povestiri1 de Bruno Ferrero

8/10/2019 povestiri1 de Bruno Ferrero

http://slidepdf.com/reader/full/povestiri1-de-bruno-ferrero 1/160

BRUNO FERRERO

POVESTIRI – pentru cateheză, omilii şi ora e reli!ie –

Traucere e Pr" #NTON BU$%Uupă& BRUNO FERRERO Tutte storie, Elle $i 'i, ()*)



INTRO$U'ERE

$e ce po+etim -

Domnul Cristos îi învăţa pe ucenicii săi prin parabole şi asemănări pe care ai săi le

ascultau cu plăcere, deşi uneori se arătau dezamăgiţi căci ar fi aşteptat de la Învăţătorullor ceva mai profund. Dar Învăţătorul era de neclintit. La obiecţiile lor le răspundea:Încă nu aţi înţeles, dragii mei, că drumul cel mai scurt între om şi adevăr este povestirea!" Într#o altă zi le spune: $u dispreţuiţi povestirile. %are nu se caută omonedă de aur cu o lum&nare de doi bani! 'ot aşa şi adevărul cel mai profund nu poatefi descoperit dec&t prin povestiri simple".

(ceastă anecdotă, povestită de (nt)on* de +ello este desigur o povestire simplă"care eprima un adevăr profund". (sta o ştiu foarte bine cei care au misiunea de avorbi" copiilor şi tinerilor. (scultătorii lor sunt distraţi şi neast&mpăraţi c&nd e vorba decuvinte şi raţionamente, dar cad într#o atenţie tăcută, atunci c&nd educatorul începe o povestire". 'otuşi a povesti nu e un truc uşor pentru a atrage atenţia copiilor ca apoi să poată fi surprinşi de o avalanşă de cuvinte importante". Copiii şi tinerii sunt cuceriţide povestiri, pentru că acesta este un mi-loc minunat de comunicare.

Omul . o /iin0ă care po+eteşte"

(ceasta este eperienţa de fiecare zi: bărbaţi şi femei se întrec în povestiri. e povesteşte pe stradă, în localuri, în tren, etc. /este tot se aud povestiri: adevărate saufalse, nu importă. 0iarele şi cărţile povestesc oferind lărgiri" ale eistenţei. e povesteşte mult în familie: înt&mplările de la şcoală şi de la serviciu, înt&lniri, ceea ces#a văzut pe stradă. /rogramele transmise de televiziune sunt în special povestiri:

seriale, comedii, desene animate. C)iar şi emisiunile de actualităţi şi documentare suntalcătuite din povestiri, tocmai pentru a atrage atenţia./ovestirea permite trăirea vieţii împreună", revenirea din emoţii, a-ută în g&ndire, în

-udecăţi, în decizii. /ovestirea cimentează grupul. Îţi aminteşti de ziua c&nd ai păţitasta... c&nd ne povesteai ceea ce ai văzut!1 a povesti şi a asculta, înseamnă a comunica.

2

Copilul, în timpul zilei, oboseşte pe adulţi prin tot felul de întrebări ce nu se maitermină. Întrebările vizează formarea conceptelor: Ce este!" De la întrebări de tipul

Ce este!" se trece la întrebări de tipul Dacă este...!", care dezvoltă -udecata. eara,înainte de a adormi, copilul cere să i se spună vreo poveste. /oveşti cu spiriduşi oritigri ce sf&şie lumea, lupi îmbrăcaţi ca bunicile şi uriaşi ce trăiesc în v&rful vre-ilor defasole1 poveşti care toate se desfăşoară odată, într#un loc îndepărtat, peste ţări şi mări,aici şi acum, în patul cald şi plăcut.

/ovestiri despre timpuri înfricoşătoare şi evenimente groaznice încon-oară patul cu o barieră pe care spiritele nu o pot trece. 'oate acestea permit copilului să afirme, c)iar dacă în mod inconştient, ca acest acum şi aici" este sigur, că nu este vulnerabil din partea forţelor necunoscute şi ostile. Într#un cuv&nt, povestirile pe care le spunemcopiilor noştri înainte de a adormi eorcizează necunoscutului, ca să se poată afirma

despre cunoscut că este bun şi sigur.În acelaşi timp ele c)eamă la o eplorare ulterioară întruc&t sugerează ca realitatea,lumea de aici şi acum" a copilului, nu reprezintă toate posibilităţile a ceea ce ar puteasă se înt&mple.

/ovestirile omeneşti eprimă modul de fi în lume şi felul de a trăi în realitate cu ea, proprii autorilor lor" 2Cf. $avone 3. #Cooper '. $arratori della parola, /iemme, 4567, p.89.

'ocmai pentru aceasta psi)ologii inconştientului recurg tot mai mult la povestiridespre viaţă pentru a#i înţelege şi a#i vindeca pe pacienţii lor.

Îngri-irile psi)oterapeutice încep în general cu prezentarea istoriei vieţii pacientului./si)analiza freudiană cere în mare parte ca pacientul să#şi povestească viaţa.Capacitatea de organizare a propriilor amintiri şi de a se eperimenta pe sine ca subiectunic al unei povestiri continue, pe scurt capacitatea de a#ţi povesti viaţa, e o condiţieabsolută de sănătate mintală.

;reud a definit basmul: o scară ce coboară în măruntaiele păm&ntului"./uterea de modificare pe care basmul o are este tot timpul surprinzătoare: văd

persoane care după ce pleacă de la pătuc, scutură capul cu neîncredere la tot ceea ce au putut să născocească, la uşurătatea fanteziei şi a -ocului ei. <i la felul în care, eincredibil, acel basm stupid povestit a reuşit să rezolve acea întrebare, să restabileascăacel ec)ilibru d&nd informaţii esenţiale" (ceasta este mărturia unui psi)olog +.Cristina =oc) Candela într#o carte publicată la +ilano în 4566.

3



$i/eritele /unc0ii ale unei po+etiri

În forma sintetică, după diferiţi cercetători, principalele funcţiuni ale povestiri sunt:

4 /ovestirile trezesc curiozitatea. > într#adevăr o istorie" antică. Cezar din?eisterbac) povesteşte că în sec. @33, un abate cisterciens, Aerard, predica celor convertiţi cărora le era somn. (batele se opri, apoi reîncepu: >ra odată un rege care sec)ema (rt)ur..." 'oţi s#au trezit. 3ar Aerard spuse: C&nd vă vorbeam de Dumnezeudormeaţi, dar la basme v#aţi trezit".

Bna dintre cele mai mari piedici în calea comunicării umane, în timpul nostru, carese laudă a fi era comunicaţiei", este tocmai aceea de a fi fără însemnătate şi plictisitoare pentru at&tea pretenţii de te)nicism şi specializare. Deseori suntem

încon-uraţi de at&tea abracadabra" de neînţeles susţine >. c)illebeec. %ricinetrebuie să comunice cu copiii, azi, îşi dă seama uşor că cuvintele 2mai ales celeabstracte devin o barieră de neîntrecut. Copiii suferă din această cauză şi le înţeleg rar.Cuvintele, deseori at&t de numeroase, ale educatorilor sunt ca nişte aeroplane de )&rtiecare zboară deasupra capetelor copiilor şi a-ung în cele din urmă la coşul de gunoi.

/ovestirile leagă cu istoria, acel păm&nt comun în care se înfig rădăcinile tuturor eperienţelor noastre. 3sus din $azaret era un mare povestitor. Eorbea în imagini, dar povestirile pe care le spunea îşi aveau rădăcinile în viaţa oamenilor care îl ascultau.Eorbea despre viaţă într#un mod care îi făcea pe ascultători să o vadă într#o lumină

nouă. Îi a-uta să descopere cum lucrurile din viaţă sunt pline de cuvinte, de imagini pecare trebuie să le ascultăm, să le privim. În acelaşi timp desc)idea oc)ii şi urec)ile" 2$.Fanssens. ( nu avea istorie înseamnă a fi incapabil de a intra în relaţie cu alţii şi cusine, cu lumea şi cu Dumnezeu. %amenii fără istorie trăiesc într#o situaţie denesiguranţă patologică radicală. 'inerilor de azi li se reproşează tocmai că sunt fărăistorie, oameni fără trecut şi deci fără viitor, plutind într#un prezentism easperant.

G /ovestirile au o mare forţă de antrenare eistenţială şi duc la luarea de deciziivitale. tan* imon a concentrat valoarea pedagogică a povestirii în unele formulesugestive:

4. 3+(A3$(HBL creează B$ /(I3B $%B1. În acest spaţiu nou C>>( C> >'> 3+/%3J3L D>E3$> /%3J3L1G. 3mposibilul devenit posibil permite C?3+J(H>(1K. (ceastă sc)imbare are B$ >;>C' (LB'(H pentru grup şi pentru individ. $ici

mi-locitorul şi nici mi-locitul nu sunt neutri"

4



>emplul cel mai bun al acestei forţe a povestirii vine din cuvintele biblice. /rofetul $atan /ovesteşte lui David o înt&mplare care#l constr&nge să desc)idă oc)ii asupra

propriei situaţii. /arabolele lui 3sus sunt povestiri frumoase pentru mulţi. /entru ucenicisunt c)emare la o sc)imbare.

K /ovestirile a-ută amintirea. % ştim din eperienţă: e mai uşor să#ţi aminteşti o poveste dec&t o serie de raţionamente abstracte. Cu două mii de ani în urmă, poetulgrec imonide din Ceo învăţa că pentru a ne aminti lucrurile cele mai complicate esuficient ca ele să fie incluse într#o povestire de călătorie în care am fost protagonişti.

8 /ovestirile stimulează creierul drept, imaginaţia, inima, totul. În acelaşi timp redauvigoarea cuvintelor. (sistăm astfel la o înaintare lentă a unui nou mod de a fi şi de a

g&ndi1 un alt fel de a fi în societate. +uzica este începutul şi semnul ei. 'inerii caremerg pe stradă, se înv&rt prin curţi sau stau tolăniţi pe băncile autocarului într#oecursie, cu căştile casetofonului portabil la urec)e, sunt aici", dar sunt în altă parte".

Copiii care privesc" la televizor două#trei ore pe zi în medie, c&nd trebuie să ascultecuvinte abstracte dar legate între ele, se simt într#adevăr nesiguri.

(zi eistă două feluri de a înţelege şi de a comunica. În mod sc)ematic le#am puteanumi Lumea Cuvântului şi Lumea Audiovizivă. Lumea Cuvântului este izvorul cel maiimportant al puterii limba-ului nostru, a ceea ce definim a -udeca", a reflecţiei logice. Lumea Audiovizivă nu este în mare parte nici lingvistică şi nici logică: este domeniulemoţiei, al muzicii, al sugestiei.

;ără îndoială cele două lumi nu se pot desface cu cuţitul, ele fiind amestecate înviaţa de fiecare zi. 'otuşi cunoaşterea distincţiei între cele două lumi sau moduri de aînţelege este o eigenţă vitală pentru cine vrea să înţeleagă timpul nostru, în specialnoile generaţii şi cultura lor. În domeniul comunicării religioase cele două moduri deînţelegere coeistă din totdeauna. /. Jabin le numeşte calea cate)etică" şi caleasimbolică". /rin calea cate)etică, ascultătorii sunt puşi în faţa unui mesa- prezentat înspecial sub forma adevărurilor dogmatice şi eplicaţiilor teologice. /rin caleasimbolică mesa-ul este anunţat în primul r&nd sub forma unor povestiri, enigme,imagini şi situaţii emoţionante. % bună comunicare religioasă armonizează aceste douăcăi: avem nevoie de simboluri şi rituri, ca şi de logică şi reflecţie. ( povesti" este unuldin modurile cele mai eficace pentru construirea de punţi" între cele două lumi

comunicative.% povestire dega-ă totdeauna bogăţii neprevăzute şi creatoare de imaginaţie. ?arve*

Co scrie: 3maginaţia este izvorul cel mai bogat al creativităţii umane. Eorbind din punct de vedere teologic, ea reproduce în om imaginaţia lui Dumnezeu Creatorul".

5

În perioada actuală, copiii sunt flăm&nzi după imagini, dar le consumă în mod pasiv.(#i învăţa imaginaţia, adică acea putere de a crea imagini, este prima sarcină educativă,

c)iar şi a cate)ezei./ovestirile şi c)iar basmele conduc pe adulţi şi pe copii spre interiorizare şi reflecţie.+ai înt&i pentru că sunt bazate pe cuv&nt. Cuv&ntul povestit" produce în minte oreacţie în lanţ, implic&nd sunete şi imagini, asemănări şi amintiri, etc., într#o mişcare ceinfluenţează eperienţa şi memoria, fantezia şi inconştientul.

$araţia face ca o povestire să fie vie, capabilă să provoace cuvintele copiilor despreeperienţele lor, despre emoţiile şi ideile lor în formare. % povestire, o fabulă, o istoriesunt ascultate totdeauna cu participare, pentru că sunt fragmente de viaţă. Eiaţa esteîntotdeauna o istorie, istoria mea".

7 /ovestirile creează raporturi noi, a-ută la depăşirea diviziunilor şi rup capacitateaizolării. În cadrul unei povestiri, copiii descoperă acel spaţiu nou, liber, verde, unde audrept de cetăţenie, fantezia şi miracolul, unde cu adevărat imposibilul devine posibil./ovestirile sunt modul cel mai folositor pentru a pune bazele speranţei şi moralităţii./ovestea ia în serios gri-ile şi dilemele eistenţiale şi se inspiră direct din ele: nevoiade a fi iubiţi şi frica de a nu fi consideraţi, iubirea vieţii şi frica de moarte. În plus, povestea oferă soluţii pe care copilul le poate primi la propriul nivel intelectiv. Deeemplu poveştile pun problema dorinţei veşnice prin înc)eierea lor: Dacă nu aumurit, mai trăiesc şi acum" sau <i au trăit fericiţi pentru totdeauna". (ceste formulenu duc la convingerea că viaţa veşnică este posibilă. Dar ele indică totuşi care estesingurul lucru care ne poate a-uta să suportăm limitele înguste ale timpului nostru peacest păm&nt: formarea unei legături adevărate cu o altă persoană" 2J. Jettel)eim

/ovestirile, c)iar şi cele mai fantastice, nu sunt niciodată doar o fugă în imaginar, cio cercetare profundă a realităţii, pentru a regăsi zonele importante din noi înşine./ovestirea nu trebuie să fie niciodată o simplă istorioară alegorică cu intenţiimoralizatoare. Într#o povestire este importantă eplorarea acelei ţări ciudate care poatefi interiorul omului. În împărăţia fantastică a poveştilor îi putem a-uta pe copiii de azisă descopere trăsăturile esenţiale ale vieţii religioase: misterul, speranţa, frica,misiunea, tăcerea, cuv&ntul, singurătatea, comuniunea, sacrificiul, mărinimia...

;iecare povestire provoacă identificarea copilului cu persona-ele al căror comportament îl aprobă sau nu. 3mplicarea provoacă primele reflecţii critice, o primă

punere în discuţie a propriei persoane". (-utorul atent al educatorului şi mai ales alcate)etului conduce pe copii într#un mod ascuns prin povestire spre acel spaţiu verde"unde dialogul devine uşor, deoarece copiii găsesc simboluri accesibile, imagini şicuvinte pline de imagini". %are nu acesta era stilul lui 3sus c&nd povestea parabolele!

<i copiii de azi au urec)i să înţeleagă".

6

/ovestirile sunt calea principală a educaţiei religioase. În toate religiile lumii

povestirile au avut un rol de neînlocuit sau c)iar întemeietor". ( povesti este maimult dec&t o metodă, cum am arătat, povestirea nu este un instrument pentru psi)analiză şi o rezolvare descriptivă pentru teologie: ea este fundamentală pentruformarea identităţii personale şi religioase. În acelaşi mod în care indivizii creează şisunt creaţi de povestiri, religiile creează şi sunt create de povestiri. /ovestireareprezintă inima religiei, evenimentele sale religioase originare. /ovestirea repropune otradiţie religioasă # elementele valide şi esenţiale ale trecutului. Jaal )em 'ov spune:Bitarea poartă în eil. (mintirea este secretul m&ntuirii" 'ot prin povestire ne amintimde secretele tradiţiilor noastre" 2. =epnes

În Jiblie structura narativă este fundamentală. (sta nu înseamnă desigur că Jiblia ar

fi o culegere de povestiri. În ea găsim multe genuri literare: norme -uridice, rugăciuni,tete poetice, morale, sapienţiale, c&ntece, etc....Comunitatea creştină se formează în -urul unei memorii comune: povestirea

minunilor pe care Dumnezeu le#a făcut între oameni. <i tocmai amintind patima şiînvierea lui 3sus, creştinii sunt constituiţi în adunarea credincioşilor. <i numai în acestcaz se înţelege pe deplin forţa cea mare a povestirii unei istorii". 3storia m&ntuirii" nueste un eveniment îndepărtat, frumos c&nd îl ascultăm, plăcut şi mişcător, ci o istoriecare vrea să continue, să retrăiască". memorialul" creştin nu este o problemă denostalgie mai mult sau mai puţin acută după evenimentele trecute, ci rădăcina vieţii decredinţă, speranţă şi iubire a prezentului celui care ascultă. >ste un fapt foarteimportant, pentru ca recuperarea povestirii în cate)eză să nu scadă la nivelul unuiinfantilism pedagogic. $e confirmă acest fapt +ircea >liade, care aminteşte cum, înlagăre de concentrare, cei care în barăcile lor au avut norocul să asculte povestirilecuiva, au reuşit să supravieţuiască în mai mare număr dec&t ceilalţi. (scultarea povestirilor i#au a-utat să străbată iadul lagărului". ( povesti nu este deci simplarepetare a unor povestiri, ci a participa la o dimensiune vitală. În domeniul cate)ezei,acest lucru este foarte important întruc&t nu e vorba de a preda evang)elia, ci de acomunica o amintire vie despre 3sus, care interpretează eistenţa. <i atunci a povestidevine a actualiza. <i acest aspect poate fi regăsit în orice situaţie de povestire"2.Lanza, La narazione in catec)esi, Homa, 4568.

Po+eşti la catehim-

În pedagogia religioasă povestirile de bază sunt desigur cele biblice şi cele care privesc în mod direct istoria comunităţii. 'otuşi este loc şi pentru poveşti şi alte

7

povestiri fantastice. >perienţa dă mărturie despre utilitatea lor. /oate nu sunt eactvestibulul care conduce spre lumea Hevelaţiei" cum sugera =ampmann, dar cu

siguranţă sunt o cale de acces spre lumea interioară, spre imaginaţie şi aproapetotdeauna duc la o reflecţie religioasă".% mamă t&nără afirma: $u am povestit copiilor noştri 3storia acră, p&nă ce nu au

împlinit nouă ani. Le#am povestit doar >vang)elia despre $aşterea Domnului. Desigur,am pregătit terenul: am c&ntat mult cu copiii mei c&nd erau mici, c&ntece de la biserică,uneori şi psalmi.... D ce nu şi povestiri din 3storia acră! >i bine, nu am voit să le povestim, înainte ca ei să fie în stare să povestească ceva din eperienţa lor, sau dinistorie. C&nd erau mici le#am povestit destule basme, fabule şi legende pentru a le măricapacitatea de a g&ndi prin imagini, şi pentru a#i a-uta să înţeleagă ce este bine şi ceeste rău, ce înseamnă a fi sărac şi a fi bogat, a trăi şi a muri, a semăna şi a încolţi... am

căutat să realizăm acest lucru prin povestiri, fără accente de tip intelectual./ovestirile din toate timpurile şi din toate ţările spun oamenilor, mai bine dec&t at&teadiscursuri, ceea ce este adevărata bogăţie a vieţii. În cea mai mare parte ele sunt plinede învăţături despre omenie". /e acest teren al omeniei se pot înt&lni ca într#o oazăeducatorul şi elevul, cate)etul şi copiii. /ovestirile devin în cur&nd o legătură trainicăîntre adultul care se povesteşte şi copiii care ascultă. <i atunci climatul lecţiei" decate)ism este altul.

#rta e a po+eti

(rta şi te)nica de a povesti nu se pot învăţa dintr#o carte. e dob&ndesc prin

eperienţa şi imit&nd pe maeştri. (cestea sunt peste tot, pentru că peste tot este lumecare povesteşte. Ce s#a înt&mplat! Ce noutăţi îmi aduci! /entru a răspunde e nevoie de povestire, o povestire care să#i facă pe ceilalţi să retrăiască" evenimentele. Cuv&ntulde ordine în orice povestire este participarea. /ovestirea permite retrăirea împreună,înt&lnirea în emoţie, în reflecţie, în -udecată. În decizie.

$umai eerciţiul permite dob&ndirea eperienţe adevărate. Deseori e vorba de aînvinge sfiala. ( începe să povesteşti înseamnă întotdeauna a coborî de pe piedestal, aabandona masca rolului, a coborî la nivelul copiilor şi la mica lor eperienţă.

$u pot lipsi totuşi unele modeste instrucţiuni"./rima o avem de la Jruno Jettel)eim: /entru a#şi putea comunica din plin mesa-ul

consolator, mesa-ul simbolic, şi mai ales semnificaţia interpersonală, povestea trebuiesă fie povestită şi nu citită. În acest caz cel care citeşte ar trebui să fie implicat în modemotiv at&t de acţiunea povestită c&t şi de copil, să încerce un sentiment de cointeresareîn ceea ce povestirea poate însemna pentru el. /ovestirea este de preferat lecturii pentrucă este mai fleibilă."

8



/ovestirile trebuie să fie povestite", nu citite. %c)ii povestitorului trebuie să seînt&lnească cu cei ai ascultătorilor. Cine povesteşte trebuie să folosească mişcarea,

nimica şi intonaţia vocii.Bn bun povestitor cunoaşte bine istoria, o îmbogăţeşte şi o face vie prin persoana sa./entru el tetul devine o mărturie. Dacă trăieşte interior ceea ce povesteşte2în specialc&nd e vorba de un tet biblicel însuşi trebuie să fie transformat. Jettel)eim spune:C&nd se povesteşte ceva unui copil, pentru a avea eficacitate, trebuie să fie un faptimpersonal, plăsmuit de cei care participă la ea".

Bn bun povestitor are apoi clar în minte esenţialul pe care vrea să#l comunice, estesigur de desfăşurare, acţiune, persona-e, dialoguri, pentru a nu avea ezitări în timpul povestirii

Bn povestitor eficace nu pune pe primul loc intenţia didactică, adică nu scoate în

evidenţă morala povestirii cu orice preţ. În această privinţă eistă o semnificativă poveste orientală:Bn discipol se lamenta odată de maestru: $e povesteşti istorisiri, dar nu ne dezlegi

semnificaţia". +aestrul răspunse: Ce#ai zice dacă cineva ţi#ar oferi un fruct şi l#ar mesteca înainte de a ţi#l da!".

$imeni nu#l poate înlocui pe ascultător în găsirea semnificaţiei. Jettel)eim spune:( asculta o poveste şi a înţelege imaginile pe care le reprezintă se poate asemăna cusemănatul seminţelor, dintre care numai o parte va încolţi în mintea copilului".

/ovestirea nu este niciodată eplicarea tetului".ă nu se facă apoi o legătură eplicită între o imagine de poveste şi vre#o imagine

biblică. #ar putea ca cineva auzind de mărul (lbei#ca#zăpada să#şi aducă de mărul lui(dam şi >va. 3sus nu este un făt#frumos. /ovestirile nu pot transmite un mesa- religiosfără ca elevii să#şi dea seama de asta.

$ici nu trebuie să ne limităm la povestirea propriu#zisă. Bn bun povestitor face ca easă devină un moment de o intensă trăire. Creează o atmosferă potrivită. Îi lasă pe copiişi tineri să răspundă cu fantezia lor. Îi stimulează pornind de la semnificaţiaeperimentală a povestirii pentru a crea mesa-e personale, manifestări, mimică,monta-e, c&ntece, istorisiri contrare, etc. 3ndicaţiile cate)etice care urmează după povestirile adunate în acest volum au tocmai acest scop.

Legătura cu Jiblia nu este ca o consacrare" a toate, ci numai pentru a da mărturie căCuv&ntul lui Dumnezeu trezeşte veşnica uimire a omului adapt&ndu#se eperienţelor

profunde şi sentimentelor sufletului său.;ireşte, nu trebuie să mai insistăm că povestirea 2ca şi te)nica audiovizivă de

altfelnu este cate)eză. $u o epuizează. $u este nici o trambulină de lansare sau punctde plecare. Din natura sa, povestirea altoieşte cate)eza într#o structură de dialogautentic. /unctul de plecare nu este o lecţie sau o predicuţă, ci o istorie care face să se

9



nască în copii "cuvinte" autentice. Cate)etul trebuie să asculte" şi "să răspundă"duc&ndu#i pe copii la aprofundarea cuvintelor lor. (stfel îi pregăteşte pentru

proclamarea cuvintelor" lui Dumnezeu 2care la r&ndul lor sunt o povestire, mai mult,sunt istoria prin ecelenţă ./ericolul cel mai mare pentru un cate)et e acela de a se limita la povestire, scoţ&nd

apoi din ea o morală", pe care copiii o refuză neascult&nd#o. /ovestirea este făcută pentru a da copiilor ocazia de a se afla împreună cu cate)etul lor un spaţiu de înt&lnire,în care şi ei să poată spună ceva. Înt&lnirea cu cate)etul se deosebeşte de cea cu profesorul, cate)etul prezent&ndu#se ca un adevărat prieten mai mare. 'ocmai pentruaceasta povestirile trebuie alese cu gri-ă, dozate cu atenţie 2eistă şi pericolul desupradoza-şi pregătire. Copiii care se plictisesc nu învaţă nimic, nici iubirea deDumnezeu.

>poca noastră, deseori at&t de grea, te)nologică şi aridă, are nevoie de poezia luiDumnezeu. C)iar bogăţia credinţei o cere./ovestirile trebuie într#adevăr să comunice această mare poezie" a vieţii, care este

şi poezia lui Dumnezeu".

S%RB%TO#RE# 1N'EPUTU2UI

(nul cate)etic poate începe în surdină sau, mai rău, cu proclamări de stil milităresc.>ste un început de drum, de descoperiri pline de bucurie, o aventură care duce spreDumnezeu1 este o înt&lnire cu Jiserica ce desc)ide braţele pentru a#şi primi fii maimici

(nul cate)etic este un an de eperienţă de viaţă bisericească. Dacă aceastăeperienţă nu este plăcută şi semnificativă, copii nu vor învăţa să iubească biserica. %atmosferă frumoasă, un climat de destindere este necesar pentru cate)eză. Copiii şitineri vor trebui să participe de bună voie, să se simtă primiţi".

De aceea începerea anului cate)etic trebuie să pară pe c&t posibil o sărbătoare, osărbătoare care transformă într#o celebrare", îmbogăţindu#se cu conţinuturi, gesturisimbolice, şi cu rugăciune. /ovestiri, ca cele ce urmează pot slu-i, cu un pic de fantezie pentru a începe o sărbătoare de început".

(" Sema/orul al3atru

10



%dată, un semafor din +ilano în piaţa Domului, funcţiona într#un fel foarte ciudat:toate luminile sale, la un moment dat, se făcuseră albastre, şi lumea nu mai ştia ce să

facă. # 'raversăm sau nu traversăm! tăm sau nu stăm!Din toate oc)iurile sale, în toate direcţiile, semaforul arăta neobişnuitul semnal

albastru, de un albastru cum cerul din +ilano nu fusese niciodată.(ştept&nd să priceapă ceva, automobiliştii neliniştiţi claonau, motociclişti ambalau

motoarele iar pietonii mai graşi strigau: # Dumneavoastră nu ştiţi cine sunt euMBnii voind să facă poante ziceau: # Eerdele l#o fi m&ncat comandantul ca să#şi facă o vilişoară la ţară. # Hoşul l#au folosit ca să picteze peştii din grădini.

# Cu galbenul ştiţi ce#au făcut! (u diluat untdelemnul de măslin.În sf&rşit a venit un poliţist, s#a oprit în intersecţie şi a descongestionat traficul. Bnalt poliţist a căutat să repare instalaţia oprind curentul. Înainte de a se stinge, semaforulalbastru avu timp să reflecteze: Jieţii de eiM Dădusem semnalul de trecere liberă pecer". Dacă m#ar fi înţeles acum toţi ar putea zbura. Dar poate le#a fost frică".

4" 'ei trei pietrari

În evul mediu, un pelerin făcuse vot să meargă la un sanctuar foarte îndepărtat, cumera obiceiul în acel timp.

După c&teva zile de drum, trecu pe o cărare ce urca pe o coastă pustie a unei coline

aride şi arse de soare, pe l&ngă cărare îşi desc)ideau gurile cenuşii nenumărate carierede piatră. 3ci#colo bărbaţi aşezaţi pe păm&nt, ciopleau bucăţi mari de piatră făc&ndu#lelespezi pentru construcţii.

/elerinul se apropie de primul. Îl privi cu compătimire. /raful şi sudoarea îl făceaude nerecunoscut, iar în oc)ii răniţi de praf de piatră se vedea o oboseală de nedescris.Jraţul său părea că formează un singur lucru cu ciocanul greu pe care continua să#lridice şi să#l izbească apoi ritmic.

Ce faci!", întreabă apoi pelerinul.$u vezi!", răspunde omul g&rbovit, fără să#şi ridice măcar privirea. +or de

oboseală"

/elerinul nu mai zise nimic şi îşi continuă drumul.(-unse repede la un alt pietrar. >ra la fel de obosit, rănit, prăfuit.Ce faci!", îl întreabă şi pe acesta pelerinul.$u vezi!. +uncesc de dimineaţă p&nă seara ca să#mi întreţin femeia şi copii",

răspunse omul.'ăcut, pelerinul porni la drum.

11

(-unse aproape în v&rful dealului. (colo era un alt pietrar. >ra mort de oboseală, caşi ceilalţi. (vea şi el o po-g)iţă de praf şi sudoare pe c)ip, dar oc)ii lui răniţi de

cioburile de piatră aveau o seninătate stranie.Ce faci!", îl întreabă pelerinul.$u vezi!", răspunse omul, z&mbind cu m&ndrie, construiesc o catedrală"<i cu braţul arată spre vale unde se înălţa o mare construcţie, plină de coloane, arcuri

şi capiteluri de piatră cenuşie, ce se înălţau spre cer.

Inica0ii catehetice

Experienţa arătată în povestiri

Nemaforul albastru este introducerea a ceva cu totul diferit" în obişnuinţa rutină azilei. >ste o descoperire a unei dimensiuni noi neaşteptate. %amenii s#au obişnuit, caautomobiliştii să trăiască cu capul aplecat pe volan, atenţi numai la şosea, fiecare înc)isîn coşciugul său de fier, preocupat de muncă, de bani, de mărunţişurile zilnice.emaforul care devine albastru e ceva care zice:

# Jăieţi, opriţi#văM De ce aruncaţi o comoară! $u eistă numai păm&ntul. /riviţi însusM +ai este şi cer..." Dar e un glas slab, şi se stinge cur&nd.

Cate)eza este semaforul albastru" al Jisericii. Cate)eţii învaţă calea spre cer, învaţăcum se zboară", cum se poate afla de dincolo de păm&nt" mai eistă cerul,dimensiunea religioasă a vieţii.

NCei trei pietrari este o povestire care atrage atenţia asupra sensului acţiunilor. >steo eperienţă grea pentru copii dacă e vorba de teorie, dar uşoară prin povestire. >steimportant ca ei să înţeleagă de ce" vin la cate)ism şi deoarece acest de ce"influenţează participarea lor.

Cei trei pietrari fac aceeaşi muncă. Dar acel de ce" sc)imbă totul. >istă o marediferenţă între a se omorî cu munca" şi a construi o catedrală".

<i copiii pot a-unge la cate)ism din diferite de ce#uri": 2trimişi de părinţi, pentru căvin toţi pentru că vor să fie miruiţi.... 'rebuie să înţeleagă că şi ei, în realitate,construiesc o catedrală", realizează ceva măreţ.

Pentru dialog

NCopiii trebuie să fie zg&ndăriţi cu vreo întrebare pentru a actualiza eperienţecontinuă în povestiri.

De eemplu pentru prima povestire:# Care sunt semafoarele vieţii voastre!

12

# Care sunt semnalele de liberă trecere" pe care le vedeţi mai des!# #ar putea spune că părinţii şi învăţătorii voştri sunt ca nişte semafoare pentru voi!

# Ce vă arată ei!# /aro)ul şi cate)etul vostru pot fi consideraţi semnalul albastru!" De ce!.# Ce înseamnă că vă indică drumul spre cer!3ată comentariul unui copil de clasa a E#a ce a ascultat povestirea:Cred că semaforul albastru" este 3sus. ( venit pe păm&nt să spună oamenilor să

privească cerul, dar oamenii nu au înţeles şi de aceea L#au stins repede"

/entru a doua povestire# Cei trei pietrari fac aceeaşi muncă, ce#i deosebeşte!# >istă at&ţia copii în oraşul 2satul nostru, toţi fac cam aceleaşi lucru. Ce îi

deosebeşte!# Dacă în faţa şcolii ar veni un pelerin şi i#ar întreba pe copiii care între Ce faci!" cerăspunsuri ar primi!

# Dacă ar veni un pelerin în faţa sălii de cate)ism ce i#aţi răspunde la întrebarea Cefaci aici! De ce vii la cate)ism!"

Bnii, cu toată sinceritatea ar trebui să spună: /entru că m#au trimis părinţii", pentrucă vreau să fiu miruit" ori pentru că vin prietenii mei"

#<i totuşi aici construim o catedrală". +i#aţi putea spune în ce sens!Comentariu scris de o fată din clasa a E33#a după înt&lnirea cate)etică bazată pe

înt&lnirea cu cei trei pietrari:(m înţeles că acea catedrala pe care noi o construim este în primul r&nd viaţa

noastră, care n#ar fi o construcţie măreaţă fără prezenţa lui 3sus. Dar venind la cate)ismconstruim şi Jiserica. ;iecare dintre noi este o piatră vie care serveşte la mareaconstrucţie, pe care 3sus a fondat#o pe apostoli".

Pentru activitate

N/entru a fi într#adevăr eficace, cele două povestiri trebuie să fie vizualizate.Bn semafor de culoare albastră şi o catedrală în construcţie sunt elemente simbolice

uşor de realizat, devenind -ocuri clare şi distinctive.Nemaforul albastru" poate deveni un fel de afiş plat sau tridimensional, pentru a

anunţa începutul cate)ezei. /e lumini se pot scrie sloganuri sau cuvinte inventate decopii pentru anunţarea sau înc)eierea sărbătorii.NCatedrala" devine uşor un -oc sau un gest simbolic. e transformă un desen mare

în bucăţi 2/uzzle sau în mozaic. ;iecare copil primeşte o bucată de catedrală pe careîşi scrie numele. $umai baza catedralei trebuie să răm&nă întreagă, la locul ei ca un punct de referinţă pentru restul construcţiei.

13

/e această baza se scriu numele celor 4 apostoli şi a lui 3sus. Jucăţile cele maiapropiate de bază vor fi cele ale paro)ului şi cate)etului. În timpul celebrării sau a

reuniunii fiecare copil va încerca să#şi plaseze bucata lui pe catedrală la locul potrivit.La sf&rşit cate)etul va face un scurt comentariu, accentu&nd că dacă cineva nu#şiaduce piatra, catedrala răm&ne neterminată. 'otuşi toţi sunt necesari. ;iecare are un dar de pus în comun.

Şi Biblia povestete!!! >perienţa cuprinsă în povestiri stă la baza multor fragmente biblice1 se pot aminti şi

comentate cu copiii:# +atei 7,45#4: comparaţie între bogăţiile acestei lumi şi cele din ceruri.

# +atei 9,9#6: cine vrea să fie mai mare în faţa lui Dumnezeu trebuie să devinăslu-itorul oamenilor. Ceea ce este a lui Dumnezeu aparţine unei alte dimensiuni.# +atei 4,GG#K7: 3sus este piatra din capul ung)iului", temelia marii construcţii pe

care creştinii trebuie s#o termine.

B$D> > (CB$D CBE3$'>L>!

Jine, să auzim cine are ceva de spus...", sau: ?ai copii, spuneţi#mi ce părereaveţi". De obicei aceste fraze însoţite de un z&mbet de încura-are, sunt acceptate deoc)ii care intră în păm&nt" şi de buzele sigilate. Oi se stinge orice tip de z&mbet într#otresărire de frustrare evidentă. $u au mai mult succes invitaţiile repetate la dialog

Cei superficiali şi apocaliptici" se acuză:" 'eleviziunea nu ne lasă să dialogăm" .<inu se g&ndesc la o întrebare simplă, dar legitimă: 'eleviziunea este de vină că nu neface să vorbim sau suntem noi cei care nu mai avem ce spune nimic!" .Încon-uraţi de olume care comunică prin diferite imagini şi sunete electronice, copiii de astăzi sunt mai -enaţi de lumea cuvintelor. (cestea par ascunse într#un lac ad&nc unde copiii nu le mai pot scoate.

Hemediul este unul singur: mici şi mari trebuie să regăsească aceste cuvinte pierdute, pentru că ele conţin valori, emoţii, subiect de reflecţie pe care imaginile nu le au, şi pentru că omul complet trebuie să fie capabil să comunice cu ambele coduri deepresie.

i cate)eţii trebuie să#şi aducă contribuţia şi să transforme vreodată lecţia" decate)ism într#o oază verde" unde copiii pot regăsi cuvintele proprii.% discuţie despre cuvinte ar putea începe după povestea ce urmează, etrasă dintr#o

poveste minunată a lui C)antal de +arolles.

5" Uriaşul /ără cu+inte

14

>ra odată un om at&t de mare şi înalt, cu picioarele at&t de lungi şi braţele at&t delargi, înc&t toţi credeau că este un uriaş.

Dar el era un simplu om, un om at&t de ciudat că lumea se speria de el. (veaspr&ncenele dese ca tufişul ce creşte între pietre iar părul ca o pădure deasă. De voia săle taie îi trebuiau foarfece de grădinar pentru că nici un frizer nu îndrăznea să le atingă.

+ai mult şi mai mult, avea o faşă tristă de at&ta pl&ns1 şi nu scotea nici măcar uncuvinţel. De aceea i se spunea ;ără cuvinte". Îşi ridicase în pădure o casă pe măsuralui, cu uşi şi ferestre at&t de înalte, înc&t fiica lui, ;loare#;rumoasă le putea desc)idenumai căţăr&ndu#se pe o scară.

Deseori, seara, fără să se ştie de ce, fata pl&ngea şi suspina: De ce tata este aşa demare! <i de ce nu#mi spune nici o vorbă!"

(ducea din pădure braţe de flori iar la şcoală avea numai notele cele mai mari, ;ără#

Cuvinte nu#i spunea nimic. (tunci ;loare#;rumoasă aduse din pădure numai urzici, iar de la şcoală numai note oribile. Dar ;ără#Cuvinte tot nu#i zise nimic.

C&nd doamna (lice, care venea în fiecare dimineaţă să facă ordine prin casă şi săgătească, îl întrebă pe uriaş: Ce să gătesc azi! Jorş sau supă!" el nu făcea altcevadec&t să o privească furios, şi d&nd din umeri, ieşea din casă.

'oşul e cu+inte

Într#o zi ;loare#;rumoasă întrebă: Doamnă (lice, de ce tata nu vorbeşte deloc! $ua învăţat să vorbească sau a uitat toate cuvintele!"

Doamnă (lice suspină: (), ;loare#;rumoasăM 'atăl tău vorbea odată mult şi c)iar r&dea, dansa în fiecare duminică. Dar din ziua în care te#ai născut şi mama ta a murit, adevenit mut. e spune că a pus toate cuvintele şi r&sul său într#un coş de răc)ită pe carel#a aruncat în lac".

În aceeaşi după#amiază, imediat ce doamna (lice plecă, ;loare#;rumoasă porni spre pădure, )otăr&tă să afle coşul de cuvinte. Dar cum nu cunoştea bine pădurea, întrebă unmiel negru legat de un par: +iel negru, ştii tu unde este lacul!".

+ielul negru îşi zise: Lacul este periculos pentru copii. Dar ea este fata uriaşului răucare mă ţine toată ziua legat de par. Cu at&t mai rău pentru ea, am să#i spun". Oi mielulîi răspunse: /e acolo, uite, pe cărarea asta tot înainte".

;loare#;rumoasă mulţumi şi porni la drum pe cărarea cu flori şi mure coapte. C&nda-unse în sf&rşit la lac, văzu o g&scă verde: pune#mi g&scă verde ai văzut un coş denuiele în acest lac!".

A&sca îşi zise: ;etiţa asta n#ar trebui să se ducă în lac, se va îneca. Dar e fata aceluiuriaş rău care vrea să mă omoare în fiecare an c&nd începe sezonul de v&nătoare. Cu

15

at&t mai rău pentru ea, am să#i spun". Oi îi zise: Da, da, l#am văzut e c)iar pe fundullacului".

;loare#;rumoasă mulţumi şi intră în lac. Începu să înoate cu plăcere în apa rece, dar lacul era at&t de larg înc&t atunci c&nd a-unse în mi-loc nu mai putu de oboseală.A&f&ind, întrebă un crap bătr&n cu solzii cenuşii: (i văzut un coş plin de r&sete şicuvinte!"

Crapul îi zise: Dacă va încerca să dea de coş, fetiţa se va îneca. Dar e fata aceluiuriaş rău care pescuieşte peştii ca să#i măn&nce. Cu at&t mai rău pentru ea am să#ispun". Oi îi zise: Coşul e acolo, c)iar pe fundul lacului".

"#etiţa s$a înecat%&

Dar abia căpşorul ei dispăru în apa neagră, crapului îi păru rău de ceea ce făcuse şi,

băt&nd din aripi ca să înoate mai repede, se îndreptă spre mal strig&nd: A&scă, fatauriaşului se îneacă, zboară şi spune#iM"

<i g&sca se căi de ceea ce făcuse. % luă la zbor băt&nd din aripi ca să zboare mairepede şi ateriză l&ngă miel: +ielule, fugi şi spune#i uriaşului că fata lui se îneacăM"

+ielul roase imediat funia, se dezlegă şi, plin de remuşcări, alergă be)ăindu#i lui;ără#Cuvinte: ;etiţa ta s#a înecat )ai repedeM".

;loare#;rumoasă găsi coşul şi plină de bucurie începu să urce. Dar cu coşul str&ns la piept, era greu. $u putea folosi dec&t o m&nă pentru a da la o parte rădăcinile de trestieşi papura care i se încolăceau de picioare. Cur&nd ;loare#;rumoasă fu at&t de obosităînc&t în loc să se ridice se scufunda şi mai mult. Jiata fată cădea din rădăcină în

rădăcină şi se g&ndea: %), nu aş vrea să mă înec":Dar în timp ce ea se zbătea pe fundul lacului, uriaşul ;ără#Cuvinte îşi văzu fetiţa.

(runcă plasa de prins peşti p&nă pe fundul lacului. C&nd o trase sus, în ea era ;loare#;rumoasă. ;ără#Cuvinte trăgea din barcă, în timp ce mielul a-uta cu dinţii, g&sca cug)iarele, iar crapul din lac împingea plasa cu spatele şi cu capul.

C&nd ;loare#;rumoasă, întinsă în barcă îşi desc)ise oc)ii, văzu c)ipul tatălui aplecatspre ea. %c)ii uriaşului erau plin de lacrimi, dar încă nu spunea nimic.

(tunci, repede, ;loare#;rumoasă desc)ise coşul. Îndată cuvintele se repeziră în uriaşşi#l făcură să vorbească: %), ce noroc că mi#am pescuit fataM Încă puţin şi aş fi rămassingur. <i atunci cu cine aş fi putut vorbi! (m at&tea să#i spun, pe cuv&ntM

Inica0ii catehetice

Experienţa ascunsă în povestire

16



N Coşul de cuvinte şi r&sete" este aceea putere de a dialoga şi de a vorbi cu alţii de acărei dispariţie pl&ng at&ţia. 'răim unul l&ngă celălalt, vorbim despre at&tea, dar nu

spunem cuvinte care să valoreze, care să comunice ceva din noi înşine. De multe ori părinţii vorbesc copiilor şi nu cu copiii1 fac at&tea lucruri pentru ei, dar nu#i cunosc.(şa, încet#încet, c)iar şi în familie persoanele devin mute, uriaşi fără # cuvinte".

N Aăsirea cuvintelor costă, trebuie de plătit un preţ.;loare#;rumoasă îşi riscă viaţa, ca tatăl ei să vorbească şi să r&dă din noi cu ea.

/entru a comunica, toţi trebuie să renunţe la ceva 2la sfială, poate şi să se arunce". #ar putea ca la început rezultatul să nu fie ecelent, ar se învaţă dialog&nd. %comunicare bună este totdeauna rodul unui efort îndelungat.

Pentru dialog

N> bine să se înceapă cu o analizare a situaţiei comunicative a grupului: P > vreun uriaş mut" între noi! P Heuşim să vorbim despre ceea ce într#adevăr ne interesează! P Dacă cineva dintre noi vrea să vorbească într#un grup, ce greutăţi îi apar!> bine ca însuşi cate)etul să#şi povestească problemele.C&nd încep să vorbesc, de multe ori sunt descura-at pentru că mulţi dintre voi se

mişcă sau fac altceva...",etc.N( doua fază este căutarea coşului de cuvinte": P (m putea îmbogăţii comunicarea dintre noi! P ă facem o scară a calităţilor celor mai importante pe care trebuie să le avem:

respectarea altora c&nd vorbesc, ascultarea, cura- de a interveni, răbdare...Ne poate trece apoi la analizarea unor probleme de comunicare pe care copiii le au

acasă ori la şcoală: P Comunicaţi sincer cu mama! Cu tata! P (ţi dori să transmiteţi părinţilor voştri ceva ceea ce nu reuşiţi! P ă încercăm să facem un coş de cuvinte pierdute", ale familiei.

Pentru activitate

NConversaţia despre cuvinte se poate face cu două cartoane. /rimul, intitulat "coşulde cuvinte pierdute", are două părţi: prima pentru cuvintele pe care aş vrea să le spun părinţilor 2colegilor, paro)ului, cate)etului, profesorilor.... ( doua, pentru răspunsurile persoanelor. Copiii completează partea lor împărţiţi pe grupe.

N(l doilea carton, intitulat Fos cu uriaşul mutM", conţine reguli pe care grupul sedecide să le respecte pentru o comunicare mai bună. De eemplu1

P Într#o cameră dezordonată vine pofta de a face o gălăgie.

17

P ă ascultăm pe cel care vorbeşte fără a#l întrerupe, altfel nu va mai putea vorbi. P Cine se enervează trece de partea prostului.

P Brlatul poluează buna înţelegere. P Cine vorbeşte sincer dă parte din sine însuşi. P Cine conturbă înveninează grupul. 0i#i să înceteze.NC)iar şi plasarea băncilor sau scaunelor are importanţă. e poate studia şi

îmbunătăţii.

Şi Biblia povestete!!!

În >vang)elia după +arcu, cap. , versetele G4#G, 3sus vindecă un surdo#mut.>pisodul se poate comenta cu cei mai mari.

2U6E# INTERIO#R%

Eiaţa de fiecare zi a copiilor şi tinerilor este caracterizată deseori de nelinişte saufrenezie. Ca aceea a multor adulţi. +ulţi tineri trebuie să trăiască zile pline de activităţi,cu o agendă mai bogată dec&t a unui /reşedinte. De aceea nu e de mirare dacă sunt at&tde agitaţi şi nervoşi. De multe ori sunt ieşiţi din fire, înecaţi în lucruri.

/ovestirea care urmează arată calea spre reflecţie". ( reflecta înseamnă a primi unmesa- şi al transmite în interior. > un mesa- care nu se cumpără şi nu se vinde, dar carene a-ută să trăim.

7" Pro+iziile lui Bernar>ra odată, în parcul unui vec)i castel, în ruine, un ste-ar mare şi bătr&n. Într#o

scorbură din trunc)i îşi făcuseră culcuşul cinci veveriţe vărgate.Casa lor avea şapte cămări spaţioase, desc)izăturile lor semănau cu ciocurile

înfometate ale păsărelelor. 'oată vara, veveriţele alergau, zi şi noapte, să le umple cu provizii. <tiau că iarna e mai lungă e mai lungă şi mai grea şi trebuiau să se pregătească cu )ambarele pline, dacă voiau să apuce primăvara.

Eeveriţele nu se odi)neau deloc: cu frenezie adunau şi îngrămădeau în cămările lor gr&u şi alune, g)indă şi -ir.

Lucrau toate. 'oate în afară de Jernard, şeful. Jernard avea botul inteligent, urec)ilede filosof, blana lucioasă, şi o coadă stufoasă. Dar în timp ce tovarăşii lui alergauîncoace#încolo g&f&ind cu lăbuţele pline de provizii, el stătea tăcut cu botul în sus şioc)ii înc)işi.

Jernard, de ce nu lucrezi!" îl întrebau veveriţele.

18

Cum adică nu lucrez", răspundea -ignit Jernard, adun razele soarelui pentru zilelereci de iarnă".

+ai t&rziu c&nd îl văzură pe Jernard st&nd pe o piatră, cu oc)ii ţintă la grădină, îlîntrebară: Dar acum ce faci!".(dun culorile", răspunde Jernard cu simplitate. 3arna este aşa de cenuşie".Cele patru veveriţe alergau şi alergau, mereu mai obosit. Cămările se umpleau cu

nuci, alune şi alte bunătăţuri. Jernard, însă, stătea la umbra unui copac.Eisezi Jernard!" îl întrebară pe un ton mustrător.

Jernard răspunse: (, nuM (dun cuvinte. 0ilele de iarnă sunt aşa de lungi. Eom stafără să sc)imbăm o vorbă".

( venit şi iarna şi, c&nd a căzut prima zăpadă, veveriţele se adăpostiră în culcuşul dinste-ar. /rimele (cum, simţiţi razele calde, aurii ale soarelui care vă m&ng&ie pielea.

unt strălucitoare, -oacă pe frunze, sunt poleite în aur...". <i#n timp ce Jernard vorbea,cele patru veveriţe au început să simtă căldura. Ca magie să fi fost oare!<i culorile, Jernard!", întrebară cu nelinişte.Înc)ideţi din nou oc)ii" zise Jernard. <i c&nd vorbea de violetul viorelelor, de macii

roşii în lanul de gr&u, de frunzuliţele verzi ale iederii, atunci văzură culorile ca şi cumar fi avut fiecare în cap un c&mp nesf&rşit.

<i cuvintele, Jernard!". Jernard tuşi, dreg&ndu#şi glasul, şi apoi ca pe o scenădeclamă:

Înc)isă în coa-a unui copac, c)iar în inima pădurii fermecate, trăieşte o veveriţă cu blana roşie, privirea luminoasă şi coada stufoasă. (ceastă veveriţă etraordinară poartă pe cap o coroană de nuci. > un geniu:: are puteri etraordinare şi cunoaşte tainele.

C&nd un iepuraş este rănit de un v&nător, veveriţa geniu spune care sunt plantele deleac pentru îngri-irea rănilor.

C&nd o păsărică îşi rupe o aripă, veveriţa ştie cum s#o înfăşoare cu ace de pin ca ea să poată zbura iar.

Dar ceea ce#i reuşeşte cel mai bine vindecarea inimilor de tristeţe şi frică. $etrebuie at&tea alintări casă trăim", spune veveriţa geniu, şi at&ta gingăşie. Căci toatefăpturile pădurii sunt ca florile care se ofilesc dacă nu sunt săturate de razele soarelui.C&nd o fiinţă este tristă, eu o fac pe raza de soare. <i atunci îşi redesc)ide petaleleinimii".

zile au fost pline de voie#bună. e -ucau într#o gălăgie de nedescris şi nu auzeau

v&ntul care şuiera afară. ;luierau din capacele de g)indă şi co-ile de alune, c&ntau şidansau. Înainte de a se culca, m&ncau pe săturate şi povesteau tot felul de poveştidespre )u)urezi năt&ngi şi vulpi ramolite. Dar încet#încet, m&ncară proviziile. Cămărilese goliră una după alta, terminară mai înt&i nucile, apoi alunele, g)inda, strugurii

19

uscaţi, ba c)iar şi frunzele uscate. Le rămăseseră doar rădăcinile tari şi amare. efăcuse frig şi nimeni nu mai avea c)ef de vorbă.

Îşi amintiră atunci de proviziile ciudate ale lui Jernard: de razele de soare, de culori,de cuvinte.Bnde sunt proviziile tale, Jernard!", îl întrebară.Jernard începu să vorbească: Înc)ideţi oc)ii.C&nd Jernard tăcu, cele patru veveriţe aplaudară şi strigară: Jernard, eşti un geniu,

un poet".Jernard roşi, se înc)ină respectuos şi zise cu modestie: <tiu, aşa e".

Inica0ii catehetice


unt două feluri de provizii": cele care slu-esc vieţii materiale şi cele care servescvieţii spirituale

%mul are nevoie de ambele. >ste o învăţătură de veacuri: nu numai cu p&ine trăieşteomul.

>ste descoperirea unei lumi necunoscute din noi, o lume interioară, a imaginaţieicreatoare, a fanteziei care poate sc)imba situaţiile.

/ovestirea despre proviziile lui Jernard poate fi folositoare la începutul activităţiicate)etice anuale. >ste un răspuns la întrebarea De ce venim la cate)ism!".Cate)ismul reprezintă o provizie" diferită de aceea care se face zilnic pe băncile

şcolii, pe stradă, în faţa televizorului1 la cate)ism se adună culori, cuvinte, raze desoare care vor fi folositoare c&nd va sosi anotimpul special.

Pentru dialog

P ă se descopere cu copiii firului şi persona-ele povestirii. P ă se înţeleagă şi să se -udece comportamentul persona-elor. P ă se specifice sentimentele şi motivaţiile persona-elor, descoperind asemănări cu

sentimente şi motivaţii din viaţa noastră.De eemplu: >istă persoane care se comportă ca cele patru veveriţe pline de gri-i!C&nd semănăm şi noi cu ele!

Cine se comportă ca Jernard! P ;iecare copil să fie lăsat să#şi eprime propriile consideraţii asupra povestiri. 3atăc&teva:

Q Jernard vrea să se esc)iveze de la muncă, veveriţele celelalte sunt bune.Q Înseamnă că nu trebuie să ne g&ndim numai la m&ncare.

20

Q C&nd vine iarna, Jernard povesteşte lucruri frumoase şi vremea ur&tă pare mai puţin tristă.

Q Jernard ne a-ută să descoperim lucrurile frumoase, pe care lumea nu le vede ci seg&ndeşte numai la c&ştig...

Pentru activitate

P /ovestirea are un sens pentru grupul de cate)ism: cate)etul se propune ca unJernard al situaţiei, ca revelatorul unei dimensiuni diferite".

P ă se deseneze cartoane cu Jernard care pronunţă un mesa- special pentru grup.Cartoanele vor fi at&rnate pe perete.


>vang)elistul Luca în cap. 49, de la versetul G6 la K4 povesteşte despre +arta şi+aria care îl primesc pe 3sus în casa lor. +arta era preocupată cu multe gri-i, +ariaasculta cuvintele lui 3sus. <i aici două comportamente diferite, dar necesare am&ndouă.Cu cei mai mari se poate analiza analogia cu povestirea.

La sf&rşit cate)etul reia rezultatul conversaţiei şi a-ută la elaborarea unui răspuns laîntrebarea provocatoare a povestirii: La ce este bun cate)ismul!".

R%B$#RE# $E # 'RE8TE

Climatul consumistic" în care trăiesc copiii azi tinde să rupă legăturile omului cuistoria într#o victorie a spaţiului asupra timpului. % victorie a lumii lucrurilor 2spaţiulasupra lumii fiinţei 2timpul. Depanarea timpului în istorie este locul în care omul serecunoaşte pe sine şi simte răsunetul profund al spiritului.

(zi, copiii vor totul deodată". /rezentul e unica dimensiune constitutivă aeperienţei lor eistenţiale. Eiaţa li se prezintă ca o sumă monotonă a tuturor prezenţelor. $umai eistă capacitatea de a simţi cum creşte iarba", de a percepesunetul facerii şi desfacerii propriei eistenţe.

9" Firul /ermecat

+aim era un băiat cu adevărat ciudat: îi plăcea aşa de mult să viseze cu oc)iidesc)işi. +ai ales la şcoală unde lecţiile nu prea#l interesau.

Învăţătorul, care#l ştia isteţ dar lipsit de voinţă, îl întrebă într#o zi, un pic plictisit:

21

6ama cu părul al3

Într#o zi îşi aduse aminte de +aria. 'elefonă unor prieteni şi cunoştinţe p&nă ce ogăsi. e făcuse cu adevărat o fată frumoasă. +aim îşi luă inima în dinţi şi ceru:"+aria vrei să te căsătoreşti cu mine! unt un om cu capul pe umeri şi am şi cevaavere".

0&mbind, +aria îi spuse că da, dar c&nd se duse la părinţii ei îi spuse cu tărie:unteţi încă tineri şi vă cunoaşteţi prea puţin, aşteptaţi cel puţin un an".

;ata se întrista, dar băiatul o încura-ă z&mbind: $u te necă-i, +ariaM (i să vezi caanul trece în zbor".

;ata se întristă, dar băiatul o încura-ă z&mbind: $u te necă-i, +ariaM (i să vezi căanul trece în zborM"

De fapt, anul trecu într#o clipă, datorită firului magic. În fiecare seară înainte de a

adormi +aim îi trăgea o bucată. +ai avea o lună p&nă la nuntă., c&nd +aim primi ocarte poştală. 'rebuia să plece în armată. Cu lacrimi în oc)i îşi luă rămas bun de la toţi,în special de la +aria lui dragă, care pl&ngea c)iar mai mult dec&t el.

După c&teva zile de viaţă militară, lui +aim i se făcu un dor nebun, trase mai multdin fir şi se trezea acasă în nunţii. ( fost o nuntă de pomină. Ceva totuşi îl m&)ni pe+aim: observă că mama era bătr&nă, avea părul sur. Îi păru rău că a tras aşa de desdin fir şi#şi promise că acum fiind mare nu trebuia să tragă de el.

Îşi ţinu promisiunea c&ţiva ani, dar într#o bună zi +aria îi spuse z&mbi că aşteaptă uncopil. ă aştepte"! Lui +aim acest verb nu#i plăcuse niciodată. $u pută rezistaispitei să#şi vadă c&t mai repede copilul în braţe şi începu să tragă de fir, aproape în

fiecare zi. Într#o seară trase prea mult şi in ziua următoare se văzu ceva mai bătr&n cudoi fii: unu mergea la liceu, celălalt la universitate.

'otul se petrecea ca la început. %ri de c&te ori se ivea o problemă, +aim trăgea defir ca să rezolve repede: c&nd afacerile mergeau rău, c&nd cineva era bolnav, c&nd eracurios să ştie cine va lua campionatul la fotbal, c&nd voia să ştie c&nd se termină unserial la televizor...

;6ult noroc, 6a<im=>

Într#o dimineaţă, +aim se privi în oglindă şi îşi dădu seama că are părul alb. esimţea obosit şi nemulţumit. Casa îi era acum pustie şi +aria nu reuşea să înţeleagăcum ea şi soţul nu#şi aminteau at&tea lucruri din viaţa lor trecută.

23



$u ţi se pare şi ţie că a trecut totul prea repede!" îl întreba ea. Cum e posibil ca băieţii să fi crescut aşa de repede!"

+aim nu putea răspunde şi era foarte trist. /ractic era doi bătr&ni, plini de riduri, şizilele treceau aşa de încet. Dar acum îi era frică să mai tragă de firul magic. Într#o zi, pe c&nd moţăia în parc pe banca lui obişnuită, bătr&nul +aim se auzi

c)emat. Desc)ise oc)ii şi zări bătr&na care, cu mulţi ani în urmă, îi dăduse cutiuţa cufirul magic.

>i +aim, cum merge! ;irul magic ţi#a făcut viaţa fericită, aşa cum doreai!"C)iar nu prea nu ştiu ce să răspund... Cu acel fir îţi zic nu a mai trebuit să aştept sau

să sufăr prea mult în viaţa mea, dar acum îmi dau seama că totul a trecut aşa de repedeşi iată, am a-uns bătr&n şi slab..."

(, da!, zise bătr&na. Dar ce#ai mai vrea!"

(ş vrea să fiu din nou copil, zise +aim puţin cam ruşinat. (ş vrea să#mi trăiescviaţa fătă firul magic. ă trăiesc ca toate celelalte persoane şi să accept tot ce#mi oferăviaţa, fără a fi nerăbdător".

C)iar ai vrea!"igur", răspunse +aim fără ezitare. Ceea ce am trăit în aceşti ani mi#a fost o

lecţie şi sunt sigur că nu aş mai face acele greşeli".Dacă e aşa, sunt fericită că te#am putut a-uta să înţelegi cea mai mare virtute:

răbdarea. Eei vedea că îţi vei pregăti viaţa altfel şi vei fi în stare să suporţi şimomentele de muncă şi oboseală pe care le vei înt&lni în drumul tău. (cum trebuiedoar să#mi dai înapoi cutiuţa şi... mult noroc, +aimM"

(bia puse cutiuţa în m&na bătr&nei că şi adormi buştean.>i, somnorosuleM coalăM".+aim desc)ide oc)ii şi îşi văzu mama t&nără şi frumoasă care îl privea cu bunătate.

(leargă la oglindă şi îşi văzu c)ipul de copil obişnuit. ărută şi îmbrăţişă mama de parcă n#ar fi văzut#o de o sută de ani. e spală şi se îmbracă într#o clipă, îng)iţi ceaiulîntr#o secundă şi porni spre şcoală" /e stradă o înt&lni pe +aria, care era şi ea obişnuita blondă. % lua de m&nă şi grăbindu#se am&ndoi spre şcoală îi zise: (m at&tea să#ţispunM Dar tu ştiai că v&rsta noastră este cea mai frumoasă!".

Inica0ii catehetice


24



N+ulţi îşi pierd vremea cu o activitate frenetică, în căutarea unor rezultate imediate.Eor imediat roadele activităţii lor, nu reuşesc să privească mai departe. Ealoarea căutată

de ei este utilul, avanta-ul economic, obţinerea de rezultate în minim de timp cu minimde efort.N% altă caracteristică a vieţii noastre actuale este tendinţa de a nu suporta greutăţile.

;uga de durere duc la căutarea plăcerii, care devine mira-, valoare dominantă. %ricecontrol al instinctelor este considerat nefiresc, auto#stăp&nirea este aproape ignorată.>ducatorilor însăşi le vine greu să înveţe" c)iar şi cea mai mică 2dar absolut denecesară capacitatea de autodisciplină.

N +aim este băiatul care scapă" de datoriile zilnice. Eede în ele nu numai aspectulde efort, de obligaţie. 'rebuie să înveţe c&t de frumos poate fi o bună creştină" şi să sematurizeze cu c)iar dacă aceasta impune şi sacrificiu.

Pentru dialog

P ;oarte eficace s#a observat a fi întreruperea povestirii puţin înainte de final,trezind interesul copiilor. e poate lăsa libertatea copiilor să termine ei, şi apoi să sediscute care ar fi cel mai bun final. $u contează dacă nu e cel pe care l#am propus 2dealtfel acest final a fost inventat de un grup de copii din clasa a 3E#a.

P /entru înţelegerea povestirii se pot pune întrebări ca:N Ce reprezintă firul de aur!N De ce +aim îl trage aşa de des!N Cine se comportă ca +aim!

N E#ar plăcea să aveţi cutiuţa cu firul magic! De ce!N Dacă v#aţi înt&lni azi cu bătr&na ce i#aţi cere!


Despre răbdarea şi creşterea în timp, 3sus a dat două parabole: P /arabola neg)inei 2+t 4G, K P /arabola talanţilor 2+t 8, 4K.../ot fi citate şi comentate cu cei mai mari.

' rugăciune

Calendarul şcolar

N Luni

dictare şi caligrafieCu răbdarescriu

25



fără greşelişi ştersături.

N (arţiistoria şi geografia./lin de curiozitate,survolez secoleşi continente.N (iercuri

ştiinţe naturale.Înc&ntat, mă înv&rtîntre plante şi animale.

) *oiaritmetică şi geometria.unt atent să alinieznumere şi operaţii.) +ineri

desen şi muzică.Cu emoţia în sufletamestec colorişi sunete.) ,âmbătă

educaţia fizică.Dezlănţuit, alerg,sar, mă#nv&rt.

Învăţ.Capul meuşi trupul meusunt ca un rezervor care se umple.

+i#ai dat inteligenţă, Doamne,

/entru a învăţa,dar şi pentru a iubi.

La şcoală învăţsă trăiesc cu

26

alţi băieţi şi fete.(-ută#ne, Doamne,

să descoperimceea ce ştie să facă fiecare.(stfel, c&nd vom fi marivom putea sc)imba lumeaîntr#o mare grădinăa iubirii

$E'I?I# 'E# 6#I I6PORT#NT%

/rietenia pe care 3sus o oferă este pentru toţi oamenii şi cere o alegere personalăconvinsă. > o propunere liberă ce poate fi refuzată. Dar invitaţia răm&ne, se reînnoieşte,uneori c)iar într#un mod neprevăzut şi neaşteptat.

% viaţă fără ideal e ca un drum fără ieşire. Cu c&t scopul e mai mare şi mai luminos,cu at&t viaţa devine mai adevărată. +artirii libertăţii, ai dreptăţii sociale, aidemocraţiei, dar mai ales martirii credinţei au găsit ceea ce dă sens vieţii, sacrificiuluişi c)iar morţii. 'rebuie să ne împlinim datoria cu generozitate şi sinceritate, fără aamina pe un m&ine nesigur.

Cine îşi ia în m&ini viaţa şi#l alege pe Cristos, se bazează pe cuv&ntul său, peadevărul evang)eliei şi pe iubirea lui Dumnezeu.

'otdeauna este greu să se ia )otăr&ri ferme, definitive şi se pare că e mai uşor a nu seanga-a prea mult. (r fi mai uşor să se încerce doar, gata totuşi să se sc)imbe ruta,urmărind avanta-ele de moment, fără să se rişte în mod definitiv.

3sus spune clar că faţă de Dumnezeu nu se poate ezita.% cate)eză bună trebuie să ducă întotdeauna la decizie, la răspunsul liber, dar

anga-at.( fi cu adevărat creştin nu este rezultatul unei obişnuinţe ori tradiţii familiale, ci o

decizie personală. % decizie repetată în fiecare zi. Copilul trebuie să înveţe să fie

responsabil. >timologic, responsabilitatea" este capacitatea de a da un răspuns" celuicare aşteaptă. <i Dumnezeu aşteaptă un răspuns.e poate vorbi copiilor despre această temă importantă, pornind de la o povestire ca

aceasta care urmează:

@" Uşa /ericirii

27

3ncredibilul a început c&nd 3acob avea şase ani. +ama îi murise c&nd avea doi ani şia fost dat în îngri-irea unei dădace cam distrate. 'atăl lui era un avocat foarte serios şiimportant, era mereu ocupat cu mii de gri-i, aşa că nu prea avea timp pentru băiat. (şaa-unsese 3acob să )oinărească toată ziua prin împre-urimi.

Într#o zi de octombrie umbla, căsc&nd gura, pe o stradă necunoscută. În dreapta eraun zid lung şi alb. ;runze de castan, verzi şi galbene, acopereau trotuarul.

3acob avea în m&nă o castană pe care o freca de zid alerg&nd. (-unse la o uşă verdecu o clanţă aurie.

3 se părea că uşa îl c)eamă: "Desc)ide, intrăM"3acob ezită o clipă. Continuă să frece zidul cu castana, fluier&nd, p&nă ce a-unse la

capăt. (colo văzu că strada continuă cu case obişnuite şi magazine. /lini de curiozitatese opri apoi se întoarse la uşa verde, o desc)ise şi intră.

;$u.mă Anapoi la !răina mea=>

e văzu dintr#o dată într#o înc&ntătoare grădină cum nici nu visase. C)iar şi aerul erasc)imbat. $u mai era acea tristeţe şi plictiseală ca#n oraş. Bn parfum îmbătător pluteaîn aer, d&nd o senzaţie de bucurie de nedescris. <3 în culori era ceva care le făcea maivii, mai luminoase. 3acob nu mai putea de fericire.

Eăzu două pantere enorme cu pielea ca de mătase. $u se sperie. Cele două animalese -ucau cu o minge pe o alee plină cu florii. % panteră veni c)iar l&ngă el şi se lăsăm&ng&iată frec&ndu#şi capul de el ca o pisică.

Jăiatul era uimit de minunăţiile pe care le vedea. >ra o altă lume. % faţă înaltă şi blondă, cu un z&mbet înc&ntător, apăru pe alee şi veni spre el. Îl îmbrăţişă şi#l sărută cu bunătate. 3acob nu se mai simţise niciodată aşa de bine. ;ata o luă de m&nă şi#i arătăgrădina. Eizitară palatul minunat, încon-urat de f&nt&ni arteziene. Eăzu at&tea lucrurinemaipomenite, şi îşi găsi şi tovarăşi de -oc, care ţineau mult la el.

(poi sosi o doamnă îmbrăcată în negru care#i arătă o carte mare. 3acob începu să orăsfoiască. Cu sufletul la gură văzu că în carte era scrisă viaţa lui: tot ce i se înt&mplasede la naştere: moartea mamei, tatăl, camera lui... se revăzu ezit&nd la uşa verde. Eoi săîntoarcă foaia, dar doamna nu#l lăsa. e auzi strigat de tovarăşii de -oacă: ?aiînapoiM" Hămase ne)otăr&t nu ştia ce să facă, şi se trezi înapoi pe strada lungă şi tristă, pe o vreme rece, la ora c&nd începeau să se aprindă becurile. /e zidul rece şi crăpat nuse mai vedea nici o uşă.

Copilul se întoarse acasă. /ovesti tatălui şi mătuşi ce i se înt&mplase, dar fu pedepsit.... pentru că spunea minciuni, ziceau ei.

28

$oaptea, 3acob povesti în şoaptă pernei păţania. <i în fiecare seară după rugăciunileobişnuite, adăuga o scurtă rugăciune personală: "'e rog Doamne fă#mă să visez acea

grădinăM Du#mă înapoi la grădina meaM"Dar oric&t a umblat în zilele următoare nu a mai găsit uşa verde.

;$ata +iitoare +oi intra>" 0ece ani mai t&rziu, 3acob era un student eemplar. Într#o dimineaţă, în timp ce se

grăbea spre şcoală, se văzu deodată în faţa zidului alb şi zări uşa verde care conduceaspre grădina minunată.

(lergase at&ta să regăsească uşa aceasta... Dar nu se g&ndi deloc să intre. $u ar fivoit să înt&rzie.

+ă voi întoarce după masă", îşi zise. Dar şi după amiază avu destule activităţi laşcoală, aşa că am&nă vizita în grădina mult visată. e întoarse a doua zi dar nu văzu măcar zidul alb,. Ceru informaţii de la trecători,

dar nimeni nu auzise de zid şi nici de uşa verde. $u mai revăzu uşa verde p&nă la douăzeci şi doi de ani. C)iar în ziua în care trebuia

să dea eamenul cel mai important la universitate. Îşi conducea maşina nervos, privindu#şi deseori ceasul. După o intersecţie, văzu zidul alb şi uşa verde cu aceasenzaţie de neuitat, încă realizabil.

Încetini maşina, lupt&nd între două decizii: să intre în grădină sau să#şi deaeamenul. >zită o clipă apoi întoarse spatele şi porni spre universitate.

Laureat, începu o carieră strălucitoare de avocat. /rietenii aceia minunaţi, atmosferaluminoasă

/ovestea 3acob prietenilor totul îmi părea at&t de frumos dar departe. 3nteresul meuse concentra asupra lumii. Eedeam o altă uşă desc)isă... Bşa carierei mele".

3acob revăzu încă de trei ori zidul alb şi uşa verde şi uşa verde.%dată alerga să se înt&lnească cu logodnica. Jine înţeles, în seara aceea, nu putea să

se g&ndească la două pantere...După c&ţiva ani, revăzu poarta în lumina farurilor. imţi un gol în stomac. /arcă

lumea pierduse orice atracţie. Dorea mai mult dec&t oric&nd să revadă grădina fericirii.Dar tocmai în seara aceea avea o înt&lnire foarte importantă cu un cunoscut om politiccare#i aran-ase un post bun în partid. ra de#acum un renumit deputat. e plimba cu un ministru dintr#o altă ţară, c&nd cucoada oc)iului revăzu uşa. (m trecut de poartă pălăvrăgind. >u am atins#o" îşiamintea 3acob. $u puteam în nici un caz să dispar în orice moment. +#ar fi crezutnebun. <i#apoi înc)ipuiţi#vă ce#ar fi scris ziareleM"

29

(u trecut anii. $ostalgia grădinii fermecate era tot mai mare. 3acob regreta că deat&tea ori fiind în faţa uşii nu s#a )otăr&t să intre.

Data viitoare sigur voi intra... data viitoare, mă voi opri, orice s#ar înt&mpla...",repeta într#una. Eoia cu orice preţ să mai respire aerul curat, să revadă gingăşiagrădinii şi bunătatea locuitorilor ei.

Bmbla mereu prin oraş. %ri de c&te ori vedea un zid alb, simţea cum inima începe să#i bată. (cum trăia ca să regăsească acea uşă verde.

Dar n#o găsi.

Inica0ii catehetice

Experienţa ascunsă în povestire!

N >istă idealuri, visuri, propuneri măreţe şi sentimente ce transformă persoana caredecide să se realizeze. Copilăria şi mai ales adolescenţa sunt pline cu acestea. În modinevitabil ele se pierd în tumultul vieţii zilnice.

$ecesitatea unui c&ştig, cariera, relaţiile afective şi profesionale pot rupe sau deviamulte idealuri. /raful zilnic, cu preocupările şi neliniştile sale, face să treacă pe loculdoi lucruri de primă importanţă.

N 3acob, persona-ul povestirii, descoperise uşa fericirii. ( avut diferite ocazii pentru ao regăsi. Dar n#a mai desc)is#o. 3 se desc)ideau alte uşi: a dragostei, a carierei şi asuccesului.

De fiecare data aceste uşi i se păreau mai importante dec&t uşa verde, care l#ar fi

condus în grădina fericirii totale. $umai la sf&rşit îşi dădu seama că cele mai multeerau iluzorii, că adevărata fericire era aceea a uşii verzi. Dar era prea t&rziu.Hatase toate posibilităţile. (r fi trebuit să se decidă mai înainte.N Ceva asemănător se înt&mplă în alegerea creştină./rea des decizia de a fi creştini e îngropată sub preocupările şi ambiţiile zilnice. >ste

am&nată şi uitată, ca ţi cum ar fi o alegere nefolositoare.<i totuşi este decizia cea mai importantă: singura care poate da sens şi împlinire

persoanei umane. Dar e o decizie care trebuie luată, astfel preocupările zilnice o vor face să treacă pe locul doi.

Pentru dialog

N După povestire, cate)etul poate invita copiii să formuleze un alt final al povestirii.N /oate stimula înţelegerea povestirii cu astfel de întrebări: P De ce 3acob se comportă astfel! P Ce ar fi trebuit să facă, după părerea voastră! P Ce reprezintă uşa verde! 3#am putea da un nume!

30



P De ce nu a mai desc)is 3acob uşa! P Care sunt motivele pentru care a preferat să#şi continue drumul fără a se opri!

P Comportamentul lui este -ustificabil! P $i se înt&mplă şi nouă să ne comportăm ca 3acob! În ce privinţă! P Dacă am numi uşa verde Bşa urmării lui 3sus" sau Bşa trăirii creştine", care ar fi

semnificaţia povestirii!

Pentru activitate

ă se construiască un panou cu multe uşiţe. În dreptul fiecărei uşi cate)etul va cerecopiilor să scrie diferite alegeri. ub una dintre uşi, ar putea fi verde, copiii vor scrieceea ce, după părerea lor, este valoros sau idealul cel mai mare pe care îl au.


/rietenia pe care o oferă 3sus cere un răspuns personal liber şi convins. (ceastă propunere se poate şi refuza. 3sus povestea odată o parabolă pe această temă. > parabola invitaţilor politicoşi. % găsim în >vang)elia lui Luca, cap. 4K, versetele 47#K.

'RE8TERE# 1N 'RE$IN%

(zi, una din datoriile cele mai importante ale cate)ezei este să a-ute pe creştini să se

orienteze în -ungla pluralismului, în diversitatea sistemelor etice, sociale şi politice încare se află.

/entru a a-unge la acest scop este necesar să fie stimulaţi să devină conştienţi dedemnitatea lor de botezaţi, de credincioşi şi membri ai Jisericii.

Holul cate)ezei nu mai este acela de a consolida lumea creştină ci de a educa şiconsolida identitatea creştină. > important a se forma şi copiii, în special la candidaţiila mir, acest sens al identităţii şi efortului necesar pentru a face să crească săm&nţacredinţei, mai ales pentru cei care sunt o minoritate".

/ovestiri de felul celei care urmează ar putea deveni o pistă pentru această eperienţăimportantă.

C" Drăuntele cel mai mic

$u se ştie cum s#a înt&mplat c)ir acolo, în pumnul de boabe mari şi lucioase de gr&u,să se nimerească un grăunte mititel negru#negru, aşa de mic înc&t aproape că nu sevedea. Iăranul a aruncat pumnul de seminţe în păm&ntul arat. Cu cea mai mare

31

demnitate şi conştiente de misiunea lor, seminţele de gr&u au luat loc în leagănul de păm&nt în care fuseseră aşezate. C&nd a-unse şi grăuntele mititel, negru, toate celelalte

izbucniseră în r&s.<terge#o, pocitanieM" mormăi înfuriat un grăunte gras pe burta căruia căzuse piticul.Eă rog să mă ierta#ţi, domnule" b&lb&i grăuntele negru. Îmi pare rău".> grăuntele cel mai ridicol pe care l#am putut vedea" şuieră căpăţ&na unei cepe

sălbatice. ;irele de iarbă de alături, bătr&ne şi clevetitoare, începură să vorbească toate prostiile la adresa seminţelor moderne care umblă de ici#colo fără să facă ceva. C)iar şiseminţele de mac sălbatic r&deau, iar ovăzul de-a înalt, îi susură v&ntului impresia lui:ă îngălbenesc dacă va ieşi din el măcar o frunzuliţă".

Arăuntele pitic îngălbeni la auzul at&tor cuvinte de dispreţ, pe care v&ntul, mare palavragiu, le împrăştia peste tot. e str&nse în colţişorul lui de păm&nt şi deveni mai

mic, dar nu se descura-a. $u voia în nici un c)ip să#şi rateze misiunea căci îşi zicea căde ceva o fi şi el în stareM Eisa să crească at&t de mare înc&t să întreacă şi stuful din baltă...

Cine ştie dacă într#adevăr ovăzul nu se îngălbeni", îşi zise el.Eoia cu orice preţ să reuşească. Lăsă seminţele de gr&u să se simtă bine în lenea lor,

lu&nd în r&s micimea lui. Îşi înfipse îndată rădăcinile în păm&ntul umed şi )rănitor.Eeni o iarnă foarte grea pentru el. Celelalte seminţe pierdeau vremea -uc&nd cărţi sau

spun&nd g)icitori. Arăuntele mic, în sc)imb, se sforţa din toate puterile. /ufăia,transpira, dar nu precupeţea nici un efort pentru a le sfida. (fară era frig dar nu#i păsa.Îşi croi drum spre cer, fără frică.

Eeni vara. 'recătorii se opreau pe drumul care străbătea c&mpul şi arătau cu uimirespre planta înaltă şi puternică ce domina lanul.

Într#o dimineaţă aurie trecu pe acel drum însuşi Domnul. Eorbea cu ucenicii luidespre păsările cerului şi crinii c&mpului. (-uns în faţa plantei se opri şi o priviinsistent. /ăsările se opriră din ciripit, se opri şi v&ntul, care se distra clătin&nd lanul degr&u şi zburlind tufele de iarbă din şanţ. 3sus cunoştea tot c)inul grăuntelui pitic, dintimpul iernii şi voia să răsplătească încrederea pe care grăuntele o avuse în forţele proprii şi spuse: /riviţi grăuntele de muştar. >ste cel mai mic dintre toate seminţele,dar c&nd a crescut, e mai mare dec&t toate celelalte plante din c&mp1 se face ca uncopac, înc&t vin păsările şi îşi fac cuibul în ramurile lui".

Ar&ul care se aştepta la vreun elogiu despre importanţa lui, aproape se uscă din

invidie. Arăuntele pitic, negru, de acolo din păm&nt, murea de fericire.

*" O +iorea la polul nor

Într#o dimineaţă, la /olul $ord, ursul alb adulmecă în aer un miros deosebit şi#iaduse la cunoştinţă ursoaicei mai mari 2cea mică era fiica:

32



% fi venit vreo nouă epediţieM"Brsuleţii găsiră o viorea. >ra mică şi firavă şi tremura de frig, dar continua fără frică

să răsp&ndească parfumul ei. (sta îi era misiunea.+amă, tată", strigară ursuleţii.$#am spus eu că era ceva ciudat!" se adresă ursul alb familiei. > clar că nu#i un

peşte".Jine#nţeles că nu#iM" completă ursoaica mai mare, dar nu e nici o pasăre".(i şi tu dreptate", recunoscu ursul, după ce se g&ndi un timp.Înainte de apusul soarelui se răsp&ndi zvonul în tot ţinutul: o fiinţă ciudată, mică şi

parfumată, apăruse în deşertul de g)eaţă, şi că stătea într#un picior fără să se mişte.;ocile şi morsele au venit să vadă vioreaua. Din iberia au venit renii, din (merica

bizonii, şi mai de departe vulpile albe, lupii şi gaiţele de mare.

'oţi admirau floarea necunoscută, tulpina ei tremur&ndă.'oţi inspirau parfumul ei, totuşi mai răm&nea destul pentru cei care veneau mai laurmă să miroase, răm&nea destul pentru toţi.

Ca să poată da at&ta parfum", zise o focă, trebuie să aibă ceva dedesubt".$#am spus eu" eclamă ursul alb, că era ceva dedesubt!". $u spusese c)iar aşa, dar cine#şi mai amintea!Bn pescăruş, trimis spre ud ca să culeagă informaţii, se întoarse cu vestea că mica

fiinţă parfumată se numea viorea şi că în unele ţări, acolo la ei, erau milioane.(m aflat şi eu îndată", observă o focă. Dar cum a putut să a-ungă această viorea

tocmai aici! (m să vă spun ce cred eu: sunt perpleă".Cum a zis că se simte!", îşi întreabă ursul alb soţia./erpleă, adică nu ştie ce peşti să fure".Bite", eclamă ursul alb, c)iar la asta mă g&ndeam şi euM"În noaptea aceea, la /olul $ord, se auzi un zgomot infernal. A)eţarii veşnici

tremurau ca sticla şi se sparseră în mai multe locuri. Eioreaua lansă un parfum maiintens, ca şi cum ar fi voit să topească toată g)eaţa pentru a o transforma într#o marealbastră şi caldă, sau într#o grădină verde. >fortul o obosi. În zori fu văzută ofilită,aplecată, fără culoare şi viaţă. 'raduse în cuvintele noastre, şi în limba noastră, ultimulei g&nd era cam acesta: 3ată, eu mor... Dar trebuia totuşi să înceapă cineva... Într#o ziviorelele vor a-unge milioane aici. A)eţarii se vor topi, şi aici vor fi insule, case şicopii".

Inica0ii catehetice

33



Experienţa ascunsă în povestiri

N Cea mai mică săm&nţă" este săm&nţa" credinţei. Copiii o primesc în terenul vieţiilor odată cu alte seminţe, mai mari şi poate mai vizibile. Credinţa ar părea prea puţinimportantă pentru viaţa practică, totuşi poartă cu ea comori ce pot contribui la o maimare fericire a persoanei. Dar pentru a face să răsară şi să crească planta aceasta acredinţei e nevoie de sacrificiu şi efort.

N Eioreaua de la /olul $ord" este un simbol a ceea ce fost 3sus, dar şi un simbol alcreştinului în această lume. 3sus şi#a dat viaţa ca să se topească odată g)eaţa ceacoperea lumea. 'rebuia totuşi să înceapă cineva..." Creştinii continuă misiunea lui3sus. 'rebuie să răsp&ndească în lume parfumul plăcut al unei vieţi deosebite pentru atopi g)eaţa păcatului, violenţei, indiferenţei, egoismului, şi să construiască o civilizaţiea iubirii. $u e o misiune uşoară: e necesar anga-amentul, oboseala şi sacrificiul.

Pentru dialog

Cele două povestiri au o structură foarte simplă şi uşor de înţeles. >ste mai greaamintirea înţelegerii eperienţei profunde care este un prag pentru cate)eză. e potfolosi scurte întrebări:

Pentru prima povestire

P Cum este primit grăuntele de muştar! De ce r&d celelalte seminţe de el! P Ce face grăuntele în timpul iernii!

P Ce zice 3sus! P 'u ai primit multe seminţe în timpul vieţii tale. (rată c&tevaM P (i primit şi săm&nţa credinţei. Cum! P (i fost vreodată luat în r&s pentru că vii la biserică sau la cate)ism! P Ce trebuie să faci pentru a creşte în credinţă! Cine te a-ută!

Pentru a doua povestire

P Ce voia să facă vioreaua! P >istă aici în lume g)eaţă! În ce constă! P unt multe persoane care se comportă ca vioreaua şi vor să topească g)eaţa 2Qrăul

care eistă în lume! Cunoşti pe cineva! P În -urul tău eistă g)eaţă! Între prietenii tăi, în clasa ta! P Ce poţi face tu pentru a o topi! P În ce am putea spune că creştinul e ca vioara de la /olul $ord"!

34



Pentru activitate

N /ovestirea despre grăuntele de muştar se adaptează unei adunări pentru rugăciunicu gesturi. În acest scop sunt utile paginile care ilustrează gesturile necesare pentrueprimarea încolţirii". Ca rugăciune de înc)eiere se pot folosi şi c&ntece adaptate.

N /ovestirea % viorea la /olul $ord" poate fi vizualizată cu un afiş ce ilustreazăatmosfera de g)eaţă. /e petalele viorelei se scriu parfumurile" unui bun creştin carevor face ca g)eaţa să se topească. %rice copil ar trebui să pregătească vioreaua sa personală pe care să scrie propunerile sale pentru /ostul +are. Arupul întreg poatedecide să facă ceva concret pentru topirea g)eţii" prezentate în grupul însuşi.

N Despre necesitatea anga-amentului pentru a face să crească darurile lui Dumnezeu,3sus vorbeşte în parabola monedelor de aur. e află în +atei 8, 4KPG9. e poate citi şicomenta acest tet cu copiii.

N C&t priveşte povestirea % viorea la /olul $ord" se poate aminti tetele în care 3susvorbeşte despre Lumina care luminează în întuneric" sau c)iar pl&ngerea lui 3susasupra 3erusalimului din +atei 8,G#G5: 3erusalime, 3erusalimeM tu care ucizi prorociişi baţi cu pietre pe cei pe care dumnezeu ţi#i trimite. De c&te ori n#am voit să#i adun pefiii tăi aşa cum îşi adună găina puii sub aripiM Dar n#ai voit..."

2# 'E SERVE8TE BIB2I#-

Jiblia este marea protagonistă a cate)ezei. e vorbeşte despre ea, e studiată,eplicată, folosită pentru rugăciune şi cercetări. De aceea e mai mult dec&t normal să se

pună întrebarea copiilor: De ce at&ta Jiblie! La ce foloseşte!" /ovestirea careurmează poate servi ca introducere pentru o înt&lnire despre Jiblie ca izvor al vieţiispirituale: un aspect care deseori este uitat.

)" Dlaul cochiliei

Hegele bogat şi puternic al 'ăriei Bmbrelor avea trei fii. Îi crescuse în orgoliu şi#ieducase la forţă şi generozitate. Dar cei trei fraţi erau foarte diferiţi unul de altul.

/rimul se numea Ealentin. (vea o forţă fizică etraordinară şi un caracter )otăr&t, dar uneori se arăta m&ndru şi arogant.

(l doilea se numea ;olco. >ra inteligent şi şiret, dar deseori era lacom şi fără

scrupule.Cel mai mic era doar un copil, se numea 3onică şi avea părul blond, lăsat lung. (veao faţă frumoasă cu oc)ii castanii. >ra c)ipeş şi şmec)er, dar trebuia totdeauna să seferească de a#i provoca pe fraţii lui care nu prea ţineau la el.

Hegele din Iara Bmbrelor era de#acum bătr&n şi sosise timpul să#şi numească unurmaş. Dar regele cel bun nu putea alege nici unul dintre cei trei fii. Îi iubea pe toţi trei,

35

şi nu făcut niciodată preferinţe pentru vreunul. (sta se făcu că într#o zi îi c)emă în salatronului.

Copiii meiM" le zise cu oc)ii îmbrăţiş&ndu#i. Bnul dintre voi va fi urmaşul meu.Dar vă iubesc pe toţi la fel de mult şi nu pot alege.Eoi face aşa. Ea urca pe tronul Iării Bmbrelor acela dintre voi care va reuşi să#mi

aducă maraldul Eerde, păzit în /eştera de ;ier, în Iara $ordului".Cei trei fraţi rămăseseră fără glas. maraldul Eerde este visul tuturor cavalerilor şi

tuturor războinicilor din Iara Bmbrelor. Dar toţi cei care plecaseră în căutarea lui nu s#au mai întors. /rea multe încercări erau de înfruntat.

<tiu că este greu de împlinit", continuă bătr&nul rege. Dar ştiu că voi veţi reuşi. Eăvoi da trei daruri care vă vor a-uta"

După ce rosti aceste cuvinte, regele se ridică şi dădu la o parte o p&nză de mătase

brodată care acoperea trei obiecte puse pe masă. >ra o spadă cu lama foarte ascuţită, unsăculeţ cu galbeni şi o coc)ilie mare c&t pumnul unui bărbat.3ată puterea mea, bogăţia mea, cuvintele meleM" eplică regele. 'ăişul acestei

spade nu se poate rupe, cine va avea aceste monede de aur va fi cel mai bogat pe acest păm&nt şi în această coc)ilie sunt toate cuvintele mele, pe care vi le#am spus de c&nd v#aţi născut şi p&nă astăzi. (legeţiM"

Ealentin şi ;olco se repeziră într#o clipită şi aleseseră după pofta lor, fără să seg&ndească la 3onică. Cu un gest rapid Ealentin apucă spada lucitoare iar ;olco se repezila săculeţul cu galbeni. 3onică luă coc)ilia şi şi#o legă la g&t. 'oţi trei porniră la drum:Ealentin pe calul lui de luptă1 ;olco în caleaşca lui aurită1 iar 3onică pe -os, dar fluier&nd.

/rimul obstacol era /ădurea Întunecoasă, unde domnea fiorosul +ala, banditul.Ealentin fu primul care a-unsese la pădure. C&nd santinelele lui +ala l#au văzut, l#auşi încon-urat, dar t&nărul prins trase spada şi începu un înfiorător duel.

/uţin după aceea a-unsese şi ;olco în caleaşca lui şi fu condu la +ala.Dacă mă laşi să trec îţi dau 499 de galbeni" îi zise el banditului.Ereau 489R, răspunse +ala.4G9R, reveni ;olco.99M"489M...".

<i t&rguiala se lungi.(-unse şi 3onică spre seară. Ealentin mai lupta, iar ;olco discuta aprins despre preţ.'&nărul dusese coc)ilia la urec)e. (uzi c)iar glasul tatălui său: (minteşte#ţi, fiul meu,că se prind mai multe muşte cu o picătură de miere dec&t cu un butoi de oţet".

3onică înţelesese. (dună afine şi zmeură şi pregăti un suc răcoritor şi parfumat. Cuun gest simplu şi cordial îi oferi lui +ala. Janditul furios nu primise niciodată un dar

36

2de aceea era aşa de rău. Austă băutura, îşi şterse cu m&neca mustăţile şi îi zisesurprins lui 3onică:

De ce ai făcut aceasta!"/entru că mi s#a spus că eşti cel mai cura-os cavaler din împre-urimi".>şti un băiat de treabă. Cere#mi tot ce vrei şi#ţi voi da".Lasă#mă să trec prin pădure şi permite şi fraţilor mei să treacă, cavalerule puternic

şi generosM" $imeni nu#i mai spusese generos" lui +ala, care aproape dădu în lacrimi. (şa

trecură cei trei fraţi prin /ădurea Întunecoasă. Ealentin şi ;olco, obosiţi de luptă şiîncordare se întinseră pe -os şi adormiră buştean. 3onică duse din nou coc)ilia laurec)e.

(du#ţi aminte că ceasurile de dimineaţă au aur în gură", îi spunea glasul tatălui.

>ra încă noapte c&nd 3onică plecă la drum. (l doilea obstacol era Lacul ;urtunilor şic&nd 3onică a-unsese era îng)eţat. '&nărul putu îndată să treacă dincolo de g)eaţă. Ceidoi fraţi ai săi a-unseseră c&nd soarele era de#acum sus, iar g)eaţa era topită şi valurileurlau înfiorător. Ealentin şi ;olco, au trebuit să încon-oare lacul înfrunt&nd multe pericole.

(stfel 3onică a-unsese primul la ultimul obstacol: îngrozitoarea +laştină a 'risteţii.+laştina 'risteţii era o întindere nesf&rşită de noroi şi apă. $umai cine avea cura-,

tenacitate şi o forţă a voinţei fără perec)e, o putea traversa. 3onică începu )otăr&t. Dar nisipurile mişcătoare şi rădăcinile putrede păreau nişte tentacule care voiau să#l îng)ită.%rice pas îi cerea at&ta efort.

+ai t&rziu a-unseseră şi Ealentin cu ;olco. /entru ei fu şi mai rău. Calul lui Ealentinse afundă în m&l şi t&nărul trebui să o ia pe -os, dar spada şi armura îl încurcau. Laorice pas aluneca în mocirlă p&nă la nas.

Caleaşca lui ;olco se răsturnă şi săculeţul cu monede fu îng)iţit de nisipul mişcător înainte ca el să fi putut salva măcar un galben.

După un timp Ealentin şi ;olco se aşezară pe un triung)i de copac şi pl&ngeau denecaz. >rau mai trişti dec&t +laştina 'risteţii.

<i 3onică!( avut şi el clipe de groază. De o zi înainta prin mlaştină şi te părea că nu#i mai dă de

capăt. Dar c&nd înşelătoarele muşuroaie de noroi îi împiedicau picioarele, duceacoc)ilia la urec)e.

(m mare încredere în tine, fiul meu. 'u eşti tot ce am pe lume. unt m&ndru decura-ul tău", zicea glasul tatălui. (ltădată îi şoptea: $u se poate a-unge nicăieri fărăefort şi perseverenţă. Dacă vrei o viaţă mai înaltă, trebuie să înfrunţi mai multeobstacole... Cura-, fiul meu, idealurile mari se realizează cu eforturi mari... Caută însufletul tău, vei găsi energii nebănuite..."

37



De fiecare dată c&nd auzea vocea tatălui, 3onică se îmbărbăta. (şa a-unse dincolo de+laştina 'risteţii şi găsi /eştera de ;ier, în care strălucea maraldul Eerde. (tunci plin

de bucurie, duse coc)ilia la buze, şi cu toată puterea strigă: +ulţumesc, tatăM".

Inica0ii catehetice

N /entru a învinge inevitabilele greutăţi ale vieţii, multe persoane recurg la forţă2spadă sau la bani 2Aalbeni. Dar unii găsesc în ei şi forţe spirituale. (cest lucru este posibil numai celor care posedă nişte cuvinte" speciale, ce nu înseamnă doar informaţii, ci conduc la acţiune. Cuvinte nu numai de ştiut, dar şi de trăit.

N Copiii ştiu de-a multe dintre aceste cuvinte": acelea ale mamei sau ale tatălui, ale profesorului şi cate)etului. În toate acestea este şi glasul" lui Dumnezeu.

N $u trebuie să uităm ce afirmă Deuteronomul 27,7: (ceste porunci pe care ţi le

dau eu astăzi, să le întipăreşti în inima ta, să le repeţi fiilor tăi, să le vorbeşti c&nd veista în casa ta, c&nd vei merge pe drum, c&nd te vei culca şi te vei scula..."

Pentru dialog

P ă se ceară copiilor o părere despre povestire. P ă se înţeleagă atitudinile persona-elor:N De ce procedează astfel bătr&nul rege!N Ce greşeală fac Ealentin şi ;olco!N De ce coc)ilia îl a-ută pe 3onică!

N ă se descopere simbolurile: P Ce reprezintă căutarea maraldului Eerde! P Ce înseamnă că coc)ilia cu cuvintele 'atălui Ealorează mai mult dec&t spada şi

banii! P (veţi şi voi o coc)ilie cu cuvinte foarte importante! P Ce v#au spus azi dimineaţă părinţii! P Care credeţi că sunt cuvintele cele mai importante dintre cele care vi le#au spus

p&nă azi! P Dumnezeu ne#a lăsat cuvintele lui, unde se află ele! C&nd le ascultaţi! (u ele vreun

rost pentru viaţa noastră!

Pentru activitate

N %rice copil va putea desemna o coc)ilie personală. În desen să pună cuvintele luiDumnezeu /e care vrea să le trăiască cu mai mult anga-ament. Coc)ilia poate fidecupată din carton şi legată la g&t.

38



N #ar putea regiza scena dacă, în unire cu alte grupe, se organizează 0iuaCuv&ntului lui Dumnezeu". În acea zi s#ar putea organiza v&nzarea >vang)eliei sau a

Jibliilor.


Cu copiii mai mari cate)etul poate citi parabola semănătorului 2+arcu K, 4#9,eplic&nd cu calm problema primirii Cuv&ntului lui Dumnezeu.

UN 6ONU6ENT #2 IUBIRII

;abula lui %scar Silde, pe care o prezentăm în mod sintetic, a fost definită unadintre cele mai frumoase din toate timpurile". e desfăşoară în mod simplu şi liniar. e

mişcă pe aripile fanteziei pentru a arăta cum bunătatea este totdeauna plăsmuită diniubire şi sacrificiu. ;iind bogată în simbolism, ea poate fi povestită în împre-urăridiferite. > deci o fabulă care se potriveşte la foarte multe teme, introduc&ndu#le înanumite circumstanţe.

(" Prin0ul /ericit

tatuia /rinţului ;ericit domina oraşul. >ra îmbrăcată cu lame fine de aur, ca oc)iavea două safire şi un rubin mare strălucea pe minerul spadei lui.

Într#o noapte a-unse în cetate o r&ndunică. 'ovarăşele ei plecaseră spre sud dar eaînt&rziase, şi acum trebuia să se grăbească să n#o prindă frigul.

Eăzu statuia în v&rful colinei şi se )otărî să petreacă noaptea acolo.(proape adormise la picioarele statuii c&nd căzu peste ea o mare picătură de apă.

/ăsărica îşi ridică privirea şi văzu că oc)ii /rinţului erau umflaţi de pl&ns, iar lacrimileîi curgeau pe faţă şi se rostogoleau pe păm&nt.

De ce pl&ngi!", îl întrebă r&ndunica mişcată./entru că de aici de sus văd toate lipsurile şi necazurile din oraş", răspunse statuia.

C)iar dacă inima mea e de plumb, pl&ng de durere".Ce vezi de te face aşa de trist!", întrebă mai departe r&ndunica./e o străduţă este o casă foarte săracă. Bna dintre ferestre este desc)isă şi văd o

femeie aşezată la masă. > săracă şi flăm&ndă. Într#un colţ al camerei copilul ei este la

pat, bolnav. (re febră şi ar dori să măn&nce portocale. Dar mama lui nu#i poate dec&tapă. H&ndunică, n#ai vrea să#i ei rubinul de la spada mea şi să le#o duci! >a va putea săcumpere de m&ncare. /icioarele mele sunt turnate pe soclu şi nu mă pot mişca".

H&ndunica trebuia să plece în ţările calde, dar nu putea să nu îndeplineascărugămintea /rinţului. Cu ciocul desprinse rubinul şi îl purtă femeii sărace. (poi seîntoarse la /rinţ şi#i povesti ce a făcut.

39

Ce ciudat, observă ea. imt o mare căldură, deşi este frig".imţi asta pentru că ai făcut o faptă bună", îi zise statuia.

H&ndunica se mai g&ndi un timp la aceasta apoi adormi. %ri de c&te ori se g&ndea, îivenea somnul.La răsăritul soarelui, r&ndunica îi strigă /rinţului: 'rebuie să plec. Ce să#ţi aduc din

>gipt!"Dar prinţul o rugă să mai răm&nă o noapte. H&ndunică dragă, acolo în ma)ala, văd

un t&năr într#o cămăruţă. tă aplecat asupra unei mese pline de foi şi vrea să termine cuorice preţ cartea, dar e prea frig ca să poată scrie. Îi e şi foame. 'e rog, ia unul din oc)iimei şi du#i. Îl va vinde şi cu va c&ştiga îşi va putea cumpăra lemne şi )rană şi va puteasă#şi termine cartea".

(stfel, r&ndunica scoase oc)iul /rinţului şi zbură către casa scriitorului.

În ziua următoare r&ndunica îşi luă din nou rămas bun de la /rinţ. > iarnă şi peste puţin timp va cădea zăpada. 'rebuie să te las, dar nu te voi uita niciodată":Dar vei răm&ne orb".;ă cum îţi spun", zise /rinţul.H&ndunica ascultă şi zbură ca o săgeată spre fetiţă cu oc)iul /rinţului în cioc şi

depuse în măna fetei piatra preţioasă.(poi se întoarse la /rinţ şi#i zise: (cum, dacă ai a-un orb, voi răm&ne totdeauna cu

tine". <i adormi la picioarele lui.0iua următoare păsărica o petrecu pe umărul /rinţului. Îi povesti toate lucrurile

curioase pe care le văzuse în călătoriile ei.Dragă r&ndunică", zise /rinţul, îmi povestesc lucruri cu adevărat de necrezut, dar

mai de necrezut este suferinţa at&tor bărbaţi şi femei. 0boară peste oraşul meu şi apoivino şi povesteşte#mi ce ai văzut".

H&ndunica zbură deasupra oraşului şi îi văzu pe cei bogaţi, fericiţi în casele lor, iar pecei săraci cerşind la porţile lor. 3ntră în cartierele cele mai sărace şi văzu copii trişti,oameni obosiţi şi fără speranţă. e întoarse şi povesti totul /rinţului.

unt acoperit numai cu aur de cea mai bună calitate", zise /rinţul. Desfă totul,lamă cu lamă, şi împarte săracilor mei".

Lamă cu lamă, desfăcu r&ndunica tot aurul p&nă ce statuia /rinţului căpătă o culoaregri şi un amestec de moarte. Lamă cu lamă, purtă r&ndunica aurul la săraci şi c)ipurilecopiilor se îmbu-orară, străzile răsunară de glasul lor la -oc.

(poi veni zăpada şi frigul. Deşi pe zi ce trecea, îi era tot mai frig, biata r&ndunică nuvoi să#l părăsească pe /rinţ de care o lega un profund afect. Încercă să se încălzească băt&nd din aripi, dar înţelese că era pe moarte. (bia avu puterea să zboare pentru ultimaoară pe umărul /rinţului.

(dio, dragă /rinţM", îi murmură.

40

unt mulţumit că te#ai )otăr&t să mergi în >gipt".$u în >gipt mă duc", zise r&ndunica, ci în casa +orţii". (poi îl sărută pe /rinţul

;ericit şi căzu moartea la picioarele lui. TÎn aceeaşi clipă se auzi un trosnet ciudat din interiorul statuii, ca şi cum sa#r fi ruptceva.

3nima de plumb se desfăcuse în două.În dimineaţa următoare primarul trecu prin piaţă însoţit de consilierii săi.'rec&nd prin faţa statuii, îşi ridică privirea spre /rinţ.Doamne Dumnezeule, ce ur&t a devenit /rinţul ;ericitM" eclamă el.Într#adevăr e oribilM" declară şi consilierii care erau totdeauna de acord cu primarul.<i mai e ceva: aici la picioarele lui e o păsărică moartă, îng)eţată", adăugă primarul.'rebuie să dăm un decret prin care să interzicem păsărilor să mai moară aici".

tatuia /rinţului ;ericit fu luară -os şi topită în furnal. /rimarul convocă o şedinţăurgentă pentru a se )otărî ce să se facă cu metalul recuperat. Jine înţeles că pe socluldin piatră trebuie să punem o altă statuie", zise el, şi va fi a mea".

"Ja a meaM", strigă fiecare dintre consilieri şi începură să se certe.Ce straniu, zise unul dintre furnalişti, această inimă de plumb crăpată c)iar nu vrea

să se topească. % vom arunca". <i o aruncă pe grămada de gunoi unde fusese aruncatăşi păsărica moartă.

(du#mi două lucruri, cele mai preţioase din acest oraş", zise Dumnezeu unuia dintreîngerii săi, şi îngerul se întoarse cu inima de plumb şi r&ndunica moartă.

(i ales foarte bine", zise Domnul. În grădinile Haiului această păsărică va c&nta pentru totdeauna, iar în oraşul meu de aur, /rinţul ;ericit va c&nta lauda mea".

Inica0ii catehetice

>perienţa ascunsă în povestireN C)ei de lectură pentru această povestire se pot găsi multe. Cea mai clară este aceea

a generozităţii eroice a celor doi protagonişti care a-ung p&nă la sacrificiu. În oraşulrece şi indiferent, care reprezintă lumea, lucrurile cele mai preţioase sunt inima prinţului şi r&ndunica, adică sentimentul de compătimire şi de bunătate slu-itoare şidezinteresată.

N % altă temă este fericirea",. >istă o fericire falsă, rodul indiferenţei la suferinţele

altuia: această fericire este reprezentată de statuia /rinţului: strălucitoare, dar nemişcatăşi rece, inutilă pentru toţi în frumuseţea ei. <i eistă o fericire care constă în participarea la suferinţa şi gri-ile altora, împărţind şi altora ceea ce se posedă: aceastaeste fericirea lui Dumnezeu însuşi.

N Bn grup de copiii a dat povestirii o interpretare sugestivă: >istă o statuie a/rinţului ;ericit şi#n oraşul nostru. > turnul Jisericii. De acolo sus se văd gri-ile,

41

durerile, nevoile oamenilor, mai ales ale celor mai săraci. Dar nu e vorba de un momentindiferent care numai priveşte.

Jiserica noastră are at&tea comori: rubinele rugăciunii şi sacramentelor, safirelesolidarităţii, lamele de aur ale carităţii. Dar ca aceste comori să a-ungă la cei care aunevoie, ne trebuie r&ndunele. >i bine, r&ndunelele suntem noi şi nu trebui să ne fie fricădacă această slu-ire ne costă. ;acem lucrul cel mai important pentru oraş.

Pentru dialog

N Cate)etul trebuie să conducă dialogul cu copii în baza c)eii de lectură a povestiriialese. Dacă, de eemplu vrea să vorbească despre bogăţie#generozitate, discuţia poate pleca de la întrebări ca cele care urmează

P +ai găsim prinţi în ziare sau la televiziune! Cum este prezentată viaţa lor! 3ar

prinţii din poveşti cum sunt de obicei prezentaţi! P 3n afară de bogăţia în bani, obiecte preţioase, vile, etc., mai eistă şi alte feluri de

bogăţie! P ce bogăţii avem noi! 2>istenţa, trupul, sănătatea, inteligenţa, talente, prietenia,

credinţa, valori.... P Ce bogăţii ne oferă natura! Dar părinţii noştri! P Cum folosim noi aceste bogăţii! Cum utilizăm aceste daruri gratuite! Cum le

putem folosi pentru a#i face fericit pe alţii! P $e dăm seama că eistă şi alte persoane l&ngă noi care au nevoie de a-utor!

untem sensibili la nevoile altora!

P >istă o frază a lui 3sus amintită de sf&ntul /aul în cartea ;aptele (postolilor carezice că: e mai mare bucurie să dai dec&t să primeşti" 2;apte 9,G8. > adevărat! Ei s#aînt&mplat să o trăiţi şi voi personal! C&nd!

N <i copiii pot fi lăsaţi să dea o interpretare personală. (-unge să se înceapă fraza cu/entru mine /rinţul ;ericit este...", şi să se ceară fiecărui copil să o continue, după ces#a g&ndit puţin asupra acestei fraze.

Pentru activitate

N /rinţul ;ericit eistă şi într#o videocasetă intitulată H&ndunica şi /rinţul ;ericit".Cate)etul ar putea#o folosi cer&nd apoi copiilor să discute imaginile cele maisemnificative.

N ;abula se poate transforma şi într#un fel de -oc. ;iecare copil primeşte o foaie pecare este scris: Dacă aş fi /rinţul ;ericit, în oraşul acesta aş vedea...aş face...".Hezultatele vor fi discutate în grup. (poi se decide punerea în practică a unor propunerimai semnificative.

42



N Copiii ar putea c)iar să facă un premiu %scar # /rinţul ;ericit decernat acelei persoane care, după părerea lor, e cea mai generoasă în oraş". #ar putea organiza apoi

o mică ceremonie de înm&nare a premiului. La fel sa#r putea da un premiu H&ndunica" pentru cea mai bună ambasadoare a bunătăţii" din oraş.


>vang)elistul +atei în cap. 8, versetele 4K#G9, redă parabola monedelor de aur" pecare 3sus o povesteşte pentru a ne eplica ce trebuie să facă fiecare dintre noi cu bogăţiile şi talentele pe care le are.

#TENI# F#% $E #2II

+ulte greutăţi în grupurile de băieţi şi fete se datorează unor dezbinări provocate despiritul de concurenţă şi competitivitate, de gelozii sau c)iar de mici cruzimi. Bnora le place să#i fredoneze pe colegi, altora să spună în evidenţe defecte şi greşeli, să ia peste picior pe cei timizi sau mai slabi...

C)ir şi în familie, iubirea prinde rădăcini numai pe terenul timei". Dar pentru astima pe cineva trebuie învăţat să se vadă binele care este în el.

(ceastă capacitate, at&t de rară în lumea noastră a adulţilor, este sugerată stimulată încele două povestiri care urmează.

((" UlciorulÎn marele regat urundi, în inima fermecătoare a (fricii, trăia marea familie

+ocambi. Domnul şi doamna, deşi erau bogaţi şi respectaţi, nu aveau copii.Înc)ipuiţi#vă bucuria tuturor c&nd d#na +ocambi îşi dădu seama că aşteaptă un copil.

Eiitori bunici nu mai puteau de bucurie.Dar ziua c&nd trebuia să se nască copilul a fost foarte tristă. În locul copilului se

născu un ulcior. (ţi înţeles bine: un ulcior unul din acele vase de lut ars care are formaunei femei şi care se folosesc pentru apă. Ce era de făcut! Ce fel de magie căzuse pecapul lor sau ce blestem! Desigur ulciorul nu seamănă deloc cu un fiu.

?otăr&ră să plece cu toţi: 'atăl, mama bunici, servitorii, c&ini, pisici şi găini. Lăsară

casa şi acel monstru nedorit. Dar ulciorul, săracul, îi urma rostogolindu#se şi striga:'ată, mamă, aşteptaţi ulciorul vostruM".Dar cu c&t striga mai tare cu at&t alergau mai iute. Blciorul se rostogolea şi pl&ngea.

În sf&rşit v&ntul se îndură de ele, îl ridică ţi#l purtă în mi-locul pădurii pe un covor deiarbă moale.

43

;amilia +ocambi răsuflă însurată şi, văz&ndu#se eliberată pentru totdeauna de acelcoşmar, ceru găzduire puternicului principe al ţinutului.

C&ţiva ani după aceea, însuşi principele, care devenise rege, călărea prin pădure.(-uns în poiana frumoasă, coborî de pe cal ca să se odi)nească pe iarba moale şi găsiîntr#un tufiş ulciorul părăsit.

Ce frumosM", eclamă. Îl luă în braţe şi#l purtă în palatul său de fildeş şi diamante. Îlaşeză în antreul sălii festive, ca ornament.

'rebuie să ştiţi că palatul regelui era foarte mare şi frumos, dar şi murdar şi prăfuit.(sta pentru că servitorii erau cam leneşi, pentru că se simţea nevoia de o regină care săaibă gri-ă de casă. Dar în momentul în care ulciorul intră în palat, totul se sc)imbă.

lu-itorii găseau totul măturat, curăţat şi pus în ordine. $u puteau înţelege cum seînt&mpla asta, c)iar dacă erau foarte mulţumiţi şi petreceau toată ziua -uc&nd cărţi.

<3 regele, aşez&ndu#se pe tronul proaspăt lustruit şi strălucitor, fu curios. Într#onoapte, în loc să meargă la culcare, se ascunse după uşă şi se puse la p&ndă.;i la miezul nopţii, ieşi din ulcior o fată frumoasă care începu să măture şi să

şteargă praful de pe mobilă. ;u ca un trăsnet. Hegele se îndrăgosti nebuneşte de fatafrumoasă şi )arnică.

% luă de m&nă şi îi zise: 3eşi imediat din regatul morţii şi intră în r&ndul celor vii".(poi o aşeză pe tron l&ngă el, lu&nd#o de soţie.

e făcu mare sărbătoare cum nu se mai văzuse prin acele părţi. 'oţi supuşii trebuiausă vină să aducă omagiul lor frumoasei regine din Jurundi.

(şa se făcu că veni şi familia +ocambi. C&nd regina îi văzu sosind, se ascunse înulcior şi strigă: 'ată, mamă, aşteptaţi ulciorul vostru". oţii +ocambi rămaseră gură#cască, dar regina ieşi din ulcior şi îi îmbrăţişă. $u#şi mai puteau reveni din uluiala căau o fiică şi sunt socri regelui.

(poi regina serioasă adăugă: ă nu vă părăsiţi niciodată vlăstarul: e o fiinţă caretrebuie tratată ca toate celelalte. Ceea ce vi se pare un ulcior, poate să conţină oreginăM".

(4" $uminică iminea0a

Domnul Cesar avea un obicei: în fiecare duminică dimineaţă se sculă t&rziu, seînv&rtea prin casă în pi-ama, iar la 44 se apuca să se radă, lăs&nd uşa de la baie

desc)isă.(cesta era momentul pe care îl aştepta ;rancisc, un băiat de şase ani, care arătaînclinaţii pentru medicină şi c)irurgie. 3ntra, lua pac)etul de vată, sticluţa cu spirt şileucoplastul şi aştepta.

Ce este!" întreba domnul Cesar, săpunindu#şi faţa 2în celelalte zile ale săptăm&niifolosea un aparat de ras electric, dar duminica voia să ţină tradiţia.

44



Ce este!".;rancisc este foarte serios şi nu răspundea.

>i, ce#i!">i", zicea ;rancisc, s#ar putea înt&mpla să te tai, şi eu am să te îngri-esc.LasăM" zicea domnul Cesar.Dar să nu te tai intenţionat ca duminica trecută", replica ;rancisc serios, altfel nu e

valabil". ClarM", mormăia domnul Cesar.Dar ca să se taie fără să vrea nu reuşea.Încerca să fie neatent, dar nu putea. În sf&rşit, pe ici, pe colo, tăietura se făcea şi

;rancisc putea intra în acţiune. Bsca rana, dezinfecta, punea leucoplastul.(şa în fiecare duminică domnul Cesar dăruia o picătură de s&nge fiului lui, iar

;rancisc era tot mai convins că avea un tată distrat.

Inica0ii catehetice


(mbele povestiri conţin o eperienţă trăită de mulţi: incapacitatea de trece pesteaparenţe, dar a vedea dincolo de învelişul material al omului şi al acţiunilor sale.ocietatea noastră îi obişnuieşte pe copii să -udece numai după rezultate, să caute doar propriul avanta-, să fie de mici suspicioşi faţă de eventualii concurenţi.

N Blciorul este o fabulă cu o morală" vizibilă: nu trebuie să#i -udeci pe alţii dupăaparenţe. +ai ale să nu#i dispreţuim vreodată pe alţii. > valabilă pentru adulţi, pentru

că ei au at&tea posibilităţi să#i dispreţuiască pe cei maici1 şi e valabilă pentru copii şitineri, care sunt mereu gata să scoată în evidenţă defectele altora. %rice om, c)iar celmai ulcior", conţine o regină", adică o posibilitate imensă. %rice om este fiul luiDumnezeu.

N Duminică dimineaţa este o invitaţie delicată făcută copiilor de a#şi da seama cămulte persoane le dăruiesc picătura de s&nge". > un fel de a cultiva în ei un sentiment profund al recunoştinţei, de a#i obişnui să trăiască viaţa ca un dar al altora: al părinţilor,al învăţătorilor, al cate)etului, al diferitelor persoane, al lui Dumnezeu...

Pentru dialog

N După prima povestire: P $e purtăm vreodată ca părinţii ulciorului! C&nd! P >istă în grupul nostru copii consideraţi ulcioare"!

45



P (r vrea cineva să povestească vreo situaţie c&nd s#a simţit îndepărtat de un grup de prieteni!

P Ce ar trebui să facem pentru ca în grupul nostru să nu fie nici un ulcior"!N După a doua povestire: P Care sunt persoanele care ne dau picături de s&nge" în fiecare zi fără ca să ne dăm

seama! P Ce ne dau părinţii, paro)ul, surorile, cate)etul, medicii, poliţiştii, etc.! P Ce ne dă Dumnezeu! P Cum putem răsplăti toate persoanele care ne dăruiesc o parte din viaţa lor!

Pentru activitate

N După prima povestire se poate confecţiona un ulcior din carton pe care se lipesc

fotografiile tuturor membrilor grupului, sau se scriu numele lor. Blciorul va fi apoi plasat într#un loc vizibil. e va confecţiona, tot din carton, un ciocan mare, pe care seva scrie: parge ulciorul"1 se poate completa cu Descoperă ce e valoros în prieteniităi".

N Cate)etul ar putea face c)iar o sociogramă a clasei.N (r fi foarte frumoasă şi o sărbătoare a prieteniei". ;iecare membru al grupului va

pregăti un cadou 2cel mai bine dacă e făcut cu m&inile proprii. Darurile vor fi apoiîmpărţite cu un pic de fantezie, fără ca să ştie copii cui îi va reveni cadoul pregătit.

N După a doua povestire se poate face -ocul nasturelui": să se caute c&te persoanelucraseră ca să se realizeze diferite obiecte 2un nasture, un pi, un caiet, etc...

#ar putea scrie cu întregul grup o scrisoare de mulţumire" către toţi cei carelucrează pentru ei.


P Despre necesitatea de a nu -udeca pe aproapele se pot citi cu copiii cuvintele din

>vang)elie 2Luca 7, G5#K. P 3sus afirmă clar ceea ce este cel mai important într#o comunitate creştină: 2Luca 5,

K7#K6. P Despre darurile lui Dumnezeu avem un tet foarte frumos în iracide K, 48#KG,

GG. P Despre recunoştinţă se poate citi şi comenta vindecarea celor 49 leproşi 2Luca 4,44#45.

(ceste tete pot fi uşor transformate şi în rugăciune.

46

$arul cel mai mare

/entru timpul Crăciunului nu lipsesc, desigur, povestiri pline de sentiment şisemnificaţii, care pot a-uta în cate)eză. > important ca orice să ducă la o mai bunăînţelegere a misterului Întrupării. /ovestirea pe care am ales#o este clasică: o legendăcare a făcut încon-urul lumii şi care are foarte multe variante. Cate)etul o va puteaadapta grupului său.

(5" 'ălătoria celor patru re!i

În zilele împăratului Cezar (ugust, pe c&nd 3rod domnea în 3erusalim, trăia în oraşul>cbatana, în munţii /ersiei, un om numit (rtabano.

>ra înalt şi negricios şi avea în -ur de patruzeci de ani. %c)ii sfredelitori, fruntea de

visător, iar gura de soldat îl arătau ca pe un bărbat sensibil, dar cu o voinţă de fier, unuldin acei oameni care caută mereu ceva.(rtabano făcea parte din vec)ea castă preoţească a +agilor, numit şi adoratorii

focului.Într#o zi îi adună pe toţi prietenii lui şi le vorbi astfel:Cei trei fraţi ai mei: Aaşpar, +elc)ior şi Jaltazar şi cu mine am studiat vec)ile

tabele ale Caldeei şi am calculat timpul. Cade anul acesta.(m studiat cerul şi am văzut o nouă stea, care a strălucit doar o noapte şi apoi a

dispărut. ;raţii mei stau de veg)e în templul vec)i al celor <apte fere la Jorsippa, înJabilon, iar eu veg)ez aici. Dacă steaua va străluci din nou, peste zece zile vom pleca

toţi patru spre 3erusalim ca să#l vedem şi să#l adorăm pe Cel promis, care se va naşte în3srael. Cred că semnul va veni. unt gata de drum. +i#am v&ndut casa şi tot ce aveamşi am cumpărat aceste G pietre preţioase # un safir, un rubin şi o perlă # ca să le dăruiescHegelui. Eă c)em să veniţi şi voi în acest pelerina-, ca împreună să#l găsim pe /rinţ".

0ic&nd acestea, scoase de la un br&u trei nestemate, cele mai frumoase care sau văzutvreodată în lume. Bna era albastră ca cerul senin, alta mai roşie dec&t soarele la apus şialta albă ca piscul înzăpezit al munţilor în strălucirea soarelui de amiază.

Dar un văl de îndoială şi neîncredere căzu pe feţele prietenilor săi ca o ceată ce seridică din mlaştini şi acoperă colinele.

(rtabano, acesta e doar un vis", zise unul. <i plecară toţi.(rtabano rămase singur pe terasa casei sale./rivind spre cer, văzu steaua strălucitoare a Eestei celei mari.

D-emal, cel mai iute şi mai rezistent dintre dromaderi lui (rtabano, sf&şia nisipuldeşertului cu copitele sale lungi. (rtabano trebuia să calculeze ca să a-ungă să#iînt&lnească pe ceilalţi magi. 'recu pe l&ngă pereţi st&ncoşi ai munţilor %rontes, săpaţide cei 499 de torenţi. trăbătu şesul $isseni, unde renumitele cirezi de cai îşi scuturau

47



coamele nec)ez&nd la apropierea lui D-emal şi apoi se îndepărtau în galop într#un nor de praf. Brcă multe pasuri înfiorătoare şi măturate de rafale reci de v&nt1 coborî prin văi

întunecoase săpate de şuvoaie de apă tulbure.e afla în faţa zidurilor crăpate ale Jabilonului, c&nd, între palmieri de l&ngă drumzări un om întins la păm&nt. /e pielea uscată şi galbenă ca un pergament purtasemnele febrei morţi care b&ntuia ţinuturile mlăştinoase toamna. ;rigurile morţii îlcuprinseseră de-a. (rtabano se opri. Îl luă pe bolnav în braţe. >ra uşor şi îi amintea detatăl său. Îl duse la un )an şi ceru )angiului să aibă gri-ă de el c&t va trăi. Ca plată îidărui )angiului safirul.

0iua următoare, (rtabano porni din nou la drum. Îndemna pe D-emal care abiaatingea păm&ntul, dar era de-a foarte t&rziu: văz&nd că prietenul lor persanul nu maia-unge, cei trei magi plecaseră. >i nu voiau să piardă înt&lnirea cu marele rege.

(rtabano a-unsese într#o vale pustie cu st&nci mari şi cu ienuperi. (uzi deodată urletevenind dinspre arbuşti. Coborî şi văzu un grup de soldaţi care t&r&iau o fată cu )ainelerupte. (rtabano duse m&na la sabie, dar observă că soldaţii erau prea mulţi şi nu#i puteaînfrunta pe toţi deodată.

;ata observă lanţul de aur pe care (rtabano îi purta la piept, se arunca la picioarelestrig&nd: (i milă de mine, salvează#mă, pentru Dumnezeu4M'atăl meu era unnegustor, dar a murit, şi iată m#au prins ca să mă v&ndă ca sclavă şi astfel să plătescdatoriile lui. alvează#măM".

(rtabano tremur&nd, duse m&na la br&u şi cu rubinul plăti libertatea fetei. ;ata îisărută m&inile şi fugi spre munţi cu iuţeala unei căprioare.

Între timp Aaşpar, +elc)ior şi Jaltazar a-unseseră la ieslea unde era 3osif, +aria şi pruncul.

Cei trei sfinţi magi se aruncaseră la păm&nt în faţa copilului şi#i prezentară darurile.Aaşpar adusese un minunat potir de aur.+elc)ior o cadelniţă din care se răsp&ndea parfumul tăm&ii,.Jaltazar prezintă un mir preţios.Copilul privi darurile foarte serios.(rtabano alerga şi alerga. (-unsese la Jetleem c&nd din case se auzeau ţipete şi -ale.

oldaţii cu săbii îns&ngerate, eecut&nd ordinele lui 3rod, ucig&nd copiii de la doi ani în -os. L&ngă o casă în flăcări, un soldat legăna un copil gol, ţin&ndu#l de un picior.Copilul ţipă şi se zbătea. oldatul spunea: Dacă îi dau drumul va cădea în foc... va ieşi

o friptură...M" +ama urla de spaimă. Cu un suspin (rtabano scoase perla roşie, maimare dec&t un ou de porumbel, şi o întinse soldatului ca să#i dea înapoi mamei acel prunc. (şa se înt&mplă. +ama str&nse copilul la piept şi o luă la fugă.

+ult mai t&rziu găsi (rtabano gra-dul unde se aflau /runcul, +aria şi 3osif. 3osif se pregătea de fugă, iar copilul era pe genunc)ii mamei. >a îl legăna cu gingăşie c&nt&nd

48



un c&ntec de leagăn. (rtabano căzu în genunc)i şi se prosternă cu fruntea ala păm&nt. $u îndrăznea să#şi ridice oc)ii, pentru că nu pierduse nici un dar, pentru regele regilor.

Heuşi doar să spună: Doamne, m&inile mele sunt goale. 3ată#măM"În sf&rşit îndrăzni să#şi ridice oc)ii. /oate că pruncul dormea. Dar nu, /runcul nudormea. Cu bunătate îşi îndreptă privirea spre (rtabano. ;aţa lui strălucea. Îşi întinsem&nuţele spre m&inile goale ale străinului şi îi z&mbi.

Inica0ii catehetice


De Crăciun toţi îşi oferă daruri. De multe ori însă darurile sunt lucruri": -ucării, parfumuri, bani, maşini, case, bi-uterii... C)iar şi lui Dumnezeu i se fac daruri care par

lucruri": rugăciuni, obiceiuri religioase, şi slu-be. Darul cel mai mare care i se poateface lui Dumnezeu şi altora este viaţa noastră. 'oată viaţa este o călătorie spreDumnezeu şi ceea ce Dumnezeu doreşte mai mult e să#l iubim şi să#i a-utăm petovarăşii noştri de drum şi pe cei care îi înt&lnim pe cale.

Legenda despre al patrulea mal poate fi folosită în timpul Crăciunului pentru ocate)eză care să#i înveţe pe copiii să nu facă din sentimentele lor ceva material".Aenerozitatea şi dezinteresul trebui să facă parte din viaţă. $u e problemă a inimii.Dumnezeu cere aşa.

> bine să se povestească în pre-ma ieslei: cate)eţii ar putea prelungi conversaţia pentru a eplica evenimentele de la Crăciun ce nu sunt doar folclor, ci învăţături pentru

credinţa şi viaţa oamenilor. Pentru dialog

N > necesară siguranţa că toţi copiii au înţeles eact firul povestirii. P De ce îi z&mbeşte 3sus lui (rtabano, deşi avea m&inile goale! P Cu ce se aseamănă călătoria lui (rtabano! P Cine sunt oamenii care se comportă ca cei patru regi!N ă fie ascultaţi copiii: P Dacă ducem daruri săracilor şi prizonierilor, 3sus este mulţumit". P ( ne dori binele este darul cel mai frumos pe care îl putem face /runcului 3sus".

P (vem toţi bi-uterii de dăruit pentru a#i salva pe alţii!"

Pentru activitate

N ă fie introduşi între figurile din iesle cei patru regi, interpretaţi de copii.

49

N ă găsească safirul, rubinul şi perla pe care grupul ar vrea să#l ofere /runcului 3sus.ă fie desenate pe carton şi epuse în sala de cate)ism.

N (l patrulea poate fi găsit şi în filmul sau diapozitivele de la >lle di Ci".

Şi Biblia ne povestete!!!

ă se citească cu copiii cap. 8 din +atei, vv. G4#K7. #ar pute referi tocmai la(rtabano şi la cei care se comportă asemenea lui.

# PURT# 2U6IN#

În perioada Crăciunului se vorbeşte mult de lumină şi de 3sus ca lumină a oamenilor.La februarie, sărbătoare /rezentării Domnului, se face procesiunea lum&nărilor

pentru a#l aminti pe 3sus lumina popoarelor". /ovestirea În Ealea orbilor" poate fiocazie pentru o cate)eză despre responsabilitatea pe care o au creştinii desprerăsp&ndirea luminii în lume.

(7" 1n +alea or3ilor

Cu mulţi ani în urmă, pentru a scăpa de un titan groaznic unele, familii din /eru s#aurefugiat între st&ncile (nzilor, munţii înalţi şi de nepătruns din ţara lor.

Între piscurile înalte de peste 8999 m, au descoperit o vale verde cu izvoare, pa-işti şic&mpii.

Dar o boală ciudată se răsp&ndise între refugiaţi, o boală care îi lăsa orbi pe toţi copiidin vale.

Cei mari i#au condus pe copiii orbi peste tot ca aceştia să cunoască valea la perfecţieşi astfel apăru o noua generaţie, o generaţie oarbă.

Într#o zi, un groaznic cutremur de păm&nt acoperi potecile dintre st&nci care duceaula vale, astfel înc&t ei rămaseră complet izolaţi de restul lumii. Doar în legende se maivorbea de valea orbilor.

După 4K generaţii de la un cutremur, un străin pătrunde în vale aceea. <i iată

povestea lui: $ugnez era un alpinist t&năr şi abil. Cunoştea toate piscurile (nzilor din regiunea luişi se anga-a ca g)id pentru turiştii străini, bogaţi, care voiau să guste din frumuseţeaunei ascensiuni de la 7999 m.

50



Într#o dimineaţă rece, pe c&nd era în fruntea grupului de englezi pe crestele abrupteale /arascotope#ului, $ugnez alunecă şi dispăru ca îng)iţit într#un nor de g)eaţă şi

zăpadă. 'uriştii l#au văzut căz&nd într#o prăpastie fără fund.'otuşi $ugnez căzu pe zăpada proaspătă. (meţit, dar cu toate oasele întregi serostogoli p&nă în valea lină, răm&n&nd fără cunoştinţă. C&nd se trezi, se eliberă dinzăpadă. Eăzu în -os o altă prăpastie mai înclinată, în formă de -g)eab. Disperat îşi dădudrumul la vale şi deodată se văzu într#o vale verde, plină de copaci şi de c&mpii. usmunţii erau un perete imposibil de trecut încon-ur&nd valea. În mi-locul văii era un sat.Dar un sat ciudat: casele nu aveau ferestre. $ugnez văzu trei bărbaţi merg&nd pe cărareşi purt&nd găleţi mari. Îi strigă, iar ei se opriră. e uitau într#o parte şi alta. /roştii ăştiaor fi orbi", îşi zise $ugnez. ;ără să ştie, g)icise. C&nd se apropie de cei trei bărbaţi,observă că aveau pleoapele înc)ise şi ad&nci, de parcă le#ar fi lipsit oc)ii.

Bn om" zise unul, vorbind o spaniolă aproape de nerecunoscut. Bn om... sau unspirit venit de st&nci".De unde o fi venit, frate /edro!" întrebă un altul. Ein din partea cealaltă a

muntelui" zise $ugnez. Din apropiere de Jogota, unde locuiesc 499. 999 de persoane,iar oraşul este at&t de mare că nici nu#l poţi cuprinde cu privirea".

/rivirea! +urmură /edro.Cei trei bărbaţi îl apucară pe $ugnez şi pipăiră cu m&inile de la cap la picioare. e

opriră mult la oc)i, care l#i se păreau foarte ciudaţi: avea pleoapele desc)ise şi ei sezbăteau.

Ce fiinţă ciudată, Fuan" zise /edro. ă#l ducem la bătr&ni.Dar eu pot să văd" zise $ugnez.ă vezi!" întrebă Fuan.Da, să văd", repetă $ugnez. Eoi să facă o demonstraţie, dar, întorc&ndu#se, se

împiedică de găleata lui /edro şi căzu. Cei trei orbi pufniră în r&s.imţurile acestui om sunt încă nedezvoltate" observă al treilea orb. e împiedică şi

zise vorbe fără sens. ă#l ducem de m&nă".Jătr&nii dădură lui $ugnez o turtă şi o cană cu lapte şi apoi se duseră la culcare

pentru că era dimineaţă. %rbii împărţiseră timpul în perioada caldă şi rece şidescoperiseră că e mai bine să munceşti c&nd e mai rece şi să dormi c&nd e cald.

(şa lucrau noaptea şi dormeau ziua. În zilele următoare $ugnez observă că ei aveauo viaţă simplă şi fericită. (veau de m&ncare şi )aine, le plăcea să c&nte, se însurau între

ei şi erau mulţi copii. În lumea aceea totul era calculat după felul lor de viaţă. imţurilelor se dezvoltaseră foarte mult: puteau auzi de la 4 paşi bătăile inimii şi puteaudeosebi persoanele după miros, eact ca şi c&inii.

>ra o lume fericită şi $ugnez se obişnui.Desigur ceilalţi îl considerau un neisprăvit.

51

$u se putea descurca noaptea, de eemplu: $ugnez lucra la un oarecare 3acob un om bun care se purta bine cu el. <i îi plăcea forte mult de +edina, fiica cea mai mică a lui

3acob. +edina era considerată ur&tă pentru că nu avea pleoapele lipite ca ceilalţi, iar lui $ugnez i se părea că se vor desc)ide dintr#o clipă în alta. /e l&ngă aceasta fata avea părul lung, considerat de ceilalţi ca un fel de ruşine. Dar $ugnez o găsea foartefrumoasă şi se logodi cu ea. Jătr&nii, însă, nu erau de acord ca cineva din rasa lor să i#ade bărbat un neisprăvit. (poi unul dintre bătr&ni lansă ideea: %c)ii lui $ugnez nu#iaduc dec&t necazuri, şi îi influenţează creierul. unt prea mari şi pleoapele se mişcă,ceea ce irită creierul. (-unge o simplă operaţie ca să elimine aceşti corpi iritanţi".

+edina se strădui din răsputeri să#l convingă să meargă la c)irurgii orbi. 'oatălumea mea este în văz. Lucrurile frumoase, florile apusului... c)ipul tău frumos... C)iar crezi ca aş fi mai bună dacă m#aş duce la operaţie!" zise $ugnez.

+edina se aruncă în braţele lui pl&ng&nd. %, numai dacă a#i vreaM" sug)iţă ea. 'e vadurea dar numai un pic. 3ar tu vei suporta asta pentru mine. $ugnez îi privi c)ipuldulce pentru ultima dată.

Ceasurile dinainte de operaţie le petrecu în c&mpie ca să#şi ia rămas bun de la flori şi păsări. Dar c&nd ridică oc)ii şi privi cum soarele se ridică deasupra piscurilor înzăpezite ca un înger cu aripi aurite, se sculă şi se îndreptă spre st&nci. Începu să secaţere... C&nd soarele apuse, era de-a departe, sus. ?ainele îi erau rupte, picioarele şigenunc)ii îi tremurau, dar z&mbea fericit şi c&nta privind stelele. ;ugise din valeaorbilor unde crezuse că era fericit.

Inica0ii catehetice Experienţa ascunsă în povestire

Deseori lumea seamănă cu o vale a orbilor. % lume de oameni care au pierdut luminavalorilor şi idealurilor celor mai frumoase şi înalte şi şi#au făurit o societate pe măsurălor: fericită, dar fără lumină.

3sus a spus ucenicilor săi: Eoi sunteţi lumina lumii... nu se apropie făclia şi se punesub obroc, ci în sfetnic, ca să lumineze pe toţi cei din casă. (şa să lumineze luminavoastră în faţa oamenilor" 2+atei 8, 4K#47.

Pentru dialogN Copiii să fie întrebaţi dacă au înţeles eact sensul povestirii.N ă înţelegem poziţiile persona-elor: P De ce $ugnez este fericit în vale! P De ce pleacă de acolo!

52



P ( făcut bine că a lăsat#o pe +edina pe care o iubea!N să descoperim simbolurile:

P Ce reprezintă valea orbilor! P Cine poate fi $ugnez! P Ce înseamnă că a vedea este cea mai mare fericire! P unt împre-urări în care ne aflăm ca $ugnez în valea orbilor! P Ce înseamnă că credinciosul are lumina credinţei! P La ce foloseşte ea! P Care sunt ideile#lumină pe care le avem! P /ropuneţi c&teva pe care să le alegem pentru grupul nostru!

Pentru activitate

N ă se scrie pe un carton ideile lumină pe care grupul le#a adoptat şi pe care vrea săle realizeze.

N ă se organizeze pentru februarie o sărbătoare a luminii. ;iecare copil va aduceacasă o lum&nare ca simbol al luminii" pe care trebuie s#o ducă în lume.

N ă se asiste la un botez din Jiserica paro)ială pentru a înţelege simbolul lum&nării.


'ema luminii este prezentă în Jiblie. Despărţirea luminii de întuneric a fost primulact al Creatorului 2Aeneza 4, G. La sf&rşitul istoriei m&ntuirii, noua creaţie va avea

drept lumina pe însuşi Dumnezeu 2(pocalips 4,G. >vang)elistul 3oan în cap 5, de laversetele 4#K4, povesteşte despre vindecarea orbului din naştere. >ste o povestire plinăde simboluri şi semnificaţii. Cate)etul trebuie să povestească totul calm, subliniind punctele asemănătoare cu povestirea precedentă. e va oprii în special asupracuvintelor lui 3sus: C&t timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii" 25,8.

Cate)etul poate aminti şi alte fragmente din >vang)elie care au ca temă lumina: >usunt lumina lumii. Cine mă urmează, nu va umbla în întuneric, ci va avea luminavieţii"23oan 6,4.

RUD%'IUNE# – FIRU2 $IRE'T 'U $U6NE?EU

( vorbi despre rugăciune copiilor şi preadolescenţilor este vital în cate)eză. Dar tocmai pentru că este tratată des, ea riscă să nu mai fie urmărită cu atenţie. Cele două povestiri care urmează pot deveni începutul cumva mai diferit al unei cate)eze desprerugăciune

(9" Păianenul itrat

53



Într#o dimineaţă frumoasă de septembrie, firele ;ecioarei", strălucitoare ca firele demătase. e legănau în v&nt, aduse de departe.

Bn astfel de fir se agăţa în v&rful unui copac, iar pilotul, un păian-en galben mititel,îşi părăsi navicela şi se prinse de frunze. Dar locul acela nu era potrivit şi coborî pe ungard viu, spinos. (ici erau crenguţe şi muguri suficienţi pentru a ţese o p&nză. i păian-enul se apucă de lucru, lăs&nd ca firul pe care cobor&se, să fie punctul de spri-insuperior.

;ir cu fir, nod cu nod, p&nza păian-enului se făcea tot mai mare şi mai frumoasă. 'otmai multe musculiţe erau prinse în capcană. Dimineaţa, după rouă, firele păreau nişteşiraguri de perle şi păian-enul era orgolios de capodopera lui. În fiecare zi, lucra la p&nza lui şi a-unsese un păian-en mare şi gras. Devenise comandantul păian-enilor din pădure.

Dar într#o dimineaţă se trezi fără c)ef, poate că sărise din pat pe picioruşele greşite.;ăcu un tur de recunoaştere pe p&nză, ca să#şi ia micul de-un, dar nu găsi nimic. Înnoaptea aceea, fusese îng)eţ, şi asta îl irită şi mai mult. $u zbura nici o muscă în aer.Ca să mai omoare timpul inspect&nd p&nza, mai înnădi vreun oc)i slăbit, şi totînv&rtindu#se, observă un fir străin. $u părea să fie lipit de un punct important. /arcă se pierdea în nori. Cu c&t îl privea mai mult, cu at&t se enerva mai tare.

> clar că pe firul acesta coboară )oţii şi#mi fură prada. unt un prost dacă#l mailas", îşi zicea în sine. (poi )otăr&t, cu o lovitură seacă, o reteză.

În acel moment, p&nza se rupse şi începu să se str&ngă în -urul lui. Îşi aminti îndatăcă într#o zi frumoasă de septembrie, cobor&se pe acel fir care#i era at&t de necesar ca să

ţese p&nza, dar de-a era prea t&rziu.

(@" Prima /loare

Într#un sat de munte eistă un obicei foarte frumos. În fiecare primăvară sedesfăşoară o întrecere între locuitori. ;iecare vrea să găsească prima floare a primăverii. Cine găseşte şi culege prima floare va fi învingătorul şi va fi norocos totanul. De aceea participă toţi: tineri şi v&rstnici.

Într#un an, la începutul primăverii, c&nd zăpada începu să se topească şi să facă săapară pete de păm&nt uscat, toţi locuitorii satului porniră în căutarea primei flori. %re înşir căutară în sus şi#n -os, pe colinele munţilor, dar nu găsiră nimic. Eoiau săabandoneze căutările, c&nd auziră un strigăt:

> aici, am găsit#o". >ra glasul unui copil. Jărbaţi, femei şi copii alergară spre el,care nu mai putea de bucurie. Copilul găsise prima floare.

54



Dar prima floare înflorise în mi-locul st&ncilor, la c&ţiva metri pe zidul unei prăpăstii.Copilul arăta cu m&na spre floare, dar îi era frică să coboare în prăpastie. 'otuşi el

dorea floarea din toată inima. Eoia să c&ştige întrecerea. Eoia să aibă noroc.(r fi vrut toţi să#l a-ute. Cinci bărbaţi voinici aduseră o funie. e g&ndeau să legecopilul şi să#l lase -os în prăpastie, p&nă la floare, dar copilul se temea. Îi era frică de prăpastie, şi că funia se rupe.

$u, nu", pl&ngea el. +i#e fricăMÎi arătară o fr&ng)ie mai trainică. $u cinci, dar cincisprezece bărbaţi l#ar fi ţinut. 'oţi

îl încon-urau.Dintr#odată copilul se opri din pl&ns. Cu m&na sigură îşi şterse lacrimile. 'oţi tăcură

ca să audă ce vrea să spună.Jine, voi coborî. Eoi coborî dacă tata îmi va ţine fr&ng)ia".

Inica0ii catehetice


În ambele cazuri e vorba de o legătură importantă. La începutul unei cate)eze desprerugăciune, cele două povestiri a-ută la eplicarea faptului că rugăciunea este ca un fir direct cu Dumnezeu: ne pune în contact cu el şi acest contact este important pentruviaţa noastră.

NHugăciunea este o firul de sus al păian-enului distrat. 0ilele noastre sunt firele princare ţesem p&nza: şcoala, munca, distracţia, somnul... toate acestea fără acel fir desus", care este legătura noastră cu Dumnezeu, prin rugăciune, riscă să devină un )aos.Dumnezeu e cel care ne#a creat 2am cobor&t pe acel fir. ( uita de el înseamnă a privaviaţa noastră de sens.

NHugăciunea este o fr&ng)ie" rezistentă care ne ţine în momentele grele, c&ndtrebuie să ne riscăm, c&nd suntem pe buza prăpastiei". $e putem încrede: cel care ţinecelălalt capăt este 'atăl nostru din ceruri". $u va permite să ni se înt&mple ceva rău.Dar nu trebuie să uităm legătura aceasta care este rugăciunea.

Pentru dialog

55



Cele două povestiri sunt foarte simple.Copiii trebuie conduşi spre descoperirea sensului ascuns şi spre aplicarea pe care o

poate căpăta rugăciunea.ă se întrebe de eemplu: P Care sunt firele p&nzei noastre! Le#am putea enumera! P >istă un fir de sus! P C&nd ne comportăm în viaţă ca păian-enul distrat! P De ce are copilul mai multă încredere în tatăl dec&t în 48 bărbaţi puternici! P /articipăm şi noi zilnic la întrecerea pentru adevărata fericire! P De ce avem nevoie de fr&ng)ia care să ne lege de 'atăl nostru din ceruri"!

Pentru activitate

N ă se deseneze o p&nză de păian-en mare care să reprezinte viaţa de fiecare zi. ăse scrie pe fiecare fir numele unei activităţi zilnice 2a m&nca, a dormi, a studia, a privitelevizorul, a merge la şcoală, a a-uta pe mama, a se -uca, etc., iar pe firul care ţine p&nza de sus să se scrie un slogan creat de copii.

N ă se împletească o fr&ng)ie din fire obişnuite. /e fiecare fir să se scrie o frază din'atăl $ostru". Cate)etul să eplice cu gri-ă fiecare frază, mai ales cele din a doua parte.

N ă se alcătuiască o rugăciune personală sugerată de rugăciune.


>vang)elistul Luca, în cap. 44, versetele 4#4G, ne aminteşte de necesitatea rugăciuniicu c&teva cuvinte frumoase ale lui 3sus şi o parabolă minunată care poate fi citită şicomentată cu copiii.

RUD%'IUNE# SE 1NV#%

Hugăciunea nu este o metodă sau o te)nică. >ste un stil de viaţă. > mult mai multdec&t a adresa cereri /rotectorului (totputernic. >ste o conversaţie cu 'atăl nostru,comunic&ndu#i g&nduri şi sentimente, păreri şi dubii, probleme şi proteste. 3ncludeadoraţie, laudă şi mulţumire pentru darurile sale.

( se ruga este într#adevăr, a trăi cu Dumnezeu. >ste un raport profund interpersonal./rin rugăciune îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu şi are loc un sc)imb de valori.Lună de lună, an de an, Dumnezeu transformă modul nostru de g&ndire, )otăr&rile şiacţiunile noastre.

56

Hugăciunea este simplă, dar maturitatea rugăciunii vine cu timpul, cu practica. unt puţine scurtături de aceea e nevoie de multă răbdare pentru a creşte în viaţa de

rugăciune. (postolii l#au rugat pe 3sus: Doamne, învaţă#ne să ne rugăm".>ste de datoria noastră să#i învăţăm pe copii să se roage. >ste secretul cel mia frumos pe care li#l putem învăţa. /ovestirile care urmează, în mod voit scurte, pot servi, înmomente diferite, las introducerea unor conversaţii simple despre rugăciune.

(C" ;Tată, nu te +ă=>

>ra odată o familie fericită care trăia într#o casă de piatră. Dar într#o noapte, în bucătărie izbucni un incendiu îngrozitor.

;lăcările creşteau, părinţii şi copiii au alergat afară. Îmbrăţişaţi, priveau neputincioşicasa lor cuprinsă de flăcări şi fum.

În acel moment îşi dădură seama, cu groază, că lipsea cel mai mic, un copil de cinciani. În momentul în care dădea să iasă, înspăim&ntat de flăcări şi de fum, el s#a întors şis#a urcat la eta-.

Ce era de făcut! 'atăl şi mama se priveau disperaţi, surioarele începură să pl&ngă în)o)ote. >ra imposibil de intrat în acest cuptor. 3ar pompierii înt&rziau.

Dar iată că, acolo sus, se desc)ise o fereastră şi copilul apăru url&nd disperat: 'atăM'atăM"

'atăl îşi reveni şi strigă: ari -osM"Copilul nu vedea dedesubt dec&t foc şi fum dar auzi glasul şi răspunse: 'ată, nu te

văd..."

'e văd eu, a-unge. ari -osM" strigă tatăl.Copilul sări şi se trezi în braţele puternice ale tatălui, care#l prinsese din zbor.

(*" Răpunul lui $umnezeu

(ndrei avea o mare dorinţă: o bicicletă. % bicicletă galbenă ultra#modernă pe care ovăzuse într#o vitrină în oraş. $u#şi putea lua g&ndul de la ea. % visa, i se oglindea înceai, îi apărea în imagine c)iar şi în timpul lecţiilor.

Dar mama lui (ndrei avea at&tea datorii şi preţurile creşteau zi de zi. Desigur nu#şi putea permite să cumpere o bicicletă at&t de scumpă cum era cea visată de (ndrei.

Dar cunoştea greutăţile mamei, şi de aceea se )otărî să ceară bicicleta direct de laDumnezeu, de crăciun. În fiecare seară, (ndrei adăuga o frază la rugăciunile lui: (du#ţi aminte să#mi procuri bicicleta de Crăciun. (min".

În fiecare seară, mama îl auzea pe (ndrei rug&ndu#se pentru bicicleta galbenă, şi înfiecare seară, dădea tristă din cap. <tia că pentru (ndrei, Crăciunul va fi o zi de maredecepţie.

57

( venit şi crăciunul şi bineînţeles, (ndrei nu a văzut bicicleta.eara, copilul îngenunc)eat l&ngă pat îşi zicea rugăciunile.

(ndrei", îi zise cu bl&ndeţe mama, cred că vei fi dezamăgit că nu ai primit bicicleta de crăciun. per să nu fii supărat pe Dumnezeu, pentru că nu ţi#a răspuns larugăciune".

(ndrei o privi şi#i zise:%, nu, mamă. $u sunt supărat pe Dumnezeu. ( răspuns la rugăciunile mele.

Dumnezeu a spus: $uM"

()" Po+etea lui Romoletto

>ra un om cuminte care se c)ema Homoletto. Locuia într#o căsuţă pe malul 'ibrului.Într#o dimineaţă de primăvară, Homoletto observă că apa fluviului a a-un p&nă la

treptele casei. /louase mult şi 'ibrul era mare şi ameninţător.Hadioul îl sperie. 'oţi cei care locuiesc pe malul 'ibrului trebuie să părăsească

imediat casele căci va fi inundaţii", repetă radio-urnalul.Homoletto era foarte evlavios şi avea mai mare încredere în Domnul. Îngenunc)ind,

a început să se roage: Domne scapă#măM".În acel moment se auzi un glas venind de sus. $u te teme, HomolettoM (m eu gri-ă

de tineM" >ra glasul Domnului.Homoletto era plin de bucurie, se ridică şi îşi văzu de treburile lui obişnuite ca şi cum

nimic nu s#ar fi înt&mplat. /e la vreo 44 apa a-unse în casă şi el se refugie pe la eta-.'recu o barcă a pompierilor. Bnul dintre ei îl văzu şi#i strigă: Hepede )ai cu noiM >

periculos să răm&i aiciM".$u. (m o asigurare mai importantăM", răspunse Homoletto, arăt&nd cerul./e la vre#o G după amiază apa a-unsese la eta- şi Homoletto se urcase pe acoperiş.

'recu o barcă a poliţiei şi un căpitan îl strigă: ?ai repedeM (pa va creşte încontinuareM".

Homoletto refuză cu )otăr&re şi răspunse: >u am un protectorM".La cinci şi un sfert apa a-unsese şi la acoperiş. Homoletto se urcă în v&rf. 'recu o

şalupă a Crucii Hoşii care căuta pe ultimii ca să#i salveze. 0adarnic încercară să#lconvingă pe Homoletto să urce în <alupă. e ţinea str&ns de )orn ca iedera de copac.$u am nevoie. (m eu salvatorM".

(pa tot creştea şi pe la şase fără un sfert Homoletto se îneacă.(bia a-uns în rai, Homoletto se enervează. e duse în faţa Domnului să protesteze:(i zis că ai gri-ă de mine. 3ată#mă mortM".

Domnul îl privi lung şi cu bunătate. Dar am avut gri-ă de tine Homoletto. 'rei bărciţi#am trimis, trei bărciM".

58



4" S/:ntul şi şoricelul

Bn mare pustnic, cunoscut în toată lumea pentru sfinţenia lui, locuia într#o peşterăad&ncă. 'oată ziua era cufundată în rugăciune şi g&ndul lui era numai la Dumnezeu.

Dar într#o zi, în timp ce sf&ntul medita, un şoricel ieşi din umbră şi începu să alergeîn umbra lui. /ustnicul desc)ide oc)ii enervat.

De ce mă deran-ezi în timpul meditaţiei!"Dar mi#e foame", sc&nci şoricelul./leacă de#aici, fantomă a celui rău", răcni ascetul, cum îndrăzneşti să mă deran-ezi

acum c&nd eu sunt în comuniune cu Dumnezeu!".Cum reuşeşti să fi în comuniune cu Dumnezeu", întrebă şoricelul dacă nici măcar

nu pot să te porţi frumos cu mine!".

4(" Balta şi !:ştele

>ra odată, într#un colţ de c&mpie verde şi curată un lac cu apă limpede ca cristalul.>ra un lac mic, dar cerul se oglindea în el şi#l transforma într#o bi-uterie încastrată înverdele strălucitor al c&mpului.

0iua soarele, iar noaptea stelele îşi dădeau înt&lnire pe oglinda limpede a apei.ălciile de pe mal, margaretele şi iarba din -ur tremurau de bucurie pentru acel colţ derai în care cerul cobor&se pe păm&nt.

Dar într#o zi, g&g&ind şi băt&nd din aripi, sosi pe malul lacului liniştit un c&rd deg&şte grase şi orgolioase. /uternicele lor ga#ga"#uri şi ciocurile lor dure rupseseră

liniştea şi pacea acelei oglinzi a cerului. e aruncau cu zecile în apă şi arau cu ciocurilefundul lacului în căutarea )ranei. ă m&ncăm şi să ne îngrăşăm", asta era lozinca lor.A&g&iau, se scuturau şi murdăreau totul. /ene şi strop zburau în toate părţile. Hăcuşorii, peştii şi toate animalele care trăiau în lac, dispărură în dată în burţile lor lacome. +&lultulburat murdării apa. Hamurile, frunzele şi algele acare izolau bazinul, furăîndepărtară. eara c&nd liniştea se reîntorcea pe coline, prima stea căuta zadarniclocuşorul ei de pe păm&nt şi luna nu mai putea să#şi oglindească c)ipul argintii pe păm&nt. Lacul devenise o baltă rău mirositoare şi fără viaţă. +urise.

Inica0ii catehetice


N 'ată, nu te văd" subliniază încrederea pe care trebuie să o avem în rugăciune.Copilul care strigă la fereastra unei case în flăcări nu este oare c)ipul creştinului în faţalui Dumnezeu! În momentele de prime-die, glasul Domnului strigă: (i încredere înmine, sari în braţele meleM".

59

<i prea des creştinul este ispitit să spună 'ată, nu te văd...". (ici pe păm&nt noi păşim în întuneric, dar Dumnezeu ne vede şi acest lucru este important. Dumnezeu nu

ne lasă niciodată, nici o clipă. $e ţine de m&nă, c)iar dacă nu ne dăm seama de aceasta.N Hăspunsul lui Dumnezeu subliniază importanţa respectării voinţei lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu este ca o păpuşă iar rugăciunile nu sunt fire cu care să manevrăm după bunul nostru plac. Dumnezeu este Creator şi 'ată, ne cunoaşte şi ne iubeşte. În special,Dumnezeu vede infinit mai departe este infinit mai mare dec&t noi. Dumnezeu ascultătotdeauna. Dar răspunsul său nu este totdeauna aşa cum voim noi. >l răspundetotdeauna. 3sus însuşi a făcut această eperienţă înainte de a muri. În grădina +ăslinilor >l s#a rugat astfel: 'ată, dacă vrei, îndepărtează pa)arul acesta al suferinţei... Dar nuvoia mea ci voia ta să se facă".

N /ovestea lui Homoletto ne spune că Dumnezeu ascultă rugăciunile şi cererile prietenilor săi c)iar şi prin generozitatea altor persoane. /oate că şi noi, azi, putem fi pentru vreunul din fraţii noştri ascultarea rugăciunii sale.

N f&ntul şi şoricelul ne învaţă că nu putem fi prietenii lui Dumnezeu dacă nu suntem prietenii creaturilor. %amenii au fost încredinţaţi unii altora. Cine nu este în stare să#şiiubească aproapele, nu este în stare să#l iubească pe Dumnezeu.

N Jalta şi g&ştele ne învaţă că tăcerea şi reculegerea sunt intrarea spre aceea oglindăa cerului care este rugăciunea. 'ăcerea este fragilă. A&ştele reprezintă gălăgia,distracţiile, ambiţiile care distrug posibilitatea de reducere.

Pentru dialog

Cate)etul poate pune accentul în discuţia lui pe vreunul dintre elementele povestirilor. De eemplu:

N Ei s#a înt&mplat să fiţi n pericol şi să c)emaţi în a-utor pe tatăl sau pe mama! #aînt&mplat vreo dată acest lucru şi cu Dumnezeu!

N Care sunt cererile adresate lui Dumnezeu! Cum vă pare rugăciunea, ca ceva greusau ca ceva care a-ută în viaţă!

N În timpul zilei aveţi momente de tăcere! C&nd! Ce simţiţi atunci! Ce înseamnăcuv&ntul a meditata"! /utem avea clipe în viaţa noastră c&nd medităm la Dumnezeu!

N Dumnezeu se foloseşte de oameni pentru a asculta rugăciunile acelora care îlc)eamă. Dacă vreodată rugăciunile nu sunt ascultate, n#o fi oare pentru că mulţioameni sunt surzi la glasul lui Dumnezeu!

N Hugăciunile voastre au fost ascultate totdeauna! Ce#aţi g&ndit c&nd nu s#aînt&mplat aşa cum v#aţi aşteptat voi!

60



N În 'atăl nostru repetăm: şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertămgreşiţilor noştri". Ce înseamnă! (r putea însemna că Dumnezeu nu ne ascultă dacă noi

nu ascultăm pe alţii!N De ce nu încercăm să vedem rugăciunea din partea lui Dumnezeu! Ce credeţi!Cum vă înc)ipuiţi! Care sunt cuvintele care, după voi, ar place mai mult luiDumnezeu!

Pentru activitate

'ocmai pentru că sunt scurte, povestirile pot fi vizualizate cu un pic de fantezie decopil. (cest lucru i#ar a-uta să înţeleagă mai bine sensul şi actualizarea. Cate)etul poate

să#i c)eme pe copiii să inventeze la o urmare la aceste povestiri.


3sus a povestit într#o zi povestea a doi oameni un fariseu şi un vameş, care se urcaula templu pentru a se ruga. Dar rugăciunea a avut o urmare diferită pentru fiecare dintreei. >ste o povestire foarte interesantă şi se găseşte în >vang)elia lui Luca, cap. 46, 5#K.

S.# GERTFIT PENTRU NOIÎn timpul postului +are se repetă mult cuv&ntul U-ertfă". Copii şi tinerii nu înţeleg

eact sensul acestui cuv&nt. De at&tea ori apoi se pronunţă cuvintele: U3sus şi#a datviaţa pentru noi". >perienţa lui Ua#şi da viaţa pentru prieteni" este destul de departe.

/entru a#i anga-a în această eperienţă at&t de importantă pentru educarea religioasă,se poate începe cate)eza cu o povestire sau fabulă, pe aceea pe care o prezentăm.

44" ur0urul e Dhea0ă 'urio

/e perete verde al unei prăpăstii din (lpi, sub o st&ncă ieşită, îşi face lăcaşul uniepure de munte. (cel iepure îşi cam făcea de cap. Ca toate animalele sălbatice erasărac, lipit păm&ntului şi trăia )rănindu#se cu nişte ierburi. (vea totuşi două blăni, unlu pe care natura îl permitea în mod gratuit şi fără pericol şi asta îl făcea ambiţios.

;lorile, care vedeau iepurele în timpul verii, cunoşteau bine blana lui gri#maron, cu pată albă pe piept. 0ăpezile şi g)eţarii care îl vedeau iarna, cunoşteau în sc)imba blanalui albă, dic)isită. C)iar şi ţurţurii de g)eaţă, care at&rnau în număr mare la intrarea în

61

peşteri, îl admirau cu un pic de invidie ore în şir, în timp ce el dormea învelit în blanaalbă.

;lorile care vesteau primăvara şi vara nu considerau că iepurele ar fin un persona-important, crez&nd că ar avea ca toate animalele o singură blană1 dar stăncile şi braziiştiau că avea două, şi aveau o mare stimă pentru el pentru că îl considerau un animaldotat şi totuşi umilit, rezervat dar drăguţ.

/e la sf&rşitul iernii, în timp ce iepurele se pregătea să#şi sc)imbe blana pentru căaerul se încălzise şi zăpada se topise, doar un ţurţur de g)eaţă rămăsese cu încăpăţinareagăţat de o crăpătură de piatră.

# $u te )otărăşti să pleci! îl întrebă într#o zi un brad din apropiere. ;raţii tăi au plecatde-a de mult. $u vei mai reuşi săi a-ungiM

# >u! ă plec!... eu nu plec, răm&n. În timpul iernii am tot ascultat povestirile voastre

desper primăvara plină de culori, de vara plină de lumină şi v&ntul care m&ng&ie, bucuria florilor şi ierbii, cerul limpede şi curat... <tiu c)iar că şi iepurii îşi sc)imbă blana, ca şi cum s#ar pregăti pentru o sărbătoare. De ce ar trebui să nu cunosc eu at&tealucruri frumoase, dacă sunt cu adevărat frumoase! +#am )otăr&t să răm&n p&nă în primăvară, poate c)iar p&nă în vazăM

# Dar răm&i, de poţiM...# (sta prietene, e treaba meaMC&nd aerul deveni mai cald, ţurţurul de g)eaţă a voit să se pună la adăpost de soare.

e prinse de crăpătura dintre stănci unde soare nu mai bătea. De aici putea să asiste laspectacolul at&t de aşteptat. Dar c&nd se opri simţi că a căzut peste ceva.

# Ce manieră ciudată de prezentareM eclamă acel ceva.# unt, într#adevăr, mortificat, eclamă ţurţurul de g)eaţă. $u mi#am dat seama că

eraţi şi dumneavoastră. Dacă vreţi, mă prezint: sunt un ţurţure de g)eaţă, ultimul rămasdin iarnă.

# Îmi pare bine de cunoştinţă. >u sunt un cartuş, un cartuş pentru o puşcă dev&nătoare.

# Dar cum de vă aflaţi aici, domnule cartuş! unteţi încărcat! Ce g&ndiţi despre primăvară şi vară! Ce program aveţi pentru viitor!

# 'inere, să nu intrăm în confidenţeM>ra un cartuş puternic şi m&ndru, şi vedea totul din punctul de vedere al cartuşelor.# unt cea mai bună marcă, şi...încărcată, bineînţeles. <i dacă mă aflu aici este din

cauza neîndem&nării stăp&nului, prostuţul. +ergea la v&nat iepuri şi au eram ultimulcartuş care#i mai rămăsese. 3epurele poate mulţumi cerului: dacă ar fi avut de a face cumine, sigur nu scăpa. Cu mine nu se glumeşteM

# Dar ce v#a făcut iepurele!# $u mi#a făcut nimic. Dar nu trebuie să se nască iepurele. Dacă#l găsesc, îl pocnescM

62

# >i, naM Dar nu#i destul loc pentru toţi pe acest păm&nt!# $u te băga în probleme mele private. (ştept doar ca v&nătorul să treacă pe aici şi să

mă vadă. La celelalte mă g&ndesc eu.'impul se făcuse mai cald, şi iepurele )oinărea împre-ur în căutarea )ranei. C&tdespre ţurţurul de g)eaţă, se străduia din răsputeri să nu se topească şi de aceea sestrecură într#o crăpătură din zidul de st&ncă, unde era mai răcoare. Eoia cu orice preţ săvadă florile şi iarba proaspătă, cerul curat şi luminos. Dar nu mai putea aştepta mult.

Într#o dimineaţă trezindu#se, n#a mai văzut cartuşul. Brme de om se vedeau laintrarea peşterii. % fi trecut v&nătorul pe acolo! Cartuşul o fi regăsit puşca! 'rebuia să#lavertizeze pe iepure de pericol.

3epureM 3epureM ?ei, iepureM începu ţurţurul de g)eaţă să strige. ă nu ieşiM > lumeafară care te ameninţă.

Dar nu#i răspunse nimeni. 3epurele ieşise sigur din peşteră. Iurţurul nu mai puteaface nimic altceva dec&t să stea pitit în crăpătura stăncii şi să rumege g&nduri triste.După amiază, se auzi în munţi ecoul unei împuşcături. pre seară, t&r&ndu#se aproapemort, iepurele se întoarse în peşteră. >ra rănit, îi curgea s&ngele şi avea febră.

# %), săracul de tineM eclamă mişcat ţurţurul de g)eaţă, care de fapt nu avea inimade g)eaţă. Ce s#a înt&mplat! Cine a fost! % fi fost cartuşul acela descreierat!

# $u ştiu, răspunse iepurele cu glas pierdut. (m văzut o flacără, am auzit un tunet.unt rănit şi mie sete...

Iurţurul de g)eaţă nu voia să audă altceva. e rostogoli p&nă la marginea crăpăturii, pe piatra caldă încă şi începu repede să se topească. Căzu în picături reci pe ranaiepurelui şi pe buzele uscate de sete.

# Cine pl&nge acolo! întrebă iepurele, revenindu#şi încet, încet.Dar g)eaţa nu mai putea răspunde. e topise fără să se mai g&ndească la flori şi iarbă,

şi la cerul senin. <i c&t de frumoase trebuiau să fieM

Inica0ii catehetice


/rietenia este în primul r&nd iubirea faţă de celălalt. 3sus a spus: U(ceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v#am iubit. $imeni nu are o iubiremai mare dec&t aceasta: să moară pentru prietenii săi" 23oan 48,4. Iurţurul de g)eaţăs#a -ertfit pe sine ca să poată trăi iepurele. 3sus şi#a -ertfit viaţa pentru ca oamenii săaibă viaţa veşnică.

+oartea ţurţurului de g)eaţă este Udefinitivă"1 -ertfa lui 3sus şi a celor care cred în eleste o moarte provizorie, care nu anulează persoana ce se -ertfeşte ci o face să treacă lao viaţă nouă 2învierea.

63



Pentru dialog

ă se constate dacă s#a înţeles eact sensul povestirii:# Cine sunt protagoniştii povestirii! Cine este persona-ul principal!# Ce sentimente are ţurţurul de g)eaţă faţă de iepure!# Ce dorea cel mai mult ţurţurul de g)eaţă!# De ce renunţă la ceea ce dorea aşa de mult!ă se -udece atitudinile:# Ce părere aveţi despre generozitatea ţurţurului de g)eaţă! ( făcut bine sau pare

cumva un Uprost"!# Fertfa lui a folosit la ceva! +erita!ă se aprofundeze eperienţa:

# Cunoaşteţi persoane care se comportă ca ţurţurul de g)eaţă! Cunoaşteţi persoanecare îşi Udau" viaţa lor altora!

# (ţi făcut vreun gest de generozitate care v#a costat mult! /ovestiţi!

Pentru activitate

Cu cei mai mice se poate desena povestirea şi se poate alege o frază c)eie.e poate organiza o UCale a Crucii" cu totul specială pentru grupul de cate)ism.

Copiilor şi tinerilor li se pot arăta aspectele care indică voinţa lui 3sus de a#şi da viaţa pentru prietenii săi.


3sus vesteşte patima sa folosind cuv&nt cu cuv&nt termenii din Eec)iul 'estament,scrise de 3saia despre Ulu-itorul lui Dumnezeu": el vine ca să Uslu-ească", Uîşi dăviaţa", moare Uca răscumpărare" Upentru cei mulţi" 2+arcu 49,K8, Luca , 4K#G9.

Cu copii mai mari se poate citi capitolul 8G din 3saia, cu un comentariu adecvat. O POVESTE PENTRU 'R%'IUN

/erioada care precede Crăciunul este un timp foarte potrivit pentru cate)eză.(tmosfera festivă pe care copiii şi tinerii o simt poate deveni, dacă este bineorganizată, educativă şi cu adevărat religioasă. Copiii trebuie să fie conduşi în timpulînt&lnirilor de la cate)ism să facă un adevărat drum" spre sărbătoare, drum în caretoate elementele, umane şi religioase, se alcătuiesc într#un mozaic plin de semnificaţiişi bucurie.

64

% povestire, ca aceea care urmează, îl poate a-uta pe cate)et să scoată în evidenţăc&teva aspecte ale misterului care se celebrează şi care trebuie în mod necesar să

anga-eze viaţa copiilor.

45" 2.au /urat pe pruncul Iu

>ste o înt&mplare adevărată. #a petrecut cu ani în urmă la Janzano, un sat din sudul3taliei.

În acel an, cu o săptăm&nă înaintea Crăciunului, mici şi mari se frăm&ntau în pregătire. În piaţa satului bradul fusese împodobit, brutarul lucra zi şi noapte la

cozonaci, paro)ul şi primarul se înt&lneau zilnic pentru a discuta asupra organizăriiconcursului de iesle. În biserică, clopotarul începuse să adune statuile pentru iesle.cotea statuile mari de g)ips dintr#un dulap. <terse statuia +aicii Domnului şi asf&ntului 3osif. coase păstorii, femeia cu coşul, dar nu găsi statuia pruncului 3sus.Întoarse dulapul pe dos, dar nimic. (lergă glonţ în piaţă strig&nd: L#au furat pe/runcul 3susM L#au furat pe /runcul 3susM" /aro)ului îi veni rău, poliţiştii perc)eziţionau casele, ţăranii începuseră să se acuze reciproc. Care dădea vina pesoacră, care pe vecin, care pe stăp&n sau pe arendaş. Bn păstor care trăia singur înmunţi, auzind de învălmăşeala din sat, coborî să vadă ce se înt&mplă. /rivea întristatscena şi ar fi vrut să împace pe oameni, dar un ţăran din sat îndreptă degetul spre el şi

strigă: >l l#a furat pe /runcul 3sus1 sunt sigur1 l#am văzut ieri l&ngă bisericăM"./ăstorul, care era încă t&năr, alergă spre munţi c&t putu de iute. Cunoştea bine fiecareascunziş, aşa înc&t ţăranii nu reuşiră să#l găsească. În noaptea aceea rămase înascunzişul său, l&ngă un turn vec)i în ruine.

Dimineaţa următoare, observă că pe zid era o crăpătură de c&ţiva milimetri carecontinua pe piatra muntelui. Curios, urmări acea crăpătură. Bneori nu se mai zărea subgrămezile de pietre, dar apărea mai încolo parcă şi mai ad&ncă.

Brmă acea crăpătură trei zile, p&nă într#un sat rupt în două de o prăpastie. Caseleerau dăr&mate. e auzeau gemete şi strigăte. %amenii alergau să salveze pe cei prinşisub dăr&mături. /ăstorul se grăbi să le dea o m&nă de a-utor. >liberă mulţi răniţi1 uneori

găsea morţi care păreau să doarmă liniştiţi şi nemişcaţi.Ceva mai deoparte observă o lumină tremur&ndă. Eenea dintr#o baracă de lemn carerezistase la cutremur. La intrare era un grup de persoane. e apropie şi văzu o femeiecare ţinea în braţe un copil abia născut. Îl privea cu multă gingăşie. (lături de ea stăteatatăl, cu un z&mbet pe buze şi o lumină specială în oc)i. ;emeia se numea +aria, iar

65



bărbatul 3osif. 'otul era liniştit în -urul lor: se putea spune că acel copil făcuse săreînflorească viaţa şi speranţa între acele ruine.

/ăstorul, obosit, adormi alături de baracă. Dimineaţa se trezi la pl&nsul copilului. Îşiaduse aminte de învinuirea locuitorilor din Janzano şi îşi zise: +ă învinuiesc că l#aş fifurat pe /runcul 3sus. >i bine, merg să li#l dau înapoi". Luă de m&nă pe 3osif şi pe+aria, care ducea /runcul şi le zise: Eeniţi cu mine".

(u a-uns la Janzano c)iar în a-un de Crăciun. +aria înfăşase copilul care acumdormea cu oc)ii înc)işi şi m&nuţele str&nse tare. În faţa bisericii, păstorul luă /runcul şiintră. 'oată lumea era adunată la Liturg)ia de la miezul nopţii. Îl văzură şi începură săşuşotească, privindu#l cu oc)i învinuitori. (-unse la ieslea din care lipsea /runcul. Îl puse acolo şi se înclină. Cineva strigă: > o glumă". Dar în aceeaşi clipă se auzi unscr&şnet al păm&ntului. Lespedea pe care păstorul aşezase /runcul se despică, lu&nd

forma unei sfere. Lumea încremeni de spaimă, apoi căzură toţi în genunc)i. e făcu olinişte de morm&nt./ăstorul povesti atunci cum se înt&mplase totul: cum, călăuzit de acea crăpătură,

descoperise unde era pruncul, ieşit parcă din ruinele ucigaşe ca o floare. (tuncilocuitorii din Janzano înţeleseseră că, de fapt, Crăciunul nu este o sărbătoare în -urulunor statui de g)ips... De atunci la Janzano, locul lui 3sus răm&ne gol în iesle. $imeninu mai încearcă să caute )oţul. /oate l#a luat un înger. e vede şi acea lespede crăpatăîn formă de stea, cu colţurile arăt&nd spre cele patru puncte cardinale. Locul gol al lui3sus continuă astfel să desc)idă inimile, pentru ca Dumnezeu să se nască din nou întreoameni în carne şi oase.

Inica0ii catehetice


N >ste o povestire realistă. Doar crăpătura în păm&nt introduce un element fantastic.unt iluzii la evenimente istorice clare: cutremur, viaţa unui sat, păstorul bănuit. $ueste una din obişnuitele povestiri cu dulcegării. 'otul se înt&mplă într#un contetdramatic. $aşterea copilului între ruine devine semnul speranţei Crăciunului şi a puteriicare distruge moartea şi desc)ide larg porţile m&ntuirii.

N /ovestirea vrea să conducă spre o poziţie critică faţă de aspectul folclorist al

sărbătorii Crăciunului, aşa cum se înt&mplă actualmente. $u este pusă în discuţie prezenţa /runcului 3sus în iesle, ci raportul pe care îl are cu această reprezentare. Copiiisunt foarte atraşi de scenografia Crăciunului, în sc)imb adulţii au pierdut mesa-ul pecare aceasta îl conţinea şi l#au redus pe /runc la o statuie de g)ips sau din plastic, carenu mai vorbeşte inimii, ci numai oc)ilor.

66



N /ăstorul, condus de crăpătură", redescoperă o semnificaţie vitală a sărbătoriiCrăciunului, devenind martor şi apostol pentru locuitorii satului, pentru a#i converti,

pentru a le desc)ide urec)ile şi inimile. 'rebuie apoi notat cum preocuparea pentrustatuia /runcului reaprinde dezbinările dintre locuitorii satului, în timp ce apariţiacopilului viu îi duce la o desc)idere spre alţii, în numele lui Dumnezeu care a devenit prezent în mi-locul oamenilor.

(şa cum scria (. ;ossion, naşterea lui Dumnezeu între oameni nu este uneveniment din trecut, ci un eveniment mereu actual. +isterul Întrupării acţioneazăcontinuu. Locul gol al statuii /runcului continuă astfel să desc)idă inimile pentru caDumnezeu să se nască din nou în carne şi oase în mi-locul oamenilor.

N Bn alt element important în utilizarea povestirii: să se arate cum eercitarea bunătăţii duce la înt&lnirea cu 3sus. /ăstorul se apucă de treabă a-ut&ndu#i pe cei loviţi

de cutremur. 'ocmai pentru această generozitate a lui este primul care îl descoperă pe/runcul 3sus.

(ceastă este o învăţătură biblică. În Jiblie, primirea ce i se face săracului şistrăinului se arată a fi primirea lui Dumnezeu. În plus, înt&lnirea cu 3sus desc)idetotdeauna inima la dimensiunile lumii. În povestire sunt prezente ambele dimensiuni.Crăpătura îl conduce pe păstor la găsirea lui 3sus în mi-locul oamenilor şi apoi aratălocuitorilor satului calea spre solidaritatea universală.

Pentru dialog

După povestire, copii trebuie să eprime liber ceea ce g&ndesc. Cate)etul să#istimuleze cu atenţie ca ei să poată vorbi despre Crăciunul lor".

N $u cumva se comportă ca locuitorii satului, care aşteaptă doar o sărbătoarefrumoasă şi se interesează doar de o statuie de g)ips!

N Cate)eza nu se aseamănă cu crăpătura" care îi a-ută să descopere pe adevăratul3sus!

N De ce păstoraşul îl găseşte pe 3sus şi alţii nu! Ce face ca să o merite!

Pentru activitate

N /ovestirea poate fi uşor dramatizată. (r putea fi prezentată în seara de (-un.

N #ar putea epune un carton mare cu un /runc 3sus de g)ips şi apoi împre-ur mulţiprunci" în carne şi oase în lume. Copiii ar putea să facă un gest pentru regăsireaadevăratului /runc 3sus 4559", în cadrul local.

67




N Cate)etul poate citi cu copiii versete din +atei şi Luca despre $aşterea Domnului.ă fie pus accentul în special asupra persona-elor şi asupra modului lor de a primi pe3sus: +aria, 3osif, păstorii, stăp&nul )anului, 3rod, magii etc...

SE 6#I PO#TE VORBI $E ISPITE

Liturgia /ostului +are începe totdeauna cu povestirea ispitirii" lui 3sus în pustiu. În'atăl $ostru" apare cuv&ntul ispită". >ste logic să discutăm această temă încate)ezele noastre.

De fiecare dată c&nd se aseamănă viaţa creştină cu un drum, ar trebui să se pună

problema piedicilor care se pun în calea a-ungerii la acest scop. Civilizaţia lui tot şiacum", a satisfacţiei uşoare şi imediate, nu mai învaţă oboseala şi lupta împotrivaînfr&ngerilor dificultăţii. /oate şi pentru că nu mai are idealuri mari de propus.

/e orice plan, a şti să rezişti la ceea ce este uşor şi plăcut pentru a c&ştiga ceva măreţşi preţios, a renunţa la micile satisfacţii imediate pentru a dob&ndi cele mari, face partedin proiectul educativ. Ceea ce este frumos, mare şi duce la fericirea adevărată seobţine numai cu un preţ mare. La fel şi în viaţa creştină sunt prezente luptele, oboseala,victoriile. Credinţa este o comoară preţioasă, este o realizare" importantă. 3spitelemătură iluziile false care distrug voinţa şi distrag de la marea datorie.

47" 6untele e piatră'otul a început într#o oază la )otarele pustiului ?oggar, la poalele marilor munţi arşi

de soare. (colo erau întinse corturile unui trib de tuaregi, m&ndri nomazi ai pustiuluicare se acoperă cu mantii mari, albastre#cenuşii.

În acel sat, (menoal, adică şeful tribului, )otăr&se căsătoria unui fete care se numea+ellala cu fiul său, 3nner. Dar inima fetei bătea pentru un alt războinic, viteazul 3leig,care trăia foarte departe, dincolo de pustiu.

+ellala nu putea să nu asculte de (menoal şi se pregăti, pl&ng&nd la căsătorie. Dar fratele ei mai mic, şmec)erul (udi, îi făcu o propunere ca să împiedice căsătoria:(scultă +ellala, dă#mi inelul tău. +ă voi face că ţi l#am furat şi tu vei ţipa. 'oţi mă

vor urmări şi căsătoria vas fi am&nată. 0iua următoare va trebui să a-ungi, înainte deivirea zorilor, pe muntele de piatră şi apoi împreună vom merge la 3leig".'otul se petrecu conform planului lui 3leig. C&nd îl văzu destul de departe, +ellala

strigă: ?oţulM ăriţi, )oţulM"

68

Jărbaţii în)ămară cămilele şi porniră în urmărirea băiatului. Dar (udi se căţără pemuntele de piatră, unde cămilele nu aveau nici un spor şi, iute cum era, dispăru repede

din privirea urmăritorilor.În timpul nopţii, pe c&nd ceilalţi dormeau, +ellala fugi spre muntele de piatră. Îşistrigă fratele. Dar era tăcere. 3nima începu să#i bată mai tare... În sf&rşit, fratele oa-unse.

+untele de piatră era un loc înfiorător şi de nepătruns. +ulţi care încercaseră sătreacă pe piscurile lui st&ncoase nu se mai întorseseră. +ellala şi (udi urcau şi coborau printre crăpăturile st&ncilor de bazalt negru, zile în şir, p&nă ce, într#o zi, a-unseserăîntr#o vale îngustă, la un cort izolat.

Jine aţi venitM Luaţi loc, trebuie să vă odi)niţi. >u sunt 'alagana". Eocea de femeieîi sperie pe cei doi fraţi. (păruseră dintr#o dată printre st&nci.

<tiu cine sunteţi şi ce vreţi să faceţi", continuă femeia. Dar ca să puteţi traversa pustiul, trebuie să urmaţi principiile supravieţuirii. Dacă vă va fi sete şi vi se va dalapte proaspăt, va trebui să vă stăp&niţi dorinţa şi să beţi numai lapte prins. Dacă vă vafi foame, m&ncaţi numai curmale uscate, pe cele necoapte lăsaţi#le pentru mai t&rziu.Învăţaţi să vă faceţi rezerve, luptaţi împotriva voastră pentru că pustiul ?oggar îiîng)ite pe cei slabi şi se salvează numai cei care ştiu să reziste". După aceste cuvinte,'alagana dispăru ca prin farmec.

0i după zi, noapte după noapte, st&ncă după st&ncă, vale după vale, +ellala şi (udise apropiau de oaza lui 3leig.

(-unseseră în sf&rşit la un cort de nomazi, l&ngă o oază micuţă. /ărea eact oaza lui3leig. 'otuşi +ellala deveni bănuitoare. În faţa cortului erau covoare pe care se aflauvase mari şi coşuri pline cu m&ncare, fructe şi lapte. (udi nu putea să#şi ia oc)ii de laat&tea bunătăţi. 0ile în şir m&ncaseră doar coa-ă de br&nză uscată şi o îng)iţitură de apă.Bn bărbat îmbrăcat cu o )aină albă apăru l&ngă cort.

'otul este pentru voi, nu vă codiţi, luaţi. Eă aştept de at&ta vreme. > lapte, apă,curmale uscate, c)iar carne şi p&ine. 'otul este pentru voi, cura-".

%c)ii acelui om licăreau şi aveau tresăriri crude, dar vocea lui era foarte atrăgătoare.+ellala, cunosc numele tău. 3a curmalele astea mari şi măn&ncă#le".+ellala îşi aduse aminte de sfaturile 'alaganei pentru a supravieţui în pustiu: refuză

curmalele necoapte şi luă doar din cele mai trecute. (udi, în sc)imb, se aruncă asupram&ncării lacom. %mul oferi lapte proaspăt de capră. +ellala refuză, dar (udi bău p&nă

se sătură.%mul acela z&mbea. La căderea nopţii zise: Hăm&neţi cu mine. Dormiţi în cortul

meu".(udi acceptă îndată şi se culcă pe un covor moale. +ellala, în sc)imb, rămase afară,

neliniştită şi trează. $u se putea mulţumi cu acea fericire aparentă. >a voia să#l

69

regăsească pe 3leig. Îi părea rău pentru (udi. /oate uitase principiile supravieţuirii. Îndimineaţa următoare, +ellala îşi trezi fratele ca să meargă la drum. Dar (udi nu voia să

audă. %aza aceea era frumoasă şi plină de lucruri bune. e întoarse pe partea cealaltă.+ellala porni singură la drum, pl&ng&nd. %mul în )aină albă îi striga: Hăm&i aici, îţidau tot ce vrei".

C&nd +ellala dispăru în zare, omul se întoarse spre (udi cu un c)ip fioros: (cum aisă vezi ce se înt&mplă celor slabi pe care#i capturez în oaza mea". ;ăcu un gest şi (udifu transformat. Îi apăruseră două coarne în frunte. (i să devii ca antilopa proastă carenu ştie să se controleze, dar în acelaşi timp ai să răm&i băiatul fără voinţa care erai: veifi de acum -umătate băiat, -umătate antilopă".

(udi nu mai putea vorbi şi de pe buzele lui nu ieşeau dec&t be)ăituri. %mul îl legă cuo funie tare, r&z&nd în bat-ocură de el.

În zilele care urmară, +ellala umblă prin pustiu, rătăcind obosită. >ra at&t de obosităcă nici nu auzi apropierea unui t&năr îmbrăcat în albastru care se aplecă spre eastrig&nd#o pe nume: +ellala, +ellala... sunt eu, 3leig. +ă recunoşti!"

Alasul t&nărului o trezi. Îl regăsise. <tiuse să reziste ispitelor pustiului. Îi povesti totce i se înt&mplase.

$u te teme pentru (udi, draga mea. Eino cu mine. +ă voi luptă cu cel care îl ţine prizonier. /ustiul ?oggar răsplăteşte totdeauna pe cei care luptă pentru supravieţuire".

Dar c&nd a-unseseră în locul unde trebuia să fie oaza, găsiră doar un r&nd de săbiiînfipte în nisip şi alături apăru deodată du)ul ispititor, omul cu privirea crudă, îmbrăcatîn alb. La picioarele lui gemea (udi, -umătate băiat, -umătate antilopă, legat ca unanimal. (vea privirea tristă, dar burta plină.

3leig", zise du)ul ispititor. Ea trebui să învingi toate săbiile mele dacă vrei să#l reiei pe (udi. (cum este al meu. Crezi că eşti destul de tare pentru a mă învinge!"

Du)ul ispitiriiM", strigă 3leig. >şti un slăbănogM 'u ataci numai pe cei slabiM"Jine, dacă eşti at&t de puternic, bate#măM"Lupta dură mai multe zile. 3spititorul era puternic, dar 3leig se stăp&nise în viaţa grea

a pustiului. e urmăreau unul pe altul prin văi şi munţi, dar, în sf&rşit, 3leig puse pefugă pe cel care întrupa slăbiciunile noastre.

(udi redeveni băiatul de mai înainte, dar înţelesese care era preţul libertăţii.Înţeleseseră că dacă cei slabi primesc a-utorul celor tari, pot fi învinse toate obstacolele.(ceasta este legea pustiului ?oggar.

Inica0ii catehetice


70



N Eiaţa creştină este un drum spre fericirea veşnică a înt&lnirii cu Dumnezeu. (cestdrum este încetinit şi împiedicat de at&tea fericiri parţiale pe care pustiul" vieţii

păm&nteşti le reprezintă continuu. >ste important a şti să deosebeşti între bucuriile carea-ută la continuarea drumului şi cele care distrag complet pe creştini de la proiectul lor iniţial.

N De mici, creştinii trebuie să recunoască pericolele care vor încerca să#i oprească şitrebuie să se antreneze ca să fie puternici. 'ocmai de aceea eistă persoane care dausfaturi, învăţ&ndu#i principiile supravieţuirii" în credinţa lor 2cate)eţii, preoţii, şi apoialte elemente care dau puterea spirituală 2sacramente, rugăciuni etc..

Pentru dialog

Cate)eţii pot conduce un dialog în grup cu întrebări adaptate v&rstei copiilor. Deeemplu: P Ce reprezintă după voi, pustiul care trebuia să fie traversat! P +ellala şi (udi pleacă cu un scop1 să a-ungă la 3leig. $oi avem un scop! %

persoană cu care să ne înt&lnim! P Ce face 'alagana! De ce a-ută pe +ellala şi pe (udi! >istă persoane care ne dau

sfaturi bune ca să putem traversa pustiul nostru!" P >istă lucruri care ne întăresc! Cunoaşteţi semnificaţia untdelemnului folosit

pentru ungerea" botezaţilor şi miruiţilor! >istă gesturi sau elemente în Liturg)ie caresugerează ideea unei )rane" pentru a deveni mai tari!

P Care sunt ispitele cele mai periculoase pentru viaţa de creştin! Dar pentru voi! P Credeţi ca pentru a fi cu adevărat creştini trebuie să renunţăm la ceva! De ce! P #ar putea spune că /ostul +are este un timp de antrenament pentru creştini! Ce vă

aduce aminte!

Pentru activitate

După povestire, cate)etul poate vorbi cu copiii despre /ostul +are, stabilind cu ei unplan de antrenament" pentru a învinge ispitele. /lanul de antrenament trebuie săconstea în gesturi potrivite pentru copii, de tipul unor mici renunţări, sau uncomportament diferit. /lanul, odată aprobat de grup, poate deveni un document ce va fi

prezentat la %fertoriul Liturg)iei de duminică.

Şi biblia povestete!!!

>perienţa încercării#ispită apare deseori în Jiblie. e pot povesti copiilor uneledocumente semnificative, scoţ&nd în evidenţă scopul lor. De eemplu:

71

N În cartea lui Daniel, în primele trei capitole, se povesteşte despre Daniel şi despretovarăşii lui. Cei patru tineri trebuiau să aleagă între viaţa comodă şi credinţa lor. (leg

credinţa şi trebuie să treacă prin încercări deosebit de grele, dar nu#şi trădează idealul.N /ovestirea din >od este tipică pentru /ostul +are. Bn popor întreg este ispitit" în pustiu. Cine va a-unge în Iara ;ăgăduinţei!

N ste minunată povestireaevang)elistului +atei, cap.K, 4#44. Cate)etul va trebui să pregătească un comentariueegetic, pentru a#i a-uta pe copii să descopere bogăţia acestui fragment care de multeori este banalizat sau neînţeles.

SUNTE6 F%'UI PENTRU ; A DA> 8I PENTRU ; A PRIMI >

După una din anc)etele publicate de >lle Di Ci, E&rsta negată", unul dintre

dinamismele decisive care realizează o sc)imbare în preadolescenţi, este relaţia cuegalii". >ste una dintre multele migraţii" tipice preadolescenţei. Dorinţa de a sta cualţii reiese din anc)etă. La întrebarea din c)estionar: Îţi place să stai cu ceilalţi!", preadolescenţii răspund: Da, foarte mult" în procent de 6, V la 49 ani şi K,6V la4K ani. Celor mai mulţi dintre preadolescenţi le place să stea împreună pentru că estefrumos". >ste o situaţie emotiv#afectivă ce nu poate fi negli-ată. ocializarea are un rolde maturizare pentru fiecare persoană şi în acelaşi timp pune bazele acelei comunităţi"care este Jiserica. Cele două povestiri au în vedere tocmai raportul cu ceilalţi.

49" Pin!uinul in!uratic

/entru a 57G#a oară, pinguinul încon-ura aisbergul. Cam asudat după efortul făcut,se privi într#o lespede lucioasă de g)eaţă şi satisfăcut îşi zise:

$u eistă nici o îndoială, sunt cel mai frumos pinguin din lume".3 se făcuse foame. e aruncă în apa albastră limpede şi liniştită. +&ncă vreo c&ţiva

peştişori, apoi se întoarse pe aisberg. Căscă şi oftă. % altă zi. La fel ca toate celelalte.+ai căscă odată cu zgomot, fără a#şi pune m&na la gură. ra un alt fel de a pierdevremea. $orii erau singurele creaturi cărora le putea adresa o vorbă.

$u că i#ar fi răspuns vreodată, clar.Ce viaţă plictisitoare aveţi voi. +ereu plutiţi pe ici, pe colo unde vă m&nă v&ntul.

/riviţi#mă pe mine. unt aşa de t&năr şi sunt de-a stăp&nul acestui aisberg. (ţi maivăzut vreun aisberg care să aparţină unui singur pinguin!"

72

$orii alergau, alergau. De altfel, un pinguin pe aisberg este aproape c&t un punctnegru. /inguinul înc)isese oc)ii.

unt cel mai frumos, cel mai puternic, cel mai cura-os pinguin din lume... dar de cesunt at&t de trist!"Lacrimi mari îi lunecară pe cioc. Eoi ştiţi de ceM Dar pinguinul nu ştia. Începu să

sug)ită at&t de tare, înc&t un banc de peşti se sperie.Dar iată că într#o zi, între nori, pinguinul văzu un punct negru. Încet, încet, se mări.

/inguinul îşi desc)ise larg oc)ii. >ra un gabian şi zbura tot mai -os. $ici un gabian nu a-unsese pe acel aisberg rece şi pinguinul trăia cu emoţie noutatea.

Dar nu voia ca gabianul să#şi dea seama.Aabianul se lăsă pe g)eaţă şi apoi, cu gri-ă, se apropie de pinguin care#şi ridicase

capul.

()M" zise gabianul, credeam că eşti mortM u mă numesc ;ortala", adăugă gabianul. 'u, cum te numeşti!"/inguinul nu ştia. /e aisberg nu avusese nevoie de nici un nume.$u am nici un nume", zise el.Ce prostieM", croncăni gabianul. 'oţi au nume. Datorită împre-urărilor te voi c)ema

singuraticul".+i se pare un nume minunat", zise pinguinul. Dar numele îi dezvăluia tristeţea.Aabianul îi puse multe întrebări: ce făcea acolo, de ce trăia singur, cum era prin

părţile acelea. /inguinul răspundea la toate, dar nu prea avea ce să spună. 'rebuia săadmită că se plictisea.

(tunci de ce nu mergi la ţărm, pe uscat. > doar la o -umătate de oră de zbor. (coloai înt&lni o mulţime de pinguini".

(lţi pinguini!M inguraticul" deveni curios. Ea merge acolo, dar oare c&t timp vadura -umătate de oră de zbor! Dar nu#i nimic. Dacă obosea, putea înota pe spate, plutind. <i c)iar dacă drumul ar fi fost de zile sau de săptăm&ni, trebuia să meargăacolo.

(flă direcţia şi se aruncă în apă. $iciodată nu mai înotase cu at&ta spor. ;ortala zburădeasupra lui, apoi îl salută:

La revedere, inguraticuleM Dă#i tare, ai să a-ungiM" şi se pierdu în văzdu) ca osăgeată.

inguraticul se văzu în imensitatea oceanului. Dar acum ştia unde trebuia să a-ungă.(vea în sf&rşit, un scop în viaţă.

>ste leşinat", spuse un glas...

73

(bia a reuşit să a-ungă", zise altcineva.Cine ştie de unde o fi venind, bietul de el".

>ste un pinguin simpatic"... şi inguraticul se simţi m&ng&iat pe cioc.Într#adevăr, călătoria durase zile în şir. Înfruntase trei furtuni groaznice. (cum eramort de oboseală. C&nd desc)ise oc)ii, văzu cea mai drăgălaşă pinguină pe care şi#o putuse imagina.

> viuM", ziseră în cor pinguinii. ă#i aducem ceva de m&ncareM"ub ciocul inguraticului fură îngrămădiţi peştişori. +&ncă cu poftă, încon-urat de

noii lui prieteni. <i nu mai putea de fericire.Ereţi să ştiţi ce mai face!Locuieşte pe o pla-ă plină de pinguini. lenei îi plăcea foarte mult să se plimbe prin pădure. >ra o fetiţă frumoasă şi plină deviaţă, iar pădurea din spatele satului devenise locul ei de -oacă.

Într#o zi, merg&nd spre pădure, văzu un fluture încurcat într#un tufiş. Cu multă gri-ă,atentă să nu#i distrugă aripile, îl eliberă.

;luturele zbură c&ţiva metri, apoi se întoarse şi deodată se transformă într#o z&năminunată. >lena rămase cu gura căscată, pentru că p&nă atunci văzuse z&ne doar în cărţi pentru copii.

Ca să#ţi mulţumesc pentru bunătate", zise z&na, voi îndeplini dorinţa ta cea mai

mare". C)iar aşa, cum zic z&nele în cărţi...;ata se g&ndi o clipă, apoi răspunse: UEreau să fiu fericită".(tunci z&na se apropie de ea şi#i suflă ceva la urec)e. (poi dispăru.>lena se făcu mare şi nu mai era nici o altă femeie at&t de fericită ca ea. C&nd o

întrebau secretul bucuriei ei, ea se mulţumea să z&mbească şi zicea: U(m ascultat desfatul z&nei bune".

'recură anii şi >lena îmbătr&ni, dar era tot cea mai frumoasă şi mai fericită din sat.Eecinii şi nepoţii se temeau că secretul fericirii va muri cu ea.

UDezvăluie#ne ce ţi#a spus z&na", o rugară toţi.În sf&rşit, într#o zi, bătr&nica simpatică, z&mbind zise: U+i#a şoptit că, deşi apar

siguri, toţi au nevoie de mineM"

Inica0ii catehetice


74

N Cele două povestiri se întregesc. În prima se referă că orice persoană are nevoie dealţii: nu se poate trăi singur. În a doua se spune că fericirea depinde de faptul de a se

simţi folositor altora. Deci avem nevoie unii de alţii şi trebuie să trăim ştiind că alţii aunevoie de noi.

Pentru dialog

%rice povestire trebuie comentată c)iar de copii.N 3ată cum au înţeles unii copii povestirea despre pinguin: P /ovestea pinguinului nu este ca alte povestiri1 este ceva adevărat în ea: c&nd cineva

este singur, este trist... P Hăm&ne întotdeauna o speranţă că ceva se mai poate sc)imba. P 'otdeauna >istă cineva pe care poţi conta.

P $u putem fi niciodată complet singuri. P Aabianul l#a a-utat pe inguraticul să#i caute şi să#i găsească pe ceilalţi, c)iar dacă

aceasta costă. P /inguinul nu voia să plece, dar apoi a făcut un efort etraordinar pentru a#i înt&lni

pe ceilalţi pinguini: este ca şi cum cineva ar răm&ne înc)is, refuz&ndu#i pe ceilalţi. P <i noi trebuie să facem eforturi mari ca să a-ungem la ceva. P Bneori mi se înt&mplă să mă simt singură ca pinguinul pe aisberg. P <i noi avem nevoie de prieteni ca să putem trăi. P Eizita gabianului este ca o m&nă întinsă. P În viaţă trebuie să riscăm pentru a cuceri lucrurile care valorează.

N Cate)etul poate solicita şi comentariile copiilor prin întrebări simple: P Cu cine seamănă pinguinul singuratic de pe insula de pe g)eaţă! P Eiaţa consacrată se înt&mplă să vă simţiţi uneori ca el! P Cine este gabianul! P De ce pinguinul îşi riscă viaţa! De fapt ce vrea! P Care sunt valorile pentru care merită să#ţi rişti viaţa şi să ieşi din izolare! P Cine ne a-ută mai mult în acest efort! P >ste cineva în grupul nostru care stă singur pe aisberg!N Cate)etul poate comenta cu cei mai mari această frază a lui $ora Fanssens:

Uinguri, pe o insulă necunoscută, nu putem trăi1 cerul şi păm&ntul tac. ( crede

înseamnă a participa la istoria oamenilor. ( renaşte înseamnă a avea cura-ul de a se părăsi pe sine pentru a#şi a viaţa. +arele mister al creaţiei, ca şi cel al naşterii, răm&nemereu posibil dacă alţii dau viaţa. ( accepta acest mister şi a#l trăi înseamnă a crede.Credinţa este creatoare1 credinţa vindecă. >a creează o putere mai mare dec&t propriulUeu. Cine îndrăzneşte să piardă, c&ştigă1 trebuie riscat pentru a c&ştiga... şi e înseamnă acrede dacă nu a risca!"

75

$#RURI2E $UHU2UI

( trăi cu copiii sărbătoarea Husaliilor înseamnă în primul r&nd a le transmiteimportanţa evenimentului Du)ului f&nt". Înseamnă a povesti înt&mplările prietenilor lui 3sus care dintr#odată desc)id larg uşile în spatele cărora se ascunseseră şi care par beţi de fericire, de cura- şi de plenitudinea lui Dumnezeu şi a lui 3sus. $u mai puteauţine în ei cuvintele care le veneau pe buze: 3sus e viu. (cel om pe care l#aţi arestat şi pironit pe cruce: e viu. L#am văzut noi şi suntem martori". (postolii nu mai sunt derecunoscut.

Ca o suflare de v&nt care spulberă norii şi înseninează cerul, ca un uragan careîndoaie copacii şi smulge ramurile uscate, ca primăvara care reînnoieşte păm&ntul şi îlumple de viaţă, aşa a venit între ei Du)ul f&nt şi i#a sc)imbat.

În apostoli, Du)ul este un suflu nou care umple de putere: ca şi cum ar fi respiratDu)ul lui Dumnezeu.

Du)ul f&nt este ca o suflare ce alungă frica nopţii. 'otul devine clar: cuvintele lui3sus şi gesturile sale, ca şi cum ziua ar fi pătruns în ung)erele cele mai tainice aleinimii. De aceea trebuie să se răsp&ndească pe tot păm&ntul toată iubirea pe care 3sus asemănat#o.

( primi pe Du)ul f&nt înseamnă a primi puterea lui Dumnezeu. <i nimic nu maieste la fel. 3nima se sc)imbă. Devenim fiinţe noi1 martori plini de cura- ai lui 3sus..

/entru a introduce sărbătoarea propunem fabula lui %scar Silde:

4C" Uriaşul e!oitÎn fiecare după amiază, întorc&ndu#se de la şcoală, copiii mergeau să se -oace în

grădina Briaşului. >ra o grădină mare, cu iarbă verde. 3ci#colo, între firele de iarbă, sevedeau flori minunate care semănau cu stelele. >rau şi 4 piersici care în fiecare primăvară se acopereau de flori roz, iar vara erau pline de roade.

/e ramuri, păsările c&ntau cu at&ta măiestrie înc&t copiii îşi întrerupeau -ocul pentru ale asculta.

UCe bine este aiciM" strigau copiii fericiţi unul către celălalt.Într#o zi Briaşul se întoarse la castelul lui. ;usese timp de şapte ani la un prieten, în

Ealea Cornului. C&nd sosi, îi găsi pe copii -uc&ndu#se în grădina lui. UCe faceţi aici îngrădina mea!" urlă cu glas de tunet. UArădina este a mea, numai a mea. Clar! $umaieu am voie să mă -oc aici".

Hidică împre-ur un gard şi scrise pe tăbliţe: 3$'H(H>( 3$'>H03W. >ra pe dreptcuv&nt un Briaş egoist.

76



Jieţii copii nu mai ştiau acum unde să se -oace. Încercară pe drum dar era plin de praf şi pietre. După ore se plimbau în -urul gardului şi vorbeau despre grădina minunată

care era dincolo. UCe fericiţi eram acolo, înăuntruM" a venit primăvara. (u apărut florileşi păsările şi#au reluat c&ntecul lor. $umai în grădina Briaşului era iarnă. /ăsările, nemai văz&ndu#i pe copii, nu c&ntau, copacii uitaseră să mai facă muguri. Într#o zi ofloare îşi scoase capul la soare, dar văz&nd ce scria pe tăbliţe, şi#a ascuns capul în păm&nt.

ingurii care se bucurau de grădina Briaşului erau Aerul şi 0ăpada. U/rimăvara auitat să mai vină în grădina asta" # spuneau # Uşi noi vom răm&ne aici tot anul". 0ăpadaacoperi iarba cu mantia sa albă, iar Aerul îmbrăcă în argint toate plantele. (poi invitarăCrivăţul să stea cu ei şi Crivăţul veni. Împieliţatul nu făcea altceva dec&t să urle toatăziua prin grădină dobor&nd coşurile de pe acoperiş.

UCe loc minunat", zise v&ntul. UDe ce nu invităm şi Arindina". 'rei ore bătu Arindinaîn continuu pe ţigla castelului, spărg&nd c&teva.U$u înţeleg de ce nu mai vine primăvara" zicea Briaşul egoist, contempl&ndu#şi de la

fereastră grădina îng)eţată şi albă. U/oate că timpul se va sc)imbaM"Dar primăvara nu a venit, nici vara. 'oamna umplu de rod toate grădinile, doar în

aceea a Briaşului era tot iarnă. U> prea egoist", zicea toamna. (stfel în grădina aceeaera tot timpul numai iarnă.

Într#o dimineaţă Briaşul stătea întins pe pat. (uzi o muzică at&t de dulce înc&t îşiînc)ipui că o fi alaiul regelui care trece pe drum. Dar nu era dec&t un sticlete care seaşezase la fereastra lui. 'recuse aşa de mult timp de c&nd nu mai auzise c&ntecul păsărelelor în grădina lui înc&t i se păru că aceasta este cea mai frumoasă melodie dinlume. Dintr#odată Arindina încetă să mai bată, Crivăţul se opri şi un parfum plăcutintră prin fereastra desc)isă.

UÎn sf&rşit, e primăvarăM", eclamă Briaşul. ări din pat şi privi afară. >ra unspectacol măreţ. Copiii intraseră în grădină printr#o spărtură a gardului şi stăteau subcrengile copacilor, care de bucurie se umpleau de flori. /ăsările zburau şi ciripeaufericite, florile îşi ridicau corolele z&mbind în iarba verde.

>ra o scenă magică. $umai într#un colţ iarna nu dispăruse. >ra colţul cel maiîndepărtat şi acolo era un băieţel. >ra aşa de mic că nu reuşea să a-ungă la crengilecopacului şi îl încon-ura pl&ng&nd de disperare.

Jietul copac era încă acoperit cu g)eaţă, iar Crivăţul îi mai scutură crengile. U?ai,

urcăM", îi spunea copacul, aplec&ndu#şi crengile c&t putea de tare. Dar copilul era preamic. Eăz&nd această scenă, inima Briaşului se înmuie. UC&t sunt de egoistM (cumînţeleg de ce primăvara nu mai venea. Îl voi a-uta pe acel copil să urce în copac, apoivoi dăr&ma gardul şi copiii vor putea veni să se -oace în grădina mea c&t vor dori".

e căia cu adevărat de ceea ce făcuse.

77



Coborî uşurel scările şi, desc)iz&nd uşa fără să facă zgomot, ieşi în grădină. Dar c&ndcopiii îl văzură, o luară la fugă şi în grădină se întoarse iarna. $umai copilul care

pl&ngea nu fugise. (vea oc)ii plini de lacrimi şi de aceea nu#l văzuse. Briaşul seapropie tiptil pe la spate, îl luă cu bunătate pe la spate, apoi îl aşeză pe creangă. (tuncicopacul se umplu de flori, păsările începură să ciripească pe ramuri şi copilul se aruncăîn braţele Briaşului, îi cuprinse g&tul cu m&nuţele lui şi#l sărută.

Ceilalţi copii văzură ce se înt&mpla şi se întoarseră în fugă, şi cu ei, primăvara.UCopii, acum grădina este a voastră", zise Briaşul. (poi luă un par şi dăr&mă gardul.C&nd mergeau oamenii la piaţă îl vedeau pe Briaş -uc&ndu#se cu copiii în grădina

care devenise mai frumoasă ca oric&nd.UDar unde este prietenul vostru cel mai mic... băieţelul pe care l#am pus în creangă!",

întrebă Briaşul seara, c&nd copiii plecau acasă.

U$u#l cunoaştem. ( plecat".Upuneţi#i să vină m&ineM" îi rugă Briaşul.Dar copiii nu ştiau unde stă şi nici nu#l mai văzuseră p&nă atunci. Briaşul se întristă.În fiecare după#amiază, c&nd scăpau de la şcoală, copiii veneau să se -oace cu

Briaşul. Dar copilul acela mic, pe care Briaşul îl iubea, nu se mai arătă. Briaşul era buncu toţi, dar dorea aşa de mult să#l mai revadă pe prietenul lui.

UC&t mi#ar place să#l revădM", repeta mereu.(u trecut anii şi Briaşul era bătr&n şi slab. $u se mai putea -uca cu copiii, dar stătea

pe un -ilţ mare de unde îi privea pe copii şi îşi admira grădina. U(m at&tea flori, dar copiii sunt cele mai frumoase flori din lume".

Într#o dimineaţă de iarnă, în timp ce se îmbrăca, privi pe fereastră. $u#i mai era ciudă pe iarnă, căci ştia că primăvara era doar adormită şi că florile se odi)neau. Îşi frecăoc)ii uimit şi privi de mai multe ori. În colţul cel mai îndepărtat aş grădinii, era uncopac înflorit. Crengile erau de aur, iar frunzele de argint. Dedesubt, copilul pe careBriaşul îl dorea aşa de mult.

/lin de bucurie, alergă în grădină. Dar c&nd a-unse l&ngă micuţ, se umplu de m&nie.+&inile şi picioarele copilului aveau urme de cuie. UCine te#a rănit!", strigă el. Upune#mi, am să#l tai în bucăţi".

78

U$u", răspunse copilul. U(cestea sunt rănile 3ubirii".UDar cine eşti tu!", întrebă surprins uriaşul. (poi, cuprins de un sentiment de reverenţă,

îngenunc)e în faţa copilului. Copilul îi z&mbi şi#i zise: U%dată m#ai lăsat să mă -oc îngrădina ta. (zi te invit să te -oci cu mine în grădina ta. (zi te invit să te -oci cu mine îngrădina mea, care e /aradisul".

Inica0ii catehetice


N (ndrX ;rossard, renumitul convertit francez din zilele noastre, scrie: UÎn viaţa fiecăruiconvertit are loc o înt&lnire, >istă un moment în care, oricare ar fi calea interioară, ideealasă locul unei persoane, ideea devine persoană. La >maus, înt&lnirea are loc în momentulfr&ngerii p&inii, de la care ucenicii îl recunosc pe Cristos. Înt&lnirea pare luminoasă, ca încazul meu1 sau poate avea o altă formă. Dar mereu este o revelare a cuiva. Dintr#o datăfiinţa umană descoperă persoana divină. <i cum recunoaşte că este vorba despre persoana

divină! Cine îi şopteşte acest $ume!... în general, oamenii întunecă totul. $u le place să se dea deoparte, să aştepte ca

natura să le vorbească, ca universul să li se descopere. şi cum nu ascultă şi nu privesc, leeste aproape imposibilă orice înt&lnire 2eact ca Briaşul egoist.

/entru a regăsi credinţa, trebuie să învăţăm să ascultăm...

N Du)ul f&nt este acela care înmoaie inima omului ca să#l asculte pe Dumnezeu. >ste+arele fetnic, acela care Uînmoaie tot ce este împietrit, topeşte tot ceea ce este înc)egat,îndreaptă tot ceea ce este str&mb".

Du)ul f&nt este adevărata primăvară a lui Dumnezeu.

Pentru dialog

e poate lăsa un timp de g&ndire pentru copii ca să spună ce g&ndesc despre povestire.Cu unele întrebări, cate)etul îi poate a-uta.

P Ce tip de om este Briaşul! P De ce nu#i lasă pe copii să se -oace în grădina lui! P De ce îşi sc)imbă idee la un moment dat! P Cine este copilul acela mititel!

P După ce îl va recunoaşte Briaşul! P >istă oameni care se comportă ca Briaşul egoist! P (m primit vreodată vizita acestui copil care reprezintă pe 3sus! P 3sus vine ca să ne spină cum trebuie să trăim ca să fim fericiţi!

Pentru activitate



NCate)etul şi copiii pot încerca împreună felul în care Jiblia îl reprezintă pe Du)ulf&nt şi apoi să le deseneze pe un carton. (lături de orice imagine 2v&nt, foc,... ă sescrie semnificaţia pe care o are în viaţă.

N Cate)etul poate împărţi copiilor tetul rugăciunii f&ntului ;rancisc: UDoamne fă din

mine un instrument al împăcării între oameni...". tetul poate fi comentat.


N În ;aptele (postolilor, în cap.5, se povesteşte convertirea lui aul. >ra un om înc)is,intolerant, fanatic. e înt&lni cu 3sus şi deveni f&ntul /aul, marele (postol. %c)ii săi sedesc)iseseră la lumina credinţei, eact în momentul în care (nania invocă asupra lui peDu)ul f&nt.

6ISTERU2 6ORII

Luna noiembrie este în mod tradiţional dedicată comemorării defuncţilor. În această perioadă, în familie, moartea capătă o nuanţă de amintire gingaşă. >ste o ocazie foarte potrivită pentru a vorbi copiilor despre moarte. /unctul de plecare într#o cate)eză despremoartea creştină poate fi această povestire:

4*" 2ili

>ram cu adevărat fericit. Aăsisem casa ideală. Bna nici prea mare, nici prea mică, nici prea vec)e, nici prea nouă. e ridica pe o limbă de păm&nt de unde se putea observaîntinderea pla-ei şi imensa întindere neliniştită a mării.

În prima noapte, marea îşi legănă visurile. Dimineaţa, în zori, alergai afară să respir aerul rece şi să contemplez răsăritul. oarele îşi ridica fruntea din ape. (m observat că nusunt at&t de singur. /e pla-ă, l&ngă apă, văzui un necunoscut. +#am apropiat mai mult să#lobserv pe individul care#mi tulbura singurătatea. >ra un bătr&n, purta o pălărie neagră cu boruri largi şi avea un pardesiu cenuşiu. (vea în m&nă un baston lung şi noduros. /ăşeasingur pe nisip, p&nă ce a-unse unde nisipul era moale şi neted, abia m&ng&iat de apă.(colo îşi scoase pălăria şi pardesiul şi cu bastonul începu să tragă linii pe nisip. Din c&ndîn c&nd se îndepărtă un pic, aplec&ndu#se să observe efectul desenului său. 'oate liniile păreau trase la înt&mplare. După c&tva timp bătr&nul plecă, lăs&nd în urma lui pe pla-ădesenul unei flori delicate. De sus, unde eram, văzui că era un crin.

'oată ziua nu mă mai g&ndii la bătr&n, dar spre seară, c&nd noaptea îng)iţea treptat

lumina soarelui, privii spre pla-ă. ;loarea nu mai era. Ealurile mării şterseră floarea. Înziua următoare, la răsăritul soarelui, bătr&nul era din nou acolo, pe pla-ă desen&nd un crin.şi aşa în toate zilele următoare... împins de curiozitate, cerui poştaşului informaţii, ce ştiadespre misteriosul bătr&n. L#am descris şi poştaşul îmi spuse că e vorba despre bătr&nulebastian, care locuia aproape de far şi colindă prin satele vecine fiind tocilar şi cazangiu.>ra foarte bun în meserie şi oamenii ţineau mult la el.



+#am obişnuit să#l văd pe ebastian desen&nd crini pe pla-a din faţa casei mele înfiecare dimineaţă şi marea care ştergea încet#încet desenul. Dar într#o dimineaţă,ebastian terminase de desenat crinul şi în loc să se întoarcă, o luă spre apa mării.Jl&nde, valurile mării îi atingeau genunc)ii. Deodată, bătr&nul se împiedică de ceva şicăzu în apă. (m alergat c&t am putut de repede. L#am tras afară din apă şi l#am întins pe

nisip. (bia mai respira. Desc)ise oc)ii şi privi desenul.Călcasem peste el, dar ebastian întinse braţul şi refăcu vreo c&teva linii. (tunci îşi

ridică privirea spre mine şi zise: ULăsaţi#mă să plec, lăsaţi#mă să plec la Lili a mea". şi bătr&nul ebastian muri.

Îmi veni ideea să#l duc acasă, în familia lui. În casa în care locuia am găsit undocument boţit şi o fotografie a unei fete înc&ntătoare. În act am găsit numele complet: senumea ebastian Ealente, născut la (ltatorre, pe insula mare de dincolo de mare.

(m a-uns la (ltatorre în ziua următoare cu un avion. C&nd primarul auzi că duc trupullui ebastian ca să#l îngrop m invită să#l urmez. (m urcat în carul funebru şi primarul îmiarătă o stradă vec)e ce ducea spre mare. Îmi povesti: ebastian era unul din capii

răscoalei împotriva tiranului, dar c&nd acesta înăbuşi răscoala, îl trimise în eil şi#l pusesă -ure că nu se va mai întoarce pe insulă. /lec&nd, a lăsat#o singură pe Lili care muri desupărare.

(m a-uns la mare. L&ngă apă, măturat de ape, era un monument m&ncat de umezeală./rimarul zise: >l ar fi dorit să fie îngropat aici, l&ngă ea". (propiindu#mă de morm&ntobservai că era încon-urat de crini înfloriţi. /rimarul văzu că privi fi florile şi#mi zise:> ciudat, nu mai sunt alţi crini la (ltatorre şi nici pe insulă. (ici înfloresc mereu, numai pentru Lili, ca şi cum în fiecare zi le#ar fi adus marea".

Inica0ii catehetice


Comuniunea care uneşte două persoane nu s e poate rupe: durează, supravieţuieşte

morţii. +oartea nu ne smulge de alţii1 ea sc)imbă doar modul nostru d e a fi împreună:>istă ceva care este mai tare ca moartea: iubirea!

$oi trăim în ţărmul mării, patria noastră este dincolo. +oartea ne duce înapoi. (colovom găsi înflorite desenele ciudate pe care zilnic, cu faptele noastre, le trasăm pe această pla-ă şi care vor fi şterse de timp.

Cate)etul să aleagă punctul de vedere sub car e vor să prezinte povestirea. Dar să laseşi copiilor posibilitatea să găsească alte puncte de vedere. 'rebuie evitată forţarea car educe la anularea spontaneităţii şi dialogului.

+odul cel mai simplu de a folosi povestirea este eplicarea a tot ceea ce fa ce Jiserica pentru răposaţi: De ce ne rugăm pentru morţi! De ce s e face liturg)ia pentru morţi! De

ce se face înmorm&ntarea la biserică! De ce s e sfinţesc cimitirele şi mormintele!"În acelaşi timp se poate vorbi despre moarte ca despre un continuu şi minunat proces al

vieţii. 'onul cate)ezei trebuie să fie de speranţă şi bucurie.

Pentru dialog

# ă se înţeleagă eact persona-ele şi firul povestirii.# ă s e găsească o semnificaţie a povestirii.# Copii au o oarecare idee despre moarte 2numai la televizor văd at&ţia morţi1 trebuie

să o eperimenteze.# Copii să fie a-utaţi să răspundă la întrebare: Ce ne spune povestirea despre moarte!"# Bn copil a răspuns: Hugăciunile pe ca e noi le facem pentru morţi sunt ca crinii lui

ebastian care a-ung dincolo".

Pentru activitate

Nă se citească din misal rugăciunile pe care Jiserica le face pentru morţi.∗ă se asiste cu grupul la o înmorm&ntare.∗ă s e viziteze un cimitir. ă se eplice copiilor toate semnele speranţei, ale credinţei,

ale încrederii în Dumnezeu şi ale învierii.∗Copii pot desena un aspect din povestire care le#a plăcut cel mai mult.

Şi Biblia povestete-

>vang)elistul Luca 247,45#G4 povesteşte parabola bogatului şi a săracului Lazăr. <iaici viaţa şi moartea sunt văzute în continuitate şi viaţa de dincolo este urmarea" acesteiade acum.

PERSEVEREN#

În timpul anului liturgic avem multe momente în care auzim îndemnul veg)eaţi". %invitaţie spre a da mai multă atenţie lui Dumnezeu are afect numai dacă se bazează pefundamentul uman. Învăţarea atenţiei, perseverenţei, statorniciei, capacităţii de a rezistaîn încercări este pe c&t de importantă, pe at&t de dificilă.

Copii şi tinerii au nevoie d e aceasta. +ulte lucruri încep cu un entuziasm eploziv şiapoi se ofilesc treptat, la primul obstacol sau la prima oboseală. /erseverenţa este unuldintre cei mai importanţi factori ai construirii unei personalităţi. În plus, cu c&t idealuleste mai mare, cu at&t este nevoie d e perseverenţă mai mare. ( fi creştin azi este un idealînalt şi pentru copii.

Cu unele atitudini educativ disciplinare copii pot fi a-utaţi să eercite perseverenţa. Cuunele glume, poate pornind de la povestirile noastre, i#am putea a-uta să o cucerească.

4)" Floarea oarelui

Într#o grădină plină d e toate speciile de flori, creşte, c)iar în mi-loc, o floare fărăurme. >ra mare, dar fără farmec şi fără parfum. /entru florile nobile ale grădinii nu eradec&t o buruiană şi nu#i adresau nici o vorbă.

Dar planta fără nume avea o inimă plină de bunătate şi idealuri.C&nd primele raze ale soarelui, în zori, dezmierdau păm&ntul -uc&ndu#se cu picăturile

de rouă, făc&ndu#le să pară diamante strălucitoare pe camelii, rubine şi safire petrandafiri, celelalte plante se întindeau încă leneşe.

/lanta fără nume, în sc)imb, nu pierdea nici o rază de soare. Le sorbea. 'ransformatoată lumina soarelui în forţă vitală, în proteine. (stfel înc&t, după puţin timp, floareamică, ra)itică şi slabă, avea o tulpină puternică a-ung&nd la doi metri înălţime.

/lantele din grădină începură să#i arate respect şi c)iar o invidiau.Lunganul acesta a înnebunit", b&rfeau daliile şi margaretele.Dar planta fără nume nu dădea nici o importanţă. (vea un plan. Dacă soarele se mişcă

pe cer, îşi întorcea floarea fără să#l părăsească o clipă.Desigur nu s e putea dezrădăcina dar reuşea să#şi mişte tulpina după soare. (stfel nu se

părăseau.

/rimele care şi#au dat seama au fost )ortensiile care, aşa cum toţi ştiu, sunt b&rfitoare şiclevetitoare. #au îndrăgostit de soare". Eestea se răsp&ndi în cele patru v&nturi.

Lunganul s#a îndrăgostit de soare", ziceau lalele z&mbind. %)o, ce romanticM",şopteau emoţionate viorelele.

Bimirea a-unge la culme c&nd la capătul de sus al tulpinii se desfăcu bobocul şi apăru ofloare care semăna leit cu soarele. >ra mare, rotundă, cu o coroană de flori galbene, de ungalben auriu cald şi bl&nd. <i tulpina, aşa cum se obişnuise continua să urmăreascăsoarele.

Aaroafele îi dădură numele de floarea soarelui" pentru a o lua în r&s, dar le plăcututuror.

Din acea clipă, c&nd cineva se interesa de nume, răspundea: +ă numesc ;loareaoarelui".

'randafirii, )ortensiile şi daliile nu încetară de b&rfit această plantă, care după părerealor era o ciudăţenie ce ascundea prea mult orgoliu sau, mai rău, un sentiment dezordonat.Aura#leului, floarea cea mai cura-oasă din grădină, se adresă direct florii soarelui:

P De ce te uiţi mereu la soare! De ce nu ne învredniceşti de o privire! untem şi noi plante, ca şi tine.

/rieteni, spuse floarea soarelui, sunt fericită să trăiesc cu voi, dar eu iubesc soarele. >leste viaţa mea şi nu#mi pot lua oc)ii de la el. Îl urmez în drumul său. Îl iubesc aşa de multînc&t simt de-a că mă asemăn cu el. Ce este de făcut! oarele este viaţa mea şi au trăiesc pentru elY

;loarea soarelui a vorbit tare, aşa înc&t toate florile au auzit ce au spus. <i de fapt în

inima lor mică şi parfumată au simţit o mare admiraţie pentru îndrăgostitul soare.

5" Vulturul prizonier

(ripa nopţii" era desigur vulturul cel mai puternic şi cura-os din tribul vulturilor de laizvorul celor 'rei /ietre.

C&nd strigătul său se auzea în aer, nu mai era nici o scăpare pentru victima oc)ită.(ripa nopţii" cobora în pica-, cu trei sute la oră, şi porumbei, turturele sau alte păsări îndrum îşi găseau sf&rşitul în g)earele lui puternice. >ra un v&nător ce nu dădea greş şi unzburător de elită.

0borurile lui pe cer erau un spectacol admirat şi temut de toate vieţuitoarele pădurii.În curtea unui om, pe care o evitase p&nă acum, văzu un m&nz are îl ispitea foarte tare.urvolă de mai multe ori ferma şi nevăz&nd nici un pericol se aruncă în -os. Dar se

făcu o mare )ărmălaie în curte şi un c&ine uriaş începu să latre. /rins e m&nzul în g)eare.Dar nu calculase greutatea prăzii şi c&nd voi să s e ridice, bătu din aripi, dar se ridicădoar c&ţiva centimetri. (uzind zgomotul, gospodina alergă cu o mătură mare u care lovi puternic în vultur.

C&nd îşi reveni, (ripa $opţii era slăbit, dar întreg. oarele apunea şi vulturul voi să#şiia zborul, darY căzu la păm&nt. Cu inima îng)eţată observă că la picior avea o sfoară ceera legată de un st&lp. >l, care altădată zbura la o altitudine de c&ţiva ilometri, acum nus e mai putea ridica în văzdu).

$u renunţă. Începu să lovească cu ciocul în sfoară. (poi privind cerul senin încercă săse ridice smucind sfoara. Încercă de multe ori: zile în şir. (vea de acum piciorul rănit.

După c&teva luni se obişnui să se poarte ca o găină. cormonea în păm&nt şi îşi mairidica pricirea spre cer doar ca să vadă dacă vine ploaia. (şa veniră ploile d e toamnă şide iarnă, dar nu#şi dădea seama că sfoara slăbise şi acum ar fi a-uns o smucitură uşoară casă se elibereze. Dar n#o mai făcu.

5(" #lchimitul itrat

(lc)imiştii, aşa cum toţi ştiu, era filozofi care căutau piatra filozofică, o piatră rară car

avea puterea să transforme în au obiecte de fier.Într#o ţară îndepărtată era un alc)imist care îşi înc)inase viaţa căutării acestei pietre.Eoi încerca toate pietrele de pe păm&nt una după alta. 'rebuie să găsesc piatra

filozofică", spunea el.la început părea simplu.

(lc)imistul se încinse cu un lanţ de fier şi se îl atingea cu fiecare piatră găsită.+ergea, mergea şi c&nd găsea o piatră, se apleca, o ridica şi o atingea de lanţ. eobişnuise cu acest gest.

(u trecut ani şi alc)imistul, cu părul lung, plin de praf şi slab ca o umbră, cu buzeleînc)ise ca inima sa, tot se rătăcea în căutarea pietrei magice. 'oţi îl credeau nebun.

Într#o zi, a-unse într#un sat unde îl înt&mpină un copil. (cesta, foarte curios, se apropiede el şi îl întrebă: Junicule unde ai găsit lanţul acela de aur!"

(lc)imistul tresări: lanţul, care odată fusese de fier, devenise cu adevărat de aur şistrălucea. $u era un vis. %are c&nd se înt&mplase această sc)imbare! De ce nu#şi dăduseseama!

e obişnuise să culeagă pietrele, să atingă cu ele lanţul fără să privească şi apoi learunca. <i şa bietul alc)imist aruncase piatra filozofică şi o pierduse.

oarele apunea la apus şi vopsise norii în auriu. (lc)imistul voia să se întoarcă pentrua regăsi piatra magică, dar trupul lui era g&rbov şi sleit, inima îi obosise iar el era acum caun copac dezrădăcinat.

Inica0ii catehetice

Experienţa ascunsă a povestirii

;iecare poveste subliniază unul din aspectele acelei virtuţi numite perseverenţaconstantă, fidelitate.

;loarea soarelui arată că perseverenţa nu este o virtute oarbă. >ste o atitudine a celuicare îşi propune ceva clar, un ideal, şi apoi ori c&t ar costa, a-unge la el.

/ovestea arată că idealul îl transformă pe cel care vrea să a-ungă la el1 idealurile marifac oameni mari. >ste necesar ca să fie a-utaţi copii să renunţe la veleitarismul tipic

v&rstei. Cei perseverenţi ştiu să aleagă obiective precise, apropiate şi au orgoliul de aa-unge la ele. Ereau să devin un mare fotbalist"1 este visul unor băieţi. /rimul lucru nueste acela de a da interviuri sforăitoare, ci de a învăţa să lovească bine mingea, cu ambele picioare.

Eulturul prizonier sugerează necesitatea de a trece peste orice obstacol, c)iar grave,care se înt&lnesc în calea spre obiectiv. Descura-area, oboseala, neliniştea sunt sentimente pe care copii le cunosc. <i li se prezintă des propuneri şi obiective ca o provocare lavictorie. ( ceda descura-ării este o predare.

/readolescenţa este o v&rstă la care copii sunt mereu sub presiune: acasă, la şcoală, în biserică, cu prietenii, singuri. (desea se cere mult de la ei într#un moment prea plin de

pretete. C)iar şi viaţa creştină li se poate părea ca un comple de îndatoriri. 3spita de alăsa totul baltă îi p&ndesc mereu.(lc)imistul distrat atrage atenţia asupra unui aspect important pentru perseverenţă:

atenţia. %biectivul care trebuie atins trebuie să fie clar, posibil şi deseori readus înmemorie.

/erseverenţa poate deveni astfel o obişnuinţă plictisitoare.



'rebuie să se insiste şi asupra unui alt aspect: pentru a fi perseverenţi e nevoie dea-utorul cuiva. acramentele, rugăciunea, direcţiunea spirituală, c)iar cate)ismul sunta-utoarele" principale ale vieţii de credinţă.

Pentru dialog

După fiecare dintre aceste povestiri cate)etul să a-ute pe toţi copii să aprofundezesensul cu c&teva întrebări. 'rebuie să se eprime, să spună părerea lor şi mai ales trebuiesă fie ascultaţi.

Pentru ".loarea soarelui&

P Cum era planta fără nume! Ce a făcut#o să se sc)imbe! (-unge doar )otăr&rea desc)imbare a vieţii! După ce s#a decis, ce a făcut planta fără nume! Cum s#au comportatcelelalte plante!

P Hefaceţi povestirea după imaginaţia voastră pun&nd în locul florilor copii ca voi: pe

cine veţi pune în locul soarelui! Dar al florii soarelui!

Pentru "vulturul prizonier&

P Cu cine se aseamănă vulturul care a uitat că avea aripi! Pcrieţi pe un carton $oi avem aripi", apoi desenaţi sau scrieţi toate aripile" pe

care le aveţi şi care vă pot a-uta să treceţi de greutăţile pe care le înt&lniţi.

Pentru "alc/imistul distrat&

P Ce i se înt&mplă bietului alc)imist! Care este greşeala lui! Cum ar fi putut evita

asta! P Care este piatra filozofică" a voastră! Ce puteţi face pentru a o găsi! Ce puteţi face pentru a nu a-unge ca alc)imistul distrat!


La +atei, în capitolul 8, 3sus povesteşte pilda celor zace fecioare care luaseră cu elecandelele cu untdelemn ca să#l înt&mpine pe mire. Dar cinci dintre ele nu luaseră destuluntdelemnY #ar puteaZ face un comentariu sau o piesă de teatru!

/entru rugăciune este potrivit psalmul 27: Domnul este lumina i mântuirea mea0

de cine mă voi teme1!

1NE2EDERE 8I RESPE'T – TO2ER#N#.

Doamne, fă ca toţi cei răi să devină buni şi toţi cei buni să devină toleranţi", aşa sunăo rugăciune. 'oleranţa, respectul, înţelegerea sunt c)ipurile aceleiaşi virtuţi. % virtuteabsolut necesară în societatea umană în care fiecare este unit cu ceilalţi prin diferiteraporturi: de naştere, de educaţie, de prietenie, de legături profesionale etc. totuşi fiecareom are centrul său la care raportează eperienţele şi activităţile. În acest fel iese din

structurile generale. În plus, fiecare acţionează energii ostile vieţii altuia, care afecteazăviaţa în comun şi uneori c)iar o distrug.

De ce >istă aşa de puţină înţelegere în lume!+otive sunt mai multe: pentru că îi împărţim pe ceilalţi în persoane care ne plac şi care

nu ne plac, şi prin urmare le catalogăm prin egoismul nostru în două grupuri fie1 pentrucă -udecăm totdeauna în prisma unor sc)eme preconcepute cum ar fi )ainele, părul, bogăţia, rasa etc1 pentru că este uşor să se vadă în celălalt un rival în lupta vieţii.

Bn început de refleie cu copii poate fi această povestire, luată dintr#o povestire de -ucat" a lui Aianni Hodari, adaptată. ;inalurile sunt trei. Copii să fie îndemnaţi să aleagăunul. (r putea c)iar inventa un altul.

54" #eiul in iele

+ai era puţin p&nă la Crăciun şi doi fraţi, o fetiţi şi#un băiat, îşi aran-au ieslea.(u pregătit grota din )&rtie vopsită şi îndoită, bolta cerului au făcut#o dintr#un carton

vopsit în albastru şi pe care au înfipt beculeţe, lacul, căsuţa cu cometa la streaşină. (u plasat cu gri-ă statuetele păstrate în cutie.

(u pus păstori şi oiţele pe muşc)i, bătr&na care cocea castane era l&ngă o cărare, unfluturaş l&ngă grotă, magi cu cămile în colţul îndepărtat între palmieri. /e 3osif şi +aria, pe /runcul care z&mbea, apoi boul şi măgarulY

Dar răm&nea foarte mult spaţiu liber. Ce să facă! Cei doi copii se priviră. >ra prea

t&rziu ca să o convingă pe mama să mai cumpere alte statui. ;etiţa s e ridică fără să spunănimic şi se duse să aducă păpuşa preferată, Jarbie, şi o aşează aproape de f&nt&nă, c)iar dacă era în ţinută de seară din mătase veritabilă. <i băiatul alergă în camera lui şi adusetriumfător două -ucări pe care le ţinea totdeauna foarte aproape: Jig Fim şi un robot carese putea transforma în astronavă.

Jig Fim, în ţinută de război cu mitraliera şi pumnalul, a-unse în spatele turmei, lacoada unui c&ine1 robotul se opri pe colină, aproape de cămilele magilor.

Copii priviră mulţumiţi opera lor, apoi se culcară şi adormiră imediat.În timpul nopţii statuile se treziră. /rimul care desc)ise oc)ii fu un păstor. %bservă

imediat că era ceva sc)imbat la iesle. Ja mai mult, nu#i convenea deloc.

P >i, dar ce#i cu musculosul acela cu pumnal care vine după turma mea! Cine eşti!<terge#o imediat dacă nu vrei să asmut c&inii.

P Jof, răspunse Jig Fim, continu&nd să mestece guma Jroolin. P Eezi b&ta asta!, continua ciobanul. Îşi rup oasele dacă nu dispariMJig Fim îşi încordă muşc)i şi trase piedica mitralierei: P ă nu încerci bădie, că o să ai necazuri. Din b&ta dumitale am să fac un foc să mă

încălzesc puţin, doar vezi că sunt îmbrăcat uşor.

În acel moment se trezi şi bătr&na cu castanele şi o văzu pe Jarbie care îşi pieptăna părul blond şi lung.

P >i fetiţo, ce faci aici în cămaşă de noapte! $u ţi#e ruşine! /leacă de aiciM P Dar roc)ia mea este de (rmani. <i apoiY P 3a mai tacă#şi gura. Eoi tineretul de azi sunteţi toţi la fel: leneşi şi încăpăţinaţi. Lasă#

mă în pace şi şterge#o ca să nu#ţi arunc în faţă castanele astea. <i vezi că sunt fierbinţiY P $u strică să mă încălzesc puţin, aici e camY P % faci pe isteaţa! Erei să#mi furi castanele! ?oaţoM Las#că#ţi arăt euY ăriţi, )oţiiM

Ja nu, )oaţaMDar strigătele bătr&nii nu fură auzite. Hobotul se trezi c)iar în acel moment şi îşi porni

motoarele. ;ăcu vre#o c&teva raiduri deasupra ieslei, salut&ndu#i cu m&na metalică,aprinz&nd şi lans&nd rac)ete şi contra rac)ete, apoi ateriz&nd aproape de Jig Fim. /ăstoriise apropiară ameninţători:

P Ce ţi#a venit prin cap să ne sperii oile! P Cară#te cutie diformă şi coloratăM

P Erea să ne distrugă ieslea cu bombele lui. P Dar eu nu am bombe, se apără robotul care nu se aştepta la primire. +ă transform înve)icul lunar şi în astronavă pentru eplorarea spaţiului. Ereţi să faceţi o tură!

P Înv&rte#te tuM (i face mai bine să te înv&rţi de tot de aiciM P Da, da, ţipă şi bătr&na, şi alungaţi#o şi pe fetişcana asta care vrea să#mi fure

castaneleY P Junicuţo, răspunse Jarbie, de ce minţi! Castanele dumitale nu le iau nici dacă mi le

dai gratis. P (lungaţi#o de aici cu tot cu bulendrele ei roşiiM P <i tu monstrule, reluă primul păstor, întoarce#te în -unglă de unde ai venitM

P ă se care toţi, şi faţa şi sălbaticul, adăugă bătr&na. P Jăieţi, cei cu tonul acesta, ai să vă dau un pic de muzică, zise robotul, care era un tipîmpăciuitor. (scultaţi un stereo )i#fi şi )ai să mergem l&ngă focM

P Dacă nu plecaţi mai repede vă vom pune noi o altfel de muzicăM <i tu ai să a-ungi bucăţiM Hăcni unul dintre păstori.

P <i totuşi răm&nem aici, răspunse Jig Fim. Jarbie, vino aici. <i tu robotule,sincronizează#te cu vreo staţie radio. ?ai să ne calmămY

Hobotul nu aşteptă să i se spună a doua oară şi din difuzoarele lui ieşi o muzică lină deCrăciun.

Primul /inal

C&nd primele note se auziră în aer, păstorii îşi ridicară b&tele şi asmuţiră c&inii. P /lecaţi de aiciM 3mediatM P ?ai, băieţi: să#i trimitem unde ştim noiYJig Fim sări în picioare şi se pregăti de atac.

Dar robotul avea în loc de creier un computer mult mai deştept. P Ce rost are un măcel, Fim! ?ai şi tu şi Jarbie, urcaţiM +otoarele sunt turate. Aata!

/lecămMÎn urletul motoarelor, robotul astronavă decolă de l&ngă iesle şi începu să zboare prin

cameră.

P Încotro!, întrebă Jarbie încă speriată. P >u ştiu o cutie unde este multă linişte. P % ştiu şi eu. P (tunci, spre cutieM 3at#o acolo -os, este încă desc)isă, avem noroc. Eom sărbători noi

cum trebuie departe de înapoiaţii aceia. P %a*M, răspunse Jig Fim, deşi nu era c)iar mulţumit.

Finalul al oilea

C&nd primele note se auziră în aer, păstorii îşi aruncară b&tele ameninţător.

P Jine, bine, suspină Jarbie, care se speriase bine. Hobot, opreşte radioul. >u am să#mi pun o roc)ie de culoare înc)isă şi#mi tai părul, apoi am să scot apă din f&nt&nă pentru toţi. P Jravo, uita aşa#mi placeM, strigă mulţumită bătr&na cu castanele. P 3ar eu am să îmbrac un co-oc şi am să învăţ să c&nt din fluier. P >u mă pot transforma într#un staul cu încălzire centrală şi sistem antifurt, propuse

robotul.(şa şi făcu. /acea se reîntoarse în ieslea vec)e. În staulul încălzit, în ritmul fluierelor,

păstorii -ucau )ora.

Finalul al treilea

C&nd răsunaseră primele note în aer, păstorii porniră la atac împotriva noilor veniţi, dar o voce autoritară îi opri.

P /ace, paceM 'reziţi copilul. P Cine a vorbit! P /riviţiM > sf&ntul 3osif, vine încoace.?allo, FoeM trigă Jig Fim. <i Jarbie îl salută cu o înclinare, iar robotul în înt&mpină cu

c&teva salve de semnalizare. P Jună seara tuturorM <i ţie robot, şi vouă păstori, şi ţie bunicuţă. ( a-uns p&nă la mine

parfumul castanelor tale. P Da, dar fata asta voi să mi le fureY P (i, lasă, poate ţi s#a părut, nu poate să fie )oaţă. P <i tipul ăsta musculos! strigară păstorii. ( venit la iesle înarmatM P (ţi încercat să#l întrebaţi de ce a venit p&nă aici! P Dar nu este cazul. e vede. Erea să facă un măcelY P (sta nu este c)iar aşa, răspunse Jig Fim. (m auzit mesa-ul: /ace oamenilor de

bunăvoinţă". >u sunt un om de bunăvoinţă

P (ţi auzit, spuse atunci 3osif. +esa-ul este pentru toţi, şi pentru tineri şi pentru bătr&ni, pentru cei care merg pe -os sau în astronavă, pentru cei care ascultă stereo sau c&ntă dinfluier. Dacă ur&ţi pe cai care nu sunt ca voi, înseamnă că n#aţi înţeles nimic din mesa-.

La aceste cuvinte urmă o tăcere apăsătoare. (poi bătr&na îşi făcu cura-: P?ei fetiţo, îţi plac castanele! ?ai ia, şi nu trebuie să le plăteştiY )ai şi tu bucată de

fier, îţi plac castanele! <i tu tinere, vrei!

Inica0ii catehetice


( -udeca pe alţi după aparenţa eterioară este o ispită uşoară. 'oţi avem eperienţaaceasta: în tren, la restaurant, pe stradă. La fel de uşor este să#i împarţi pe ceilalţi însimpatici şi antipatici.

+i-loacele de informare în masă influenţează în două feluri această atitudine.

4. din multe anc)ete apar clar că televiziunea îi duce pe copii la o supraevaluare aaspectului fizic şi a îmbrăcămintei. ;armecul., loo#ul, felul de a se îmbrăca auîntotdeauna mai multă valoare. (parenţa contează mai mult dec&t fiinţa.

. >istă apoi stereotipuri, sportivul blond şi musculos, frumoasa înc&ntătoare şicoc)etă, aventurierul sălbatic gata de atac, necunoscutul intrigant etc.

Ce se înt&mplă dacă trei stereotipuri 2Jig Fim, Jarbie şi robotul#astronavă a-ung într#un contet at&t de îndepărtat, care nu le aparţine, cum ar fi ieslea! /roblema este deci:mesa-ul evang)elic eprimat într#un fel de iesle, are un sens c)iar cu aceste epresiitipice ale timpului nostru!

Pentru dialog

+omentul cel mai important este alegere unui final pentru povestioară. Copii pot fiîmpărţiţi în grupuri mici, fiecare încerc&nd să inventeze un final. Cate)etul poate c)iar povesti cele trei finale şi să#i întrebe apoi pe copii, pe care o preferă. >ste foarteimportant ca alegerea sau refuzul să fie argumentate.

/rimele două finale propuse e noi sunt nedrepte. /rimul propune refuzul oricărei formede înţelegere, de înt&lnire. În al doilea noi sosiţi sunt constr&nşi să devină eact ca ceilalţi,renunţ&nd la tot ceea ce aduceau ei nou şi original.

În cazul în care copii vor alege deodată finalul al treilea, vor trebuie conduşi la oînţelegere a lui. ( învăţa să#l accepţi pe celălalt, c)iar dacă este diferit, înseamnă a#şiîmbogăţi viaţa proprie şi a altora. $u suntem făcuţi ca să -udecăm, ci ca să ne înţelegem,să ne a-utăm, să ne iubim.

(stfel mesa-ul Crăciunului este viu şi actual şi nu doar o tradiţie îndepărtată.Copii trebuie anga-aţi cu întrebarea finală: $oi cum trăim mesa-ul Crăciunului! Între

noi nu >istă ceva de sc)imbat! 'oleranţa, înţelegerea, respectul reciproc, bunătatea lace nivel se află!"

Pentru activitate

Darea de seamă poate fi vizualizată în două moduri:e pot repeta eperienţa celor doi copii: construirea unei iesle şi aşezarea de noi statui.

(poi fiecare trebuie să#şi imagineze ce se va înt&mpla în timpul nopţii, c&nd statuile sevor trezi.

Cu puţină fantezie, povestirea se transformă într#un recital pentru a-unul Crăciunului.


În >vang)elia lui Luca 27,#K8 >istă c&teva învăţături foarte importante ale lui 3sus.unt şi c&teva figuri interesante. De eemplu, povestea despre omul care avea b&rna înoc)i. C)iar o grindă. <i totuşi, urmărea paiele şi praful din oc)iul altoraY

'HINU2 $IVERSIT%II

Dacă o fată este grasă, e poreclită barabulă" sau buldozer" sau balenă". Jăiatul graseste simplu grasul". % fată slabă este sc)elet", os", )&rtie velină", st&lp". În specialadolescenţii suferă enorm pentru definiţiile legate de aspectul fizic, c)iar dacă în eternarată indiferenţă.

/readolescenţii se preocupă foarte mult de aspectul lor fizic. ;iecare băiat sau fatăvisează să arate ca actorul sau actriţa preferată. 'eleviziunea, revistele, coperţilediscurilor prezintă corpuri ideale, perfecte fie masculine, fie feminine. Dar, de obicei,trupul lor ia forme neprevăzute: nasul straniu, picioarele str&mbe sau prea slabe, statura

prea înaltă sau prea scundă, părul necontrolat...Ca şi cum asta n#ar a-unge, tinerii sunt cruzi, scoţ&nd în evidenţă imediat defectelefizice ale colegilor. De aceea trupul devine prima sursă de îngri-orare sau preocupare.Bneori o familie sau o clasă întreagă poate suferi din această cauză.

( învăţa să stai bine în pielea proprie este primul semn de maturitate. Bn copileclamă: 'rupul nu numai că merge bine, e etraordinarM rau odată trei prieteni. /rimul se numea /etru şi era o pră-ină at&t de lungă că trebuiasă poarte )ainele tatălui. (l doilea era +arcu, at&t de gras, înc&t pentru a#i face o cămaşă,mama folosise un cearşaf. 3ar al treilea, Aigi, era at&t de mic, înc&t mai purta pantaloniiscurţi cu bretele.

C&nd treceau ei pe stradă toţi ceilalţi băieţi se întorceau pufnind din r&s şi apoi nu maiterminau cu bancurile la adresa celor trei prieteni.



?ei, pră-ină, ce mai faci!"(i c)iulit azi butoiaşuleM"(aM /urice invizibil, pe unde umbli! $u te mai vedem de un timpM"Desigur, lunganul /etru, grasul +arcu şi piticul Aigi se făceau că r&d şi ei. În realitate

atmosfera nu#i amuza deloc.

/etru mergea aplecat, ca să pară mai scurt. +arcu se freca de pereţi ca să pară mai slab.3ar Aigi mergea numai pe v&rfuri ca să pară ceva mai înalt.

Dar ceilalţi r&deau şi mai tare:'e doare coloana vertebrală, girafă!"Ii#e frică să respiri grasule!"/ractici dansul clasic, microbule!"În )alul acesta nu se mai putea trăi.Într#o zi, primarul oraşului dădu alarma şi toţi locuitorii se adunară în fugă. L&ngă

primar era Codruţ Jrad, pădurarul şi Jianca, soţia lui, spălătoreasa. Codruţ avea nişte picioroange care tremurau, iar Jianca îşi ştergea lacrimile cu poalele şorţului.

/rimarul strigă:(scultaţiM % cunoaşteţi pe +andolina, fata acestor doi bătr&niM >i bine, în timp ce eierau la lucru, strigoiul a răpit#o, şi poate o sf&şie. (r trebui să găsim vreun bărbat cura-oscare să încerce s#o salveze pentru că părinţii ei sunt prea bătr&ni. Cine se oferă pentruaceastă misiune!"

Dar lumea dădea din umeri, bărbaţii spuneau că n#au timp, femeile că au at&tea defăcut: să gătească, să spele, să calce... auzind acestea părinţii +andorlinei începură sătremure şi să pl&ngă şi mai tare.

(tunci /etru, +arcu şi Aigi au strigat împreună:+ergem noiM"

(u plecat imediat, cu barca pe care le#a dat#o primarul. La început totul mergea bine:cerul senin, apa liniştită, şi multe păsărele care c&ntau minunat.Dar cerul se întunecă, apa se tulbură, păsărelele nu se mai văzură. 'otul era roşu:

nisipul, copacii, st&ncile.Cei trei s#au cam speriat şi înaintau unul după altul, după ce cobor&seră pe mal.În mi-locul insulei se ridica lăcaşul strigoiului. (coperişul era alcătuit din tentacule vii.

În locul geamului erau p&nze de păian-eni otrăvitori, iar uşa era păzită de vipere.Din casă se auzeau ţipetele +andorlinei: (-utor, salvaţi#măM trigoiul a plecat să

str&ngă urzici. (-utaţi#măM"Cei trei se întrebau speriaţi: Dar cum s#o facem. $u putem intra fără să fim atinşi de

vipere sau de păian-en. % fi vreo vra-ă!"+andolina răspunse1 /oateM Dar n#o cunoscM"Cei trei încercară toate cuvintele magice pe care le cunoşteau: (bracadabra, esam

desc)ide#te, im ala Jim, Jim Jum Jam..."Dar fără efect. /ăian-eni uriaşi se instalară pe poziţii, iar viperele şuierau cu limba

despicată.

/iticul Aigi zise: trebuie să dăm foc bordeiului. $umai aşa am putea alunga lig)ioaneleasteaM

+arcu şi /etru alergară după lemne pe care le aran-ară la uşi şi ferestre. Aigi aprinse unc)ibrit. ;ocul izbucni imediat. /ăian-enii şi viperele, afumate şi pră-ite, dispăreau repede.

Cei trei prieteni o eliberară pe +andorlina şi alergară spre barcă.

Dar strigoiul a simţit fumulMCu un urlet groaznic porni spre casa arsă. (pucă oala cu apă clocotită şi mătura

fermecată, o încălecă şi porni după ei.>ra prea t&rziu. Jăieţii erau de-a în barcă şi ridicau ancora. (tunci strigoiul aruncă

mătura şi coada ei se înfipse în fundul bărcii, lăs&nd o gaură enormă.H&n-ea după ei: $#o s#a-ungeţi prea departe cu at&ta apăM"Dar piticul Aigi observă la timp şi se înşurubă în gaura de pe fundul bărcii, aşa înc&t nu

pătrunse nici o picătură de apă.trigoiul se înfurie: (), aşaM % să vedeţi voi imediatM"Eărsă oala cu apă clocotită şi un nor de aburi îi acoperi. trigoiul c)icotea: ?a, )a, )aM

(cum nu veţi mai găsi calea de întoarcereM"Dar /etru urcă în v&rful catargului şi întinz&ndu#şi g&tul lui lung reuşi să conducă pe prietenii lui pe ruta cea bună.

trigoiul se supără: C&t o să mă mai fentaţi!"<i îşi întinse părul în v&nt ca p&nza bărcii să nu mai primească nici o suflare de v&nt.

/&nza se dezumflă şi se lipi de catarg.Dar +arcu îşi umflă bo-ocii şi suflă în vele mai puternic dec&t v&ntul. /este puţin cei

trei prieteni zăriră oraşul lor. /rimarul, Codruţ, Jianca şi toţi ceilalţi aşteptau pe ţărm. 3#au primit cu aplauze furtunoase.

Din ziua aceea nimeni n#a mai îndrăznit să#i ia peste picior pe cei trei prieteni. (r trebui

să vedeţi cu c&tă m&ndrie trec toţi trei cu +andorlina c)iar prin mi-locul străzii.

2ndicaţii cate/etice

>perienţa ascunsă în povestire

Bn copil prea înalt, prea gras şi prea mic, adică diferit într#un fel de ceilalţi, se simtuneori nefericit, în special dacă ceilalţi, fără milă, scot în evidenţă această deosebirea lui.

+ulţi copii sunt victimele nevinovate ale răsturnării valorilor pe plan social. (stfel,copiii sunt acceptaţi şi admiraţi în special pentru calităţi ce par mai importante:frumuseţea, inteligenţa şi bogăţia. > un cerc vicios care trebuie distrus, a-ut&ndu#i pecopii să se preţuiască pe sine.

Hasismul şi intoleranţa se învaţă de pe băncile şcolii. La fel şi compleele deinferioritate, ura şi aversiunile faţă de lumea eternă, faţă de sine sau faţă de părinţi.

;iecare copil este important şi de aceea are dreptul să fie respectat şi considerat. Înspecial preadolescenţii trebuiesc să aibă încredere în ei înşişi şi în propriile capacităţi.

>ducatorul are datoria să#i înveţe pe copii şi tineri stima de sine, bazată pe o imagineadecvată despre sine şi despre lume.

trategia cea mai bună este aceea de a#i a-uta pe copii să mediteze asupra valorilor personale autentice şi să compenseze punctele slabe. ;undamental este apoi climatulclasei sau al grupului. (colo unde se păstrează competiţia 2at&t de specifică societăţii

întregi, apar intoleranţa şi emarginarea./ovestirea se înscrie pe această linie. e poate pune accent asupra diferenţelor proprii,

asupra cura-ului şi iniţiativei, şi astfel şi asupra valorii proprii.C)iar şi cei prea mari, prea graşi, prea mici pot deveni eroi ai %raşului.

/entru dialog

> posibil ca în grup sau în clasă să eiste o situaţie asemănătoare cu cea din povestire.Cate)etul să#i lase pe elevi să vorbească despre ea.

> mai bine să se discute pe firul povestirii, în mod impersonal, pentru a permite -ocul

identificării libere. Dialogul poate fi animat cu c&teva întrebări: P De ce erau luaţi în r&s de către ceilalţi cei trei prieteni! P De ce se ruşinau de faptul că erau deosebiţi! P Credeţi că se înt&mpla des astfel de cazuri! P 'rebuie de dat multă importanţă aspectului fizic! P > corect să înţepi pe cineva pentru vreun defect fizic! P Cine stabileşte cum trebuie să fie un corp perfect! P $u#i credeţi că rasismul îşi are rădăcina c)iar în dispreţuirea diversităţii! P /ovestirea arată că dacă cineva îşi acceptă cu cura- propria deosebire reuşeşte să

a-ungă c)iar un erou. Credeţi că este posibil!

P Dacă cineva observă că este luat în r&s, cum trebuie să reacţioneze!/entru activitate

e poate face o încercare de descoperire a tuturor defectelor marilor personalităţi alelumii2Jeet)oven era surd, f&ntul 3gnaţiu de Lo*ola era şc)iop, f&ntul (lfons nu#şi scriacărţile dec&t dacă motanul lui era alături, etc..

;iecare copil ar putea să completeze trei foi. /rima Cum mă văd ceilalţi!", a douaCum sunt!", a treia Cum aş vrea să fiu". Dacă ambientul clasei sau grupului permite, s#ar putea comenta în comun cele scrise.

/e un carton se pot scrie lozincile pe care le ve)iculează publicitatea despre Cumtrebuie să fie corpul!". e poate apoi discuta despre cele mai importante.

istă şi o frază

minunată: $u te lăsa înşelat de aspectul sau de înălţimea lui, nu pe acesta l#am ales.Ceea ce vede omul nu contează: omul priveşte aparenţa, dar Domnul priveşte în inimă".

OPTI6IS6U2

De c&te ori pe zi este do-enit un copil! C)iar şi în cazurile cele mai fericite, e prea des.> adevărat că un comportament corect şi alegerile bune ale copilului nu apar în modspontan. $u sunt maşini vii1 sunt supuşi educaţiei. Disciplina este una din metodele de bază cu care părinţii şi educatorii formează pe copii şi pun bazele valorilor în ei.

Copii vor să ştie cum să se comporte. % disciplină pozitivă îl însoţeşte pe copil saut&năr dincolo de uşa casei proprii, în vasta lume eternă. <i o acceptă pentru că ştie Usă -oace după regulament".

/ărinţii şi educatorii, din motive diferite 2neecluz&nd oboseala şi nervii, însoţescdisciplina necesară cu re#dimensionări" foarte caustice, ţipete, cu interdicţii, urec)eli,ameninţări, pedepse... momentul în care copiii îşi formează o imagine despresine. Copii prea des do-eniţi şi prea puţin încura-aţi îşi formează o imagine negativadespre sine, devin uşor pradă descura-ării şi al sindromului $u#mi reuşeşte", crescdemotivaţi şi pesimişti.

Eirtutea optimismului, at&t de apropiată virtuţii speranţei, poate fi învăţată. /entru aintra în temă se poate folosi următoarea povestire.

57" Filip cu curcu3eul An 3uzunar

Bite ce necazuri ne#ai mai făcutM >şti un inconştient".

0iua lui ;ilip începuse cu o ceartă straşnica din partea mamei. (ceea a tatălui avuseseloc o seară mai înainte: de vină era o observaţie a profesoarei de engleză care nu puteasuporta felul lui dezinvolt de a trata limba doamnei ')atc)er.

Dar c&nd ai să faci ceva bun!", îi strigase tatăl.În ziua aceea, neav&nd şcoală, ;ilip iese din casă. (-unse repede în curtea bisericii unde

un grup de prieteni tocmai începeau miuţa. ;ilip fu ales, îşi scoase )aina şi începu să -oace.

Din păcate căzuse în ec)ipa lui +ircea, cel mai bun -ucător, aşa de te)nic înc&t copii îl porecliseră /latini. ;ilip începu )otăr&t, dar fotbalul nu era eact pentru el. /rima pasă pecare o primi, o trimise pe l&ngă poartă.

UDar ce faci, băbălăuleM" strigă +ircea.După c&tva timp se găsea eact pe traiectoria şutului lui +ircea spre poartă. +ingea îl

lovi puternic şi fu scoasă de apărarea adversă. Îl durea. (tunci /latini s#a înfuriat:UEalea, Dumnezeu#te la )ipismM"Ceilalţi copii r&deau şi ei de ;ilip, care ruşinat ieşi de pe teren. 3eşi din curtea bisericii.% luă pe drumul gării, la umbra plopilor. (vea capul aplecat şi mormăia ceva cu glas

tare.

U%f, sunt un nepriceput, un încurcă#lume, nu reuşesc să fac niciodată ceva bun... ;ir#ar să fieM Ce să fac pentru a#i putea mulţumi pe toţi! ingurul lucru pe care trebuie să#l fac esă mă ascund undeva ca să nu mă mai găsească nimeni..."

% voce dulce îi întrerupse g&ndurile tot mai negre.U>i )ai, nu te supăra pentru aşa un fleac. 'e poţi descurca."

;ilip se întorcea în toate părţile. Dar drumul era pustiu. Doar un v&nt uşor scuturafrunzele plopilor.

UCine a vorbit!", întrebă totuşi neliniştit. /oate cineva voia să#i -oace vreo farsă şi nuvoia să se facă din nou de r&s.

U>u sunt, e clarM"UCare eu!"UE&ntul, nu!"U(M $u ştiam că v&ntul vorbeşte..."Uunt cel mai mare vorbăreţ al Bniversului. Într#un timp oamenii mă ascultau, azi nu

mă mai aud pentru că au umplut străzile cu cutii gălăgioase care se mişcă şi scot un fum

puturos. Cine să mai aibă timp pentru a asculta v&ntul... <i totuşi eu aş avea at&tea să văînvăţM"UDe eemplu!"U+edicamentul de care ai nevoie ca să scapi de tristeţea pe care o ai în inimă."U<i care ar fi acest medicament pentru mine!"UBn curcubeu. (i nevoie de un curcubeu."U<i cum să fac să#l iau!"U$u e greu, dar trebuie să încerci. ;ă rost de o găleată, umple#o cu tot ce ai să găseşti

mai frumos şi ai să vezi...";ilip alergă acasă. +ama îl văzu intr&nd ca un bolid în bucătărie şi întorc&ndu#se cu o

găleată de plastic albastră. e apropie de ea, îi puse găleata în faţă.U+amă, te rog, pune un sărut în găleata meaM"UDa!M"U'e rog, mamă, n#am timp..."+ama rămase cu gura căscată, dar îi puse un sărut în găleată. ;ilip dispăru într#o clipă.

Începu să adune lucrurile frumoase pe care le găsea: o frunză, c&ţiva stropi din izvor, uncolţ de cer, un nor, o rugăciune a bunicii, o m&ng&iere de la bunicul, lumina din oc)iialbaştri ai Luciei, un peştişor roşu, un lătrat de c&ine şi aşa mai departe toată dimineaţa.

%bosit mort, băiatul se întoarse pe drumul gării, duc&nd din greu găleata aproape plină...

U(i adunat multe lucruri frumoaseM" zise v&ntul. Dar lipseşte ceva.UCe anume!", întrebă ;ilip.UCeva foarte simplu. 0&mbetul tău.";ilip se înclină spre gura găleţii şi se văzu ca într#o oglindă. ;ericit şi uşurat pentru ce

reuşise în dimineaţa aceea, lansă cel mai frumos z&mbet din repertoriul său. În acelmoment, din găleată, ţ&şni ca un arc cel mai frumos curcubeu pe care#l văzuse, cu toatecele şapte culorile, mai strălucitoare ca oric&nd.

U%M Ce frumosM" ;ilip luă cu atenţie curcubeul în m&nă. (poi îl str&nse cu atenţie şi îl băgă în buzunar şi o luă spre casă.

În timp ce ;ilip alerga spre casă, o fetiţă care alerga printre copaci, se împiedică şicăzu. e răni la un picior şi pl&ngea.

U(), a), mă doare piciorulM (-ută#mă ;ilipM"

Ce putea să facă! ;ilip scoase din buzunar curcubeul şi pansă piciorul fetei. Îi trebui o bucată bună. Jucata rămasă o puse la loc în buzunar. ;ata înc&ntată de pansamentul aşade frumos uită de durere şi o luă la fugă strig&nd:

Ce frumosM <i nici nu mai curge s&ngeM";ilip se simţea un mare doctor. 'recu pe la biserică. Arupul obişnuit de prieteni începea

meciul al 4G#lea a zilei. igur că se certau pentru un aut dacă a fost sau nu.;ilip, de ce nu vi să arbitrezi!", zise /latini îndată cel văzu.De acord, dar cine nu ascultă de arbitru va fi epulzatM"coase o bucată de curcubeu şi#l înnodă la braţ ca semn distinctiv, iar o altă bucată o

folosi ca fluier.

( fost un meci foarte frumos. $ici ;ilip nu pricepea cum a fost cu putinţă să arbitrezeaşa de bine. La sf&rşit /latini îi puse un braţ pe umăr:C)iar ai fost nemaipomenit. (i un fluier foarte frumosM"Întorc&ndu#se acasă, ;ilip trecu prin faţa casei doamnei everina. >ra o bătr&nă cam

rea. Dacă se înt&mpla să a-ungă o minge în grădina ei, în loc să o dea înapoi copiilor, o punea în cuptor şi o ţinea acolo p&nă se făcea cărbune. Eăz&ndu#l bătr&na îl strigă.

;ilip, dă#mi te rog, o bucăţică din curcubeul pe care îl ţii în buzunarM unt bolnavă şidoctorul mi#a spus că dacă am să beau sirop de curcubeu am să mă fac bine".

;ilip n#avea nici un c)ef să mai rupă din curcubeul lui, şi aşa scurtat, dar doamnaeverina, tristă şi acră, acum îi trezi milă, de aceea îi întinse o bucată. >a o puse într#un

pa)ar şi amestecă. (poi bău.;oarte bun. imt că îmi face bine. De mult timp stau aici singură. Ereau să#i invit pecopii să se -oace în grădina mea".

%bra-ii palizi ai bătr&nei se înroşiseră şi pe c)ip îi apăru un z&mbet.;uncţioneazăM" eclamă ;ilip. (m să pun o bucată şi în cafeaua mamei şi a tatălui".(lergă acasă ţin&nd în pumn curcubeul lui. Hămăsese doar o bucăţică mică, mică. (uzi

o şoaptă la urec)i. >ra v&ntul.>i!"(veai dreptate. Dar uite, mi#a rămas doar puţin".Dar acum cunoşti secretul. Desc)ide m&na şi suflă".;ilip desc)ise m&na în care avea bucăţica de curcubeu şi suflă. Jucăţica începu să

crească, se ridică şi se îndoi a-ung&nd p&nă la cer: era cel mai frumos şi mai strălucitor curcubeu.

+&ine vei avea un alt curcubeu, dacă ai să vrei. Depinde de tine", şopti v&ntul.(cum ştiu", zise ;ilip şi alergă să nu piardă pr&nzul.



Inica0ii catehetice


Curcubeul lui ;ilip se naşte în găleata în care adunase lucrurile frumoase" care se aflăîn viaţă.

%ptimismul este o virtute care, în orice situaţie, ne a-ută să descoperim ceea ce este pozitiv şi ne dă capacitatea de a fi mai buni.

3maginea pe care un copil şi#o face despre sine este factorul cel mai important pentrufericirea şi realizarea sa. Copiii care cred că lumea este un loc fantastic şi se simt specialişi încon-uraţi cu iubire au un avanta- incredibil asupra copiilor plini de nesiguranţă şi pesimism.

%ptimismul este cel care are încredere în sine şi în ceilalţi, fără să se lase paralizaţi deeventualele insuccese. Curcubeul poate să renască dacă un copil vrea cu adevărat.

Pentru dialog

/ovestirea se desfăşoară pe firul fanteziei şi este în mod voit desc)isă".Cate)etul să asculte cu atenţie ce spun copii: desigur vor găsi o bogăţie minunată de

semnificaţii pentru curcubeu.Cate)etul să#i provoace cu unele întrebări:# De ce ;ilip este trist la începutul povestirii!# Ce lucruri puneţi în găleată!# Ce lucruri frumoase cunoaşteţi voi pe care le#aţi putea pune în găleată ca să faceţi un

curcubeu!# După voi, ce este curcubeul!# Cunoaşteţi pe cineva care are curcubeul în buzunar"! Cum se comportă!# Cui i#aţi da un pic de sirop de curcubeu"!

Cate)etul să#i conducă pe copii, cu paşi mici, la descoperirea caracteristicilor virtuţiioptimismului.

# %ptimismul înseamnă a avea încredere în sine. $u eistă optimism dacă nu eistă încrederea în sine. %ptimismul are totdeauna

încredere în posibilităţile sale şi de aceea nu se descura-ează prea uşor. Îşi cunoaşterealitatea şi o acceptă.

# %ptimismul înseamnă a avea încredere în alţii./rezenţa celorlalţi 2părinţi, prieteni, educatori este pentru optimişti un izvor de

siguranţă. Heuşesc mereu să fie buni prieteni, nu sunt criticii care să găsească mereudefecte şi imperfecţiuni în toţi şi toate. C)iar şi încrederea în Dumnezeu duce şaoptimism şi dă o mare pace interioară.



#%ptimismul înseamnă a fi realişti cu fantezie.%ptimistul nu este un inconştient, nu e unul care r&de la înmorm&ntare. Dar ştie să

deosebească ceea ce e important de ceea ce nu este, şi după un eşec are mereu forţa săreînceapă, încerc&nd pe un drum nou.

# %ptimismul înseamnă a vedea mereu latura pozitivă.%ptimiştii ştiu să se distreze şi c&nd televizorul e stins sau c&nd afară plouă.

# %ptimismul înseamnă cucerirea seninătăţii interioare.>ste un dar rar în acest timp cu persoane mereu morocănoase şi în tensiune cu

aproapele. %ptimiştii seamănă bucuria, fericirea, bunătatea. (cesta este curcubeul din buzunar".

Pentru activitate

/ovestirea poate fi vizualizată în multe feluri. De eemplu:# Copiii, singuri sau în grup, să construiască un curcubeu care poate fi îmbrăcat 2eşarfă

de )&rtie, tifon pentru pansat, oc)elari coloraţi, o şapcă, o bluză albă cu curcubeul desenat pe el, etc..

# ă se deseneze un curcubeu mare şi pe fiecare culoare să se scrie o frază de tipul:Învaţă să culegi bucuriile zilnice1 În orice este şi ceva bun1 (i încredere în tine1 eamănăseninătate1 +&ine va fi o altă zi1 etc.

# ă se aşeze într#un colţ o găleată albastră din plastic, cu un curcubeu de carton care

iese din ea. ;iecare copil să scrie ceva frumos pe o foaie şi s#o prindă cu un bold pecurcubeu.


[\ Cate)etul poate să#i a-ute pe copiii mai mari să caute în Jiblie epresii care vorbescdespre providenţa lui Dumnezeu .

C)ipul lui Dumnezeu în Jiblie este acela al unui tată care veg)ează asupra creaturilor sale şi se îngri-eşte de tot ceea ce le trebuie.

N e poate povesti istoria lui 3osif.N /entru rugăciune se poate folosi /salmul 4K824KK:Domnul veg)ează peste cei ce#l iubesc".

2IBERI $E""" 2IBERI PENTRU

Cunoaştem din eperienţă că toţi oamenii au în inima lor o infinită dorinţă dupălibertate. Copiii şi tinerii arată, uneori în mod gălăgios, dorinţa lor după libertate: (m

dreptul să fac ce vreau... Lăsaţi#mă în pace... Ereau să fac ce#mi place...". Dacă răsfoimun ziar sau privim la televizor observăm că păm&ntul e plin de mişcări de eliberare, de partide care luptă pentru libertate, de oameni care o cer. e cere eliberarea din condiţiileinumane de lucru, din situaţia politică, economică şi ideologică. e caută eliberarea desuferinţă şi moarte, de toate situaţiile de sclavie: drog, alcool, fumat, obiceiuri...Cate)ismele şi cărţile religioase vorbesc despre >od şi afirmă: Dumnezeu îl eliberează pe poporul său din sclavie pentru a înc)eia cu el o alianţă de iubire". Ca un tată,Dumnezeu prinde în m&nă pe poporul său: nu pentru a#l ţine str&ns, nu pentru a#l supune,ci pentru a#l a-uta să crească, nu pentru a#l menţine în sclavie, ci pentru a#l elibera"./entru a începe un dialog despre libertate s#ar putea folosi această poveste a lui Leo

Lionni.

59" #le<anru şi şoricelul mecanic

(-utor, a-utor, un şoareceM". Bn ţipăt, un trăncănit, şi farfurii sparte, linguri şi ceştizburau în toate părţile.

Cu inima în dinţi, (leandru alergă şi se ascunse în gaura lui. <i doar nu voise dec&tnişte firimituri. Dar de fiecare dată c&nd îl vedeau făceau mare zarvă. Care îl urmărea cumătura, care ţipa după a-utor... Într#o zi, (leandru era singur în casă. În camera Ainei

auzi un sc&rţ&it. e apropie tiptil şi ce văzu! Bn alt şoricel. Dar nu unul ca el. În loc delăbuţe avea rotile, iar pe spinare avea o c)eie de fier.Cine eşti!", îl întrebă (leandru.unt /ippo, şoricelul mecanic1 -ucăria preferată a Ainei. Îmi str&nge arcul ca să pot

alerga, mă m&ng&ie, iar noaptea dorm pe o pernă moale între păpuşă şi ursuleţ. 'oţi măiubescM".

/e mine nu mă iubeşte nimeni", zise (leandru trist. Dar era fericit că avea acum un prieten.

?ai în bucătărie să găsim ceva de m&ncareM" îl invită plin de entuziasm (leandru.%), eu nu pot", zise /ippo. /ot să mă mişc numai c&nd arcul e tras. Dar nu contează,

toţi ţin la mine".<i (leandru ţinea mult la /ippo şi mergea deseori să#l viziteze în camera Ainei. Îi

povestea toate aventurile lui cu mături, linguri şi ceşti. /ippo vorbea doar de ursuleţ, de pinguinul de plastic şi mai ales de Aina. Cei doi prieteni petreceau multe ceasuriîmpreună.

C&nd era singur în gaura lui întunecoasă, (leandru se g&ndea la /ippo cu invidie.()M (ş vrea să fiu şi eu un şoricel mecanic şi să fiu iubit".

Într#o zi /ippo îi povesti: (m auzit că în grădină, la capătul potecii, l&ngă tufele dezmeură, ar trăi o şop&rlă vră-itoare care poate să transforme un animal în altul".

Crezi că m#ar putea sc)imba într#un şoricel mecanic!", întrebă (leandru.În acea după#amiază (leandru se duse în grădină şi alergă p&nă la capătul potecii.<op&rlăM <op&rlăM", strigă.

Deodată în faţa lui apăru o şop&rlă mare şi tărcată.> adevărat că mă poţi transforma într#un şoricel mecanic!", întrebă (leandru.$umai c&nd luna este plină", zise şop&rla, şi poartă#mi o pietricică violetă".0ile în şir, (leandru căută piatră violetă în curte şi#n grădină. Degeaba. Aăsise pietre

verzi, galbene, albastre, dar nici urmă de piatra violetă. La sf&rşit se întoarse în casăînfometat. Într#un colţ al magaziei găsi o cutie cu -ucării vec)i, şi acolo, între cuburi şi păpuşi rupte...era /ippo.

Ce s#a înt&mplat!", întrebă (leandru. /ippo îi povesti cu amărăciune că fusese ziuade naştere a Ainei şi pentru sărbătoare toţi aduseseră -ucării. ( doua zi", suspină /ippotrist, multe -ucării vec)i fură aruncate la coş. De#acum nu urmează altceva dec&t să ne

pună pe foc".Lui (leandru îi dădură lacrimile. Jietul /ippo", se g&ndea el. Dar tocmai în acelmoment, zări piatra, piatra violetă. >moţionat, cu piatra preţioasă în lăbuţe alergă îngrădină. >ra lună plină. Cu respiraţia întretăiată, (leandru se apropie de tufişul dezmeură.

<op&rlă, şop&rlăM", strigă el cu un nod în g&t. Dintre frunze apăru şop&rla. Cu un glastainic şopti: Lună plină este, piatra violetă este, ce vrei să fii! puneM".

Ereau să fiu...". (leandru se opri brusc. (poi spuse )otăr&t: <op&rlă, poţi transforma pe /ippo într#un şoricel ca mine!".

<op&rla desc)ise oc)ii mari. Din ei ţ&şniră fulgere orbitoare. (poi totul se linişti.

<op&rla şi piatra violetă dispăruseră.(leandru alergă spre casă. Cutia mai era încă acolo, dar era goală. /rea t&rziu", seg&ndi el, şi cu inima fr&ntă se întoarse în gaura lui. (colo auzi un c)iţcăit de şoricel.

Cine eşti!", întrebă curios (leandru.unt /ippoM" zise şoricelul./ippoMM", zise (leandru. 'răiască şop&rla M"Cei doi prieteni se îmbrăţişară plini de bucurie. (poi alergară în grădină şi dansară p&nă

în zori.

Inica0ii catehetice

NCei doi şoricei reprezintă convenţional pe cel ce este liber şi pe cel care nu este.(leandru este cel liber: poate lua decizii, dar este limitat de natura lui şi de ambient

2ţipete, lovituri de mătură, etc.. /ippo reprezintă individul grav condiţionat, dar satisfăcut de starea lui de sclavie disimulată. (leandru are la un moment dat impresia căsituaţia lui /ippo este de invidiat: libertatea este apăsătoare, implică răspundere,oboseală1 e mai uşor să se ascundă în dependenţă şi pasivitate. Dar apoi descoperă căacea libertate incomodă şi grea a lui este foarte preţioasă.

N<i învaţă că în libertate sunt diferite etape.N/rima este libertatea de... Libertatea de condiţionări eterne şi interne care îl fac pe

individ păpuşă, sclav fără personalitate. /ippo are at&tea lucruri dar îi lipseşte esenţialul.N( doua etapă este libertatea pentru... Libertatea este o energie care transformă viaţa

într#un proiect de realizat, este creativitate şi iniţiativă, este decizie pentru motive

autentice. (leandru decide să#şi folosească libertatea pentru a#l elibera pe /ippo, pentrua#i da o viaţă autentică.N( treia etapă este libertatea împreună cu... Libertatea este o anga-are comună, un dar

participat şi de participat. f&ntul /aul scrie Aalatenilor: ;raţilor, Dumnezeu v#a c)ematla libertateM Dar să nu folosiţi libertatea voastră ca să trăiţi pentru plăceri. Din contra,lăsaţi#vă conduşi de iubirea lui Dumnezeu şi slu-iţi#vă unii pe alţii" 2Aalateni 8,4G.

NDansul celor doi prieteni la sf&rşitul povestirii eprimă bucuria libertăţii împărtăşite.

Pentru dialog

N/ovestirea este foarte simplă şi clară. Cate)etul trebuie doar să uşureze copiilor înţelegerea semnificaţiei, accentu&nd apoi teama aleasă.NÎntrebări de aprofundare pot fi acestea:# Care sunt calităţile lui /ippo, şoricelul mecanic!# De ce pare mai fericit dec&t (leandru, aşa înc&t, la un moment dat, (leandru îl

invidiază!# Cum se comportă (leandru! De ce se interesează aşa de mult de /ippo!# Ce c&ştigă (leandru dacă /ippo devine un şoricel adevărat! De ce o face!# După părerea voastră, cine dintre fiinţele omeneşti se aseamănă cu /ippo!# $u se înt&mplă vreodată ca şi voi să fiţi un fel de copil mecanic"!# C&nd vă asemănaţi cu (leandru!# Cunoaşteţi pe cineva care a devenit, ca (leandru, eliberatorul" altora!

Pentru activitate

N f&ntul (ugustin scria: trebuie descoperit în ce constă propria sclavie şi în ce constă propria libertate".

Copiii pot pregăti un carton împărţit în două: prima parte, printr#un cola-, reprezintăsclavia omenirii. ( doua tot ceea ce reprezintă libertatea omului.

N % activitate asemănătoare se poate realiza la nivel personal. ;iecare copil va scrie pe

o foaie propriile sclavii" 2diferite condiţionări, obiceiuri, prietenii periculoase, lene,egoism, orgoliu, înc)idere, pasivitate, etc., şi apoi calea spre libertate" căreia i se poateda şi titlul de piatra violetă.

N În timpul înt&lnirii ar fi semnificativ să se pregătească un alt carton cu titlul:Libertatea după 3sus din $azaret". Cate)etul îi va a-uta pe copii să caute în >vang)elie proiectul libertăţii fiilor lui Dumnezeu": dintr#o condiţie de lege la o alegere a iubirii1 dela sclavia economică la împărţirea bunurilor1 de la practici şi rituri la adorarea în du) şiadevăr1 de la sclavia unui sistem politic la o alegere a slu-irii oamenilor1 de la sclaviamorţii la o alegere a vieţii veşnice.

Şi Biblia povestete

(r fi potrivit să se citească istoria lui +oise. Cate)etul să scoată în evidenţă cum +oisedevine conştient, cum se vede istoria conaţionalilor săi şi în ciuda am&nărilor şi fricii,încet, încet, îşi asumă rolul de eliberator al poporului".

FERI'II F%'%TORII $E P#'E

>ducarea la pace nu înseamnă a difuza doar informaţii . 'rebuie să se aibă în vedereformarea oamenilor făcători de pace. /acea este de-a precedată copiilor de către adulţi

prin modele de relaţie pe care le prezintă copiilor, prin poziţia lor concretă faţă de alţii./acea se învaţă prin trăire. În special la cate)ism. Copiii care vin la cate)ism, aparţinunor case#fortăreţe, prote-ate de uşi blindate, de sisteme de alarmă 2cel care sună este privit prin vizor1 mama recomandă copiilor: să nu desc)izi necunoscuţilorM"1 sunteducaţi să nu se încreadă în nimeni, toţi sunt periculoşi p&nă la proba contrară1 învaţădegrabă să trăiască violenţa şi întrecerea din trafic, ocuparea unui loc în ierar)ia socială1sunt educaţi să nu tolereze, să recurgă la protecţia" şi la dreptatea" celor mari1 sunt prote-aţi prin recomandări, privilegii, forme de corupţie 2de la cadoul dat educatoarei, p&nă la zecile de mii date pentru a intra la facultate1 înoată în superficial, trebuinţele lor sunt anticipate1 sunt umpluţi de daruri şi îmbrăcaţi scump ca nu cumva să bănuiască olipsă de dragoste din partea părinţilor1 sunt prote-aţi de riscuri, de -ertfe, de încercărigrele1 au o oarecare autonomie. Descrierea poate continua şi să devină mai şocantă dacăne referim la viaţa de oraş, la trafic, la stresul continuu provocat de diferitele structuri. 3ar seara, în casă, tele-urnalul revarsă pu)oiuri de bombe, dubii şi temeri.

<i atunci este necesar să se creeze oaze de pace" unde capătă un sens real înţelegerea,cooperarea, respectul, dialogul, consensul, toleranţa, primirea, etc. /ovestirea pe care o

prezentăm poate a-uta la dezvoltarea rădăcinilor păcii: înţelegerea şi apărarea diversităţii2de se, de ambient, de eperienţe de opinii, etc., garanţia de bogăţie şi putere.

5@" ?iua oamenilor +erzi

Într#o zi, bunul Dumnezeu ţinu cam acest discurs adunării îngerilor şi ar)ang)elilor,)eruvimilor şi serafimilor: Le spusesem oamenilor: iubiţi#vă unii pe alţii, şi ei se urăsc pentru că nu suportă diferenţele între ei. (-ung să se ucidă pentru că nu au aceeaşi culoarea pielii. +#am )otăr&t să le dau o lecţie. /oruncesc ca de la 4 mai 4554 toate fiinţeleomeneşti să aibă aceeaşi culoare, verde de măr crud, culoarea speranţei. În plus, poruncesc ca toţi să devină eact la fel, ca şi cum ar fi toţi gemeni. (stfel orice nou#născut va semăna cu toţi nou#născuţi din lume, o femeie de G8 de ani va semăna cu toatefemeile de G8 de ani din lume şi aşa mai departe".

(leluiaM (leluiaM", c&ntau îngerii şi ar)ang)elii, )eruvimii şi serafimii, fericiţi căDumnezeu luase în sf&rşit o decizie împotriva acestei lumi care, după părerea lor, mergea

din ce în ce mai rău.În ziua de 4 mai 4554, profesorul %]$eil, premiatul $obel în biologie, se trezi indispus.

Coborî din pat şi se privi maşinal în oglinda dulapului. Hămase gură#cască: c)ipul dinoglindă nu mai era al lui, ci al unui om cu o culoare ciudată, cu dimensiuni diferite, părul,nasul, gura, toate arătau altfel... /rofesorul %]$eil alergă repede să facă un duş, se săpuni bine, se clăti, se şterse. Dar cu c&t se ştergea mai tare cu at&t culoarea pielii devenea maiverde. > un coşmar, e doar un vis ur&t", murmură el. Dar urmă o altă surpriză: vocea,vocea lui de bariton de care era aşa de m&ndru, nu mai era vocea lui. Îşi c)emă soţia.(na, (naM". % privi. $u era (na, era o femeie pe care n#o mai văzuse. (vea pielea verdemăr#crud.

Căzu pe un scaun. În acel moment sună cineva la uşă. (uzi şi o voce care striga: >usunt, profesorul imu)a^aM"%]$eil nu recunoştea vocea colegului său -aponez şi c&nd desc)ise uşa se află în faţa

cuiva care arăta ca şi el. Doar verdele era ceva mai slab, pentru că imu)a^a avea cucinci ani mai puţin. Cei doi se priviră o clipă, apoi izbucniră în r&s.

(stfel de scene aveau loc peste tot în lume. +ilioane şi milioane de oameni bărbaţi şifemei se priveau surprinşi în oglindă, telefonau la televiziune, la radio, la spitale, la pompieri. Dar nimeni nu le răspundea. 'oţi erau ocupaţi de noua lor culoare. Dar imediatapăru panica. $u mai avea nimeni identitate. 'oţi erau la fel. ;răm&ntarea era şi maigravă în guverne. /reşedintele tatelor Bnite, Aeorge Jus), şi cel al Bniuni ovietice,

+i)ail Aorbaciov, telefonară unul celuilalt pe firul lor special.0i un pic, Aeorge", spunea Aorbaciov. Ii#ai sc)imbat vocea!"<i tu, după c&te aud", răspunde Jus).C&nd se văzură la televizor, descoperiră că erau şi ei identici, de culoare verde. (u dat

un comunicat comun: /reşedintele tatelor Bnite şi Bniuni ovietice afirmă că nu aunici o răspundere, dar că vor lua toate măsurile ca să#i descopere pe vinovaţi şi săreinstaureze liniştea".

/e la 5 şi K8, pasagerii unui avion egiptean fură luaţi ca ostateci de patru piraţiaerieni" de culoare verde. >rau înarmaţi cu pistoale mitralieră şi grenade şi cereaueliberarea unui prizonier deţinut în 3srael. Bnul dintre ei str&nse toate paşapoartele pasagerilor, în timp ce altul anunţa: dacă prizonierul nu va fi eliberat imediat, vom ucidec&te un pasager pe oră. +ai înt&i israelieni, apoi americani, apoi englezi, şi aşa mai

departe...". În acel moment cei patru înţeleseră greşeala: toţi pasagerii erau la fel şi nicinu mai aveau paşapoarte la ei, iar pozele nu mai corespundeau. ;urioşi, unul dintreterorişti urlă: ă se ridice evreiiM". Desigur nu se ridică nimeni. Bn r&s general izbucni înavion, ec)ipa-ul reuşi să#i imobilizeze pe teroriştii care pl&ngea de nervi.

În (frica de ud lucrurile erau şi mai încurcate. Dispărură actele de identitate alealbilor. După -umătate de oră nimeni nu mai ştia cine fusese negru şi cine alb:restaurantele rezervate albilor se umplură de lume, ne mai fiind rezervate.

În zilele următoare lucrurile deveniră tragice. La $apoli, 89 de fotbalişti care afirmaucă sunt +aradona, cereau mărirea salariului de la preşedintele clubului.

La televiziunea italiană sosiseră 99 de femei care susţineau că sunt Hafaela Cara. ;ură

date afară toate, inclusiv cea veritabilă.La _uirinal bărbaţii stăteau la r&nd cu miile pentru a ocupa fotoliul prezidenţial: toţi senumeau Cossiga şi se certau.

La 3nstitutul de arta teatrală, o studentă pl&ngea în )o)ote după ce constatase că nu maieste cea mai frumoasă din serie, iar Aullit la +ilano îşi smulgea părul care nu mai eraîmpletit ca de obicei ci era la fel cu al celorlalţi.

'oate sistemele inventate pentru a#i distinge pe oameni # devize, etic)ete, adezive,tatua-e # nu a-utau deloc.

+ulte ţări trăiau în panică. $u se mai ştia care este de o naţionalitate şi care de alta.3ran şi 3ra nu mai erau în război pentru că soldaţii se amestecaseră şi nu mai ştiau care

este inamicul.În ciuda apelurilor /apei 'oţi sunteţi fraţi, iubiţi#vă ca fraţii", se părea că lumea seîntorcea spre epoca de piatră.

/rofesorul %]$eil îşi aminti probabil că este cel mai bun biolog al planetei. Îi convocă pe toţi colegii cu premiul $obel, cei mai mari savanţi ai lumii: fizicieni, c)imişti, biologi,astronomi, sociologi, c)irurgi, care măsurară, controlară, analizară cu cele mai sofisticateaparate ultramoderne. 'oţi a-unseseră la o concluzie comună: toată înţelepciunea lor, cucare at&t se mai lăudaseră, nu era bună la nimic. ;enomenul verde măr#crud era un mister prea mare pentru ei. >ra un umilit nu ştiu", dar bunului Dumnezeu îi fu de a-uns./orunci ca pe păm&nt totul să se întoarcă la normal.

( fost pentru mulţi ca o renaştere. $u mai puteau de fericire, bărbaţi şi femei îşi povesteau adevăruri pe care le uitaseră. De eemplu că fiecare om este unic şi diferit, căspecia umană, în diversitatea sa, este mai frumoasă dec&t varietatea norilor şi c&ntecul păsărelelor. C&t de frumoşi erau acum europenii albi şi meicanii roşcaţi: oc)ii albaştri,verzi negri1 irlandezi cu părul roşu şi arabii cu mustăţi negre1 c&t de fleibili erau africaniişi c&t de mlădioase indiencele cu privirea pătrunzătoare... /e toată planeta lumea seîmbrăţişa. 'oţi se simţeau diferiţi şi asemănători, ca florile într#o grădină primăvara. <i



încetară războaiele, pentru că nu mai erau fanatisme rasiale, religioase, ideologice şi politice.

$u au dispărut problemele, dar se căuta rezolvarea lor pe cale paşnică.(leluiaM (leluiaM", c&ntau îngerii şi ar)ang)elii, )eruvimii şi serafimii.Desigur este o poveste inventată. Dar... dacă m&ine ne vom trezi toţi la fel cu pielea

verde măr#crud!

Inica0ii catehetice


2 /rimul mod de a realiza pacea este acela de a elimina ideea de duşman, de rival, deconcurent. Dacă celălalt este un frate, tovarăş de stradă, prieten nu au loc violenţele,conflictele.

De unde vine acel sens de neîncredere care seamănă contrast între fiinţele umane! Înmare măsură din frică şi din apărarea diferenţelor.Lumea noastră este bazată pe diferenţe: tineri`bătr&ni, stăp&ni`sclavi, patroni`muncitori,

farisei`publicani, bogaţi`săraci, frumoşi`ur&ţi, staruri`spectatori, bărbaţi`femei, albi`negri,nord`sud, etc.

2 /ovestirea pe care am prezentat#o se naşte dintr#o înt&mplare simplă: ce s#ar înt&mpla dacă într#o dimineaţă toţi oamenii s#ar descoperi egali! Hăspunsul este la fel desimplu: ar înţelege că egalitatea nu înseamnă uniformitate. >galitatea înseamnă că toţi,indiferent de diferenţele şi capacităţile individuale, au acelaşi drept la demnitate şirespect. +ai ales orice diferenţă, în solidaritatea universală, peste o îmbogăţire enormă.

2 /acea se construieşte în dialog, în toleranţă, în confruntare, în colaborare. (stfeldarurile personale ale unuia devin şi darurile altuia şi împreună devin mai bogaţi.

Pentru dialog

2 Cate)etul să arate copiilor că povestirea e de -ucat" şi să#i invite să reflectezeasupra ultimei întrebări din povestire: Ce s#ar înt&mpla dacă m&ine ne#am trezi toţi la felcu pielea verde!"

2 De obicei reuşesc să descopere problemele care#i ating direct. 'otuşi cate)etul îi poate a-uta cu aceste întrebări:

# Care sunt diferenţele între noi!# > ceva care ne face să suferim cel mai mult!# Ce ar trebui să facem ca să ne respectăm aşa cum suntem!"# Heuşim să punem darurile noastre în slu-ba altora şi asupra grupului!# ;aptul de a fi identici ar fi o soluţie bună!# /ovestirea ar putea să se termine şi altfel!

Pentru activitate

2 >istă multe -ocuri de grup care slu-esc la stimularea dialogului şi colaborării. Foculcalităţilor bune" ar putea fi folositor. e desfăşoară astfel: Copiii sunt aşezaţi în cerc. Lasemnalul cate)etului, fiecare zice o calitate bună a sa 2un talent special pe care crede că l#

ar putea folosi pentru ceilalţi. După ce fiecare şi#a spus calitatea, ar fi bine de repetatrepede calitatea fiecărui pentru a se reţine. În acest moment unul din participanţi ia ominge de gumă şi o aruncă unuia care trebuie să spună cu voce tare calitatea celui de lacare a primit mingea. La r&ndul său aruncă mingea la altul şi tot aşa mai departe p&nă cetoţi au aruncat şi au primit mingea.

2 La sf&rşit cate)etul face o sinteză a tuturor calităţilor afirmate în -oc şi face uncomentariu de tipul: Dacă învăţăm să punem la un loc toate calităţile pe care am spus căle avem, transformăm grupul nostru într#un paradis..."

Şi Biblia ne povestete!!!

Cu copiii mai mici cate)etul poate citi şi eplica parabola samariteanului milostiv".amaritenii şi iudeii erau dezbinaţi din motive rasiale şi religioase. 3sus arată că adevărataiubire faţă de aproapele întrece orice pre-udecată.

ST%PNIRE# $E SINE

/entru a descrie atitudinea specifică timpului nostru se foloseşte deseori cuv&ntul)edonism" care vrea să spună că măsura tuturor lucrurilor este plăcerea". Ceea ce place" înlocuieşte treptat ceea ce trebuie". Dacă această stare de lucruri influenţează

asupra lumii adulţilor, ea intră şi în lumea celor mici, care trag în plăm&ni aerul din cer".(cest lucru se vede apoi în comportamentul uşuratic: trezeşte interes numai ceea cedistrează şi e spectaculos, de aceea simbolurile eterne ale ostentaţiei şi succesului prevalează asupra motivaţiilor interne, bunele maniere dispar într#o viaţă desfr&nată. (şacum pudoarea e mecanismul psi)ologic care învinge instinctul, aşa bunele maniereconstituie epresia socială eterioară a acestei victorii. %rice act comportamental, de lafelul în care se stă la masă p&nă la cel de a vorbi şi de a se îmbrăca, poate arăta gradul deautocontrol c&ştigat1 el constituie apoi un mi-loc de a învăţa adevărata comportare.Junele maniere nu sunt o problemă de etic)etă", ci capacitatea de a#şi domina propriileinstincte. Dar cine mai vorbeşte despre stăp&nirea de sine"! <i totuşi putem să neimaginăm o societate ai cărei membrii nu#şi pot domina instinctele. Copiii trebuie săa-ungă la maturitate învăţ&nd şi alfabetul" disciplinei interioare. Dar asta se înt&mplănumai dacă au norocul să găsească un adult care să aibă timp şi c)ef să#i înveţe. (sceza,temperamentul, stăp&nirea de sine, aveau într#un timp un spaţiu mai vast în învăţăturacreştină. /oate că azi aceşti termeni sunt ceţoşi. Dar importanţa educativă a acestei virtuţirăm&ne. % cate)eză pe această temă ar putea porni de la povestirile pe care le prezentăm:



5C" V:nzătorul e pălării

>ra odată, în îndepărtata 'unisie, un v&nzător ambulant de pălării. $u erau pălăriiobişnuite, ci în formă de con aşa cum se poartă prin părţile acelea. Într#o zi caldă, omul

mergea din piaţă în piaţă ca să#şi v&ndă pălăriile. Dar era o zi cu g)inion. $imeni nu aveanevoie de pălării din p&nză roşie. eara era mort de oboseală. $oaptea îl prinse în c&mp pustiu. $ezărind nici o casă, se )otărî să#şi găsească un culcuş liniştit. Aăsi o oază mică,l&ngă un izvor, între copaci de lăm&i. E&nzătorul de pălării îşi aşeză aşternutul, se întăriicu o gustare frugală, scoase din cuferele lui o pălărie din p&nză roşie ca să nu#i fie frignoaptea, apoi se culcă şi adormi. Jietul om nu observase că acei copaci erau plini demaimuţe curioase, ascunse după frunziş, care îi spionau orice mişcare. Ca toatemaimuţele, acestea imitau totul. (şteptară ca v&nzătorul să adoarmă, apoi se apropiară decufere şi îşi luară fiecare c&te o pălărie, m&ndre şi fericite ca nişte regine. E&nzătorul de pălării se trezi c&nd toate păsările din oază începură noua zi cu nişte ţipete îndrăcite. e

întinse1 se simţea moleşit. (poi se uită în -ur. Încremeni de spaimă. Cuferele eraudesc)ise şi toate pălăriile dispărute. >ra clar: profit&nd de somnul lui ad&nc, )oţii sestrecuraseră noaptea şi îl furaseră. >ra un dezastruM Jietul om scr&şnea de furie c&nd auzifoşnet în copaci. e uită şi ce văzu! 'oate maimuţele se zbenguiau în copaci purt&nd pălăriile lui. Ja mai mult îl imitau eact şi îşi băteau -oc de el. ;urios, omul le ameninţăcu pumnul. Desigur că fu maimuţărit". Le în-ură iar ele începură să ţipe şi să strige. Luă pietre de -os şi începu să arunce după ele în copaci, dar nu reuşi să lovească nici una, erau prea iuţi şi săreau din creangă în creangă. Dar şi maimuţele începură să arunce în el culăm&i. Disperat, v&nzătorul îşi smulse pălăria din cap şi o tr&nti la păm&nt. A)iciţi ce s#aînt&mplat! +aimuţele, care imitaseră toate gesturile lui, imitară şi asta. (runcară pălăriile

de sus şi o ploaie de pălării se abătu asupra v&nzătorului. $u#i rămăsese dec&t să lestr&ngă şi să le aran-eze în cufere. >ra salvatM

5*" 1n 0ara ra!onilor

De mulţi ani, în ţara dragonilor, domnea Arifan 3. La început fusese un stăp&n foarte bun, plin de atenţie şi gri-ă faţă de dragoni, supuşii lui. Dar, încet#încet, apucase o groaznicămanie. Din c&nd în c&nd, pe la ceasul pr&nzului, g)earele lui, care erau retractive ca la

pisică, începeau să#l măn&nce într#un mod insuportabil. Arifan 3 se masca în aşa fel canimeni să nu#l recunoască şi se aşeză la p&ndă la colţul unei străzi întunecoase. Îşi pregăteaung)iile şi ?apM, îng)iţea un dragon mititel. >ra un obicei cu adevărat îngrozitor, dar Arifan3 nu reuşea să reziste m&ncărimii g)earelor. De fiecare dată după ruşinoasa fărădelege,suveranul din Dragonia se retrăgea în ung)erul cel mai întunecat al pădurii şi pl&ngeadisperat. unt cel mai mare idiotM (m m&ncat dragonul acela mititel care nu#mi făcusenimicM De azi înainte nu mai facM". Dar o făcea din nou.

(stfel, într#o bună zi Arifan 3 se )otărî să#şi taie g)earele. (u fost fabricate foarfecespeciale 2de aur, se înţelege, pentru că un rege este totuşi rege cu care valeţii îi tăiaug)earele ori de c&te ori îşi mai scoteau v&rfurile.

Începu o nouă eră pentru Dragonia. ;ără g)eare, Arifan 3 deveni vegetarian, nu mai ieşeanoaptea la p&ndă, învăţă să c&nte la pian şi bea numai ceai de muşeţel. Lumea numai fuseseat&t de fericită. Dragonii mititei c&ntau, dansau şi se -ucau pe străzi p&nă noaptea t&rziu.

Dar vaiM Într#o s&mbătă foarfecele de aur nu mai fură găsite. A)earele regelui creşteauvăz&nd cu oc)ii. 'rebuiau numaidec&t găsite, altfel...

În timp ce toată lumea căuta foarfecele primul ministru trimise pe bibliotecar să#i citeascăregelui vreo poveste pentru a#l ţine calm. Dar după o oră...

(-unge, m#am plictisitM +i#e foame şi g)earele mă măn&ncă îngrozitor...". sosi un valetcu 48 de foarfece mari. Încercă şi iar dar erau prea mici pentru g)earele regeşti. Jucătarii

pregătiră cele mai delicioase m&ncăruri şi tot ce#i plăcea maiestăţii sale Arifan 3. Dar el îşi privea g)earele care creşteau ameninţătoare şi zicea: (), a)M imt că am să reîncep. +i#e poftă de un dragon mititel fraged". <i strigă: Aăsiţi foarfecele sau am să vă îng)it pe toţi".

'ocmai în clipa aceea o fereastră se desc)ise larg şi un dragon mititel sări în sala de mese.'oţi izbucniră într#un ooo) prelung. A)earele lui Arifan tresăriră şi se lungiră. Dar dragonulcel mic, fără teamă, spuse regelui:

$u înţeleg. Dacă eşti regele de ce nu te ascultă g)earele!"/e mine mă ascultă toţi, c)iar şi g)earele", zise regele.Jine, atunci arată că le poţi retrage".$#am c)ef", răspunse el pregătindu#şi g)earele.Eezi, am eu dreptate. A)earele nu te ascultă".(şa! BiteM" şi regele îşi retrase g)earele.JravoM (i văzut ce uşor e! (-unge să vrei. (cum eşti cu adevărat un regeM"Arifan se g&ndi îndelung. Da, are dreptate puştiul. Dar c&t de greu e să fii rege şi

peste g)eareM"Dragonul cel mic scoase din legătură foarfecele de aur ale regelui şi#i zise:

+aiestate,le#am găsit dar acum nu mai ai nevoie de ele".Din ziua aceea regele aştepta un timp înainte de a#şi tăia g)earele. Le retrăgea

spun&nd:unt rege şi peste g)earele meleM (scultaţi şi reintraţi, marşM"<i aşa toate mergeau bine în ţara dragonilor.

Inica0ii catehetice


3storia v&nzătorului de pălării a povestit#o şi Don Josco în oratoriul său. 3atăcomentariul lui: Copiii mei, tineretul se comportă deseori ca acele maimuţe tunisiene:imită tot ceea ce văd. Dacă e vorba de lucruri bune, e foarte frumos1 dar imită şi răul.<i acest lucru este deplorabil. /e de altă parte e mai uşor de imitat răul, din cauza

păcatului strămoşesc şi a aplecării spre rău care a urmat. coateţi din această povestirecea mai logică concluzie: datoria voastră este să daţi eemplu bun unii altora. <i dacăaceastă povestire vi se întipăreşte în minte, nu numai că sufletul vostru va c&ştiga, dar şi aproapele vostru pe care îl veţi conduce la practicarea virtuţii, practic&nd#o voiînşivă".

+oda, părul dat cu fiativ, imitarea starurilor... 'inerii fac at&tea lucruri pentru a seasemăna cu cineva. >ste important să li se eplice că acest mecanism nu este totdeaunanegativ, dar cere mereu conştiinţă şi stăp&nire de sine. >i trebuie să trăiască şi nu pot filăsaţi să trăiască alţii în locul lor, ei nefăc&nd altceva dec&t o maimuţăreală.

( doua povestire este mai fantastică, dar foarte simplă, pentru a insista asupradominării propriilor instincte. ufletul omenesc are infinite posibilităţi: a creşte înomenie este o datorie desc)isă. tăp&nirea de sine, care presupune sacrificii, estemarea cale spre libertatea autentică şi construirea a ceea ce numim personalitate. $u vafi niciodată mare cine este sclavul propriilor instincte şi stări sufleteşti.

Pentru dialog

Cele două povestiri sunt foarte simple. Cate)etul îi poate stimula pe copii săvorbească în mod liber. e poate folosi de unele întrebări:

# Cum s#au comportat maimuţele!# Cunoaşteţi pe cineva care se comportă aşa!# > important după voi să arătaţi bine!# Care este necazul lui Arifan, regele dragonilor!# e înt&mplă aşa ceva şi printre oameni!# > greu să fim rege peste noi înşine!# /oate cineva să povestească cum a devenit vreodată rege peste sine însuşi!

Pentru activitate

N /ornind de la povestirea despre regele dragonilor, fiecare copil să fie invitat săindividualizeze în sine g)eare" personale şi să le scrie pe o )&rtie. ;iecare să adaugela listă )otăr&rea pe care vrea să le ia pentru a fi rege peste g)earele proprii. Cu ooarecare înscenare aceste foi pot fi arse în mod solemn.

N Cele două povestiri pot fi -ucate de două grupuri ca mici piese de teatru ce pot fiapoi comentate.




Într#o zi 3sus i#a îndemnat pe apostoli să fie atenţi la ceea ce iese din inimă 2+arcu.ş#G.

DENERO?IT#TE#

Declar moştenitor universal întregul tineret al lumii. 'oţi tinerii: cei care au primitcredinţa, cei care se comportă ca şi cum ar crede, cei care pretind că nu cred. >istă unsingur cer pentru toată lumea. Cu c&t simt că mi se apropie sf&rşitul, cu at&t simtnecesitatea de a vă repeta: numai iubind vom salva omenirea1 cea mai mare nenorocirecare vi se poate înt&mpla este de aceea de a nu fi folositori, ca viaţa voastră să nuslu-ească la nimic". (ceste cuvinte sunt din testamentul lui Haoul ;oullereau.

Aenerozitatea are ca scop tocmai transformarea propriei vieţi într#un dar" folositor altora. Despre ea se poate vorbii copiilor utiliz&nd cele două povestiri care urmează:

5)" Trei 3ani0i /ioroşi

>rau odată trei bandiţi fioroşi cu mantii largi, negre şi pălării negre. /rimul avea o puşcă cu două ţevi. (l doilea avea un fluier plin cu piper. (l treilea avea un topor marecu coada roşie.

$oaptea, pe întuneric, stăteau la p&ndă la colţuri de stradă.C&nd apăreau, îi umpleau pe toţi de groază: femeile leşinau, c&inii îşi ascundeau

coada şi c)iar bărbaţii cei mai cura-oşi o luau la fugă.C&nd venea o trăsură, suflau piper în nările cailor. Eizitiul trebuia să oprească şi

atunci cu toporul rupeau osiile şi sfăr&mau roţile trăsurii. Cu puşca îi ameninţau pecălători şi îi -efuiau.

Jandiţii aveau ascunzişul lor într#o peşteră din munţi. (colo duceau toată prada.(veau coşuri şi saci plini de aur, perle, inele, ceasuri şi pietre preţioase.

Într#o zi li se înt&mplă un fapt ciudat.Într#o noapte întunecoasă opriră o trăsură în care era un singur călător. >ra o fetiţă

orfană şi voia să a-ungă la o mătuşă cu care ar fi trebuit să se întoarcă.Lui 'iffan* nu#i plăcu deloc că fu oprită din drum. Cum bandiţii nu găsiră altceva

dec&t pe 'iffan*, o luară, o înveliră într#o mantie şi o purtară în ascunzişul lor dinmunţi. (colo îi dădură un pat moale ca să poată dormi.

C&nd se trezi dimineaţa 'iffan* găsi coşurile şi sacii cu aur şi#i întrebă:Dar ce faceţi cu toate acestea!"Jandiţii se priviră uluiţi: nu se g&ndiseră deloc ce ar fi putut face cu aurul furat.

Împreună cu 'iffan* se deciseră să meargă în căutarea copiilor săraci şi să#i a-ute.(u cumpărat un castel minunat în care copii să poată locui. Le dădură mantii şi

pălării ca ale lor, doar că erau roşii.;aima despre acest castel se răsp&ndi repede şi bandiţii aduceau tot mai mulţi copii

orfani şi săraci. Copii răm&nea în castel p&nă erau destul de mari ca să poată găsi un

rost în viaţă.

#au construit multe case l&ngă acest palat. 'reptat localitatea acesta se făcu un mareoraş în care toţi purtau mantii şi pălării roşii.

(u ridicat şi ziduri puternice cu trei turnuri: pentru fiecare bandit unul în semn derecunoştinţă.

7(" $omnul Fericire

Son Li era un ţăran c)inez simplu şi generos. Într#o zi cobora de la munte , cu olegătură mare de crengi în spinare, cu care, ca orice om sărac, voia să#şi acopere casa.%bosit şi asudat se opri c&teva clipe să#şi mai tragă sufletul. Bn fluture minunat, cuaripi brodate, se aşeză pe frunzele legăturii lui de crengi. Son Li încercă să#l alunge.

Du#te, creatură frumoasă, bucură#te de libertatea pe care ţi#a dat#o DumnezeuM"Dar oric&t încerca să#l alunge, fluturele se întorcea pe crengile lui ţăranului. (tunci îl

luă cu gri-ă între degete şi îl aşeză pe frunze. e g&ndea, dacă nu plecă am să#l duccopiilor mei şi vor fi fericiţi".

;luturele obosise de zburat şi răm&nea liniştit fără să dea nici un semn că ar fi vrutsă#şi ia zborul. (-uns la poalele muntelui, Son Li înt&lni o femeie care avea în braţe uncopil.

+amă, mamăM" striga copilul, priveşte ce fluture frumos, dă#mi#lM"$u vezi că omul acesta l#a prins şi#l duce copiilor lui!", îi răspunse mama.Copilul era încăpăţ&nat şi c&nd îşi punea în cap ceva, nu renunţa uşor.Îl vreau. Ereau flutureleM"Son Li avea o inimă bună şi z&mbi copilului: ?ai, vinoM 3a#ţi fluturele, dar să nu#i

faci nici un răuM" Îl luă între degete şi i#l dădu.unteţi at&t de bun, domnuleM, zise femeia. Îmi pare rău că nu am luat bani cu

mine1 dar luaţi aceste portocale pe care le#am cules din grădina mea, vă vor prinde bine c&nd vă va fi sete".

>rau trei portocale într#adevăr frumoase. Son Li le puse în săculeţ. (m să le duccopiilor. $u au mai văzut aşa de mari".

După o bucată de drum, dădu peste un om care se aşezase sub un copac, av&ndalături o legătură mare de valuri de mătase.

De săptăm&ni umblu prin locurile astea pustii. +i#i sete de mor. $u ai ceva ca să#mi potolesc setea!" %mul de sub copac era într#adevăr sleit.

3a portocalele astea", zise Son Li şi i le întinse. ă#ţi treacă setea".Îţi mulţumesc, dar aş vrea să#ţi dau şi eu ceva pentru generozitatea ta. 3a bucata asta

de p&nză, poţi face o roc)ie frumoasă soţiei tale".;ericit, Son Li îşi reluă drumul spre casă. (-unse pe drumul mare. Dădu peste patru

bărbaţi ce duceau o lectică, iar în spate mergeau şase cavaleri eleganţi. >ra prinţesa.Son Li se opri tremur&nd şi pentru a o cinsti desfăcu valul de mătase. >ra o mătase

minunată cu desen de flori şi păsări.Dacă vă place, sunt fericit să v#o pot dărui, prinţesă", murmură Son Li.>şti foarte generos. (m să#ţi fac şi eu un cadou". <i prinţesa îi întinse ţăranului o

pungă cu bani.Son Li alergă acasă str&ng&nd punga principesei. (-uns în bordeiul lui îşi c)emă

soţia şi copiii şi, cu m&inile tremur&nde, desc)ide punga. (şa cum e uşor de imaginat, punga, ca toate pungile prinţeselor, era plină de bani de aur.

Dar ce#am să fac eu cu toată bogăţia asta!", se întrebă un pic cam pierdut Son Li.<i îi veni o idee. Da, am să încerc să îi fac fericiţi pe săracii din sat".

Cumpără o mare întindere de păm&nt şi îl împărţi celor care nu aveau de loc păm&nt.(stfel tot satul deveni mai bogat şi toţi trăiră mulţumiţi şi fericiţi. Cel mai fericit eraînsă Son Li pe care de acum toţi îl c)emau Domnul ;ericire".

Inica0ii catehetice


(m&ndouă povestirile se desfăşoară în -urul unei întrebări centrale. În povestireadespre cei trei bandiţi fioroşi întrebarea este pusă de fetiţă: Ce faceţi cu toate astea!"1în a doua povestire însuşi persona-ul principal se întreabă: Dar ce#am să fac cu

bogăţia asta!" (ceastă întrebare face să apară virtutea generozităţii, c&nd o persoanădescoperă că posedă o mare bogăţie şi daruri preţioase şi simte în acelaşi timp că nu ar avea sens să le păstreze numai pentru sine.

Aenerozitatea este o calitate de două ori pozitivă. În primul r&nd pentru că se naştedin descoperirea darului at&t de măreţ al vieţii, imediat după aceea, a frumuseţiiîmpărtăşirii ei cu alţii.

# > uşor de spus 'e iubesc". ( demonstra cu fapte e mai greu. Bn om generosacţionează cu dezinteres şi cu bucuria de a face un bine altei persoane1 c)iar dacă astaîl costă un efort special. /oate îi generos numai acela care crede cu adevărat că ceilalţinu sunt obstacole sau adversari pe calea vieţii lui, ci tovarăşi de drum, prieteni şi fraţi.unt at&tea lucruri pe care le#am putea face pentru alţii. /oate că trebuie să neconvertim toţi din bandiţi fioroşi" în Domnul ;ericire".

Pentru dialog

# > semnificativ că în povestirea despre cei trei bandiţi fioroşi" întrebarea care puneîn criză şi converteşte pe cei trei adunători de aur este făcută de către o fetiţă. (cestlucru introduce un element în plus. $u a-unge să fii generos pentru sine. 'oţi suntc)emaţi să fie apostoli ai generozităţii. % fetiţă poate sc)imba inima lumii, dacă vrea./este tot eistă bandiţi, adică persoane care nu ştiu ce să facă cu lucrurile preţioase pecare le au. Bn apostol al lui 3sus ştie întotdeauna să arate calea adevăratei bunătăţi,

pentru a transforma lumea într#un oraş în care toţi au mantii roşii şi pălării roşii:culoarea iubirii.

# Cate)etul să#i a-ute pe copii să înţeleagă sensul povestirii şi apoi să descopere calealor proprie spre generozitate. 'rebuie să descopere mai ales ce înseamnă generozitatea:a da a-utor1 a împrumuta lucrurile pe care le posedăm1 a da ceva cuiva care are nevoie1a da şi din timp... +ulte persoane evaluează astăzi timpul după c&ştig. ( da o parte din

timp unui prieten care este într#o dificultate, familiei, grupului paro)ial, lui Dumnezeu

2cu rugăciunea, liturg)ia şi prezenţa la cate)ism înseamnă a fi generoşi. ste generos acela care primeşte pe alţii, îi ascultă, celcare iartă.

Aenerozitatea înseamnă şi a se -ertfi pentru a face viaţa altora mai plăcută. +ulţicopii nu#şi dau seama c&t de mult îi iubesc părinţii şi se -ertfesc pentru ei.Aenerozitatea cea mai mare constă în a se dărui şi nu doar în a da. Eiaţa trebuie trăitădupă preceptele iubirii. (şa este generozitatea at&tor bărbaţi şi femei căsătoriţi, preoţi,surori, misionari şi laici anga-aţi.

# Cate)etul să împartă clasa în grupuri, fiecare căut&nd martori ai generozităţii înviaţă sau din istorie.

Pentru activitate

# ă se facă un carton pe care să se scrie bogăţiile" pe care copii cred că le au. ăscrie cu litere mari: Ce voi face cu toată această bogăţie!" ;iecare este liber să#şi scrie

propunerea.

#ă se proiecteze un act de generozitate în oraş 2sat.

# ă se organizeze un act de generozitate pentru ziua misiunilor.


Din generozitate faţă de Dumnezeu se c&ştigă... Cate)etul să povestească despre băiatul care venise să#l asculte pe 3sus purt&nd cu sine cinci p&ini şi doi peşti fripţi. $us#a retras într#un colţ ca să le măn&nce spun&nd: >u mi#am adus m&ncare de acasă,voi nu". Ci le#a oferit lui 3sus, şi de aici a venit minunea 23oan 7,4#4K.

SIN'ERIT#TE#

(devărul vă face liberi", spune >vang)elia. <i totuşi în civilizaţia noastră,minciuna, linguşeala, ipocrizia, calomnia, defăimare par să fie arme" normale pentrua supravieţui. e falsifică c)itanţe, se ascund profiturile, se înşeală la c&ntar, se înşealăsoţul sau soţia, se dă mărturie falsă, se cere pensie de invaliditate din partea unor oameni complet sănătoşi, şi mii de astfel de trucuri... $e putem întreba pe drept cuv&ntdacă adevărul mai este o valoare şi sinceritatea o virtute. <i copii se găsesc în aceastădilemă: să spună adevărul sau să fie şmec)eri! $u rar se înt&mplă să înt&lnim copiicare sunt adevăraţi artişti în a minţi.

Cu siguranţă este foarte important să fie învăţaţi copiii să respecte adevărul. Copiiiamestecă uşor fantezia şi realitatea. e a-unge la maturitate c&nd raportul cu realitateadevine clar şi cura-os. /readolescentul are o mare nevoie de acestea pentru a se

cunoaşte şi pentru a primi cum se cuvine provocarea raporturilor omeneşti.

/e l&ngă aceste povestiri clasice" pe această temă 2pornind de la cele mai binecunoscute ale lui >sop, ca păstorul care striga: ăriţi, lupulM" ca să se distreze sauEulpea şi strugurii" pentru o introducere se pot folosi şi povestirile care urmează.

7(" Un ;onJ> 3inecu+:ntat

Două lucruri avea Aigi de care nu s#ar fi despărţit niciodată: patinele cu rotile, care pur şi simplu păreau că fac parte din picioarele lui, şi un mic casetofon -aponez,on*" cu căşti pe care el le ţinea mereu la urec)i. Din acest motiv, c&nd intră inJiserică la cate)ism, împreună cu ceilalţi copii, fu primit de vocea gravă a paro)ului:Aigi, cel puţin în Jiserică scoate#ţi instrumentele asteaM"

Aigi era un băiat ruşinos şi, totul roşu, se aplecă să#şi scoată patinele. +işcarea bruscă a capului făcu să se desprindă casca şi cu un vesel pluf" ea se opri înag)iazmatarul de marmură de la intrarea în Jiserică.

per să nu se fi defectat", se g&ndi Aigi în timp ce o pescuia. tr&ng&nd apoi casca, patinele şi casetofonul, se aşeză în ultima bancă.

(bia ieşi din Jiserică, cu un gest instinctiv, Aigi îşi puse casca şi apăsă pe contact.3nconfundabilele acorduri de pe ;+ îl făcură să răsufle uşurat. ;uncţioneazăM <i acume c)iar binecuv&ntat".

În acel moment se trezi faţă în faţă cu doi bărbaţi care ieşeau dintr#un bar. Bnulspunea: (scultă, 7999 de dolari pentru acest +ercedes sunt o pleaşcă. Ealorează cel

puţin ş< mii. (re şi radio, telefon şi un microbar. <i apoi nu are nici zece mii la bord.Crede#mă: ai făcut o afacere bunăM"

Alasul bărbatului era un pic acoperit de muzică, dar Aigi auzi bine şi apoi rămaseuluit c&nd auzi în căşti, de data asta în loc de muzică un glas P acelaşi P care spune:/rostul de el, s#a fentat cu o rablă. +otorul abia mai g&f&ie, telefonul nu funcţionează,

partea electrică trebuie toată refăcută iar ilometra-ul e trucat".(sta zic şi eu afacereM" se g&ndi Aigi. > bună şi apa sfinţită la ceva".Hămase pe loc pentru că două doamne se apropiară sporovăind prietenoase.Dragă, ce surpriză", traduse în şoaptă casca lui Aigi, arăţi ca un salam şi nu e

cazul să mai faci at&ta oc)i dulci şefului ca să faci carieră."şti o invidioasă şi ştiu că mă vorbeşti de rău. Dar am să mă

răzbun euM", traduse casca.Aigi scăpă un uau" de fericire. După baia în apa sfinţită, casca îi descoperea g&ndurile oamenilor, c)iar dacă ei

spunea cu totul altceva în cuvinte. /lin de curiozitate şi distrat de cele auzite, porni cuun slalom rapid printre trecătorii de pe trotuar.

(-unse la piaţă. <i surprizele continuară./eşte proaspătM", striga un v&nzător.per să nu#şi dea seama că sunt congelate...", îi traducea casca.Jluza aceasta costa ieri în centru 489 de dolari", ţipa o v&nzătoare./e boala, e dintr#o legătură de vec)ituri", auzea Aigi în cască.(tenţia îi fu atrasă de un grup de oameni care vociferau. (lergă să vadă. În mi-locul

cercului de curioşi un poliţist ţine de braţ pe un copil care se zbătea din toate puterile.'u ai fostM 0i unde l#ai ascuns!"

ă nu#ţi vină să creziM", gesticula un bărbat înfuriat, am lăsat doar o clipă portmoneul pe te-g)ea şi puştiul acesta mi l#a şterpelit".

$u#i adevărat, nu am fost eu", pl&ngea copilul.pune adevărulM", strigă Aigi după ce ascultase casca. Dar nimeni nu#l luă în

seamă.3ntervenise un alt bărbat cu ţinută elegantă, şi ziarul sub braţ. >ra numai pungaşul

ăsta l&ngă te-g)ea, l#am văzut eu şi vă pot da mărturie..."Aigi urmări cuv&ntarea bărbatului elegant, foarte atent însă la ceea ce îi şoptea casca

la urec)e. (poi îşi luă v&nt, sparse zidul spectatorilor şi a-unse l&ngă poliţist.>l este )oţulM" strigă )otăr&t şi#l arătă pe bărbatul elegant.$u e posibil", sări păgubaşul, este cumnatul meu".>l eM /unga este în ziarM". 0ic&nd acestea îi smulse ziarul de sub braţ şi punga căzu

pe -os. Lumea uluită scoase un %oo)M" lung, iar vinovatul o luă la fugă, urmărit de poliţist şi de cumnatul furios.

+ulţumescM", îi zise puştiul.$#ai pentru ceM", răspunse Aigi umfl&ndu#şi pieptul. e simte un 0oro, apărătorul

celor mici şi al văduvelor.C&nd a-unse acasă, Aigi fu primit de mama care#l aştepta.<tii c&t este ceasul! >ra vorba să te întorci la ora 7. $u vreau să aud că umbli

fleauraM (i înţeles! ?ai, du#te şi spală#teM"Casca însă traduse:Bite ce mare s#a făcut. Dacă ar şti c&t ţin la elM"<i eu ţin la tine, mamă", zise Aigi şi o sărută pe mama pe obraz. Hăspunsul o

surprinse şi o lăsă fără cuvinte.În ziua următoare, Aigi duse on*#ul" la şcoală. Eoi a să facă eperienţe cu colegii

de clasă şi cu învăţătoarea. Dar casca nu#i mai reda dec&t posturile de radio. >fectulmagic se terminase. La început Aigi se amărî. (poi se g&ndi: e mai bine aşaM" şi o

porni spre şcoală cu patinele pe rotile.

74" Era Antr.ae+ăr /an/aron

+oş (lecu era într#adevăr un moşneag m&ndru şi lăudăros şi nimeni nu#l puteasuferi. Într#o zi de primăvară apăru ţip&nd în cr&şma satului, lăud&ndu#şi inteligenţa.

(m să ucid toate animalele sălbatice din munte. <i atunci toţi îmi veţi da de băut şi#mi veţi str&nge măna cer&ndu#mi fotografiaM"

Ii#ai cumpărat o puşcă nouă!", întrebă cineva.$uuu", răspunse, am luat un cuţit mare şi am tăiat dintr#o bucată de lemn un fluier.

Da dom#leM"'oţi cei care erau în local pufniră în r&s. /arcă îl vedeau pe +oş (lecu fluier&nd

animalelor din pădure.Dar el privi sfidător şi#i zise:Cu fluierul meu pot să imit orice animal din pădure: cerbul, mistreţul, ursul..."<i fanfaronul..." completă cineva. +oş (lecu ieşi supărat din cr&şmă şi o luă cu

paşi mari spre /ădurea Iapului, duc&ndu#şi traista cu m&ncare şi c&nt&nd din fluier.

<i apoi..., se povesteşte că a-uns în inima pădurii, imită din fluier glasul cerbului. Bncerb t&năr auzi c)emarea şi ieşi dintre copaci. Cu s&nge rece, +oş (lecu îşi încărcă

puşca, oc)i cerbul şi bang, trase dar nu nimeri ţinta.Dar nu numai cerbul auzise c)emarea. Bn lin mare sosi dintre copaci în salturi

mari, ling&ndu#şi buzele la g&ndul că va m&nca cerbul. Îl văzu pe +oş (lecu şi#l privim&r&ind. (cum însă puşca lui moş (lecu era descărcată. <i atunci, repede, îşi scoasefluierul şi imită răgetul leului de munte. Linul se sperie şi dispăru în pădure.

Dar nu numai linul auzise răgetul. % leoaică flăm&ndă, crez&nd că leul găsise o pradă bună, apăru în faţa lui +oş (lecu. Începu să m&r&ie. Dar +oş (lecu scoaseimediat fluierul şi imită ursul cenuşiu. Leoaica se sperie şi o luă la fugă.

Dar nu numai leoaica auzise glasul ursului. Bn urs mare care trăia singur în pădurealergă cu inima plină de bucurie. Dar nu găsi nici o ursoaică. Îl găsi în sc)imb pe +oş(lecu. 'otuşi îi păru bine şi îi m&ncă. (sta îi trebuiaM e lăudase prea mult.

Inica0ii catehetice


/rima povestire vrea să răspundă oarecum la întrebarea: Cum ar arăta lumeadacă toţi ar spune adevărul!"

/rin căştile sale fermecate Aigi face o eperienţă.Cunoaşterea g&ndirii oamenilor este fără îndoială necesară dacă vrem ca viaţa să se

desfăşoare în loialitate şi înţelegere.% lume tot mai mult bazată pe ipocrizie, pe falsitate, riscă să se golească de orice

valoare şi să se distrugă.Desigur este greu să trăieşti în adevăr, dar este mai sigur, şi în orice caz mai

constructiv.

# ( doua povestire învaţă că adevărul este mai important în primul r&nd pentru sine.>istă persoane care ţes în -urul lor o p&nză at&t de deasă de minciuni, înc&t îşi pierd

orientarea şi sf&rşesc prin a nu mai şti nici măcar cine sunt. Cred în propriile invenţiişi, de obicei, o termină rău.

( se masca, a eagera, a se lăuda, a inventa înt&mplări stranii pentru a#i impresiona pe prieteni sunt simptome de prostie care distrug şi relaţiile de prietenie.

Pentru dialog

După povestire, cate)etul poate aprofunda tema cu c&teva întrebări. De eemplu:# Dacă am avea toţi căşti Uon*" ca Aigi, ar fi mai bine sau ar fi mai rău! De ce!# >ste necesar să spunem întotdeauna adevărul! De ce!# /ovestiţi vreo înt&mplare din viaţa voastră în care v#a venit foarte greu.# Care sunt minciunile cele mai dese între colegii voştri! /ot fi -ustificate!# Cunoaşteţi pe cineva care se aseamănă cu +oş (lecu!# %are de ce at&ta lume simte nevoia să se laude, să eagereze, să se scoată în

evidenţă invent&ndu#şi calităţi care le lipsesc!



# Ei s#a înt&mplat vreo dată să spuneţi minciuni sau să faceţi promisiuni mincinoase,care viaţă consacrată#au prins apoi ca într#o capcană din care nu mai ştiaţi apoi cum săieşiţi! /ovestiţi apoi comentaţi împreună pe scurt.

Pentru activitate

N ă scrie pe un carton cu litere mari: (D>EWHBL >... şi fiecare copil să adauge înmod liber definiţia sa. Copiii să fie îndemnaţi să scrie tot ce vor, asta îl va a-uta şi pecate)et.

N 'ot grupul s#ar putea anga-a pentru Uo săptăm&nă de adevăr", de trăit în -oc şi încelelalte momente.


Cu cei mai mari se poate povesti lepădarea lui /etru în curtea pretoriului 2Cf. Luca,8K#7, insist&nd mai mult asupra privirii lui 3sus.

În paralel, cate)etul să scoată în evidenţă atitudinea lui 3sus, care este adevăr, faţă defarisei. ( avea o conştiinţă Uadevărată" înseamnă a accepta privirea lui 3sus. 'ema

poate fi mai pe larg dezvoltată în /ostul +are.

NNN

SE$U'I# 2U'RURI2OR

(zi oamenii trăiesc seduşi de lucruri: a avea l#a sufocat pe a fi. #a creat impresia cădeşi părinţii şi educatorii au păstrat o formă oarecare de devoţiune, de credinţă, deentuziasm, sunt tot mai puţin copiii şi tinerii care să le urmeze eemplul. eîndepărtează mereu de ceva universal, care implică nu numai omenirea şi cosmosul

pentru a#şi pune inima doar în micile sentimente, în automobil, în televizor, într#o casăa lor, în )aine.

Copiii formaţi de civilizaţia noastră devin tot mai puţin credincioşi, au puţinăîncredere, în sc)imb sunt mai lipsiţi de lucruri: acelea pe care au o publicitateindecentă le impune. (şa zisul consumism este foarte răsp&ndit şi seduce încontinuare: este noua religie. >ste o ispită care încătuşează pe om de lucruri. Dacă cuani în urmă era ispita claselor privilegiate, astăzi este a tuturor. În special copiii şitinerii sunt ispitiţi, căci fiind scufundaţi într#o lume a lucrurilor însufleţite, iar pe planafectiv încon-uraţi de un pustiu, nu pot face altceva dec&t, cresc&nd, să se adaptezeambientului: şterg înregistrările iubirii de la început şi le înlocuiesc cu neliniştea de a

poseda. Ca de altfel toţi adulţii pe care îi au în -ur. $ecazul este că totuşi copiii aunevoie de iubire şi de religia adevărată. $u de posedare.

'ema poate fi dezbătută la cate)ism pornind de la simple povestiri de tipul celor careurmează.

75" Tonina şi z:na



Într#un sătuc curat şi liniştit, trăia fericit o fetiţă foarte săracă pe nume 'onina. Casaei nici nu avea uşă şi ea nu purtase niciodată pantofi.

Într#o dimineaţă, pe c&nd mergea la f&nt&nă după apă, se înt&lni cu z&na. UJună ziua,doamnă z&năM" salută 'onina cu bunătate. >ra o fetiţă frumoasă şi bună şi oamenii seg&ndeau că va putea găsi un soţ de treabă, aşa cum merită.

UJună ziua, 'onina, ce faci! >şti întotdeauna mulţumită!"Uinceră să fiu, doamnă z&nă, sunt mulţumită, dar..."UDar ce!"U(ş fi mai mulţumită dacă în loc să stau într#o colibă, aş avea şi eu o căsuţă".Uă fii întotdeauna cuminte, 'onina, şi vei avea căsuţa pe care o doreşti".În ziua următoare, 'onina se trezi foarte t&rziu. $u mai dormise niciodată aşa de

bine. >i da, pentru că paiele tari şi înţepătoare pe care dormea, deveniseră o salteafoarte moale. C&nd desc)ise oc)ii crezu că visează. e afla într#o cameră frumoasă cu

perduluţe la ferestre. Din camera alăturată venea un miros de plăcinte. 'onina sări bucuroasă din pat şi descoperi că nu era un vis. (vea o căsuţă frumoasă. +ai mult, ceamai frumoasă din sat.

(lergă la f&nt&nă să#i mulţumească z&nei.0&na era de-a acolo şi aştepta.UJună ziua, 'oninaM Ce mai faci! >şti mulţumită cu căsuţa ta!"U%) da, z&nă bună, sunt foarte mulţumită de căsuţă, dar..."UDar ce#i!"U(ş mai mulţumită dacă aş avea în curte vreo găină care să#mi facă vreun ou pentru

scrob".Uă fii totdeauna cuminte, 'onina, şi ai să ai şi găinile".Înc)ipuiţi#vă bucuria 'oninei, c&nd a doua zi dimineaţa, fu trezită de cotcodăcitul

găinilor albe, roşii şi tărcate care scormoneau în faţa casei./lină de bucurie, fetiţa alergă la f&nt&nă.UJună ziua, z&nă bună, nici nu ştiu cum să#ţi mulţumescM"UJună ziua, 'onina. Cum o mai duci acum!"U;oarte bine, dar..."UDar ce este!"UBite, cred că ar fi mai bine dacă aş avea o văcuţă care să#mi dea lapte, în fiecare

dimineaţă."ă fii totdeauna cuminte, 'onina, şi am sa#ţi dau văcuţaM"În dimineaţa următoare, 'onina fu trezită de mugetul văcuţei albe cu pete roşii care

dorea sa fie mulsă. 'onina nu mai înceta s#o m&ng&ie. (cum îşi dădu seama că văcuţa,cu albul acela pătat, avea )aina mai frumoasă dec&t roc)ia ei ponosită. De aceea seduse la f&nt&na cu un pic de tristeţe.

0&na o primi cu un z&mbet.Juna ziua, 'onina, e mai frumoasa viaţa acum!"+mm...'rebuie sa#ţi mulţumesc pentru at&tea, dar..."Dar!"Cred ca aş fi mai mulţumită dacă as avea o răc)ita alba cu buline roşii..."ă fii totdeauna cuminte, 'onina, şi vei avea răc)ita nouaM"

( doua zi, desc)iz&ndu#şi oc)ii, 'onina găsi l&ngă pat, o răc)ita albă cu buline roşii,ciorapi de mătase, pantofi cu filigran de argint, un şirag de perle strălucitoare, cercei

cu smaralde. De uimire, rămase cu gura desc)isă. Îi trebui mult timp ca să se îmbraceşi pentru prima data în viaţa ei uita rugăciunile de dimineaţa.

e duse fără graba la f&nt&na. +ergea încet, legăn&ndu#se ca sa i se vadă mai bine)ainele şi bi-uteriile. ;etele din sat o priveau cu o oarecare invidie şi admiraţie.;emeile, văz&nd#o merg&nd cu capul sus, zicea:

3a uitaţi#va la 'oninaM /arca ar fi regina satuluiM"'onina, care auzise tot, privea în -ur cu m&ndrie şi îng&mfare. La f&nt&na ca de

obicei, aştepta z&na.Juna ziua, 'onina. (cum eşti mulţumită!"'onina privi z&na cu un pic de ironie şi at&ta m&ndrie.$u mă mai c)eamă 'onina. (cum sunt regina satului". (ş vrea..."0&na îi întoarse o privire do-enitoare.Lucrurile pe care ţi le#am dat ţi#au sc)imbat inima, fata mea. (i devenit m&ndră.

/entru aceasta vei pierde tot: casa, găini, văcuţa şi roc)iţa. (dio regina satului"M"0&na dispăru pentru totdeauna şi 'onina se văzu l&ngă f&nt&na la fel de săracă şi

amăr&tă ca la început.;rumos îmi mai şade", se g&ndi ea. Cine ştie la ce as fi a-uns cu m&ndria şi prostia

care îmi intraseră în inima".

77" 'ea mai mare caă in lume

% familie numeroasă de melci lima trăiau pe o varză mare şi gustoasă. e mişcauîncet din frunză în frunză cu casele în spinare în căutarea frunzelor fragede şi moi.Într#o zi un melc mititel îi zise tatălui sau: C&nd voi fi mare vreau sa am cea mai

mare casă din lume".Ce zici tu este o prostie foarte mare." îi răspunse tatăl, care era melcul cel maiînţelept al grupului. (numite lucruri sunt mai bune mici" şi povesti aceastaînt&mplare:

>ra odată un melc mititel care, într#o zi, eact ca şi tine îi zise tatălui sau: C&nd voifi mare vreau să am cea mai mare casă din lume."

(numite lucruri sunt mai bune mici" îi spuse tatăl lui. ă faci în aşa fel ca aceacasă pe care o porţi în spate să fie c&t mai mică şi mai uşoară de purtat."

Dar melcul cel mititel nu a voit să#l asculte, şi ascuns sub o frunză mare, începu sase sforţeze în coc)ilia lui, să se întindă dintr#o parte în alta p&nă ce reuşi să descopere

cum să#şi mărească coc)ilia.<i aşa coc)ilia lui începu să crească, şi să crească, şi toţi melcii care trăiau pe aceavarză spuneau: 'u ai cea mai mare casă din lume."

+elcul îşi continua efortul: împingea, se întindea... p&nă c&nd într#o zi văzu că are ococ)ilie c&t un pepene. (poi, cu mişcări speciale ale cozii învăţă să creeze maricupole ascuţite şi c)iar să deseneze şi să coloreze foarte frumos interiorul.

(cum melcul era sigur că are cea mai mare casă din lume. >ra m&ndru de acestlucru.

Într#o zi doi fluturi trecură pe acolo în zbor: /riviţiM", zise unul dintre ei. %catedralăM". $u", răspunse celălalt, este un circ mare". $ici nu şi#ar fi putut

înc)ipui că este o coc)ilie de lima.% familie de broaşte în drum spre o baltă îndepărtată, se opri înmărmurită.

$u văzusem niciodată ceva at&t de etraordinarR, povesteau mai t&rziu rudelor.RBn melc mic cu o coc)ilie c&t un tortMR

Dar melcii terminaseră de m&ncat varză. +ai rămăseseră doar lu-erii frunzelor şiluară decizia să se mute pe o altă varză. Dar, vai, melcul cel mic nu se mai puteamişca. Casa îi era de acum prea grea. ;u lăsat să se descurce singur şi, cum nu maiera nimic de m&ncare, muri de foame. $u rămase din el dec&t coc)ilia, dar şi ea dupăun timp căzu şi se sfăr&mă.

+elcul cel mic îşi ştergea lacrimile. (poi îşi aminti de propria lui casă şi se )otărî:(m s#o păstrez totdeauna mică şi c&nd voi fi mare, voi merge unde o să#mi placa."<i aşa într#o zi plecă să vadă lumea. Bnele frunze se legănau uşor în v&nt, altele

at&rnau grele ating&nd păm&ntul. +ugurii fragezi erau dulci şi proaspeţi în rouadimineţii.

+elcul lima era foarte fericit. <i c&nd cineva îl întreba: RDar cum de ai o casă aşade mica!R, povestea istoria cu cea mai mare casă din lume.

Inica0ii catehetice


/ericolul cel mai grav al educaţiei este acela de a nu pune destul accentul pecalitatea vieţii şi de a#i lăsa astfel pe copii sa înveţe ca adevăratul scop al vieţii constaîn a smulge şi a acumula c&t mai multe lucruri posibile. Copii sunt fascinaţi delucruri şi de competivitatea care se naşte din posedarea mai multor lucruri dec&t alţii.> nevoie de multă delicateţe pentru a#i conduce pe copii la descoperirea unei ierar)iide valori diferite şi mai înalte, fără a privi negativ lucrurile, dar acord&ndu#le rolul de

mi-loace" pe care îl au. Cele doua povestiri pun în lumina mai ales acest aspect.N$eliniştea de a poseda duce totdeauna la m&ndrie: este tema primei povestiri.

'onina nu cere lucruri rele: a avea tot ceea ce este necesar pentru o viaţa corecta.0&na nu dezaprobă dorinţele fetei. Dar 'onina se sc)imba: uita rugăciunile, devinem&ndra, nu#şi mai poate controla dorinţele. $u mai este ea cea care poseda lucrurile,dar lucrurile sunt acelea care o poseda. Cine ştie la ce aş fi a-uns!" se întreabă'onina la sf&rşit. ;aţa ascunsă a banului şi a bogăţiilor constă tocmai în a provocanelinişte şi frenezie care îi fac pe oameni să uite ca eistă valori şi virtuţi mult maiimportante şi mai satisfăcătoare.

N( doua povestire, luată dintr#o poveste de Leo Lionni, insista asupra prostieivanităţii. Dacă scopul vieţii este a avea Rcasa cea mai mare din lumeR în faţa căreia

poate ca cineva şi#ar arăta admiraţia şi ar simţi o oarecare invidie, se pierde desigur ceva foarte important. +elcul din povestire pierde libertatea de mişcare, de a trăi cuceilalţi, de a admira frumuseţile naturii.

Pentru dialog

Cu a-utorul unor întrebări simple, cate)etul poate conduce pe copii la înţelegereacelor doua povestiri. De eemplu:

#Credeţi ca este posibila o înt&mplare ca aceea a 'oninei!



#Ce i se înt&mpla 'oninei, c&nd devine bogata! Cum se poate numi noua eicomportare!

#Ce lucruri importante începe să uite 'onina!#Cum a#ţi înc)eia voi povestirea!#În ce constă greşeala melcului care voia să aibă cea mai mare casă din lume!#Cum ar fi putut folosi efortul şi inteligenta pierdută în construirea unei case

splendide dar nefolositoare!#>ista, după părerea voastră, persoane care fac ca 'onina sau ca melcul care voia

să aibă cea mai mare casă din lume! Ce fel de viaţa duc!#Dacă a#ţi înt&lni z&na, ce i#aţi cere!#Care este ultimul lucru pe care l#aţi cumpărat, şi de ce!#Ce planuri aveţi pentru c&nd veţi fi mari"!#Cum trăiesc oamenii care dau mare importanta banilor!#Cunoaşteţi pe cineva care, după voi, foloseşte banii în mod corect!

Pentru activitate

N/ovestirea 'onina şi z&na" poate fi -ucată. Copiii ar putea găsi elemente maiactuale, în loc de casa, găini şi văcuţa, iar z&na s#ar putea numi Doamna /ublicitate".#ar putea face şi o anc)etă cu întrebarea: Dacă aş avea un milion aş...".Hăspunsurile ar putea fi comentate împreună.

N(r fi semnificativ sa fie invitaţi copiii să renunţe la ceva superfluu şi să#l pună în

comun. În a doua etapa să se decidă cum să fie folosite acestea în mod RcorectR.+ulte organizaţii şi reviste misionare propun acţiuni interesante în favoarea

popoarelor celor mai nenorocite. Arupul ar putea adopta un astfel de program.


N3sus a povestit parabola despre bogatul şi Lazăr cel sărac.2Luca 45,47#G4

N(ltă dată 3sus a înt&lnit un t&năr care îndeplinea toate condiţiile ca să devinăucenicul lui: era bun, evlavios, drept. Dar, în fata deciziei dacă invitaţia lui 3sus valoramai mult dec&t restul, renunţa şi se întoarse trist acasă. >ra prea bogat.

2Cf. +atei 45,47#G9S% $ES'OPERI6 PROFEII

/ovestirea pe care o prezentam are o semnificaţie foarte simplă: în comportamentulunora putem descoperi uneori semnificaţii şi motivaţii care ne pot a-uta sa trăim mai

bine, sau care ne pot c)iar apropia de marile semnificaţii religioase ale eistenţeiomeneşti.

Desigur, acest lucru se poate înt&mpla dacă avem răbdarea şi capacitatea saînţelegem secretul" acestor oameni. Cu siguranţa mai eista şi azi profeţi. ă neîntrebăm cu sinceritate dacă ştim să primim mesa-ul lor.

79" Secretul unei mor0i

>ra o zi groaznică în ţara ;ără#nume". Eenise prin părţile acelea un balaur uriaş.>ra puternic şi fioros şi începu sa devasteze sate şi oraşe.

'oţi se temeau şi noaptea nu ieşea nimeni din casa. +ulţi nu ieşeau nici ziua. Bşileerau zăvor&te: copiii nu mai mergeau la şcoală, părinţii nu voiau sa#i lase afara la

-oacă.>ra o ţară cu oameni simpli. $u mai fuseseră astfel de probleme. 'oţi trăiau în paceşi nici nu aveau nevoie de armata şi de poliţie.

Hegele îi aduna pe consilieri şi ceru un sfat. 'oţi erau bătr&ni şi se scărpinaudegeaba în cap. $u ştiau ce e de făcut.

În sf&rşit unul dintre ei zise: +aria ta, de ce nu trimitem împotriva balauruluicavaleria!"

Dar voi sunteţi cavaleria", răspunse regele.(, da uitasem."ă c)emăm cavaleria regelui vecin", propuse un altul.

Dar n#avem un ban pentru a#i plăti", constată cu modestie regele.(m găsitM" strigă trezorierul, care se credea cel mai înţelept.ă formăm o armata din poporul nostru."Dar sunt toţi ţărani, meşteşugari şi negustori", zise regele.timulaţi de cura-ul regelui, vor forma o armată puternică."Decizia fu adoptată. Hegele ;ără#nume" avea o armată care să se lupte împotriva

balaurului.Decizia fu vestită în toate satele, casele şi colibele din regat. 'oţi bărbaţii care nu

aveau motive serioase, nici prea bătr&ni, nici prea tineri, trebuiau sa#şi lasefamiliile şi sa se înroleze în armata regelui. Hegele declara război balaurului. /oporul

răspunse cu )otăr&re şi devotament. 'oţi bărbaţii, înarmaţi p&nă în dinţi, se mişcarăîn detaşamente, brigăzi şi batalioane disciplinate.

$umai un ţăran t&năr refuzase sa se înroleze. 'rimisese regelui în mod foarte demno scrisoare în care îi arăta ca este o mare onoare pentru el să fi fost invitat să facă

parte din armata regală, dar trebuia să renunţe. >ra o fire pacifică, spunea el. $u voiasa poarte arme, nici măcar împotriva unui balaur. pera că +aiestatea a să#lînţeleagă, şi îi ura multa sănătate şi o viaţă lungă şi fericită.

Hegele se înfurie. $imeni nu poate refuza intrarea în armata mea. Dacă toţi ar g&ndi aşa, nu ar mai eista armata regală." <i porunci unui detaşament de soldaţi sameargă şi sa#l prindă pe acel ţăran. C&nd fu adus, regele se mira de faptul ca era aşa de

t&năr.De ce nu vrei să iei parte la lupta împotriva balaurului!"E#am eplicat de-a. $u pot purta arme împotriva nimănui. unt un pacifist."Dar pentru a menţine pacea noi trebuie sa ne înarmăm împotriva balauruluiM"+aria Eoastră, eu am -urat să nu ridic arma împotriva nimănui", replică ţăranul

care nu prea se pricepea la balauri.Hegele întreba: (i -urat! Cui i#ai -urat!"0&nei", răspunse ţăranul fără teamă.Cui!"0&nei. >ste regina Înţelepciunii şi trăieşte într#o peşteră l&ngă r&u. >a m#a învăţat

totul, în copilărie. % respect foarte mult şi nu ucid nici o fiinţa vieR.



Hegele se g&ndea numai la armata lui şi de aceea porunci: RDuceţi#l de aici şieecutaţi#lMR.

oldaţii eecutară ordinul. C&nd se răsp&ndi zvonul nimeni nu mai îndrăzni sa nu sase înroleze în armata regelui.

(şa#zisul război împotriva balaurului a durat ani şi ani. 'ot regatul fu devastat detrupe. (t&t de mult sa prelungit războiul ca regele fu nevoit sa c)eme şi pe copiii

primilor soldaţi. La început ei străbăteau ţară în căutarea balaurului, dar nu#l găsiră.Dispăru#se pur şi simplu. şi nimeni nu mai vorbea de balaur. Dar soldaţii prinseserăgust pentru arme. Începură violenţele ca urmare a neînţelegerilor dintre generali.(ceştia nu mai ştiau cum sa )rănească at&ta armata, unde sa#i cazeze. igur ca şisoldaţii îşi făceau de cap: se luptau între ei. La sf&rşit o parte din armata se răzvrătiîmpotriva regelui pentru a#l urma pe trezorier, care voia sa devină el rege. +ulţioameni îşi pierdură viaţa.

După mulţi ani de lupta, regele şi trezorierul erau am&ndoi obosiţi şi bătr&ni. (cumse întrebau: RCum putem pune capăt războiului!R, pentru ca este mai uşor de începutun război dec&t de oprit.

Într#o zi, regele şi trezorierul s#au înt&lnit să discute cum sa oprească groazniculmasacru.

Bn consilier bătr&n, unul dintre puţinii care mai putea g&ndi,zise: R+aiestate, îmi aduc aminte ca am auzit vorbindu#se despre o z&na care traiste

într#o peştera l&ngă r&u. Dacă mergem la ea, poate vom afla cum sa oprim războiulR.0is şi făcut. erviciul secret al regelui găsi peştera. Hegele şi trezorierul merseră

împreuna. Jătură politicoşi într#o stalactita şi aşteptară. După un sfert de ora apăru ofemeie foarte frumoasa cu parul de aur şi o )aină de mătase în culoarea curcubeului.

/e cine căutaţi!", întreba z&na cu un glas dulce.% z&nă a înţelepciuniiM", spuse regele. $u ştim cum să punem capăt războiului

început."Dar eu am dezvăluit de-a acest secret", răspunse z&na. >u nu#l pot dezvălui a doua

oară. Întrebaţi#l pe omul căruia i l#am spus."Dar cine este acest om, ca sa mergem sa#l întrebam!">ste un t&năr, un om paşnic. Îmi -urase ca va trai respect&nd secretul pe care i#l

dezvăluisem. $u ştiu cum se numea".'rezorierul se umplu de indignare şi striga: >u ştiu de cine este vorbaM", şi se

întoarse spre rege: > vorba de acel ţăran pe care l#ai condamnat la moarteM (cel t&năr care nu voia sa se înarmeze împotriva balaurului."

Hegele rămase tăcut. $u#l uitase pe t&năr.'rezorierul, tot mai furios, scoase sabia şi o îndrepta împotriva regelui: $ebun ce

eştiM '&nărul acela avea secretul şi la#i decapitat. (cum nu vom afla secretulM"Hegele îşi trase şi el sabia, apoi privindu#l pe trezorier îi spuse: 'e înşeli. ecretul a

fost revelat, dar noi nu l#am înţeles Cu moartea lui el ne#a revelat secretul vieţii." pun&nd acestea, regele arunca spada şi se îndepărta încetişor.

Inica0ii catehetice

Experienţa ascunsa în povestire

N%rice persoana este în acelaşi timp o valoare şi un mister. În fiecare dintre noieistă un secret1 toţi purtam în noi un mesa- %amenii cu adevărat mari, poarta în viaţalor un mare mesa-. %amenii lui Dumnezeu devin RtransparenţaR lui Dumnezeu.

În povestirea noastră a fost încredinţat un secret unui om care l#a RtransmisR cu viaţalui, cu moartea lui. Ceilalţi nu l#au înţeles imediat1 dar mai t&rziu, medit&nd, cineva aînţeles mesa-ul.

N<i Dumnezeu s#a folosit totdeauna de oameni pentru a RvorbiR oamenilor, pentru atrimite omenirii mesa-ele ale. Credinţa trece din om în om. (ceasta este misiunea

profeţilor. şi mulţi profeţi au mărturisit cu viaţa şi cu moartea lor secretul pe care îl purtau altora din partea lui Dumnezeu.

N(cesta a fost şi destinul lui 3sus: omul drept, ;iul lui Dumnezeu, care purta în elsecretul vieţii şi l#a revelat celor mici, celor simpli, celor care nu t&n-eau după putere,dar îşi trăiau în bunătate şi sinceritate viaţa de toate zilele. 3sus a revelat secretul sau în;ericiri: un mesa- care întoarce pe dos logica puternicilor lumii. (cest mesa- nu a fostînţeles şi 3sus a fost condamnat la moarte. Dar din acel moment mesa-ul sau a devenito forţă irezistibila şi 3sus învie pentru ca >l însuşi era cuv&nt de viaţă. 3ar cei careurmează eemplul lui devin martori ai vieţii, ai veşniciei.

NJalaurul este tot ceea ce deran-ează viaţa. >ste păcatul care se t&răşte în acţiunileomeneşti, împiedic&ndu#i pe oameni să trăiască în pace.

Hegele care nu vede şi nu înţelege suntem noi, c&nd nu vrem sa#l ascultam pe 3suscare ne arată calea de urmat şi ni se oferă ca model de viaţa.

'oată viaţa lui 3sus este cuv&ntul lui Dumnezeu către oameni. Eiaţa şi cuvintele lui3sus formează o unitate: mesa-ul lui Dumnezeu către oameni. Eiaţa şi cuvintele lui 3sussunt Juna Eestire, >vang)elia, alianţa pe care Dumnezeu a înc)eiat#o nu numai cu

poporul lui 3srael, dar cu toată omenirea.Hăzboiul este lipsa păcii în relaţiile zilnice 2la şcoală, acasă, în grup, deci invidiile,

geloziile, ambiţiile. %dată porniţi pe calea neînţelegerii, e greu de făcut cale întoarsă.ecretul consta în a#l privi pe 3sus şi a#l lua ca model. (cum, orişiunde vedem un om,de orice naţionalitate sau religie ar fi, putem sa#i spunem: Dumnezeu a spus pentru tineun cuv&nt, un secret de viaţa. 3sus, care a trăit pentru tine şi a murit pentru tine, care afost înviat din moarte pentru tine, este Cuv&ntul lui Dumnezeu pentru tine.

Pentru dialog

NCate)etul să se convingă dacă s#a înţeles povestirea, mai ales finalul. Aestul regeluieste foarte important.

N( doua fază consta din actualizarea povestirii.#De ce alcătuieşte regele o armata!#De ce refuză ţăranul sa se înarmeze!#Care era secretul pentru oprirea războiului!#Cunoaşteţi persoane care acţionează ca ţăranul din povestire! Cine, de eemplu.!#Care era secretul lui 3sus!#Care este secretul +aicii 'ereza, al /apei, al preotului! Dau ei mărturie cu viaţa

lor!#(veţi şi voi un secret! Care! Ce războaie ar trebui sa opriţi!



Pentru activitate

N/ovestirea are toate elementele pentru a fi recitată şi pusă în scena. e poate facedin ea un adevărat RrecitalR, dacă actuali# zarea mesa-ului este pusă în scena.

Ne poate pregăti un carton cu scrieri şi cola-e, Rprofeţii tipului nostru şi secretul

lorR1 Rsecretele publicităţiiR 2secretul frumuseţii, al forţei, etc. 3n centru va fi Rsecretullui 3susR.


În evang)elia lui +atei 2ş8,G5 eista o analogie cu povesti# rea noastră. utaşul caresta sub cruce, văz&nd cum a murit 3sus, a zis: RCu adevărat omul acesta era ;iul luiDumnezeuMR.

UN$E ESTE FERI'IRE#

Căutarea fericirii este probabil unul din idealurile cele mai mari ale omului. 3n oricecaz astăzi pare sa fi devenit primul. /ublicitatea şi mi-loacele de informare, cu ofrecventa obsedantă, arată o fericire bazată pe ban, succes, frumuseţe, )edonism. ecreează uşor în copii şi tineri o confuzie. 3au drept fericire RplăcereaR, distracţia,satisfacţia simţurilor oricum s#ar prezenta. R ( se distra R a devenit un fel de porunca,un mira- continuu. /ovestirile scurte pe care le prezentam ar putea servi tocmai latratarea aceste teme cu copiii şi tinerii.

7@" 'opacul morocăno

$u era c)iar aşa de frumos. (vea trunc)iul scorţuros, iar crengile cam ra)itice şifăcea nişte mere acre pe care nu le m&nca nimeni. Dar partea cea mai rea eracaracterul. 'oată ziua se pl&ngea. (lături de copac era un gard viu care nu mai puteasuporta. >ra primăvară şi copacul continua sa murmure: R(i sa vezi ca în seara asta va

ploua, poate şi m&ine. (poi va sufla v&ntul şi#mi va rupe c&teva crengi...RDar e aşa de bl&nd v&ntul de primăvară", răspundea gardul viu.Copacul însă continua sa se lamenteze: /ăsările acelea ur&cioase îşi vor face cuibul

în ramurile mele şi#mi vor m&nca mugurii...".În felul acesta se pl&ngea ore în sir: c&mpul va fi numai noroi, vacile şi iepurii îi vor

distruge coa-a, iarba îl va g&dila tot timpul şi aşa tot mai departe. /entru gardul viu era

un adevărat c)in. De aceea decise sa facă ceva ca sa se termine odată cu lamentărilecopacului.'rebuie sa ştiţi ca cel mai bun prieten al gardului viu era o cioară care deseori se

oprea după pr&nz şi cina ca sa mai sc)imbe o vorba. Aardul viu eplica ciorii cazul:RCum sa fac sa tacă odată copacul acesta!R

Cioara începu sa se g&ndească, apoi zise: RCopacul nu are un motiv adevărat pentrucare sa trăiască, iată de ce se pl&nge tot timpulR.

RDar unde se afla acest motiv!RDe obicei, c)iar sub nas"./rimăvara lăsă locul verii şi gardul viu se făcu verde. Ca totdeauna regina nopţii i se

încolăcea pe spate, înveşm&nt&nd#o cu florile ei parfumate. (lbinele zumzuiau în aerulcald.

Copacule", întreba într#o zi gardul viu, care este lucrul cel mai neplăcut din viaţata!"

Copacul se g&ndi puţin apoi şopti cu un glas trist: Lucrul cel mai rău este ca nu placnimănui. unt prea ur&t. ;lorile mele se ofilesc imediat, frunzele mele nu suntfrumoase, iar merele mele sălbatice au un gust oribil."

Dar toate astea se pot remedia uşorM", eclama gardul viu. (ş putea sa#i spunreginei nopţii sa crească pe trunc)iul tău şi astfel crengile tale ar fi încărcate cu flori

parfumate şi frunze verzi. ingura problema e că...ea nu vrea. 0ice ca te văicăreşti preamult".

Copacul tăcu. (poi zise: Dacă promit sa nu mă mai pl&ng, ai putea s#o convingi săcrească în -urul meu!"

Dacă nu te#ai pl&nge timp de un an întreg, poate va accepta",răspunse gardul viu.(stfel, pentru un an întreg, copacul nu se mai pl&nse niciodată. $ici c&nd veni

seceta, nici c&nd căzu o zăpadă straşnică şi nici c)iar atunci c&nd iepurii îi rodeaucoa-a. Într#o zi frumoasă de primăvară, regina nopţii scoase un mugure. e înfăşura petrunc)iul copacului şi a-unse p&nă la crengi. C&nd v&ntul din iunie scutura petalelemărului, regina nopţii îşi desc)ise florile albastre şi albe, şi copacul deveni cel maifrumos dintre toţi copacii grădinii. Din ziua aceea nu s#a mai pl&ns. $ici măcar odatădeloc. Într#o după amiaza de iarna, cioara se duse la gardul viu.

$u am mai auzit copacul sa se pl&ngă. % fi găsit vreun motiv pentru viaţa. Care ofi!"

Du#te şi întreabă#l", îi răspunse gardul viu.Cioara zbura p&nă acolo şi întreba copacul ce motiv a găsit pentru viaţa.$u pot vorbi acum, trebuie s#o prote-ez pe regina nopţii de v&ntM".Dar a uscat acum în timpul iernii."(cum este aşa", răspunse mărul. Dar se spri-ină de mine ca s#o apar p&nă la

primăvara. <i atunci va înflori din nou, mai frumoasă dec&t anul trecutR. Cioara şi gardul viu s#au bucurat foarte mult auzind mărul vorbind aşa. Aăsise un

motiv pentru viaţă şi nu mai trebuia sa se pl&ngă.

7C" Omul care căuta /ericirea

Îşi pusese în g&nd un singur lucru: sa găsească fericirea. De mic copil, Aiambattista

'orri nu se g&ndea la altceva. Dacă îl întrebau: RCe vei face c&nd vei fi mare!R,răspundea: R;otbalistMR sau RolistMR, sau RBn actor renumitMR.

3 se părea ca acestea ar fi meserii fericite. (ctorii şi soliştii nu z&mbesc oaretotdeauna cu G de dinţi! e îndoieşte cineva de fericirea lor!

C&nd se făcu mai mare, Aiambattista înţelese ca lucrul cel mai important pentru a fifericit era banul. 3ntra în lumea afacerilor

şi, muncind zi şi noapte, ca un nebun, reuşi sa a-ungă foarte bogat.'oţi îl c)emau R<efulR, se plecau cu reverenţă în fata lui. Dar nu era deloc fericit.

'răia terorizat de g&ndul ca cineva iar putea lua banii sau ca va da faliment.3#a venit o idee. R;ericirea consta în călătorii şi toţi cei care călătoresc sunt fericiţiR.

0is şi făcut. coase toţi banii din banca şi începu sa colinde lumea în lung şi#n lat. %încon-ura de G7 de ori. La sf&rşit era obosit şi plictisit, nicidecum fericit.

Îşi zise: R+ă fac un scriitorM (şa am sa fiu fericitMR. Începu sa scrie romane de mii de pagini. În c&ţiva ani, cărţile lui se vindeau în toată lumea şi deveni celebru. C)ipul luifu pus pe revista R'3+>R. Dar se simţea singur şi dezamăgit. Lumea citea cărţile lui,dar nimănui nu#i păsa de eistenţa lui.

Eiaţa n#are nici un sens. ;ericirea nu eistăM" îşi zise mestec&nd g&nduri tot maicumplite. e )otărî sa#şi pună capăt zilelor: sa se arunce înaintea trenului.

?otăr&t s#o termine odată cu viaţa asta care nu avea nici un strop de fericire, seîndrepta spre gara. C&nd a-unse acolo tocmai sosise un tren cu navetişti. tătea pe

peron privind cum coboară lumea. (lături de el se oprise o femeie t&nără care ţinea în braţe un copil foarte vioi. Bn muncitor t&năr coborî din tren cu o geanta uzată şi, îndatăce zări femeia cu acel copil, se îndrepta spre ea. Copilul îi sari în braţe şi toţi trei seîmbrăţişară cu o bucurie aşa de mare ca a-unse o picătura şi în inima lui Aimbattista.#au urcat apoi într#o maşină vec)e şi mica ce porni tuşind pe strada.

ra odată un patron de fabrică ce avea o grea problemă. 0ilnic se fura din materiale.( anga-at o societate specializată de detectivi care să urmărească pe muncitori. Cei maimulţi dintre muncitori îşi goleau îndată buzunarele şi genţile in care duseserăm&ncarea. 3ată însă un muncitor, la terminarea orelor de lucru, ieşea pe la poartă cu oroabă plină de gunoaie. /aznicul pierdea o -umătate de oră ca să caute între acelegunoaie dacă nu cumva s#a furat ceva din fabrică. Dar nimic. 3ntr#o zi pazniculeasperat, îl întrebă: <tiu că înv&rţi ceva1 zilnic trebuie să caut o -umătate de oră

printre gunoaie in roabă si nu găsesc nimic. imt ca înnebunesc. pune#mi ce afacerifaci şi îţi -ur că n#am să fac raport."

+uncitorul dădu din umeri şi zise: > simplu, eu fur roabe."

Inica0ii catehetice


>istă un refren care se înt&lneşte în cele trei povestiri: ;ericirea este de obicei sub

nas...dacă ştim s#o descoperim".N /rima povestire prezintă acel tip de persoană care se poate înt&lni des: cel care nueste niciodată mulţumit, care găseşte defect în toţi şi în toate, care nu a zis niciodată înviaţa lui: > frumosM JravoM". >istă multe persoane care sunt mereu morocănoasefăc&nd viaţa altora şi în special a lor insuportabilă. R( găsi un motiv pentru viaţăR1spune povestirea, Rînseamnă a găsi fericireaR. Bn scop, un ideal, o misiune, o ţintă: nutrebuie uitat niciodată că acesta este un element de neînlocuit pentru fericire. %mulcare are un sens, o direcţie se simte realizat, mulţumit.

N ( doua povestire arată că >istă totuşi scopuri iluzorii şi c)iar false. >le absorbviaţă şi putere, promit mult şi nu dau nimic. 3dealul propriu trebuie ales cu atenţie. $u

tot ce străluceşte dă şi fericirea.



N( treia povestire este o c)emare la căutarea esenţialului. $u înţelegem deloc sensulvieţii proprii dacă credem că viaţa aceasta trebuie folosită pentru căutarea plăcerilor şi

premiilor. +ai frenetici şi mai frustraţi, cei de azi îşi petrec zilele, anii, în căutareasuccesului care să dea valoare vieţii, ca paznicul ce caută lucruri de valoare îngunoaiele din roabă, lăs&nd astfel să#i scape răspunsul cel mai bun1 c&nd vom învăţa sătrăim, viaţa însăşi va fi răsplata. Eiaţa, dacă este trăită în profunzime, este izvor defericire.

Pentru dialog

Cele trei povestiri arat aspecte diferite ale fericirii. De aceea ele pot fi folosite pentru o discuţie. #ar putea pune aceste întrebări:

#Care este necazul ce tulbură copacul!#De ce este nefericit!#Ce face ca să#şi regăsească fericirea!

#Cunoaşteţi pe cineva care se aseamănă cu copacul! Ce l#aţi sfătui!#Ce este fericirea după cioară!#Bnde caută Aiambattista fericirea!#Bnde o găseşte!#De ce greşise!#Ce este pentru el fericirea!#Care este greşeala paznicului din povestea a treia!#Cum de#i scapă lucrul cel mai important!#Ei s#a înt&mplat ceva asemănător!#După voi este ceva foarte important care scapă celor mai mulţi oameni!

Pentru activitate

>ste totdeauna interesant -ocul definiţiilor. Cate)etul epune un carton alb pe careeste scris: ;>H3C3H>( >'>..." Copiii pot completa definiţia după placul lor.Cartonul răm&ne epus şi se poate discuta împreună.

'ema se potriveşte şi pentru sonda-e. e ia interviu paro)ului, unei surori, unuidoctor, bunicii, etcY, ce cred despre fericire.


>vang)elistul Luca descrie înt&mplarea cu cei doi ucenici care, după moartea lui3sus, merg trişti spre >maus. /e drum, 3sus se apropie de ei, dar ei nu#l recunosc.+ai t&rziu, la fr&ngerea p&inii, îl vor recunoaşte şi vor spune: R%are nu ne ardeainima în noi c&nd ne vorbea pe drum şi ne eplica cripturile!R. (propierea lui 3susera adevărată bucurie, iar în momentele grele este adevărată fericire.

' E V E I F # ' E ' N $ V E I F I 6 # R E -

(ceasta este întrebarea cu care cei mari se distrează Rc)inuindu#iR pe cei mici. <itotuşi tema este foarte importantă: are în vedere în mod direct fericirea viitoare acopiilor şi ei o ştiu. Copii simt un fel de răspundere: să#şi păstreze originalitatea deşitrebuie să fie atenţi Rla ceea ce fac ceilalţiR.

/remiantul $obel, >lie Siesel a scris: RC&nd vom muri şi vom merge în cer, îl vomînt&lni pe Creator, >l nu ne va întreba: de ce nu ai devenit un mesia! De ce nu aidescoperit remediul cancerului! De ce nu ai fost cutare sau cutare! ingurul lucru pecare ne va întreba va fi, în acel moment decisiv, de ce nu ai devenit tu însuţi!R.(ceasta este principala răspundere a oricărui om. ;iecare este diferit. ;iecare esteincredibil de unic. ;iecare are de dat ceva ce nu mai are de dat nimeni în lume. ;iecareare un loc şi o misiune care i#au fost încredinţate şi de care trebuie să răspundă. Copiivor fi a-utaţi să descopere această realitate şi prin povestirile care urmează:

7)" Primul z3or

+oţ (uriu şi Auler (lb erau prieteni de... culoare. (r fi mai bine spus: prieteni de pene. >rau de fapt doi pui speciali. +oţ (uriu era un pui de albatros, iar Auler (uriuun pui de pinguin.

'răiau împreună pe insula 'erasa +are, undeva în emisfera sudică, in %ceanul(tlantic.

3nsula era locuită de mii şi mii de păsării din cele mai diferite specii.(şa cum se înt&mplă în comunităţile aglomerate ale păsărilor c&nd se certau, c&nd seîmpăcau.

Dar în general îşi împărţeau )rana pe care o găseau în apele bogate în peşte aleoceanului, cu valuri care se izbeau, mugind furioase, de st&ncile coastei, şi suportaugroaznicele furtuni şi v&ntul rece al /olului ud.

+oţ (uriu si Auler (lb erau împreună de c&nd ieşiseră din găoace, în aceeaşidimineaţă umedă. >rau nedespărţiţi, ba c)iar păreau asemănători: erau două g)emuride puf gri. e )&r-oneau de dimineaţa p&nă seara, mişc&ndu#se în mod carag)ios, cuticurile lui tan şi Jran. >rau într#adevăr fericiţi pe insulă. Dar at&t de ocupaţi cu -oacanu observară că au crescut. Lui +oţ (uriu îi crescură mult aripile. Auler (lb seîmbrăcă într#un RfracR negru, lucios.

Într#o zi, în timp ce se zbenguiau în v&rful unui g)eţar înalt, Auler (lb, fără să vrea,împinse mai tare pe +oţ (uriu. Cu un ţipăt de groază, micul albatros căzu în prăpastie.Auler (lb simţea cum i se opreşte inima de spaimă. Dar asta dură doar c&teva secunde.+oţ (uriu desc)ise deodată aripile şi se opri din cădere. Cu c&teva mişcări de aripiîncepu să urce, să urce, aripile despicau aerul din ce în ce mai sigur. Iip&nd de bucurie,

bătu din aripi cu mai multă putere, trase aer în piept şi viră contra v&ntului. (poieecută c&teva pica-e şi planări. Cu siguranţă avea să devină un albatros uriaş.

Auler (lb îl privi lung şi apoi fu cuprins de melancolie: îşi pierduse cel mai bun prieten. (colo sus el n#ar fi putut a-unge niciodată. Dar ceva putea să facă...

23nventaţi voi finalul acestei povestiri. Eă propunem trei, la alegere, dar cu siguranţă varianta voastră va fi cea mai bună



PRI6U2 FIN#2

?otăr&t să înveţe şi el să zboare, Auler (lb se aruncă de pe g)eţar în prăpastie şi sefăcu bucăţi c&nd a-unse -os.

#2 $OI2E# FIN#2

Auler (lb începu să se pl&ngă tuturor de destinul lui de pinguin, o pasăre care nuzboară, care trăieşte numai pe păm&nt sau cel mult în apa rece.

(-unse un golan care se îmbăta deseori, vorbea de rău pe toţi, ros de invidie dincauza zburătoarelor: gabiani, albatroşi, etc...'oată insula îl ştia drept un RpinguinnervosR.

#2 TREI2E# FIN#2

Auler (lb deveni cel mai bun pinguin al insulei, cel mai elegant săritor în apă, celmai iute înotător şi...cel mai bun tată de familie.

9" $ouă pietricele al3atre

Două pietricele, nu prea mari, cam c&t o castană, şedeau în albia unui p&r&u demunte.

e aflau între alte pietre si pietricele, dar se deosebeau de toate celelalte. >rau de unalbastru intens.

C&nd o rază de soare le m&ng&ia, străluceau ca două bucăţi de cer căzute în apă.e ştiau am&ndouă cele mai frumoase pietre din p&r&u şi se lăudau cu asta de

dimineaţă şi p&nă seara. /riveau cu compătimire pe celelalte care erau gri, albe,vărgate, roşcate verzui, etc...

$oi suntem fiicele ceruluiM", susurau ele c&nd vreo piatră plebee se apropia preamult.

/ăstraţi distanţa reglementarăM $oi avem s&ngele albastru. $#avem treabă cu voiM"Deveniseră acre şi insuportabile./etreceau zilele făc&nd planuri ce vor a-unge c&nd cineva le#ar fi găsit.Eom fi montate pe un colier împreună cu alte pietre preţioase."Eom sta pe coroana reginei (ngliei."Eom sta pe agrafa de la cravata prinţului moştenitor."$e aşteaptă o viaţă înaltă...".?oteluri de lu, călătorii, baluri, sărbători, recepţii...".Eom a-unge c)iar şi la Las Eegas..."Într#o dimineaţă, pe c&nd razele soarelui se -ucau cu d&rele de spumă pe care le

făceau pietrele mai mari, o m&nă de om intră în apă şi scoase cele două pietricelealbastre.

BraaaM", strigară pietricele la unison. /lecămM"(-unseră într#o cutie de carton, de#a valma cu alte pietre colorate.



$u vom sta multM", îşi ziseră, sigure de frumuseţea lor nemaipomenită.Dar şederea lor fu mai lungă de c&t se aşteptau. Cele două pietricele albastre fură

aruncate de ici, de colo, din cutie în cutie, pipăite şi c&ntărite de m&ini aspre. Hămaserăsingurele în cutie.

(poi o m&nă le luă şi le v&rî cu violenţă în cimentul umed şi lipicios, alături de alte pietre.

R(looM BşurelM untem pietre preţioaseMR, strigară ele. Dar două lovituri zgomotoasede ciocan le apăsă şi mai tare în ciment.

/l&ngeau, strigau, ameninţau. $u le auzi nimeni.Cele două pietricele albastre rămaseră prizoniere în perete. (mărăciunea şi

dezamăgirea le umpleau de sclipiri violente.R/roştilor, măgarilor, incompetenţilorM $u şi#au dat seama de importanţa noastrăMR'impul trecea încet. Cele două pietricele erau tot mai furioase şi nu se g&ndeau la

altceva dec&t la fugă. Dar nu era uşor să scapi de cimentul dur. /ietricelele nu#şi pierdură încrederea. e împrieteniră cu c&teva picături de apă care alunecau pe ele.C&nd se convinseră de sinceritatea apei, îi şoptiră dorinţa lor arzătoare:

R3nfiltrează#te pe l&ngă noi şi a-ută#ne să scăpăm din peretele acesta.R(pa nu aşteptă să fie invitată de două ori. >ra pasiunea ei să se infiltreze în pereţi si

se distra lărgind crăpăturile. ;ăcu tot ce putu şi după c&teva luni pietricelele se puteaude-a mişca în gaura lor din perete.

Într#o noapte rece şi umedă: 'acM 'acM: pietricelele albastre căzură de pe perete.Runtem libereMR.De -os, de pe podea, aruncară o privire spre găurile din perete unde fuseseră ţinute

prizoniere.%ooo)M"Hazele lunii care pătrundeau pe o fereastră luminau un mozaic minunat. +ii de

pietricele colorate şi aurite formau un c)ip... al lui 3sus. $u mai văzuseră niciodată unc)ip al lui 3sus aşa de frumos. Dar c)ipul bl&nd al Domnului avea ceva straniu. /ărea afi orb. Din oc)i îi lipseau pupileleM

(), nuM"/ietricelele albastre înţeleseseră. /upilele lui 3sus fuseseră ele. Cine ştie c&t de bine

le stătea, c&t de frumos, străluceau, c&t or fi fost de admirate, acolo sus.Le părea rău de )otăr&rea lor. C&t de proaste fuseseră.Dimineaţa, clopotarul neatent se împiedică în cele două pietre, şi cum în întuneric şi

în praf toate pietrele sunt la fel, le luă şi, mormăind, le aruncă la lada de gunoi.

Inica0ii catehetice

Experienţa ascunsă in povestire

Nă fiu eu însumi" este obiectivul oricărui copil care creşte. 3maginea ideală despresine ca şi conceptul de sine constituie două elemente fundamentale pentru construirea

personalităţii viitoare. >le sunt două momente ale unui proces foarte delicat care areloc între autoevaluarea 2cum se vede pe sine, eterovalutarea 2ceea ce spun alţii despre

el şi identificare 2modelul de la care se inspiră. % fată de 4 ani scrie: R$u#mi place prea mult să semăn cuiva, pentru că eu cred că trebuie să fiu eu însumi... şi deci nu

trebuie să semăn cu altcineva. Dar eventual aş vrea să semăn cu o persoană simpatică,inteligentă, aşa cum eu mă consider de-aR.

N /inguinul şi albatrosul au talente diferite şi deci posibilităţi diferite, dar fericirealor viitoare depinde de modul în care vor şti să le recunoască şi să le realizeze. <i îngrupul de adolescenţi fiecare are bogăţii diferite care trebuiesc descoperite şidezvoltate, trebuiesc recunoscute în sine şi respectate în alţii.

N Cele două pietricele albastre greşesc pentru că nu ştiu să vadă. e înşeală în privinţa propriilor calităţi, căz&nd astfel într#o neînţelegere periculoasă: fug de realitateşi se refugiază în vis. De aceea nu sunt în stare să recunoască frumuseţea şi bogăţiarealităţii. C&nd o vor face va fi prea t&rziu: o pierduseră de-a. /ovestirea are un sf&rşittragic, dar şi acest lucru are o valoare pedagogică. $u se glumeşte cu viitorul propriu:este de o importanţă etraordinară. 'onul povestirii este totuşi optimist: nu trebuie săne comportăm ca cele două pietricele care

nu ştiu să înţeleagă darul primit. #ar putea spune: RDacă eştiatent şi nu eşti m&ndru, poate îţi vei da seama că eşti oc)iul Creatorului tăuR.

Pentru dialog

N /rima povestire nu are final: copii şi adolescenţii sunt c)emaţii să inventezefinalul sau să aleagă una din variantele propuse. Cate)etul poate aduna toate finalurile

pe care să le discute apoi.

N După a doua povestire cate)etul trebuie să zg&ndărească imaginaţia copiilor ca să#şi eprime sentimentele provocate de povestirea despre cele două pietricele

$u e necesar să se găsească cu orice preţ o morală."

Copiii trebuie să spună liber ceea ce simt. i apoi, încetul cu încetul, să înlocuiască pietricelele cu copii ca ei.

Pentru activitate

( doua povestire poate fi uşor vizualizată cu a-utorul unor )&rtii colorate, foarfece şilipici. Două bucăţele de )&rtie albastră vor fi cele două pietricele. Eor fi lipite la sf&rşitca oc)i pe un c)ip al lui 3sus desenat cu te)nica mozaicului. +ozaicul ar putea fi mareşi în acest caz, în pătratele în care se împarte c)ipul lui 3sus, copiii îşi vor scrie numele.La sf&rşit vor alege o frază pe care s#o scrie sub mozaic. De eemplu: RDacă eştiabsent c)ipul lui 3sus nu mai este completR1 sau: R>şti important, atenţieMR1 sau R<i tueşti necesarMR.



În >vang)elia lui Luca24K,GK#G8 3sus vorbeşte despre sarea ce îşi pierde gustul./oate că sarea voia să devină za)ăr sau poate că se plictisise să tot fie presărată pe ici#colo...

NNN

T E ' H E # 6 % ' I N E V #

R(u gură şi nu vorbescR. (stfel îşi bate -oc psalmistul de idolii păg&ni. 3n opoziţie cuei este Dumnezeu cel viu, care le vorbeşte oamenilor prin cuv&ntul său dătător deviaţă. C&nd Jiblia vorbeşte despre Cuv&ntul lui Dumnezeu, vrea să spună căDumnezeu se arată. >l c)eamă omul 2(vram, +oise, /oporul ales, îi dă o regulă deviaţă 2adică cele 49 porunci,îi garantează prezenţa sa, îi promite un viitor. Cuv&ntullui Dumnezeu nu dă informaţii1 este eficace şi realizează ceea ce vesteşte.

Dumnezeu nu a încetat să vorbească. Dar cine îl mai asculta azi! R( ascultaR adevenit un cuv&nt care nu mai e la moda. Cei mai mulţi sunt preocupaţi să acţioneze,să producă, să cumpere, să consume. În sc)imb pentru a asculta e nevoie de linişte, deo pauza, de atenţie, de răbdare. Dacă vrea să asculte cineva glasul lui Dumnezeutrebuie să redescopere aceste virtuţi uitate. (ceasta este calea interiorizării şi acontemplaţiei. ( asculta glasul lui Dumnezeu şi al celor care ne c)eamă sunt temefoarte importante. /ovestirile care urmează pot fi folosite pentru discutarea acestor teme cu copiii.

9("Dlaul nop0ii

3ată povestea unui bătr&n foarte bun, ai bun dec&t ceilalţi bătr&ni.Într#o seară, c&nd abia se culcase, a auzit un glas care pl&ngea...RCiudatR, zise, Rmi se pare că aud...o fi cineva prin casă!R.Jătr&nul se ridică, îmbrăcă )alatul, şi cerceta prin casă cu lumina aprinsă...R$u, nu e nimeni în casă. /oate se aude de la veciniR.Jătr&nul se întoarse la patul lui, dar c&nd se aşeză, auzi din nou acel glas: R/oate că

se aude din stradă. igur e cineva afară care pl&nge...3a să văd ce#o fiR.e ridică, se îmbrăcă mai bine căci era frig, şi ieşi în drum. Dar nu văzu pe nimeni.

Înc)ise uşa şi o luă pe strada vecină. Dar nici acolo nu era nimeni, şi totuşi se auzea pl&nsul acela ciudat.

'ot căut&nd acel glas, umbla prin oraş de pe o stradă pe alta, şi c&nd a-unse lacapătul celălalt, sub uşa unei case, găsi un bătr&n care gemea.

RCe faceţi aici! Eă e rău!RJătr&nul acela era culcat pe c&teva zdrenţe. C&nd se auzi strigat se sperie.R?a! Cine e!...(m înţeles. +ă duc imediatR.RDar nu, ascultaţi, aşteptaţiMRR cald!RRDa, veniţi. Dar ştiţi ce mă g&ndesc, înainte de a merge la culcare am să încălzesc

nişte lapte...RJătr&nul bun îl conduse pe cerşetor la spital căci era tare răcit după at&tea nopţi

petrecute afară. (poi se întoarse acasă. >ra de-a seară. Jătr&nul obosit voia să se culce,dar din nou auzi un glas care pl&ngea...

R3arR, îşi zise bătr&nul. R$#are rost să mă uit în casă. <i nici nu mai pot dormi: cuglasul acesta în urec)i n#aş putea înc)ide un oc)i. Aata, merg să vădR.

Ca şi în prima seară bătr&nul cutreieră tot oraşul. +ergea, tot mergea, şi i se înt&mplăceva ciudat: se afla într#un alt oraş şi apoi în altul. 'ot mergea, tot mai departe, traversătot ţinutul. (-unse într#un sat pe un munte. (ici era o femeie săracă. (vea un copil

bolnav şi nu#l putea lăsa ca să meargă după medic.R$u#l pot lăsa singur, nici afară nu#l pot duce, cu zăpada asta...R0ăpada era mare şi era frig. $oaptea părea un pustiu alb.RLăsaţi, nu vă necă-iţiR, îi zise bătr&nul. R+ă duc eu, numai spuneţi#mi cum a-ung la

doctor. /&nă atunci puneţi#i copilului un compres rece pe frunte. îi va mai trece febra şi poate va adormiR.

Jătr&nul făcu tot ce#i stătu în putinţă. e reîntoarse acasă. eara înainte de a adormiauzi din nou glasul, era parcă sub pernă. e îmbrăcă, ieşi6 din casă, şi merse, şi merse.rau disperaţi.

RCura-MR le zise bătr&nul. i#i a-ută cum putu. $u reuşi să facă totul. Dar reuşi să#imulţumească şi el se putu întoarce acasă. (cum era zi, nu putea să se culce.

Deseară", îşi zice el, am să mă culc mai repede". Dar auzi din nou acel glas.Cineva pl&ngea mereu în >uropa sau în (frica, în (sia sau (merica. 'ot se mai audglasuri sub perna bătr&nului si nu#l lasă să doarmă. În fiecare noapte e aşa. Bn glascare poate fi pe cealaltă parte a păm&ntului, dar tot se aude. Jătr&nul aude tot şi numai

poate dormi...

Cum se termină povestirea aceasta!/oate într#o seară bătr&nul, obosit, înainte de a merge la culcare îşi va pune vată în urec)i. (şa, cel

puţin nu va mai auzi glasul şi va putea dormi.au poate plimbările lui nocturne atraseră bănuielile poliţiei care îl arestă pentru vagabonda-.au poate...$u ştiu, spuneţi voi.

94" Băiatul care +or3ea cu $umnezeu

>ra odată, c&nd Dumnezeu nu mai avea cu cine să mai vorbească, o femeie care senumea (na. 'răia în munţii /alestinei, căsătorită cu un bărbat care se numea >lcana, siavea o mare durere: nu avea copii.

/entru acest dar se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul. Ca să fii ascultat deDumnezeu nu trebuie să strigi tare.

Într#adevăr Dumnezeu ascultă rugăciunea (nei.e născu amuel. >ra un băiat isteţ şi ascultător. RDumnezeu mi l#a dăruitR, zicea

(na prietenelor sale. C&nd crescu mai mare, mama şi tatăl îl luară de m&nă şi#l duserăla templul lui Dumnezeu de la ilo ca să#l dea în gri-a marelui preot >li. Eoiau caamuel să înveţe să#l slu-ească pe Domnul.

Iintuindu#l pe amuel de m&nă, (na îngenunc)e în faţa altarului şi zise: R+#amrugat aşa de mult să am acest copil şi Domnul m#a ascultat. (cum vreau să#l ofer luiDumnezeu: să fie pentru toată viţa al lui DumnezeuR. Lăs&ndu#l pe copil la 'emplu, seîntoarse acasă.

(stfel începu amuel să#i slu-ească lui Dumnezeu sub îndrumarea lui >li.>li era un om bun şi drept, dar cei doi fii ai săi erau foarte răii: furau şi c)inuiau pe

cei care veneau să se roage. >li era prea bătr&n şi#i lăsa în pace. (cest lucru nu#i plăcealui Dumnezeu.

+icuţul amuel, însă, creştea în v&rstă şi în bunătate şi toţi îl iubeau. C)iar şiDumnezeu.

/e atunci, Dumnezeu vorbea foarte rar: n#avea nimeni timp să#l asculte. /reotul >liera foarte bătr&n şi aproape că nu mai vedea. tătea toată ziua în camera lui. amuelavea cămăruţa lui c)iar alături de (rca (lianţei.

Într#o seară, înainte de a adormi, amuel auzi un glas care îl c)ema: RamuelMamuelMR Crezu că >li îl c)eamă şi alerga în camera preotului. Dar >li nu#l c)emaseşi#l trimise înapoi să se culce.

(bia se lăsă pe pat c&nd se auzi din nou: RamuelM amuelMR (lergă din nou la >li.R3ată#măMR.R$u te#am c)emat, fiul meu,R răspunse >li, Rdu#te şi te culcăR.amuel nu ştia că Dumnezeu îl c)ema pentru că nu#i auzise niciodată glasul. /entru

a treia oară Domnul îl c)emă şi, pentru a treia oară, alergă la >li. >li înţelese căDomnul era acela care îl c)eamă pe băiat şi îi zise: RDu#te şi te culcă. <i dacă vei maiauzi glasul să răspunzi aşa: REorbeşte, Doamne, slu-itorul tău ascultăR.

amuel se culcă. (tunci Dumnezeu veni şi#l c)emă ca şi mai înainte: RamuelMamuelMR.

amuel răspunse: REorbeşte, Doamne, slu-itorul tău ascultăR.rau cuvinte groaznice care prevesteau moartea în

război a celor doi fii ai lui >li, ca pedeapsă pentru răutatea lor. Dumnezeu vorbea şiamuel asculta. (poi Dumnezeu se retrase şi amuel dormi p&nă dimineaţa.

Ca în fiecare dimineaţă, amuel se sculă şi desc)ise uşile sanctuarului. $u îndrăzneasă spună lui >li cuvintele groaznice ale Domnului. Dar bătr&nul preot ştia căDumnezeu îi vorbise lui amuel.

RCe ţi#a spus Domnul!R, îl întrebă pe băiat. Ră nu ascunzi nimicR.amuel îi povesti tot.

amuel crescu mare şi Dumnezeu era cu el.

C&nd răm&nea singur în sanctuar, toţi ştiau că vorbea cu Dumnezeu şi nimeni nuîndrăznea să#l deran-eze.

'ot poporul lui 3srael înţelese că amuel fusese ales ca profet al lui Dumnezeu. <iDumnezeu continua să#i vorbească pentru că găsise în sf&rşit pe cineva care îl asculta.

amuel comunica poporului ceea ce îi spunea Dumnezeu.(stfel Dumnezeu începu să vorbească din nou oamenilor.Inica0ii catehetice


N %mul nu trăieşte înc)is în autosuficienţa lui: e creat pentru a comunica. ;iecaretrăieşte încon-urat de glasuri. Alasuri care c)eamă, care cer, care poruncesc, caremustră1 glasuri care vin de la persoană1 glasuri, vibrante şi răguşite, care provin de laradio şi casetofoane1 glasuri care enervează, glasuri care m&ng&ie.

N În prima povestire un bătr&n aude un glas ciudat care provine de la cei care sunt înnenorociri. > pentru prima dată că le aude şi acest îi sc)imbă viaţa. 3n faţa unei astfelde Rc)emăriR speciale trebuia să ia atitudine. 'otuşi c&te persoane au Rvată în urec)iR şinu aud Rglasul nopţiiR!

N În a doua povestire 2adaptare după primele trei capitole din /rima Carte a luiamuel nu mai este vorba de glasul oamenilor, ci de glasul lui Dumnezeu. Dumnezeucontinuă să vorbească, dar c&ţi îl ascultă cu adevărat! Cum se poate deosebi RglasulRlui Dumnezeu în învălmăşeala de glasuri care ne încon-oară zilnic! <i totuşi acela estecel mai important RglasR. /ovestirea despre amuel ne arată ce trebuie să facem ca să#lascultăm pe Dumnezeu. Cate)etul trebuie să scoată în relief că amuel învaţă sădistingă glasul lui Dumnezeu nu prin aceea că stă în templu şi doarme alături de (rcaf&ntă, ci pentru că >li îl a-ută să înţeleagă.

RDeoarece fiecare om este c)emat, sau pentru că Dumnezeu are pentru fiecare om un plan, trebuie să ne g&ndim că lumea este plină de semne, c)emări, invitaţii propuse deDumnezeu, deşi noi dormim, şi că >istă şi mulţi profeţi 2poate că nici ei nu#şi dauseama care ne pot a-uta să înţelegem semneleR. 2/aolo Debenedetti

Pentru dialog

N /rima povestire nu are un adevărat final. Cate)etul va invita grupul să creeze unuldupă gustul lui. Jătr&nul va continua să se ridice în fiecare noapte sau se va sătura!Ce#ar putea face!

Cate)etul trebuie să#i a-ute pe copii să găsească o soluţie bună: dacă toţi ar ascultaRglasul care pl&ngeR şi ar face ceva, poate n#ar mai pl&nge nimeni. (r fi posibil! >istăRglasuri care pl&ng în -urul nostru! Le ascultăm!

N /entru a doua povestire >istă multe teme de discutat, dacă se vor proiecta şidiapozitivele referitoare la amuel şi apoi urm&ndu#se unele piste. De eemplu:

# De ce îl c)eamă Dumnezeu pe amuel pe nume! Ce înseamnă că îl c)eamă Rîntimpul nopţiiR!

# Cum răspunde amuel la glasul care îl c)eamă! C&nd cineva ne c)eamă2mama, deeemplu. sau învăţătoarea cum răspundem!

# ;ără >li, ar mai fi înţeles amuel că Dumnezeu era acela care îl c)ema! Cine este pentru noi >li care ne a-ută să înţelegem să deosebim glasul lui Dumnezeu!

Cate)etul trebuie să#i a-ute pe copii să descopere Runde sunt cuvintele luiDumnezeuR azi. Lui amuel Dumnezeu i#a vorbit direct. Dar nu dă tuturor acest )ar.Dumnezeu cel viu are însă at&tea feluri de a vorbi oamenilor. <i nouă ne vorbeşte fărăîncetare. $e vorbeşte în Jiblie, prin profeţi ca amuel. <i nouă ne vesteşte dreptatea saşi ne c)eamă la convertire, la sc)imbarea vieţii.

$e spune că îi place mai mult bunătatea şi dreptatea dec&t toate celelalte daruri pecare oamenii i le#ar putea oferi.

Dumnezeu ne vorbeşte cel mai mult prin 3sus. Despre el a spus Dumnezeu: R(cestaeste ;iul meu preaiubit: pe d&nsul să#l ascultaţiR.

Pentru activitate

e pot sugera multe activităţi, de eemplu:

# Bn carton cu toate RglasurileR care ne încon-oară2ale părinţilor, învăţătorilor,televizorului, casetofonului, prietenilor, etc.. Ce loc ocupă glasurile celor care pl&ng şiglasul lui Dumnezeu!

# >numerarea Rglasurilor care pl&ngR din zona în care trăim şi apoi să se propună cear fi de făcut pentru a asculta cel puţin unul!

# ;iecare copil compune o rugăciune care începe cu cuvintele: REorbeşte, Doamne, prietenul tău te ascultăR.

#2TE POVESTIRIpentru timpul

#$VENTU2UI şi 'R%'IUNU2UI

95" Fiul mai inteli!ent

Cu mult timp în urmă, trăia un om care avea trei feciori. Îi iubea foarte mult. $u era bogat, dar cu înţelepciunea lui şi prin muncă reuşise să pună deoparte ceva bănuţi şi săcumpere un teren bun.

C&nd a-unse bătr&n, începu să se g&ndească cum să împartă avere lui între feciori.3ntr#o zi, era foarte bătr&n şi bolnav, se )otărî să#i pună la încercare pentru a vedea caredintre feciori este cel mai inteligent.

Îi c)emă pe cei trei la căpăt&iul lui.Dădu fiecăruia 8 monede şi îi rugă să cumpere ceva care să umple camera lui goală.

Luară toţi banii şi ieşiră să împlinească voinţa tatălui.

;iul mai mare crezu că e treabă uşoară. +erse la t&rg şi cumpără un braţ de paie1 astavăzu el mai înt&i. (l doilea fiu, se g&ndi mai mult. După ce cutreieră t&rgul şimagazinele, cumpără penele cel mai frumoase.

;iul cel mai mic îşi bătu capul mai îndelung cu problema asta. RCe#ar putea să costenumai 8 monede şi să umple o cameră!R se întreba el. După multe ore de g&ndire îiveni o idee şi c)ipul i se lumină. +erse pe o stradă mai lăturalnică şi văzu o băcănie.3ntră şi cu bănuţii lui cumpără un c)ibrit şi o lum&nare. e întoarse fericit acasă şi seîntreba ce#or fi cumpărat fraţii lui.

( doua zi cei trei fraţi se adunară în camera tatălui. ;iecare îşi aduse darul, obiectulcare trebuia să umple o cameră. ;iul mai mare împrăştie piele pe -os, dar un colţrămase neacoperit. ;iul mi-lociu arătă penele: erau frumoase, dar un colţ rămaseneacoperit.

'atăl era dezamăgit de comportarea feciorilor mai mari. (tunci fiul mai mic se duseîn mi-locul camerei: toţi îl priveau curioşi întreb&ndu#se ce#o fi cumpărat!

Jăiatul aprinse lum&narea cu c)ibritul şi lumina acelei flăcări mici se răsp&ndi întoată camera. 'oţi z&mbeau.

Jătr&nul tată era fericit de darul fiului mai mic. Îi dărui tot păm&ntul şi banii, pentrucă înţelesese că băiatul era destul de inteligent ca să le poată folosi bine şi să aibă gri-ăşi de fraţii lui.

Pentru dialog i activitate

Ceva asemănător cu cele povestite mai sus se înt&mplă şi în lumea de azi, în acestezile: zilele de iarnă, friguroase la propriu şi la figurat, căci mai >istă at&ta egoism îninimile oamenilor.

vang)elia:

R( venit în lume lumina cea adevărată, (cela care luminează pe tot omul ce vine înlumeR. > datoria noastră să fim martorii lui. De aceea a sărbători Crăciunul este în

primul r&nd o problemă de lumină...

97" 6iha +is)a era un ursuleţ din bucăţi de stofă. (vea tălpile picioarelor din pluş roşu, doi

nasturi negri în loc de oc)i, iar ca nas, un smoc de l&nă.(parţinea unei fetiţe mofturoase care c&nd îl umple de sărutări, c&nd îl izbea de toţi

pereţii şi îl prindea de urec)ile fine de p&nză.(şa că într#o zi, +is)a luă cea mai mare )otăr&re din viaţa lui: să fugă. /rofită de

)aosul dinaintea Crăciunului, se strecură pe uşă şi îşi redob&ndi libertatea...0ăpada proaspătă îi sc&rţăia sub tălpi, şi era aşa de fericit. La fiecare pas făcea

descoperiri surprinzătoare: copacii, păsările, stelele. /rivea totul cu oc)ii )olbaţi: eraaşa de frumosM

În seara de (-un, c&nd toate creaturile sunt c)emate să facă o faptă bună, +is)a eradeparte în pădure. (uzi zurgălăii de la o sanie. >ra un ren care alerga trăg&nd după el osanie plină cu pac)ete învelite în )&rtie colorată.

Henul zări ursuleţul, se opri si#i eplică plin de demnitate că ţinea locul lui +oşCrăciun, care era prea bătr&n şi bolnav şi pe zăpada asta nu mai putea umbla pe -os.

Henul îl invită pe +is)a să urce. l era acela care arunca pe coşuri o -ucărie sau uncadou confecţionat anume. >ra o distracţie pentru el. Dacă ar fi rămas ursuleţul acelaliniştit şi supus n#ar fi cunoscut această fericire.

<i iată că a-unse la ultima casă: o colibă săracă la marginea pădurii. +is)a întinsem&na în sacul cel mare, căută, scutură: nimicM

RHenuleM HenuleM $u mai este nimic în sacul tăuMRR%)MR gemu renul.În colibă trăia un băiat bolnav. +&ine c&nd se trezea n#ar fi găsit nimic sub pomul de

Crăciun. Henul îl privi pe +is)a cu oc)ii lui frumoşi. (tunci +is)a suspină, privi sprecolibă şi, d&nd din umeri, păşi tiptil#tiptil, ca să facă şi el o faptă bună pentru Crăciun,şi intră în colibă. e culcă sub pomul de Crăciun aştept&nd dimineaţa.


Crăciunul aminteşte, la o scară mult mai mare, ceea ce a făcut +is)a. Dumnezeuînsuşi, (totputernicul şi Creatorul, a venit între oameni. În noaptea liniştită in sf&ntă aRcobor&tR în grota din Jetleem. (colo a început să aştepte...

Jiserica numeşte R(dventR cele patru săptăm&ni dinaintea Crăciunului. (cest cuv&ntînseamnă RvenireR. >ste timpul în care ne pregătim să#l primim pe %aspetele cel maiimportant din toate timpurile: 3sus Cristos.

(dventul ne aminteşte trei RveniriR diferite ale lui 3sus:# /rima este în trecut: acea venire de acum .999 de ani. /rimul Crăciun.# 3sus, fiul lui Dumnezeu, Creatorul Bniversului, vine pe planeta noastră

ca să trăiască cu noi mai înt&i ca un copil, apoi ca un t&năr, şi apoi ca un om careşi#a dat viaţa ca să ne apropie de Dumnezeu.

# ( doua RvenireR este în prezent pentru că 3sus aşteaptă să a-ungă în sufletul oricăruiom care îi desc)ide inima şi viaţa.

# ( treia RvenireR a lui 3sus va fi în viitor. Într#o zi 3sus se va reîntoarce în lumeanoastră, dar nu ca un copil lipsit de apărare, ci ca un Hege şi Fudecător al tuturor.

(stfel (dventul este timpul ca să fim gata. Aata să#l primim pe 3sus. l nu vom face sărbătoare!

RÎn (dvent trebuie să încercăm c)eia de la uşa inimii noastre. /oate a ruginit. Dacă eaşa, trebuie s#o ungem cu ulei pentru ca uşa inimii să se poată desc)ide repede atuncic&nd Domnul 3sus va dori să intre la CrăciunR # scrie un t&năr creştin din $oua Auinee.

99" 2e!ena pomului e 'răciun

Cum a a-uns bradul să aibă un rol at&t de important în celebrarea Crăciunului! $u ştie nimeni cu precizie. >istă mai multe legende despre pomul de Crăciun. % fi aceasta cea adevărată!

Într#o dimineaţă rece şi ceţoasă, tocmai a-unul Crăciunului, cu 499 de ani în urmă,englezul Sinfred 2devenit apoi f&nt Jonifaciu, trecea neînfricat printr#o pădure din

nordul Aermaniei. (-unse dintr#o dată într#un luminiş. (colo ardea un foc mare, cuflăcările p&nă la cer. În mi-locul poienii erau adunaţii, cu mic cu mare, membrii unuitrib sălbatic care venera natura şi credea în -ertfele de oameni. Brmăreau cu atenţiegesturile bătr&nului ?unrad, marele preot, care înainta încet apropiindu#se de un ste-ar uriaş. ub ste-ar era un copil legat ce trebuia -ertfit zeului ')or.

Cu mişcări rapide şi în tăcere, Sinfred se apropie încon-ur&nd mulţimea. Jătr&nul preot ridică un ciocan din piatră neagră si, încord&ndu#şi toate forţele, se pregătea să#l -ertfească pe copil. (tunci Sinfred se aruncă asupra preotului şi cu b&ta lui de lemn îl păli peste m&nă. Ciocanul din piatră căzu departe de bătr&n.

Bn zgomot de nelinişte se auzi dintre oamenii care asistau la ceremonie c&nd

Sinfred dezlegă copilul înlemnit de groază care alergă în braţele mamei sale. (poiSinfred, cu c)ipul luminos ca al unui înger, eclamă: R%ameni din triburile $orduluişi fii ai pădurii, în noaptea asta nu va mai curge s&nge. /entru că în noaptea asta s#anăscut Cristos, +&ntuitorul lumii. >l e mai mare dec&t zeii voştri vec)i ')or şi %dino1mai bun dec&t zeii voştri Jaldur şi ;reia. De la venirea lui Cristos, -ertfele omeneşti numai >istă. te-arul &ngelui nu vă va mai păta păm&ntul. În numele Domnului îldistrugMR

Înaintea tribului înlemnit de uimire, Sinfred scoase o cruce de lemn cu care lovicopacul uriaş. Îndată, ca şi cum ar fi fost lovit de forţe nevăzute, te-arul &ngelui serupse din rădăcini. Căzu cu un geamăt surd şi se rupse în bucăţi c&nd căzu la păm&nt.

C)iar l&ngă acel ste-ar creştea un brad care rămase nevătămat, deşi ste-arul căzuse peste el, şi acum stătea cu crengile ridicate spre cer ca un profet în rugăciune.R(cest copac mic, totdeauna verde, va fi, în această noapte, pomul vostru sf&ntR, zise

Sinfred bărbaţilor şi femeilor care îl ascultau cu o teamă reverenţioasă. R>l estesimbolul vieţii veşnice pentru că frunzele lui sunt mereu verzi. (dunaţi#vă în -urulacestui copac şi celebraţi, nu fapte s&ngeroase, ci fapte dătătoare de viaţă şi bunătateR.

(poi Sinfred le vorbi despre naşterea /runcului 3sus la Jetleem, despre darurile deiubire şi milostivire pe care Cristos le#a adus omenirii.

<i toţi care#l ascultau se umpleau de credinţă şi de bucurie. $umiră bradul Rcopacul/runcului 3susR şi agăţară pe ramurile lui daruri. Copacul strălucea în lumina luni şi

stelele sclipeau deasupra lui. e c&ntau imnuri de mulţumire /runcului din Jetleem.

NNN9@" $arul păianenului

$u toţi erau fericiţi c&nd se născu 3sus. Bn om era furios şi nemulţumit. Hegele3rod, care domnea peste /alestina pus de romani, era ros de o invidie de nedescris.(uzise de la +agi că la Jetleem se născuse un rege. /use la cale un plan s&ngeros: săucidă pe toţi copiii din oraş.

oldaţii lui 3rod aduceau numai durere şi groaza în familiile p&nă atunci fericite.3osif şi +aria îl luară pe /runcul 3sus şi porniră în grabă spre >gipt.

Domnul zise fariseului: REezi femeia aceasta! (m intrat în casa ta şi nu mi#ai datapă ca să#mi spăl picioarele. În sc)imb ea, cu lacrimile ei, mi#a spălat picioarele şi le#aşters cu părul ei... 'u nu mi#ai uns capul cu untdelemn, ea în sc)imb. a uns picioarelemele cu untdelemn parfumatR.

+artin se g&ndi. ;ariseul acela trebuie să fie cum sunt eu. Dacă Domnul ar veni lamine cum m#aş comporta! apoi îşi lăsă capul în m&ini şi adormi.

( doua zi +artin se trezi înainte de a se lumina de ziuă, aprinse focul şi făcu o supăde varză. (poi îşi puse şorţul şi se aşeză să lucreze l&ngă fereastră. De fiecare datăc&nd vedea că trece cineva care are pantofii pe care nu#i cunoştea, se apropia mai multca să poată zări c)ipul. 'recu mai înt&i un )amal, un negustor. <i apoi un bătr&n cunumele tepanici, care lucra pentru un comerciant din cartier1 începu să măture zăpadadin faţa ferestrei lui +artin, pe care îl văzu, dar îşi continuă munca.

După ce a dat vreo douăzeci de găuri, privi din nou afară. tepanici spri-inise măturade zid şi se odi)nea sufl&nd în pumni pentru a se încălzi. +artin ieşi în prag şi îi făcuun semn. R3ntrăR îi zise Rvino să te încălzeşti. % fi tare frigR.

RDomnul să te binecuv&ntezeMR, răspunse tepanici. 3ntră, scutur&ndu#şi zăpada de pe )aine şi izbi puternic picioarele de prag, înc&t fu c&t pe ce să alunece şi să cadă.

RLasăR îi zise +artin. (şează#te şi odi)neşte#te un picR.Bmplu două pa)are şi puse unul în faţa musafirului. tepanici îl bău dintr#o

îng)iţitură. >ra clar că ar mai fi băut unul. +artin îi umplu din nou pa)arul. În timp cevorbeau, +artin se tot uita afară.

R(ştepţi pe cineva!R îl întrebă vizitatorul.R(searăR, îi răspunse +artin, Rciteam cum a intrat 3sus în casa fariseului care nu l#a

primit bine. Înc)ipuie#ţi dacă ar veni la mine. Ce n#aş face ca să#l primescM (poi, întimp ce moţăiam, am auzit un glas:

R+&ine dimineaţă să priveşti în stradă, pentru că am să vinR.tepanici asculta cu lacrimi în oc)i. R+ulţumesc +artin (vdeici. +i#ai întărit şi

sufletul şi trupulR.tepanici plecă şi +artin se aşeză să coase o cizmă. În timp ce privea afară pe geam,

trecu pe l&ngă geamul lui o doamnă cu bocanci de ţărancă, şi se opri l&ngă perete.+artin văzu că are îmbrăcată foarte sărăcăcios şi avea un copil în braţe. e întorsese cuspatele spre v&nt ca să#şi ferească copilul de frig, deşi era îmbrăcată cu o flanea devară. +artin ieşi şi o invită să intre. Îi puse înainte o bucată de p&ine şi supă.R+ăn&ncă, sa te încălzeşti un picR.

+&nc&nd, femeia îi spuse că este soţia unui soldat. R(cum opt luni l#au trimisdeparte şi nu mai ştiu nimic de el. $u am găsit nici de muncă şi a trebuit să v&nd toateca să am ce să măn&nc. 3eri a trebuit să amanetez şalul meu R.

+artin se duse şi luă un palton mai vec)i. R3ată ăsta e un pic vec)i, dar ai să te poţiînveli mai bine şi ai să poţi înveli şi copilulR.

;emeia îi mulţumi cu lacrimi în oc)i: RDomnul să te binecuv&ntezeR.R3aMR, îi zise +artin, întinz&ndu#i c&ţiva bănuţi. (poi o însoţi p&nă la uşă.+artin se întoarse şi se apucă de lucru. %ri de c&te ori o umbră cădea pe geamul lui.

tresărea, ridic&ndu#şi privirea ca să vadă cine trece. După c&tva timp văzu o femeiecare vindea mere dintr#un coş. (vea pe spate un sac greu pe care voia aă#l sc)imbe de

pe un umăr pe celălalt. Lăsase sacul pe o căruţă, c&nd un băiat, cu un fes murdar, trecu

alerg&nd, apucă un măr şi voi s#o şteargă. Dar bătr&na îl prinse de păr. Jăiatul ţipa, iar femeia îl certa în gura mare.

+artin ieşi. ;emeia ameninţa să#l ducă pe băiat la poliţie. RLasă#l în pace, bunicăR,zise +artin. R3artă#l, pentru numele lui DumnezeuR. Jătr&na dădu drumul băiatului.RCere iertare buniciiR, îi porunci +artin.

Jăiatul începu să pl&ngă şi#şi ceru iertare. +artin luă un măr, îl dădu băiatuluispun&nd: R(m să#ţi plătesc, bunicăR.

RDerbedeul ăsta ar merita să fie bătutR, zise bătr&na.R(). nu bunicăR, îi răspunse +artin Rdacă el ar trebui bătut pentru că a furat un măr,

ce am merita noi pentru păcatele noastre! Dumnezeu ne porunceşte să iertăm, altfel nuvom fi iertaţi. <i trebuie să iertăm mai mult pe un băiatR.

R/oate aşa o fiR zise bătr&na, Rdar sunt tot mai răiR. /e c&nd femeia se c)inuia să#şi iaîn spate sacul, băiatul se apropie şi#i zise: RLasă#mă să#l duc eu, şi aşa facem acelaşidrumR.

;emeia îi puse sacul pe spate şi se îndepărtară împreună.+artin se întoarse la lucru. Dar se făcuse întuneric şi nu mai reuşea să bage acul în

găurile făcute în piele. Îşi str&nse instrumentele, mătură bucăţile de piele de pe podeaşi puse lampa pe masă. (poi luă Jiblia de pe raft.

Eoioasă desc)idă la pagina unde era semnul, dar se desc)ise intr#un alt loc. (poiauzind paşi, +artin se întoarse. Bn glas îi şopti la urec)e: R+artin, nu mă recunoşti!R.

RCine eşti!RRunt euR răspunse glasul. <i dintr#un colţ întunecat al camerei ieşi tepanici, care

z&mbi şi apoi dispăru ca un nor.Runt euR îi zise glasul din nou. vang)elia acolo unde era desc)isă cartea. us,

la începutul paginii scria: R(m fost flăm&nd şi mi#aţi dat să măn&nc, am fost însetat şimi#aţi dat să beau, am fost străin şi voi m#aţi primit.R

În colţul de -os al paginii citi: R%ri de c&te ori aţi făcut aceasta unuia dintre fraţii meimai mici, mie mi#aţi făcutR.

(şa înţelese +artin că +&ntuitorul venise cu adevărat în ziua aceea la el şi că a ştiutcum să#l primească.

9*" Ba3uşca

Copiii ruşi au, pe l&ngă +oş Crăciun un alt persona- care le aduce daruri de Crăciun: babuşca.

Jabuşca avea casa cea mai curată, spălată şi împodobită din sat. Arădina străluceade curăţenie. Din zori şi p&nă seara Jabuşca nu făcea altceva dec&t să măture, săcurăţe, să aran-eze ceva.

(stfel că nu văzu steaua luminoasă care apăru la miezul nopţii. $u zări nici liniile delumină tremur&ndă care se apropiau de sat. $u auzi nici sunetul cobzei şi ţambalelor, al

fluierelor şi al clopotelor care se auzeau din ce în ce mai tare. $u auzi şoaptele şiglasurile sătenilor. Dar c&nd se bătu la poarta ei, asta nu putea să n#audă.

RCe e!R, întrebă ea în timp ce descuia poarta. Eăzu faţa aspră a unui păstor cu nasulroşu de frig şi fulgi de zăpadă în păr.

RLasă#ne să ne încălzim un pic la focMR o rugă păstorul.Jabuşca se g&ndi la podelele ei curate lună, la ordinea din cameră, dar îi primi în

casă. /ăstorii se uitau )olbaţi la p&inea făcută în casă, la pră-iturile şi c&rnaţii pe careJabuşca le pusese pe masă. <i cum ea avea o inimă de aur, le dădu şi lor.

RÎncotro!R, îi întreabă Jabuşca în timp ce îi servea.R+ergem după stea. $e duce la un rege care s#a născut acum c&teva zile, cel mai

mare rege, regele Cerului şi al /ăm&ntuluiR, răspunse un păstor.RDe ce nu vii şi tu cu noi!R spuse un altul. R(i putea să#i duci nişte dulciuriR.R%)R, zise Jabuşca, Rnu sunt sigură dacă m#ar primi. C&t despre dar...R ;ăcu o

pauză. %c)ii ei se umplură de tristeţe. R(m un coş de -ucării. Copilul meu, regele meu,a murit de micR.

R(tunci vii cu noi!R o întrebară păstorii.R+&ineR, le#o taie scurt Jabuşca. R+&ineMR/ăstorii plecară şi Jabuşca se apucă să pună totul în ordine. În noaptea următoare

trecură alţi păstorii.R>şti gata Jabuşca!RREin... vin m&ineR răspundea Jabuşca. R(m să vă a-ung. 'rebuie să fac ordine, să

caut darurile, să mă pregătesc...R<tergea praful, bătea pernele şi covoarele. (şa mai trecu o noapte. În sf&rşit se

)otărî: scoase -ucăriile copilului ei. Dar, Doamne, c&t de prăfuite erauM igur nu le putea duce aşa copilului rege al Cerului şi /ăm&ntului1 începu să la curăţe. +uncimult.

H&nd pe r&nd -ucăriile deveneau strălucitoare. +ai trecu o zi.În sf&rşi plecă. +ergea grăbită, din sat în sat, tot întreb&nd lumea dacă văzuseră

păstorii.RDa, daR, îi răspundeau. R3#am văzut, au luat#o pe acoloR.'receau zilele la r&nd şi Jabuşca nu se oprea din drum. +ergea zi şi noapte. În

sf&rşit a-unse la Jetleem. Întrebă pe toţi de copilul împărătesc. Doar un )angiu ştiaceva: RDacă vrei să vezi unde era copilul, trebuie să cauţi gra-dul care e pe deal. $uaveam loc pentru ei aici. ?anul era plinR.

Jabuşca o pe cărare. Dar c&nd a-unse observă că gra-dul era gol.Ce credeţi, s#a descura-at! $ici în vis. e spune că Jabuşca mai caută şi azi pe

/runcul 3sus, pentru că timpul nu înseamnă nimic c&nd se caută lucruri adevărate. (nde an, merge din casă în casă întreb&nd: R$u e aici /runcul 3sus!R

În special de Crăciun, C&nd vede un copil care doarme şi aude vorbindu#se desprecuminţenia lui, scoate o -ucărie din coşul ei şi i#o lasă.

>a ştie că fiecare copil, c)iar dacă nu este /runcul 3sus, este totuşi o mare speranţă pentru omenire. >ste un mare dar al lui Dumnezeu.

9)" Nu e loc An han

Auido /urlini avea 4 ani şi era într#a E#a. ;usese lăsat o dată repetent. >ra un băiatmare şi încet la carte şi la g&ndire, dar foarte iubit de copii. Aata totdeauna să a-ute,z&mbitor şi simplu, devenise protectorul copiilor mai mici.

>venimentul cel mai important din şcoală, în fiecare an, era teatrul de Crăciun.Auido ar fi dorit să -oace în rolul păstorului care c&nta din fluier, dar D#na Lombarg)iîi dădu un rol mai special, acela al )angiului, pentru că nu avea mult de recitat şi apoifizicul lui Auido se potrivea mai bine unui om ursuz care trebuia să#i alunge pe 3osif şi+aria.

În seara serbării sala era plină de părinţi, rude. $imeni nu trăia mai intens tainanopţii sfinte ca Auido /urlini.

Eeni şi momentul intrării în scenă a lui 3osif, care înainta încet spre uşa )anuluiţin&nd#o de m&nă pe +aria. 3osif bătu tare la uşa de lemn, montată în scenă, în rest

pictată. Auido, )angiul, era acolo în aşteptare.RCe vreţi!R întrebă Auido, desc)iz&nd brusc uşa.RCăutăm un locR.RCăutaţi în altă parte. ?anul e plinR. Hecitarea lui Auido era puţin cam mecanică, dar

tonul era foarte )otăr&t.RDomnule, am întrebat peste tot, dar degeaba. untem de multe zile pe drum şi morţi

de obosealăR.R$u e loc în )an pentru voiR, replică Auido cu o mutră aspră.REa rog, bunule )angiu, soţia mea +aria, aşteaptă un copil şi are nevoie de un loc

unde să se odi)nească. /oate reuşiţi totuşi să ne găsiţi un colţişor. $u mai ştiu...R(ici, pentru prima dată, )angiul păru că devine mai binevoitor şi o privi lung pe

+aria. Brmă o pauză lungă, aşa de lungă înc&t sala era de-a nerăbdătoare.

R$uM /lecaţiMR şoptea sufleorul de după scenă.R$uMR repetă Auido, ca un automat. R/lecaţiMR.'rist, 3osif o îmbrăţişă pe +aria şi plecă. 'otuşi în loc să înc)idă uşa, )angiul Auido

rămase pe prag cu privirea fiă la bieţii străini. Hămăsese cu gura desc)isă, fruntea îiera încreţită de preocupare, iar oc)ii plini de lacrimi.

Dintr#o dată piesa luă o întorsătură nebănuită de regizor. R$u pleca 3osifeR, strigăAuido. R(du#o pe +aria aiciR. <i cu c)ipul luminat de un z&mbet adăugă: R/uteţi luacamera meaR.

După unii, prostul de Auido stricase toată serbarea. Dar pentru cei mai mulţi a fostcea mai reuşită dintre toate serbările de Crăciun la care participaseră, şi plecauemoţionaţi.


N /ovestirea este o c)emare la regăsirea sensului adevărat al Crăciunului. /entru prea mulţi ceea ce se înt&mplă în aceste zile e doar un fel de RteatruR, o comedierecitată de toţi dintr#o tradiţie vec)e. Auido trebuia să fie actor şi să recite un eemplustabilit. În sc)imb a dat viaţă rolului său realiz&nd adevăratul spirit al Crăciunului.



N Discutaşi împreună: care sunt elementele care fac ca sărbătoarea Crăciunului să fieautentic! Decoraţiile, atmosfera creată de lumini şi muzică, sau cadourile! > doar unsentimentalism sau e ceva mai concret!

N crieţi pe un carton mare: (C>' >'> +>(FBL CHWC3B$BLB3. ;iecare poate scrie apoi ce g&ndeşte. La sf&rşit să se discute frazele scrise.

N Citiţi împreună din Jiblie 3saia 44,#5: 3sus vine sa inaugureze o împărăţie de pace, dreptate şi bunătate. ( trai cu adevărat sensul Crăciunului, înseamnă a deveniîmpreuna cu 3sus făuritorii noii Împăraţii.

N Încercaţi să pregătiţi si voi o piesa de teatru cu tema: PRIMUL CRACIUN .

@(" $e ce erau la !rotă 3oul şi mă!arul-

/e c&nd 3osif si +aria erau în drum spre Jetleem, un înger aduna toate animalele pentru a alege pe cele mai potrivite care să a-ute f&nta ;amilie în gra-d.

;ireşte ca primul fu leul: R$umai un rege este vrednic sa slu-ească pe regele regilorRîncepu să ragă el. REoi sta la intrare si voi sf&şia pe oricine va încerca să se apropie de/runcR.

R>şti prea violentR îi spuse îngerul.3mediat după aceea se apropie vulpea. Cu un aer de nevinovăţie zise: R >u sunt cel

mai potrivit animal. /entru ;iul lui Dumnezeu voi fura în fiecare dimineaţă lapte simiere, iar pentru 3osif si +aria voi aduce zilnic o găină.R

R>şti prea necinstităR, zise îngerul. +&ndru şi strălucitor sosi păunul. Îşi desfăcu penele colorate si zise: R>u voi

transforma peştera aceea într#o sală regească mai frumoasă dec&t a lui olomonR.R>şti prea m&ndruR, zise îngerul.

Bnul după altul, trecură toate animalele, fiecare lăud&ndu#şi darul. Degeaba, Îngerulnu reuşea să găsească unul potrivit. 'otuşi văzu măgarul si boul care lucrau cu capullăsat pe ogorul unui ţăran în apropierea grotei.

Îngerul îi c)emă: REoi n#aveţi nimic de oferit!RR$imicR, răspunse măgarul şi îşi lăsă urec)ile în -os. R$u am învăţat dec&t umilinţa

şi răbdarea. 'ot restul înseamnă doar un supliment de bătaieM 3ar boul, timid, fără să#şiridice oc)ii, zise: R'otuşi am putea din c&nd în c&nd să alungăm muştele cu cozilenoastreR.

Îngerul z&mbi mulţumit: REoi sunteţi cei mai potriviţiMR

Pentru dialog si activitate

N 3sus s#a născut în sărăcie, între oameni simpli şi generoşi. /ovestirea sugerează ca p&nă şi boul şi măgarul din grota de la Jetleem reprezintă nişte virtuţi speciale:umilinţa, ascultarea, răbdarea. 'oate sunt virtuţi pe care lumea de azi le#a uitat.

N Discutaţi împreuna: Care sunt calităţile cele mai potrivite pentru a#l primi pe 3sus!

Ce calităţi reprezintă leul, vulpea, şi păunul! Cum le#am putea denumi azi! De ceaceste calităţi împiedica primirea lui 3sus!

@4" 'opacul e ciocolată

În fiecare seară, c&nd tatăl $ellinei se întorcea de la pădure, scutură zăpada de pecizme şi bombănea: RB)M Ce cald e aiciM /arc#aţi sta în cuptor. Bite $ellina, geamurilesunt aburiteM <i apoi tot timpul mirosul de pră-ituri şi creme arseM u! Cozonaci ca ai mei nu mai eista în lume. <i apoi eu fac cevaca lumea, pe c&nd tu, nu faci altceva dec&t să dobori copacii care nu ţi#au făcut nimic./riveşte#l $ellina, e plin de rumeguş din cizme p&nă#n capMR

$ellina era sătulă de at&tea certuri. Îşi acoperea urec)ile cu buclele de păr blond casă nu mai audă. Dar tatăl continuă să strige: Rscaunul ăsta e plin de aluat şi cremeMR.+ama răcnea: R(luat! Creme! > răşină de pe copacii tăi blestemaţi. % împrăştii pestetotMR

În seara aceea $ellina pl&ngea în pătucul ei. Iinea aşa de mult la tatăl şi mama ei.Dar prea eagerau. /este doua zile era Crăciunul şi ei nu făceau nici un efort să seîmpace măcar pentru sărbătoare. 'atăl nu voia să picteze placa de pe uşa pe care scriaRJrutărieR. +ama nu vroia sa#i spele cămaşa albă.

Lacrimile $ellinei curgeau pe păpuşă.( doua zi $ellina povesti totul verişorului ei.R$u foloseşte la nimic să pl&ngiR, îi spuse el. R'rebuie să faci ceva. /ărinţii tăi te

iubesc. /regăteşte tu sărbătoarea. /regăteşte un dar, împodobeşte casa şi Crăciunul vafi o sărbătoare nemaipomenităMR

$ellina se întoarse acasă. Desc)ise în grabă ferestrele, mătură făina şi rumeguşul.Curăţă şi şterse totul. Împodobi casa cu crenguţe de brad şi cu flori. /regăti pomul deCrăciun.

Călcă pentru tatăl ei cămaşa albă, iar pentru mama spală şi calcă panglica cu care îşilega parul. (poi îşi zise: R(cum am să pregătesc o sur# priză. Cel puţin de Crăciun nuse vor mai certaMR

<i pe c&nd tatăl şi mama erau la lucru, $ellina pregăti surpriza, z&mbind.C&nd tatăl se întoarse de la pădure nu putu să nu eclame: R%)M Ce frumoasă e casa

acumM <i cămaşa mea e călcatăMR. <i mama eclamă: RCasa e împodobită şi panglicamea spălată şi călcată. Ce frumosMR

În ziua de Crăciun toţi se duseră la biserică şi apoi se întoarseră acasă pentru pr&nz.La sf&rşit $ellina aduse surpriza. +ama şi tatăl făcură oc)i mari.

+ama întrebă: RDar ce e! /are sa fie un copac cu coa-a maro şi acoperit de zăpadă.> oribilMR

'atăl miroşi şi zise: RJiscuiţi, ciocolată şi za)ăr pudrăM > dezgustătorMR(poi, deodată, mama pufni în r&s şi zise: R> o pră-itură pentru mine. +ulţumesc

$ellinaMR un copac, e pentru mine. +ulţumesc $ellinaMR $ellina eclamă fericită: R> pentru toţi trei. Lăsaţi o bucată şi pentru mineMR

R/regăteşte tu sărbătoarea, pregăteşte un cadou, împodobeşte casa şi Crăciunul vafi o sărbătoare nemaipomenităR: acesta a fost sfatul pe care $ellina l#a primit de laverişorul ei. Crăciunul e fără îndoială sărbătoare familiei şi o buna ocazie pentru arevizui

şi c)iar pentru a RcorectaR atmosfera familială. e înt&mplă să fie certuri şi la voi în familie! Care este cauza! Ce aţi putea face sa#

i împăcaţi pe părinţi! %rganizaţi o ărbătoare de Crăciun al familiilor voastre: adunaţi#i, a-utaţi#i să se

cunoască, vorbiţi de lucruri serioase, glumiţi, -ucaţi#vă împreună. Împreună pregătiţi ornamente pentru pomul de Crăciun dincasele voastre. %rganizaţi un concurs paro)ial pentru cea mai frumoasă iesle 2pentru participare

vor primi toţi premii. Bnde nu sunt condiţii pentru un astfel de concurs, cate)etul va putea inventa un altul.

@5" 'aourile in ma!azie

/oştaşul sună de două ori. +ai erau cinci zile p&nă la Crăciun. Iinea în braţe un pac)et mare învelit în )&rtie ornamentală şi legată cu panglici aurii.

R3ntrăMR, zise un glas din interior. /oştaşul intră. >ra o locuinţă vec)e: camera eraîntunecoasă şi plină de praf. Bn bătr&n

şedea într#un divan.

R/riviţi ce pac)et frumos pentru CrăciunMR, zise bucuros poştaşul.R+ulţumesc. /uneţi#l acolo -osR, zise bătr&nul trist./oştaşul rămase încurcat, cu pac)etul cel mare în braţe.

Îşi înc)ipuia că în pac)et erau numai lucruri bune şi bătr&nul nu prea părea s#o ducă bine. (tunci de ce mutra asta de înmorm&ntare!

RDar, domnule, ar trebui să vă bucuraţi că va venit un astfel de pac)etMRR$u pot... Ce să fac dacă nu pot!R, zise bătr&nul cu lacrimi în oc)i. <i povesti

poştaşului ce sa înt&mplat cu fata lui care se căsătorise cu un om bogat şi locuia înoraş. În fiecare an îi trimitea pentru Crăciun un pac)et cu un bileţel: RDe la fiica ta

Luiza şi soţulR. $iciodată un salut personal, o vizită, o invitaţie ca să meargă deCrăciun la ei. (poi se ridică şi zise: REeniţi şi uitaţi#văR. /oştaşul îl urmă p&nă înmagazia plină de pac)ete de Crăciun, pe care le primise în anii precedenţi. $u leatinsese: erau tot aşa învelite cu )&rtie frumoasă şi panglici aurii.

RDar nici măcar nu le#aţi desfăcutMR, eclamă poştaşul uimit.R$uR, zise trist bătr&nul. $u este iubire în eleR.

/entru dialog şi activitate

Crăciunul a devenit sărbătoarea cadourilor. $u e ceva rău în sine. Crăciunul estesărbătoarea marelui dar făcut de Dumnezeu omenirii. >l însuşi vine să trăiască între



noi pentru a ne învăţa Calea Eieţii Eeşnice. ( dărui cadouri este un fel de participare ladărnicia lui Dumnezeu. 'otuşi cadoul, spune povestirea noastră, se poate transformaîntr#o tradiţie în care Rnu e iubireR, adică o ipocrizie lamentabilă.

Discutaţi: De ce oamenii dăruiesc cadouri la Crăciun! Care este motivaţia realăcare îi împinge pe foarte mulţi să facă, da# uri că să atragă privirile!

Ce înseamnă un cadou cu Riubire în elR! /regătiţi cadouri care să aibă o semnificaţie specială pentru prietenii, părinţii,

învăţătorii voştri. %rganizaţi o vizită la pital sau la azilul de bătr&ni. ;aceţi#le cel mai frumos cadou:

c&teva clipe din timpul vostru.

@7" 'ei trei mieluşei

În munţii 'irolului, era un sat în care toţi locuitorii ştiau să sculpteze în lemn pe+aica Domnului şi finţii. Dar veniră zile în care statuile nu mai puteau fi v&ndute.Într#o zi, Dieter, unul dintre maeştrii sculptori, intr&nd în magazinul său, găsi un

băiat blond, care se -uca cu statuetele de Crăciun. Dieter îi spuse cu bunătate că statuilenu erau -ucării. Copilul răspunse: R3sus nu se va supăra. >l ştie că nu am nici o

-ucărieR. +işcat, maestrul îi promise un mieluşel de lemn care putea să#şi mişte capul.REino m&ine după masă ca să#l iei, totuşi nu mi se pare să te fi văzut p&nă acum.

Bnde stai!R.R(coloR, răspunse copilul arăt&nd spre cer.( doua zi, înainte de pr&nz, mieluşelul lui era gata. >ra reuşit, parcă ar fi fost viu. La

uşa magazinului lui Dieter se opri o ţigancă cu un copil în braţe. C&nd copilul văzumieluşelul, întinse m&nuţele şi#l lua. $u i#l putură scoate din m&ini, căci pl&ngeadisperat. Dieter care nu avea nimic altceva de dat bietei femei zise: R3a#l am să sculptezun altulR.

După masă Dieter terminase de sculptat al doilea mieluşel c&nd /ino, un băiat orfan,veni să#l salute. R%), ce mieluşel, frumosM 'e rog dă#mi#lM!R. RJine, ia#l /ino, am săsculptez un altulR. (şa şi făcu. Dar copilul cu părul blond nu se mai întoarse şimieluşelul rămase acolo uitat pe raftul magazinului.

ituaţia din sat se înrăutăţea şi Dieter începu să sculpteze -ucării pentru copiii din satca să#i facă să uite de foame. Într#o zi un comerciant îl vizită şi#i spuse că are de g&nd

să#i cumpere toate -ucăriile pe care le va sculpta. Dieter refuză să sculpteze -ucării pe bani. Runt la )an, în caz că vă răzg&ndiţi...R+arta, o fetiţă de cinci ani, era bolnavă şi ca s#o facă sa z&mbească, Dieter îi dărui

mieluşelul pe care îl păstrase pe raft. C&nd se întorcea de la casa +artei, îl înt&lni pe băiatul cu părul blond. R(m păstrat mieluşelul p&nă azi, dar nu ai venit. Eoi faceimediat un altulR. R$u#mi trebuie nici un mieluşelR, zise băiatul d&nd din cap, Rcei trei

pe care ia#i dăruit micului ţigan, lui /ino şi +artei, mi ia#i dăruit şi mie. % -ucărie poate fi sculptată şi pentru slava lui Dumnezeu la fel de bine ca şi un sf&ntR. (poidispăru.

În seara aceea Dieter se duse la )an. REoi sculpta -ucării pentru dumneavoastrăR, îi

zise comerciantului. RDeci v#aţi sc)imbat părereaR, răspunse bucuros comerciantul.R$u, dar am primit un semn de la DumnezeuMR




Jucuria unei sărbători este într#adevăr deplină numai atunci c&nd se împărtăşeşte./ovestirea este o aplicare a cuv&ntului lui 3sus: R> mai multă bucurie în a da dec&t în a

primiR. culptorul cel generos are şi bucuria de a contribui la bunăstarea satului.Jucuria noastră vine şi de la z&mbetul celorlalţi.

Citiţi împreună din ;aptele (postolilor K,G#G. ( dărui altora din ceea ce avemeste cel mai bun mi-loc să îndepărtăm din inima noastră ceea ce împiedică venireaDomnului la noi.

/ropuneţi#vă înainte de Crăciun un gest concret de generozitate. emnificaţia vafi şi mai mare dacă îl veţi face cuiva care nu vă poate răsplăti, sau unei persoane carevă este antipatică.

@9" 'răciunul pe /ront

În decembrie 454K englezii şi nemţii se aflau în doua tranşee, faţă în faţă, între eirăm&n&nd doar o limbă de păm&nt, dar şi acela despărţit de un gard de s&rmă g)impată.

Din c&nd în c&nd umbre înaintau în acel Rpăm&nt al nimănuiR, dar cei mai mulţisoldaţi răm&neau în spatele tranşeelor şi aşa pline de noroi, atenţi doar să evite tirulinamic.

În a-unul Crăciunului plutea în aer o ceaţă umedă şi rece. Deodată soldaţii englezi

văzură înaint&nd din tranşeele inamicului lumini. (uziră îndată şi melodia unui c&nteccunoscut1 soldaţii nemţi c&ntau Rtille $ac)tR. C&nd ei terminară, răspunseră engleziicu R;irst C)ristmasR.

C&ntecele au durat în ambele parţi peste o oră. (poi un glas îndeamnă pe toţi sătreacă linia. Bn neamţ ieşi cu cura- din tranşee, trecu pe Rpăm&ntul nimănuiR şi a-unseîn tranşeea engleză. (lţi colegi de#ai lui îl urmară cu m&inile în buzunar ca să arate cănu poartă arme.

R>u sunt un saon, iar voi anglo#saoni. De ce ne batem!, întrebă primul.În zorii zilei de Crăciun nu se trăgea. oldaţii au )otăr&t între ei să declare pace.RBn du) mai tare dec&t războiul ne însufleţea în acea noapteR, scria unul dintre

soldaţi.Dar comandanţii din ambele părţi nu aprobară. >i ştiau că prietenia dintre duşmaniar fi pus capăt războiului. %ri liniştea fu menţinută. /&nă şi ciorile care însoţesc

bătăliile, în căutare de pradă, se apropiară şi fură )rănite de soldaţi.Dacă oamenii ar fi putut asculta de dorinţa lor de prietenie şi pace şi dacă războiul

nu ar fi fost reluat a doua zi după Crăciun, ar fi fost salvate 5 milioane de vieţiomeneşti.

Bn soldat englez care luase parte la acea pace de neuitat a murit la 68 de ani./&nă la sf&rşitul zilelor lui nu putea asculta Rtille $ac)tR fără ca să#i dea lacrimile.Îşi amintea de prietenii nemţi pe care îi cunoscuse în acea noapte şi pe care, după

c&te auzise, i#ar fi ucis c)iar el a doua zi.

R/ace pe păm&nt oamenilor de bună#voinţăR c&ntau îngerii în noaptea de Crăciun.<i#n anul acesta de Crăciun nu este pace în multe ţari. Jubuitul tunurilor şi eploziilese amestecă cu c&ntecele de Crăciun. +arcaţi pe o )artă a lumii sau pe un glob, toateţările în care e război, căut&nd informaţii din ziare.

RDe ce ne batem!R, întrebă un soldat în povestire. De ce se mai bat oamenii azi!Care sunt cauzele care duc la război! De ce se fac at&tea arme!

Hom&nia are duşmani, după părerea voastră! (m putea elimina din viaţa noastrăconceptul de RduşmanR! Cum!

Citiţi împreună 3saia ,#8 şi încercaţi să înţelegeţi care este visul profetului.

@@" 'el mai /rumo c:ntec e 'răciun

În satul %bendorf din (ustria, un preot t&năr, /r. +oor, dădea ultimele instrucţiunicopiilor pentru c&ntecul pe care trebuiau să#l c&nte în noaptea de Crăciun.

În biserica goală se auzea ecoul glasurilor de copii.RLinişteM ÎncepemR.Dar abia atinse /r. +oor clapele orgii cu un deget, că din orgă se auzi un zgomot

ciudat, care parcă nu se mai termina. RCiudatR, se g&ndi preotul. Desc)ise uşiţa dinspatele orgii şi vreo ş<#< de şoareci alergau încoace şi încolo, fugăriţi de o pisică.Jietul /r. +oorM e uita la burduful roşu, ros de şoareci şi de nefolosit. R$u#i nimicR,

se g&ndi, Rvom c&nta fără orgăR.

Dar nici corul nu mai putea fi recuperat. Eăz&nd şoarecii şi pisica, coriştii pornirăîntr#o v&nătoare nebună. Corul se goli de corişti. $u mai rămăsese nimeni. Cu corulîmprăştiat şi cu orga defectă, adio CrăciunM

/entru /r. +oor fu un moment greu. +erse în faţa altarului principal şi îngenunc)e./e c&nd se ruga, îi veni în minte prietenul său ;ranz Aruber care pe l&ngă un bunorganist, era şi un c)itarist apreciat.

C&nd /r. +oor a-unse la el, îl găsi corect&nd temele copiilor la lumina slabă a uneilum&nări.

R'rebuie să inventăm ceva pentru liturg)ia de la miezul nopţii, un c&nt simplu pecare să#l c&nţi la c)itară. (m scris aici tetul: vezi să găseşti între coardele c)itareinotele cele mai simple... dar te rog, grăbeşte#teMR

(bia ieşi /r. +oor, Aruber îşi luă c)itara şi, după ce citi tetul lăsat de preot, începusă caute între coarde notele cele mai simple.

În noaptea liniştită de iarnă, fulgii de zăpadă răm&neau parcă suspendaţi în aer ascult&nd melodia minunată care plutea în aer.

>act la miezul nopţii, K decembrie ş6ş6, biserica paro)ială era plină decredincioşi. (ltarul principal era luminat de lum&nări. /r. +oor celebra f&ntaLiturg)ie. După citirea evang)eliei, se apropie de iesle împreună cu maestrul Aruber şi

cu vocea plină de emoţie intonară Rtille $ac)tR.

C&nd ultimele cuvinte ale c&ntecului se pierdură în ecoul navelor laterale, tot satulc&nta la ieslea lui 3sus acest c&ntec nou. <i de atunci acest c&ntec se c&ntă nu numai la%bendorf, dar în toată lumea. ( devenit unul din c&ntecele de Crăciun cele mai

populare.De /r. +oor şi de ;ranz Aruber nu se mai ştie nimic. /oate că nici ei nu şi#au dat

seama ce c&ntec minunat au dăruit lumii.


;ără muzică, lumea n#ar avea suflet. C&ntecele de Crăciun sunt o parte at&t defrumoasă şi sugestivă a sărbătorii. /ovestea adevărată despre cum a apărut c&nteculRtille $ac)tR arată că dacă un c&ntec se naşte dintr#o inimă generoasă, devine unmi-loc minunat de comunicare a bunătăţii şi bucuriei.

/entru grup: pregătiţi un c&ntec pentru Crăciun, pe care să#l c&ntaţi în faţa ieslei1

c&ntaţi#l într#un mod c&t mai simplu, dar să eprimaţi în el sentimentele voastre celemai frumoase. Dacă aveţi ocazia, organizaţi la spital sau azil, o mică serbare cu c&ntece de

Crăciun, oferind astfel bolnavilor şi bătr&nilor o parte din bucuria voastră.

@C" 6atualem şi Elio!a3alo

+atusalem cel mic şi şc)iop, şi >liogabalo 2zis şi Aabalo erau doi copii săraci din

oraş. De la naştere trăiau la leagănul de copii.<tiţi că m&ine e Crăciunul!R întrebă Aabalo, în timp ce am&ndoi curăţau zăpada dinfaţa pavilionului.

R(), c)iar! /un pariu că doamna /*nc)um nici nu va observa. Devine at&t deantipatică în zilele de sărbătoareMR, zise +atusalem.

(ntipatica doamnă /*nc)um era directoarea leagănului şi toţi aveau frică de ea.+atusalem continuă: RAabalo, tu c)iar crezi ca +oş Crăciun eistă cu adevărat!RR> clarMRR(tunci de ce nu trece deloc pe la Leagăn!RR<tiu eu!R, răspunse Aabalo, Rpoate că strada noastră este prea întortoc)eată, nu!

/oate +oş Crăciun nu nimereşte drumulR. Aabalo încerca întotdeauna să arate lui+atusalem partea buna a lucrurilor, c)iar şi atunci c&nd nu eista.C)iar în acel moment o maşină lovi un c&ine care căzu pe zăpada din şanţ. Aabalo se

duse repede să vadă ce a păţit c&inele şi observă că avea un picior rupt. Căută nişte beţişoare şi apoi pansă bine piciorul c&inelui. %bservă că la g&t avea o zgardă cuinscripţia Carrut)ers. >ra numele celui mai bun doctor din oraş. Luă c&inele în braţe şi

porni spre casa doctorului.Doctorul, care avea o barbă mare, albă, îl primi cu bucurie şi îl întrebă cine a pansat

aşa de bine piciorul c&inelui.R/ăi, eu, d#le doctorR, răspunse Aabalo şi#i povesti cum vindecase at&tea animale.

R>şti un băiat într#adevăr isteţR, îi zise la sf&rşit doctorul Carrut)ers. RIi#ar plăcea săvii la mine să înveţi ca să devii doctor!R

Aabalo nu#şi mai putu înc)ide gura. C&t de mult dorea să scape odată de d#na/*nc)um şi de Leagăn. Ja mai mult să fie c)iar doctorMM RDa, sigur că daM Dar... R.

Din oc)ii lui dispăru deodată bucuria. Dacă el pleca cine ar mai fi avut gri-ă demicuţul +atusalem cel şc)iop!

R>u... vă mulţumesc, domnule. Dar nu pot să vin, nu pot...R <i înainte ca doctorul să#şi dea seama că el pl&nge, alergă în stradă.

În seara acea doctorul Carrut)ers veni la leagăn cu braţele încărcate cu pac)ete.C&nd +atusalem îl văzu, începu să strige: R( venit +oş CrăciunMR

Doctorul pufni în r&s şi îl c)emă să#i dea un pac)et. %bservă că băiatul şc)iopăta.După ce îi dădu un pac)et mare, îi puse mai multe întrebări şi la sf&rşit zise: RCunoscun spital unde te#ar putea vindeca. (i rude sau prieteni!R

R(), daR, răspunse +atusalem imediat. RÎl am pe AabaloMRDoctorul aruncă o privire spre Aabalo. RDe asta n#ai voit să răm&i la mine!RREedeţi, eu..., mă are numai pe mineR, răspunse încurcat Aabalo.Doctorul fu mişcat de bunătatea acestui copil şi#i zise: R<i dacă îl iau şi pe

+atusalem la mine!RDe data asta pe Aabalo nu#l mai interesa dacă îl vede cineva că pl&nge, iar

+atusalem bătea din palme de bucurie. $u ştia că se va vindeca, şi că Aabalo vadeveni un c)irurg renumit. 'ot ce ştia era că +oş Crăciun nimerise pe strada orfanilor şi că pe am&ndoi îi lua cu el.


R+ă are numai pe mineR zise Aabalo, g&ndindu#se la prietenul lui cel mai bun.

/rietenia este o comoară.Celebr&nd sărbătoarea prieteniei dintre Dumnezeu şi oameni, e bine să ne amintim şide prietenii noştri.

Discutaţi împreună: Care este secretul pentru a avea prieteni adevăraţi! Ceapreciaţi cel mai mult la prietenii voştri!

(legeţi o felicitare frumoasă de Crăciun şi scrieţi ceva frumos pentru prietenulvostru cel mai bun. /uteţi inventa şi un cadru deosebit pentru a i#o înm&na.

I N $ I ' E

Ci.rele reprezintă povestirile i nu pagina

(dvent: 4, K, 6, 8G, 7G.(tenţie: la aspectul religios 4, K, 4K, 48, K, K6.Jiblia: 6, 5, 84, 8, 87.C)emare: 4, K, 5, K8, K5, 89, 84, 8.

Crăciun: 4, 6, 4G, G, G, 8K#7.Credinţă: 6, 5, 4K#4, , 5, K6, 84, 8.

Creştere: , G, 8, 7, , K, 5, GK, G6, K5.Decizie: 7, 4K, G9, G5, 86.;amilie: G, 5, 44, 4, 47, 6, K, 7, 7G.;ericire: 7, 49, 4, 8, 7, GK, K9, K7, K, K6.Aenerozitate: 49, 4#4G, #G, GG, G5#K<, 84, 86, 7K, 7.Arup: G, K, 44, G, GG, G7, K, K5, 89.3nteriorizare: K, 5.3spită: 8, G, K, G9, G4, K5, 89.Începutul anului: 4, , G, K, 5, 5, K6.Înţelegere # 'oleranţă: G, 44, 4, G, GG, G7, K7.Fertfă: 4, 6, 49, 4G, , K, G8, K8, 8K, 7.Libertate: G9, G8./ace: G7, 88, 78./erseverenţă: 5, G9, G4./rietenie # 3ubire: G, 49#4G, 47, , 8#5, K7, 8K, 7, 77.Hăbdare: 8, , 4, G4, 86, 79.Hugăciune: 48, 4, 46, 45, 9, 4, 5, 8, 8.ărăcie#Jogăţie:G5, K9, KG, KK.inceritate: K4, K.tăp&nire de sine: G, G6, K8, 74.'alent: , 44, GG, K, K5, 89, 87.

' U P R I N S

3$'H%DBC>H>..............................................De ce povestim!..........................................%mul # o fiinţă care povesteşte..........................Diferitele funcţii ale unei povestiri..................../oveşti la Cate)ism......................................(rta de a povesti........................................

WHJW'%(H>( Î$C>/B'BLB3..................................4. emaforul albastru............................... Cei doi pietrari.................................

B$D> > (CB$D CBE3$'>L>G. Briaşul ;ără#Cuvinte.............................

LB+>( 3$'>H3%(HWK. /roviziile lui Jernard...........................

HWJD(H>( D> ( CH><'>.....................................8. ;irul fermecat...................................

D>C303( C>( +(3 3+/%H'($'W7. Bşa fericirii....................................

CH><'>H>( Î$ CH>D3$IW. Arăuntele cel mai mic............................6. % viorea la /olul $ord...........................

L( C> >HE><'> J3JL3(!...................................5. Alasul coc)iliei.................................B$ +%+>$' (L 3BJ3H33.....................................49. /rinţul fericit.................................

('>$I3( ;(IW D> (LI33....................................44. Blciorul........................................4. Duminică dimineaţă..............................

D(HBL C>L +(3 +(H>.......................................4G. Călătoria celor patru regi......................

( /BH'( LB+3$(...........................................4K. În valea orbilor................................

HBAWC3B$>( # ;3HBL D3H>C' CB DB+$>0>B....................48. /ăian-enul distrat..............................47. /rima floare....................................

HBAWC3B$>( > Î$E(IW.....................................4. R'ată nu te vădR................................46. Hăspunsul lui Dumnezeu..........................45. /ovestea lui Homoletto..........................9. f&ntul şi şoricelul............................4. Jalta şi g&ştele................................

#( F>H';3' />$'HB $%3.................................... Iurţurul de g)eaţă curios.......................

% /%E>'3H> />$'HB CHWC3B$...............................G. L#au furat pe /runcul 3sus......................

> +(3 /%('> E%HJ3 D> 3/3'>!............................

K. +untele de piatră...............................

B$'>+ ;WCBI3 />$'HB R( D(R <3 />$'HB R( /H3+3R..........8 /inguinul sălbatic...............................7.ecretul fericirii...............................

D(HBH3L> DB?BLB3.......................................... Briaşul egoist...................................

+3'>HBL +%HI33..........................................6. Lili............................................

/>H>E>H>$I(.............................................5. ;loarea soarelui................................G9. Eulturul prizonier..............................G4. (lc)imistul distrat.............................

Înţelegere şi respect R'%L>H($IW.........................G. (sediul din iesle...............................

C?3$BL D3E>H3'WI33......................................GG. Lunganul, grasul şi piticul.....................

%/'3+3+BL...............................................GK. ;ilip, cu curcubeul în buzunar..................

L3J>H3 D>... L3J>H3 />$'HB...............................G8. (leandru şi şoricelul mecanic..................

;>H3C3I3 ;WCW'%H33 D> /(C>...............................G7. 0iua oamenilor verzi........

'W/T$3H>( D> 3$>.......................................G. E&nzătorul de pălării...........................G6. În ţara dragonilor..............................

A>$>H%03'('>(............................................G5. 'rei bandiţi fioroşi............................ K9. Domnul fericire.................................

3$C>H3'('>(.............................................K4. Bn Ron*R binecuv&ntat..........................

K. >ra într#adevăr fanfaron........................

>DBCI3( LBCHBH3L%H......................................KG. 'onina şi z&na..................................KK. Cea mai mare casă din lume......................

W D>C%/>H3+ /H%;>I33...................................K8. ecretul unei morţi.............................

B$D> >'> ;>H3C3H>(!K7. Copacul morocănos...............................K. %mul care căuta fericirea.......................K6. ecretul roabei.................................

C> E>3 ;(C> CT$D E>3 ;3 +(H>!............................K5. /rimul zbor.....................................89 Două pietricele albastre........................

'> C?3(+W C3$>E(.........................................84. Alasul nopţii...................................8. Jăiatul care vorbea cu Dumnezeu.................

(L'> /%E>'3H3 />$'HB '3+/BL CHWC3B$BLB38G. ;iul mai inteligent.............................8K. +is)a...........................................88. Legenda pomului de Crăciun......................

87. Darul păian-enului..............................8. Crăciunul lui +artin............................86. Jabuşca.........................................85. $u e loc în )an.................................7<. De ce erau la grotă boul şi măgarul.............7ş. Doamnă, e ora înc)iderii........................7. Copacul de ciocolată............................7G. Cadourile din magazin...........................7K. Cei trei mieluşei................78. Crăciunul pe front..............................77. Cel mai frumos c&ntec de Crăciun................7. +atusalem şi >liogabalo.........................

3$D3C> '>+('3C...........................................

CB/H3$..................................................

povestiri1 de Bruno Ferrero

Documents

Transcript of povestiri1 de Bruno Ferrero