[_]r"j,tl[l RLr ALMAS

Tg -5 g EPT

PlI 5F

5

EIE 5g

F][

LARI tiRt

*

- a:

.{

r*., ]:

'4 .a7

*; \

DUMITRU ALMAS

PENTRU COPII

$ SCOLARI

-SOIMI AI

PATRIEI SI PIONIERIPartea a lll-a

Copertd 9i ilustra!ii: VALENTIN TANASE

EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA

LA ACEAS

d.A

UR!RE

RTE

A ll!-a

storia cea noua, din care am cules citeva din povestirile cuprinse ?n aceasti a treia parte a ,,Povestirilor istorice pentru copri si gcolari - goimi ai patriei ql pionieri", se oesfasoard sub ochii nogtri. Este vorba deci despre fapte, evenimente, oanreni, eroi ai ..:otei pentru dreptate gi iibertate, despre 3amenii care au triit gi au muncit ?n ultimii cincizeci-gaizeci de ani. Este o vreme in care s-au petrecut aEa de 'rulte gi de felurite fapte mari, insemnate, eroice, incit mi-a fost foarte greu sa aleg" Arn povestit doar cite ceva din acelea pe care le-am crezut rnai pe inlelesul vostru,

Cind vd vefi face mai rndrigori, de buna seama cd veli afla rnar multe" De pildd, curn poporul nostru a luptat impotriva fascigtilor, qum am biruit greutalile rdzboiului din'1941-1945

Ta

pilduitoare.

9i foametea din 1946-1947. Sau :rr-n am construit marile uzine gi marile hiCrocentrale. Cum am cooperativizat agricul:Jra si am inceput sa lucram pdmintul cu -as nile: tractoare, semAnatori, combine.

noi. Curn ann construit grridinite gi scoli in fiecare sat gi multe, multe case de odihnd Si uzine, la munte gi pe ldrmul mdrii, sa aiba unde ?nva{a, unde munci gi unde se odihni toti copiii 9i toii locuitorii Romdniei, La toate acestea, pentru infaptuirea lor asa mdrete Si strdlucitoare cum le vedef i, au muncit milioane qi milioane de oameni, orintre care se numara bunicii, pdrin!ii Si chiar fra!ii vogtri rnai mari. Dacd gti!i acest lucru, dacd-l intelegefi bine, qi voi ve!i respecta gi iubi tot ce au construit inaintagii si veti fi foarte dornici gi mindri sa-i urmati si sd-i intrece!i. insugindu-va, incd de pe acum, aceasta invafAturd, lmbinata cu o fierbinte dragoste de !ana, cind ve{i fi mari veti izbuti sd-i intrecefi. $i ve{i ajunge sd facefi RomAnia inca mai bogata, mai mindra, mai stralucitoare intre ldrile lumii gi mai iubitd 9i mai respetata de toate popoarele. Spre acest lel ne calauzegte Partidu Comunist RornAn, in f runte cu tovardsi-rNicolae Ceaugescu, pregedintele firii noastre, Flepublica Socialistd RomAnia. $i voi tot cregteti ocrotifi gi privegheati de dragostea iui. Nu vd eere decit sd cregte{i mari, votnrci, frumogi, muncitori, seriogi, dirji, indrdzneft

3-- am construit peste munli, pind la 2 :CI .n inaltime, goseaua numita Trans-

'3tr:"asarrJl, Sau cum am sdpat Canalul lr-r-ar*fularea Neagra gi cum am inalfat sute # de blocuri, in zeci $i zeci de orage

gi iubitori de fard qi popor.

a

lr

VITEJII FAURITORI AI MARII I,JNIRI troNALE TREC NATTONALE TREC GLORTO$/ PE SU8 ARCIJL DE TRIIJMFvreau sd vd oovestesc desore lrn mrrment iepovestesc despre un moment istoric trdit fle mine, cind eram ceva mai mdrigor ca voi. Adicd aveam zece ani. Vd amintiti cd v-am istorisit despre citeva fapte vitejegti gi eroice din vremea rdzboiului cel mare, din anii 1916-1919. Ve spuneam atunci cd, prin jertfa acestor viteji gi eroi, s-a implinit visarea cea mare gi de totdeauna a romdnilor: Unirea Romdniei intr-o singurd fard mare, cu hotare minunat de rotunde gi intinse pind acolo unde oamenii vorbesc aceeagi limbd, limba romAnd.

ragii mei, Oana, Dorina gi Andrei,

din

bdlaie gi cuminte, de-o seamd cu mine, amindoi gcolari in clasa a lll-a. Ne-am im_ brdcat ca de sdrbdtoare, cu portul de la noisat.

trandafiri. Drept sd vd spun, cum am ajuns, ne-a uimit marele orag, Capitala RomAniei intregite: forfota mulfimii, clddirile inalte, strdzile, tramvaiele, statuile. Nu mai vdzusem niciodatd aga ceva. parcd eram pe altdlume.

Am caldtorit deci impreund pind la Bucuregti, cu trenul. Aveam bagaj doar trdistufa cu cite patru pldcinte gi cite un buchet mare de

poporul romAn de-a lungul veacurilor. A trece in pas vioi, pas de defilare, pe sub Arcul de triumf, impodobit cu steaguri tricolore gi cu numele tuturor marilor bAtelii, este cea mai mare cinste pentru orice ostag 9i pentru orice romdn care igi iubegte tara $ineamul.

Arcul de triumf. Acest monument este un simbol al marilor biruinfe dobindite de

alfi mulli oameni gi copii din sate 9i orage, am fost dugi la $osea gi urcali in tribunele din preajma Arcului de trigmf. Acolo, ce de lume: veseld, imbrdcatd sdrbdtoregte! Ce de flori! Ce de cintece! Fanfare rnari, cu aldmuri strdlucitoare, sunau tare marguri inaripate, iar zeci de tobe bdteau tact puternic, bdrbdtesc, cutremurind vdzducr,t

A doua zi,

Degi locuiam intr-un sat departe, in Moldova, conducdtorii fdrii au dat poruncd sd fie adus la Bucuregti gi cite un copil din satele unde locuiau vitejii alegi a trece pe sub Arcul de triumf. M-au ales pe mine: ,,feciorul sergentului", cum imi spunea invdfdtorul. Atunci am aflat cd tata, fiind sergent, cum am zis, se purtase cu vrednicie 9i curaj in tot timpul acelui greu gi lung rdzboi. Eram tare bucuros gi mindru cd am un astfel de pdrinte gi cd merg gi eu sd vdd sdrbdtoarea sau parada, adicd defilarea pe sub Arcul de triumf. O datd cu noi a fost invitat sd meargd 9i un ,,mare mutilat" de rdzboi, sergentul Mocanu Dumitru. Era ,,mare mutilat", pentru cd, in lupta de la Cagin, o explozie de obuz ii smulsese bratul sting gi-l orbise. Pentru cd nu vedea sd meargd gi-a luat fiica, sd-l cdlduzeascd. O chema Rodica gi era o fetitd4

Din satul meu s-au bucurat de aceastd mare cinstire trei ostagi, luptdtori in bdtdliile de la Mdrdgegti 9i Oituz. printre ei s-a aflat 9i tata, sergent in armatd.

Ne impresionau generalii in uniforme strdlucitoare gi alfi ofiferi cdldri pe cai focogi; dar, mai ales, ne minunau soldafii cu armele pe umdr, cu baionetele lucind ca nigte fulgere, cu mina dreaptd legdnatd pe lingd trup, pdgind fanfogi, dirji, to{i la fel, intr-un tact, cu stingul pe tobd: bum!... buml... buml... gi cdgtile lor, ca nigte pdldrii de fier, strdluceau in lumina soarelui. Ofiferii defilau in frunte, impodobifi cu galoane gi nasturi luciogi, ca argintul gi ca aurul. Salutau cu sdbiile minuite cu indeminare gi repeziciune. Toatd lumea din tribune gi de pe trotuare arunca flori, bdtea din palme gi strigg din rdsputeri: ,,Ura! Uraaa! Trdiascd vitejii nogtri ostagi!... Trdiascd eroii neamului!... Trdiascd fduritorii Romdniei unite!"... Fanfarele cintau ,,Degteaptd-te, romdne,, 9i ,,Pe-al nostru steag e scris Unire!" Totul gi toate clocoteau de entuziasm gi de inaltd bucurie. Marele mutilat Mocanu Dumitru se strdduia gi el, incerca sd in!e-

hul. Mulf i copii 9i tineri se cdfdraserd in arbori, de-a lungul $oselei, sd vadd mai bine parada. La tofi ne tremura inima de emofie. Ne simfeam grozav de bine, de bucurogi; parcd sufletul ni se indlfa pind intr-al noudlea cer.

leaga, dupd auz, ce se petrecea in jur, dar nu putea. $i-a cuprins fetifa de mind 9i a ru-

matei romAne!", ,,Glorie vitejilor fduritori Unirii naf ionale!"

a

Bucuria multimii, ca 9i a noastrd, parca nu mai avea margini. La sfirgitul pardzii, arn fost poftiti la o intilnire cu ostagii romanl Rodica, bddita Dumitru Mocanu, tata gi ctl

cu fala inainte, ca 9i cind ar fi

vdzut'

,,Taicd, tdtqfd, acum trec soldafi cildri pe cai roibi, murgi 9i albi". Poartd sulite cu stevirf Caii tropotd, parc-ar gulef rogu juca"... ,,Cavalerigtii, Rodical... suspind pdrintele' l-am vdzut in garja de la Robdneqti..' Curajogi bdrbati!..." ,,Acum trec soldati pe ios, in pas falnic"'.. ,,lnfanteria noastrd, regina bdtdliei!"... suridea sergentul Mocanu Dumitru' ,,in frunte un ofiter inalt salutd cu sabia, continud Rodica. Urmeazd drapelul strdjuit de trei ostagi... E cam zdrentuit"... ,,D gloanfe, Rodica!"... ,,Ce de soldati cu semn de rdnit pe brafl... se mira Rodica. Tdtufd, acum se apropie un ofifer fdrd mina dreaptd; fine sabia in mina stingd... E subfirel, tindr, cu par galben." ,,Se gtii cd aista-i dom' cdpitan al meu, Rodico!... a suris Dumitru Mocanu. Dom'cdpitan Stdnescu Petre"... 9i clipea des din gene, parcd ar fi vrut sd alunge impdienienirea ochilor, ca sd-gi vadd cdpitanul. Vorbi in goaptd: ,,Viteaz ca dinsul, mai rar! El m-a scos din pdmintul cu care md acoperise explozia acelei ghiulele ce md orbise cu fldcdrile. $i tot el, cdpitanul meu, m-a purtat in brate pind la brancardieri"... Mie parcd nu-mi venea sd cred cd, in adevdr, acesta ar fi ofiferul de care vorbea tatdl Rodicdi. Cum sd-l cunoascd, md intrebam

in

.

mine ne-am plimbat printr-un parc mare. unde cintau muzici. Acolo ni s-au dat pachete cu mincare 9i bomboane. Dar cea mai mare bucurie a fost pentru bddifa Dumitru int?lnirea cu cdpitanul lui: era in adevdr ofiferul tdrd mina dreapti, doar cd nu mai era cdpitan, ci maior: incd o rdsplatd pentru vitejia lui. S-au recunoscut gi s-au imbrdfigat cu multd dragoste gi emofie. Apoi au povestit cite se mai intimplaserd de cind nu se mai intilniserd. Ofiferul iqi pierduse mina intr-o luptd pe riul Tisa' Bddifa Dumitru i-a mulfumit Tncd o datd cd l-a scos de sub fdrna care-l acoperise, c6 nu l-a ldsat sd piard acolo, in iadul bitdliei' Acum, chiar dacd nu vedea, trdia totugi cu mare bucurie sdrbdtoarea cea mai strdlucitoare 9i mai mdreatd din istoria poporului romAn: sdrbdtoarea Unirii celei mari, pe care el, ca gi maiorul, o pldtiserd aga descump. Dupd-amiazd,o datd

cu multe sute de ostagi gi ofiteri, au fost decorafi 9i Mocanu Dumitru, 9i maiorul Stdnescu Petre, gi tata. La intoarcerea in sat, am fost primifi sdrbdtoregte, iar invdf dtorul 9i toti copiii din gcoald ne-au cerut sd povestim despre mdrefia 9i frumusefea acelui momentrcind fduritorii Unirii nafionale romdnegti au trecut, gloriogi, pe sub Arcul de triumf. $i pot sd vd mai spun, dragii mei, cd sergentul invalid Mocanu Dumitru, orbit in bdtdlia de la Cagin, gi maiorul Stdnescu Petre, care-gi pierduse braful drept in bdtdlia de la Tisa, au rdmas prieteni,gi-au scris scrisori gi s-au ajutat, la nevoie, cit au trdit. $tiu aceasta de la Rodicaf ea citea qi scria scri-

eu, cind nu-l vedea? Dar bddifa Dumitru a grdit, parcd mi-ar fi auzit gindul: ,,Nu, nu-l vdd, dar il simt... in ce bdtdlie gi-o fi pierdut bratul drept?"... in clipa aceea Rodica a sdrit de lingd noi, s-a strecurat prin nrulfime, a alergat inaintea ofiferului gi i-a presdrat in cale florile aduse din satul nostru. Ofiterul i-a dat onorul, iar lumea a bdtut din palme gi-a strigat:,,Bravo, fdrdncufol"...' Defilarea pe sub mdretul Arc de triumf a urmat mai departe, ceasuri intregi. Au trecut gi artilerigtii, cu tunurile lor grele, pe roti inalte, trase de cai mari, zguduind pdmintul. Fantarele au cintat mai rar, iar aplauzele gi Jlr'@tirs{E tl'-ir,le de stegulefe, strigdtele de

sorile tatdlui sdu, mhre mutilat de rdzboi. Azt, pe' mormintul lor scrie: ,,Fduritori ai marii Unitdfi nafionale romAnegti". $i v-am povestit toate acestea ca sd infelege!i gi voi, dragii mei, chiar dacd s?ntefi micufi, cd Romdnia, iubita noastrd fard, s-a fdurit cu mari jertfe, cu viafa-a zeci gi sute

de mii de viteji.

Sd nu-i uitafi gi sd-i sldviti din toatd inima voastrd! Ori de cite ori facefi o excursie prin locuri unde s-au dat lupte pentru libertate,

ori de cite ori vd aflati in fata unui monul-

Iil-.[.JrE mar COnteneau: *-raesc= Fc*inia intregitd!"... ,,Slavd ar-

ment indltat in cinstea eroilor, oprili-vd sl pdstrafi o clipd de ticere; iar daci putetl" punefi cite o floare. ASa-i bine Si frurmos!

J

-1

/ 7rf, t*-*A

IF

-atr*

i

in

TAM DESP RE TARA$ / MARE

UNITA

team turmele de

viatd. Degi micd, ne era totugi dragd, pentru cd noi, romdnii, ii aram gi-i semdnam ogoarele, ii sddeam livezile 9i podgoriile, ii creg-

dova era tureatca, Dobrogea, cdlciiul, iar Muntenia, cdputa. Era frumoasd gi aga, cd era fara noastrd, fara in care ne-am ndscut, unde trdiam, muncind gi bucurindu-ne de

d amintiti, dragii mei, Oana, Dorina Si Andrei, cd in anul 1918, Marea Adunare Nafionald de la Alba-lulia a hotdrit unirea Transilvaniei cu Patria Mumd. prin aceastd Unire, harta Romdniei s-a schimbat mult. inainte semdna cu un fel de ciubotd: Mol-

Apoi, iubitul nostru invdfdtor a zis: ,,Aici, unde a stat Mihai, infigem un fdrug mai inalt. Agaa! gi sd zicem cd aici e oragul Bragov, agezat in mijlocul fdrii.,, Apoi, acolo unde ne-a ardtat invdfdtorul, noi am agezat pietre, mai mari gi mai mici. ,,Aceste pietre inchipuiesc mun!ii Carpafi 9i Munfii Apuseni, ne-a invdfat dumnealui. cite o piatrd mai inaltd mai ascufitd, ne spunea cu mindrie:lnfelegef i?" $i, cind a$ezagi

meritd.

,,Copii, haidefi in curtea gcolii, sd desendm pe pamint harta tdrii!" Am iegit din clasd bucurogi, dar qi cumva nedumerifi. Vrefi sd gtili cum am desenat harta fdrii in ograda gcolii? Sd vd spun, cd

tru ne-a spus:

dragd, pentru cd, prin jertfa celor mai vrednici dintre noi, o fdcusem mare gi rotundd, aproape ca un cerc, cuprinzind in granifele sale pe tofi romdnii. Hotarele ei se inchid cu riuri mari cum este Dundrea 9i se sprijind pe fdrmul Mdrii Negre, cel bdtut de valuri albastre gi luminat de soarele fierbinte al verii. Mindrd gi frumoasd {ard avem! Mi-aduc aminte, dragii mei, cd pe-atunci, eu, bunicul povestitor de acum, eram gcolar in clasa a lll-a. $i, intr-o zi, invdldtorul nos-

fipte in cer. Dar acum Romdnia ne era incd gi

ocroteam pddurile, riurile cele repezi gi limpezi, munfii inalti, cu frunfile de stincd inmai

oi gi cirezile de vite, ii

,"Acesta e muntele Ceahldu. Acesta-i virful numit Omul. Cestdlalt, piscul Negoiul, aici zicem cd-i muntele Retezat, cel mai impresionant dintre toti muntii nogtri. Dincolo, spre asfinfit, vidul Detunata. lar aici, spre miazdnoapte, falnicul pisc numit pietrosul,,... Ne uitam gi lucram la aceastd rinduire de munfi, ca la o treabd foarte ispititoare, serioasd gi plind de invdtdminte. Mi-aduc aminte cd tocmai piatra adusd de colega noastrd Ancufa a fost agezatd in partea dinspre miazdnoapte, acolo unde am insemnat muntele Pietrosul. Dar eu mi umflam in pene de mindrie, cd piatra adusd de mine a insemnat muntele Ceahldu, munte care se vedea gi din ograda gcolii noastre, acolo, departe, in zarea dinspre apus. Eram aga de mindru, de parcd ag fi fost uriagul care a purtat un munte in brafe gi l-a pus la

locul lui de

vegnicie.

invdldtorul ne-a dus in partea dreaptd a ogrdzii din fala gcolii. A luat o sfoard de vreo trei metri. L-a pus pe Mihdifd, unul din colegii mei, intr-un loc ai i-a spus:

tul acesta. Tu, Ancufa, prinde capdtul cestdlalt. Aga! intinde bine. Acum, Mihai, stai pe loc, iar tu, Ancuta, cu sfoara intinsd, te rotegti incet, ?ncet cu pagi mici. Agaal... pe unde calci tu, Dumitru infige cite un fdrug." $i ne-a intins vreo zece fdrugi, pe care tot noi ii cioplisem, pe mdsurd, din ramuri de rdchitd, tdrd sd gtim la ce-or folosi. Bucurogi de acest fel de joacd, am fdcut un cerc larg, insemnat cu fdrugi.8

,,Tu, Mihai, stai aici gi fine sfoara de capd-

apa lor in Mare. i' Ne privea iscoditor, dragul nostru invdfdtor gi, vdz?ndu-ne dornici sd gtim munf ii 9i riurile !drii, ne-a intrebat: ,,Ve place acest ioc?"

,,Parcd-i o cetate. " ,,Adevdrat, Dumitre! a zimbit invdtdtorul; muntii nogtri sint ca nigte ziduri care inchid la mijloc cetatea sau Podigul Transilvaniei." Apoi, cu o sdpdligd, am trasat nigte gdnfulele pe direcfiile ardtate de ?nvdfdtor. ,,Pe aici curg riurile fdrii noa5tre. Cele mai multe se varsd in Dundre, iar Dundrea duce

am exclamat:

Dar s-a mai intimplat un lucru de neuitat: cind invdfdtorul a luat un bdt lung gi a urmdrit cu el girul pietrelor ardtindu-ne munfii care se ?nchideau intr-un fel de cerc mai mic, cuprins in alt cerc mai mare, eu

I

l/ /l { rl

f

/,\

Eram foarte mindri cd ,,harta" noastrd prindea viafd Ei nu mai conteneam sd povestim acasd cTt de frumos aratd. Mulli pdrinfi au venit s-o vadd. A venit gi mog llisei, cel megter la cioplit in lemn. A vdzut harta gi peste citeva zile s-a intors cu un paner de sculpturi. Ne-a intrebat:

apa mai departe.

,,Da!,., Da!... Da!..." am strigat noi, intr-un glas, de rasuna ograda gcolii. ,,Atunci, a zis mai departe bunul nostru dascdl, hai sd punern cite un semn pe locul unde sint agezate oragele cele mari." Am fdcut-o gi pe aceasta. $i, ,,Romdnia" din ograda gcolii a cdpdtat, repede, cite un semn, un cerculef din nuiele, infipt acolo unde dumnealui ne-a ardtat cd ar trebui s6 fie acele orage: Bucuregti, l4i, Cluj, Timigoara, Craiova, Suceava... $i

Mihai Viteazul, cd el a fdptuit cea dintii unire a tuturor romAnilor". ,,Dar, aici, la Bucuregti, ce punem?" am intrebat noi nerdbddtori. ,,Are mogul o sculpturd gi pentru Cetatea de Scaun, adicd Bucuregti, capitala Romdniei intregite."

tea, unde-i?" ,,Aici, aici!" ,,Bun! Agezdm gi aici o cetate gi pe Mircea cel Bdtrin tot cdlare. $i-acum, ce mai urmeazd?" ,,Alba-lulia!" am zis noi, gindindu-ne pecine sd agezdrn acolo gi negdsind, invdfdtorul ne-a venit in ajutor: .,,Mo$ llisei, acolo, la Alba-lulia, agazd-l pe

,,Copii, unde,zicefi voi cd-i Suceava?" ,,Aicil" am ardtat noi, cu grdbire. ,,Bun! Aici agezam cetatea Sucevei gi pe $tefan cel Mare, cdlare. Aga.,. Dar Tirgovig-

gi aducind bogdtii dinspre intreaga lume. $i iaca aga, dragii mei, am inceput, eu gi colegii mei, sd invdfim despre fara cea noud, unitd, mare, cuprinzind pe tofi romA-

$i, din panerul lui plin de surprize, a scos un frumos Arc de triumf. Ni l-a ardtat, zicind cu zimbetul blind: ,,Aga m-a povdtuit dom' invdfdtor: aici, in cetatea Bucuregtiulr"li, sd ridic Arcul de triumf, pentru cd el sldvegte pe vitejii gi eroii care au luptat, fdrd preget, ca sd fdureascd Unirea cea mare, sd intregeascd Romdnia, aga rotundd gi frumoasd cum au visat-o strdmogii gi cum ati desenat-o voi aici", ln zilele urmdtoare, tot cu ajutorul lui mog llisei, am insemnat cetatea Clujului, Tirgu Mureg unde am pus statuia lui Avram lancu Craiova, lagi, Sibiu. Pentru Constanfa, megterul cioplitor in lemn s-a str6duit sd facd un vaporag, A ieSit ca o jucdrie, la care ne uitam cu mare pldcere, in vreme ce inv6fdtorul ne povestea cum vor pluti vapoarele cele mari pe Marea Neagri, ducind

o iubeam cu tot mai multd infldcdrare.

nii in brafele aceloragi hotare. gi, invdfind-o,

o

MARF

$/ FRUMOASA PR|ETEN|Elui nu fi se ura niciodatd. Sd tot stai gi sa-l asculfi, sd-l asculfi cum depdna firul faraiscusit, fdrd pereche -de iscusit. in preajma

ragii*mei, poporul roman are multi scr"-iitori gi poeli. Ei au scris povestiri Ei poez i deosebit de frumoase, citite de oameni nari gi de copii, cu mare pldcere gi bucurie. Voi o sd-i citifi gi-o sd-i invd{ati pe tofi cu srag. Nu-i aga? $i citindu-i o sd fifi mai inva{a[i, mai degtepti, mai plini de simfire. Dar dintre toti scriitorii care au triit acum rrai bine de un veac, pe doi trebuie sd-i cunoagteti gi sd-i iubi{i gi voi, din toatd inima,

incd de pe acum.

Unul se numegte lon Creangd, iar celdlalt Mihai Eminescu. $i cred cit o sd-i tineti minte pentru cd lon Creanga a scris o poveste minunata, plind de haz, cu Harap-Alb, cu Gerild, cu Flaminzild, cu Pdsdri-Ldf i-Lungild; tot el a povestit multe intimpl6ri pline de ndzdrdvdnii deosebit de vesele, ori duioase, din vremea copilSriei gi a tinerefii lui. Mihai Eminescu a scris gi el o poveste incintdtoare cu,,Fdt-Frumos-din-l-acrimd"; dar mai ales a alcdtuit poezii neintrecut de frumoase. Acegti doi rnari scriitori au fost foarte buni prieteni. Se sfdtuiau impreund, is i citeau unul altuia poveEtile ori

capdt al celor mai minunate gi mai nAstrusnice povegti gi povestiri. Potrivea a9a de bine vorbele, incit tot ce spunea despre impdrafi, despre Fefi-Frumogi, despre llene Cosinzene ori zmei-paralei pdrea aievea. ii gi vedeai trecind prin lala ta. Eminescu, bddifa Mihai, avea o cu toiul altd fire: era mai tdcut, mai ginditor gi, de multe ori, chiar trist. Frumos cum rar se afld: smead la fafi, cu pdr negrr.l, bogat, cu ochi mari, adinci, melancolici, cu zirnbet bun, cu glas pldcut, melodios, cald Ei blind, cumpdnit, mingiios, cind vorbea despre lucruri f rumoase 9i f urtunos cind povestea fapte sdvirgite de oameni rdi gi netrebnici. Am?ndoi acegti scriitori s-au ndscut la fard: Creangd in satul Humulegti de lingd Tirgu -Neamf, Eminescu in lpotegti, lingaBotogani.

poeziile. Discutau despre cd(ile citite gi despre c?te se intimpld pe lume. Se iubeau gi se respectau cum nu se mai afla. Ceasuri intregi le petreceau impreuna, tot vorbind gisf

sate, pe dealuri, prin tirg. Au urcat chiar la Cetatea Neamf, a$a dupd cum s-au scdldat in Ozana, riul cel limpede care trece prin satul Humulegti.Seara, intorgi acasd, s-au agezat pe prispd gi au urmat neintreruptele lor povestiri. Sora

Au umblat ei mult in plimbare prin

dtuind.

bine prietenul aproape +i poti schimba cu cind ai el o vorbi, despre un gind ori o simfire a ta,

Ce aga-i prietenia: te simfi foarte

ii

pofi asculta bucuriile $i durerile lui sau pdi face, impreund cu el, planuri despre ziuade miine 9i-l po[i ajuta la nevoie, cum te-ajutd Si el pe tine, cind ai vreun necaz ori vreoamaraciune"

Greangd le-a adus cite o strachini Ce lapte cu mdmdligut6 caldd gi i-a poftit sd ospdteze, zicindu-le: ,,Miine o sd vd tai cite un pui gi-o sA vi-l frig la frigare, cu mujdei de usturoi",.. CTnd au terminat ospdful, amurgea, zarea

lui

intre dingii, Eminescu gi Creangd Tgi spurieau ,,bedita", aga, ca o dezrnierdare: ,,b6dite loane", ,,bedita Mihai". Bddila lon era orn voinic, corpolent, cu o'oil-ri pdtrunzalori, deosebit de vioi, de ageri; aurta barbd, iar p6rul ii era des qi eam aslru: vorba lui era toatd plind de tilc, de in{e:suri adinci gi adesea incdrcatd de haz, :- ar atunci cind povestea lucruri nu prea res?t. $tia de minune sd facd haz de ne.az Era ceea ce se cheamd un povestitor

dinspre asf inf it lucea portocalie gi rogie, Vaca rumega, linigtitd, in ocol. Gdinile se culcaserd sub pdtul. Rindunelele gopteau cite un ciripit cdtre puigorii din cuib. Pe drum trecea, arareori, cite un om intirziat in cimp. Stelele incepeau sd licareasca pe bolta inaltd a cerului, ca nigte^scinteiufe deinvdluit in frumusefea firii, cuprins de cJuiogia amintirilor, Creangd a ?ndreptat povestirea spre intimpldri din viafa lui, zicind: ,,Nu gtiu alfii cum sint, dar eu, cind mA gindesc la locul nagterii mele, la casa parinteasca din Humulegti, la stilpul hornului unde lega11

aur.

mama o gfare cu motocei la capdt, de crdpau mifele jucindu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care md tineam cind incepusem a merge copdcel, la cuptiorul pe care md ascundeam, cind ne jucam noi hdiqii de-a mijoarca, gi la alte jocuri 9i jucdrii oilrne de hazul 'gi farmecul copildresc, parca-mi saltd 9i acum inima de bucurie! $i, Doamne, frurnos era pe atunci: cdci gi pdrintii, gi frafii, 9i surorile imi erau sdndtogi, gi casa ni era indestulatd, gi copiii 9i copilele rnegiegilor erau de-a pururea in petrecere cu noi, gi toate imi mergeau dupd plac, fdrd ileac de supdrare, de parcd era toatd lumea

murmura izvorul ori spre cerul unde infloreau stelele 9i rdsdrea luna.

Cind lon Creangd a terminat o povestire

hazlie, cum numai el gtia sd ticluiascd, Eminescu a ris cu mare poftd. Apoi, intre dingii, s-a ldsat un moment de tdcere. in toatd imprejurimea se instdpinea

linigtea gi pacea. Era rindul bdditei Mihai sd povesteascd, aga cum obignuiau ori de cite ori se aflau

a

mea!

impreund. Dupd mai multe clipe de tdcere, Eminescu a grdit incet 9i rar, mdsurat,ca o mirturisire de taind, dar descriind, poetic, ceea ce se petrecea in jurul lor, in acea fermecdtoare

sturlubatic Ai copildros ca vintul in tulbura-

$i eu eram vesel ca vremea ceb bundsa.

9i

inserare de vard:,,Somnoroase pdsdrele Pe la cuiburi se adund, Se ascund in rdmurele Noapte bund!

$i mama, care era vestitd pentru ndzdrd' vdniile sale, imi zicea cu zimbet uneori, cind incepea a se ivi soarele dintre nori dupd o ploaie indelungatd: "legi, copile cu pdrulbdlan, afarddupd fsul meu"... Eminescu il asculta vrdjit. Cind Creangd a terminat vorba, el a zis cu hotdrire: ,,Badite loane, md supdr tare pe matale, dacd nu scrii aceste amintiri. Ele ar putea alcdtui cea mai atrdgdtoare carte de povestiri in limba romAnd, s-o citeascd gi cei mici 9i cei mari." Ascultind sfatul prietenului sdu drag gi al altora, lon Creangd a scris minunatele sale ,,Amintiri din copilirie". Nu peste multd vreme, Mihai Eminescu l-a invitat pe lon Creangi la casa pdrinteascd din lpotegti: ',,Sd vezi, bedite loane, cd gi la mine in sat sint frurnusefi vrednice de admirat." $i, in adevdr, poetul a avut dreptate. Povestitorul, bddila lon, a vdzut multe pe dealurile lpotegtilor: satul cu case bine construite, livezi, iazuri bogate in pegte gi raci, riu cu multe izvoare, pdduri de fag 9i plop, tei inflorifi gi stoluri de pdsdri c?ntdtoare. lnserarea i-a prins intr-un pilc de pddure, stind jos pe iarbd gi povestind, ca de obicei. Mai ales guralivul bddila lon povestea. Eminescu i'l asculta zimbind, uitindu-se, din cind in cind, dupd cite o pasdre, dupd cite o floare

rea

gi ride la soare, doar s-a indrepta vremea.>, $i vremea se indrepta

Doar izvoarele suspind, Pe cind codrul negru tace; Dorm gi florile-n grddini Dormi in pace! Trece lebdda pe ape intre trestii sd se culce Fie-fi ingerii aproape, Somnul dulce!Peste-a noptii feerie Se ridicd mindra lund, Totu-i vis gi armonie

Noapte bund!"... ,,Bdditd Mihai, te rog, mai spune o datd poezia asta, s-o invdf gi eu" a zis lonCreangd.

Dupd ce a ascultat gi a goptit gi el, o datd cu Eminescu, bddita lon s-a ridicat de jos gi gi-a imbrdtigat prietenul: ,,Minunat! Egti un poet genial, beditd Mihai!" ,,Nu gtiu cum sint eu, dar gtiu cd mata, bddifd loane, egti un povestitor fdrd pereche." Noi rorndnii, care ne desfdtdm, de mai bine de un veac, cu cele ecrise de lon Creangd 9i Mihai Eminescu, spunem cd amindoi au avut dreptate.

prcurata

de rouA, spre locul de

un

o zt MAREATAPENTRLJ /STO RIA RO A/IANIEI

tori de tard dintre tofi locuitorii RomAniei.

-am bucurat, totdeauna, cind am intilnit copii dornici sd gtie cit mai multe. Sd invete a scrie, a socoti. Sd vorbeascd frumos. Sa cunoascd istoria poporului nostru. Aga sint gi micutii mei prieteni, Oana, Dorina gi Andrei, cu care m-am intrefinut cu povestiri istorice de fiecare datd cind am avut ceva de spus. Dar iatd ca, intr-o zi, Oana m-a intrebat: Bunicule, ascultind eu aga, pe unul gi - altul, am inteles cd acum ne conduce pe Partidul Comunist RomAn. ne am zis - E-adevdrat, Oana,adunare eu. Adicddin alcdtuitd conduce acea mdreafd cei mai vrednici, mai pricepufi gi mai iubi-

Adicd au incrucigat brafele gi au refuzat sd mai lucreze in fabrici ori in mine, Atunci conducdtorii cei bogati au trimis jandarmii ?mpotriva lor, ca sd-i sileascd a munci. Pe mulfi din cei care se impotriveau i-au inchis gi i-au bdtut. Se spunea, pe drept cuvint, cd acea grevd n-a reugit pentru cd muncitorii n-au avut un conducdtor energic, revolufionar.

La mine in oraq, zeci de muncitori au fost

aceasta dat6, de cea mai mare insemndtate in istoria poporului nostru, sd vd povestesc

- Dar de cind existd partidul comunist? a vrut sa gtie Andrei. 8 - De laam mai 1921, am rdspuns eU, scurt, apoi addugat: ca sd finefi minteo intimplare de atunci.

Vedeli voi, soldafii, adicd muncitorii, fdranii, cdrturarii,au luptat, au biruit pe dugmani in zeci de bdtdlii gi au unit fdrile romane, fdcind Romdnia Mare. Aga cum am spus gi altd datA, tot poporul s-a bucurat nespus. A crezut e-o sd-i fie gi lui bine, sd aibi tot ce-i trebuie gi chiar sd ia parte la conducerea fdrii. Dar n-a fost tocmai aga" 9i n-a fost deoarece conducerea a incdput pe mina celor bogali. Ei se infruptau, cum se zice, din toate Ei poporului ii l6sa doar eeea ce le scdpa printre degete, Mai ales muncitorii o duceau foarte greu. La mulfi, salariile nu le ajungeau nici ca sd cumpere hrana copiilor. Chiriile erau foarte mari, aSa cd adesea locuiau in case ddrdpdnate. 9i totugi, ei, muncitorii, trebuiau se repare stricdciunile pricinuite de rdzboi gi sd dea lumind, cdldurd, sri fabrice magini qi unelte pentru

Dar mai ales pe unul il cdutau: pe Tudor Manea, mecanic la Fabrica de cherestea. il cdutau gi nu-l gaseau nicdieri. Stdtea ascuns in casa unui plutag, numit Ghifd Boboc. $tiu aceasta chiar de la bdiatul acelui prieten, de la Sandu Boboc. care-mi era coleg de clasd. impreuna cu acel coleg invdtam adesea, iar muncitorul Tudor Manea ne-a ajutat, de mai multe ori, sd rezolvdm problernele [a matematicd. N-avea el cine gtie ce $coald, dar era foarte degtept gi omenos, sfAtos gi cumsecade. Odata, intr-o seard, cind iegeam din casa lui Sandu, in poarta, hop! ne-au intimpinat

arestati.

doi

Acasd-i tatd-tu, - glas prefdcut. md?, a intrebat unul, cu - Fiu-fiiii! a fluierat Sandu. Pdi mata nu qtii, dom' polifist, cd tata-i plutag gi umbld cu pluta: fiu-fiuuuu! uite-aga, pe valurile Bistrifei! Fiu-fiuuu! gi haida-hail Pleacd luni la Galafi qi vine vineri. Fiu-fiuuuu gi haida-hail fluieri aqa? se - Oe-mi totincruntati cdtre rAsti celdlalt, noi. holbind ochii Pei aEa fluierAm noi, plutagii, cind mergem pe Bistri{a la vale gi vrem si gtim, la cite un cot, cri-i eale slobodd, sd nu ddm peste alte plute,.. Fiu-fiiuuu!... Haida-hai!.., dacd-i slobod. Ori: fiu-fiuuu gi stai! dacd-i

polif iqti:

Taci cd md asurzeqti!... Ori eqti cam ^ - ureche, a zis poli{istul, mai supdrat, intr-o

cu

prirnejdie...

A

domnule polif Nu-s - numai'''retr-o ureche, Cri aqa trebuie ist, sA ci-s ochi 9i urechi,

."1'

.r:'1f

,

,

'.':

I

!:

+

- 1i.ji

fie un ddlcdug. Ori mata nu gtii ce-i un ddlcdug? Este cel care fine cirma din spate a plutei 9i rotegte a?a, uite-aga o rotegte: vTj-viiij! cind la dreapta, cind la stinga. gi cind a trecut de o stincd ori de un cot primejdios fluierd iard: fiu-fiuuuul... lung, lung, s-audd dragomanul, cirmaciul din frunte gi sd-i dea drumul mai repede... Pe urmd iar:fiu-fiuuu gi haida-hail... - Lasd palavrele! s-a rdstit g i mai f urios polifistul. Maicd-ta-i acasd? totdeauna - Domnule polifist, mama-i un plingdacasd. Cd am un frate de trei ani; cios gi-un mofturos, de nu-i mai intrd nimeni in voie. Cind incepe a plinge: hm-hm!.., oa-oaaa! nimeni nu-l mai potolegte. Doar eu, cind ii fluier aga: fiu-fiuuuu! Atunci se opregte dln plins. ii place fluieratul... Trage a plutag. O s6-l invdf sd fluiere tare, uite-aga: fiu-fiiiuuu... haida-middd! haida-ha... Ca la plute, dom' polifist... Vdzind cd n-o mai scoate la cap cu Boboc Sandu, polifigtii l-au imbrincit la o parte gi-au intrat cu de-a sila in casd. S-au rdstit la mama lui Boboc; au rdscolit toatd casa; s-au urcat gi in pod gi-au cotrobdit in toate ungherele; au coborit gi in pivnifd. Dar n-au descoperit nimic. cine cdutafi, domnilor polifigti? a - Pe mama lui Sandu. intrebat

Eu cu Sandu am stat in ogradd gi am a9teptat ca polifigtii sd termine amdnunfita lorcercetare.

Cind au plecat, miniogi cd n-au gdsit ceea ce cdutau, l-am intrebat pe Boboc Sandu: De ce ai fluierat de atitea ori gi i-ai fi-

nut de vorbd atita

vreme?

Aista-i consemnul: fluier de plutag ca - vestesc pe bddifa Tudor Manea sd fugd sd-l pe poarta din spatele casei. lar vorbirea lungd e aga, ticluitd, ca sd ajungd departe, cit mai departe... Mai tirziu, ?ffi aflat cd muncitorul Tudor Manea a cdldtorit pe pluta lui Boboc pind la Galafi, iar de acolo, peste o sdptdmind, a mers la Bucuregti, unde, in 8 mai 1921, s-au intilnit reprezentanfii alegi de muncitori gi au hotdrit infiinfarea Partidului Comunist RomAn. Adicd sd aibd 9i muncitorii un conducdtor, un apdrdtor impotriva nedreptdtilor sdvirgite de cei bogafi, de stdpinii fabricilor, un partid cu adevdrat revolufionar. Acegti bogafi gi stdpini de fabrici nu s-au ldsat insd pind cind nu au arestat pe mulfi dintre conducdtorii tindrului Partid Comunist Romdn. l-au arestat gi i-au finut mulfiDar muncitorii, ca gi toti oamenii cinstifi, au de atunci un conducdtor iscusit qi curajos, care nu s-a infricogat de nici o primejdie 9i a luptat fdrd nici un r6,gaz cu asupritorii, cu cei nedrepf i, cu cei care urmdreau sd inrobeascd lara. Au luptat pind au biruit. A$a cum v-am povestit, gi un bdietag, un coleg de al meu, fdrd sd gtie, a dat o mind de ajutor ca aceastd visare a oamenilor muncii sd se implineascd: sd se creeze un conducdtor intelept gi dirz al muncitorilor gi al intregului popor. De aceea zicem cd ziua de 8 mai 1921 a fost o zi md,reatd pentru is-

ani la inchisoare.

- $tii tu pe cine! gtiu, pdcatele mele? de unde - Darcomunistul sd Manea il cdutim. Pe - l-afi ascuns? Tudor Unde - Pei unde sd-l ascundem, cind nu l-am rnai vdzut de la greva generald? Nu cumva l-a luat bdrbatu-tu cu pluta, la-Galafi? nu -pe Nu gtiu; dar, de obicei, bdrbatul meu Sipe apele Bistrifei, ia nimeni. Cdldtoria

retului e foarte primejdioasd. Omul meu are inimd bund gi nu vrea sd nenoroceascd penimeni.

toria

Romdniei.

O INTIMPLARELA RU'A'ELE CETATII NEAMTrebuie se $titi, am incePut eu aceastd povestire, cd satul copildriei melese atld lingd Cetatea Neamf. Despre cetatea aceasta construitd de primii voievozi, intir ta de $tefan cel Mare gi apdratd veacuri la rrlir,d de cdtre pldiegi, impotriva tdtarilor, turc ior 9i a altor jefuitori de fard, v-arn mai spus eu nigte ?ntimpldri. Vi le amintifi? intr-o zi de vard, aga pe la mijlocul lui iuiile, noi, un cird mdrigor de copii din sat, am .trcat Dealul de la Cetate. Printre noi se afla Ei Rodica, despre care v-am mai povestit eu. Ne minuna priveligtea pind departe, in zarea Moldovei gi a Siretului. Ne impresionau mult zidurile acelea groase, bolfile, ferestrele gi trgile surpate, Pdrea o zidire indltatd de nigte uriagi, acolo, pe un virf de deal, sd se vadd lumea toatd, Dar ne prindea jalea gi triste-

Dar noi, infierbintafi de luptd..., pasd s-oascultdm.

lea, vdzind-o in ruini gi

Dar iatd cd unul dintre noi a luat de jos o bucatd de cdrdmidd desprinsd din zid gi-a aruncat-o in hdul dinspre riul Ozana. Ne-am uitat cum se prdvdlea, cu vitezd; am ascultat huietul gi-am prins a ne bucura, ca de cine $tie ce ispravd. indatd 9i alfi copii au aruncat alte cdrdmizi qi pietre in ripele de dincolo de ziduri. Ba chiar ne-a apucat, aga, ca un fel de vint rdu. Pdrea cd vrem a ddrima, intr-un minut, tot ce-au zidit strdbunii,

risiPd.

de veacuri. Cea dintii," Rodica

opreascd sminteala aceea distrugdtoare. Dar, in loc sd ne cuminfim, noi, bdiefii, ne-am trezit impdrfifi Tn doud cete: ,,pldiesii", care apdrd cetatea,gi ,,tdtarii", care vor

a

incercat sd

ne

Noroc cd, indatd, in poarta cetSfii s-a ivit un grup de patru bdrbafi: trei tineri gi unul mai in virstd. Cei tineri, imbrdcati ca de vard, aveau cTte un carnet in mind. Cel in virstd, foarte nalt gi subfiratec, purta barbd surd 9i imbrdca o haini ugoard de pinzd albd. Pe cap, o pdldrie rotundd, cu boruri late. intr-o mind {inea o geantd, iar in cealaltd un baston frumos. De ce aruncafi - mr.rstrdtor, unul cu pietre? a strigat la din tineri. noi, Mulfi dintre tovarigii mei de joacd s-au pitit dupi zidurile in ruind ori au fugit, ca potirnichile, la vale. Eu, Rodica gi alfi trei am rdmas incremenifi de teamd gi ruginafi de fapta noastri. Domnul cel ?nalt, cu barbd gi baston, s-a agezat pe zid, ca pe un scaun, 9i ne-a fdcut semn cu mina sd venim ling6 dinsul. Ne-am apropiat, cu sfial6 gi rugine, ,,tdtarii"? - Voi sintefi... ,,pldie9ii" oricu ton de dar 9i ne-a intrebat cu blindete, ocard. Nu rdspundefi? Vdd cd vi pare rdu de obrdzniciile pe care le sdvirgifi. Rostea pe r intr-un fel anume, pe care nu l-am uitat toatd viata. Ochii lui, mari 9i foarte vioi, ne fulgerau tot a dojand. Noi priveam in pdmint gi tdceam, ca mufii. Tindrul care ne mustrase la ?nceput a mai adus incd patru dintre cei care o fdcuserd

s

cucereascd.

intre noi! Vreti sd gtiti cu ce fel de arme luptarn? Tot cu pietre 9i cdrdmizt din ziduri. Eu m-am rinduit in ceata ,,pldiegilor". 9i 'dr-r imi pdrea cd ,,tdtarii" erau rnai mulfi, mai inruergunati, mai puternici. Gata, gata sd ne pirule, lar Rodica, in loc sd ne ajute in luptA, strga la noi, cu deznddejde: - Astimpdrafi-vd, zdluzilort Ldsali joaca asta prosteascd, distrugitoare gi primej-

Ei, gi de-aici, dd-i luptd

- Ar trebui sd-i urechem, domnule profesor. domnul cel - Ar cam trebui, a suris degete lungi in virstd, greblindu-9i barba cu 9i

pe ,,tdtarii". A

zis:

mlddioase. Dar cred c-ar fi mai bine, dornnule student, sd le ardti de ce joaca lor aici e nepotrivitd, uritd gi chlar pdgubitoare. Ai sd fii profesor cufnd, deci trtbr.lie sd gtii a educa tineretul. Da, domnule profesor,a incuviinfat sttr-

dentul, cu mult respect. Noi agteptam, cu Tngrijorare, sd vedem

-

dioasdl

lt

/

)

e

gem toti in jurul lui. $i, in loc de urecheald, ne-a povestit a9a de emof ionant, de calct, de .rscator despre zidirea Cetdf ii Nearnt, des.pne Stefan cel Mare, despre eroismul 9i jertre e cL,t care au apdrat-o strdbunii, despre r a es care au murit pe aceste ziduri bd:--e ca sd pdstreze libertatea fdrii, inc?t noi ::; a- plecat frun{ile spre pdrnTnt, cu ininna '--:.Jr td de"pdreri de rdu. $i a incheiat vor-

munte, ne-au luat gi pe noi, adici pe mine 9i pe Rodica. De ce? Ca sd le ardtdm cdrdrile

mai de-a dreptul, cd le gtiam bine, La acel schit, Rodica avea o mdtugd, cdlugdrifd. Se nurnea Melania. l-am spus profesorului cd maica Melania are o carte mare 9i foarte veche, cu scoa(e groase din piele castanie. CTnd a vdzut acea carte, fata profesorului s-a luminat de mare bucurie. A zis: tipdriturd - E o Ddruiegte-ointeresantd 9i frumoasd, pentru Biblioteca Acarndicufd.demiei.

indlfate cu acestea - Zidurile de mare; au fostpiatrd gi fiefiecare "-ta nespus

- 6vd.

:are cardmidd a fost cdratd gi urcatd aici cu so narea. Mortarul care !eagd pietrele e a'nestecat cu sudoarea gi singele strdbunior. Sute de ani, aceste ziduri au stat de s:n'ajd impotriva ndvdlitorilor, a dugmanilor poporului. lar voi, in loc sd le respectafi, sd e ocrotifi, le surpali ca zdnaticii? Adicd stricati ceea ce nici dugmanii cei mai rdi ai fdrii r-au stricat? De aceste ziduri se cuvine ca toti sd ne apropienn cupringi de respect 9i evlavie, ca gi cum ne-am afla chiar in fafa

Maica Melania a ddruit-o cu bucurie. oamenii de Acolo o vor -vor afla lucruri cercetavrednice a fi gtiinfd gtiute noi 9i gi despre istoria noastrd. De la schitul Agapia veche, profesorul, impreund cu studentii lui, 9i-a continuat drumul spre alte locuri, unde bdnuia c-o sd afle documente, c5(i rare 9i obiecte din vremuri vechi, sd scrie istoria lor.La despdr!ire, profesorul ne-a mulfumit 9i ne-a mingiiat pe obraji cu atita dragoste, cit nici nu se poate spune. De atunci, cind vdd o carte veche sau trec pe lingd o cetate strdbund, simt nevoia sd le mingii cu evlavie, ca pe nigte lucruri de cel mai mare pret. Feste cTteva sdptdmini, pogtagul ne-a adus, mie gi Rodicdi, cite o carte de-a profesorului, pe care scrisese: ,,Rodicdi gi lui Dunritru, sd le citeascd atunci cind vor fi mai mdrigori gi vor infelege gi mai bine de ce istoria trebuie $tiutd 9i invdfatd, iar cetifile strdbune pdstrate cu sfinfenie". Dar poate vreti sd gtiti cine era profesorul pe care noi l-am cdlduzit 9i autorul cd(ilor

strdbunilor, a celor care s-au jertf it pe aceste ziduri, in luptd cu dugrnanii fdrii' Avea profesorul un glas atit de cald, de melodios, cd ne atingea drept in inirnd 9i ne cutremura pind in strdfundul fiinfei noastre. De rugine gi negtiind cum sd-gi ceard iertare, Rodica s-a agezat in genunchi. 9i,drept si vd spun, a plins cu lacrirni mari' 9i rnie-mi venea a pl?nge de ruginei dar ziceam cd sint bdiat gi nu se cade sd nnd ardt preaslab,

cu cei trei studen{i, am adunat toate pietrele si cdrimizile aruncate in ripd, ca sd tie la indemina celor care aveau sd vind gi sd restaureze cetatea.du

in schimb am sdrit cu tolii gi, impreund

trimise noud?

Era Nicolae lorga, mare cdrturar, istoric ai neintrecut profesor. Era cel care m-a invdfat istoria cind am fost'.student.

/r

PCYESTIREDESP RE,,DUAT

BRAVA

M I N IJ

NATA"

ihail Sadoveanu este un mare scriitor, iubit gi de cei mari, gi de cei rnici. A scris multe, multe cdrfi, deosebit de frumoase. in ele povestegte sute $i sute de intimpldri foarte atrdgdtoare gi pline de invdtdturd, care incintd gi bucurd atit pe cei tineri,

Eu, dragd Oana, Dorina gi Andrei, l-arn cunoscut pe Sadoveanu, la gezdtorile literare, la vindtoare prin Muntii Ceahldului ori la pescuit pe malul iazului de la Mdndstirea Neamfului. Acolo, aproape de acel iaz, maestrul avea o casd, unde sta mai ales vara, sd lucreze sau sd se odihneascd, Se vd povestesc o intimplare, petrecutd mai de mult, devenitd azi... fapt istoric. Cind eram student, aveam o vecind a$a cam de virsta voastrd. O chema Tudorila. l-am citit ,,Dumbrava minunatd", o povestire scrisd de Sadoveanu. l-a pldcut aga de rnult, incit m-a rugat sd i-o citesc Ai a doua oard 9i a cincea oari. Aproape o gtia pe de-a rostul. S-a intimplat ca, in vara aceea, sd trecem, eu 9i micufa mea vecind, pe lingd casa lui Sadoveanu de la Mdndstirea Nearn!. Vdzindu-l cd scrie la masa din cerdac, nu l-am deranjat. $i curn vremea era caldd, iar cerul senin, ne-am plimbat prin ?rnprejurimi vreo jumdtate de ord, pind cind Sadoveanu a luat undita gi s-a agezat la pescuit pe rnalul iazului. Vdzindu-|, Tudorita se mira ingoaptd:

cit gi pe cei bdtrini.

pra apei s-a zbdtut un pegte mdrigor, cu solzi lucitori ca argintul. Maestrul a invirtit ugor, cu indeminare, mulineta gi a apropiat pegtele prins pind l-a luat cu mina, i-a scos cirligul din gurd gi l-a pus in cdlddruga de aldturi. Noi ne-am agezat, cuminfi, pe iarbd Si am privit. Scriitorul, ,,maestrul", a prins cinci pegti. La al gaselea a strins compiet firul unditei, apoi a zis, surizino subtirel; de ajunge. - Gata, pe ziuaminaazicu calddruqa in gi Cu undila intr-o cealalta, ne-a f icut semn sd-i urmim ?n drum spre casi. in cerdac am stat mujt oe vcrbd, Tudorifa, toata numai ochi sr urechi, ne-a privit gi ne-a ascultat cu mare luare -aminte, chiar dacd nu pricepea tot ce vorbeam noi. Vizind-o asa de atentd, maestrul Sadoveanu a intrebat-o, spre sfirgitul convorbirii:

vdr, indlfind undila, la capdtul firului, deasu-

- Tu, gigiliceo, ai cetit vreo povestire scrisa de mine? -- Mi-a citit dumneaiui, adicd eu, ,,Dumbrava minunatd". Da!'eu n-o gtiu toatd, cd-iI

u

ngd.

- Da? s-a prefdcut Sadoveanu a se mira. Dar, ia spune-mi tu mie: ce-ai.., invafat dinacea povestire? Tudori{a a rdspuns cu mult curaj, drept ca

sfarmd undita in pumn. Ar trebui sd aiba ungete...

Ce om nalt gi voinicl Ai crede cd

condei de fier ca sd nu-l fringd intre deveanu, cum ii spuneam U, ne-a privit cu ochii lui blinzi, albagtri, a suris, a rdspuns, in goaptd, la ,,bund ziua" noastrd gi apoi a tdcut indelung, afintindu-gi privirea spre undite, al cdrui plutitor incepea sd se migte, zvicnit, semn cd peg 1nuEcat". in ade-

Cind ne-am apropiat, maestrul

Sado-

$i-au la ei. Au scdpat-o de ocdrile gi bdtdile Elenei, care-i zicea, cu ciudd, ,,gingania dracului", ,,dihanie" gi ,,soi rdu" gi-o ameninfa cu vorbe de spaimd: ...,,ifi spinzurdm noi chelea-n bdf". Ba ii facea gi gurub cu unghia, in moalele capului. spune!".. - Nu mai Dar eu zicAga-i f6cea? fi fost cd, dacd n-ar Daaaa...

Am invdtat lntii cd - soi rd,u, ci doamna nu duduia Lizuca era Mia, Bravo, a z?mbit maestrul. 9i altceva? - Altceva, am invdtat cd bunicii o iubeau rnult pe Lizuca. fdcut bine c-au luat-o

la

gcoalS:

-

!l

..: l ,l ..: ,,

cu Fdt-Frumos, cu zina cea frumoasd cum n-a mai fost gi cu glas ferrnecat ca o strund de aur sint din visul Lizucdi. Cit a dormit, in scorburd, adicd in casa mdtugii rdchita, ea a visat. $i cred c-a dormit bine gi a visat aga frumos, vis cu Statu-Palmd, cu zina gi cu Fdt-Frumos, pentru cd a pdzit-o Patrocle, prietenul ei credincios. Numai aga a putut pdtrunde, cu vistrl, in impdrd{ia minunilor din Dumbrava minunatd. Tudorita s-a oprit aici. Sadoveanu a privit-o indelung cum cduta sd-gi potoleascd emofia. Mai avea ceva de zis, dar parcd nu mai cuteza. Privirea stdruitoare a maestrului a incurajat-o: - 9i gtili ce mi-a mai pldcut? Cum albi-

cei gapte prichindei, crj Domnifa,

prietenul ei, Patrocle, cdfelu, gtifi! Lizuca nu pleca de la doamna Mia, care o ura. Nici nu putea gdzdui in casa mdtugii rdchita, la lumina licuriciului. Cd nu era ea chiar aga de curajoasd. Ca 9i mine, s-a speriat de iepurele cel urecheat. lar toate intimpldrile cu

ducd la casa unde n-o iubea nimeni... Aici am intervenit eu gi am zis: - Maestre, de cind i-am citit ,,Dumbravaminunatd", Tudorila iubegte gi mai mult copacii, gizele pddurilor, albinele gi povegtile. Crede cd existd in adevdr o dumbravd minunatd.

nele bunicilor le-au in!epat pe Mia gi pe Elena, care veniserd s-o ia pe Lizuca de la casa unor oameni buni gi iubitori gi s-o

povestirea mea. Trdiesc ai fe!i-frumoEi gi zine ca tine. lar {ara aceasta a noastrd au fdcut-o strdbunii, cu voievozii lor, cu vitejii lor. Despre multi dintre ei am scris gi eu cite o povestire. Sd le citegti cind vei fi mai mdrigoard... Tudorila n-a uitat, gi nu va uita, cit va trdi, int?lnirea cu maestrul Mihail Sadoveanu, marele nostru scriitor $i neintrecut povestitor despre ?ntimpliri din istorie sau din viafa de toate zileie a poporului nostru,

Scriitorul s-a rasucit oleacd spre Tudorifa, i-a cuprins mina ei micd in palnna lui mare gi, afintind-o cu privirea, a grdit rar gi dornol: - Aga, copliito, sd le iubegti din ioatd puterea inirnii tale. Cii toatd ara noastrd este o dumbravd minunatd, und trdiesc fel de fel de vietd{i gi de oameni, gi mai buni, si mai

rdi decit in

,,COruCERTUL" DE LA TESGANIreau sd va povestesc, dragii mei Cana, Dorina gi Andrei, o intimplare legatd Je numele lui-'George Enescul' Cine a fost Gecrge Enescu? A fost 9i este marele nostrr.r violonist gi compozitor. Adicd el a scris o vrdbiutd care ciripea pe o craca a teiuluidin ograda casei lui George Enescu. - Sanda, pe tine nu te intereseazd ce spun eu? Nu-!i Place muzica? feti{a. V-am spus Nu, - zice a mormditureche... muzicald.cd mdcd n-am tuga $i rna rn-aude cintind..' ocdrdgte dacd Vad, totugi, cd asculti cum ciripegtevrabia.

rnuzicd gi a clntat minunat la vioard. Pentru marele lui talent a fost gi este 9i azi cunossut in intreaga lume. Ceea ce vreau sd vd povestesc s-a intimplat acum peste o jumd-

tate de

O invdtdtoare cu qcolarii ei se aflau in excursie la Tescani, sat in judeful Bacdu.Era vard, in iulie: vremea ciregelor" O zi senind gi caldd, numai bund de mers in drunnetie. Urc?nd dealul de la marginea satului Tescani, lnvdfdtoarea gi-a oprit copiii in fafa unei curfi largi, cu copaci mari, stufogi, bdrrini, seculari. l-a aqezat in cerc, in jur, 9i le-a vorbit: ,,Dragii rnei, aceastd casd albd a fost construitd acufi't mai bine de un veac, de familia Ftosetti-Tescanu. De multi ani, marele nostnu muzician GeorEe Enescu vine vara aici. Se odihnegte dupd ?ndelunga trudd pentru Fregdtirea 9i desf d9u rare-a numeroaselor turnee in fard gi in strdindtate. Cdci, pretutinoeni pe gtobul pdrnintesc, el este chemat 9i aplaudat cu entuziasm pentru felul lui neintrecut de a c?nta la vioar6, de a dirija 9i de a compune muziOd, Aici, in casa asta albd, George Enescu a cornpus nnulte din lucrdr,ile lui, care inc?ntd sufletul a milioane de oameni. Vedeti voi, dragi copii, cintecele, 'nuzica zimislitd de un om genial, aici, in casa aceasta, in fafa acestor copaci bitrini, se plimbd gi se face auzitd prin Tntreaga fard si chiar prin ?ntreaga lume. Ea lncintd urect'lea gi bucurd inima a mii gi milioane de oameni. Aceasta insearnnd ci muzica inspi-

veac.

Vorbind ctl eleva sa, invdfdtoarea n-a bdgat de seamd cd, pe lingd dinqii, s-a strecurat un bdrbat de indlfime miilocie, cu chip frumos, cu pdr bogat, cu ochl adinci, cu zimbet buR, copildresc, cu miini gi degete lungi, cu pagi mdrunti 9i repezi' Purta o pelerind largd, neagrd 9i o pdldrie tot neagrd,

' Ei, vrabia-i altceva decit vioara, nu s-a ldsat gcoldrila.

cu boruri

late.

Un elev a intrebat:o Pe ?nvdfdtoare, cu oarecare sfiald: Ear noi il putenr vedea pe domnulEnescu?

nu ne-am - L-am putea vedea, copii, darnu ne a9anuniat vizita din vreme. Decilucru.

teaptd. 9i... nu:l frumos sd-l deranjdm de la

eu - Dar alt doresc mult sd-l aud cintind, a gcolar. suspinat fdgda p!'opus - Copii,atunci cind Tnvdtdtoarea, vd va da George Enescu duiesc ca,

un concert in oragul nostru, o sd mergem 9i noi sd-l auzim cTntind. Copiii se intristard, Unul Tngind cu multd pdrere de rdu: trebuie sd Ei, Prin multe - cinedacd cind poate c?nte9i in oragul gtie veni fdri,Dar, in clipa aceea, din casa albd, pe fereastra larg deschisd, se auzird primele note la un pian. $i repede se incheg6 o melodie, sprintend, veseld, incTntdtoare. Copiii gi invdldtoarea se intoarserd tofi cunostru...

-ata din cintecele poporului nostru romAn, scrisd gi cintatd de un mare maestru, se xazd aldturi de operele cele mari ale muzic enilor iumii. A$a, prin vioara lui George Enescu, lumea ne cunoagte, afld cd sintem -n popor talentat, inzestrat, cu multe insus r frumoase, vrednice de toatd lauda"' Oam aga a vorbit Tnvdfdtoarea cdtre gcola-

fafa spre

Citeva minute ascrJltard cu

casd.

multd

luare-aminte.

tcii copiii

5

d!.

a

ascu ltat-o

-ane-aminte. Nu gasise o altd oc

o

mare g",coldrifd, Sanda, i$i

cu

e: ,/urmdrea

Cind pianul a tdcut, in cerdacul casei a iegit o femele imbrdcatd cu rochie lungd, alstrd, cur pdr galben, frumoasd ca o cosinzeand. A privit citeya Qlipe copiii carg.1e# .: r --rr-.. ultau de gard, gi de 9i

*:.--'" :'aFs

? -i**

E: j:' t!,

tf*

,.;..

t

1

t

"F.

r

t

t-.

*'.

=. *. -- .l

'

'r{!&

t.