POTENȚIALUL TURISTIC AL PEISAJULUI CULTURAL DIN COMUNA

SADOVA

PROF. LUNGEANU CĂTĂLIN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ SADOVA

Cuvinte cheie: peisaj cultural, spațiu rural, peisaj rezidențial, peisaj sacral, peisaj etnografic, peisaj turistic

Summary: By their components, the cultural landscape causes local and regional specificities, reflect connections

between human and nature, by applying and a great value as sights.

Pentru definirea acestui concept se cuvine a înțelege inițial termenul de peisaj. Astfel, în DEX

(1984, p.773) este enunțat ca fiind ”parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă

dintr-o singură privire; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor

naturali cu factorii creați de om”.

Termenul de peisaj a fost definit în cadrul Convenției Europene a Peisajului adoptată la

Florența în anul 2000 ca desemnând ”o parte din teritoriu perceput ca atare de către populație, al

cărui caracter este rezultatul acțiunii și interacțiunii factorilor naturali și/sau umani”1.

Se poate afirma că peisajele geografice apar într-o mare diversitate de forme, conform

realităţilor de ansamblu ale teritoriului, ca şi specificul anumitor componente observabile. Se vorbește

de existența a două categorii esențiale de peisaje geografice: peisaje naturale şi peisaje umanizate

(denumite și culturalizate de unii autori). Astfel, după clasificarea impusă de formele reliefului pot

exista peisaje: de litoral, de luncă, de baltă, de câmpie, de podiș, de munte etc; vegetaţia poate

determina peisaje de pădure, sau de stepă, de silvostepă, de tundră, etc; apa: peisaje marine, lacustre,

litorale, glaciare, etc.; activitatea umană: peisaj rural, peisaj urban, peisaj locativ/rezidențial, peisaj

turistic, peisaj agricol, peisaj industrial.

Termenii peisaj și cultură denotă intervenția omului în transformarea peisajului geografic.

Peisajul cultural reprezintă consecința îmbinării elementelor naturale şi cele antropice; este totodată

1Sursa:http://www.unesco.org/culture/natlaws/media/pdf/romania/ro_law451ratificeuroconvlandscape.pdf

peisajul aflat într-o permanentă schimbare, fie datorită cauzei umane care intervine, fie datorită naturii

în continuă schimbare.

În fiecare peisaj cultural putem identifica elemente naturale (relief, sol, ape,vegetație), elemente

antropizate (care schimbă sau înlocuiesc unele componente naturale) și elemente imateriale

(îndeletniciri tradiționale, meșteșuguri, tradiții, obiceiuri, credințe).

Sadova este un teritoriu între spațiul rural și spațiul natural, rural datorită prezentei terenurilor

agricole și natural, pentru că peisajul se remarcă deosebit de atractiv, împreună oferind peisaje deosebit

de pitorești. În cuprinsul acestei localităţi se observă rolul important al elementelor naturale care

compun peisajul. Captează atenția culuarul depresionar, care oferă o imagine proporționată, având de

o parte şi de alta culmile muntoase, care dau senzația de echilibru. Versanții sunt acoperiți cu vegetație,

organizați în funcție de modurile de folosință, coloristica pajiștilor presărate cu fânare și încadrate de

păduri cu o mare diversitate de pante, vegetația forestieră – își aduc aportul la configurarea cadrului

natural al zonei.

Dintre elementele integrate peisajului cultural de ansamblu ale Sadovei, importante sunt:

Peisajul cultural rural

Peisajul rural este identificat cu zona în cadrul căreia componentele fizico-geografice şi cele

umane relaționează armonios, iar activităţile socio-economice se află în echilibru în timp şi spaţiu.

Peisajul rural se caracterizează prin predominanța folosirii spațiului pentru agricultură, chiar dacă

agricultura nu mai este principala ocupație a vremurilor actuale. Principalele elemente ale peisajului

rural sunt fizionomia rurală și structura fondului funciar. Peisajul cultural rural este rezultanta

diversității componentelor peisajului natural și peisajului antropic în coabitarea lor.

Fiind ocrotită de munţi acoperiți cu păduri, aşezarea este concentrată în depresiunea Moldova -

Sadova, relief care oferă teren propice pentru construcţia gospodăriilor, cât şi pentru agricultură.

Elementele specifice peisajului cultural al comunei Sadova sunt determinate de poziţionarea

localităţii de-a lungul văii pârâului Sadova, ceea ce determină caracterul de sat răsfirat ca mai toate

satele montane, acompaniat de versanţii din partea de est si vest. Locuințele sunt grupate în vatra

satului; o parte a terenului agricol se află în intravilan, destinat mai ales cultivării cartofilor, unor

legume și arbori fructiferi rezistenți la climat montan depresionar. Vegetaţia abundă în conformația

terenului şi, în acelaşi timp, formează limita între mediul natural şi cel uman. În extravilan, solurile

sunt acoperite cu vegetația pășunilor și fânețelor, urmată la o altitudine superioară de pădure. Căpiţa,

lesa și fânarul sunt elemente care înfrumusețează peisajul. Elemente de peisaj cultural întâlnim şi pe

paşunea montană: colibele (bordeie) cu funcție de locuință în sezonul recoltării fânului.

Peisajul oferit de aşezările montane, în special de satul bucovinean are considerații superioare

aşezărilor din alte zone de relief. Este unul din motivele fundamentale pentru care în aşezările montane

trebuie să dezvolte în mod coordonat turismul în gospodăria ţărănească.

Fig.1. Peisaj cultural rural - Sadova

Peisajul cultural rezidenţial

Intervenția omului asupra peisajului natural este mai evident prin intermediul locuințelor.

Ansamblul gospodăresc deține rolul central în cadrul vetrei așezării, conturat în timp pe baza nevoilor

oamenilor și a condiților naturale locale. Utilizarea proprietății din intravilanul satului se face după

principiul funcționalității, casa și anexele fiind așezate la stradă, ocupând doar o parte din suprafață, iar

grădina amplasată în spatele casei este alcatuită din culturi de cartofi, legume, căpșuni, arbori fructiferi.

Spațiul interior are un caracter specific și un rol deosebit de important în viața familiei, fiind un

spațiu privat. Acesta găzduiește atât diversele activități gospodărești, cât și evenimentele speciale. În

cadrul gospodăriei sunt amenajate alei - din piatră sau lemn, gradina – aflată în faţa casei care este

cultivată cu plante decorative, jardiniere – localizate în curtea interioară; leagăne, bănci de diferite

modele și, mai nou, terase de vară

Fig. 2. Peisaj cultural rezidenţial

Pe langă gospodării, imaginea satului Sadova este dată și de alte elemente componente

intravilanului precum: fântâna, halăul, fânarul, căpița, gardul, podul și podețul. Aceste construcții au

un rol funcțional și sunt rezultatul unui mod de viață în comuniune cu natura.

Fântânile sunt localizate atât în curțile gospodăriilor, cât și lângă șosea, cu a căror apă călătorul

își potolește setea. Fântâna propriu-zisă este acoperită de o construcție asemănătoare cu o casă în

miniatură, cu rol de a proteja calitatea și impuritatea apei.

Element tradițional este și așa-numitul ”halău” sau jgheab, confecționat prin scobirea unui

buștean gros, așezat apoi lângă un izvor, așa încât printr-o conductă de lemn apa să îl umple

permanent. Rolul este acel de asigurare a unei cantități suficiente de apă pentru adăparea animalelor.

Fânarele reprezintă de asemenea elemente rurale caracteristice, acestea fiind utilizate pentru

păstrarea fânului în cantități mai mari pentru o perioadă mai îndelungată de timp.

Gardul tradiţional din lemn cu rol de împrejmuire a proprietății, este prezent în definirea

peisajul cultural al acestei zone, având diverse forme și orientări.

Podurile și podețele lucrate de meșterii locali sunt de asemeni elemente cu valoare peisagistică.

Acestea sunt din lemn și ies în evidență prin trăinicie, armonie și simplitatea unui lucru bine facut.

Peisajul cultural sacral

Peisajul cultural sacral (religios) se manifestă ca unitate de rang superior care încadrează

componente și subcomponente cu structură și funcții bine definite, profilată în spațiul fiecărei

comunități locale. Se observă, în general, gradul ridicat de păstrare al acestui tip de peisaj, deoarece la

construirea și apoi la întreținerea acestuia contribuie toată comunitatea locală.

Fig. 3. Peisaj cultural sacral: Biserica Sf. Gheorghe și mormântul lui Dragoș Vicol

Lăcașele de cult propriu-zise reprezintă centre ale vieții spirituale, satul având două biserici

monumentale, care duminicile și zilele cu sărbători religioase importante sunt aproape neîncăpătoare.

Legate de aspectul religios sunt și cimitirele unde odihnesc rămășițele pământești ale strămoșilor,

precum și crucile aflate în general la intersectări de drumuri, sau acolo unde și-a găsit cineva sfârșitul,

ori în locuri cu mare importanță simbolico-religioasă.

Peisajul cultural agricol

Agricultura rămâne o ocupaţie tradițională a populaţiei rurale, aceasta datorându-se unei mari

diversităţi a condiţiilor de mediu în cadrul regiunii.

Peisajul agricol este evidențiat de suprafețele agricole care se împart în terenuri arabile, cele cu

pomi fructiferi, păşuni şi fâneţe. După structura terenurilor se remarcă: tipurile de parcele care au

suprafețe mai mari, de formă dreptunghiulară, trapezoidală, orientate deal-vale în bretea. Plantele

cultivate sunt puține, de aceea, dacă ne referim la diversitatea biologică, se observă că se practică o

agricultură ecologică responsabilă faţă de mediul înconjurător.

Relevant este însă peisajul agro-pastoral reprezentat de pășuni și fânețe, întâlnindu-se în

cadrul acestui areal numai vegetație ierboasă naturală, cu asociaţii în general de origine secundară.

Pentru exploatarea eficientă a păşunilor şi fâneţelor aflate în extravilan, oamenii au înjghebat sălaşe,

stâne, bordeie, fânare, ţarcuri, drumuri, fântâni etc. Păstoritul face trimitere la toponimie, la

organizarea și funcționarea gospodăriei şi locuinţei, la îmbrăcăminte şi tipul de alimentaţie, la sărbători

şi obiceiuri, în grai şi folclor.

Fig. 4. Peisaj cultural pastoral-agricol

Agricultura, nemaifiind de multe ori o sursă de venit, nu mai prezintă interes deosebit. Aceasta

se transpune în realitatea teritorială prin abandonarea terenurilor agricole, natura urmându-și procesul

pentru reconstrucţia sa (ex. împădurirea păşunilor abandonate).

Peisaj cultural forestier

În majoritatea satelor de munte, cea mai convenabilă sursă de materii prime și venituri pentru

ţăranul român a fost pădurea. Timp îndelungat s-a conturat și s-a dezvoltat o strălucită civilizaţie a

lemnului, ale cărei forme tradiționale încă se menține şi astăzi în zona Câmpulungului Moldovenesc.

Pădurea a oferit adăpost, hrană și mai ales lemnul.Este de admirat cum oamenii au știut să folosească

acest dar al pădurii în tot ceea ce a însemnat activitatea sa casnică, economică și spirituală.

Vegetaţia forestieră este distribuită pe areale  întinse sau mai restrânse  în funcţie de  condiţiile

de mediu, între care factorii climatici sunt foarte importanți. Trecerea de  la un etaj la altul se face

dintr-o dată, speciile arboricole de altitudine joasă ajungând uneori până la limita  superioară a pădurii,

iar cele de altitudine mare ajungând până la poalele muntelui.

Zona Câmpulungului Moldovenesc se încadrează aproape în totalitate în etajul pădurilor de

răşinoase, care urcă până spre 1500 m altitudine. Aici padurea acoperă aproximativ 60% din teritoriu,

fiind una din cele mai împădurite din ţara noastră. Pădurile conțin specii de molid, brad şi fag (cu

predominanța molidului), întâlnindu-se chiar și molid de rezonanţă, tisa, zimbru și larice, fiind specii

ocrotite pentru raritatea lor.

Peisaj cultural industrial

În comuna Sadova activitățile industriale sunt prezente, dar nu foarte diversificate,

remarcându-se exploatarea și prelucrarea lemnului (tăiere, rindeluire, impregnare, dulgherie,

tâmplărie), prelucrarea laptelui și cărnii, industria alimentară (panificație, patiserie, produse de

morărit), textile (fabricarea încălțămintei și confecțiilor), exploatarea pietrei pentru construcții,

industria energetică, unitățile respective fiind de categoria celor mici și mijlocii. Sectorul industriei

reprezintă cca 30% din totalul activităților economice din comuna Sadova.

Fig. 5. Peisaj cultural industrial

Industria tradițională încă se menține prin ateliere de dulgherit, cojocărit, pielărit, țesut, cusut,

contribuind la perpetuarea culturii populare tradiționale și al modului de obținere a veniturilor în

această localitate. Meseriile tradiționale sau meșteșugurile sunt elemente importante ale peisajului

cultural. Acestea determină, de altfel, modul de construire și ornamentare a gospodăriilor, al obiectelor

casnice, uneltelor.

Peisaj cultural al activităților de transport

Analiza peisajului cultural legat de activităţile de transport la scară locală, permite împărțirea sa

în trei subtipuri, puse în evidenţă prin elemente de aceiaşi natură. Astfel se constată existenţa peisajului

cultural legat de transportul rutier, a celui legat de transportul feroviar şi a celui special, fiecare în parte

rezultate prin concentrarea teritorială a unor elemente specifice, care prin structură, relaţii şi rolul

deţinut imprimă funcţia întregului şi implicit imaginea sa distinctă de ansamblu.

În Sadova se întâlnesc două tipuri de căi de comunicație: rutiere (modernizate, care sunt

reprezentate de șoselele asfaltate şi drumurile vicinale și nemodernizate, acestea fiind reprezentate de

ulițe şi poteci) și feroviare, ce cuprinde calea ferată, electrificată cu ecartament normal și “accesoriile”

care o definitivează, precum ramblee, debleie, poduri; din cadrul acestui tip de peisaj mai face parte

gara sau halta. Alte elemente ale peisajului căilor de transport sunt punțile și podurile.

În ceea ce privește transportul special, acesta constă în conducta ce aprovizionează cu apă

potabilă comuna (din aceasta desprinzându-se alte conducte secundare racordate la locuințe), bazinele

cu apă construite de localnici și conductele subterane ce aduc apa prin ”cădere” către alte locuințe

neracordate la sistemul central.

Tot în categoria transportului special intră rețeaua de electricitate (cu stâlpii de înaltă și joasă

tensiune și cablurile electrice), precum și cablurile de televiziune și cele de internet.

Peisaj cultural etnografic

Spaţiul rural românesc este recunoscut prin continuitate în ciuda greutăților de tot felul,

tradiţiile, datinile strămoșești şi ospitalitatea specifică locuitorilor fiind printre cele puţine din Europa

care încă se mai mențin aproape neschimbate în multe zone – în special cele rurale - componentele

spirituale, viaţa economică şi mediul ambiant.

Zona Câmpulungului Moldovenesc, prin specificul etnocultural şi etnografic, prin originalitate

şi bogăţia resurselor proprii spaţiului geografic aferent, constituie o distinctă, originală, bogată, variată

şi bine conturată, unitară regiune etnografică.

Peisajul etnografic este parte integrantă a peisajului cultural, care include toate fenomenele şi

procesele ce emană cultură şi civilizaţie ale unei etnii.

Localitatea Sadova poate satisface multe motivații ale turiștilor în ceea ce privește aspecte ale

arhitecturii specifice, tradiții meșteșugărești, ocupații tradiționale, artă populară.

Peisaj cultural turistic

Existenţa unor resurse naturale sau antropice care oferă motivații turiștilor să le observe, să le

studieze, să le folosească, au înlesnit dezvoltarea unei infrastructuri specifice care compune peisajul

cultural turistic.

Printre elementele importante ce compun acest tip de peisaj cultural enumerăm: resursele

turistice locale, construcţiile și amenajările necesare infrastructurii, participarea factorilor de decizie la

dezvoltarea și promovarea zonei.

Deşi se observă o mare diversitate de elemente cu potențial turistic pe toată suprafaţa localității

studiate, doar anumite resurse sunt cunoscute și valorificate. Se conturează în timp pentru acestea

peisaje culturale turistice, restul elementelor specifice rămânând puțin cunoscute și exploatate,

neconstituind peisaje turistice.

Elementele care formează structurile turistice cu funcțiuni de cazare sunt relativ puțin

reprezentate în cadrul localității Sadova. De menționat astfel pensiunile agroturistice, vilele turistice,

cabanele, casele de vacanță, locurile de joacă și agrement, băncile pentru odihnă și relaxare,

pavilioanele și copacii umbroși, potecile pentru drumeție și aleile umbroase. Aceste peisaje culturale

turistice continuă să se extindă sub formă de pensiuni rurale și complexe de agrement tot mai mult.

Fig. 6. Peisaj cultural turistic

Prin componentele lor, peisajele culturale participă la specificul local și regional și reflectă

istoria și legăturile dintre om și natură. Ele reprezintă, prin urmare, o valoare deosebită și ca atracţii

turistice. Totuși turismul are un impact benefic sau, din contră, mai puțin benefic asupra elementelor

peisajelor culturale.

BIBLIOGRAFIE

AFLOREI ,I. IULIA (2010), Peisaj cultural în zona Câmpulung Moldovenesc, Studiu prezentat în cadrul Conferinței Naționale

Antropologie Urbană, Ediția a II-a, Roman.

JUCAN, G. (1991), Câmpulungul Moldovenesc. Repere spirituale, Editura Muzeul Bucovinei, Câmpulung Moldovenesc

KARPODINI-D., EFFIE (2010), The spirit of rural landscapes: culture, memmory, mesages, http://www.cultural.net/themedia/File/Rural

landscapes.pdf

PYLE, LIZBETH (2008), The Cultural Landscape, în http://www.wvencyclopedia.org/articles

RUSAN, D., ZAHANICIUC M. (1996), Zona etnografică Câmpulung Moldovenesc, Muzeul ”Arta Lemnului”, Câmpulung Moldovenesc

RUSU, GH., coordonator (1999), Sadova ”satul cu oameni frumoși”, Editura Biblioteca ”Miorița”, Câmpulung Moldovenesc.

*** (1984) D.E.X., Editura Univers Enciclopedic, București.

www.unesco.org/culture