Pr iosif trifa cautati la pasarile cerului

40
Căutaţi la păsările cerului! 1 Preot Iosif TRIFA Căutaţi la păsările cerului!

Transcript of Pr iosif trifa cautati la pasarile cerului

Page 1: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 1

Preot Iosif TRIFA

Căutaţi la păsările cerului!

Page 2: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

2 Preot Iosif TRIFA

Tehnoredactare computerizatăîngrijirea ediţiei şi tipar:

Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului» – Sibiu

str. Ch. Darwin, nr. 11tel. 069/216677; tel. fax 216914

Page 3: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 3

Preot Iosif TRIFA

Căutaţi la

păsările cerului!Ediţia a VIII-a

Apare cu binecuvântarea

IPS Sale Dr. Laurenţiu Streza,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2010

Page 4: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

4 Preot Iosif TRIFA

Părintele Iosif Trifa (1888-1938)

Page 5: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 5

Cuvânt înainte

Poporul nostru plugar este un mareiubitor de natură. Iubeşte codrul, câmpia,apele, lumina etc. Dar duhovniceşte cu-noaşte prea puţin această biserică mă-reaţă a lui Dumnezeu. Căci şi natura esteo măreaţă biserică a lui Dumnezeu. Eu,de câte ori intru în pădure, am fiorul in-trării în biserică; într-o măreaţă bisericăunde păsările fac „slujbă” de neîncetatăslavă lui Dumnezeu. Şi unde se pot auzipredici tot atât de minunate ca şi cele dinCazanie.

Cărticica de faţă cuprinde o astfel depredică. Cuprinde predica cu păsările ce-rului, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul. Îndirecţia aceasta, avem şi o carte mai ma-re: „Predici pe urma plugului”, ce va ieşi

Page 6: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

6 Preot Iosif TRIFA

când Domnul ne va da dar şi putere să oputem scrie.

Prin tipografia Oastei, trimitem şi a-ceastă cărticică la fronturile Oastei, săfacă slujbă bine-plăcută lui Dumnezeu.

Sibiu, la 1 iulie 1936

IOSIF TRIFA, preot

Page 7: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 7

Predica păsărilor

„Căutaţi la păsările cerului că niciseamănă, nici seceră, nici adună în jitni-ţe, şi Tatăl Ceresc le hrăneşte pe dân-sele. Oare nu sunteţi voi cu mult mai depreţ decât ele?” (Mt. 6, 26)

Aceste cuvinte le-a spus Domnul şiMântuitorul nostru Iisus Hristos. Ce cuvintescumpe sunt acestea! Ce predică minunatăeste aceasta! O predică pe care o putem ve-dea pe tot locul şi în toată vremea. Păsărilene predică într-o limbă minunată.

Un an de zile am stat bolnav într-unsanatoriu unde era şi o lume a păsărilor(sanatoriul din Geoagiu). Acolo, în lumeapăsărilor şi a suferinţelor, am văzut mai de-a-proape cât de adevărate sunt cuvintele demai sus ale Mântuitorului.

Page 8: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

8 Preot Iosif TRIFA

Păsările cerului ne sunt predică vie înmulte privinţe. Întâi, ele ne predică desprecum grijeşte Tatăl Ceresc de ele. Nici un felde pasăre nu strânge mâncare şi totuşi eleîşi au zilnic hrana lor atât vara, cât şi iarna.Tatăl Ceresc se îngrijeşte şi iarna de hranalor; şi încă într-un chip minunat.

Eram, în toamnă târziu, la sanatoriu. Ovrăbioară mică şi slabă dădea târcoale înjurul ferestrei mele. Probabil era şi bolnavă.Înfăţişarea ei arăta ca atare.

Page 9: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 9

Sărmana! mi-am zis în mine, oare cumva ieşi din iarnă această păsărică mică şislabă? Păsărica venea regulat, în fiecaredimineaţă, la fereastră. Văzând acest lucru,am luat o nucă, am spart-o şi i-am arun-cat-o de hrană. În cealaltă zi, tot aşa. Şi deatunci, în fiecare dimineaţă şi seară păsăricase prezenta la fereastră, să-i arunc porţia denucă. Porţia mea de nucă era pâinea ei detoate zilele.

Aşa a mers toată iarna. Sosind primăva-ra, şi-a luat rămas bun de la mine, apucândcalea pădurii şi a câmpiilor, unde găseahrană bogată.

Ce întâmplare plină de învăţătură! Pen-tru o păsărică mică şi slabă, iată, DomnulDumnezeu S-a îngrijit să trimită un salva-tor, un mântuitor, în persoana mea. Şipentru noi, cele mai alese făpturi ale Lui,oare bunul Dumnezeu nu se îngrijeşte totaşa? „Oare nu sunteţi voi cu mult mai depreţ decât păsările?” Ba da, numai că noinu avem destulă credinţă.

Page 10: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

10 Preot Iosif TRIFA

Eu mă gândesc chiar la mine. Zăcând şieu bolnav, mă gândeam: oare păsărica pecare Domnul a salvat-o prin mine nu-mi esteşi mie o predică să am mai multă credinţă şiîncredere în Domnul şi Mântuitorul meu?

„Aruncaţi asupra lui Dumnezeu toateîngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeştede voi” (I Pt. 5, 7).

Ce solie dulce! Dar noi n-avem credinţădestulă pentru a o trăi.

„Aruncă spre Domnul grija ta şi El te vahrăni” (Ps. 54, 23).

Ce încredinţare dulce! Câţi însă o trăiesc?

Cântările păsărilorCântările păsărilorCântările păsărilorCântările păsărilor

Dar păsările cerului ne sunt apoi o pre-dică vie şi prin altceva: prin cântările lor.

Tatăl Ceresc se îngrijeşte de ele, dar, înschimb, şi ele Îl slăvesc neîncetat prin cân-tările lor. Pădurea e cu adevărat o bisericămăreaţă ce răsună de cântecele de slavă alepăsărelelor.

Page 11: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 11

Păsările îşi fac regulat cântările şi rugă-ciunile lor. În pădurea de la Geoagiu, as-cultam în fiecare dimineaţă cântarea lor.Îndată ce se trezesc, înainte de a pleca dupăhrană, păsările îşi fac utrenia lor de dimi-neaţă.

Şi seara, tot aşa. Înainte de a se culca,păsările îşi fac vecernia lor. Răsună pădu-rea de „slujba” lor seara.

Şi de aceea, păsările nu duc lipsă denimic. Noi însă lucrăm şi asudăm de dimi-neaţa până seara şi totuşi ducem lipsă detoate. De ce? Pentru că nu „căutăm la păsă-rile cerului”.

Creştinii cei dintâi „căutau la păsărilecerului”. Erau şi ei „în fiecare zi în biserică,lăudând pe Dumnezeu” (Fapte 2, 46), deaceea „nu era nici unul printre ei care săducă lipsă şi un mare dar era peste toţi”(Fapte 4, 33-34).

Page 12: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

12 Preot Iosif TRIFA

De ce cântă păsările?De ce cântă păsările?De ce cântă păsările?De ce cântă păsările?

Nu o dată, învăţaţii care cercetează via-ţa păsărilor şi-au pus întrebarea: De cecântă păsările?

Răspunsurile şi părerile au fost şi suntdiferite; la o regulă nu s-a putut ajunge.Singura părere în care s-au întâlnit cu toţiieste că: păsările cântă fără să aibă lipsă denimic; fără să ceară nimic prin cântările lor.

Noi ducem mai departe răspunsul învă-ţaţilor şi zicem: păsările cântă pentru slavalui Dumnezeu. Este în firea lor să-L laudeneîncetat pe Dumnezeu prin cântările lor.

Ce predică, ce lecţie usturătoare nesunt, şi în privinţa aceasta, păsările cerului!Ele cântă fără să aibă lipsă de nimic. Elecântă fără să ceară nimic. Ele cântă pentruslava lui Dumnezeu.

Dintre toate vietăţile pământului, parcănici unele nu folosesc atât de mult cânteculde slavă lui Dumnezeu ca păsările cerului.Oriunde sunt două, trei păsărele, ele înfiri-

Page 13: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 13

pează un ciripit de cântare… ele înalţă uncântec de slavă lui Dumnezeu.

Aşa ar trebui să facem şi noi. Un creştinadevărat ar trebui să petreacă neîncetat încântări de slavă lui Dumnezeu. Oriundene-am întâlni două, trei suflete, ar trebui săînălţăm rugăciuni şi cântări de slavă luiDumnezeu. Dar noi am uitat tocmai lucrulacesta: am uitat rugăciunea şi cântarea deslavă lui Dumnezeu. Noi „cântăm” numaicând avem lipsă de ceva şi ne trebuie ceva.Rugăciunile noastre răsună, de regulă, nu-mai pe timpul bolilor, încercărilor şi neca-zurilor (când ne merge bine, cântăm princele crâşme).

Într-o primăvară am văzut în ţarinaunui sat mulţime mare de popor, în fruntecu preoţii şi praporii. Tot poporul stătea îngenunchi şi se ruga. Ce lucru frumos eraacesta!… Numai că avea şi o mică umbră.Se făcea rugăciune pentru ploaie. Poporulieşise la rugăciune, aşa-zicând, silit şi biciu-it de urgia secetei.

Page 14: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

14 Preot Iosif TRIFA

Pasărea în coliviePasărea în coliviePasărea în coliviePasărea în colivie

Am vorbit cu un crescător de canari(păsări ce cântă închise în colivie). Îmispunea lucruri interesante. Când ies dinouă, canarii sunt şi ei un fel de vrăbii carenu cântă. Pentru a-i îndemna să cânte, lise face o colivie închisă cu totul în treipărţi; deschisă numai într-o parte. Băgat şiizolat în această colivie întunecoasă, cana-rul începe să cânte. Din ce se încăpăţânea-ză să nu cânte, i se micşorează lumina.Sunt păsări care nu cântă decât închise încolivie.

Cam de specia aceasta suntem şi noi. Noi„cântăm” de regulă numai închişi în „co-livie”… numai pe timp de necaz şi încercări.

Mă gândesc chiar la mine. În sanatoriulde la Geoagiu am stat şi eu închis într-unfel de „colivie”. Acasă aveam şase ferestre lacasă şi lărgământ destul. Aici am stat într-ocameră mică, cu o singură fereastră, sprepădure. Domnul Dumnezeu m-a închis şi pe

Page 15: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 15

mine într-un fel de „colivie”, să mă învăţ a„cânta” mai bine:

Simţindu-mă singur,să cânt singurel:mai lângă Domnul meu,mai lângă El.

În „coliviile” din Geoagiu şi DavosÎn „coliviile” din Geoagiu şi DavosÎn „coliviile” din Geoagiu şi DavosÎn „coliviile” din Geoagiu şi Davos

Slăvit să fie Domnul că m-a băgat în„colivie” ca să învăţ a cânta! O, ce cântărinoi am învăţat în „colivia” de la Geoagiu! Şila Davos, în Elveţia, tot aşa. Numai căaceastă „colivie” de la Davos a fost mai în-tunecoasă. Pe lângă suferinţă, mai avea şiîntunericul străinătăţii.

Slăvit să fie Domnul că m-a ţinut înaceste „colivii”! Căci niciodată n-am „cân-tat” aşa de frumos ca în „coliviile” acestea.Poate niciodată nu m-am rugat cu atâtaduh şi putere ca închis în aceste „colivii”.Şi totuşi, ascultând pe fereastră lumea pă-sărilor în pădurea de la Geoagiu… mă ru-

Page 16: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

16 Preot Iosif TRIFA

şinam. Eu cântam din „colivie”; ele cântaudin libertate. Eu Îl slăveam pe Domnul du-pă ce m-a închis în „colivie”; ele Îl slăveaudin libertate.

„Căutaţi la păsările cerului”… Ah, cepredică plină de fior şi de răspundere vădazi în aceste cuvinte ale Mântuitorului!

Privighetoarea orbităPrivighetoarea orbităPrivighetoarea orbităPrivighetoarea orbită

Cine nu cunoaşte cântecul cel fermecatal privighetorii? Ce minunat cântă privi-ghetoarea! Dar ea nu cântă decât noapteasau, cel mult, pe înserate, când a slăbitlumina.

În colivie i se împuţinează lumina, casă cânte cât mai mult. Ba s-au aflat uniiamatori de păsări cântătoare care au mersmai departe. Au trecut în barbarie. Au stri-cat ochişorii cei negri ai privighetorii; auorbit-o, pentru ca, simţindu-se într-o veş-nică noapte, să cânte şi ziua; să cânte ne-curmat.

Page 17: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 17

E, desigur, o mare barbarie aceasta. ÎnAnglia, un astfel de amator a fost pedepsit cutemniţă şi cu pedeapsa dispreţului public.

Ca privighetoarea, aşa e şi omul cu via-ţa lui cea duhovnicească. De regulă, şi omulcântă numai „noaptea”. Cântă numai în„noaptea” încercărilor şi a suferinţelor.Când se lasă noaptea încercărilor, atunciîncepe şi omul să „cânte”: se roagă, vorbeştecu cerul, plânge cu lacrimi de căinţă.

Noaptea încercărilor, noaptea suferin-ţelor, este o noapte tainică şi binecuvântată.Ea face din noi nişte privighetori cântătoare.

Noi nu trebuie să ne speriem de încer-cări. Noi ar trebuie să cântăm şi „ziua”, dar,de regulă, cântăm numai „noaptea”. De ace-ea încercările şi suferinţele nu ne strică.Dimpotrivă, ne ajută.

Eu mă gândesc la mine şi la viaţa mea.De treizeci de ani trăiesc în noaptea încer-cărilor şi a suferinţelor. Viaţa mea se treceîntr-o veşnică „noapte”. Dar e o noapte bi-necuvântată aceasta. În această noapte amînvăţat să cânt. Din această noapte a ieşit

Page 18: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

18 Preot Iosif TRIFA

Oastea Domnului. Din această noapte auieşit cântările Oastei.

O Doamne, eu Te rog, ţine-mă până lasfârşit în această noapte, să cânt mereu şisă-i învăţ şi pe alţii să-Ţi cânte Ţie.

Eu dau slavă lui Dumnezeu că au înce-put să cânte „păsările” şi pe pământul ţăriimele. Precum aşa de frumos spunea frateleTudusciuc în poezia „Pasărea noastră”:

Pasăre măiastră, scumpă păsărea,Bucură-te, soră, nu mai suspina.Căci ziua şi noaptea, tot cântând mereu,Ai trezit pe alţii pentru Dumnezeu.

Azi atâtea păsări din întinsul ţăriiŢi-au imitat cântul, cântul deşteptării.Azi din mii de piepturi se-nalţă duiosO cântare sfântă la Domnul Hristos.

Scumpe păsărele care v-aţi trezitŞi cântaţi acuma lui Iisus iubit,Rogu-vă din suflet, păsărele bune,Înălţaţi la ceruri caldă rugăciune.

Page 19: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 19

Libertatea piţigoiuluiLibertatea piţigoiuluiLibertatea piţigoiuluiLibertatea piţigoiului

Îl cunoaşteţi, desigur. Piţigoiul e o pasă-re mică. Are însă această păsărică o însuşi-re mare, pe care cred că nu o cunoaşteţi.

Prindeţi un piţigoi, închideţi-l într-o co-livie şi pândiţi-l pe furiş, să vedeţi ce face.Rece şi trist, îşi înfige ghearele în gât şi stăaşa, covrig, până moare. Se sugrumă.

Mai bine vrea să moară decât să trăias-că în robie. Ţine la libertate ca la viaţă. Opăsărică atât de mică ţine cu atâta îndârjirela libertatea ei.

Ce pildă de mustrare şi de ruşinare esteaceasta pentru noi, creştinii!

Scrie în Evanghelie că tot cel ce face pă-catul este un rob al păcatului (In. 3, 34), unrob al diavolului. Un creştin stăpânit de pa-timă este un rob sufletesc şi trăieşte în ro-bie sufletească.

Şi vai, e plină lumea de astfel de robi. Vor-ba „robul lui Dumnezeu” e o vorbă goală cucare creştinul trăieşte în robia lui „faraon”.

Page 20: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

20 Preot Iosif TRIFA

Şi omul nici habar n-are de această ro-bie! Piţigoiul, o făptură atât de mică şi sla-bă, preferă să moară decât să-şi piardă li-bertatea şi să trăiască în robie. Dar creşti-nul – cea mai aleasă făptură a lui Dumne-zeu – trăieşte liniştit în robia păcatului şihabar nu are că şi-a pierdut libertatea şi via-ţa cea duhovnicească!

Ce lucru grozav!

Păsările cerului şi spiniiPăsările cerului şi spiniiPăsările cerului şi spiniiPăsările cerului şi spinii

Tot sunt buni şi spinii la ceva! Ei suntun adăpost pentru păsărelele cele mici şislabe. Spinii sunt plini de cuiburi. Aici îşiaflă adăpost şi scăpare păsărelele cele micişi slabe. Spinii le sunt o apărare. Păsărilecele răpitoare nu pot străbate la cuibuşorullor. Şi, prin ciripitul lor, micile păsărele par-că dau slavă lui Dumnezeu pentru acestadăpost, pentru aceşti spini.

Spinii încercărilor ne sunt o apărare,un adăpost, o binecuvântare. Prin ei ne

Page 21: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 21

apără Domnul de păsările iadului; de is-pite şi păcate.

Din mijlocul „spinilor”, din mijlocul ne-cazurilor şi al încercărilor, iese rugăciuneacea tare şi dulce. Din împunsătura spinilora picurat sângele Domnului. Din spinii su-ferinţelor şi ai încercărilor picură lacrimacea caldă şi rugăciunea cea fierbinte.

Page 22: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

22 Preot Iosif TRIFA

Păsările călătoare

„Chiar şi cocostârcul îşi cunoaştevremea lui pe cer; turtureaua, rându-neaua şi cocorul îşi păzesc vremea veni-rii lor, dar poporul Meu nu cunoaşte le-gea Domnului.” (Ier. 8, 7)

Ce minune mare este şi viaţa păsărilorcălătoare (rândunelele, cocostârcii, turture-lele, cocorii etc.)! Ce minune mare este că-lătoria lor!

Când vine toamna, când se apropie iar-na, le vezi numai cum se strâng cete-cete şiîşi iau zborul spre alte lumi, spre alte ţări,unde nu este iarnă. Şi fac o călătorie lungă,lungă, de mii şi mii de kilometri.

Şi iarăşi, când soseşte primăvara, so-sesc şi păsările călătoare. Şi, ce lucru mi-nunat! Fiecare pasăre călătoare îşi află ţara

Page 23: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 23

ei, îşi află cuibul ei. Ce minune mare este şiaici! Fără hărţi şi fără compasuri, păsărilecălătoare fac o călătorie de zeci de mii de ki-lometri şi se întorc exact de unde au plecat.

Cine le-a în-văţat să facă a-ceste călătorii? Ci-ne le spune căsoseşte iarna şitrebuie să plece?Şi cine le spunecă a sosit primă-vara şi trebuie săse întoarcă? Dum-nezeu, Făcătorullor. Dumnezeu le-adat darul de a-şicunoaşte „vremeavenirii lor” şi eleîşi „păzesc” acest dar.

Prin glasul Bibliei, Domnul Dumnezeu afăcut o predică din viaţa păsărilor călătoareşi a pus-o în faţa poporului iudeu, zicân-du-i: Uitaţi-vă, până şi păsările călătoare îşi

Page 24: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

24 Preot Iosif TRIFA

cunosc vremea venirii lor, dar poporul Meunu cunoaşte legea Domnului.

Este însă aceasta o predică ce ne mus-tră şi ne apasă şi pe noi. Păsările călătoaresunt o predică tot atât de aspră şi pentrucreştinii de azi, ca şi pentru iudeii de odi-nioară.

Ce lucru dureros se vede şi azi în lume!Păsările ascultă rânduielile ce le au de laDumnezeu, dar omul – cea mai aleasă făp-tură a lui Dumnezeu – nu vrea să ascultechemările ce le are şi el de la Dumnezeu.Omul este făcut ca un străin şi călător înaceastă lume. „Străini şi călători suntem pepământ” (Evr. 11, 13). Omul e făcut să nuaibă odihnă până nu se va întoarce iar laDomnul. Omul e făcut să se pregăteascămereu de călătoria veşniciei.

Însă, vai, omul nu cunoaşte acest glasal Domnului, nu-l aude şi nu-l ascultă. Pă-sările cunosc glasul Făcătorului, dar omulba. Păsările „îşi cunosc vremea lor”, daromul ba. „Iată, acum este vremea potrivită,iată, acum este ziua mântuirii” – strigă

Page 25: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 25

Scriptura (II Cor. 6, 2) – dar omul nu cu-noaşte acest timp. Nu cunoaşte nici „timpulcercetării” (Lc. 19, 42) şi nu vrea să audănici chemarea mântuirii. Vai, ce osândă te-ribilă este aceasta! Fereşte-ne, Doamne, deo astfel de osândă!

O, Dumnezeule, fie ca măcar de la păsă-rile călătoare să învăţ că şi eu sunt străin şicălător în această lume. Ca mâine va sositoamna şi va trebuisă plec şi eu într-oaltă lume, unde numai sunt ierni şinecazuri.

Fie ca măcar dela aceste păsări săînvăţ „a-mi cunoaş-te vremea” şi a Tecunoaşte pe Tine,Doamne, şi chema-rea Ta cea scumpăşi sfântă.

Page 26: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

26 Preot Iosif TRIFA

Rândunica şi puişorii ei

Uitaţi-vă la cuibul rândunelelor. Ce mi-nunată învăţătură sufletească veţi afla şiaici!

Rândunicaîşi creşte repedepuii şi se găteştede zborul cel ma-re din toamnă.Hrănindu-şi pui-şorii, parcă le zice:

– Siliţi-vă, dragii mamei, să creşteţi re-pede, căci n-avem aici casă stătătoare… Latoamnă, noi trebuie să zburăm de aici într-oaltă lume.

– Cum, mamă dragă, noi nu rămânemaici, în casa asta?

– Nu, dragii mei, noi nu vom rămâneaici. Când va veni frigul, noi vom zbura în-

Page 27: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 27

tr-o lume mai bună, unde nu-i iarnă nicio-dată şi unde pomii întruna sunt verzi… În-văţaţi-vă, dragii mamei, să zburaţi. Încerca-ţi-vă şi vă întăriţi mereu aripile, căci ca mâi-ne va trebui să facem o cale lungă, lungă…

Aşa e şi viaţa noastră. O pregătire pen-tru călătoria cea mare.

Când vine toamna, când vine iarna vieţii(moartea), noi trebuie să zburăm într-o altălume, într-o lume minunată, unde pomii în-floresc de douăsprezece ori pe an şi undeapele-s vii (Apoc. 22, 2). Viaţa noastră tre-buie să fie o pregătire pentru această călăto-rie. Noi trebuie să creştem repede în cele su-fleteşti (II Pt. 3, 38). Noi trebuie să ne încer-căm mereu aripile credinţei şi ale rugăciunii.Noi trebuie să stăm totdeauna gata de zborpentru calea şi călătoria cea lungă a veşnici-ei, căci „noi suntem străini şi călători pe pă-mânt” (Evr. 11, 13) şi nu avem aici casă stă-tătoare, ci o aşteptăm pe cea al cărei meşterşi ziditor este Dumnezeu (Evr. 11, 10).

Însă, vai, cei mai mulţi creştini nici ha-bar nu au de aceste lucruri. Îi prinde „toam-na”, îi prinde moartea, fără aripi sufleteşti.

Page 28: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

28 Preot Iosif TRIFA

De când eram prunc în casa părinteas-că, îmi aduc aminte de un lucru duios.Când a sosit timpul să plece rândunica desub streaşina casei noastre, un puişor n-aputut pleca. Din ceva pricină nu i se dez-voltaseră aripile. Sărmanul! A trebuit să sedespartă de mama şi de fraţii lui. Ce des-părţire jalnică va fi fost aceasta; cum va fistrigat în urma lor: „Nu mă lăsaţi… lua-ţi-mă şi pe mine…”

Dar totul era în zadar. El nu putea fiajutat, pentru că n-avea aripi.

Nouă ni s-a făcut milă de el. L-am luatîn casă; l-am îngrijit ca pe un mic orfan, darcând a sosit iarna s-a stins. N-a putut su-porta clima cea aspră de iarnă.

În chipul acesta vor fi şi cei pe caremoartea îi va afla fără aripi sufleteşti. Eivor vedea pe alţii zburând spre ţara veşni-ciei… vor striga disperaţi în urma lor: Numă lăsaţi, luaţi-mă şi pe mine… Dar totulva fi în zadar. Ei vor rămâne în pierzareveşnică, pentru că nu şi-au câştigat aripisufleteşti.

Page 29: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 29

Postul pitpalaculuiPostul pitpalaculuiPostul pitpalaculuiPostul pitpalacului

Pitpalacul e pasărea holdelor de grâu.Trăieşte în holda de grâu. Pe vremea sece-rişului, când are hrană din belşug, se în-graşă. E chiar atât de gras, încât abiazboară de ici-colo. Poate face numai zbo-ruri scurte.

Şi totuşi, când vine toamna, fiind şi elpasăre călătoare, pitpalacul zboară mii şimii de kilometri. Cum poate face asta? Apoi,aşa că, îndată ce simte apropierea toamnei,se pune pe „post”. Mănâncă numai grăunţeslabe şi puţine. Şi slăbeşte. Astfel, pe cândsoseşte vremea zborului, e o pasăre uşoarăce poate birui călătoria cea lungă. Acelaşilucru îl face şi cocorul.

Fratele Oprişan, tâlcuind acest post, scrie:Şi noi mergem către o ţară de primăvară

veşnică! Postul e făcut să ne aducă amintetocmai de călătoria spre cer.

Zborul nostru într-acolo se face tot pedouă aripi, ca şi al păsărilor: una e ariparugăciunii şi alta, a postului.

Page 30: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

30 Preot Iosif TRIFA

De ne vom lăsa pradă îmbuibării, vom

cădea, sub greutatea „lutului”, în marea

moartă a vieţii. Fără post nu vom ajunge la

limanul mântuirii! Asta înseamnă, după

mărturisirea unui părinte bisericesc, „sfânta

abstinenţă”. Postirea de la ale mâncării şi

ale băuturii, care duc în ispită. Postire

deplină, va să zică. Înfrânare de la ambiţii,

de la deşertăciuni, de la pofte, de la păcat!

Nu sfâşierea hainei, ci „sfâşierea inimii” ne

cere Domnul, pentru a putea face călătoria

spre ţara primăverii noastre!

Pasărea paradisuluiPasărea paradisuluiPasărea paradisuluiPasărea paradisului

În ţările calde trăieşte aşa-numita pasă-

re a paradisului. E vestită pentru frumuse-

ţea penelor ei.

Această pasăre are o însuşire deosebită:

ea zboară totdeauna potrivnic vânturilor şi

furtunilor. Nu se lasă dusă de vânt, ci zboa-

ră totdeauna contra vântului.

Page 31: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 31

Aşa e şi creştinul cel adevărat. El zboa-ră contra vânturilor şi bântuielilor acesteilumi. El nu se lasădus de vântul ispite-lor, ci zboară contraacestui vânt pierzător.

Şi mai are păsa-rea paradisului o în-suşire deosebită. Decâte ori i se murdă-resc penele ei celemândre, se retrage mâhnită, se ascunde şinu se mai iveşte până nu i s-au curăţat iarpenele-i de aur.

Ce bine ar fi dacă am face şi noi aşa, decâte ori ne murdărim sufletul cu păcatele!

Aripile păsAripile păsAripile păsAripile păsăăăărilorrilorrilorrilor

Ceea ce sunt aripile pentru păsări, ace-

ea este rugăciunea pentru un creştin ade-

vărat. Rugăciunea cea adevărată ne dă

Page 32: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

32 Preot Iosif TRIFA

aripi sufleteşti să ne ridicăm sufleteşte

spre cer, spre Dumnezeu. Rugăciunea este

o putere tainică ce ne „scoate din lume”

(In. 17, 16) şi ne leagă cu cerul, cu veşni-

cia, cu Dumnezeu.

Pasărea nu zboară întruna, dar e gata

oricând de zburat. Un creştin adevărat e gata

oricând de rugăciune. Nu se roagă numai la

termene, seara şi dimineaţa, ci se roagă – cu

gândul şi cu vorba – în toată vremea şi în tot

locul. Viaţa lui e o viaţă de rugăciune.

Pentru o pasăre nu există o nenorocire

mai mare decât să-şi piardă aripile. Când

şi-a pierdut aripile, şi-a pierdut viaţa. E

totdeauna gata de a fi omorâtă fie de oa-

meni, fie de animale. Am văzut odată o pa-

săre cu aripile frânte. Repede s-a ivit un

câine şi a înşfăcat-o.

Aşa e şi un creştin care şi-a pierdut ari-

pile rugăciunii. Câinele diavol îl prinde şi îl

omoară cu înlesnire.

Page 33: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 33

Nu cântă păsărileNu cântă păsărileNu cântă păsărileNu cântă păsărilecare îşi fac cuibul pe pământcare îşi fac cuibul pe pământcare îşi fac cuibul pe pământcare îşi fac cuibul pe pământ

Păsările care îşi fac cuibul pe pământnu sunt cântăreţe şi nici nu pot zbura laînălţime (fazanul, prepeliţa, pitpalacul, co-coşul de munte etc.). Numai păsările careîşi fac cuibul sus, în arbori, sunt bunecântăreţe. Ciocârlia cântă numai când sedesparte de pământ şi se înalţă sus sprecer. Cântă în plin zbor spre cer…

Aşa e şi cu viaţa noastră cea duhovni-cească. Un creştin care îşi are „cuibul” pepământ, un creştin care e legat cu totul depământ, de grijile şi poftele acestei lumi,acela nu poate nici „zbura” şi nici „cânta”.

Un creştin „cântător” şi „zburător” enumai acela care îşi are „cuibul” sus, carese desprinde de pământ, de duhul acesteilumi, şi se ridică în lumina şi slava vieţiicelei duhovniceşti. Creştinul cel adevărat eca ciocârlia; cântă, înălţându-se spre cer.Cântă în plin „zbor” spre cer, spre lumină…

Page 34: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

34 Preot Iosif TRIFA

Iar dacă totuşi cuibul cel de sus e bătutde vânturi şi furtuni – o, apoi poate că şipentru asta cântă păsările din el. Eu măgândesc şi la „cuibuşorul” vieţii mele. Dacăn-ar fi bătut în el atâtea aspre „vânturi” şi„furtuni”, azi n-ar cânta „păsările” de laOastea Domnului.

…Nu cântă nici cele ce trăiesc în zgomot…Nu cântă nici cele ce trăiesc în zgomot…Nu cântă nici cele ce trăiesc în zgomot…Nu cântă nici cele ce trăiesc în zgomot

Iată apoi şi altă constatare din viaţa pă-sărilor cântătoare: nu sunt bune cântăreţenici păsările care trăiesc pe lângă mări şiape (pescăruşul, barza, raţa etc.). Vuietulvalurilor împiedică mereu cântarea lor. Aşiş-derea şi păsările care trăiesc în stoluri(graurii, vrăbiile etc.), nu sunt bune cântă-reţe, pentru că glasul se pierde în ciorovăie-lile mulţimii. Păsările cântă numai în liniş-tea câmpiilor şi a pădurilor.

Aşa e şi cu viaţa noastră cea duhovni-cească. Un creştin care trăieşte în vuietulvalurilor acestei lumi nu va putea fi nicio-

Page 35: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 35

dată un bun „cântăreţ”. Şi nici cel care tră-ieşte în ciorovăiala aşa-numitei „societăţi”.Numai ieşind din vuietul acestei lumi şinumai intrând în liniştea şi pacea pe care ledă Evanghelia vom începe să „cântăm”.

…………Nu cântă nici cele ce se hrănesc cu carneNu cântă nici cele ce se hrănesc cu carneNu cântă nici cele ce se hrănesc cu carneNu cântă nici cele ce se hrănesc cu carne

Şi, de încheiere, încă una: toate păsărilecare trăiesc cu carne şi mortăciuni dau gla-surile cele maiurâte (corbii,ciorile etc.).

Aceştia

sunt creştinii

care se hră-

nesc cu „hoitu-

rile” şi „mortă-

ciunile” acestei lumi şi pe care îi auzi

„croncănind” de prin cele cârciumi.

Să căutăm deci la păsările cerului! Ne

sunt şi ele o predică vie.

Page 36: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

36 Preot Iosif TRIFA

CiocârliaCiocârliaCiocârliaCiocârlia

Ciocârlia se înalţă în soare şi în lumină

cântând. Aşa e şi creştinul cel adevărat.

Simte o lipsă şi o plăcere sufletească să-şi

desfacă mereu aripile rugăciunii şi ale cân-

tării şi să se înalţe cu ele spre cer, spre

Dumnezeu…

Ciocârlia parcă se pierde în înălţarea ei

spre soare, spre cer, spre lumină. În rugăciu-

nea cea adevărată, sunt clipe binecuvântate

în care parcă am rupt-o cu pământul, cu

lumea… În care parcă „ne pierdem” în lu-

mea şi lumina cea tainică a cerului.Odată, ieşind la soare pe câmp, am vă-

zut nişte copii care prinseseră o pasăre şi,legând-o cu o aţă subţire de un picior, îidăduseră drumul să zboare. Păsărica zburafericită spre cer, spre înălţimile cereşti, darzborul ei ţinea numai atât cât era aţa. Copiiio trăgeau înapoi. Dar când i-au dat drumula treia oară, aţa s-a rupt şi păsărica s-apierdut în înălţimile cerului.

Page 37: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 37

Aşa e şi cunoi. În fireanoastră trebuiesă fie înălţarea,zborul spre celesufleteşti şi ce-reşti. Lumea şilutul de pe noine ţin însă le-gaţi de pământ, dar va veni odată ceasul bi-necuvântat când vom scăpa şi de ultimelelegături ale pământului.

Eu, de câte ori mă rog în duh şi cu duh,simt că numai o aţă subţire mă mai ţine le-gat de lume… mă simt în înălţimile cele ce-reşti… aud parcă muzica cerului.

O, vine ceasul binecuvântat când se varupe şi aţa aceasta şi voi scăpa cu totul laTine, Doamne!

Alţii se îngrozesc de ceasul morţii: eu îlaştept cu drag. Moartea va tăia şi ultima aţăce mă mai ţine legat de lumea aceasta şi delutul acesta „mult pătimitor”.

Page 38: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

38 Preot Iosif TRIFA

O rugăciune în pădure

Cât de minunate sunt, o Doamne, toatelucrurile mâinilor Tale! Cât de minunată esteşi această pădure! Îmi aplec genunchii şi aici,în faţa Ta, pentru că şi aici este o biserică aTa; o biserică măreaţă unde se face slujbăneîncetat pentru slava Ta… Unde braziifreamătă veşnic un freamăt ceresc, iar păsă-rile Te slăvesc neîncetat prin cântările lor.

Şi, o, ce predică minunată aud eu aici!Bradul, care creşte drept spre cer, parcă mămustră pentru strâmbăturile vieţii mele. Iarpăsările care Te slăvesc neîncetat (şi Tu,Doamne, Te îngrijeşti de hrana lor) parcă mămustră pentru puţina mea credinţă, pentruveşnicele mele îngrijorări şi alergări! Cântărilede slavă, de care răsună pădurea aceasta,parcă mă întreabă de ce eu, cea mai aleasăfăptură a Ta, sunt o făptură mută. De cenu-Ţi cânt şi eu neîncetat cântări şi rugăciuni

Page 39: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

Căutaţi la păsările cerului! 39

de slavă Ţie. O Doamne, Tu-mi grăieşti şi aici,în pădure, printr-un glas tot atât de puternicca şi cel din Biblie.

O Doamne, dă vieţii mele celei duhovni-ceşti ceva din fiorul cel tainic ce este în pădu-re; dă-mi creşterea cea dreaptă a bradului;dă-mi din aerul curat ce este aici; dă-mi dincântecul păsărilor, dă-mi din izvoarele apelorlimpezi… Toată viaţa mea să curgă spre Tine,spre marea Vieţii, aşa cum izvoarele de aicicurg năvalnic şi nu se opresc până la mare.

Fă-mă şi pe mine, Doamne, o păsărică cen-are grijă de nimic, ce n-are nici o altă grijădecât să-Ţi cânte neîncetat Ţie. Toată viaţamea să fie un cântec necurmat de slavă Ţie.

Fă, o Doamne, din toţi ostaşii Tăi niştepăsări cântătoare. Oastea Ta să fie o tainicăpădure ce răsună veşnic de cântecele noastrede slavă Ţie. Amin.

Page 40: Pr iosif trifa   cautati la pasarile cerului

40 Preot Iosif TRIFA

Cuprins

Cuvânt înainte ........................................................... 5Predica păsărilor ...................................................... 7

Cântările păsărilor ............................................. 10De ce cântă păsările? ........................................ 11Pasărea în colivie .............................................. 13În coliviile din Geoagiu şi Davos ...................... 14Privighetoarea orbită ......................................... 15Libertatea piţigoiului ......................................... 18Păsările cerului şi spinii .................................... 19

Păsările călătoare ................................................... 21Rândunica şi puişorii ei .......................................... 25

Postul pitpalacului ............................................. 28Pasărea paradisului ........................................... 29Aripile păsărilor ................................................ 31Nu cântă păsările care îşi fac cuib pe pământ .................... 32...Nu cântă nici cele ce trăiesc

în zgomot .................... 33...Nu cântă nici cele ce se hrănesc

cu carne ..................... 34Ciocârlia ............................................................ 35

O rugăciune în pădure ............................................ 37