mi-aţi fost curate mâini ........................... 159

43. Ţinta tuturor năzuinţelor mele ...................... 16044. De ce mai am nevoie ........................................ 16345. Nimeni decât Tu ............................................... 16646. Ce minunat era atunci ..................................... 16947. O, rugăciunile mele .......................................... 17348. Prin uşa de foc… .............................................. 176

Tu mă iubeşti .................................................... 179Te-am iubit frumos? ...........................................181

49. Da, numai fericirea şi îndurarea.................... 18250. Toată iertarea păcatelor mele ........................ 18551. Cele trei minuni ............................................... 18852. Noaptea cea din urmă ..................................... 19153. În nebunia mea ................................................ 19454. Cum voi mai putea trăi ................................... 19855. În cel mai greu întuneric ................................. 20156. Moartea cea mai fioroasă ............................... 204

Mă rog în noaptea încercării ........................... 207Doamne, numai Tu ştii ..................................... 208

57. Vuietul furtunilor mele ................................... 20958. O punte de lumină dulce ................................. 21259. Cele patru nemărginiri ................................... 21560. Tu n-ai vrut fără noi ........................................ 21861. Un cântar mare şi alb ...................................... 22262. Era tulburător de frumos ............................... 22563. Frumosul ecou .................................................. 228

Şi eu am tras cu Domnul .................................. 231Aici, unde eşti Tu, Iisus .....................................232


64. Ceea ce este mai al meu ................................... 23365. Frumosul cântar drept .................................... 23666. Nici măcar un nimic ........................................ 23967. Să nu te uiţi ’napoi prea mult ......................... 24268. Mai smerit şi mai frumos ................................ 24569. Pentru clipa aceea ............................................ 24870. …Ce plin de minuni e aici ............................... 252

Preaiubitule, nu-i nimeni .................................. 255O Doamne, nu lăsa ........................................... 256

71. Dulcea lumină a paşilor mei ........................... 25772. O lumina tuturor paşilor mei, nu mă lăsa...... 26173. Numai ca s-o faci mai frumoasă ..................... 26474. Cea mai frumoasă jertfă ................................. 26875. Tăcerea şi cuvintele mele ................................ 27276. Numai pentru Tine .......................................... 27577. Statornicia şi siguranţa mântuitoare ............. 278

Ce dulce mi-e nădejdea .................................... 282Nu pot să mă mai satur .................................... 283

78. Ce înseamnă a lua jugul Tău .......................... 28479. Adevăratele lupte ............................................. 28880. Altceva ce să mai am? ..................................... 29281. De firul acestei clipe ........................................ 29682. O mie de taine… .............................................. 29983. Atunci vom fi fericiţi amândoi ....................... 30384. Amin, vino, Doamne Iisuse ............................. 307

Tu Te-ai dus, Iisuse dulce ................................. 311De nu-mi erai decât un prieten ........................ 313

Cuprins .................................................................... 314

318 Traian Dorz

Colecţia «CUGETĂRI NEMURITOARE»

cuprinde:

1. Prietenul tinereţii mele

2. Mărgăritarul ascuns

3. Piatra scumpă

4. Lumina iubitului fiu

5. Calea bunului urmaş

6. Avuţia sfântului moştenitor

7. Păşunile dulci

8. Săgeţile biruitoare

9. Cununile slăvite

10. Poruncile iubirii

11. Răsplata ascultării

12. Strălucirea biruinţei

13. Crucea mântuitoare

14. Eterna Iubire

15. Mărturisirea strălucită

16. Porţile Veşniciei


17. Numele Biruitorului

18. Garanţia Veşnică

19. Lupta cea bună

20. Alergarea Stăruitoare

21. Credinţa Încununată

22. La Ţărmul Întâlnirii

23. La Ospăţul Veşnic

24. La Strălucirea Viitoare

25. Întâi să fim

26. Dorim să fim

27. Acum să facem

28. Semănaţi Cuvântul Sfânt (neterminat)

320 Traian Dorz

Tehnoredactare computerizată şi machetare:Editura «Oastea Domnului», Sibiu

Tipărit şi broşat la POLSIB SA Sibiu

Pr Iosif Trifa - Prietenul Tineretii Mele

Spiritual

Transcript of Pr Iosif Trifa - Prietenul Tineretii Mele