I D E I L E P E D A G O G I C EALE

SF. I O AN H R I S O ST OM

. ^ ° v•c*

^ | COTA / / & ? . .. |

C G M T F .C 'L i £

H *«lJ

B .C .U . B u c u re ş ti

i• iui - « i i i mi i wni pC 2 0 0 5 3 1 3 0

Eitru a t u r o v i s u B I S E R I C A O R T O D O X A R O M A N A , a n u l LV | i 957?, n r , M C I u l ie - O c to m v r te

IDEILE PEDAGOGICE ALE SFÂNTULUI IOAN HRISOSTOM

1. P oz iţia s f â n tu lu i Io a n H riso s io m in pedagogia p a tr is t ic ă .- 2 . O r i ' ţ i n a rA ului socia l s t i in lip sa unei b u n e c re ş te ri a c o p i i lo r —3. V in a ace- s tu i râ u socia l o p o a r tă p ă r in ţi i d in lip sa de g rijă de c o p ii.—4. O p o a r tă ţ i 30ciet3 tea p r in p ro s tu l aâu e x e m p lu .—5. Ce e ite ed u ca ţia ş i v a lo a re a e d u c a ţie i.—-j. N ecesita tea e d u ca ţie i.—7. P o s ib il ita te a ed u ca ţie i.—3. E duca* t o r i i : p ă r in ţi , pedagogi, m o n an i —? D u m n ezeu i ju tă e d u c a to r ilo r .a o p e ra lo r .— 10. T em elia u n e i b u n e e d u ca ţii cate sf. S c r ip tu ră .— 11- C on- 3 ti tu ţia su f le tu lu i c o p ilu lu i .—12. E d u c a ţia g ra iu lu i .—13. E d u c a ţia a u z u lu i . 14. E d u ca ţia m iro s u lu i .— 15. E d u c a ţia v ă z u lu i.— 16 E d u c a ţia s im ţu lu i ta c t i l .—17. E d u c a ţia p ă r ţ i i ira sc ib ile a s u f le tu lu i .—18. E d u c a ţia p o fte i, a in s t in c tu lu i sex u a l.— 19. E d u ca ţia r a ţ iu n i i . — 20. M ijloace d e e d u c a ţie . — 21. E d u c a ţia fe te lo r .—22. F o lo a se le u n e i b u n e c re ş te r i a c o p ii lo r . — 23. In ch ee re .

1 . P rooic.r.a saucaiiei. de care atârnă, o rându irea în tre- gei lumi, aupa cum spune sf. Ioan H riso sto m l. n 'a iost neglijată i e marii didascali ai B iseric ii: sf. Vasile cel M are

C 79(. si. Grigore al Misei - c. 3 9 5 ’i, si G rigore T e o ­logul 3 8 9 — 390) iertcttui îeronim ( t 420) \ fericitul A u-gustin ( f 430) \ T a r r.c iu r.u . jur. aceştia nu a tacâ pro­blem a In z r . a c c r : : : . * --i consacră lucrări specia le ,ca sf. Ioan H risostom ( f -tu 7 in afarâ de u nele omilii şi

1 . Tlep'. -/.evoî^iac vraoţ i s l c ttn p s ţs» rx "ixva, onldltFr. Schuite, Monasterll Guesuaiorum. 1914. § 74. p. 25.

2. K. Welss, Die Ersieh*rtgxlehre ier irei Kappadazier. Ein Beitraşaur palristischen Piuijgotriii, Freiourg i. 3r., 1903; .-u Canzoris, E xpcorţovvfcil xal d&viXTj TCtti&arftD*pxi}. ilt-ro ţ xat Hi.cvTapx®s, la .'ExxXijouwnxi^tt>dşzţ,‘, 1. p. 37S*iS3. ?. I 3wCulea. llsy. tAv sa^aryarftxâv i^ isra îtv 3 « r .- Xtiou -y) iUfâÂoo. In „ îsv ir iv ijţ* . 161-182 2S*-292; r2S-335; C. I.Dlovunlotis, IIsii îiîasxivtajv i'.ixTiaptota1» ses*» -w h-z-j HxsXiscy, Atena, 1923. O. Zrncjtl. Santmlttngder be;ieiitends:en pddugagxschen Se.hr ifU n .nu, aLer und neuer Zeii, Poderbon. IS92.

3. J. N. 2runner, Dar îiU Uieruayuiua Uitd iit M iuickencrsiehuiiş >ruf Grund seiner Br-ete tn U ita nud Ganuentius, M&nchfia. 1910.

4. Fr. 'v. îiq a rsc a rfe r , Dcr hL Atur.isSintu *l& Pddaşoşe >tnJ t r tn t Be- iftu./tt * a * d tr 2:.'.iinu?, Freiburg L Br* 1907; R . G erg, D ie£r3ie>tunit acs J tuscjien m e i S c h r i/tm des ht. Aure tin s Atupt-Vinus.K&ln,

5. Al. HiJUtar, Die pddu^tţjisdien Gntmisătze de* hL fohannes Chryxo-sIqthus, In Theoloipe und GLtube, 3, 1911, p. 205-227. " Id ee p t iuzofpchr d i Giovamn CrisostoiiiQ, In Dtdaxkaleion. Studi filologici «11 Lottoratura Cri- Jtlina . 1 ;913. ?. 403-491; ‘.9 . i, y9-o5 -n am putut g is l aceat itud lu /. D r.Xarl 3c.*i==ho:i -nd RJcharS Slappor. G~.:Uinkth <ies h i /o«j«k.*î CArvsoniuww. ilber Ffxgsn J*r Seznalpitda&gik, ’n Vitricljahrsihrifi fUr 3issrn9Ck*tffî&kr «/agyffît, i?26. .x 174*283. Dr. Jcscstilno S cid lnayer, Die Ptiduyogii U n /» -

?evuta trmâ&ă ** " T n , ar. T-IOi iufle-jetuama. '

o C». #>cion

Jucrărf, In intrsqime consacrate eaucaţiel copiilor , in afară de sfaturile şi indemnunJe, presărate aproape In întreaga sa operă 2, sf. Ioan Hrisostom a scris şi un tratat speciai

hannes CArrsostemHS. Muruter I. W, Dr. FefdlMP.d Mihir, Cetst tind HVr/J e r Famili'entraehuMţ' un Yittelaller. firi Indicaţia a n u l u i J l OCulul de ■ Uoârlre. p. 174-179. M. Popeacu. Hrisostom ca educator, 'n n.-.; •.Wc.oi.j temnnâ, 32, 1903*1900, p. 167-173 : 310-324: 409-413: 537-541. Pr. Mlhatl J u u » ritul ca te/» cert patristice in şcoala româneasca, aucureţti |Ojy, d. !. •

l.-Dpdc rujte* ta-nfo. MC. XLVII. col. 340-380. Este al treitea .og05 al laerArif: Ufdg xoog scÂi|ic4vra< -»lţ ini Ti novot&iv ivdy oaciy. MG. XL .'II. col. 319-356. ToatA lucrarea este tradusă In romslncjte Je Gberasim Saiirln n Oue- Tio» Ortodox* Român*, o 1552-1553. p.3*0-373: 4*0-430. 487-495.:, 1553-1554. p. 475-403; 5, 1554-1355. p. 4O.06 ; 147- S50 ; 222-236; 353-365 . 554-CC6. - K!c ■rt xarairfisiH» |i*j 1X6.Tttuv itmir ipjxcvta 7*79V0la* |1 “Im. V. 9) x«unpt r.ai&uv ivatpojp g x&.t n*pi âitt^icciv . MG, U, coi. 521-533 ; este tradusă de Gngorie DaicAIul !n 5/1 /om Hrisostom. Cuvinte, Bucuroşii. 1527. f. 4ov-50v. 'OjuÂfa ta' TÎ p r ’Kştciouţ «rctoXjJv, MG. LXII. col. 149-lc6. cs:o tradusă., de T. Athanailu Tr. Sf. /fwn Chnxostom, Comentariile sau explicarea rpistolet eătra EJesenu laţi, 1902. i. 212-221.—'OjiiÂfa ;V TvuiOtov it;yr»Xr(vspori]», MG, LXiL col. 543-545. Este tradusă de T. Atnanasiu In Sf. Ioan C/tr:so- stom, Comentariile xau expluarea epistolelor pastorale: J ji Jl Thimotheiu, e- fiistola iâtrd Tit ţieea câtrâ Filimon, Bucureşti. lO| l, p. 74-51. — Aofoţ npâxo s: ttjv "Amu. jiu. LIV col. c3î o*C ; '.raa'usi de Grlgcne Dascălul In iy./o<m fîrx- sostom. Putu!. Buze a. 1533. p. :5i-J^4. — Aâjc»; îtorjpc< atţ rr.v ”A.wav, MO, LIV. col. 643-652: tradus do Crgoric DascAIul in 0/>. cit., p. 194-202- — Ao-jc£ ■qa-wţ *iţ ''Awttv. MG, LlV, cci. 652-660. — IIip-. -s:2ojv ivaip'yrf’g, MG,. LXIII, col. 763-7T2. AceartA dfn ursiâ scriere nu este o lucrare personală a «ăatulul ioar. Hruoscs. :l o .ompu'atis :!n ooera sfintuluf. alcătulli ic Teodor Dainepatl* iau Magtairji, Acesta s irdil pe ia mijlocul secolului X !n Ccnstan- linopc). El a aduner. ‘nrr‘o linguri omilie despre crejlcrea copiilor, toate lecurilo c»re I j ’au ?ârel .-za; .'sterexanto cla apera stAr.ry!ul .'can Hrlscstom. Acelaşi lu­cru l a licul ji cu aite juDiecte despre milostenie, despre bcgăţfe. deccre jude­cai 'iCoarr, ftc. _ crzrea m «e sfii lioAiiti *n MG. LXIII. col. 367-002. S. Haldacher a /icul un sttain asupra acestor emilii iStudien iiber Chrysostomns- Ekloten în planei Sjtoujgsberichte. Phll.-hist KL CXLIV. Jahrgarg t^ l. Wlen, 1002. Abhandluno IV ţi j iaccntltîcai aproape ;ca:e locunle utiiira:; "er.tru compunerea aw„uGt ia»e. Pentru emilia :arc ne r.tertseazi. iespre creşterea copiilor, a lolcxil 5 citate din Omilia la versul 9, COp# v. din î Tim.; 4 citate din „Chrs 'attl ;/e«lr.ciw* ! c::at dla omilia 7 la Pcmaaf; 2 citate am euvânta- rea a ;tatu- • i citat sla cuvAntarea !7 a iţatni. I dtat din cuvântarea 20 la statui - cHata filă omilia 14 la .1 ^orlntsni . ;;:at lin omilia 5 .a îl Corm- lent: I citat ^ îmllla 4 !a Facere; 2 citate am omilia 3 la Laz i r . 1 citat din o=:J* ă '1 7:metei 4 cute cin emilia la PtaimuJ 1 {Art. dt„ p. 61). Un ungur

i îwui ' cacUlfcat St Haidacner- <J -15 xAv -a!5<ov -xsnu&?»;ts< ta ^ v zuMAc-'rtc -IJPK aatSiraai xx; î

- L — - îw^ •'ÎG. LXII! *31 767 Ari*iw ’.L ’ a ’ ,n °P«ra riiocuJU Ioan Hroowcm nu sc y in s ic un textĂ î - n 5 r f ! n a , . ,nî f 0 ‘deo se a ill »n Upcţ a s w ra-ap«. MG,.

^ p i i î ^ a c t n ^ .M C .U . 327. Omilia s S S V I J Î f ? ' 5fl,a,C rându,‘ fn rom4n®»w* Traducere* . fox :Acuţi de | ! e:” ’’ ^ ţ ' ţ f f i 1.1 !!P4rIU 10 Mrg*nf*rth t/Antului Ioan Uri»

^ f ^ f0!,Plr lU ln ’C.IO ea,Mie da mai (late ala MAr34-9-UC? ‘ 'f*7v* ^ ««O. > 3-tS. Ac«a»i

OOM^*d<ial&dLp» V £ fC° T nU,,t Xar a Su 1 aJn •Xd’lârit*'*' uuoiicm.e *ji;jai4 ie Pf. / . loneic-j. 3ucureitt. 19*6.“ . ^ MC. -IV . COI. 4 U -M a - - O u u l . f r r f r i c

— - - u . 565-57!, — 5 rivtp.v, (hx !fioX»(oţ «:p4.

• Xui st. Ioan Hrisostom

pentru icuca;ia copiilor; .D espre gloria deşartă şi ciim trebui sd crească părin ţii pe copii*} A ceastă lucrare, unică In felul ei, atât prin pianul său. cât şl prin Ideile sale. este cea dlntâiu lucrare ce pedagogie creştină, pe ca re o are literatura noastră bisericească. Prin ea. arhiepiscopul Romei celei Noi ocupă un ioc de cinste in rândul m ari­lor pedagogi ai lumii. Şi vom vedea, in cursul acestui studiu , că sf. Ioan Hrisostom esie precursorul treptelor fo rm a le din metodica pedagogiei moderne.

r.v)>; '.pzlţ r.rr,-fx-;’jv f( v . ’x-.y.x' '.si t - . ; i w w c jg , nai ar,-'vnlţ, MG. LIV. =ol. 593-598. — *OuiV.« *' s'-C frţvfy IfflctHxSa» “ v soa^ts i- onţv, MG, LVII, cal. 55-02. - <i*UAla iu ;zt-i Srjiv# &fs?5aCav iuarf"ţ*XwŢ<lv. MG. LVII. coi. 307*320. — *QţuX$a w ifvsy Msrfectev t r / saxT?eXcrrov,MG, LVII!, col. 495-304. — T0ju3ia »>' tjv frţvw K s ^ i l s v â » 3icrrj*Âirr^7, MG. L-VIII. col. 575-5S4. — ’OfttX'.x r-r ci» i * . « Mi-J-aTsv tsv *ox^2>iTrriYt MG, LVII!, col. 729*733.—'QiiiXidf' sic 4 îtadwtj* -aây isâazoXeV'seat aotef—7 =Xio^v. MG. LIX. col. 57-46. — ’OtcXla x' iU; rr,v *Po>|vals*>ţ f e s s » ^ MG, LX. col. 395-400 este 'radusa de Theodosie Athanasiu in S f. /oaie C A ntoffim . Comentariile sau explicarea epistole: ‘■titra Rom,im. 3ucure$tL *.906, ?. 3-9Jj s ’a :radus deasement <se C. Morari u 3 :. Sagairt. îa Candela. 6, 1887, ?-J2^ 131. iar io uci retloSritS în volum Împreună, ca aila 13 smiiil la aceeaşi aoi- stoiS, Cernăuţi, 1389, p. 1-3.—‘QjnXix 2’ i!< -rr;i - z i ţ Koţv*tiyţţ V ’-rz’no/.iy/. MG, LXI, col. 331-392; :sto traduai de Tasodasie AUianasm n S f. Ioan Chrisostamr Comentariile sau explicarea epistolei II cdtrrt iSoritttktni. Bucureşti. LPtO. o. 3 - .6. — Oji*.Âia y. ti5 t tv ~z'.' Soacr.ooţ fcssssĂ^v, MG. -X I.. ~i—«CCtradusa de 7. Athanasiu in 5 /. /oan C/trisosxom, Comentariile a n explicarea epi­stolei câtrd Efeseni. las». 1902. p. 190-212.— 'O ttâix « r< tt-> -•yjţ 8«qesubsfcxal£ a' îfttaţoX^v. MG. -XII. coi. 135-150: este tradusa : o " . Aihanas:a. in foan Cttr*~ sostom. Comentariile sau explicarea "CixSoiei zălrd Zziotcnt, .’ u . 7’iezaio- nicem. Bucureşti, I90t5, p. 2ll-220i— OjuXta . l i ţ r r y ^ .1- ; -tcoXfjv. MG, LXII. col. »55-r62: traduşi de “‘-•.eoiajie ntr.asasiu. O*, a i . . o. 2c2-273.— JuiĂisj -rv _*G. — ... -Oi. +91-500*.■.-acuşi ie T hescrita --Lr.ir.ii-a, ... *29-343. — "O tu^a r ^T:'jdOiov " ir.:— MG. LXlţ. o 35— 642: tradaai r.eoâocia Aihasasitx•n S f . Ioan Chrisostptn. Couieittanu’e ja u explicarea rpisloulor ' a stor ai? . I st I I Timothtiu, Epistola cat fa Tis j i cea cdlrA Filimou. 3ucctî$îL JOl’l . p. 234-245.— ’0}i;X£a ,3r(4eC:i iv — : * >— -.-.r- z ■ar. \ztzâ r ~ o « aco^tuvo^ T] X ix rf, 1 zj.z:-î ^ -;-cr -rx : - ~ i .^ n z r e V i- =r< - t î » r jv i ţa a »U r o ţ u ' MG. XLV!!!, 531. :-5 -0 . 2. - 1- tt,? Vr<c>. MG. LIV, coLCcO-668; esto tradus co Grigorto D asciiui ’cs i r . . an /•'?.«$■ PutUl~Buzeu, 1323, p. I65-I7&—to p i -v3 - i c \ s w c t i ^ -ir = rro u u ^ r^paatV . j IG, XLVII, col. 513*552 1 osie iraausa ;o I en..i>nn Z&sia^ne ‘n î r . , '.'nzosiom. D espre.1 um impreuniocut canonicelor cdlnţarittlr ~n arţarii. .a$l. 1339.—Fragmente am .C i i r i ta tii creolncoi* MG. XLV J, :aL 2 C ’r f . . din >milUla Facoro MC. L!V, cal, 514-515., tia -9 1 d a -î .IG, L /• :532-554), ;in omilia 21 ia Sfoseni MG, _XIl, 331. (i din omilia J i _Timotei (MG. LXX. ooL 516-543 ‘ j i a t iraQuse j o Zr 5 or. 2 3 u c i lu i ‘.t 5 / , io o rHrisostom, Impdrflrt Ue Grun. 3uiou. 1333. 3. 331-?96. 3 n q o n e OascdluJ a procodat in acaaa ti lucrare ta vl Toodor Datnopaus. a d ld 3 j^czal cheatluni oxtraso din dlfento omilii alo n in tu lu l !oan Hrtaondm-

I. Lucrarca aceaiu <titlul s\ -.n sîccsţte w lo u i a p . -49.fl. i) aioak edl-u ta prima daţi da Fr. ^stnbailslus, ./•**«;.- . j r - v u /jw i. . •tibtris lihtr aurtus, Parlilla, 1666. îup* ’ mie'ii Ttf, -inticat ttunci,■joc- X-Xl al^SlbJloiocIl Naţionale - b r a r r s . Auionticttaîas jertr*.' i zii contoatati. Ţlllamont J//»noires aotir jr~:\r ■ ’tistmr- 1-.. utxxinne

•iD. Fucioru

2. Cu geniala sa Intuiţie de moralist, sf. ’can Hrisostom găseşte origina răului t!e carft suferea societatea timpului său. rn lipsa unei educat» sănătoase a copiilor. După sf. Ioan Hrisostom. cel mai mare păcat, care depăşeşte pe toate celelalte, şi care duce spre culmea răutăţii este lipsa ce educaţie a copiilor'. De aici vin morţile timpurii, de aici boalele grozave şi cronice, czre stăpânesc şi pe părinţi şi pe copii, de aici pagubele, turburârile şi miile de rele *. Din această pricină copii sânt târîţi în fata judecătorilor, condamnaţi şi decapitati. iar părinţii făcuţi de ruşine şi a- râtatl cu degetul3. , Pentru aceea, toate s ’au întors cu susul In jos. iar pe cei pe care nu-i educă părinţii ii educă le­gile civile* 4. Un copil fără educaţie „este duşman şi vrăj­maş comun al tuturora, şi ai lui Dumnezeu, şi al naturii, şi al legilor şi al vieţii de obşte a noastră a tuturor* 5.

3. Vina acestui râu social o poartă părinţii şi socieiaiea.Negreşit, marii vinovaţi de proasta creştere a copiilor

sânt părinţii. Şi aceasta, penrucâ au o falsă concepţie despre aducatfa :opi!lor. Socotesc secundar şi fără impor­tantă tocmai ceeace formează ra. existentei r.castre, sufletul6, şi din contra, se interesează ae altele cu ade-

premirrs siicirx. Veneţia. 1732. XI. P.J9S-4CO) o socotcşic, împreună cu Comoeiisius,. autentici. După =t :n il taţi 3iancil literari o is sea râ printre îpur.a. astfel c i Montfaucsn Vo -clteaeă In îrilţia operei Cântului (osn Hrisostom. Astfel a trecut |l in MC, care edlleari ediţia mai sua amintită. !n 1007, insă. S. Kaidacncr, .probabil cel dintâi cunoscător al Iul Hrisostom din timpul mai nou*, după cum II caraclerireară^O. Bardeahewer. (Gesc/ridtte .irr altkirţjilichen Literatur, Frelburg1. B u III, 1925, p. 348) demonstrează suter.ticitatea aerieni De baza înrudirii do gindlre intre acea«4 senere şi cpera autesrlci a arhieoiscspuiul Constantlnopolcl f Des hl. Johannes Chryxostamus Bilchletx ader Rojjar: tud Zitttlt- r^ rh u n g samt fittrr BlumenUie iiiirr Jugenderziihune sdn tu S d i r I b r y t e t s t und hernustegtbrn, Freiburg i. SrM J907. ?. 13-20}. - O nouă ediţie greceasca duoi acciay: x s . a dat :n !9U Fr. Schuf; *nani //or/o et de educundis 'toens. Monistsril Guestfaîorum. SQl-4. Ja Ml . jc.-isrll -faneaza I8*ur ;Oer hl. Johannes dgytoiU,,,. _ - r io ' >j.

42, sec- X-Xl — Despre traducerile aerieni să sn vană Chr. 3aur, j t an UrryMi^ionie et ies aeuvres, Jans ''huHotrr (ut era ir r Ui u. a ir.-? iris, ’907 ' !oso-

^ : : - r- 44 '**■««« :hrymumi„1 «920. I. P* 142 ;S. Haidacber, Op. c i t , p. t7

t. npic MC. XLVII. » l. Z5\. H1 Ibidem, ool. 254.

Tlm V & * T ' Zi‘,9X i'A'* ‘ r'/.'.C'T.X * r w î a ‘ I4 . MG. LI. col. 329.

5. Aorrsţ î ‘ i l ţ -ăjy r m - v . " 1 - - o -zor.n: -u :c ju n - c«U >, ntCvtx; MC. .IV . «bl c5«.

Ideile pcdagOglce nJ«î tcan H n^csicm

vârât nefolositoare. ca şi cam ar fi singurele Importante şi necesare \ „Vă daţi tcate sforţările să aibă (iul vostru servitor, sâ aibă r.al, să aibă cea mai frumoasă Îmbrăcă­minte. aar să ajungă virtuos, nici nu voiţi să vă gândiţi; şi in timp ce intindeţi râvna voastră până la a vă îngriji ie emne şl de pietre, nu învredniciţi sufletul nici cu cea mat mică parte din această râvnă. Toate le suferiţi ca să :ie aşezaiă .n casă 3 statuie minunată şi să fie acoperişul casei voastre de aur. dar ca sa fie de aur statuia cea mai de preţ decât toate, sufletul, nici nu vreţi să vă îngrijiţi “ *- Părinţii nu se ocupă de copii, ci de cele ale copilu lui3: 32,-i cumpere cai. sâ-i facă locuinţe frumoase, să-l cum pere ţarini roditoare 4 Chiar dela naşterea copilului, părinţii nu se Îngrijesc =a i crească bine, cl să-l împodobească şi să-! îmbrace cu haine frumoase şl aurarii; le atâm â aurarii la urecni. ie lasă chică ia spate, încât dela început ii ceprinc pe copii cu o experienţă de ,2 re, prin natură, nu au cunoştinţă 3. Dar nu numai a tâ t: părinţii se îngrijesc mai mult de măgari şi de cai decât ce copii, deoarece fiecare cauia pentru caii sau maganl lui un îngrijitor bun. nevicios. care să-şi cunoască bine m eseria: când este vorba insă ae an îngrijitor p en au copii, îl dau pe care se întâmplă, fără nicio alegere 5.

in afară de aceasta, părinţii nu ie gândesc sa-şi in­struiască ccpiî :or. nu-i ajută, nici prin staturi, nici prin •exempie, să ducă o viaţă virtuoasa şi procedează astîe» ca şi cum şi-ar fi pus in minte să piarcă pe proprii lor copii „V-am mai spus şi mai înainte, exclamă sf. ioan H risostom . ca de acolo râui este neclintit, că nimeni nu are grija de copii, nimeni nu le vorbeşte desore feciorie, nim eni despre curăţenia sufletească, nimeni despre dispreţul banilor şi al

. - -r - . - r< rjm a* . MO, XLVII. col. : t £ . 75*. 2 îţ to ~ 7=.-At-;icvJţD ;tTj • irrov i£rpiovsa frjevuia* . ‘ ia ., -5. i i i n z-iv a ’VTzf* -<=. -jc . AfTiiortvTs. MG. LI, col. 331 . ‘OjuJUs yfr* i i ; str*

—.v «0*7-7 w .rrrv. MG. .VIU. ia!.J. ilpcş rr.crsy rsazzpi, MG. .0 .7 U, a ... .1 ^

tov " v uk.~î/.iT-T,v. MG. L.VJJI co|. ^ ..-. - ’r ~.~j wMXirjifiiWu iXa-r-an jrâv iţijxmrct Ţs-jcvuia* l -Im.»r -*?i V«5}«C3Y1K. MC. LX coli ^27.

. ^ xai sntnţ i i i t- jl; -a 1 *. • _

a * :-iţ ~'i sţi'.v Ma-^uov ara MG.OniA.z . -rrr. c r n tv w "Cn<=r.. .MG, LXII, ~4\.

.. U i: ; MG, XLVII. :oL o59.

O Frctor

slavef deşarte, nimeni despre poruncile Scripturii Scrip­tura învaţă câ patima bogăţiei este cauza tuturor relelor, iar părinţii tocmai Ia strângerea de avuţii se gândesc, cul­tivând 51 In copii aceeaşi pasiune1. Scriptura porunceşte să nu căutăm a plăcea oamenilor. Iar părinţii pe aceastao urmăresc. MântuitoruJ Hrîstos ne porunceşte să fugim de procese şf certuri, far părinţii aruncă pe copil Intr'o- astfel ds atmosferă nesănătoasă. Mântuitorul opreşte divorţul, iar ei calcă porunca, indatâ ce este vorba de un câştig frumos. Hristos a interzis jurământul, iar ei îşi bat joc de cei cari II ţfn 3.

Dar chiar dacă sânt unii părinţi cari se gândesc să-şi formeze pe copilul lor. totuşi şi atunci strădaniile lor se îndreaptă fntro direcţie nu mai puţin periculoasă. Părinţii se îngrijesc numai să facă copiilor o carieră literară sau tehnică, c a p r in ea, să le asigure a existenţă,îmbelşugată. Urmărind cu sârguJnţă aceasta, pierd din vedere iocmai ceeace este mai de preţ pentru formarea copilului: cultivarea sufletului său 4. .Acum. se adresează sf. Ican Hrisostom părin­ţilor, împingeţi pe copii voştri spre cele contrare învăţătu­rilor Mântuitorului'. Căci nu- este cu putinţă să auzi pe pă­rinţi vorbind cu copiii Ion când îf îndeamnă spre studiul literelor, altceva decât aceste cuvinte-: Cutare, spune tatăl, om de.rând şt născut dfrr oameni•-de rând, dobândind ta­lentul‘oratoric a ajuns Ia:* mari demnităţi, a câştigat mare bogăţie, a luat femeie bogată, şi-a construit casă strălucită şi este temut şi slăvit de toţi. AJtul iarăşi, cutare, instruit în limba latină, are slujbă cu vază In palatele împărăteşti şi administrează toate cele din- lăuntru. Alt-părinte arată pe 3M . şl o r toţii pe cei slâv ifT p^păm ânt: dar desore cei . v i l i In- cer, nimeni nu ^omeneşte niciodată; Iar dacă ar .•ncerca careva sâ-i pomenească, este aiu gs. ar distruge to tu l;4 Origina acestei-griji ,a. părinţilor oe a

merară* ^ re ^sfaura existent».o găseşte s>, ioan Hrisostom tot In pofta nesăţioasă după

_ ** te * 3if 7^ * - iw a i» v ti

7

a v e r e , „c& ci n u m v a ^ a sd v o r b e a s c â , c a să poată vorbi, cl ca să câştige b an i; căci dacă ar fi cu putinţă, să se îm­bogăţească şi fără aceasta, niciunul din noi nu ne-am da vreun interes" *.

Părinţii, cari nu se ocupă cu creşterea copiilor, sânt mai criminali decât omoritorii propriilor lor copii. Este mal mică nelegiuirea de a Împlânta sabia in grumazul tânărului decât a-r corupe şl pierde sufletul. învierea viitoare va re­para moartea ccrporaiâ. dar pentru moartea sufletului nu este nici un leac2. Asemenea părinţi nici na au dreptul la acest nume, căci nu naşterea face paiemita:ea, ci grija de a face pe copii buni3.

4. Am amintit mai sus că pe lângă părinţi vina acestui mare rău social o poartă şi societatea. întreaga cbşte om e­nească, prin felul ei de trai. prin exemplul continuu pe care 11 oferă copiilor, este un neîncetat prilej de' corupere.Şi unul din exemplele cele mai dezastroase sunt spectaco­lele din teatru şi din ipodrom. Nu puţine stint cuvântările marelui ierarh, in care se plânge că creştinii, in m arenumăr, preferă aceste spectacole bisericiil. De m ulte oribiserica, în care predica sfântul, răm ânea goală, pen tru a umplea locurile din teatru şi din ipodrom. V om da in text din cuvântarea a patra la Ana. din care se va vedea cât de bine caracterizează sf. Ioan Hrisostom şi teatru l şi oraşul ca mijloc de pierzanie pentru copil.. .N e ad u n ăm odată pe săptăm ână aici, in biserică, şi nici In această zi credincioşii nu consimt să 3e leasu p ra grijilor vieţii de toate zilele. Iar dacă le reproşează cineva. îndată p u n

În a in te sâ răc fe pregătirea- hranei necesare zilei, afacerile grabnice. Născocind -3 apărare, care este mal g rea d ecâ t z::z2 acuzare . . . mai rea decâ t

1. •Oţidlx IL; -rf>v *YW* HrrâaUn tot ««neX irofr -llG, LVUL col.wrcd* P«, MG, XLVII. co». iOO; H ţ xscsxlrrv-ti».

iXarsav **» ŢrfOWla» Tlm. V, 9) aapL ± m o s i iexol a p i IXnvortvK. MG. LI, cot. 327. '

KG; MC- XLVIÎ* C° L 3 7 6 : * * * *

• r **. ’r{y J aC^ xXti ® ^ iva6*£wxv, xaî frs {MXXpir; iR7V«satUwooc*ou. XA. j~.\ dSupiaţ a ltio xai soXsţiou w ito xoi iv*raumuc liN j-1\—»&*.•-

4 Aania ftv *îc xarx t$v 2«o&V ^ *£ 3 2 * * t a * MC, LIV. roi. 0*5-708. ’OjuM?o E Î fm * ^ 2 “ Foy ° “n2* ^ ■=% ta»8po|iSaţ xai -ac ^torpa, MG LV) ’ col aW-^,0. rrulaxi de Gngort* Duci] ui \m S f- Io*o Ori+ialam. Putut 9i "tÎ ? * ' **■ t46*Wt* ’Ojuil* v .-ai» frrţov ’'Vtn9atov -jv âuârraltcT-y , IUl

V H ,- c o t 73- ® . 'O iu H a X;* . l ţ -Jr* f r j u » i f e n â u ic v -rfi* ^ a '

î D. Fecloru8 ,

: aceasta, anume de a vă părea altceva mai necesar şl maigrabnic decât lucrurile Iul Dumnezeu ? Dar chiar dată aceăsfă' scuză ar fI adevărată, apărarea lor ar fi. după cum am spus. o acuzare. Dar ca s i cunoaşteţi că acestea surit pretexte ale nepăsării, nu o voi spune eu, ci ziua de po/mâirie (rvă acuza pe toti cel cari se scuză In chipul acesta, când-întreg oraşul se va muta fn Ipodrom. şl vor fi goale casele,- pietlle pentru spectacolul acela fără de /ege. Tar aici nu va putea* să se vadă plină rlci partea principală a bisericii; acolo Insă. ocupă nu numai Ipodro- rhal, dar şi galeriile, casele, acoperişurile. înălţimile şi alte multe locuri înalte. Şi nici sârâcia. nici afacerile, nici slă­biciunea corpului, nici durerea picioarelor şi nici altceva

— din, acestea, asem enea nu-i opreşte dela această nebu­nie--de -nestăpânit. Oameni bătrâni aleargă acolo mai repede ca. tinerii plini de vigoare, făcând de ruşine pârul lor. alb, desanorând vârsta şi făcând de râs bătrâneţea. Când intră, aici in biserică, socotesc că au 'rău. de m are, sânt neliniştiji. sânt p'llctfsltf Ia auzul cuvintelor dum ne- zeeşîi şi pretexteâzA sjjatful tfrâm t şi Inăhuşir^a şi alte motive asemenea acesto ra Acolo Insâ stau cu capul gol :n soare, sânt călcaţi pe picioare, sânt împinşi, sânt pu-

_ten?ic înghesuiţi, £ufâr alte multe rele. şi cu toate acestea se găsesc Intr’o astfel de stare sufletească ca şi cum s a r afla Intr'o livaGâ. Pentru aceasta oraşeie ne sâm atât de,.stricate,, pentrucâ. sânt, dascâU ră i^ ai tinerimii. ~C âci cum vei putea să Inteiep{eşti un tânăr, Ifpsîf " iîe^b rice po­doabă sufletească şi stricat^ x ân d ui. cu părul tău ~ alb, dai In spectacol asem enea fapte, tu care. după atâta vrem e no. te-ai săturat de spectacolul acela atât de nenorocit Cum vet putea să educi pe fiul lău, cum vet putea. să. pe­depseşti pe servitorul ca ie a greşit, cum vei putea să sfă- tueşti p ea jju l care-şi neglijează o b lig a re sale morale, când

adâncă bătrâneţe săvârşeau ase m enea lucruri ru ş in o a sa : C â n d ^ n tânâr insultă -pe un bătrân, Jn d a tâ i 3» pune» înainte^vârsta. ş i a re Iiw ^uioi: nenumăraţi"oamftnfcol. *1<M2S. ^ytoVlBdvrjit -±r dasocvoiof tai tixrrrtXuyrt*i MC

-------- ------^ Chriuuom , Qimrntariite 4u. 2JJ-220 n*p». u f ^ ThgăâtmticrMi^ 1905,

.Lxnr,tocii, 3 U .5 lt_ A^m- r 2 ^ 7 u ~ *«fciv»w. mo.

------------ r ^ £ £ 1 C*L s-.o

-fc—

rate

-

I/luilc jx?dagofflcc a le .si. io an ân jso sto in ti

'**»r«> e-n indignează; dar când „este vorba să. inţclepţeascâ pe cel tânăr şi să devină an model de virtute, nu se are în vedere vârsta, ci aleargă la spectacolul aceia fără de lege cu mal m ultă furie decât aceia

5. Sf. Ioan Hrisostom nu ne dă in opera sa o definiţie a educaţiei. De altfel, nici scopul său nu este de a face un m anual de pedagogie in sensul de azi al cuvântului. Gândurile sale despre educaţie- pornesc din nevoia sa su ­fletească de a îndrepta societatea in mijlocul c â re e a traia. Şi pentru a o săvârşi, cere, ca o condiţie sine q u a non, educarea copiilor şi a tinerilor. P rin form area m orală a odraslelor noastre garantăm m oralitatea intregei soc ie tă ţi2. A educa ins.eamnă a purta grijă de copii şl de tineri in ce priveşte cu răţen ia sufletească, şl bu n a cuviinţă, a c reş te pe copil m o ra l3, om drept, a -1 c rsş te In evlavie \ a av ea grijă :e sufletul iui, a-i m odeîa in te ligen ţa5, a ferm a un atle t pentru H ristos °, pe scurt, a te îngriji de m ân tu irea su je tu lu i lo r 7 Educaţia este o a r tă : e a es te a r ta c e a m ai bună şi cea mai nob ilă3. A rtâ mai m arc c a educa ţia nu e x i s t ă d e o a r e c e toate celelalte a rte au în~vedere un folosin lum ea ce aici, pe când e d u c i ; '_ se săvârşeşte in v e ­derea celei viitoare 10 P e scurt, e d u c a ta copiilor este . t e ­melia, instrucţia şi o rându irea lumii întregi" llr de ea de­pinde viaţa noastră în tre a g a 12. — - . _m-~

1. A o^eţ 8 ' 8Σ ■rfjv “ Awav, M G ,'U V . co i. 660-661.2 . E îţ to .X ijpa x c ra A T f io to ţiTj âld-raov t& y e f jţx a r ta TrŢavoLx.* i;î TJro„

V. 9) x a i napi r.a'Awv avarpo;?^ x a i rtspi iisTjioTi'/ijj, MG. LI. coL 330 ,-a-.i.-.u.. MG, XLVII, col. 363-364; II*pl xai. fcanţ 5*£ â.yii--.pi-s'.v 73 ixva, Of>. at., § 7*. a. 25.

3. Aârjoc sparte-; iΣ rr.v “A /va/. MG. LTV, col. 6 4 2 ; 'O ptxia >‘ sfc; -n-,vS p iţ Tiji&tecv ir.iTaÂr.v nptuTjjv, MG, LXU, cal. Ş46.

4. Ec .Xfjpa xa*=ilrf*ofco pr)il±-rzai fctâw Ic^xoirtx prpwla* (l Tlra..V, 9) xai r.ifi raite* ă v o tp :x a i Detycdixrfc MG. 1 t. coL 327, 330.

5. -OţuJia vV i i ; ti» i T.sv i i i ^ î c v -o» iwrŢrxÂicc^r^MG. LVI1I, col. 3 * 4 ;*-0 A-'— ^ * 0$ » un U atto jv t w fcţjţxcrrx T»pwoîx“ (I T tm ^ V. 9) x a i

*??t r:a‘ţfl)v i w ^ x a i « p t Oxr.ţiocuYî^ .MC*, Li*6- .lip-* «re&v rx i ip a . MG. XLVU, coL 3 S 6 ;

tooc Tcrvti; dwpW * -=x ^tva. Op cil.. § 19, pL 5 ;*«0v lr.urtoÂT,v RpwTTjv, MC* LXII, coL 54Cl

7. Elţ Ti .Xi'.pa xxtvtls'fxoîho j»ij ULâvsr» tx*Li&ramx. Tlm

IIlOl

6 . Din cele de mai sus. consideraţii de ordin general, se vede clar necesitatea educaţiei. Sunt, insă. consideraţii de ordin cu totul special, care reciamâ necesitatea educa­ţiei, anume copiiul. Copilul are nevoie să fie educat, pen- trucâ este lipsit de experienţă \ de judecată J, si este uşu- ratec Copilul, mai mult decât omul in vârstă, este încli­nat spre mânie si spre rău 1 l.a tânăr, apoi, creşte $i pofta şi înclinarea spre păcat 5. încât tânărul este ca un cal neîmblânzit şi ca o fiară sălbatică 6. Toate aceste de­fecte. nedespărţite de firea copiJuiui şi a tânărului, fac necesară educaţia, supravegherea şi îndrum area lor.

7 Se pune insă o altă problem ă: este cu putinţă edu­caţia. se poate forma sufletul copilului In vederea scopului educativ, pe care şi-l propune educatorul? Si. Ioan Hri- sosîom nu rămâne dator cu răspunsul nici aici.

Educaţia este cu putinţă, deoarece natura om enească, deci si copilul, este înzestrată cu voinţă liberă. In opera sfântului Ioan Hrisostom sânt multe locurile in care se a- flnr* :=sî adevăr moral fundamental 7 Şi era firesc ca arniecisccpul Constandnopoiei sa dea atât de m are im­portanţă liberului arbitru, deoarece întreaga lege m crală se bazează ?e acest principiu. Nu poate să existe răsolată şi pedeapsa ;ârt : responsabilitate a faptelor noastre, -'*rl i fl stăpânii acţiunilor şi gândurilor noastre 3 si ră r i ~ prin noi înşine ce este bineie şi ce este rău l5 PlcaiU i nu

D. i- rctons10

, L_n5?l ‘/a i Vîvtaţ dVcpţjtBtiy -A T8-/.V2, 06 . cit..•3 10 . p. t- r

2. ■Opiifflc i- — rrv -p s ţ EoXawttttţ iisctoâ^v. MG. zoL 330 'O- 7=1 ^ t iv Iis-ntlLorr^, MG, LVII1, coi. 737’ *0-iwia

MC* LXl1' °°L ,50: '<*** * ** ir •_»*" y * * * « c * LIV. 2 0 L 515: r.a i- w i-v .vIfotfcxlsv •favpX w aţy. MG. LVItl. col. £57; J

# 4. ‘OpOta +' B lţjfo F4v«c;y. MC. LIV,'col. 315; | W * ilr -rv ~ 3rSsAawttîj MC. LXII. cot. 330. ^u . s‘ t ^ “Ayx*v. MG. LIV, 061 ; * < W a - a w a r m

- T r>rT ^ ^ y- MC, LVI ti, coL 737-73a, ^ 2T'0V

7. ■ « )£ £ * • £ ^ m g ' u t |1 - =“ '• 5<o.

3. v •‘*2 M«t>aCov -a» MC. LVin o4 y-flSWSSTS? 253gZ*T. *«? &ItO -ie i. W s p H ia * R ffife? s£s?J» îţ . 3* iţG. ;Ct

« s . U » . ^ S T * * * * MC' XLVl1 » » • » w * * * "< - V - W .

: Joîlo pedagogice zic af. Ioan H risostom

acte in noi dela natură, ci sântsm buni şi -ăi prin p ro p ria noastră voinţă: .S ă nu socotim aşa dar, exclamă, sf. Ioan Hrisostom, cu neputinţă de a dobândi un a sem en ea b ine. în adevăr, ests cu putinţa, ia ca am voi s â fim v eg h e­tori ; dar nu numai aceasta, c: sâ realizăm în treaga v irtu te . Căci sântem conduşi de liberul arbitru şi n u sâ n te m supuşi, după cum socotesc unii, necesităţii fatalităţii, deoarece noi hotanm că şt ceie bune şl cele re le se afla m a voi şi a nu voi. P en tru aceea şi D um nezeu n e-a făgăduit îm ­părăţia şi ne-a am eninţai cu pedeapsa" l . Mai m ult ch iar, voinţa este mai puternică decât natu ra şi mai pu te rn ica chiar decât înrudirea de sânge, deoarece s 'a văzu t de multe ori că părinţii şi-au potoiit glasul sângelu i şt au desm oştenit pe copiii răi şi n ev red n ic i2. Astfel fiind n a tu ra om enească, urm ează că educaţia copilului es te cu p u tin ţâ şi nu se poaie invoca nicio scuză de părin ţi p e n tru lip sa de îngrijire a copiilor lor, spunând câ firea copiilor e s te rea şi ce n e ln d re p ta t3. 1

In afară de această consideraţie de ordin g en era l est& şi o alta, cu totul soeciaiă, care face cu putinţă, e d u c a ţia copilului, şl anum e. ic n rJ tu ţ ia copilului. Sufletu l cop ilu lu i este fraged \ es te In m âna educatoru lu i ca o p as tă , p e care o poate m odela du p ă dorinţ2 sa , e s te ca o c e a ră , p e care se poate Im prim a -'carte bine s ig i l iu l \ C ând e s te m ic . copilul esLe -şc r as sa u cai \ ae stăpânit, i e s u p ra v e g h e a u şi ce obişnuit, să gândească, sâ vo rbească ş i s ă facă cele; ce trebue 7. Sufletul coDilului se a seam ăn ă c u m ărnărî-i

p2 !mei ?'e c â ~ a u - e in trs mâini, !e ro tu n jesc . D u p ă c e

xatavOţjtoţ, MC. LVL coL 232.-• —v ‘ Xfta:/, MG. U V , ce l, »1<; rrfl

îrr.rraÂT.v. MG, LXII. tSO; 0ţdţ-&ntri r.traza. MG. XLVII, 40I, 376; EItol^avcdcţ{a; x a i -Jranţ U f **vc ' r i t a ţ irtrwAejtt.v ■ax c U v a Op» r f „

o, f lp t; rx - j z j& p * . MG. XLVfl, roL 555-oot*.4. Etţ -6 .X+,3* vtAJudryiofttt ^ ila-r^an i-nâv tâfrovra prravoTx* I

V, <», Atti r.aiîaiv x a i - .ip t SÂ sr> oam £, M G . LI, co l ------5. *Q)UA(a 7' ii£ ;<jv r^VJV 'Ja*stWT^ ^ tsw ţp jt*» M i *

LIX, col. 37,6. n p o ; noxTV z x a p a . MG, XLVI}, col. 35fc.

4 .1 i -D. .-'ooora

Tot astfel şi cu copilul: .când este fraged, este capabil de totul, pentrucă n ’are constituţia sa proprie încă fixată; de- aceea cu uşurinţă este atras spre toate. Dar când este în­tărit. primind Invârtoşenia ca o dispoziţie, nu se îndepărtează cu uşurinţă de ea şi nici nu se schimbă ;n altă dispozi­ţie0 In aceeaşi lucrare, st. Ioan Hrisostom compară sufle­tul copilului cu un oraş de curând zidit, in care cetăţenii lui nu sânt Incâ experimentaţi In nimic. Pe aceşti cetăţeni fărâ experienţă este uşor să-i educi, căci astfel fiind, vor primi legile taie. Dacâ Insă ar fl fost crescuţi Intr'un fel de vieţuire, cum sânt bătrânii, ar fi cu neputinţă de îndreptat

8 . Copilul are nevoie dintru început de educatori.Dumnezeu a dat omenirii doi învăţători: natura şi

conştifnta; .Niciunu! din ei nu grăeste, dar prin tăcere au instruit pe om. Natura prin privelişte pune in uimire pe spectator şi-l trimite la cei care a făcut această minu­năţie pe cel care vede totul. Conştiiinta glăsueşte înlăun- trul omului şi ne învaţă toate cele ce trebue să facem *3, dumnezeu a pus apoi un ai treilea învăţător, oe pârin ti: pe tatâl şl mama fiecăruia din noi, ,câci Dum nezeu a racut ca tatăl nu numai sâ Însămânţeze, ci să şi educe In chio bur. n'a făcut Dumnezeu pe mamă nUiTiai j a *-_ca. c: ca să creascâ bîne pe cop ii"4. Astfel prinsă. ” -Jarâ de* cei doi dascăli, amintit! mai sus, cari au obligaţia de a creste bine copiii şl a se îngriji de educaţia lor, sân i părinţii. „ P e ţine, se adresează sf. Ioan Hrisostom tatălui, te-a pus uum nezeu învăţător, apărător, îngrijitor şi educator. Toata puterea lui a pus-o în mâinile ia le“ 5. 7 -tăi este învăţă­torul rmregei case şi Dumnezeu îl trimite continuu si ne remeie şi pe -jdiI. m şcoala sa 1 V , r „ontulază rolul de ^___ . â ^ e - =

u 07lduCl barc,aT- lar copii şi bărbatul ş l ’fe-• Mai mult /nea. si. ioan nrisostom a înţeles rolul

* ar z2. fMdtni. 3 23, p. jo.

I MC «■». « * 436.

I l f ă & S 3 # 11

ideile pedagogice oi© si. Ioan H risostom

mare de educatoare, pe care poate sâ-l a ibă m am a. c a una ce-i sânt dace In seam ă grijile casnice, ce le d in ă­untrul gospodăriei1. .A ceastă Însărcinare este mai a le s a femeilor, ca unele ce răm ân mal mult In casa . B ărbatu l este mai mult pe drumuri, este ocupat cu grijile din piaţă, şi de multe ori 11 im povoreaza treburile oraşului. F em eia , insa, fiind scutită de această grijă, va pu tea mai u şo r s âse intereseze de educaţia copiilor...... Această, obligaţienu-i numai a bărbaţilor, ci cu necesitate a fem eilor, anum e de a purta grija propriilor ei copil şi a-I ridica la filosofie*2. Şi sf. Ioan Hrisostom îndeam nă, Im ploră şi se roagă de părinţi sâ aibă m uită grijă de copii, s â le c au te m ântuirea lo r 3.

Părinţii trebue să procedeze la educarea copiilor lo r ca şi pictorii şt sculptorii, căci şi ei. ca şi aceştia , a u In casa lor o statue mai de preţ decât statuile de au r , a u pe copii 4. Şi după cum pictorii aşează în fiecare zi ta ­bloul in fata lor şi dau vopsele ca tabloul făcut d e ei s â se asem ene cu originalul, a r sculptorii în d epărtează p ia tra , care este de prisos, şi adaogă aceeace lipeşte, io t astfe l trebue sâ o roceceze si părinţii. 3a nişte scu lp to ri *d a- Ti-vă osteneala ca sâ construiţi lui D um nezeu m in - ; .a i . statu i: îndepărtaţi ce aste de prisos ş i acăcg a ti c e lip ­seşte. In fiecare zi, uitap-*'ă cu gn jâ la e i : o b se rv a ţi $1 darul pe care ll au deia n a tu ră spre a-l desvo lta . d a r şi cusurul de Ia natu ră sp re a-i îndepărta *s.

Faţă de alţi educatori, părinţii sân t cei m ai p o in v ip pentru educaţia copiilor lor, in prim ul loc. p e n tru c â de la la tu ră au in sâ m î_' i : l in suflet d ragostea d e p roprii (or copii, încât. cu necesitate, se siiesc să albâ d e copii o r0, iar in al doilea !oc. pen trucâ ii au su b ochii lor. în

U 230-231.!^J E-pt/uju^v -l£ IWţmoY ;ai .Ţapi Tî-J -c tx ; OaV ă-fwitfai *UVai»tss>, , |C .

2. Ao-joc - î c - o t r . v tQ. $ 3 8 ., 3- «voflosteC :n®c H “ -C %»*** ă Op. , t .

$ 1 9 , p. 3 : E.Ş ■» .X r j* xarx ir»***» ir» aXa-r.iv i-aiv ijifaovr* i m n l a ' (Ta u / . x x ^ iisn x ^n rr^ , MC. - r *

« no ■** i î V3' iW ţtl= * rl -3 rsxv» *r. . . . .1 T?m V ^ * * * * * ir» -*

c™%9, ’ ^ ^ MG* Ll.c p* JI,p: ^ *• =»« ia e c r tz tr» •

« . MO, S 5 f

D. Pecioru

ca sâ, încă de când sâni mlcî1. Un exemplu de bunâ edu­catoare dă sf. Ioan Hrîscstom pe Ana, mama Iul Sam uil2. .P e aceasta sâ o râvnim bărbaţilor, pe aceasta sâ o-

Imităm, femeilor; ea este învăţătoarea $1 a bărbaţilor şi i femeilor. Cele care sânt sterpe să nu desnădăjdulască. Mamele toate aşa să-şi crească copiii. Cu toţii sâ râvnim înţelepciunea femeii înainte de naştere, credinţa din timpul naşterii şl osârdia de după naştere"-’

Pe lângă pârfnlf, poate sâ mai îndeplinească sarcina de educator şi alte persoane: învăţător, pedagog, sciav.doică4. Ei pot fi recrutaţi dintre servitorii pe care ii avem In casâ sau dintre oamenii din afară: .,Toţl servitorii vred­nici să ne ajute; dacă nu este niciunul, caută un om liber, cu simbrie, bărbat virtuos, şi aceluia mai ales încre­dinţează-! îotu/, ca să-fi ajute Ia lucrare’ 5.

De aici se vede ce calităţi cere sf. Ioan Hrisostom pedagogului; sâ fie bărbat virtuos şl vrednic: iar în altă parte spune sâ fie destoinic6. Peaagogul nu trebuie luat la întâmplare şi fără nicio alegere7, ci sâ fie om de frunte8, căci formarea copilului se aseam ănă cu zidirea unei c a s e : dupâ cum la zidirea unei case nu îngăduim luturora, fără de deosebire, sa se apropie de _.aire. ‘ct astfel şi aici'J,J aita u ilia .- Cr . . . — -ste de a ,i o arm onie intre.apta ”crc_ irr..z ru mai rău decât undascăl C2re este :îiosof numai In cuvinte. A cesta nu-i undascăl, ci un făţarnic* 10 L/n astfel de educator strică prin faptele sa:e cseace învaţă cu vorbeleJ1. Pentru aceea este

LX£. col. 150; L!<; :o .X/p-a xatxixytoiho jyjj iXri—cuv s-.uv i^xcYta. f j-ja/uîa*^ xai rjp i tt*7BwrfVTK, MC, LI, col. m

1. n ? rscw , = ^ ^ 0. MC. XLVIJ. ;oL 756.2. [btdem, cal. 2d 3-7.54.. .lcŢcţ i£ţ tj;v "Av/cev, MC, LiV, o3S-C42 ;

i ; 7 : v r /,J? n ? "Ar:av- MG- WV. eol Ttr# -A v-5 î l . mL 15K CC <r5<: "î»v ’Ecsciouc ia o w  ^ MC,

?. A073 ; «tfrapo* tt// "Awav, MG, L/V, col. 643.S . . . -(""IV . m g , LXII. col. « 6 :

*, -*<* C iv « p â c « v î i Uxvac. 06 . 5 37 p 13

§ 3S* ţ | 4 ? c o r n e t » ^ î t « P . T f C "Vatp4C“ V * ^6. P'idem. § ? . 7.

S ? -iv MG, LVItf, col.V&J&2? **?*** r r7,: MC* co1- ^ 7.9. ir° v4*« o a c ,/.^

!?• X g H j *; 4i« rA **n*to», MC, LX, col. »«.■ U jtlta *lţ to> j*» ţoXph, MC. LV, col 250.

Idiiilt* pttlayogice ala - i - -perora 15

m?.i oine sâ nu a lb i niciun educator decât unul ca a c e s ta : „Cal care nu are conducător este ilpsit de un ghid; d ar cel care are unul rău, are pe cineva care sa-i arunce In prâDastte" 1 Mai mult tncâ. educatorul trebue să (le convins de călc ce spune şi Invaţa. „Când noi înşine nu sân tem convinşi, cum vom outea convinge pe aiţii" \

P e lângă aceşti educatori, unii prin natură hotâriţi de Dumnezeu, părinţii, alţii, prin simbrie, aleşi de părinţi, pe­dagogii, sf. Ioan Hrisostom cunoaşte şi alţi pedagogi su ­periori. am putea spune, si celor dintâi şl celor din urm ă, monahii, superior: prin v iaţi creştină curată pe care o duc d e ­parte de luma şi ie ale lum i, ocupa;! numai cu D um nezeu şi cu ooruncile lui D um nezeu. 3f. Ioan H risostom a cun o scu t viata monahilor atât in tim pul retragerii sale din tinereţe , când a trăit in jurui acestor , îngeri in trup* , cum li n u ­meşte el, cât şi pe când e ra preot In Antiohia, In tim pul rebeliunii din oraşul de reşedinţă, in 337 . E n tuziasm at de feiui lor ia vieţuire, .ace n nenum ărate rânduri, apologia vieţii m onanice, descrie superioritatea trăirii lor creştine 3 . Astfel, nu cu tea să găsească alţi educatori m ai buni p e n tru ::c :i decât n o - - . a c : s d trăitori integrau ai c reştin ism u lui. Trei cauze *’- * : i ;â ic r.u r.s _ ie sfân ­tului Ioan H risostom : 1. L ipsa de educaţie m casa p ă rin - ear-rl 2. ' i.asîâ a cocietâdi c e n tru o b u n ă c re ş te re

copiilor;* 3. *-ipsa ae m oralitate .r. şc - ...c p -o iica , a tâ t d in parcea profesorilor, cât şi oin p a n e a condiscipoillor3. E du ca ţia In mâ. nâstlre înlocuieşte to î.e ic s s ie lipsuri, -co lo avem n u n u ­mai oam eni morali, cunoscăto ri ai aocinnei creştine , cari s a r /, în stare sâ înveţe ce coo.il 'c a te norm ele de v iaţă c re ş tin â r

1. 'E ţujvtix ii; V U r s 'w . MG. LVI. col. 43,2. OluÂirt n i i ; rr.y —rrî?.i>v, MG L a . col. 440.3. A 07% ^ a S ţ Tj-j- -.zi.tutf-nzc ~'-’z ir.i ”• zrt2Z.zt.-t sV srţnr.v , MC,

XLVII. 3 t° -5 3 o ; icspra rraducaraa iar :n i_. ^ y s .. - 5 ' . _ ,-tS sc& tffc î ’jvoccia^ vjX o-rerj x » -lavaxov so^ovtx rg iÂTjtmcrsxt ţ mi. HffMt X o«ns/ Ţ-.Â'.raz Lt . MG. ."LVII. col. 357-392 ; — OjuXltt -rj- ; ' 3V ittov â la ^ a ic v --a ^ r 1i7 t ..rrrv . ' ' ~ col. 3 1 - ^ . A cclisi com 'sniar,mllla 55. MG. L711I. rol. 53a -55C: smilln zi. Ibitum . 639-043; omilia tbidem, 047-654 ; omilia 70, fbiiUtn. col. 055-662 ; omilia 72, fbtde*nt cal. 6 6 7 -6 7 — ‘0 |iiJ.{a ‘.5* cijv r.^c- T'.ni^ssv imTaW jy -ptS-njv, MG, LXII, col* 571 sr.adusu . . -r.25tQ i i Theoaosso Athanasiu *n S f . Ioan Chrisosioni,menlarn.c a.i» -.:r>'a toisîolelor ţw stornit I .si <1 Timothriu, EpmlohtTii f i rea ciltrd Filintatt, Bucuroşii, -9 l i, o. 120-134.

*. rc :i -nai ua - ,* 1 .5 7 r ţ ţ t r * - 2~ C5=. M G . X L V ».o. ilpo; rr.^rc/ î s a s a . -_ •* - —r* şg r

16D FeclORL

d ar şl un mediu sănătos, In care sufletul copilului îşi poate des volta, sub supravegherea continuă a monahului-pcdagcg,. toate însuşirile safe bune. .In mănăstiri nu poate să se vadă nfmic din toate acestea, ci cu toate că s ’a pornit atâta furtună, singuri ei stau fa Iknan. sânt în linişte şf in multă? siguranţă, privind ca din cer naufragille celorlalţi, pentrucâ. ei şi-au.ales viaţa, care se-aseam ănă cu-cea cerească şi- se află într'o stare cu nimic inferioară celei a Îngerilor. Căci după cum Intre îngeri nu există inegalitate, nici nu sânt unii fericiţi, iar alţii încercaţi de cele mai grele rele./ci. to ţi s l nt Infr'o singură-pace, b u c u r /e c l s v ă , tot astfel şi. a/ci. Nimerii nu reproşează--altuia din pricina sărăciei, ni­meni In u s e ’îaudă cu bbgăţfa. .AI meu şi al tău - , această sentinţă care distruge şi pierde totul; este alungată,'şi toate fe sânt lor de obşte: şi m asa şi locuinţa şi hainele. $ 1»

acelaşi suflet. Toti sânt nobili-, bucurându-se de aceeaşi, nobleţe. Jo ţi sâm jrobi, împărtăşind aceeaş i robie,, toti sânt liberi, Bncurându^se lî^acee*$rnfcerîaf£~Acolo este o sin­gur â bogăţie perilra tafe bogăţia cea adevărată, o singură sfevă, slava cea adevărată, deoarece acolo'bunătăţile nu ^ au In nume, c f fn însăşi'‘lucrurile. O singură plăcere, o singură dorinţă.^* singură nădejcue in toţi, şi toate sân t examinate’"cu*" scdrft'pâtăte. ca SpnrV :6 n "canon sau cântar.Na s e află inegalitate, ci "ordine;--rânduiaiă, armonie, multă înţelegere şi conU atM ^rifer d&Bticbrfe: Pem ra*aceeairtat*r? lucrează şi sufăr, pentru ca toţi s ă 's e bucure şi să se ve- selească-- NfcSeri’ în-aftă-pârt'e'-niz^este cu putinţă .de văzuta petrecânduvse, îrr chip- desăvârşit, nu numai 7dispreţul' de- * iucroriJe^pgezente, tăierea din rădăcină a oricărui prilej de *

tg to d s z -â d ? -* zîrăludte despre socotinţa că sani _ _~s tuturora cele

. ‘ «M M iW fci11 j ^ cele-'triste şi cele vgsde. M âh- acr% ^ ;a d e v â K dispare mai repede când greufetea- iinuK ^ ^ ţg p artâşesc de^obţte cu toţii; au multe prilejuri de bu-

b u c u r i .nu.,.gumai ^ b y n & M t e J o r maT potin;.?f de-ate-tetortattrea: de'alff lor-‘r~—

« s t a motive* .p â r ln » t r e b u e j ă trimi/âm™ " *n ace ste -jao li • a ie -y frtiitl^ .-S ă ' m i• W * * * -• •

rsvoltî şj" luptă, bunurile viitoare,

mrier*

■mf - M

Ideile pcda.sc£rîc2 ale sf. Iczz Hrisoatom

Invoace niclun motiv de împotrivire, nici faptul că nu şi-au făcut fncă educaţia literară, deoarece nimeni nu ne poate: garanta câ vor ajunge copiii noştri la a vârstă Înaintată, şi in cazul acesta educaţia literară, pe care le-am dat-o, nu Ie foloseşte la nimic, iar educaţia sufletului, d e care i-am lipsit la tinereţe, le va păgubi m ântuirea din viata, viitoare. In afară d e aceasta, părinţii trebuie să fie convinşi că studiul Ilterilor are nevoe de moravuri bune. dar m o­ravurile bune n’au nevoie de studiul Ilterilor1. Părinţii. 3poi, nu trebue să Invoace nici motivul că trimiterea copiilor In mănăstiri ii desparte dc ci. Nici acesta nu este serios, deoa­rece aceeaşi părinţi nu ezită a se despărţi de cop ii lor pentru multă vreme, când este vorba de a fi instruiţi în vreo artă sau In vreun meşteşug din cele mai de rând şi

-le. Interzice, păşirea pragului casei părinteşti înainte de ter- m T nareaL~stucfiifor lo r2. Negreşit^ sL loan^ H risostom . militând pentru educaţia copiilor lor in m ănăstire, nu cere ca să se facă monahi. Aceasta o afirmă In nenum ărate rându ri3. Un om otelit In m ănăstire şi Instruit In învăţătura creştină este mai folositor societăţii decâ t un m o n a h -c h ia r t .M o n ah u l cu cine va vorbi? Cu : f . - 1 :a*; z 'i p lâb r.’i P Z : ' izV.z sau cu dumfcrâvila sau p a s ă ,. :u arborii? A ceia nu „are nevpe.de o asem enea învăţătură: totuşi ef face aceasta , nu atât ca să înveţe pe alţii, cât pe sine însuşi. P en tru aceasta este mare nevoe de asem enea învăţătură, m at a les acelora cari trăiesc In lum ea aceasta, căci ei au m a t- 'u şo r p rile j;de a păcătui decât m onahul-4 . - " f

f*;‘ 9 !n opera educaţiei. D um nezeu este în ajutorul nostru. P e jâ n g ă ;c ă ..d ă fiecărui copil, ca şi fiecărui om , un înger păzuOi, care ăiz ^ .ocm ai.ca. - n psciagag®, dar însoţeşte totdeauna siorţanie noastre pentru c reş te rea c o ­piilor6. întinde m âna sa când vede

I. Ibidrm. coL WwThT

^ .rcum a ajutat şi pe Ana, m a m a dreptului Şamul! '. .D acă ‘Dumr.°zeu va vedea că ne îngrijim,şl ne d^m atâta s.l.nţă, ne va-ajutat; dar dacă nu spunem nlciun cuvânt nu ne-va fnrinde mâna sa. Dumnezeu nu-şi întinde ajutorul

^ăUn dacă dormim, ci dacă ne dăm şi noi osteneala" .

KTGef mai greu lucru pentru educaţie este punerea unei temelii-bune- şi puternice; dar odată temelia pusă, toate se 'desvoftăTn chip firesc şi cu multă uşurinţă3, far pentru •educaţie nu există altă temelie mai .bună decât învăţăturile dumnezeeşif, cuprinse fn sf. Scriptură. Dumnezeu nu numai că a porunciUsâ-na creştem bine copiii4, dar prin porunci hotârite. ne învaţă cum să-l creştem. Negreşit, ni! intră in cadrul. studiului de fală să dăm toate- Iccurile din Biblie,

--------- d ta fc d e : s L Jo aa Hri50StQnh=cu-privire la. educaţia, copiilor.'"^Cu toate acestea, frebue amintit că-toate aceste 'c ita te stau

Intre două mari precepte oibiice, ca a o i^ puncte de hotar. — Pnmufir^HQloTpj supuneji-vă. părinţilor voştri in Domnul*

(E fes\ VI. 1) ; al doilea: .Părinţi nu întărâtaţi la mânie *?e copiii voştri, ci creştetf-f Intru invătătura şi înteleptirea • DomnuluiJ 'Zfes., V'. 4). Trebue aaaugat, iarăşi, t i toate textele din Scriptură,, cu privire^la. educaţia copiilor»

- -săut comentate. expIicaXes^iiecute prin marea personalitate moraiăa ar,hiepiscopuiuI Constantinbpolei; şi pe baza 'acestor texte, astfel comentate, îşi clădeşte întreg sistemul său de

"educaţie.

I I . Am amintit mai sus, d F sf: Ioan Hrisostom com pară. - .• sulletul copilului cu un oraş de curând zidit5. In sufletul p copilului, ca şl Intr'un oraş. ztr .t cetăţeni d e diferite f e lu r i i ,

unii fură. al(li fac dreptate; uniF /ucrează, alţii fac. totul lk întâmplare; unii se îngrijesc de treburile mari ale oraşului, ca oamenii de stat, alţii poruncesc, cum sânt conducătorii:

povestesc' ,ucruriru ş in o a se ; cum ^sânU o^m en.. .eslrâ- *naft^aitîi forb esc muna^-cuvlnte avi ura sărit oa-

18

mg. xlvu. coL-C x i-M . ■ z3 '»?***>; ir.iwiÂTjv. MC. LXII. coL 155.

V, 9). XII « n m i #

I d t i lp p e d a g o g ic e a le s f . I o a n H r ls o n tn m 19

menii înţelepţi: unii sânt ’lberî, alţii sânt sc lav i'. Şl după. cum Intr'un ora* irebuesc legi. prin care conducătorii să ţină in frâu, sau, dacă este căzui, să exileze pe cetăţenii răi. tot astfel şl in sufletul copilului trebuesc p use legi spre a orândui gândurile care turbură sufletul lui şi sp re a. desvolta şi ocroti gândurile b u n e 2. %Pune~ a ş a - d a r legi. spune sf. Hrisostom, acestui oraş şi celor cari locuesc t a oraş, legi teribile şi aspre. Fii supraveghetorul ace lo ra cari calcă legile, deoarece nimeni nu are vreun folos de a da legi dacâ nu dă şi pedepse- 3.

După cum o cetate are zid înconjurător şi porţi, to t astfel şi sufletul copilu lu i: zidul înconjurător este corpul_ iar p o rfir sânt sim ţurile: graiul, auzul, mirosul, văzul şl pipăitul. Prin aceste porţi intră şi ies locuitorii oraşului*.

_ adică gândurile, astfel că prin ele copilul se strică, dar, tot ____prin ele^ se şi îm bunătă ţeşte4: înăuntrul oraşului s e atlă. casele, in care locuiesc cetăţenii acestui oraş de cu rân d zidit, copilul, fn sufletul copilului avem m ânia (partea Iras­cibilă a sufletului) (6 Oopics), pofta (t) e-nxGoţua) şi ra ţiunea ( to X oyiocix6v). Fiecare din ele a re o locuinţă a p a r te : m ănia işi are locuinţa in in im ă ; pofta in ficat, iar Taţiunea in c ree r. D easem eni fiecare are virtuţi şi viţii. V ir tu ţii părţii irascibile ale sufletului sân t: răbdarea (r4 sto'fpocoVTj) şl b lândeţea (;/j eiv£ifx)t iar-viţiile: harţagul (vj 0caa6 u7]c) şi incâo ă ţân area (73 7;ot- Xsitot/j?). V irtutea poftei este cu răţen ia su iie teascâ {rj oor/j), iar viţiul.- desfrânarea (yj ;iziK ^zviy, V irtutea raţiunii es:e înţelepciunea fp i'sq jid j, ia r viţiul necuncştln ţa (7) fivvoia)5.

D upă ce- sh- Ioan H risostom a descris sufletu l copilulufe dă legi, potrivit căro ra trebuesc educate atât sim ţurile , câ t: şi mânia, pofta şi raţiunea.

oă vorbim mal întâi despre educaţia sim ţurilor.

12. Lim ba este organul c e l i r ^ -’e s în trebu in ţa t, a sa c ă . acesta trebue ed u ca t îna in tea celorlalte sim ţuri. Sf. Ioan H risostom c e re să s e p u n ă gurii uşi şi zăvoare d e a u r , nu de lemn sau de fier. A ceste uşi şl zăvoare d e a u r s â n t cuvintele lui D um nezeu , c a r- , ™ !m is tu lu h s â n t

1. Ibu itm , § • 2. Ib iJv» , §

X Iiridem, £54. 16 idem , îj

; 23. ? . <MO. 24, p. 10.2 6 . p. 10.27, p. 10.

5. Ibuicm, -j p . ZL

20D. F'ecjoru

mai dulci decât mierea şi mal de pre| decât aurul şi piatra scum pă (/&» XVIII, 21). Prin urmare, sâ fie învăţaţi sâ aibă mereu In gură cuvintele dumnezeeşti, să rostească cuvinte cuviincioase şi evlavioase ', să cânte psaimi \ Să f(e alungate din gura lui vorbele de ocară, de batjocură, cuvintele necugetate şi neruşinate, vorbeie de spirit şi glu­mele lumeşti, cântecele desfrânate şi povestirile nepotrivite 3. Să fie invajat să nu insulte pe nimeni, sâ nu defăimeze, sâ nu se jure 4. Pentru a-1 deprinde pe copil cu un lim­baj cuviincios, nu este nevoie de mult tim p: dacâ dela început copilul este supravegheat, ameninţat, pedepsit, sânt d#»ajuns două luni ca sâ se nască In sufletul iul o deprin­dere, care. încetul cu încetul, se preschimbă intr'o dispo­ziţie naturală 5.

13. Auzul este al doilea simt de care trebue s l aibă grijă educatorul. Auzul are m are legătură cu graiul, deoarece dacă zăvorim auzul şi nu lăsăm să intre prin această poartă, cura o numeşte sf. Ioan Hrisostom, nimic din ceeace este pierdut şi stricat, nu pcate să iasă ceva -âu pe cealaltă poartă, gura: .C el care nu aude lucruri ruşinoase sau rele, nu rosteşte lucruri de ruşine, dar ia că aceasta va fi :ar~ aeschisâ iuturora. o va pângări şi pe aceea şi va pro­duce iurourare :u:uror ceior din lăuntru** J. Pentru acest m su .. copilul nu .rebus să audă nimic necuviincios nici ie ._ icrvtton. ~:r: iele. pe iaecg , lici ie ia guvernan tă7 "Dacă se .nia.Trpiă z i p c 'r? s 'sa sc i ^^pilulul ucruri ze ru­şine, 3â -! îndepărtăm de lângă copil, ducă ce l-am pedepsit şi l-am certat B. S ă nu audă povestiri neruşinate si .m o­ra le 5 Dar pentrucâ copilul are nevoie de povestiri, să nu-.- Jpsim oe acesrea ?i să-i spunem povestirile uşoare, potrivite gradului Iui ae înţelegere, din Bibiie. cum este povestirea .ui Cain şi Avei (Facere, IV, 1 — 1 6 ) 10 sau po-

t. Ibidcm. § 25, p. IO—II.2. Ibidtrm, § 34. p. 13; § 60, p. 21.3. Ibidcm, § 26. p. 11 ; § 34, p. 13.4. Jbuîem, § p . 12.5. Ibidcm ,. § 35. p. 12.a ibidcm, § 36, p. 13.7. •uiuart, \ 37. p. 13.S, Ibidcm. | 53. p. 20.

Ibidem, § 34, p. 13— 14.JbldâM, Ş 39, p. 14— l i .

Ideile pc<iagog:oa ale s f . io a n H rt»o*w m 21

vestirea lui iacov şi lesau (Facere, XXV, 2 8 — 3 4 ; X X V II; XXVIII. 10— 22) \

14. A treia poartă a sufletului este m irosul. T o t cu atâta grijă irebue păzită şi aceasta de educator, căci prin ea se introduc in suflet mirosurile piăcute. arom atele, parfum urile. care siăbesc tensiunea sufletului şi m oleşesc inteligenta. Prin adulm ecarea m irosurilor plăcute se a ţâ ţă şl-se desvoltâ ic :im punu plăcerile. P en tru evitarea lor. educatoru l trebue sâ astupe şi să sigileze şi această poartă. F acu lta tea n asu ­lui „nu este de a primi m irosurile p lăcute, ci de a respira ae ru l“ \

13. Văzul este cel mai greu de păzit 3. pentrucâ. are înăuntru şi in chip natural focul4. Din această pricină acest simt are nevoie de legi severe 5. Iaiâ aceste le g i: Copilul trebue îndepărtat de priveliştile ruşinoase 6, şi m ai cu se a ­m ă de teatru. In care se văd fem ei goale şl se ro stesc cuvinte de ruşine 7. P e n tru a-1 desgusta pe tâ n ă r d e s p e c ­tacolele de teatru, sf. Ioan H risostom dă părinţilor u rm â to - *ul sfat; ^eara , după ce se term ină spectaco lu l, ta tă l sâ ia pe copil de m ână şi. arâ tâncu-l pe cei c a re a u fo s t a- colo, să râdă de bătrâr.i câ să**’ —35 ne in ţe lep ţi d e c â t ce i tineri şi de cei :îneri iu fost ap n n şi. D upă ce i-a a ră ta t p e toti aceştia să i n t r a i r 3 copil: C e au câştig-- e i? N im ic alt­ceva d e c it ruşine, ba tjocu ră si d isp reţ *. U n a lt m ijloc p e n tru a îndepărta pe :coi! de SDectacoiele de te a tru c o n s tă in ^ .d rep ta rea ater.:;e! spre i . .e " -m u se ^ . ca re o c t £&-; •ncânte ochiu l: ceru l, soareie . 5te<e.~. .^ n ie parflăzm uui, livezile \ ciădirile iru m case .T um ^scică suiletulu» In sfârşit, pentru a păzi sim ţul văzului, tre b u e să-l d e p rin d e m sa iu um blă ’t.zczzv * .. ’ă sâ m p âru l m a re . s ă n u - l

1. Ibidcm, § ^3— 31. ?. 16— l9.2. ibidcm, i ?.3. Ibidcm, l : 5. ■3.4. Ibidcm, 3 cC. ?. I i ,3. Ibidcm, § 36, ? . -0 .6. Ibidcm , § 77, p . 26.7* rb,a*^' § 3d. ?. :r* > '• ti; "Am». MC

LIV, col. 6-12: £!$ n JSt;px ccacÂarpcca ^ iX*r=»v îrctfv tţTjxovrs -prp*p&i* v Tifn- v - 2:: - «a -resi si^rţ^ocuvr)^, MG, Ll, coi.

3. n«p*. u —• - s a ţ *. y j ' -ovlsc i* r x a - r .y t i r**1/*. Op. cj-5 79 p. 36.

9. ibidcm, § 39. 7. - J .10. fhtdem. i *3. \ A1 1 . /fri./e-M, | -a. 7 .

O. Feciopu

atfm dm aurdrii .’n J.*schJ, .n /«rui «jilţului sau a braţelor, să nu-1 îmbrăcăm cu haine scumpe £â fie învăţat că. cea mai mare podoabă este de a fi fără podoabă materială 2.

16. Ultima poartă, prin care intră in sufletul copilului im­presiile din afară este simtuJ tactil. Acesta nu este locali, zat într'o parte anumită a trupului, ci este întins pe tot corpul. Educaţia simţului tactil se îndeplineşte îndepărtând din viata copilului tot ceeace l-ar face să ducă d viată molatecă şi leneşă. Prin urmare, să evităm a-i îmbrăca cu haine moi şl a-1 culca pe aşternuturi moi. ci sâ-1 invătăm să ducă o viata aspră, să-J creştem aşa cum sant crescuţi atleţii, deoarece şi copilul trebue să fie un atlet al iui Hristos. In sfârşit, să-i interzicem sâ vină in contact cu alte- corpuri omeneşti 3.

17. După ce si. ioan Hrisostom a dat legiuiri pentru edu­carea simţurilor, tace acelaşi lucru şi cu educaţia părţii Irascibile a sufletului, a poftei şi a raţiunii.

Sf. Ioan Hrisostom dă mâniei sau pârtii :rasc:bi!e a sufletului nym eie de facultatea :iranica -6 zocw atov), câc: aceasta, ca ur. adevărat ::ran. s tăp ân e sc su:Jetui om enesc Impingându-I !a multe fapte necugetate. Educarea acestei .acuităţi su/leteşw ... .. . ac m * ,z im por:anţi, educator'.. :re-bue r ie îoşr v ~îzl ~*in educarea ei îiuncem sâ ne stapanim pom irue necaibzuue aie suiletuiui, ne .r.va- tâm cu răbdarea şi cu blândeţea in raporturile cu semenii

Dontnj 3 dobândi ^rocr« educatorul are da-. - . : a ^ . .v * 2 î 2 r e — ~ . . . * - n e d r e p t ă ţ i l e

:âcute de a lţii4. Cel r.al bun exerciţiu pentru a rm a re a sufletului copilului '.n această JT"?ctîe sânt relaţiile sale cu servitorii, cu zei ae aceeaşi vârstă cu el. Sâ-j supraveghem purtarea lui :aţă de ei. deprinzându-i sâ-şi stăpânească mânia când aceştia nu-i ascultă rugăminţile sau ii dau. puţina im portanţă. Mai mult încă. sâ căutăm noi prilejul de a-i mânia pe drept sau pe n ed rep t5. D acă copilul îşi

1. Ibidem, ţ — [“ 7 32. Itidem, 5 37. 7. 2 l..3. Utidim, $ 63, p. >2.«. Ibidem. i ho, I ii , /liderit, i x-— *5. 7 . 02—

I

luciii* p i<a Ojflce lie *t. Zoaui —r»aOâtoaX

stăpâneşte mania fată de neajunsurile făcute de aceştia, atunci am dobândit m are lucru. Chiar tatăl poate sâ-i dea prilejui de mânie ; Intervenţia sa nu este Insă atât de salu tară ca a altora străini, pentrucâ faţă de tatăl său, din pricina respectului pe care il are fată de părinte, nu se va revoita. ^-ccedând astfel, sufletul ccplluiul se exerclteazâ In casa ? l r i r . te i : :â ca îî :n atlet. care. - \ de zi, IsHntâresre co r­pul în vederea victoriei f in a le : Un alt mijloc pen tru educarea părţii Irascibile a sufletului este şi u rm ătoru l : să fie învăţat să se servească singur in treburile oe care le ocate face de a se soâla singur pe picioare, de a-şl lu a hainele, de a se lipsi de ajutorul altuia în baie. Invătân- du-I sâ se servească singur, ll vei iace nu num ai sănătos, dar şi *'ărâ mândrie2, căci va fi învăţat sâ nu d ispreţuiască treburile aşa numite josnice, pe care, de obicei, le fac în societate sclavii3. in sfârşit, sâ fie deprins sâ suporte , fâră sa se supere, pagubile pe care i le-ar pricînui alţii. E du­catorul să deprindă pe ccpil să fie iertă to r şl b lând faţă de cei cari i-au pierdut sau ‘.-au stricat ceva din ale lui, cum ar :! :ccul sau tăbliţa de scris. D acă v a învăţat să •u cc r>e icer.e pacube mici, la care copilul tine mai m ult i? c i : ’a -!a:c .ui. :: i a c i tatăl reuşeşte acu m să-» '.nm oaie Invârtcşenia mâniei, va outea. mai târz iu , când 'a fi In vârstă, să suporte şi mai mari. Şi Iarăşi r — .i .enu trebue sâ-( cu m p ere îndată lucrurile p ierdu te sau stri­cate s r .e a po tcJ m ânia lui. A ceasta să o facâ n um ai dacâ vede că fiul său nici nu le cere , nici nu-', s u p ă ră paguba’ 3 'a r părea că aceste lucruri sân t de m ică i r r ' i r - tantă. car si. 'o an H risostom ard y i jâ 3â spurJL . . . . _ . c vorba de lucruri mici. ci de o rân d u irea în tregel lu m i415.

Dacâ copilul trebue deprins sâ-şl s tă p â n e a sc ă m ân ia şi sâ suporte cu răbdare nedreptăţile , p e ra re siţil . le-ar face, trebue insă să facă uz de ea, a tunci cân d este v o rb a de nedreptăţile ce le -ar suferi alţii ie la sem en ii lo r0*. Aci m â ­n ia este folositoare ; nefolositoare e s te acolo n u m a i u n d e ne apărăm pe noi înşine. Sf. aoostol P av e l n 'a făcut uz

1. Ibidem. 3 0 8 . 3 . 2 12. Ibidem g 70, p. 24.3. Ibidem, Ş T(r p. 24.4. Ibidim, 5 73. p. 25.3. IbuietH, ^ 74. *j. 25.c. 3 :-o, p. 21

niciodată de mânie pentru ei însuşi, ci când a văzut că alţii sânt nedreptăţi. Tot astfel & Molss* care era bIândcu toti oamenii, a luat apărarea celui nedreptăţit (Eşire, II. 11-25), dar când a fost insuşi insultat, nu s 'a apărat, ci a fugit (Numeri, XII, 3 ) ' Sf. Ioan Hrisostom inchee aceste sfaturi, spunând: .Înmoaie astfel mânia copilului, încât ea să dea naştere Ia gânduri blânde. Dacă nu simte dccgu3t de nimeni, dacâ suportă paguba, da:ă nu are nevoie sâ fie servit, dacâ nu se revoltă când altul este cinstit, de ■jnde poate să se m ânie*?2

18. Odată cu vârsta de 15 ani începe In viata tânărului, să predomine pofta3, iar prin poftă sf. Ioan Hrisostom în­ţelege instinctul sexual. Astfel câ vorbind despre educaţia poftei, vom vorbi despre educap'a instin:tuiui sexuai. Pofta se manifestă sub două forme: sau tânărul este corupt de alţii, şi avem sodom ia4 sau corupe el pe alţii şi avem curvia şi adulteru l5 Patima desfrânării este cel mai trist i'n tre rele, este o ciumă mai primejdioasă decât ciuma a- iu rlto are de moarte, este o ciumâ care răstoarnă iu nu­mai ,'egile scrise, dar şi legile na tu riid. Din accastă pricină, cere sf. ioan Hrisostom să îndepărtăm pe copil deia ^r.22 râu, car mai :u seam ă de ae$tn-balare T Mijloacele re ­comandate de arhiepiscopul Ccnstantinopolei i păstrarea curăţeniei sufleteşti sânt de două feluri: negative şi pozitive. Mijloace negative: 1. Să-l învăţăm să dispreţuiască soec- tacoiele fn care se produc obscenităţi *; 2. S ă nu facă baie cu femeile şi nici sâ nu aibâ legături cu ele 3; 3. S a nu se apropie de nicio fa tă . împrejurul lui z£ fia r u r a l 2 servitoare înaintată In vârslâ, o femeie b ă trâ n ă '”

1. Ibidtm, § ,«3. p. 332. (bidetn, § p, 25.

. . . § 7b. p. 25: Mrţvţ fld>t«poc«lţ njv "Avvav, MG, LIV. : .u j52 .0*uA.a r îi ; -njv r.p i; *?«oca/.ar.xat; j.' rr.;ctoÂijv, MG, LXII. Zi\. 425-^26

4. flpdc T^rxr/ -x tjp s , MG. XLVII. col. 561.5. fbirirm. col. 260-3*2; IIay. • -Zt: - r<4ac - iZ_ .~txra, Oft. cit., § *c. a, 23.

O. \\yj- s i ra v Ba-âpa, MC. XL Vii, sol. .360-301.T. AtŢii; M n p g ţ -nj* " i w v , MG, LIV, col. 652.

& fo v ia ţ jtvtKpiouv z i riK-Jtx, Op. cit.,261 ■A?7ac *1* “ Awcw. MC. LIV. co!. Î i 2 -

^■x'-rrre^w Jii} Uâ-ctaov raD> l^ x o v ta WW*»!»- I ” 3 'a Î Z T ^ 2 5 ? ^ * * rjf* klnjiiooevYK, MG. Li, co|. 330.

O <0 , ' 1? <tVC> 541 ivat;*v «:v - -j*-,*. . .10. Il'ttkut. § 79, p. 26.

Ido'.!? alo r.f. Ioan Krlsc^tozn 25

pozitive: Sâ-i oiere exemple de oameni curaţi suiieteşteşi mai cu seam â dintre servitori, dacâ se găsesc servitori curaţi sufleteşte, spunându-i ca ar fi o necinste pentru el să se arate mal nevrednic, mai râu decât un se rv ito r1;2. Sa postească cei puţin de douâ ori pe săp tăm ână: Miercurea şi V in erea2: 3. S â tie învăţat sâ se roage cu multâ r â v n a şi sdrobire su fle tească3 : 4. Să se ducă la biserică ‘ ; o. Sâ vadă pe preot spre a lăuda in faţa ta- calui sâu f aDte le lui b u n e ; in felul acesta se naşte In su ­fletul lui dorinţa de a deveni din ce in ce mal b u n 3 ;6 . Să i se vorbească m ereu contra destrăbălării şi sâ se laude curăţenia su fle tească ,J, spunându-i câ nimic nu îm podo­beşte mai mult tinereţea decât curăţenia sufle tu lu i7 : 7. S a I se povestească despre cei ce au strălucit in curăţen ia sufle­tească atât dintre păgâni cât şi dintre creştini, dar mai a les de curăţenia sufletească a lui Iosif3 ; 3. Sâ fie răsplătit cu daruri când vedem că este curat sufleteşte 3 ; 9. S ă nu fie lăsat de capul lui. ci to tdeauna sâ fie ocupat ,u: 10. Să nu I se dea bani 11; 11 . S â fie am eninţat, dar mai cu seam â cu muncile iadului pregătite ceior neînfrânaţi 12. Să fie căsătorit de timpuriu, inainte de a-şi fi făcut o situaţie. inain:e _a. a-si :’i -Scut serviciul militar -1 A supra acestu* pune: st. 'c a r H rîs-*—~ stăruie (car:a jnu it incât 3 i r putea spune câ es : -1 cin t i . nacele ce 'e t i ai eficacepentru păstrarea c u r ă ţ e n i e i sufleteştiîJ.

1. ibidcm, •§ 79, p. 26.2. Ibidem. § 79, p. 26.5. ibidcm, ■§ 60, p. 27.[ v- - - rT. Ş 73. p. 26.i . .btiicm. \ 1-3. p. 2S. î . . . z. 26■?. /bidon, 9 p. 2S.7. ap&TO; î t ; ^|V "A w iv. MG _ÎV. coi.i . Jioi ^ -si zz>- ^îvia; ifv ^ssn n ~z. -ZX.VO. Op. cil.,

2 o l. o. 21.9. fbideni, § 75. p. 20..0. ’0 |n /. 's >V i l ţ zzv ilarzcrxiyi rjv iBCtrPwlLâra**, MG, LVIIJ, col.

5*2-583.1!. WiV. ts/a^cciac •.x: ir.in; »jîrsur fo v ix ; ^xcoizzx'i ~z -ixva, Ot>. c i t .

5 r2. 3. I î .12. /&!..../», 9 76, ? , 25.!3. Ibidcm, § 61. p. 2 1 , ’OlttA&t viV (L; -;6v a-*.ov Mx-ţiVatcv civ ioafr*A t3nţv,

MG, LVili. col. SS3; *OjuÂfa «K jl ; -rhv TinoOwv 2 ' ia^oATjy. MC. LXII. col. 34C . 'JfiUkla *• ttiv ape; wcaoa>.c>v-.xi!; s fcwrtoMjV, MG, LXII, col. 425-426.

14. Despre cisâto ite, despre foloaaeio ei itS t pentru LArb.il sl fomoia c i l »i oenttu socletaie. ’Jeaoro frum uieţea vieţii familiara; fleaore oanil nl jfânl. ii. car. -irtfoitom -oroejte în nenurnlfaie rinuur.. .Mu az tsu . au .tunial n iM-raliiM

:l3encoa£că, .iar t ilteratura inivaraaliL pagini .-nai ntmoose ca cqIo 48Tţse

26

r.'. .w-n Hrisostom je i i r 1"? -aţiunea z i facultatea care stăoâneşte întreaga viaţă sufletească (6 sâvrcov xopio^ s râ «dvra ooŢ X parst)A cesta filnd rolul ei, urmează că Sf educaţia raţiunii este de mare importantă. Totuşi, ar fio greşaJă să se creadă câ sf. Ioan Hrisostom înţelege prin educaţia raţiunii îmbogăţirea ei cu diferite cunoştnte sau formarea ii în vederea unei :ât mai lesnicioase primiri a acestor cunoştinţe. Aceasta s a văzut mai sus destul de lă­murit: sf. ioan Hrisostom. prin principiile sale de educaţie, urmăreşte formarea unui om morai. formarea unui creştin instrucţia ocupă puţin loc în opera sa, iar puţinul acesta este subordonat educaţiei morale, este un auxiliar in ve­derea scopului final ai educaţiei, moralizarea copiiuiui, sau cu termenul religios m ânuirea suiletuiui iui.

Sf. ioan Hrisostom spune că virtutea raţiunii este în­ţelepciunea. iar viţiul ei necuncştinta2 Sarcina educatorului stă tocmai in desvoitarea înţelepciunii şi in înlăturarea ne- cunoştinţei3. Aceasta se săvârşeşte dacă sădim in copil frica de Dumnezeu, deoarece, potrivit cuvintelor sfintei Scripturi,, „frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii- (Prov., I. 7), dacâ Ii învăţăm să cunoască pe Dum nezeu şi învăţă­turile lui, sâ cunoască peaeapsa şi răsplata ce ne aşteaptă

jc s s : mare Ierarh si neîntrecut nioraJlst 'O ju/is zrf ai; %•/ Moctfratcv« ţ MG. LV1IJ. zoi. 675-oiO; ’OjuÂix yY — -.-ic EpdSii; -rtbv ’Ar.s-n6Xcav. MG. LX, col. 5o ,-3 t4 ; 'Ouufa :i ii; titv -poc KoÂscsaaiţ »xio?oÂriy, MC. LXI], col. 579-302; iradusâ în romineşte de î heodosie Athanasiu. in S f. Jbait Chrisastom, Canitntnriil* sau explicarea epistolei cdtră Coloseni, 1 jj II Tkeuiiouicem. Bucure ftl, 1905. p. 151-157 'u-iuia *• 1Iţ t»]V ^ a rppAtW. MG. LXII. col. 423-428; traduşi in romdneşîe de Thcoacsie Atha-Baatu. Op /t p. I I 1-220; ’^ i u î j x ' t!,' 'Ec«c(o*j; kzur.cÂtjv. MC.V . „* r~“u£~ :mănci»r. do Theodosie Athanasiu. In 5 / . /ba»/irtsntfint. ”M n in in iir , u u txpiuarfa epinota aura .zfrs/nt, ,451. 1502, 190-212. x»wtcaIXC7 pjparr .Aii. i t vx; W fm a ; ixas-.s; rr;v twi-wa -jva'.y.ap<ir3î» 1 , l-’J- ^ c0** 207-21$: tiadujjd (n românejte de CilgorioL>ucUul, .n iy /tw« Hrisostom. Cui mir, Bucu/eţi:, 1627. f. 35r-59r jt dc N. M. Mannoscu tfi £ r« Ju omiUticc ttMupm es/or trei chodntjri al* sfântului îoan Uinsostom .tfsprr oisittorir, 7ziA Uî Licenrx 3ucurc$tl. ;-aNS. ?. 59-52. EL-

^ 4 tiv -* wuiiiH. iâiu^î»r ? ’ ,,, iiiyo* iv !Ctp(tp. Uaxmcunztpa i t i « v . iiv -,0*0 liiy r-

-cr.. /U. 5M 0) ||G , LJ. ccl. 2l7-22c: traouu in româneşte aa Onacno DaV-i î î î ' f t l ' ^°y*53V 11 * N‘ * ^ *•*/.. « -6 5 . •E^.uovtT*

:uv*uux;. MC, Ll, coi. -205-242; tradus* ta 'omftncfn do Ctioone Dascălul, c*. rtr.. t 27»^55c. de N. M. Marmescu.S ’& r JriSZS , 5‘n e*0n U *,ielucri'«* ^«otulul V. lonesco în Nr. 5etn j f j / y j . ttarelr Lumii. B ucurejd , 1937.

§ as, p.’ ^ et ’MV°aB ^ ^ ,,r ^ ^ v rjtî» 1’ -a itxva,a /Pfrffm, 6 6 S, 22 .5. ^ 25.

rticiîo t -x.» M.Jdoatorn 27

dincolo in iumea cealaliâ \ dacâ ii arătăm lămurit adevărata | valoare a lucrurilor omeneşti, căci num ai dacâ va şti să-şi

dea seam a de valoarea :s ;c r lâm ânteşti va fi in stare săI dispreţuiască bunurile vremelnice si să se Îndrepte num ai

către cele v eşn ice2. P e scurt, ca să fie cineva cu adevărat | înţelept este de ajuns sâ se team ă de D um nezeu şl să

aibă despre lucrările omeneşti z cunoştinţă justă, şi po- j trivltă3,

20. Sf. Ioan Hrisostom. in opera sa. dă educatorului o sum ă de indicaţiuni. prin care acesta coate săvârşi cu folos ed u ­caţia copilului. Pen tru pedagogia m odernă, aceste indica- ţiuni nu par extraordinare şi noui. dar pentru tim pul in care a trăit si. Ioan Hrisostom. când nu exista o pedagogie cre­ştină sistem atică, meritui său este m are. că a ştiut sâ arate, atât de clar şi atât de conştient, arum ui pe care trebue să-l u rm eze educatorul

Grija cea mai m are a educatorului trebue sâ fie a c e a s ta : sâ nu răm ână nepăsător a ţă de ceie mai mic: an te ale co­piilor. şi sâ nu se m ulţum ească sâ sp u n ă : aceas ta nu-i n im ic5, sau să !e spună num ai: .N u copii, nu faceţi acea­sta “ 6. D e aici vin toate relele. Căci dacâ nu instruim pe cooii în lucrurile ce '“ mai mici nu vom reuşi niciodată sâ-i -Z 2 .Z. .r. stare z i - ir :e a sc â lucruri mari, în tocm ai ca şi

cu invaţarea literelor aifaoetului nimic nu este mal de pup'n preţ decâ t cunoaşterea literelor, şt cu toate ace stea , prin învăţarea lor, se :'orm eazâ oratorii. învăţaţii şl filosofii7. T 3t astfel şi cu pova;a . nu-i deajuns num ai sâ-i sfătuim pe copii ?â nu ‘a c i i ? 2U *?! ;c n t-iv^R lm ruenergie accio zr.cz : : n c ş p e i a zr .z zâ . .•povâţui. sp u n e sf. Ioan H risostom . Înseam nă nu num ai a da sfaturi, ci dacă i'acsm o rană :ot pe atât d e adâncă pe z i i i e pu te rn ic - ^ -c s a ir .c â este p u rrez jau n ea rautauL Nu aste de iju n s sa vorcim num ai, mc: num ai sâ tnaem -

2. Ibiaem, j ’.C,3. jp tiicm . Ş 61, p. 29.♦. Joiaonlne Soiclmaycr, Die ' leaj^oczii des Jo'natinci CrtrysoMtontun,

Munster l. 'V.,

T . ^

3, ‘O uau - -v U z . 3=— MO. t-VUI. col 5C4.O. EU: -x J f r p s •xxrrxr»ic#ir> -it, .Jlxt■=** --câv 7*-pvoIot- (l«B rjo*. «aOtov v/ipsor^ţ -ţa-. -3 « îl*nţi»c4v»}ţ, MC. LI. col.

«Vin» col»

WlA.N D. Focioru

năm. ci trebue sâ-i îngrădim cu multă fricâ, ca să tâJem din rădăcină nepăsarea tânărului* *.

Cu aceasta venim ia celdintâiu mijloc de educaţie pe care ll recomandă foarte des sf. Ioan Hrisostom. anume pedeapsa. Părintele nu trebue să fie moaie cu copilul, să nu-l fie milă de el. sâ nu-l linguşească şi nici să-l îngri­jească peste măsură. Copilul are nevoie de asprime, trebue sâ ştie de frică, căci dacâ sf. Scriptură cere ca femeea sâ se teamă de bărbat (Efes.. V. 33) cu cât mai mult copilul de tată a. Forma de pedeapsă pe care o recomandă sf. Ioan Hrisostom pentru' îndreptarea copiilor este biciuirea, bătaia 3 Totuşi, am face o nedreptate mareiui ierarh dacâ am spune câ bătaia este singurul fel de pedeapsă pe carell cunoaşte. Nu. Bătaia o recomandă In cazuri extreme, însuşi o spune câ nu trebue copilul bătut mereu, spre a nu fî obişnuit cu bătaia: .Nu-l bate mereu ca să nu-l o- bişnuieşti sâ fie instruit astfel. Căci dacă va învăţa să fie instruit mereu prin bătaie, va fi învăţat sâ o şi dispreţuia­scă. Iar dacâ a învăţat sâ dispreţuiască, totul s a stricat. Deci să se teama de peoeapsă, dar să nu o primească. Să fie mişcat biciul, dar să nu cadă jos. Ameninţarea sâ nu meargă Ia faptă. Dar sâ nu se vadă că râmân !a am e­ninţări cuvintele *21? A m e n i n ţ a t u n c i este 'y :r i. când aste crezută c i j z c z z s r. îsptâ. Căci daci cei care a păcătuit va afla fconcmia îa. va dispreţul. Ci sâ aştepte

- • - •o s* -*r z i nu-l nedeosestl. ca sâ nu se stinca frica, ci câ .c.T.ir.1 :a cn :cc rare -sie In toată vicca- rea sl arde de peste tot spinii sau ca o casma ascuţită, care saDâ până in adânc* 4.

r e ;ângă pccsaoşa ilzlcă, z i Ioan Hrisostom reco- m ar - şj pedeapsa horală C3 stimulent educativ. Tatăl :cs:? £ z sentimentul de demnitate ai copilului: dacâface o faptâ ruşinoasă sâ-l ararăm pe servitorii buni şi sâ-1 spunem câ este o ruşine pentru el sâ se arate mai n e ­vrednic i t c i : cr. :e rv iio r3 Sâ sădim In sufletul lui em u-

28

111 ***Wooviji MC. Ll. ooi. 22S-3-29.

4 Z t U W4V

î î - 7. *

îdstlo -•r.lagogîc* ale ?f. Ioan H risostom

latia. mai cu seam ă faţă de cei de aceeaşi vârstă cu ei, .căci smuiaţia are mai multă putere decât frica sau făgă­duinţele- '. în sfârşit, alte pedepse mc rale rec i man aate de si. Ioan Hrisostom sân t: reproşul pentru faptele lui urâte, admonestarea, do jana2.

Nu fără folos pentru desăvârşirea educaţiei sânt şi s ti- mulentele psihice. Când copilul este ascultător şi IşL dă. silinţa sâ fie bun. sâ -1 răsplătim cu daruri, sâ -1 sărutăm şi sâ -1 îmbrăţişăm, ca să arâtâm prin aceasta câ ne bucură foarte mult purtarea lu i3 Să-! ducem apoi la preot şl el sâ-i laude purtarea !ui frum oasă atât In iaţa tatălui sâu cât şi a aitor oameni \

Un alt mijloc pentru reuşita educaţiei este şl crearea obişm tinţei în celc bune in copil. Obişnuinţa e3te un fel de a doua natură 5. T irania obişnuinţei este aşa de m arer atât în cele bune cât şi în cele rele. incât dacâ ne obişnuim sâ facem ceva. apoi aceasta o facem ferâ o- steneală, deoarece sântem împinşi sp re ea fără sâ vrem . Cei cari au deprins obiceiul de a face sem nul crucii, iî fac fără sâ mai iie nevoie sâ le-o spunâ altul Din pri­cina acestui caracter al obişnuinţei, sf. Ioan H risostom cere educatorului să sădească In copil o o iş t- .n ta m laptele cele bune. Sădîrea cfcisr.cir.^îcr 'a :cpil este cu atâ t T;ai uşoară cu cât sufletul iui este fraged r. :ar sfaturile şi în ­dem nurile ncasrre ce Im prim i In suiietu» .ui ^a o p ece te in ceară *. Astfel dacă din primii ani fl 'r .cepanâm ie a. rau -! conducem pe sa iea oineiui, /om statornici In ei această deprindere ca o lege natu ra lă 9 P en tru ca sa a ju n ­gem aici nu este p rea g reu . sân t ie a iuns dcuă iun: p en ­tru ca sâ reuşim to tu l10.

1. Ibidem. § 77, ?. 26.— ibidem, 3 2,0, 3. n3. ibidem. § "5, ?. 2o.4. fbtdem, 9 ,53. p. 2S.

V ?' ~ ~ 7 t ' ‘~s> -i: ..C—X. coi. 3«, (inujM'Y u.- -rr> - : zCs. • • - ---■ JV, ------7. Vq:t 3.

1 iv 21“^ * 7 i n f c r t t o --u 13* 77111^ MC.rtîVao-ir “•* *"* 1,1 -• ".*•_ '1- pliu'.aj H; 'ân - z r ^ yţ re. tac-• v‘. r r . ~ .CL

' G' ÎTT ' ^ ^ '-C -■5 33 P 1 ° w v r : ' : : - * 4 M * : T * _ r -= s m . ^

-entru a purei :mJ In îuiletui :coimiui ouiir.-jnţa ,n bune, este nevoie ca educatorul să i s u p r a v e g h e a s i d e s i 1: ' . In fiecare zi educă pe copiii, ai foarte mare grijă de el,'şl. prin orice mijloc. Împodobeşte şi educă sufletul lor' 3. Şi mai cu seamâ educatorul trebue sa se uite cu atenţie la ei spre a vedea care este darul dela natură spre a-i desvolta şi care este cusurul deia natură spre a-i indrepâna '

Postul Şi rugăciunea sânt apoi aite mijloace, care a- juiâ educatorului mai cu seama pentru păstrarea curăţeniei suleteşti a copilului 4 Sf. Ioan Hrisostom recomandă ca sâ postească copilui cei puţin de două ori pe săptămână: miercurea şi vinerea 5. Rugăciunea sâ o facă cu râvnă şi cu stărulntâ. Insotlnd-o de semnul sfintei crucia. Să nu se spână câ sânt nepotriviţi copii pentru rugăciune * din con­tra, vârsta lor este capabilă de această Inalfare a sufletului câtrecer. Ca exemplu si. Ioan Hrisostom dă pe iosif, pe Iacov. pe Danfil, peSolomon. şi pe Samuil, cari erau mici copii şi se rugau .ui Dumnezeu 7.

r e lângă rugăciunea In casă. -?.arele 'erarh recomandă şi ducerea copiilor !a biserică şi nu numai la slujbele din du.-nlnlci şi sărbători, ci şi la privegherile se fac in sjunui saroâtonlor4 . Părinţii trebue să meargă totdeauna împreună cu copiii 1a biserică, căci mai multă piăcere stofe cineva când vede pe copil alături ce tatăl său In biserică, decât când vede un viâstar tânăr caie ră­sare din rădăcina pomuiui său Se zirrr.t apoi ca Pă­rinţii sâ aibă o grijă deosebită chiar când merg cu ei la biserică: sâ nu se ducă acolo fără aica vreun fo- •os cin aceasta. ci sâ ,re ceară socoteală de cele =»u auzit si iu invâtai In bisenc*. /.iccmai - jc t ie :e r :oco-

IdeUe p^daeoşrlco alo ai. Ioan Hr.MMom 31

.du.a şc-.-^ior id ceis :? iu invâţat ia şccală 1 Mal m u Inca, duminica şs sârcatcriie, cupă ce r.atâl se întoarce de la biserică cu familia lui. sâ cheme In jurul său pe femee şl pe copil, sâ deschidă sf. Scriptură şi să le cetească din nou cele ce s’au cetit la sfânta slujbă, sâ le repete In faţa lor toate învăţăturile, pe care ei !e-au auzit acolo. In felul aceasta învăţăturile bune aflate In biserică se vor sapa a- dânc. prin repetare. în sufletul copiilor2.

Pe lângă mijloacele de educaţie notate până acum. sf. Ioan Hrisostom cunoaşte încă altul asupra căruia stăruie foarte mult. anume catehizarea copilului de câtre părinţi. In lucrarea ia .Despre gloria deşartă şi a tm trebue sd crească părinţii pe copii*, consacră acestui mijloc de e- ducaţie 14 paragrafe3. Pentru sf. Ioan Hrisostom. catehi­zarea copiilor are dcuâ scopuri: primul, de a înlocui po­vestirile din mitologia antică, prin care se făcea în timpul său in şcoală instrucţia copiilor * şl ai doilea de a instrui pe copil in Învăţătura creştină, de a-i deprinde cu ce­tirea sfintelor Scripiuri, pentru a scoate din ele toate în­văţăturile folositoare pentru '/iată pe care această carte ie cuprinde. Copilul îreoue sa se ocupe cu cetirea Bibliei din fraceda ccpilărie 1 Să. nu se t r .a c ă câ ce orisos acea*.* C ;cilul. mjL r.ulî i " — a sd b C s că casete c astfel de in sereze , r - - _i - a r- să in tre în vălmăşagul vieţii: „Nu are cevcis ce ccraoie. a e căpitan ae corabie si de marinari aceia, care stă necontenit in port.— -C."3 i2;âiGr?5ts 'c tceau ca c . -•cu omui ain iume şi cu monanui. Unul este ca ntr un pon inişiil. duce o viaţi lipsită ce ^rijl şi feri: ic :u rtu ;îi. celalalt este necontenit oe mare. pluteşte *n mijlocul şi se ;uptâ cu fu nun a -nani D ar cni2r -iacă V ar n e - , de -n o a s te -» : - 2 c r ţ r ~ -7- - -»bue sa •> prc_-... _ astupe __ ______

■ r-ssurz «-m . « i / î s ™1 ^ 3913- 4 •°u = «

3. •nwj|« ţa- u- ^ fassaî**. \rO. Ibidcnr, col. 130. ^7. Jbido». col. 152.

32D. Fecioru

S/. Ioan Hrisostom nu se *7.J ;u m e $ ;e numai sa n e arate nevoia cetirii şi cunoaşterii sfintei Scripturi, ci ne dă şi două modele de cateheză arătăndu-ne. prin ele. cum trebue să instruim ?e copii. Din aceste catenezc-model putem cu­noaşte care erau principiile şi temeiurile psihologice puse la baza catehizării de cel mai mare cunoscător al sufletu­lui omenesc, sf. !can Hrisostom. Spuneam ;a începutul acestui studiu c l sf. Ioan Hrisostom ocupă un !oc de cin­ste in rândul marilor pedagogi ai lumii. Şi tccmai aceste cateche^e ii acordă acest loc. In adevăr. înainte de a se cunoaşte trepteie formale in predarea lecţiilor, înainte ie - exista o metodică, arhiepiscopul Constantlnopolei, pe a- tunci diacon sau poate fn primii ani de preoţie le cu­noaşte şi le întrebuinţează. Prima dată se pune in valoare aceasta de Josephine Seidlm ayer3.

Pedagogia de astăzi cunoaşte următoarele trepte for­male: pregătirea, tratarea, asocierea, generalizarea şi apli­carea *. P e toaie le găsim in cele dcuâ cateheze-moriftl. Ar trebui poate sâ dau in traducere aceste două cateheze spre a se vedea, intuitiv, contribuţia adusă pedagogiei de un părinte bisericesc. Dar. deoarece cadrul studiului nu mi permite, mă voi mărgini sa scot In evidenţă, pe baza :e!or două "iieheze. ic e " '” 15 ~cntribuţie

oa nu ne câ sf. - -irsostcm c? :atatâJ sa procedeze ca un învăţător când expune copiilor oover::r.!e din Bibiie. Nu. EI cere ca sa-I fie spuse seâra ’r mnpui m esei5 sau când este plictisit :e iecţiiie pe zare !e are de învăţat pentru şcoalăJ Pregătirea se face adu­când In memoria copilului eiernenie cunoscute ce el lin

raiâJ începe povestirea [tratarea) Câna istoriseşte, trebuesite povestiri spuse părinte

c h n y— •Uiur, Der heUi/ft J»h«nne* ChryMUWU

I D c c t n n r U . , l , ^

H'. z*j; TS>»*; Ti îiMva, Qf, ,

uoue peua^ogaue -ue ..i. .uiui rinsoacom •3a

sâ /orbeasc- ;ar 1, -a întrebuinţeze cuvinte işc a re şi no­ţiuni cunoscute copilu lu i2 ; să facă p lă cu ă povestirea ca sâ deştepte interes in su fe tu l lui şl sâ-i producă plăcere spre a nu-i oocsi ' . Ca sa Înţeleagă mai lesne unele lu­cruri, care ar depăşi puterea lui de înţelegere, tatăl sâ întrebuinţeze comparaţii din viaţa de toate zilele, lamiliare copilului 4. Sp. ex , pentrucâ copilul nu înţelege expresia din sf. ScriDturâ adresată lui C a in : .ş i vei fi gem ând şi trem urând pe păm ânt- Facere, IV, 13) tatăl trebue sâ-i spună: „după cum iu stai Înaintea învăţătorului şi te chi­nui. tremuri şl te temi dacâ este vorba sâ fii bătut, tot aşa şi aceia a trăit cu astfel de chinuri toată viata, pen trucâ a păcătuit fată de D um nezeu- \ In tratare tatâl trebue sâ ţină seam ă şi de următorul lu c ru : sâ povestească copilului numai lucruri adevărate a. Dacâ o povestire este prea lungă, sâ o îm partă ?n două sau mai multe p â r ţ i7 După ce co- 3:1.! i auzit c c v e s ti.î- ie mai multe ori. şi de la ta tă şi

- t . i 7T-1. z± sâ spună p ovestirea3. P rin re ­petarea povestirii avem asocierea \ După asociere u rm ează iniicarea: .D upă ce stăpâneşte bine povesUrea li vei spune şi folosul pe care-l trage din povestire". Cu toate câ şi copilul, iu Dă ce stie povestirea, poate, prin singura Iui e-

i " ’-c i vir* .r *'i 'nvătâtura ce T ebue scoasâ zin p o v e r re c fe z a tc . r:usi i r - r ia c ă aceastăinvăţlturâ i-o dă însuşi tatâl :tf. P e lângă această aoilcare, :f. ioan H rissstc .- :eccm andâ şi ana, care trebue sâ in- so;easca pe cea alniL .-: .D a r iu num ai acsasta , c; iâ n d u ; de mână, iu - ; in c:sericâ şi caută j a sâ -4 duci -nai cu :eam a =:unc: z in d se S ieste îceasîâ povestire ;adiCc ă-

:ucurle copiiui. :um se /es;ie$te. câ ei ştie ceeace a<Ui «.mnţr. rncâ. Ei 3 !a înaintea ceiui care Ateste pov?-

'—*2. btiinn, i 3J. o, :3.X .f lu fiii, ^ o.4. IkiJrt*i, Şj p, 13.3. lh(tirni, o 33. p. 15.3. ibfditu, i l i .

D. Fecioru

ştirea, .'scunoaşte cele ce se citesc ş: :oioseşte muii. In felul acesta povestirea se întipăreşte in mintea Iui

Se injeiege de la sine câ materialul pentru povestit trebue luat din sf. Scriptură. Totuşi nu poate fi folosit la întâmplare acest material. Sf. îoan Hrisostom pune princi­piul câ până la vârsta de 8 — 10 ani. sâ fie folosite poves­tirile, fn care predomină pedeacsa. dar peaeapsa pe care o primesc oamenii răi aici pe pământ, cum este pcvest:rea despre Cain si Avei. despre lacov şi lesau. povestirea potopului, povestirea pedepsei venită asupra Sodomei, asupra Egiptu­lui. După vârsta de 10 ani să i se povestească istorisirile din Noul Testament şi despre muncile iadului 2. Prin u r­mare până la ÎO ani. povestiri din Vechiul Testament, iar după 10 am, povestiri din Noul Testament.

21 Ca sâ flu complet in acest studiu despre ideile pedagogice aie sfântului Ioan Hrisostom. trebue să spun câteva cuvinte despre educaţia feteior. In general, sfaturile date de marele Ierarh pentru educaţia băieţilor sânt vala­bile vi pentru educaţia feteior „Acestea să fie spuse de noi nu numai către tineri, dar si către femei şi fete şi cu atât mai mult cu cât ţinuta potrivită a fecioarei este cuviîncfqste Aşa ia r cele ce au fost spuse câîre aceia, socotiţi CC sânt sp u si ş: către vc;. r=” : r . :a să nu repet iarăşi acelaşi lucru*3. Cu toate acestea, se găsesc In opera sfântului Ican Hrisostom ocurJ ;n care dă oărintilor şi mai cu mamelor sfaturi :u totul speciale pentru educaţiafeteior' Aceasta porneşte din două 'm o tive’: primul, firea cu otui ceoseoita a .ereiot a f î de bâ îţi; al doilea, rostul Ier în societate

_^a*p*eie*e ‘ -p rs jposebîre de bâeţij, sânt mai uşuratice şi f i n i t e -f i ^ r : i :e 2 «e 'm oodobi1’ 3 riia mam elor

=2 se narepte aer: z sn z i ,n aceasta ; . : 2c}ie, Invâjâncu-le "e 51 sâ dorească pocoaoe Mamele sa-=i

I. luiUeli. $ * |, p, ţe- '■ /M m * ^ *2 . ■},

. ■ ' «««e v riwm^si*, MO, LWIII. coi, R*

* *A ' • » -t:-■ w n » ,L ■?**. -Jkm. Op M .V» i-tooai /uviucc;, MC.

VT. TtuiHw fs;fftoA*jv MG, LXJJ, coi.

Ideile podaş^sîco ale ni\ I^-îS - .-ira^ora

crească fiicele lor aşa cum :e!a vech . 5 lor, aşa cum a fost crescută R evecâ. A cestea nu .e c re ş ­teau î m D o d o b i n d u - l e cu aurării, ci im podobindu-le cu cu ­r ă ţ e n i e sufletească şl cuv io şie ; nu Ie obişnuiau cu o viaţă molatică, fâcându-le neîncetat băi. ungăndu-le cu iei de fel de miruri şi Darfumurl, cl le dădeau o c reşte re asp ră . <e obişnuiau sâ lucreze şi sâ se se rv ească singure. D ea- ceea la fetele de altâ dară .fa rm ecu l trupului era atât de înfloritor şi adevărat, pentru câ era cel natural şi n u cel meşteşugit şi făcut cu m âna. P en tru aceea se bucu rau de multă sănătate şi erau foarte frum oase. Nlcio boala nu ie turbura corpul, iar blcisnicia e ra alungata din trupul lo r“ V

Rostul femeii in societate este de a ti gospodină, de a da naştere la copii şi de a-i c reş te b in e : .O s in g u ră da­torie are fem e ea : sâ păzească ceie adunate , s ă p ă s trez e veniturile şi să îngrijească de casă ... Fem eii i-a dat D u m ­nezeu supravegherea casei, iar hârb..; lor treburile obşteşti, cele din oiatâ. de Ia tribunale, cele politice, ce .e ru .l .i ;e pe :oate celeiane F em eea i u poate să a ru n c e cu lancea, nu poate sa dea drum ul u re l săgeţi, dar poate s â tină furca, sâ tese pânză şi sa "jra- iască bine toa te celela ite din casa. Nu poată să-şi sounâ p ă re rea r~ siErul ţârii, dar poate să-şi dea p a re rea r. re le aie casei şi de m u lte

'ede trec - casei Ttai Dine .m = -ce b ă r ­batul. Nu poate sâ pu n ă ou n â răn au ia iâ in tre o u n le oo-Stăşii, ia r coate ri-s l 'r s ? .r~ l r i ne a v e r i i .t.sl

mare cin tcate aven ie" - Z \n R ic ina ros:UjUl ce ca re ;l au "emefle iccie^aîe ;f car. H rso s ic ~ i c e V z z - ; t : -

?ânî astte! c rescu te se '-".ărMjesc nu n u ma i e le d a r si bărbaţii ior şi copiii, oa inca şi copil coouior. căc i iaca rădăcina este :>:nâ z* r: v i t * 1

3ă aibă tiu

22. SirâdanQle cftcreştere a c : ................nici pen tru pârtntl şi n:

re e :ac oârinţfl p e n rn i q o u n â ': î c a 23D&

p=r*u - societate .

30 . j . FocfortJ

Am -ăzL. că .copul educaţfei este formarea unui om morai. un copil care a fost crescut astfel *ât sâ rea­lizeze fn e! îoate cerinţele unei bune educaţii este respectat şi iubit de toti oamenii, chiar dacă ar fi mai sărac de cât toti; va fi respectat şi iubit nu numai de ceilalţi oameni, dar mai cu seamă de- părinţii lui. nu atât din pricina dra­gostei pe care aceştia o au de la natură fată de el. cât pentrucă este virtuos. Un fiu bine crescut îşi va iubi pă­rinţii săi, ii va respecta, Ii va ajuta tot timpul, dar mai ales la bătrâneteie lo r1.

Dar o bună creştere a copiilor nu se mărgineşte nu­mai ia foloasele pe care le au părinţii şi copii, ci trece mai departe, din genera;ie In generaţie. Dacă părinţii cresc bine pe copii ior, îe va da exemplu ca şi aceştia la rân­dul lor, când vor avea copii, sâ-i creascâ la fel şi va merge ca un !ant, ca un şir al unei bune vieţuiri, care a luat de Ia părinţi începătura şi rădăcină, roadă multă adunând e- ducaţla pe care au aai-oJ.

Mal mult încă. Foloasele unei bune creşteri a copiilor nu rămân numai a!:I pe oărr.ân». :! se continuă si din­colo, In veşnicie, se dobândeşte surleturui şi apârinlllor şi a copiilor3. Sf. ioan Hrisostom o spune aceasta nu de Ia sine ci de la sf. apostol Pavel, care. adresându-se lui Timotel. ii sc.lâ: .Se .o.* mântui prin naşterea de codi'I. dacâ aceştia rămân fn credinţă în dragoste, in sfinţenie şi fn înteleociune- t f Tim., FI. 15) \

J3. Voi termina acsst arncol cespre ideile pedagogiceaJe * _, “ — *■” — ‘ *■' "'-•«Io ■miiIm f f r»ţj0 - r - - - ” - ' * ‘ 7 . . : r — * --------- ia i: ,ŞJacum este se termine cuvântarea :u o rugăciune.Rugatf-vi -vreuna cu mine, ca sa yoatâ unenlcare fac parte din rfiserîcâ. sâ :raiasca o viată cuviincioasa şl jâ ajunga .a oâiraneţe bune. Şi mâ rog ca aceştia, chiar câna sâni ou .£ poarte :tirân l,a)u-ş â ta adânci Sâaflneţe, :ie părinţii -n o f îu n l copil,

' ' "t_' . î rpC. * 0,>w iT&v Kov- t ;»r7VJta- li Tim.,MG, J . 335,

- r r*rfa;

7’ '--- -___ -C - i 1 * .' . f r ....... -Aiyc; "•'* A-trxt, AG, LIV coj. cjTT.

Tdeile pcdftgORice aio at ioan Hrisoatorn 37

car*; să : ucu re pe zzi »*au r.£scut, —. înainte de toate pe cel ;are l-a făcut pe ei, pe Dumnezeu. Să-i ferească de orice boală nu aceea care vine de ia încălţăminte, nici n imai aceea care vine dela Îmbrăcăminte, cl de tot felul de boale. Tinereţea neîngrijită se asesm ănă cu un păm ânt necultivat, care dâ naştere Ia tot felul de spini. Să. punem deci în sufletul tânărului focul Duhului şi să. ardem ţoale aceste patimi rele, sâ inoim faţa câmpului şi sâ -1 facem gata spre a primi sâm ânta. Sâ ne rugăm lui D um nezeu ca să putem arăta pe tinerii, pe care 11 avem printre noi, mai înţelepţi decât bătrânii din aită. parte-1.

LES IDEES ?EDAC3GIQ’JE 5 OU SA1NT JEAN GHRYSOSTOME,

R £ s u m i.

De tous ies ? e re s de I'Eglise, saint Jean Chrysostom e est le seul qui nous ait laisse dans son oeuvre Ies id6 es Ies pius nom breuses et Ies olus com oletss su r ' ’educarion. De plus. ;l a iait un ouvrage special su r leducation des en- fants: Ikp i ?=• zziiz .*svsoş Ţ>arpess:yza tivcva.

II y dem ontre que i'origine du mai dont souifre ia societtf est due â Pabsence d'&iucation des jeunea. La societe, par son m auvais exemple, fait nalfcre ’e mai . cependant Ies plus responsables en ceci soni !es parents. Ceux-ci ne se precccupent point de bien iorm er 1’â.me de leurs en fan ts; ils consacrent avant îcut ‘.eurs efforrs â leur iaire une situatlcn ^cciale et â 'e iir am asser des bîer.s. 13ar ’= '.ne . - o ucueni ei par ies enseîcnem en ts au '!s donnent a »eurs enfants, ils aglssent com m e s'ils desiraien t es perdre. C e s t pcurqoui educaţi:r. est une neoessrri

Sile est bien pnssible a falre, car l'anrani se ci;® can s !es m ains de l'& lucateur com m e une pate bie~ îc ’j . e Dieu qul collabore ă ’.’oeuvre ie ''^ducaticn, a d en "e :e**e charge aux paren is . ils sont es prem iers s o u n -e * :" -• leurs eniants. Mais saint vean Chryscstom e :o flse ? i u .-n dehors des parents. d 'au tres oersonnes accam ollssen t ce devolr; ces personnes engagees oar eux se ron t aes ^ogues et s u r c e l -res m olnes rsu sH st io n i a

38 ■"> ji*orîoni

res pu. j. sont .a mellleure garanţie pour " e r : qu'lls donneront.

Puls. apr6s avolr d6 :rit l'âme de l’enfant. salnt Jean Chrysostome donne Ies consseils ndcesaires i 1'iSducateur, pour qu'U puisse accompllr utilement l’educatlon du langage. de l’oule, de Todorat. de ia vue, de la maitrise de sol-mâme, de la concuplscence (Ici II parle de l’lnstinct procr6ateur) et de la ralson.

Les moyens de leducation recom andă par salnt Jean Chrysostome sont !a survelllance. les peines physlques et morales, stfmuler l'âme. accoutumer l'enfant â accompllr toujours es bonnes oeuvres. Ie jeOne. ia prifere, la frdquen- tatlon de I'egllse et Ia catdchisatlon. Par ce dernier moyen d educatlon. 11 se montre le precurseur de la pedagogie modeme.

Pour leducation des jeunes filles. II fait les mâmes recomanda'lons. Mais il ajoute qu'eiles dclve^t âtre habi- tuees â rester modestes dans leur habillement et ieur conauue et qu'eiles doivent de venlr bonnes menaaereset bonnes meres.

Une bonne educaUon ne reste jamais inutile .ci-oas. nl dans !e clei.