INTERDISCIPLINARITATEA ŞI TRANSDISCIPLINARITATEA

ARTELOR ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR ŞI ŞCOLAR

Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I

Coordonator ştiinţific,Prof. PLĂVEŢI GHEORGHE

Institutor, CRĂCIUN DORINA

“,,Cel mai puternic argument pentru integrarea curriculumului este chiar faptul că viaţa nu este

împărţită pe discipline” ( J. Moffett )

CUPRINS

IntroducereCap. I Noţiuni generale privind interdisciplinaritatea şi

transdisciplinaritateaCap. II Conexiuni arte plastice- alte disciplineCap III Cunoaşterea personalităţii copilului prin intermediul arteiCap IV Experimentarea interferenţei artei cu alte discipline şi

transdisciplinaritatea lorCap. V ConcluziiCap. VI AnexeBibliografie

I.1. Motivaţia alegerii temei

• Dorinţa de valorificare a experienţei didactice personale pe care am acumulat-o

• Necesitatea înţelegerii mai bine a interdisciplinarităţii şi transdisciplinarităţii artelor in invăţămant.

• Nevoia de formare continuă privind problematica interdisciplinarităţii şi transdisciplinarităţii pentru ca perfecţionarea mea profesională să fie în concordanţă cu educaţia permanentă.

• Tema propusă urmăreşte formarea unei culturi generale care va contribui în definirea personalităţii elevilor.

• Tratarea artelor în relaţie cu celelalte discipline are ca scop formarea unei atitudini interdisciplinare în scopul unei analize complete a personalităţii copilului.

I.2. Noţiuni generale privind interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea

,, Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere(…), presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare. ( Cucoş Constantin- Pedagogie, Iaşi, Edit. Polirom, pag. 77-79, 1996)

Transdisciplinaritatea se referă la ceea ce se află în acelaşi timp între discipline, şi înăuntru lor, şi dincolo de orice disciplină.

II.1. Relaţia dintre artă şi literatură

Arta - literatura, două cuvinte simple dacă sunt privite separat. Împreună însă formează un tot, un întreg completându-se. Educaţia muzicală şi artele plastice exprimă de multe ori starea afectivă, sufleteasca a omului, iar literatura completează această stare prin sensibilitatea cuvintelor. Între arte şi literatură exista o legătură ce nu are practic nevoie de demonstraţie

2.2. Legătura dintre imaginea vizuală şi limba vorbită sau scrisă

• Atât studiul limbii materne cât și educația vizuală încep cu însușirea elementelor de bază și cu învățarea regulilor și convențiilor unanim acceptate și înțelese de toată lumea.

• Cele două moduri de comunicare – limba vorbită/ scrisă si imaginea vizuală nu se pot suprapune perfect, nici traduce una într-alta, așa cum nici nu se pot substitui, ci doar completa reciproc. Imaginea este mai impresionantă decât vorba, care este mai abstractă.

2.3.Rigoare şi sensibilitate în decodarea artei. Matematica şi arta

• De mii de ani, umanitatea încearca să stabileasca puncte de contact între matematica şi arte, în general, poezie, în particular. Văzută și gândită astfel, matematica se integrează într-o vastă țesătură care include elemente ale tuturor domeniilor culturii.

• Dacă elevii ar afla, din manualele după care învaţă despre rolul geometriei în descoperirea perspectivei în arhitectură şi chiar în pictură, despre regularităţile aritmetice care ajută enorm arta arhitecturală, aceştia ar privi-o altfel. În drumul arhitectural principala ramură matematică este geometria, unde se folosesc teoremele geometriei la viitoarele calcule algebrice.

2.4. Relaţia dintre artă şi istorie

• Legătura dintre arta plastică şi istorie datează încă din epoca primitivă, picturile rupestre fiind drept marturie celor spuse.

• cadrul didactic are rolul de a arăta că istoria este unul dintre obiectele care contribuie la realizarea educaţiei estetice a elevilor şi nu trebuie să neglijeze raportarea permanentă la alte domenii.

2.5. Relaţia muzică-pictură-educaţie fizică

• Muzica şi pictura sunt hrana spirituală a sufletului. În orice moment sufletul omenesc are nevoie de muzică.

• • Desenul constituie cel mai firesc mijloc de exprimare a gândurilor, ideilor, sentimentelor, mai ales atunci când îl asociem cu muzica, acest lucru oferind evidente emoţii artistice elevilor la nivelul lor de înţelegere.

• Pornind de la un singur simț, prin excitarea auzului (prin muzică), a văzului (prin pictură) sau a pipăitului (prin sculptură), creatorul îl trage după sine pe privitor, ca pe un companion în aventura sa, solicitându-i întreaga participare fizică şi mentală.

III. Cunoaşterea personalităţii copilului prin intermediul artei

• Desenul este o veritabilă metodă de a descoperi personalitatea unui copil.

• Desenul este cel care dezvăluie ceea ce copilul evită să spună prin cuvinte, de teama să nu-i supere pe adulţii săi favoriţi (mama, tata, bunica, bunic), este calea naturală de eliberare a tensiunilor produse de dorinţe neîmplinite sau de suferinţe nesoluţionate, fiind cea mai la îndemână modalitate de a explora universul copilului, de a-l cunoaşte aşa cum este, dar şi de a ne vedea pe noi înşine, prin ochii copilului.

IV. Experimentarea eficienţei interdisciplinarităţii şi transdisciplinarităţii

artelor• Prin intermediul orelor de artă deprindem elevii să se

autoaprecieze, să aprecieze colegii just, îi învăţăm să capete încredere în forţele proprii, îi ajutăm să se cunoască unii pe alţii, să se autocunoască.

• Creativitatea constituie o problemă fundamentală a întregului proces instructiv-educativ din clasele I-IV şi nu numai. Şcoala reprezintă principalul factor care poate contribui decisiv la valorificarea creativităţii potenţiale a elevilor, la stimularea înclinaţiilor lor creative şi la educarea creativităţii.

IV.1. Ipoteza studiului• Folosind interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea

artei în învăţămantul şcolar şi preşcolar putem ajunge mult mai uşor de nivelul de înţelegere al copiilor, putem să le captăm atenţia mult mai repede, iar noţiunile noi vor fi asimilate cu mai multă plăcere şi uşurinţă.

• Implementarea cu multă responsabilitate de către învăţător a interdisciplinarităţii şi transdisciplinarităţii duce la dezvoltarea capacităţilor creatoare ale elevilor, precum şi încercările originale de a găsi soluţii variate de rezolvare a situaţiilor problematice.

IV.5. Concluziile cercetării

• Lipsa relaţiilor de interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate are un efect negativ asupra modului în care elevii îşi asimilează noile cunoştinţe, dar şi asupra dezvoltării creativităţii acestora.

• Creativitatea trebuie încurajată şi cultivată prin respectul de sine, ea nu este doar un har dăruit de Dumnezeu unui Eminescu, Enescu, sau Edison, ci este însăşi exprimarea

de sine a fiinţei umane, în orice domeniu se manifestă

V. Concluzii

• Educaţia artistică este un domeniu de mare importanţă, constituind un real ajutor în optimizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ, atât la învăţământul preşcolar, cât şi la cel primar.

• Utilizarea desenului, ca mijloc de cunoaştere a copiilor, nu trebuie neglijată, uitată sau minimalizată, desenul având o valoare expresivă, proiectivă, narativă şi o valoare simbolică.

• Educaţia plastică are deosebite valenţe formative, învăţarea ei continuând o adevărată „terapie” pentru intelectul copiilor.

V.Concluzii• O să acord o importanţă deosebită orelor de educaţie

artistic-plastică, elementele de expresie grafică şi plastică având o mare valoare formativă, deoarece situaţiile de învăţare cu încărcătură estetică le antrenează atât pe cele de ordin moral, cât şi pe cele afective şi sociale.

• Activităţile artistice oferă cadrelor didactice posibilitatea de a descoperi rapid şi eficient componentele personalităţii elevilor (aptitudini, temperament, caracter).

• Desigur, nu în ultimul rând, voi avea în vedere să le asigur elevilor o cultură generală artistico - plastică pentru a cunoaşte valorile artistice naţionale şi universale.

“În zilele noastre ignoranţa faţă de desenele copiilor nu

mai are nicio scuză. Ele reprezintă un mijloc

privilegiat de cunoaştere a personalităţii lor. Ele nu sunt doar un simplu joc sau doar un simplu vis, ci, în acelaşi

timp, şi joc şi vis şi realitate.

Un joc: în măsura în care desenul nu exercită o

constrângere, ci îl recrează pe autorul său.”

“Un vis: pe o foaie de hârtie apar dorinţe conştiente şi inconştiente.

O realitate: preocupările de moment motivează desenul copilului.”

(Roseline Davido)

“Părinţii noştri au descoperit Alpii, generaţia noastră a descoperit

desenele copiilor.”

(Adolphe Ferriere, 1928)

VII. BIBLIOGRAFIE:• Cucoş Constantin- Pedagogie , Iaşi, Editura Polirom, pag.77-79, 1996

• Ion Pirnog- Inocență și valoare în desenele copiilor- Carte pentru pedagogi și părinți, Editura Centrului de Creație, Brăila, 2006

• Ion Pîrnog- Ghid metodic de educaţie plastică- De la grădiniţă la liceu, Editura Compania, Bucureşti, 2007

• Maria Cristea- Educația plastică și didactica educației plastice în învățământul primar și preșcolar, Proiect pentru Învățământul Rural, MEC, 2007

• Maria Ilioaia- Metodica predării desenului la clasele I-IV. Organizarea şi desfăşurarea activităţilor artistico-plastice, Editura Didactică şi Pedagogică,1981

VII. BIBLIOGRAFIE• Neacşu I.-  Educaţia estetică, în Curs de pedagogie, T.U.B., 1988

• Rotaru Maria, Dumbravă Maria- Educația plastică în învățământul primar

• Silvia Drăghicescu, Florenţa Drăghicescu- Educaţia plastică, Ghid metodic clasele I-IV, Editura Aramis, 2007

• Thomas Munro- Artele şi relaţiile dintre ele, Editura Meridiane, Bucureşti, 1981

• Văideanu George- Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O., 1975