Portofoliu Teorie Și Planuri La Lit. Orientative Pt Compuneri

8/15/2019 Portofoliu Teorie Și Planuri La Lit. Orientative Pt Compuneri

http://slidepdf.com/reader/full/portofoliu-teorie-i-planuri-la-lit-orientative-pt-compuneri 1/76

LICEUL TEORETIC Școala MEA

MATERIA CLS. V VIII

Portofoliul

LA ROMÂNĂ

LITERATUR

Ă

al elevului …

PROFESOR:

…



MODELE DE FIŞE DE LECTURĂ

FIŞĂ DE LECTURĂ Opera lirică ( model )

Autorul :______________________________

Volumul :___________________________________________________

Editura: ____________________________ Anul apariţiei volumului : __________________

Date importante din viaţa şi activitateascriitorului :……………………………….........................

Alte opere ale autorului :……………………………………………………………………………….

Titlul operei literare : ____________________________________________

Genul literar:…………………

Specia literară:…………………… ( doină, pastel, imn, odă etc. )

Versificaţia : Poezia este formată din ………strofe .

Strofa are……versuri .

Tipul de rimă :…………………………..Măsura versurilor :…………………

Ritmul …………….. Eul liric ( indici ai prezenţei, sentimentele exprimate ) :………………………………………………

Caracteristici ale peisajului contemplat de eul liric ( cu exemple din text

) :………………………

Tonul general al poeziei :……………………………………………………………………….

Mesajul operei literare :……………………………………………………………………….. Figuri de stil ( epitete, comparaţii, personificări, metafore, repetiţii, enumeraţii,hiperbole, inversiuni, aliteraţii, asonanţe) cu citate din

text:…..……………………………………………………………..

Imagini artistice ( vizuale, auditive, olfactive, tactile, dinamice ) cu citate din

text :………………

Titlul operei literare ( structură, semnificaţie ) :………………………………………………………..

Vocabular ( câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită şi sensurilelor) :……………..... Citate preferate ( scrise între ghilimele) :……………………………………………

Impresii personale (de ce ţi-a plăcut lectura ) :……………………………………………………..



FIŞĂ DE LECTURĂ

Opera epică (model)

Am început lectura (data) __________ Am terminat lectura (data) ___________

Titlul operei literare: ___________________

Autorul:______________________________

Opera face parte din volumul:

_____________________________________

Editura:______________________________

Anul apariţiei volumului: _______________

Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului: _____________________________________

Alte opere ale autorului: ________________

Genul literar: _________________________

Specia literară: ______ (poveste, basm, schiţă, nuvelă, roman, povestire, fabulă,baladă) Opera e structurată în: _________________ (cărţi / părţi / volume / capitole)

Opera este scrisă în: ___________________ (proză / versuri)

Locul desfăşurării acţiunii: ______________

Timpul desfăşurării acţiunii: ______________

Naratorul (tipul de narator, indici ai prezenţei acestuia): ________________

Personaje:

Personajul

Tipul de personaj (principal/ secundar, pozitiv/ negativ, real/ fantastic)

............................................................Trăsături (fizice, morale) ....................................................

...............................................................

Citate ...............................................................

Rezumat / Idei principale: _____________________

Momentele subiectului:

Expoziţiunea _____________________ Intriga ___________________________

Desfăşurarea acţiunii ____________ ____

Punctul culminant __________________ Deznodământul ____________________

Moduri de expunere: (indică modul prezent în opera literară , indică pagina /paginile şi transcrie câte un citat):Naraţiune _____Dialog _______

Descriere _____

Monolog _____

caracterizare directă (exemple, citate, indicarea paginii): _______

Caracterizarea personajului principal / a unui personaj preferat:



caracterizare indirectă (exemple, citate, indicarea paginii): ___ __

Titlul operei (structură, semnificaţie): ____________________________

Mijloace artistice (figuri de stil,citate care conţin imagini artistice cu indicareapaginii): ____

Vocabular (câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită şi sensurile lor):

_______

(Se poate utiliza dic ţionarul!)

Citate preferate (scrise între ghilimele, indicând pagina): ___________________________

Impresii personale (de ce ţi-a plăcut lectura /ce ai învăţat din această lectură / cumai fi vrut să se termine acţiunea):

________________________________________________________

Note de lectură (Continuă enunţurile de mai jos cu idei din opera citită)Opera mi-a trezit sentimente de __________

Ceea ce impresionează este _____________ Surpinzător este momentul ____ _________

Demn de admirat este fragmentul în care ___

Opinii critice / Referinţe critice: __________________



SPECII LITERARE

V-VIII

PENTRU EVALUARE NAȚIONALĂ

Recapitulare

DEMONSTRAȚII SI TEXTEARGUMENTATIVE



Iniţiere în lirica modernă

*principiul disonanței=eul liric este prins intre trairicontradictorii, intre care nu exista nicio posibilitate de conciliere

*fragmentarismul=poemul modernist se constituie din secventefara legaturi evidente intre ele

*metafora revelatorie=incearca sa scoata la iveala ceva ascunsdespre faptele pe care le reveleaza, prin intermediul mijloacelorconcrete, imaginare, metaforele revelatorii incearca "revelareaunui mister"

*depersonalizarea=detasarea artistului fata de sentiment,pentru ca acesta reprezinta o "intoxicatie a inimii" astfel, poeziamodernista este elaborata "la rece", iar eul poetic tinde sa fie oprezență tot mai discreta

*dezumanizarea=reprezinta faza accentuata a depersonalizarii

*metamorfoza=poetul modernist surprinde lucrurile, dar si

limbajul intr-o continua metamorfoza, altfel spus , poetul golestecuvintele de toate semnificatiile lor, atribuindu-le serii noi siinfinite de sensuri

*principiul fanteziei dictatoriale=poetul nu maireda/exprima, ci creeaza universuri posibile ,care se supun doarpropriei sale imaginatii

*tehnica ingambamentului=continuarea unei idei in versurile

urmatoare, scrisa cu litera mica de la inceput de rand

Poezia modernă produce un efect de şoc a cărui victimă e cititorul,care rămâne deconcertat, surprins.



Trasaturile limbajului poetic în lirica modernă

a.expresivitatea -preferinta pentru folosirea cuv cu sensuri conotative ,ce

intra in structura unor figuri de stil (precum :epitetul x, metafora y)

b.ambiguitatea -trasatura specifica mai ales liricii moderne ,constand in posibilitatea dublei /multiplei interpretari a unui text/unei secvente

/sintagme poetice

c.sugestia -trasatura specifica liricii simboliste,care nu transmitesentimente ,ci stari vagi ,imprecise ,in mod indirect,prin campuri

semantice ,simboluri,muzicalitate sau cromatica decadenta.

d.reflexivitatea-trasatura a poeziei moderniste/neomoderniste ce

presupune existenta unui public initiat, capabil a descifra aluziile livrestisau mitologice sau care se manifesta prin caracterul meditativ/conceptualal versurilor.

Prozodia-se refera la trei elemente :

-masura versurilor-nr.de silabe variat de la un vers la altul

-rima- poezii fara rima – cu versuri albe

-ritmul- nu există

Trasaturile descrierii literare:

-Este subiectiva ,deoarece prezinta viziunea proprie unui eu liric aflatintr-o ipostaza contemplativa

-Preferinta pentru folosirea cuv.cu sensuri conotative,ce intra in structuraunor figuri de stil precum….. sau prezenta imaginilor viz/aud/olf/mot.

-La nivel morfologic ,predomina subs. si adj.(cele mai multe devenite

epitete),ce compun imaginarul poetic.

-Poetul descompune realitatea si o recompune dupa legile proprieisubiectivitati.

Poate fi întâlnit MONOLOGUL LIRIC ADRESAT.



Figuri de stil

-se clasifica in 4 categorii ,in functie de nivelul la care se produc :

a.nivel fonetic:rima,aliteratia ,asonanta

b.nivel sintactic/de constructie-inversiunea,repetitia ,enumeratia,

paralelismul sintactic= repetarea aceluiași vers

c.nivel semantic-epitetul,metafora,comparatia,hiperbola,oximoronul,simbolul,personificarea

d.figuri de gandire-antiteza,alegoria,figuri retorice-exclamatia si interogatia

retorica.

Sensurile cuvintelor:

-sens conotativ-folosirea cuv.cu sensurile figurate ,neobisnuite in

context,astfel incat de cele mai multe ori se creeaza figuri semantice precum:epitetul,metafora,comparatia,hiperbola,oximoronul,simbolul,pers

onificarea,oximoronul(ex: jale dulce).

-sens denotativ-sensul de baza,propriu al cuv.

ROLUL SEMNELOR DE ORTOGRAFIE/ PUNCTUAȚIE

-Rolul cratimei-folosita din ratiuni prozodie,prespectiv realizarea masuriisi a ritmului ,sau pentru a marca eliziunea unei litere.

-Linia de pauza -fie apozitie ce cuprinde o explicatie suplimentara cu rolde nuantare ,fie crearea unei metafore explicite(in care sunt prezenti sitermenul substituit ,si cel metaforic),fie izolarea unei constructii incidente

sau separarea vorbirii directe de cea indirecta.

-Rolul punctelor de suspensie-marcheaza intreruperea sirului gandirii sio pauza afectiva ce accentueaza sentimentele exprimate intext(melancolie,indoiala ,durere,regret)

-Punctul-sfarsitul unei idei poetice,conturul intonational al unei

propozitii enuntiative.

-Semnul intrebarii:marcheaza conturul intonational al unui enuntinterogativ,evidentiaza starea de incertitudine sau starea meditative a

eului liric (in functie de situatie) ;o adresare retorica in discursul evocatival unui erou din trecul istoric.



-Virgula-separarea unei apozitii/explicatii suplimentare ,izolarea uneiconstructii in vocativ,separarea a doua idei aflate in raport

adversativ(daca intalnim conj dar,iar,insa,ci) sau disjunctive(dacaintalnim conjunctia “sau “) ,elipsa predicatului(Mama

vine,sora,nu.),construtie incidenta (vino,zise)

-Semnul exclamarii-marcheaza conturul intonational al unui enuntexclamativ ,dar si participarea afectiva a autorului,accentuand

sentimentele exprimate ;poate marca si adresarea directa si evocarea unei personalitati istorice din trecut.

ROLUL VERBELOR

-Rolul vb la conj (sa..),cond-optativ (as veni,as face) sau viitor -exprima

dorinta ,proiectarea unor sentimente in plan ireal,posibilitatea impliniriiunui scenariu.

-Rolul verbelor la imperfect(veneau,mancau,treceau)-continuitatea uneistari din trecut ,crearea unei atmosfere ireale

-Verbele la gerunziu -permanenta ,continuitatea ,derularea unui proces

-Verbele la prezent -certitudinea /exprimarea unui adevar general

/confera caracter de maxima.

Titlul

-facand parte din prelectura textului,titlul anticipeaza ideea de ansamblu a

acestuia.De asemenea ,se fac observatii referitoare la aspectul formal saustilistic al titului.

Comentarea unei strofe

-surprinederea ideii de ansamblu ,

-sesizarea modalitatii de expunere (monolog,descriere),

-tipul de lirism ,

-discutarea proceeelor stilistice,

-evidentierea campurilor semantice,

-observatii la nivel prozodic(rima ,masura).



1. PASTELUL

1. Definiţie: opera lirică în care autorul îşi exprimă în mod directsentimentele inspirate de un tablou din natură, prin intermediul descrierii.

2. Caracteristici: a) prezintă un tablou de natură;

b) poetul apare discret, contemplă tabloul descris şi îşi oglindeşte, totodată,propriile trăiri sufleteşti generate de acesta;

c) modul principal de expunere este descrierea;

d) predomină imagini vizuale, auditive, motorii, olfactive, cromatice;

e) conţine un limbaj plastic în care predomină epitetele şi comparaţiile;

f) predomină substantivele şi adjectivele, dar puţine verbe.

Specia literară este inaugurată de Vasile Alecsandri. Termenul este preluat dinartele plastice, unde desemnează un desen realizat cu un creion moale, uşor colorat,desenul fiind el însuşi un pastel.

2. BASMUL

1. Definiţie: operă epică în proză, în care se povestesc întâmplări fantasticepuse pe seama unor personaje sau forţe supranaturale în luptă cu forţele răului pecare le înving, realul se împletește cu fabulosul.

2. Caracteristici:

a)

prezintă întâmplări fantastice care se desf ăşoară gradat, într-o anumită ordine,adică pe momentele subiectului;

b) pe durata acţiunii, elementele reale se împletesc cu cele fantastice;

c) se încadrează într-o anumită “schemă”: viaţa tihnită, apariţia unui eveniment, împrejurare prin care se pierde starea de echilibru, o lipsă sau o prejudiciere,

acţiunea de remediere, pornirea într-o călătorie cu ajutorul unor călăuze şi înzestrarea cu unelte năzdrăvane, lupta purtată pentru refacerea echilibrului,victoria, restabilirea echilibrului iniţial, răsplătirea eroului;

d) tema este lupta dintre bine şi rău; binele învinge răul;

e) prezenţa formulelor tradiţionale

formula iniţială introduce cititorul în lumea ficţională. “A fostodată…”;

formula finală indică ieşirea din lumea ficţională: “Încălecai pe-o

şa…”

formula mediană are rol de a ţine trează atenţia cititorului: “Şi-nainte cu poveste, că de-aicea mult mai este…”

f) timpul şi spaţiul sunt ireale:

timpul fabulos este sugerat prin formula iniţială, concentrându-se

sau dilatându-se;

spaţiul se concretizează prin existenţa a două tărâmuri care

reprezintă lumea reală şi cea fabuloasă; se află la mare distanţăunul de altul, au înfăţişări diferite şi se conduc după legi proprii.



g) Personajele au însuşiri supranaturale şi reprezintă lupta dintre bine şi rău. Elesunt:

pozitive când reprezintă forţa binelui: Făt-Frumos, Prâslea,Aleodor, feciorul de om sărac, Faurul Pământului, Sfânta Duminicăetc. Eroul basmului românesc este Făt-Frumos, un fiu de împărat

sau fecior de oameni simpli. Învinge, în final, prin calităţile saledeosebite: forţă, isteţime, cinste, curaj, tenacitate, bunăstare,modestie, generozitate, dragoste pentru adevăr;

negative când reprezintă forţa răului: zmei, balauri, căpcăuni,Muma Pădurii, Pocitania Pămntului, fraţii (lui Prâslea) etc. Acestepersonaje au o putere fizică neobişnuită, întărită de obiectemiraculoase, cu ajutorul cărora obţin succese de moment;

reale : împăraţi, fii i şi fiice de împărat; ireale (fantastice): zmei, balauri, Sfânta Duminică etc;

personaje ajutătoare care îl sprijină pe erou în acţiunea sa: cal,

albină, tăun, peşte, corb etc. Personajele sunt schematice, accentul căzând pe acţiune. Ele suntsimbolice.

h) prezenţa obiectelor miraculoase: oglinda, peria, paloşul, năframa etc. şi asubstanţelor cu calităţi tămăduitoare: apa vie, apa moartă, apa dulce;

i) prezenţa unor cifre magice cu rezonanţă simbolică: trei, şapte, nouă, doisprezeceetc. care sugerează o gradare a acţiunii, menţinând interesul cititorului;

j) prezenţa unor motive specifice: comuniunea om-vieţuitoare, frăţia de cruce,pactul cu diavolul, falsul erou, urmaşul mult dorit, drumul etc.;

k) modul de expunere: naraţiunea, dialogul;

l)

oralitatea este marca sa distinctivă, fiind creat pentru a fi povestit- întâlnimexpresii, substantive în cazul vocativ, interjecții;

m) limbajul şi realizarea artistică se caracterizează prin simplitate. 3. Clasificarea basmelor:

a) basme populare:

au caracter oral, anonim, colectiv, sincretic; ex: “Aleodor Împrat”,“Greuceanu” etc;

b) basme culte:

sunt create de scriitori, după modelul basmelor populare: ex: “Povestealui Harap-Alb” de I.Creangă.

3. FABULA

1. Definiţie: operă epică în versuri sau în proză, în care autorul satirizeazăanumite defecte omeneşti, punând întâmplările pe seama animalelor, aplantelor sau a unor obiecte, cu scopul de a le îndrepta.

2. Caracteristici:

a) cuprinde două părţi: povestirea propriu-zisă;

morala, adică învăţătura care se desprinde, direct sau indirect, di ntext;



b) este scrisă într-o formă accesibilă, simplă;

c) personajele reprezintă tipuri umane;

d) atitudinea autorului este ironică, satirizează anumite forme de comportamentsau trăsături caracterologice general umane;

e) personificarea este figura de stil dominantă;

f)

alegoria este procedeul artistic dominant prin care animalele, păsările sauobiectele personificate vorbesc, acţionează şi gândesc ca oamenii;

g) este prezent comicul de situaţie, de caracter şi de limbaj;

h) rol dominant are dialogul, care dă textului aspectul unei scenete, dar se

împleteşte şi cu naraţiunea.

4.SCHIȚA

1. Definiţie: operă epică în proză, de dimensiuni reduse, cu o acţiune simplă, în care se prezintă un moment semnificativ din viaţa unuia sau a mai multorpersonaje.

2.Caracteristici:

a) dimensiuni reduse;

b) subiect simplu;

c) prezintă evenimente veridice;

d) acţiune simplă, lineară, redusă la un singur episod semnificativ;

e) locul și timpul sunt limitate-acțiunea se desfășoară într-un singur loc, pe o duratăscurtă;

f) număr mic de personaje;

g) personajul principal este sumar caracterizat din perspectiva unei trăsăturidominante;

h) personajele reprezintă tipuri umane: Ionel din “Vizita” reprezintă tipul copiluluirăsfăţat, Goe din “D-l Goe” reprezintă tipul copilului leneş;

i) naraţiunea se îmbină cu dialogul, rar cu descrierea, limitată la detaliisemnificative pentru acţiune sau personaje.

j) Dialogul reprezintă un mijloc de caracterizare indirectă a personajelor în schiță.

5. NUVELA

1. Definiţie: Nuvela este o specie a genului literar epic în proză cu un singur

fir narativ, prezentând o întâmplare inedită, are o acțiune mai complicată decâta schiței, la care participă un număr mai mare de personaje, accentul cadeasupra personajului principal, care este caracterizat complex, timpul este mai

îndelungat și spațiul mai larg, apar conflictele.

2. Caracteristici:



1. Actiunea nuvelei are un singur fir narativ, are un ritm alert, nu se insistăasupra detaliilor, este mai complicată decât a schiței ș i se desfășoară intr-

un timp mai îndelungat și într-un spațiu mai larg.

Pentru că este o creație epică are un subiect structurat pe momentele

subiectului.

2. Prezintă o întâmplare inedită.

3. Ca dimensiune, se situează între schiță și roman.

4. Personajele sunt în număr mai mare decât în schiță. Personajul de nuvelă

are trăsături specifice prin care se deosebește de alte tipuri de personaje; în nuvelăapare, de obicei, un singur personaj principal.

In nuvelă se pune mai mult accentul pe caracterizarea personajelor decât pe

acțiune. Personajului de nuvelă i se realizează un portret complex.

In realizarea portretului se utilizează mijloace le caracterizarii directe, sunt prezentate de narator, și indirecte, care reies din: vorbele rostite, din faptele sale, din

gândurile lui, din atitudinea celorlaltor personaje față de el, din descrierea lumii încare trăiește și din prezentarea aspectului exterior.

5. In nuvelă modul de expunere dominant este narațiunea. Apar, de asemenea,descrierea, dialogul și monologul.

6. Fiind o creație literară și în nuvelă sunt utilizate figuri de stil și procedeeartistice.

7. Dintre tehnicile narative se folosește înlănțuirea.8. Ca în orice creație epică, există și în nuvelă un narator obiectiv. 9. Apar conflictele-conflict interior= frământările interioare ale personajului

și conflict exterior-= al personajului principal cu celelalte personajeparticipante la acțiune .

6. Balada

1. Definiţie: operă epică în versuri, în care se povesteste o intamplaredin trecut (evenimente neobişnuite, fapte vitejeşti, dramamtice), cupersonaje putine, prezentate in antiteza, iar elementele reale se

împletesc cu cele fantastice. Baladele care au autor se numesc balade culte.

Ex. PAȘA HASSAN, de George Coșbuc

2. Caracteristici: a) se mai numeşte cântec bătrânesc;

b)

acţiunea este simplă, lineara şi se desfăşoară pe un singur plan narativ;c) acţiunea este structurată pe momentele subiectului;



d) are o structură complexă;

e) lupta se duce între bine şi rău;

f) se glorifică virtuţile bărbăteşti;g) personajele:

au calităţi ieşite din comun;

sunt prezentate în antiteză;

sunt exemplare, întruchipând un anumit ideal uman;

au un destin impresionant;

au atribute excepţionale, de basm; frumuseţea fizică se completează cu cea morală; sunt pozitive şi negative, reale şi fantastice.

h) conţin elemente de portret;

i) împletirea elementelor reale cu cele fantastice; j) comuniunea om-natură; k) figuri de stil;

l)

epicul se îmbină cu elementele descriptiv-lirice;

m) are caracter anonim, oral, colectiv, sincretic.

3. Clasificarea baladelor populare în funcţie de subiectul lor:

haiduceşti: “Toma Alimoş”; păstoreşti: “Mioriţa”; istorice: “Constantin Brâncoveanu”

vitejeşti: “Novac şi corbul”; fantastice: “Soarele şi luna”.

7. Doina

Doina este o specie a literaturii populare, apartinand genului liric

in care autorul isi exprima sentimentele si convingirile fata de unele

probleme ale vietii, fata de timp si natura si fata de sine insusi.

Trasaturile doinei :

este o opera lirica, autorul isi exprima direct sentimentele si gandurile;

este o creatie sincretica, adica poate fi si cantata;

are un caracter intim personal fiind o expresie a sentimentelor umane;

se inspira din unele probleme existentiale (sentimente precum iubirea,

ura sau revolta, plecarea in armata, sau la unele evenimente di viataomului precum doina de jale la mormantari)



de obicei se clasifica in functie de sentimente sau de atitudinile

exprimate: de jale, de noroc, de instrainare, de dor etc.

8. Romanul

1. Definiţie: operă epică în proză, de mare întindere, cu o acţiunecomplexă ce se desfăşoară pe mai multe planuri narative, avândconflicte puternice, numeroase personaje, oferind o imagine amplă şiprofundă asupra vieţii.

2. Caracterisitici:

a) dimensiune amplă;

b)

permite desfăşurarea subiectului în planuri paralele;c) acţiunea este complicata, densă, rapidă, dinamică;

d) acţiunea are mare mobilitate în timp şi spaţiu;

e) are un spaţiu mai larg de cuprindere a vieţii, de analiză mai profunda

a acesteia;

f)

are intrigi paralele;

g) prezintă conflicte sociale sau umane şi frământări interioare

puternice;

h)

are un număr mare de personaje, deosebite ca pondere în ansamblul

epic: principale, secundare, episodice; i)

prezintă destinul unor personalităţi bine individualizate sau al unorgrupuri de indivizi;

j) personajele evoluează, se maturizează, işi schimbă modul de a gândi,de a se comporta, de a fi etc;

k)

autorul are posibilitatea de a investiga procesele de transformare

psihologică a omului sub influenţa condiţiilor de viaţă; l)

este strucutrat pe capitole;

m) perspectiva narativă poate fi obiectivă (nararea se face la persoana

aIII-a) sau subiectivă (nararea se face la persoana I );

n) naraţiunea se îmbină cu dialogul, cu monologul şi cu descrierea;

o)

cunoaşte o mare diversitate tematică:

romane ale copilăriei; romane de inspiraţie rurală etc.

9. Genul dramatic

Repere teoretice



Definiţie şi caracteristici generale

Genul dramatic este un gen literar în care prezenţa autorului se estompează,dialogul dintre personaje este principala modalitate artistică, iar textul este gândit

pentru a fi reprezentat pe scenă.Textul dramatic trebuie să respecte condiţiile reprezentării: dimensiuni nufoarte extinse (pentru a menţine atenţia publicului), prezenţa dialogului şi amonologului, concizie temporală. Prezenţa vie a personajelor conferă textuluidramatic o intensitate particulară, receptată de orice spectator. Ele evoluează în faţaspectatorilor, cu minima intervenţie a autorului. Concentrarea teatrală dată denumărul relativ redus de acte, scene şi personaje deplasează accentul spre conflictuldramatic, caracterizat prin intensitate şi concizie. Arta spectacolului teatral

Teatrul nu înseamnă doar literatură, textul dramatic trebuie să devinăspectacol, reunind forme de reflectare a lumii care aparţin şi altor arte.

O analiză complexă a spectacolului teatral trebuie să examineze următoriifactori: autorul, universul teatral, personajele, spaţiul scenic, decorul, subiectul, arta

actorului, spectatorul, muzica, poezia, dansul, marionetele.

Perechea dramaturg – regizor reprezintă o trăsătură specifică teatrului. Estevorba de doi autori de formaţie artistică diferită care prin acţiunea lorcomplementară conferă spectacolului teatral calitatea de obiect estetic.

Receptarea spectacolului teatral

Spectatorul se integrează de la început spectacolului teatral, reprezentat princlădirea instituţiei. Se adaugă starea emoţională de aşteptare, dezvăluirea sceneiprin ridicarea cortinei, decorul, luminile, culorile de pe scenă. În receptarea

spectacolului teatral, spectatorul trebuie să asocieze o succesiune de imagini teatraleale căror conţinuturi se acumulează treptat până când devin momente alesubiectului.

Structura textului dramatic

1. Subiectul dramatic este dat de curgerea întâmplărilor, a interacţiunii maimultor personaje, dar şi de zbuciumul interior al unui personaj.

2. Conflictul constă în contradicţia dintre sentimentele, concepţiile, intereselediferitelor persona je. Poate fi şi de natură interioară: între sentimenteleaceluiaşi personaj.

3. Actul este o parte a acţiunii dramatice.

4.

Scena este o subdiviziune a actului.5. Replica este intervenţia unui personaj în dialog. 6. Indicaţiile scenice (didascalii) sunt instrucţiuni date de dramaturg pentru

reprezentarea piesei. Ele includ detalii privind numele personajelor, relaţiiledintre acestea, indicaţii de rostire a replicilor, sugestii de interpretare.

7. Personajul dramatic este un element important al textului dramatic prin

intervenţiile , dialogurile şi monologurile pe baza cărora se constituiesubiectul şi conflictul dramatic. Caracterizarea lui poate fi: directă şi indirectă.

Limbajul dramaturgiei



1. Dialogul este forma fundamentală de organizare a limbajului dramatic. Înlănţuirea de replici, gen întrebare-răspuns, devine dialog artistic specificgenului dramatic. El exprimă conversaţia dintre personaje, declanşează şimotivează acţiunea, defineşte relaţiile dintre personaje, contribuie lacaracterizarea lor.

2.

Monologul este un mod de expunere a gândurilor şi sentimentelor unuipersonaj. Este o intervenţie amplă, în stil direct, formulată în prezenţa sauabsenţa altui personaj.

3. Elemente paraverbale: ritmul, timbrul, intonaţia vocii personajelor.

4. Elemente nonverbale: gesturi, mimică, pantomimă, tăcerea personajelor.

Personajul dramatic este elementul important al constructiei dramatice,prin interventiile, dialogurile si monologurile pe baza carora se constituiesubiectul si conflictul dramatic.

Caracterizarea acestuia se poate realiza :

» direct: prin portret fizic, moral, psihologic (pe baza indicatiilor scenice cureferiri individuale, in portrete sumare, schitate doar); - autocaracterizare.

» indirect, prin:

- actiuni, fapte, opinii ale personajului;

- comportament, gesturi, mimica (limbaj nonverbal predominant in genul dramatic);

- onomastica;- mediul social, decorul in care se misca;

- limbaj;

Caracterizarea se realizeaza gradat, prin succesiunea de scene si tablouri, de replici si

atitudini si prin monolog interior.

10.Comedia

1. Definiţie: specie a genului dramatic care provoacă râsul prinsurprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situaţiineaşteptate.

2. Caracteristici:

a) are caracterisiticile oricărei creaţii dramatice;

b) este strucuturată pe momentele subiectului;

c)

acţiune şi deznodământ vesel;

d) elementele caracteristice sunt neprevăzutul situaţiilor şi răsturnărilede situaţie;

e)

conflictul se rezolvă prin demascarea falselor valori;



f) pronunţat caracter satiric, ridiculizându-se aspecte politice, sociale,

etice, moravuri, diferite tipuri umane sau prefăcătoria, laşitatea,ipocrizia, falsitatea etc;

g) personajele au valoare de simbol, fiind exponente tipice ale unei

anumite categorii umane:ex: tipul încornoratului-ZAHARIA TRAHANACHE,

tipul amorezului-TIPATESCU,

tipul demagogului-NAE CATAVENCU,

tipul slujbaşului umil-POLITAIUL PRISTANDA;

h) personajele comice sunt reduse la câteva trăsături, iar acestea sunt

îngroşate până la caricatură;

i) întâmplări multe, bine gândite, generatoare de defecte comice;

j)

formele principale ale comicului sunt: umorul şi satira:

3. Natura şi mijloacele comicului 1. comic de situaţie – rezultat din fapte neprevăzute; 2. comic al intenţiilor – reiese din atitudinea scriitorului faţă de

evenimente sau oameni;

3. comic de caracter – are la bază comportarea şi trăsăturilepersonajelor, vizează tipuri umane;

4.

comic de limbaj – este generat de:

prezenţa unor greşeli de vocabular: pronunţia greşită a

neologismelor (famelie), înţelegerea greşită (capitalist, locuitoral capitalei), de termeni de adresare populară (neică, coniţă); încălcarea regulilor gramaticale: polisemia, contradicţia în

termeni (“12 trecute fix”), nonsesul, construcţii prolixe, expresii

tautologice, truismele, asociaţii incompatibile (“curat-

murdar”). 5.

comic de nume –fiecare nume sugerează ceva din caracterulpersonajului;

6. comic de moravuri – rezidă în relaţiile ce se stabilesc între personaje,

în speţă în triunghiurile conjugale.



O scrisoare pierdută, de I. L. Caragiale

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

FISA MODEL

Ca dramaturg, I.L.Caragiale nu se remarca numai prin

arta compozitiei, structurii conflictelor, ci si prin talentul

exceptional ]n ceea ce priveste realizarea personajelor, prin

care “face concurenta starii civile”. Caragiale a creat personaje vii, reprezentative pentru

societatea timpului respectiv, fiecare avandu-=i identitatea sa

bine prezentata, tr[s[turile sale specifice, modul sau de a fi, de a

gandi si de a se exprima.

Personajele sale sunt asadar tipuri umane, personaje defactura clasica, avand ca dominanta o trasatura careia i se

subordoneaza celelalte trasaturi, pentru ca personajele, desi

tipice, nu sunt realizate schematic, ci sunt privite in

complexitatea lor. Astfel, exista trasaturi comune si trasaturiindividuale care se contopesc in realizarea personajului.

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, este tipul junelui

prim, al primului amorez. Arogant, el traieste sentimentul

abandonarii unei cariere stralucite in favoarea partidului.Totodata, nu este lipsit de inteligenta, este instruit, dar este, de

multe ori, nestapanit, impulsiv, devenind chiar violent , asa cumse intampla intr-una dintre confruntarile cu Nae Catavencu.

Aceste insusiri sunt evidentiate direct de Zaharia Trahanache,

care precizeaza ca este “bun baiat, cu carte, dar iute”. A=a se

explica si faptul ca modul sau de exprimare nu se compara cu alaltor personaje, folosind limbajul corect al unui om instruit .

El este unul dintre stalpii puterii locale caruia ii apartine totul si de aceea facealuzie incalcand legea si accepta compromisuri. Administreaza judetul ca pe propria

mosie, ii ordona lui Pristanda sa-l aresteze fara motiv pe Catavencu, caruia ii oferaapoi, in schimbul scrisorii, functii si chiar mosia “Zavoiul”, cenzureazacorespondenta si opreste depesele care nu-i conveneau. Aceasta postura a sa de a

dispune de tot dupa bunul plac este magistral caracterizata de Pristanda: “mosiamosie, functia functie, coana Joitica coana Joitica”, o pinie care pune in evidenta si

imoralitatea personajului.

Stie sa-l faca servil pe Pristanda caruia ii accepta micile

“gainarii”, cum cea cu steagurile(…).



Oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si

sentimentele fata de Zoe si, dovedind luciditate, dar si la

insistentele acesteia, accepta mentinerea candidaturii lui

Catavencu. De fapt, el stapaneste o adevarata arta a

disimularii: fata de Trahanache se preface ca nu stie nimic de

scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu pozeaza in victima,

iar fata de Catavencu devine chiar violent, pentru a-l impresiona,

schimbandu-si apoi atitudinea.

Desi autorul ii reliefeaza defectele si viciile, acestea sunt

general umane si personajul este privit cu oarecare ingaduinta,neintegrandu-l in tagma politicienilor demagogi si inculti.

Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipul

servitorului, al omului slugarnic. Replica lui “curat”, devenitaun tic verbal, reliefeaza aceasta dominanta a caracterului sau – servilismul- si este totodata o sursa a comicului de limbaj.

Servilismul sau este unul umil , dar Pristanda urmareste

prin acest mod de comportare unele avantaje, conducandu-se

dupa principiul enuntat de sotia sa: “pupa-l in bot si-i papa tot ca

satulul nu crede la al flamand”. El este, dupa cum recunoaste ,

unealta docila a celor trei – Tipatescu ,Zoe si Zaharia – “omul

nostru”, cum spune prefectul. Pristanda asculta si executa orbeste ordinele stapanilor,

ajungand pana la incalcarea legii atunci cand il aresteaza si-l

terorizeaza pe Catavencu, in ciuda protestelor acestuia, sau

atunci cand obtine venituri ilicite din afacerea sa cu steagurile.Sefii sai trec insa cu vederea aceste nereguli atata timp cat le

serveste interesele si le este supus.

In Zoe recunoaste adevarata stapana cunoscand

autoritatea acesteia fata de Tipatescu si fata de ZahariaTrahanache, dar doreste sa le intre in gratii si celorlalti . De

aceea, el este gata sa suporte orice consecinta, atunci cand il

trimite nejustificat pe Tipatescu la telegraf.(…)

Dupa cum el insusi declara, este “scrofulos la datorie” dar

el transforma datoria in actiuni menite sa-i aduca anumite

profituri.



In ciuda servilismului afisat fata de stapanii sai prin modul

de adresare, prin modul de a actiona etc., Pristanda e capabil sa-i tradeze daca s-ar intampla ca Nae Catavencu sa fie ales.

Lipsa de cultura a lui Pristanda este evidenta, caci elstalceste neologismele al caror sens nu-l intelege sau foloseste in

exprimare cuvinte si expresii populare ori regionale.

Politaiul nu este un ingenuu, asemenea Cetateanului

turmentat, dar nici o canelie ca Nae Catavencu, ci doar un

smecher care stie sa profite de bunavointa interesata a

stapanilor, sa le speculeze slabiciunile si situatiile delicate incare acestia se afla. El sa afla in dubla ipostaza: de profitor si de

persoana de care se profita. Este profitor pentru ca stie sa traga

unele foloase pe care le inteprinde, avand tacit siconsimtamantul stapanilor. La randul lor, acestia profita de

Pristanda si de serviciile acestuia.(…)

Acest permanent du-te vino, aceasta permanenta agitaie de

colo pana colo, uneori cu folos, alteori fara, este sugerata si denumele personajului care denumeste un dans popular.

Ce este interesant de sesizat la acest personaj este tocmai

raportul sau cu prefectul Tipatescu, pus in evidenta inca din

prima scena a comediei. Acesta este de subordonare,determinat, in primul rand, de diferentele de statut social si

manifestandu-se prin atitudine, mod de adresare si limbajul

folosit . Atitudinea lui Pristanda este de supunere oarba,

neconditionata, pe cand prefectul il priveste cu o superioritate

toleranta pentru ca stie ca are nevoie de complicitatea lui. (…)

Initiativa schimbarii temei si a continuarii celei initiale

apartine prefectului, adica superiorului, celui ce domina in

aceasta relatie de subordonare dintre cele doua personaje.Zaharia Trahanache, nenea Zaharaia, este tipul

incornoratului dar si al ticaitului (dupa trasatura dominanta).El este incornoratul simpatic, deoarece refuza sa creada – din

convingere sau din “enteres” si diplomatie – in autenticitatea

scrisorii de amor si in adulterul sotiei.

Dupa cum precizeaza autorul, Trahanache este “

prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral,

Comitiului agricol si al altor comitete si comitii”, el fiind unul



dintre stalpii locali ai partidului aflat la putere, alaturi de

Farfuridi si Branzovenescu, asa cum el insusi pretinde.

Trasatura dominanta este “ticaiala” (incetineala) ilustrata

atat de remarcabila formula rostita si in rarele momente de

energie (“Aveti putintica rabdare!”), cat si de numele

Trahanache, provenit de la “trahana” – o coca moale - , si

Zaharia, care ne duce cu gandul la zahariseala, sugerand

vetustitatea.

“Venerabilul” este calm, linistit, imperturabil, cu o

gandire plata si cu un temperament formal, dar este viclean, deo viclenie rudimentara si in acelasi timp periculoasa pentru ca

stie sa disimuleze si sa manevreze cu abilitate intrigi politice.

Astfel, cand ei si ai sai sunt santajati nu se agita, ci, abil,raspunde cu un contrasantaj descoprind o polita falsificata deCatavencu.

Cu aceeasi abilitate politica ii combate si pe Farfuridi si pe Branzovenescucare il banuiesc pe prefect de tradare si care ajung apoi sa creada despre Trahanache:

“E tare…tare de tot…Solid barbat”.

Recunoaste imoralitatea si coruptia la nivelul societatii,

dar practica inselaciunea si frauda falsificand listele de

alegatori si promitandu-i lui Dandanache unanimitate in alegeri.El nu admite insa imoralitatea in sanul familiei si, de aceea, nu

crede in autenticitatea scrisorii pe care o considera plastografie.

Credulitatea lui poate fi pusa pe seama unei convingeri fermesau poate fi considerata un act de diplomatie, prin care vrea sa

pastreze onoarea familiei si sa nu-si strice relatiile cu prefectul.

De fapt, principiul lui politic este de a respecta ordinile

celor de la Centru.(…) Motivul acestei atitudini este ,

bineinteles, “binele nostru”, prin care noi cititorii trebuie saintelegem binele personal al “venerabilului” si al celor asemenea

lui. Este neinstruit , caci stalceste neologismele, se exprima

confuz , fiind prezente deopotriva truismul, tautologia si

cacofonia. Gandirea si cultura generala si politica se rezuma la

spusele fiului sau, care exprima in fond tot o platitudine.Zoe Trahanache, sotia venerabilului domn Zaharia

Trahanache, reprezinta in piesa tipul adulterinei, femeiavoluntara si autoritara, si este unicul personaj feminin al piesei



si figura feminina cea mai distinsa din dramaturgia lui

Caragiale.

Desi nu este membra a partidului din care sotul si amantul

ei fac parte, ea conduce totul din umbra datorita influentei ei

asupra acestora si, de aceea, pentru Farfuridi partidul inseamna

in primul rand “madam Trahanache” si apoi ceilalti. Ea este frivola si isi insala sotul , iar in momentul

descopririi adulterului lupta din rasputeri ca sa-si salveze

reputatia, desi, mai presus de aceasta, este pozitia sociala pe

care o detine. In atingerea scopului propus este energica,hotarata si apeleaza la toate mijloacele pentru a-l convinge pe

Tipatescu sa-l sprijine pe Nae Catavencu: se lamenteaza, plange,

lesina, ameninta, trece de la o stare la alta cu dezinvoltura uneiactrite, pentru ca, in final, sa ajunga la concluzia:”In sfarsit cinelupta cu Catavencu lupta cu mine…”.

In darzenia, dar mai ales in disperarea ei, Zoe hotaraste:

“Eu te aleg, eu si cu barbatul meu”, considerand ca daca va finevoie “Vom lupta contra oricui!… Vom lupta contra

guvernului”. Cand este stapana pe situatie, vrea sa-i dovedeasca lui

Catavencu ca este o femeie buna, iertatoare, toleranta , dar iicere in schimb sa conduca manifestatia publica in cinstea

alesului, neuitand sa-i aminteasca, nu fara ironie, faptul ca “astanu-i cea din urma Camera”.

De aceea este cracterizata de acesta ca fiind “un inger”, pe cand, din punctulde vedere al altor personaje doar, “o dama bine”, expresia insinuanta si echivoca,

avand in vedere comportarea ei.

Nae Catavencu este tipul demagogului ambitios. El este

“avocat, director -proprietar al ziarului <Racnetul Carpatilor>, prezident fondator al Societatii Enciclopedice Cooperative

<Aurora Economica Romana>” si sef al “Grupuluiindependent”.

Catavencu este ingamfat si doreste sa parvina , urmarindu-

si realizarea intereselor personale indiferent prin ce mijloace o

face, conform principiului ,,Scopul scuza mijloacele“, pe care i-latribuie ,,nemuritorului Gambeta” sau, altfel spus, conform altui

principiu de drept, “fiecare cu al sau, fiecare cu treburile sale”.De aceea, nu se da inapoi de la santaj si declara deschis scopul



(deputatia), considerandu-se indreptatit s-o obtina, asa cum

insusi remarca, intr-un limbaj ambiguu care starneste umorul

involuntar: “vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani,

unde sunt dintai… intre fruntasii politici. Vreau mandatul dedeputat…”.

Profesiile de avocat si gazetar ii favorizeaza demagogia si de aceea, in frazelungi, sforaitoare, ca un actor desavarsit, se adreseaza auditoriului pe care incearca sa-l impresioneze plangand, apoi stapanindu-se, apoi hohotind si rostind dintr-un limbaj

patriotard vorbe mari gandindu-se la “tarisoara mea”, la “Romania mea”, “la fericireaei, la progresul ei”.

Un asemenea limbaj bombastic, pretentios, alteori

sententios foloseste in orice imprejurare, fie ca e vorba de

discursul electoral sau de alocutiunea din final, fie ca seadreseaza unor personaje ca Tipatescu sau Pristanda si, de aceea,

prefectul il si avertizeaza: “Ei sa lasam frazele…Astea sunt bune pentru gura casca”.

De fiecare data este ipocrit, teatral, sentimental, plin desine si dovedeste un tupeu iesit din comun. Cat timp este stapan

pe situatie este inflexibil, orgolios, agresiv, refuzand orice

propunere a lui Tipatescu si incercand sa-si impuna pretentiile.

Cand situatia se schimba si ii este nefavorabila, devine umil,

neputincios si accepta fara nici o impotrivire toate conditiile puse de Zoe.

Discursurile sale sunt mostre de incapacitate intelectuala .El citeaza far discernamant si in necunostinta de cauza sau

stalcind cuvintele (“oneste libere”), foloseste constructii lipsitede sens (“e sublima, dar lipseste cu desavarsire”, “capitalistii”-

pentru locuitori ai capitalei) ori de-a dreptul stupide (“lupteseculare care-au durat treizeci de ani”).

Limbajul sau latrator este sugerat chiar de autor prinintermediul unor indicatii scenice si de numele purtat care ne

duce cu gandul la verbul “a catai” cu sensul de “a flecari”. Tot un tip e demagog este si Tache Farfuridi, dar

neinzestrat cu abilitatea si cu siretenia celui dinainte, fiind de

fapt imaginea prostului fudul, a prostiei solemne. Este si el tot

avocat, ca si Catavencu, si membru al comitetelor si comitiilor

din care face parte si Trahanache.



Trasaturile sale fundamentale sunt ingamfarea, prostia si

lasitatea. El este membru al partidului aflat la putere sicandidat al acestuia la apropriatele alegeri parlamentare. Pune

pasiune in activitatea politica si e zelos in a apra partidul ,

deoarece acesta inseamna “madam Trahanche, nenea Zaharia,

noi si ai nostri”. Farfuridi simte manevrele de culise, dar esenta ii scapa si e nemultumit ca nu

este implicat in acest joc. Totodata, el accepta chiar tradarea daca interesele partidului o cer.

Este ridicol prin lasitate, mai ales ca face caz de curajul

sau, hotarand in final sa trimita la “Centru” telegrama pe care s -

o iscaleasca anonim.(…)

Discursul pe care il tine este o mostra de vorbariedemagogica, dublata de incoerenta si prostie fudula . El abundain ticuri verbale (“Dati-mi voie!”), cuvinte de implutura,

propozitii si fraze neterminate, lipsa de logica, treceri bruste dela o idee la alta , ajungand la concluzii stupefiante si ridicole

prin stupiditatea lor: “Din doua una, dati-mi voie: ori sa se

revizuiasca, primesc!”…

In ciuda unei vieti aparent ordonate, care reprezinta, da

fapt, o existenta stereotipa, si a calmului sau se agita si devineuneori impulsiv, violent, adoptand o atitudine de moralist

intrasigent fata de Nae Catavencu, adversarul sau politic.

Iordache Branzovenescu formeaza impreuna cu Farfuridiun cuplu comic atat prin comportare, cat si prin numele lor cu

rezonante culinare. Si el este avocat si membru al aceluiasi

partid, si se teme de tradare, fiind la fel de incult, de stupid si de

las. (…)

Spre deosebire de Farfuridi, este mai timid, mai domol,mai calm si incearca sa-i tempereze acestuia excesele de zel:

“Tache, Tache, fii cuminte!”. Galeria demagogilor se imbogateste cu Agamemnon

Dandanache, prezenta, cu evidenta ironie, de catre autor drept

“vechi luptator de la „48”. El este insa imaginea prostului

ticalos, pentru ca I.L. Caragiale a intruchipat in el politicianulmai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu.

Vorbeste peltic si sasait , se adreseaza tuturor cu“neicusorule” si “puicusorule”, si isi motiveaza pretentia la



Construit într-un stil solemn, textul se bazează pe antiteza dintre

trecut şi prezent. Faptele de vitejie ale înaintaşilor sunt aduse dreptpildă pentru contemporani. Aparţinând genului liric, este scris în versuri grupate în strofe, 5 a câte

8 versuri, cu rimă încrucişată-imperfectă, măsura de 8/ 6 silabe şi ritmiambic, textul căpătând o muzicalitate solemnă. Poezia Imn lui Ştefan cel Mare, scrisă de Vasile Alecsandri, aparţinespeciei lirice numite imn, deoarece exprimă într-un ton solemn

sentimente înălţătore, este prezent eul liric şi mărcile lui lexico-

gramaticale. În această poezie este exprimată preţuirea poporului faţă de faptelelui Ştefan cel Mare. însuşi titlul sugerează conţinutul operei. Aparechiar substantivul imn şi numele personalităţii căreia îi este dedicat.

Imn lui Ştefan cel Mare este o creaţie lirică, deoarece sentimentele

sunt exprimate în mod direct şi apar mărcile lexico-gramaticale ale

eului liric. Verbele şi pronumele la persoana I plural - depunem

jurământ, s-avem, uniţi suntem în cugete arată că eul liric se exprimă în numele neamului său, identificându-se cu acesta. Persoana a H-a

singular {Carpaţii te păzesc,/ Şi de sublima-ţi glorie/ Cu seculii şoptesc,Tu le-apărai cu braţele...), vocativul {Ştefan), interjecţia (o!) dautextului un caracter de monolog adresat către figura măreaţă a

domnitorului, textul bazându-se pe evocare. Invocaţia retorică de la început {O! Ştefan, erou sfânt) reprezintă oaltă trăsătură a imnului prezentă în acest text. Reluarea acesteia lamijlocul textului {O! Mare umbră-eroică...) şi la sfârşit {Toţi îngenunchi, o! Ştefane,/ Depunem jurământ) face ca imaginea măreaţăa voievodului să devină permanentă: a existat, există şi va exista înconştiinţa poporului. Existenţa unor vocative şi interjecţii în structura invocaţiilor ac-

centuează tonul înflăcărat, însufleţitor al textului. Angajamentul luat

în final reflectă caracterul mobilizator al acestuia: Toţi în genunchi, o!Ştefane,/ Depunem jurământ: „ Un gând s-avem în numele/

Românului popor,/ Aprinşi de-amorul gloriei/ Ş-al patriei amor!".

Astfel, în numele neamului, din patriotism, eul poetic se angajează aduce mai departe renumele ţării. Construit simetric, textul începe şi se încheie cu prezentareamormântului voievodului: La poalele Carpaţilor,/ Sub vechiul tăumormânt,/ Dormi, erou al românilor. Locul este potrivit pentru

odihna voievodului, care se aseamănă, prin măreţie, cu munţii nemu-

ritori.



Sentimentele de admiraţie faţa de domnitor sunt dezvăluite prinexclamaţiile retorice, în structura cărora apar: interjecţia o, un

substantiv în vocativ {Ştefan) şi două apoziţii dezvoltate: erou sfânt,erou al românilor.

Repetiţia substantivului erou trimite cu gândul la faptele sale devitejie, iar adjectivul sfânt se referă atât la trăsăturile morale aleacestuia, cât şi la importanţa deosebită pe care marele conducător aavut-o în istoria neamului. Epitetele entuziaste, uneori antepuse

(sublima-ti glorie, umbră eroică , măreţ în sânul luptelor/ Şi -n pace-ai

fost măreţ ) surprind calităţile deosebite ale lui Ştefan cel Mare:vitejia, demnitatea, diplomaţia sa. Ideea înfrăţirii românilor cu natura(perpetuată peste veacuri) este reliefată printr-o comparaţie: Ca

sentinele falnice/ Carpaţii te păzesc. Carpaţii, personificaţi, veghează

mormântul voievodului, în semn de recunoştinţă faţă de faptele luide vitejie, despre care vorbesc peste timp: Şi de sublima-ţi glorie/ Cuseculii şoptesc. Inversiunea sublima-ţi glorie se referă la viaţamăreaţă a lui Ştefan, măreţie dobândită în lupta pentru apărareapământului sfânt. Portretul memorabil al voievodului este completat în a doua strofăprin amintirea faptelor sale de vitejie. Prin antiteză, se subliniazăcalităţile lui de luptător şi de conducător: a tremura - a apăra, cu drag

- dispreţ, luptă - pace. Semnificative în acest sens sunt ultimele douăversuri: Măreţ în sânul luptelor/ Şi -n pace-ai fost măreţ. Printr-o definiţie metaforică, în strofa a treia, domnitorul este numitsoare învingător. Metafora soare reliefează încă o dată măreţia şiputerea lui devenită veşnică, asemenea soarelui, iar epitetul

învingător îl transformă într-un simbol al victoriei depline. Pe un ton înflăcărat, Ştefan cel Mare pare a fi mai puternic decâtstrălucitorul soare: în cer apune soarele.../ Dar într -a noastre suflete/

în veci tu nu apui. Cuvintele în veci, prezent şi viitor dezvăluie ideea

că, pentru români, imaginea voievodului este eternă, nemuritoare. înmod sugestiv, metaforele negura trecutului şi lumini cu raze splendide

surprind aceeaşi idee a permanenţei figurii domnitorului peste timp. Ştefan cel Mare a avut un rol important în lupta pentru unitatenaţională. Cuprins de-un sacru dor, visând unirea Daciei/ Cu-o turmăş-un păstor, Ştefan cel Mare a trezit în sufletul românilor conştiinţade neam, subliniată prin persoana I plural şi prin repetiţii: Uniţisuntem în cugete,/ Uniţi în Dumnezeu. Revenirea la imaginea mormântului străjuit de munţi accentuează

ideea existenţei veşnice a amintirii voievodului în sufletul românilor.



PLANURI ORIENTATIVE LA

LITERATURĂ

APROFUNDARE ȘI

RECAPITULARE

Clasele V VIII



PLANURI ORIENTATIVE LA LITERATUR Ă

APROFUNDARE

ȘI RECAPITULARE

1.-demonstrarea caracterului de operă literară al unui text dat

2.-demonstrarea caracterului epic al unei opere literareplan orientativ

3.-demonstrarea caracterului de basm al unui text dat

model orientativ

4.-demonstrarea caracterului de schiţă al unei opere literare

plan orientativ

5.-demonstrarea caracterului de pastel al unui text dat

model orientativ

6.-caracterizarea unui pesonaj

model orientativ

7.-argumentarea caracterului narativ al unui text dat

plan orientativ –

8.-explicarea semnificaţiei titlului unei opere literare -plan orientativ –

9.-mesajul operei literare

-plan orientativ –

10.-demonstrarea caracterului de baladă al unei opere literare

plan orientativ

11.-demonstrarea caracterului de fabulă al unui text dat model orientativ

12.-demonstrarea caracterului liric al unui text dat

model orientativ

13.-doina

plan orientativ

14.-caracterul descriptiv al unui text dat- model orientativ –

15.-descrierea de tip portret literar- model orientativ –

16.-rolul dialogului- model orientativ –

17.-demonstrarea caracterului nonliterar al unui text dat- model orientativ –



1-Demonstrarea caracterului de operă literarăal unui text dat

Acest text îi aparţine unei opere literare, deoarece are un autor cunoscut, al cărui

nume este……XY………………… . Autorul a plecat de la realitate și a creat un univers propriu, imaginar. Specific creaţiei literare este titlul, „………………..”, care este în strânsă legătură cu

conţinutul acesteia.

Textul este scris în proză / versuri, având un conţinut care impresionează, căci îmbinărealitatea cu ficţiunea. Din realitate sunt următoareleaspecte:..........................................................................................

............................................................................................................................................................

..............

Alte aspecte sunt închipuite, adică au caracter fictiv. Astfel, XY îşi închipuie

că.....................................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............

( povestim, în 2-3 rânduri ce considerăm noi că reprezintă elemente de ficţiune ale creaţiei).

Specific operei literare este limbajul artistic deosebit de frumos, care conturează imagini

artistice variate, generând expresivitatea textului: imag. vizuale (citat …), auditive (citat …),

olfactive (citat …) etc. ( vom scrie doar acele tipuri de imagini pe care le recunoaştem în text)

Îmbinările substantiv-adjectiv , specifice descrierii, se concretizează la nivel stilistic în

epitete (citat). Alte fig. de stil întâlnite la nivelul discursului liric/ epic sunt comparaţii (citat ),personificări (citat ), enumeraţii(citat ) etc. ( vom scrie doar acele figuri de stil pe care le

recunoaştem).

Rolul operei l iterare este de a ne înfăţişa felul cum autorul înţelege lumea, viziunea luiasupra ei, de a ne învăţa despre tainele sufletului omenesc, ale naturii, ale universului și, mai

ales, de a ne impresiona, de a ne sensibiliza.

Prin toate aceste trăsături deosebite, este evident că textul îi aparţine unei opereliterare, a cărei valoare este confirmată de admiraţia cititorilor ei , de-a lungul timpului.

Adevăratele opere literare nu au vârstă, sunt mereu tinere.

Observaţie : în compunerea noastră nu vom scrie ceea ce este în paranteză, ci doar vomaplica recomandările din paranteză.



2-Demonstrarea caracterului epic al unei opere literare

Plan orientativ

Introducere operă - autor;Tematica dezvăluită cu sensibilitate de către scriitor este…………………….

1. Acest text are caracter epic, deoarece autorul, XY, îşi exprimă în mod indirect

sentimentele, viziunea asupra faptelor înfăţişate, prin intermediul personajelor

( numele acestora) şi al acţiunilor lor.

2. Autorul XY imaginează un narator care relatează întâmplările la care participă acestepersonaje la persoana I, stilul fi ind subiectiv …sau… la persoana a III –a, stilul fiind

obiectiv / obiectiv, cu note subiective, iar naratorul omniscient şi omniprezent.

(alegem varianta potrivită). 3. Specific genului epic, textul are conţinut narativ, adică prezintă întâmplări ce

alcătuiesc o acţiune deosebit de expresivă, desfăşurându-se pe momente ale

subiectului. Astfel, se povesteşte că………………………………………… (în 5 - 10 rânduri vom rezuma conţinutul).

5. Apar indici spaţio - temporali, proprii textului epic. Întâmplările se petrec în ……………..(locul desfăşurării acţiunii), în momentul / anotimpul / anul / epoca………. Termeni careconstituie aceşti indici sunt …………. (vom da citate, între ghilimele, cu anumite cuvinte saugrupuri de cuvinte ce constituie indici spaţiali şi temporali).

6. Modurile de expunere se îmbină armonios, căci alături de naraţiune apare descrierea,dialogul , monologul (vom scrie doar acele moduri de expunere pe care le recunoaştem întext).

7. Specifice genului epic, personajele participă la o acţiune cu intrigă simplă / complexă,

pentru a pune în lumină mesajul adresat cititorului. 8.

Astfel, W este personajul principal al acestei creaţii , căci participă la toate momentele

subiectului, fiind în centrul acţiunii. El se dovedeşte a fi ………., căci…….. (vom face o scurtăcaracterizare , de aprox. 5-7 rânduri, folosind cel puţin 4 adjective care să exprime însuşirile sale, argumentate pe baza textului; vom arăta cum se comportă cu cel puţin 2personaje – de ex.: Ionel este crud cu biata servitoare, căci o chinuieşte şi o agasează fărămilă).

9. Caracterul epic al acestei opere literare este conturat cu ajutorul unor inspirate figuri de

stil: epitete (….cităm 1 sau 2 exemple, în paranteză), personificări ( citat ), comparaţii(citat) ), repetiţii (citat), enumeraţii (citat - vom numi doar figurile de stil recunoscute întextul dat – minim 4 diferite).

10. Imaginile artistice create prin acest limbaj artistic expresiv sunt variate: vizuale (citat),

auditive (citat), olfactive (…), tactile (…)… 11. Prin toate aceste argumente, este evidentă apartenenţa acestei creaţii la genul epic.

Minunată operă literară, dovadă a talentului marelui scriitor XY, ea impresionează princonţinutul tulburător şi forma artistică deosebită. (Această concluzie poate fi formulată în numeroase alte moduri…).

Observaţie: acest plan este doar orientativ, ideile exprimate putând fi formulate de fiecaredintre elevi în mod personal şi îmbogăţite. E obligatorie însă atingerea tuturor punctelorastfel marcate.



3-DEMONSTRAREA CARACTERULUI DE BASM AL UNUI TEXT DAT

MODEL ORIENTATIV – 15 – 20 RÂNDURI

Basmul românesc tradiţional este o dovadǎ a înaltei spritualitǎţi a neamuluinostru, sursǎ de inspiraţie pentru literatura cultǎ.

Acest text îi aparţine unui basm, pentru cǎ are caracter epic: autorul imagineazǎ unnarator omniprezent şi omniscient, care relateazǎ la persoana a III-a întâmplǎrile, stilul sǎufiind obiectiv.

Se povesteşte cǎ.............................................. ( scurt rezumat al textului max 4-5

rânduri). Modul de expunere specific este naraţiunea, care se îmbinǎ în acest fragmentcu...................... ( dialogul, monologul, descrierea ...). Textul conţine un nucleu narativ, careface parte dintr-un moment al subiectului:............................. ( îl numesc doar dacǎ îlrecunosc sigur ).

Specific basmului, apare tematica luptei dintre bine şi rǎu, binele fiind reprezentatde personajele pozitive X, Y, din acest text, iar rǎul de cǎtre Y, Z.

Sunt prezente elemente ale fantasticului; personajele X şi Z, deoarece acesteasǎvârşesc fapte / au însuşiri / ieşite din comun:.............................................. ( povestire sau

citat). Apare formula proprie acestei specii literare –initiala /

medianǎ / finalǎ:................ ( citat ).

Caracterul de basm este dat şi de prezenţa unor motivespecifice acestei specii: motivul luptei dintre bine şi rǎu,motivul lui

Fǎt – Frumos, care aici se numeşte X, al împǎratului, alprobelor etc.

Personajul principal, X, este un model comportamental, cǎci are rolul de a influenţatânǎra generaţie în spiritul adevǎrului, frumosului, al demnitǎţii, dreptǎţii, ca reprezentant albinelui. În acest text, în relaţia sa cu Y, se dovedeşte a fi............... ( cinstit, curajos, demn,

bun, iertator etc – minim 3 însuşiri, recunoscute în text). Prin aceste trǎsǎturi, textul se dovedeşte a aparţine unui frumos basm popular/cult.



4.-Demonstrarea caracterului de schiţă al unei opere literare

Plan orientativ

15 – 20 de rânduri

1. Această creaţie,…………. ( titlul ), este una dintre cele mai reprezentative pentru

modul de a compune, pentru limbajul artistic şi stilul marelui SCRIITOR....

Tematica dezvăluită cu sensibilitate de către scriitor este……………………..

1. *Acest text literar îi aparţine unei schiţe, deoarece este de dimensiuni reduse şi arecaracter epic: autorul îşi exprimă în mod indirect sentimentele , prin intermediul

personajelor şi al acţiunii.

2. Naratorul relatează întâmplările la care participă aceste personaje la persoana I,

stilul fiind subiectiv …sau… la persoana a III –a, stilul fiind obiectiv / obiectiv, cunote subiective, iar naratorul omniscient şi omniprezent. (alegem varianta

potrivită).

3. Specific genului epic, textul are un fir narativ, adică prezintă întâmplări de viaţăobişnuite, care decurg in ordine cronologica si alcătuiesc o acţiune deosebit de expresivă, care

se poate imparti pe momentele subiectului, (în 4 - 5 rânduri vom rezuma conţinutul).

4. Locul si timpul actiunii sunt limitate, ...

5. *Specifice schiţei, personajele sunt prezente in numar redus si sunt caracterizate

sumar, prin trăsăturile lor esenţiale. 6. Astfel, ...este personajul principal al acestei creaţii, căci participă la toatemomentele subiectului, fiind în centrul acţiunii . El se dovedeşte a fi ………., căci……..(vom face o scurtă caracterizare, de aprox. 4-7 rânduri, folosind cel puţin 4 adjective

care să exprime însuşirile sale, argumentate pe baza textului; vom arăta cum secomportă cu cel puţin 2 personaje – de ex.: Ionel este crud cu biata servitoare, căcio chinuieşte şi o agasează fără milă).

7. Prin toate aceste argumente, este evident că textul îi aparţine unei schiţe, careimpresionează prin conţinutul tulburător şi forma artistică deosebită.



5.-Demonstrarea caracterului de pastel al unui text dat

Model orientativ

1) Pastelul este o creaţie lirica in versuri, in care autorul isi exprima directsentimentele prin descrierea unui peisaj, unui fenomen al naturii, unui anotimp etc.,

limbajul artistic fiind expresiv, ales.

2) Aceste versuri îi aparţin unui pastel, deoarece au caracter liric. Autorul îşi exprimă în mod direct sentimentele de admiraţie, dragoste faţă de natură, prin intermediul

imaginilor artistice variate: vizuale ( „………”citat ), auditive („………”citat ), olfactive (

‚”………”citat ), tactile ( „………”citat ) şi al figurilor de stil. 3) Eul liric îşi face simţită prezenţa prin mărci specifice: pronume şi / sau adjectiveposesive la persoana I şi / sau a II – a („………”citat ); verbe, persoana I şi / saua II – a ( „………”citat ); verbe la imperativ ( „………”citat ); interjecţii („……”citat );substantive în vocativ ( „………”citat ).

4) Lirismul se reflectă în atmosfera plină de ………..( mister, farmec, tristeţe, nostalgie,melancolie, bucurie, veselie, dragoste de viaţă, măreţie etc.) a universului descris.

5) Propriu pastelului, textul redă prin mijloace descriptive aspecte ale unui minunat

tablou din natură, surprinsă într-un moment de graţie, într-o zi / seară / noapte devară / toamnă / iarnă / primăvară.

6) Eul liric, viziunea subiectivă asupra acestui colţ din natură se oglindeşte înaspectele panoramice, dar şi în cele detaliate ale acestui tablou din natură, poetulaplicând tehnica schimbării perspectivei.Astfel, parcă un ochi nevăzut urmăreşte, mai întâi ………., apoi …………, …………, seopreşte asupra………….., ca apoi să dezvăluie aspecte ale……, ….., ………. . ( vor fi

numite, pe rând, prin substantive sau folosind citate din text, reperele spaţiale ale

peisajului descris, alcătuind o enumeraţie ce reconstituie conţinutul poeziei, pescurt – în 3-4maxim rânduri ).Se alcătuieşte astfel un tablou ce uneşte armonios terestrul ( „………” citat) cu

cosmicul

( „………”citat ).

7) Figurile de stil specifice descrierii , dar şi pastelului sunt epitetele şi enumeraţiile,

Epitetele sunt variate şi sugestive: „………”cita., Acestea alcătuiesc un tablou dinnatură monocromatic( „………”citat ) / policromatic ( „………”citat ).

Enumeraţiile contribuie la redarea atmosferei, la diversificarea aspectel or

descrierii:

„………”citat.8) Acestora, li se adaugă şi alte minunate figuri de stil: personificări ce dau viaţă

peisajului

( „………”citat ), metafore ce sugerează impresii, stări ale eului liric( „………” citat ),

inversiuni ce accentuează încărcătura de înţelesuri a unor termeni sau sintagme(„………”citat ), comparaţii ce zugravesc....( „………”citat ) etc.

9) Mesajul pastelului transmite bucuria/ tristetea eului liric, toamna producand

transformari in natura si in sufletul eului liric.10) Lirismul se reflectă şi în muzicalitatea şi armonia versurilor cu rima …..,

ritmul……….., măsura de ... silabe, ce alcătuiesc strofe de ... versuri fiecare.

11) Prin toate aceste trăsături, este evidentă apartenenţa creaţiei „……………” la

această specie a genului liric, pastelul dovedindu-se o minunată lecţie decontemplare artistică a naturii.



6.CARACTERIZAREA UNUI PESONAJModel orientativ

X ESTE PERSONAJUL PRINCIPAL / SECUNDAR AL CREAŢIEI / CENTRAL AL SECVENŢEIANALIZATE, , contribuind hotǎrâtor la frumuseţea, expresivitatea şi complexitatea mesajului

acesteia.

EL ESTE PERSONAJ PRINCIPAL ( SECUNDAR ), DEOARECE PARTICIPǍ LA TOATEMOMENTELE ACŢIUNII, FIIND ÎN CENTRUL ACESTEIA .

… este un PERSONAJ CENTRAL, CǍCI OCUPǍ UN ROL IMPORTANT ÎN ACESTFRAGMENT, SE AFLǍ ÎN CENTRUL ACŢIUNII PE CARE ACESTA ÎL CONŢINE.- în cazul în care nuştim cu siguranţǎ, din fragmentul dat, dacǎ e personaj principal sau secundar al creaţiei.

STATUTUL SOCIAL al lui X îl prezintǎ pe acesta ca fiind..............( ocupaţia, calitatea ),din.........( localitatea), aparţinând unei familii de condiţie medie / superioarǎ / inferioarǎ,deoarece...

Aflat la vârsta ............, el apare într-un moment obişnuit / de excepţie al existenţeisale, cǎci................. – scurtǎ naraţiune a secvenţei.

PORTRETUL SǍU FIZIC ( nu este prezent) este sugerat / abia prezentat/ bine

reprezentat / amplu prezentat în acest text: ..................................................... (citat ).Naratorul pune accent pe TRǍSǍTURILE MORAL – SUFLETEŞTI ale personajului, ce

sunt conturate prin diverse mijloace.

Astfel , el apare caracterizat prin MIJLOACE DIRECTE, DE CǍTRE NARATOR ( citat ), DECǍTRE PERSONAJUL Y ( citat ), PRIN AUTOCARACTERIZARE ( citat ).

MIJLOACELE INDIRECTE DE REALIZARE A PORTRETULUI SUNT, ÎNSǍ,HOTǍRÂTOARE: faptele sale, relaţia sa cu personajele Y, Z, M..., prin limbajul sǎu, gesturi,mimicǎ, mod de a se îmbrǎca, prin atitudinea faţǎ de ceilalţi, impresia faţǎ de sine însuşi,prin mediul cǎruia îi aparţine, prin reacţia celorlalte personaje faţǎ de el / ea , prin nume etc.

Astfel, în relaţie cu personajul Y, el / ea se dovedeşte a fi ........,deoarece........................

X este o fiinţǎ.............................., cǎci....................................El / ea se comportǎ faţǎ de ceilalţi cu ......................, dovedind cǎ este....................................... Dacǎ în familie el / ea este............., în lume, el / ea devine..................................., pentru cǎ....................................

Vor f i exemplificate cel puţin 3 însuşiri, argumentate pe baza textului dat sau studiat.

La nivelul discursului epic personajul…este caracterizat complex, atat direct, cat si indirect.

În schiţǎ : Personajul e caracterizat sumar, prin trǎsǎturile sale esenţiale, care sebazeazǎ pe antiteza pozitiv – negativ, fiind prezentat într-un moment obişnuit alvieţii sale.

În nuvelǎ : Personajul e caracterizat nuanţat, prin trǎsǎturi ce sunt puse în evidenţǎprin tehnica detaliului semnificativ (citat ), tehnica gradǎrii, a loviturii de teatru, a

relativizǎrii imaginii ( sau a oglinzilor deformante ). El este prezentat într-un moment

de rǎscruce al existenţei sale.

În baladǎ, poem eroic: Personajul principal e caracterizat nuanţat, prin trǎsǎturi cesunt puse în evidenţǎ prin hiperbolǎ ( citat ) şi antiteza dintre acesta şi Y, fiindprezentat într-un moment de rǎscruce al existenţei sale. Sunt prezente elemente alefantasticului ( citat ).

În basm: Personajul principal e simbol al Binelui ce învinge rǎul, fiind un eroucivil izator, model comportamental pentru tânǎra generaţie. Trǎsǎturile sale suntpuse în evidenţǎ prin hiperbolǎ ( citat ) şi antiteza dintre acesta şi forţele Rǎului ( Y, Z

). Sunt prezente elemente ale fantasticului, cǎci X are puteri supranaturale:................. ( sau citat ).



Modurile de expunere care contribuie la acest portret sunt naraţiunea ( scurt citat ),descrierea ( scurt citat ), dialogul ( scurt citat ),monologul ( scurt citat ).

7.Argumentarea caracterului narativ al unui text dat

- plan orientativ –

Acest text îi aparţine creaţiei epice „……………..”, scrisă de către …, unul dintre marii

noştri prozatori.

Caracterul său narativ rezultă din faptul că autorul imaginează un narator carerelatează cele întâmplate cu personajele sale la persoana ………. (a III –a, fi ind omniscient şiomnipresent), iar stilul este obiectiv / la persoana I, stilul fiind subiectiv ).

Proprii naraţiunii sunt indicii spaţiali ( „……...” – citat ) şi temporali („……….” - citat),

care redau cadrul şi epoca, ori momentul desfăşurării acţiunii. Textul conţine un nucleu narativ / o succesiune de întâmplări, structurate pe

momente ale subiectului. Astfel, se povesteşte că …………….. ( rezumat în 2-3 rânduri aconţinutului, folosind cuvinte personale, eventual scurte citate din text ).

Aceste fapte pun în lumină personajele … etc., contribuind la caracterizarea lor.

Astfel, personajul principal, … se dovedeşte a fi un om …., deoarece…… . El este şi …..,căci………. .

Naraţiunea se îmbină în acest text şi cu alte moduri de expunere : ……….( descrierea, dialogul, monologul ).Prezenţa naraţiunii indicǎ faptul cǎ aceastǎ creaţie are caracter epic.

Specifice naraţiunii sunt substantivele cu sensul lor propriu („……….” - citat ), ca şiverbele de acţiune („…”, „…” „….” - citate ). Imperfectul este propriu evocării, iar perfectulsimplu ( ori prezentul / perfectul compus ) are rolul de a da viaţă, ritm alert, credibilitate întâmplărilor.

Expresivitatea acestui mod de expunere se realizează prin marea frecvenţă a imaginilorartistice vizuale („……….” - citat ), auditive („……….” - citat ), la care se pot adǎuga celeolfactive(„……….” - citat ), tactile („……….” - citat ).

Prin toate aceste trăsături, textul se dovedeşte a avea caracter narativ, alcătuind opagină de o mare frumuseţe a operei lui …



8. EXPLICAREA SEMNIFICAŢIEI TITLULUI UNEI OPERE LITERARE

- plan orientativ –

Titlul “................” redǎ alegerea autorului, adicǎ viziunea lui subiectivǎ cu privire laesenţa conţinutului creaţiei şi a mesajului ei.

Titlul “................................” este în strânsǎ legǎturǎ cu tematica acestei opere,

care este ................................. ( natura, copilǎria....etc), dar şi cu mesajul operei.

La acest titlu se referǎ diverse aspecte din conţinut:....................................

-vom reda, prin cuvintele noastre, în cel puţin 4 – 5 rânduri, acele elementedin text care au legǎturǎ cu titlul -

– de exemplu, dacǎ este “Iarna”, voi relata ce trǎsǎturi ale acestui anotimp

sunt prezentate în operǎ şi citatele corespunzǎtoare – “cumplita iarnǎ cerne noriide zǎpadǎ’, “fulgii zbor...”. Având acest titlu, este evident faptul cǎ versurile îiaparţin unui pastel, poezie închinatǎ naturii.

Imaginile artistice care sunt în relaţie cu titlul ”..........” sunt variate: vizuale (citat),

auditive (citat), tactile (citat), olfactive (citat), dinamice (citat), statice (citat). Ele sunt

realizate cu ajutorul unor expresive figuri de stil:.............

.....................................................................................................................................

( minim 3 diferite).Sentimentele transmise de acest text sunt variate: iubire de viaţǎ (....), dragoste şi

admiraţie faţǎ de naturǎ (...........), nostalgie, melancolie, tristeţe (.....)/ bucurie,

exuberanţǎ, extaz (........) etc.

Stilistic, acest titlu sugereazǎ o imagine artisticǎ vizualǎ / auditivǎ / tactilǎ /metaforicǎ... El este compus din termeni/ dintr-un temen la sensul propriu /// figurat, cǎciconţine figuri de stil – epitetul x / personificarea y.....

Gramatical, el este constituit dintr-un substantiv comun/ propriu/ un substantiv...

şi atributul sǎu/ un adjectiv ....este sintetic-1 termen/ analitic-mai multi termini.

În concluzie, titlul este o invitaţie la lecturǎ, o cheie de interpretare a textului,

oferind cititorului un orizont de așteptare.



10.Demonstrarea caracterului de baladă al unei opere literare Plan orientativ

1.Creaţie epico – lirică, în versuri, uneori cântată, balada cultă / populară dezvăluie o

structură narativă cu intrigă simplă, dar conflict puternic, ce aduce în prim – plan luptadintre bine şi rău, precum şi un personaj de excepţie, îmbinând realul cu fantasticul,limbajul artistic fiind expresiv.

2. Acest text are caracter de baladă, având o structură epică în versuri. Autorul anonim

îşi exprimă în mod indirect sentimentele, viziunea asupra faptelor înfăţişate, prin intermediul

personajelor şi al acţiunilor lor.

3. Autorul imaginează un narator care relatează întâmplările la care participă aceste personaje la

persoana a III –a, stilul fi ind obiectiv / obiectiv, cu note subiective, iar naratorul omniscient şiomniprezent.

4. Specific genului epic, textul are conţinut narativ, adică prezintă întâmplări ce alcătuiesc o

acţiune cu intrigă simplă, dar conflict puternic. Astfel, se povesteşte că………………… (în 4 -5 rânduri vom

rezuma conţinutul). 5. Apar indici spaţio - temporali, proprii textului epic. Întâmplările se petrec într-un spaţiu şi timp

nedeterminate, mitice ( „………” citate ) sau

în …….. ( locul desfăşurării acţiunii), în momentul / anotimpul / anul / epoca ………. Termeni careconstituie aceşti indici sunt …………. (vom da citate, între ghilimele, cu anumite cuvinte sau grupuri decuvinte ce constituie indici spaţiali şi temporali ).

6. Modurile de expunere se îmbină armonios, căci alături de naraţiune apar descrierea,dialogul, monologul (vom scrie doar acele moduri de expunere pe care le recunoaştem în text ).

7. Caracteristic baladei, personajele participă la o acţiune cu conflict puternic, cel dintre ….,(conflictul exterior ) şi cel din sufletul personajului principal ( conflict interior).

8. Astfel, …. este personajul principal al acestei creaţii. El se dovedeşte a fi prezentat prin

hiperbolizare ( citat ), în antiteză cu …., căci…….. (vom face o scurtă caracterizare , de aprox. 5 rânduri, folosind cel puţin 4 adjective care să exprime însuşirile sale , argumentate pe baza textului,şi prin citate;vom arăta cum se comportă cu 1 - 2 personaje - obligatoriu cu personajul negati v…).

9. Dacă există, vom adăuga: Elementele fantasticului, specifice baladei, apar în versurile: „ .........................................”. ( redăm acele aspecte fantastice prin citate sau cu cuvinte proprii).

10. Limbajul artistic este expresiv, ales, bogat în figuri de stil de un deosebit lirism, ce se

împleteşte armonios în structura epică: epitete (….cităm 1 sau 2 exemple, în paranteză ), personificări (

citat ), comparaţii (citat) ), repetiţii (citat ), enumeraţii (citat ) - vom numi doar figurile de stil recunoscute

în textul dat – minim 4 diferite). Hiperbola şi antiteza sunt specifice baladei.11. Dacă e cazul, adăugăm: Proprie baladei populare este oralitatea limbajului, precum şi

dativul etic ( mi , ţi ) sugerând implicarea autorului anonim / şi a auditoriului, motive din folclor etc.

12. Imaginile artistice create prin acest limbaj artistic expresiv sunt variate: vizuale (citat),auditive (citat), olfactive (…), tactile (…).

13.Versurile( ce alcătuiesc strofe de ….. versuri fiecare – dacă e cazul ) contribuie la muzicalitatea

şi armonia mesajului, la dramatismul acţiunii şi al sentimentelor redate, prin rima ….., ritmul………..,măsura de … silabe ( dacă e creaţie pop. – rima împerecheată sau monorimă, ritm trohaic, măsura depână-n 8 silabe ).

14. Prin toate aceste argumente, este evident caracterul de baladă al creaţiei. Ea impresioneazăprin conţinutul tulburător şi forma artistică deosebită.

(Această concluzie poate fi formulată în numeroase alte moduri…).



11.DEMONSTRAREA CARACTERULUI DE FABULĂ AL UNUI TEXT DAT

MODEL ORIENTATIV

1. Fabula este o creaţie epică în versuri sau proză, de dimensiuni reduse, ce

comunică, prin intermediul alegoriei, de obicei prin personificarea unor animale, obiecte unconţinut cu mesaj moralizator, concretizat într-o morală.

2. „………………..” este o creaţie în proză / versuri a scriitorului…, având ca tematicădefectul omenesc ……………..................................................

3. Textul are caracter epic, specific fabulei, căci autorul îşi exprimă în mod indirectsentimentele de dispreţ, ideile, viziunea, prin intermediul personajelor şi al acţiunii.

4. Autorul imaginează un narator omniprezent şi omniscient, care relatează întâmplările la persoana a III-a, stilul fiind obiectiv.

5. Indicii spaţio – temporali le plasează într-un moment nedeterminat („ …..” citat . 6. Acţiunea este simplă, relatând fapte ce se desfăşoară pe momente ale subiectului,

cu o intrigă simplă. Se povesteşte, astfel, că ……………( rezumat în 3 – 4 rânduri ).

7. Textul îmbină naraţiunea cu dialogul şi scurtele descrieri ( ori monolog ).8. Propriu fabulei, textul are conţinut alegoric, deoarece personajele reprezintă tipuri

umane, animalele personificate pun în lumină anumite trăsături omeneşti.

Astfel, ….- personaj alegoric, simbolizează omul …….., capabil să………..; W este tipulde om ……., pentru care ……………; Z reprezintă firea omenească …………, ce se manifestă prin…………… .

9. Morala, specifică acestei specii literare, este esenţa mesajului transmis, oconcluzie plină de învăţăminte…..

10. Limbajul artistic al acestei creaţii literare este deosebit de expresiv, ales. Alături de

alegorie şi personificare, apar epitete („ …..” citat), inversiuni („ …..” citat), repetiţii („ …..” citat), comparaţii („ …..” citat) etc. ( se vor indica minimum 3 figuri de sti l diferite)

11.Dacă textul este în versuri, vei adăuga: Elementele de prozodie ( strofele a câte … versuri

fiecare, rima…..,ritmul…….., măsura de … silabe ) contribuie la expresivitatea limbajului.

12. Prin toate aceste trăsături, este evident caracterul de fabulă al creaţiei „…….” de …



12.Demonstrarea caracterului liric al unui text dat

Model orientativ

Aceste versuri îi aparţin unei creaţii lirice, deoarece poetul îşi exprimă în mod directsentimentele, ideile, viziunea, prin intermediul imaginilor artistice variate: vizuale (

„………”citat ), auditive („………”citat ), olfactive ( ‚”………”citat ), tactile ( „………”citat ) şi alfigurilor de stil.

Poemul este structurat sub forma unui …………. (monolog – confesiune lirică / monologadresat / text descriptiv / dialogat /) Textul îmbină mai multe moduri de expunere: descriera,monologul ( rar, dialogul).

NU NARAŢIUNEA!!!!

Eul liric îşi face simţită prezenţa prin mărci specifice: pronume şi / sau adjective posesive lapersoana I şi / sau a II – a („………”citat ); verbe la persoana I şi / sau a II – a ( „……”citat ); verbela imperativ ( „………”citat ); interjecţii („……”citat ); substantive în vocativ ( „…”citat ).

Eul liric se oglindeşte şi în sentimentele variate redate de acestei poezii: iubire

pentru naturǎ ( citat ), dragoste de viaţǎ( citat ), melancolie( citat ), nostalgie (citat),

armonie (citat), mister (citat) , farmec (citat), tristeţe (citat), suferinţă (citat), freamătinterior, nelinişte (citat), frenezie (citat), frământare (citat), (citat), pace (citat),bucurie, veselie, măreţie,patos, revoltă, ironie, umor etc.

Figurile de stil specifice exprimării artistice lirice sunt variate şiexpresive:epitete( citat ), personificǎri( citat ), repetiţii ( citat ), enumeraţii ( citat ),comparaţii ( citat ) etc.

-

se vor comenta cel puţin două figuri de stil diferite –

- epitetele aduc culoare, sensibilitate („………”citat ),

- enumeraţiile contribuie la redarea atmosferei, la diversificarea aspectelor

prezentate („………”citat ),

- personificările dau viaţă, plasticitate imaginilor artistice ( „………” citat ),

- metaforele sugerează aspecte neasteptate, nuanţate, trăiri ale eului liric (

„……”citat ),

- inversiunile accentuează încărcătura de înţelesuri a unor termeni sau

sintagme ( „……”citat ),

-

comparaţiile stabilesc analogii surprinzătoare, inedite( „………”citat ) etc.

La muzicalitatea şi armonia lirică a versurilor ce alcătuiesc strofe de … versuri fiecare

contribuie şi rima ….., ritmul……….., măsura de … silabe.

Prin toate aceste trăsături, este evidentă apartenenţa creaţiei „……………” la genul liric .



13.DOINA

PLAN ORIENTATIV

1) Specificul acestei opere este caracterul popular, căci aceste versuri reprezintă doar

una dintre variantele creaţiei cu caracter oral, colectiv, anonim, sincretic.2) Aceste versuri îi aparţin unei creaţii lirice, deoarece poetul îşi exprimă în mod directsentimentele, ideile, viziunea, prin intermediul imaginilor artistice variate: vizuale( „………”citat ), auditive („………”citat ), olfactive ( ‚”………”citat ), tactile ( „………”citat ) şi al

figurilor de stil.

3) Poemul este structurat sub forma unui …………. (monolog – confesiune lirică /monolog adresat / text descriptiv / dialogat / text ce îmbină mai multe moduri deexpunere:...).

4) Eul liric îşi face simţită prezenţa prin mărci specifice: pronume şi / sau adjective posesive la persoana I şi / sau a II – a („………”citat ); verbe la persoana I şi / sau a II – a (

„……”citat ); verbe la imperativ ( „………”citat ); interjecţii („……”citat ); substantive în

vocativ ( citat).5) Lirismul se reflectă în atmosfera plină de ………..( mister, farmec, tristeţe, suferinţă, freamăt, frenezie, frământare, nelinişte, nostalgie, armonie, melancolie, pace, bucurie,veselie, dragoste de viaţă, măreţie, patos, revoltă etc.).6) Eul liric se oglindeşte şi în viziunea subiectivă asupra universului, în mesajul sensibilşi generos, prin sentimentele de...... ( fiecare sentiment va fi redat cu citate din te xt) .

7) Astfel, motivul dorului/ dorului şi jalei/ voinicului/ haiducului/ înstrăinării şi aldorului de ţară/ casă/ mândră ori bade/ doinei/ jocului etc. dovedesc faptul căaceasta este o doină de dor/ dor şi jale/ voinicie/ haiducie/ înstrăinare / depredoină/ de joc. *Ele subliniază caracterul oral şi tradiţional al doinei.

8) Refrenul”…….” Indică faptul că această creaţie este cântată, *ceea ce subliniază

caracterul său sincretic. 9) Figurile de stil specifice exprimării artistice lirice sunt variate şi expresi ve. Astfel,

epitetele aduc culoare, sensibilitate („………”citat ), enumeraţiile contribuie la redareaatmosferei, la diversificarea aspectelor prezentate („………”citat ), personificările dauviaţă, plasticitate („………”citat) , metaforele sugerează impresii, trăiri ale eului liric( „……”citat ), inversiunile accentuează încărcătura de înţelesuri a unor termeni sausintagme( „……”citat ), comparaţiile stabilesc analogii surprinzătoare, inedite( „………”citat ) etc.

10) Mesajul poemului devine mai sugestiv, impresionant şi prin bogăţia motivelorspecifice folclorului ( al comuniunii om – natură, al codrului, al dealului, al văii, aldrumului, al frunzei, al florii, al izvorului, al vântului, al păsării, al mândruţei, al badelui, al

luptei pentru dreptate, al comuniunii om–animal, al păsării, al cucului, al mierlei etc.) 11) * La muzicalitatea şi armonia lirică a versurilor ce alcătuiesc strofe de … versuri

fiecare contribuie şi rima împerecheată şi/ sau monorimă, ritmul trohaic, măsura de celmult 8 silabe , trăsături prosodice specifice poeziei populare, subliniind caracterul oral şitradiţional, deosebit de expresive.12) Prin toate aceste trăsături, este evidentă apartenenţa creaţiei „……………” la genulliric, specia „doină”.



14.CARACTERUL DESCRIPTIV AL UNUI TEXT DAT

DESCRIEREA DE TIP TABLOU DIN NATURǍ

prezentă în pasteluri – creaţii lirice

sau în creaţii epice în proză

Descrierea literarǎ este un mod de expunere prin care sunt redate, cu

deosebitǎ sensibilitate, trǎsǎturi variate, aspecte, însuşiri ale unor fiinţe, obiecte,ale naturii, ale înfǎţişǎrii sau ale firii omeneşti etc., folosind un limbaj artisticnuanţat.

Acest text are caracter descriptiv, deoarece poetul / naratorul redǎ aspecteale frumuseţilor naturii, surprinsǎ în anotimpul minunat al ...............................,

alcǎtuind un impresionant tablou din naturǎ.

Tematica fiind natura/ comuniunea om – naturǎ, versurile îi aparţin unui

pastel.

Astfel, poetul / naratorul dezvǎluie peisaje/ fenomene ale naturii, din

perspectivǎ când apropiatǎ (citat), când îndepǎrtatǎ, alcǎtuind impresionantepanorame (citat) sau oferind aspecte detaliate ale vreunui colț din natură (citat).

El descrie aspectele, urmǎrind când verticala cer (citat) – pǎmânt (citat),când orizontala, alcǎtuitǎ de peisajul terestru (citat).

Aceastǎ descriere surprinde spaţiul terestru / cosmic/ terestru şi cosmic.

Aceasta este tehnica schimbǎrii perspectivei,proprie descrierii.

Imaginile artistice caracteristice descrierii sunt cele vizuale (citat) şi celeauditive(citat). Lor li se alǎturǎ cele tactile ( citat ), olfactive ( citat ).

Figurile de stil specifice descrierii literare sunt epitetele ( citate) şienumeraţiile (citat). Lor li se alǎturǎ şi alte figuri de stil: comparaţii, personificǎrietc.....

Aceastǎ descriere sugereazǎ sentimente variate: melancolie (citat), tristeţe(citat), nostalgie(citat), admiraţie, iubire față de natură(citat), dragoste de

viaţǎ(citat), veselie(citat), optimism (citat)... ( în funcţie de text vom selecta cele potrivite, vom scrie şi altele, noi ).

Rolul acestei descrieri, în creaţia “............................”, este de a reda oanumitǎ atmosferǎ, ce sǎ impresioneze cititorul, provocând emoţii artisticedeosebite.

( În proza epică, ea are rolul de a pregǎti un anumit moment important al

conţinutului narativ.)



15.Descrierea de tip PORTRET LITERAR- MODEL ORIENTATIV –

Descrierea literarǎ este un mod de expunere prin care sunt redate, cu

deosebitǎ sensibilitate, trǎsǎturi variate, aspecte, însuşiri ale unor fiinţe, obiecte,

ale naturii, ale înfǎţişǎrii sau ale firii omeneşti etc., folosind un limbaj artisticnuanţat.

Aceasta este o descriere în proză / versuri de tip portret literar, deoareceprezintă însușirile fizice și moral sufletești ale personajului reprezentat de...........

… ESTE PERSONAJUL PRINCIPAL / SECUNDAR AL CREAŢIEI / CENTRAL AL

SECVENŢEI ANALIZATE, contribuind hotǎrâtor la frumuseţea, expresivitatea şicomplexitatea mesajului acesteia.

EL ESTE PERSONAJ PRINCIPAL ( SECUNDAR ), DEOARECE PARTICIPǍ LA

TOATE MOMENTELE ACŢIUNII, FIIND ÎN CENTRUL ACESTEIA ( DEOARECE PARTICIPǍLA ACŢIUNE, AVÂND ROLUL DE A PUNE ÎN LUMINǍ PERSONAJUL PRINCIPAL) / UN

PERSONAJ CENTRAL, CǍCI OCUPǍ UN ROL IMPORTANT ÎN ACEST FRAGMENT, SEAFLǍ ÎN CENTRUL ACŢIUNII PE CARE ACESTA ÎL CONŢINE- în cazul în care nu ştim cusiguranţǎ, din fragmentul dat, dacǎ e personaj principal sau secundar al creaţiei.

Textul conține o descriere de tip portret literar, deoarece, în conturarea

personajului, naratorul aplică tehnica schimbării perspectivei, care

constă, în acest caz, în oferirea unor aspecte variate legate de acesta, prin mijloace

directe și indirect de caracterizare.

STATUTUL SOCIAL al lui …(numele pers.) îl prezintǎ pe acesta cafiind..............( ocupaţia, calitatea ), din.........( localitatea), aparţinând unei familii decondiţie medie / superioarǎ / inferioarǎ, deoarece...

Aflat la vârsta ............, el apare într-un moment obişnuit / de excepţie alexistenţei sale, cǎci................. – scurtǎ naraţiune a secvenţei.

PORTRETUL SǍU FIZIC ( nu este prezent) este sugerat / abia prezentat/ bine

reprezentat / amplu prezentat în acest text:..................................................... (citat ).

Naratorul pune accent pe TRǍSǍTURILE MORALE – SUFLETEŞTI ale

personajului, ce sunt conturate prin diverse mijloace.Astfel, el apare caracterizat prin MIJLOACE DIRECTE, DE CǍTRE NARATOR (

citat ), DE CǍTRE PERSONAJUL Y ( citat ), PRIN AUTOCARACTERIZARE ( citat ).

MIJLOACELE INDIRECTE DE REALIZARE A PORTRETULUI SUNT, ÎNSǍ,HOTǍRÂTOARE: faptele sale, relaţia sa cu personajele Y, Z, M..., prin l imbajul sǎu,gesturi, mimicǎ, mod de a se îmbrǎca, prin atitudinea faţǎ de ceilalţi, impresia faţǎ desine însuşi, prin mediul cǎruia îi aparţine, prin reacţia celorlalte personaje faţǎ de el /ea etc.

Astfel, în relaţie cu personajul Y, el / ea se dovedeşte a fi ........,

deoarece........................X este o fiinţǎ.............................., cǎci....................................



El / ea se comportǎ faţǎ de ceilalţi cu ......................, dovedind cǎ este....................................... Dacǎ în familie el / ea este............., în societate, el / eadevine ..................................., pentru cǎ....................................

Imaginile artistice caracteristice descrierii sunt cele vizuale (citat) şi cele

auditive(citat). Lor li se alǎturǎ cele tactile ( citat ), olfactive ( citat ), gustative (

citat ).

Figurile de stil specifice descrierii literare sunt epitetele ( citate) şienumeraţiile (citat). Lor li se alǎturǎ şi alte figuri de stil: comparaţii, personificǎrietc.....

Aceastǎ descriere sugereazǎ sentimente variate: melancolie (citat), tristeţe(citat), nostalgie(citat), admiraţie, iubire față de oameni(citat), patriotism (citat),

dragoste de viaţǎ(citat), veselie(citat), optimism (citat)...

( în funcţie de text vom selecta cele potrivite, vom scrie şi altele, noi ).

Rolul acestei descrieri, în creaţia “............................”, este de a reda oanumitǎ atmosferǎ, de a pune în lumină valențe ale personajului ce sǎimpresioneze cititorul, provocând emoţii artistice deosebite.

Ea are, de asemenea, menirea de a pregǎti un anumit moment important

al conţinutului narativ.

Modurile de expunere care contribuie la acest portret se îmbină armonios.

Alături de descriere apar naraţiunea ( scurt citat ), dialogul ( scurt citat ), monologul

( scurt citat ).Limbajul artistic poartǎ amprenta stilului naraţiunii lui .........., fiind deosebit de

expresiv, conturând un personaj de excepție, dovadă a artei portretistice a marelui

prozator.



16.ROLUL DIALOGULUI

- MODEL ORIENTATIV –

- ACEST FRAGMENT DIALOGAT FACE PARTE DIN CREAŢIA LITERARǍ EPICǍ ÎN PROZǍ /

VERSURI „...........................................................”, SCRISǍ DE …

*PERSONAJELE CARE PARTICIPǍ LA ACEST SCHIMB DE REPLICI SUNT M, N (....).

PRIN INTERMEDIUL DIALOGULUI, ELE ÎŞI COMUNICǍ INFORMAŢII REFERITOARE

LA................................................. ASTFEL, PERSONAJUL M ÎI SPUNE LUI N CǍ...................... .

.....................................................................................................................................................

...........

ASTFEL, DIALOGUL DINAMIZEAZǍ ACŢIUNEA, COMPLETÂND CONŢINUTUL NARATIV ALCREAŢIEI EPICE.

*PRIN VOCABULARUL FOLOSIT DE VORBITORI, DIALOGUL SUGEREAZǍ ÎNSUŞIRIALE ACESTORA, REFERITOARE LA GRADUL LOR DE CULTURǍ, UNEORI REFLECTÂND MEDIULDIN CARE PROVIN, ORI ÎN CARE TRǍIESC, SAU CONDIŢIA LOR SOCIALǍ, MATERIALǍ ETC.

PERSONAJUL N, PRIN FELUL CUM VORBESTE, SE DOVEDEŞTE A FI CULT, EDUCAT /

INCULT, CU O EDUCAŢIE PRECARǍ, PROVENIND DINTR-O FAMILIE DE CONDIŢIE BUNǍ /

ÎNDOIELNICǍ, AVÂND O SITUAŢIE MATERIALǍ DEOSEBITǍ / MODESTǍ / PRECARǍ.

*DIALOGUL INDICǍ, DE ASEMENEA, RELAŢIA DINTRE VORBITORI . ASTFEL, ÎNTRE M

ŞI N SE MANIFESTǍ O LEGǍTURǍ BAZATǍ PE ...................................... ( PRIETENIE, AMICIŢIE, DUŞMǍNIE, INTERES, FALSITATE ETC ).

*REPLICILE REDAU, PRIN CONŢINUT, STAREA SUFLETEASCǍ, SENTIMENTELE SAUCHIAR STAREA DE SǍNǍTATE A PARTICIPANŢILOR LA DIALOG.

MODUL ÎN CARE X SE EXPRIMǍ SUGEREAZǍ FAPTUL CǍ ACESTA ESTE ............

( VESEL/ TRIST FIINDCǍ ..../ NERǍBDǍTOR SǍ... / NEMULŢUMIT / NERVOS / MULŢUMIT /REVOLTAT CǍ....).

REPLICA LUI M CONŢINE AUTOCARACTERIZAREA ACESTUIA ( CITAT )/

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI Z, ASTFEL: ......................... ( CITAT ).

DIALOGUL CONŢINE SECVENŢE NARATIVE ( CITAT CU VERBE DE

ACŢIUNE ) ŞI DESCRIPTIVE ( CITAT CU ADJECTIVE, ADVERBE ETC. ).

DACǍ TEXTUL ESTE DIN CARAGIALE SAU DINTR-UN ALT AUTOR CU NOTE COMICE

ROLUL DIALOGULUI ESTE ŞI DE A CONTRIBUI LA COMICUL DE LIMBAJ

( CITAT ), DE SITUAŢIE ( UN ENUNŢ CU SITUAŢIA COMICǍ ), DE MORAVURI ŞI DECARACTER, CONSTÂND ÎN OPOZIŢIA DINTRE APARENŢǍ ŞI ESENŢǍ, SAU CHIAR DE

NUME ( EX. DACǍ EXISTǍ ).

ÎN CONCLUZIE, DIALOGUL ARE ROLUL DE A DINAMIZA ACŢIUNEA, CONTRIBUIND LACARACTERIZAREA I9NDIRECTĂ A PERSONAJELOR, LA CONTURAREA ATMOSFEREI, DÂNDTEXTULUI EPIC CULOARE, ORIGINALITATE ŞI ANUMITE ACCENTE SCENICE.



17.DEMONSTRAREA CARACTERULUI NONLITERAR AL UNUI TEXT DAT

- MODEL ORIENTATIV –

1. ACEST TEXT SCRIS IN PROZA / VERSURI ARE CARACTER NONLITERAR, DEOARECEAUTORII LOR, X SI Y, SUNT CUNOSCUTI CA FIIND SPECIALIZATI IN DOMENIUL....

PUBLICITAR / MASS-MEDIA / BIOLOGIEI / MATEMATICII / SPORTULUI ETC.

2. TEMATICA SA ESTE .................................................................................................

PUTERNIC ANCORAT IN REALITATE, ACEST TEXT SE REFERA LA DATE SI FAPTE

EVIDENTE, VERIFICABILE:..................................................................................

........................................................( REZUMAT IN 3-4 RAMNDURI ).

3.SPECIFIC TEXTULUI NONLITERAR, MESAJUL SE ADRESEAZA, IN PRINCIPAL,

INTELECTULUI SI GUSTULUI PENTRU / STIINTA / STIRILE DIN ACTUALITATE / SPORT.... , AVAND UN ANUMIT GRUP – TINTA DE CITITORI, CUNOSCATORI, MAI MULT

SAU MAI PUTIN, IN DOMENIUL............................

4. CA URMARE, LIMBAJUL FOLOSIT CONTINE NUMEROSI TERMENI DIN ACESTDOMENIU, MULTI FIIND DIN CATEGORIA NEOLOGISMELOR :.......................................... (

CATEVA EXEMPLE SUGESTIVE ).

4. MODUL DE EXPRIMARE SE DOVEDESTE A FI CLAR, CONCIS 9....0, EL TINDE SA FIE CAT

MAI PRECIS, LA OBIECT SI NEUTRU.

6. LIMBA FOLOSITA ESTE CEA LITERARA, RESPECTANDU-SE INTOCMAI REGULILEUNEI SCRIERI CAT MAI CORECTE DIN PUNCT DE VEDERE GRAMATICAL, AL TOPICII, AL

ORTOGRAFIEI, ORTOEPIEI SI AL PUNCTUATIEI, CA SI IN CEEA CE PRIVESTE STILUL SPECIFIC

DOMENIULUI ... PUBLICISTIC / STIINTIFIC / ADMINISTRATIV...

5. SUNT FOLOSITI TERMENI LA SENSUL LOR PROPRIU, LIPSIND CU DESAVARSIRE

IMAGINILE ARTISTICE SI FIGURILE DE STIL. POT APĂREA ENUMERAȚII. 6. SE RELATEAZĂ LA PERS. A III-A, DIN PUNCT DE VEDERE OBIECTIV.

8. SCOPUL ACESTUI TEXT ESTE, IN PRINCIPAL, INFORMATIV, DEOARECE

INTENTIONEAZA SA NE CONVINGA CA / SA......................

9. IN CONCLUZIE, ACEST FRAGMENT / TEXT ARE CARACTER NONLITERAR.



PovestireaCuvantul “povestire” este un derivate de la verbul “a povesti” si

are mai multe sensuri:

a) in sens larg denumeste naratiunea ca mod de expunere specific

genului epic, fiind deci, o modalitate de prezentare a unei intamplari saua unui sir de intamplari;

b) in sens restrans denumeste specia genului epic scurt, situat intre

nuvela si schita, cu trasaturi definitorii specifice. Ca intindere, este mai

apropiata de nuvela, de care se diferentiaza insa, avand caracteristici

aparte:

Caracteristici:

1. povestirea relateaza un singur fapt, interesul concentrandu-se mai

putin asupra personajelor si mai mult asupra actiunii

2. relatarea intamplarilor se face din punctul de vedere al naratorului

care este martor sau participant direct la intamplari

3. relatarea se face de regula la persoana I, sporind subiectivitatea

relatarii

4. relatia dintre narator si cititor (ascultator) este mai directa si stransa,

realizandu-se printr-o raritate a stilului

5. se creeaza o anumita atmosfera a povestirii, in care cititorul este

introdus printr-un adevarat ceremonial, menit sa capteze atentia si sa

mentina suspansul6. timpul faptelor relatate este situat in trecut, oferind posibilitatea

folosirii evocarii.

Povestirea este o opera epica culta de mica intindere, in care este

prezentat un singur fapt din trecut, interesul naratorului concentrandu-

se asupra actiunii si mai putin asupra personajelor, iar relatarea se face

subiectiv,la persoana I, din punctul de vedere al naratorului, martor sau

participant direct la intamplare.



PROCEDEE LITERARE

Inserţia- este un procedeu care constă în includerea unei poveşti

în interiorul alteia. Procedeul se mai numeşte şi povestire în ramă.

Inserţia poate fi anunşată prin formulări precum: „ Asta-i o poveste pe

care aş vrea să v-o spun, dacă m-ascultaţi...”, „dacă tot veni vorba să vă

povestesc eu ceva şi mai şi..”

Înlănţuirea- este un procedeu de legare a secvenţelor într-o operă

epică, constând în dispunerea cronologică a întâmlărilor unele după

altele. Secvenţele pot fi legate : prin juxtepunere ( simplă alăturare); prinfolosirea unor cuvinte care asigură continuitatea, expresii sau formule

specifice ( de exemplu: la început, la un moment dat, apoi, după aceea,

imediat după, în final etc.)

Alternanţa- este procedeul prin care sunt prezentate alternativ

două povestiri. Procedeul poate fi evidenţiat prin secvenţe precum: în

acest timp, în acelaşi timp, pe când se întâmplau aici acestea , dincolo..,

să-l lăsăm o vreme pe... şi să ne întoarcem la mai vechile noastre

cunoştinţe... etc.

Iapa lui Voda

Mihail SadoveanuIn literatura romana specia a fost ilustrata de: Ion Creanga, I. L. Caragiale, Ion

Agarbiceanu, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade si Vasile Voiculescu.

Mihail Sadoveanu, scriitor reprezentativ al secolului al XX – lea este autorul

unei opere vaste, reprezentata in deosebi prin romane si povestiri, in care a infatisat

istoria, natura si civilizatia straveche a satului romanesc.

Un loc aparte in creatia sadoveniana il ocupa volumul “Hanul Ancutei”,aparut in anu 1928, considerat ca fiind o stralucita dovada a artei sale narative.

Din acest volum face parte s i povestirea “Iapa lui Voda”, intamplarile fiind

istorisite de catre comisul Ionita din Draganesti, unul dintre povestitorii care se

intalnesc la Hanul Ancutei, la intretaierea drumurilor dintre Roman si Iasi. Din acelasi

volum mai fac parte: Haralambie, Balaurul, Fantana dintre plopi, Judet al sarmanilor,

Cealalta Ancuta, Orb sarac, Negustor lipscan, Istorisirea Zahariei fantanarul.



In povestirea “Iapa lui Voda” se remarca folosirea a doua planuri narativecare alterneaza. Acest procedeu numit insertie consta in includerea unei povesti in

interiorul alteia. Acest procedeu mai este numit si povestire in rama.

MODURI DE EXPUNERE - ROLURI

NARAŢIUNEA - modul de expunere dominant - relatează faptele şi Întâmplările în ordine cronologică;

- predomină verbul - pe parcursul ei găsim:

DESCRIEREA - accentuează atmosfera de legendă în povestire

- În expozițiune prin descriere se prezintă cadrul acțiunii - locul,

timpul, personajele.

-

Încetinește ritmul desfășurării acțiunii .- caracterizează direct personaje – ex. Ancuţa ( „ ... sprâncenată

... vicleană, ..., rumănă la obraji,...” ), comisul Ioniţă ( „un om înalt, cărunt, cu faţa uscată...”), Vodă ( „un boier mărunt lastat, cu barba roşă...);

- pr edomină substantivele și adjectivele.

- Limbajul plastic - fig. de stil și imag. artistice trezesc anumitesentimente cititorului

DIALOGUL

- evidenţiază oralitatea exprimării ( interjecţii, vocative,interogaţii, exclamaţii, cuvinte populare, regionalisme etc.

- dinamizează acțiunea.

- dă fabulei aspect de scenetă

-

Dialogul este o modalitate de caracterizare indirectă apersonajelor- prin acțiuni, prin limbaj etc.



CARACTERIZAREA PERSONAJELOR DIN POVESTIREComisul IONIŢĂ: personaj principal, prezent pe tot parcursul textului ( A. şi B. );

al doilea narator ( N2 ), narator participant la întâmplarea relatată; răzeş de la Drăgăneşti, din ţinutul Sucevei;

înalt, cărunt, chip aspru, trist; isteţ, atotştiutor; mândru de calul său;

îi place să vorbească, să povestească, să-şi atragă ascultătorii; sensibil, emotiv uneori;

demn şi corect, iubeşte dreptatea;

hotărât să-şi rezolve situaţia, să i se facă dreptate; uşor ironic, are simţul umorului;

generos şi respectuos; îndrăzneţ, mândru de condiţia sa socială, conştient de calităţile sale; prezentat: - direct - de autor, prin descriere ( portretul fizic );

- de el însuşi (autoprezentare );- indirect - reiese din felul de a vorbi, din comportament, din relaţia cu celelaltepersonaje.

ANCUŢA cea tânără:

prezentă în prima povestire ( A ); stăpâna hanului - hangiţa;

tânără, frumoasă;

amabilă, ospitalieră; curioasă, dar discretă în acelaşi timp;

prezentată: - direct de autor - prin descriere;

- indirect - prin comportament, prin raportare la mama sa, Ancuţade altădată, cu care se aseamănă fizic, dar şi moral. VODĂ MIHALACHE STURZA:

prezent doar în a doua naraţiune ( B. ); personaj real, domn al Moldovei;

apare în dublă ipostază - boierul de la han: prietenos, fericit să-şi vadă supuşiimulţumiţi, cu simţul umorului;

- domnitorul: sincer, corect, dar care îşi păstreză simţul umorului;

prezentat: - direct - prin descriere;

- indirect - prin comportament, fapte, vorbire, mimică. Moş LEONTE: personaj episodic ( A. );

priceput la toate;

ironic, insinuant;

ştie să-şi provoace interlocutorii.



PLANURI LA LITERATURĂ ORIENTATIVE 55

55

CARACTERIZAREA COMISULUI IONIŢĂ

Comisul Ioniţă personaj de legendă, aparţinând unei lumi aparte, legendare – „din alt veac şi dinacele z ile ale tinereţii...” / „lumea mea” / „ca Alisandru Machidon”;

prezentat: - direct - de catre narator, prin descriere (portretul fizic);- de el însuşi (autocaracterizare);

- indirect - reiese din comportament, din atitudine, din felul

de a vorbi, d in relaţia cu cele lalte personaje.

Trăsături Exemplificare/Modalităţi de prezentare

- personaj principal:

- al doilea narator ( N2 – B):

- răzeş de la Drăgăneşti:

- înalt, cărunt, chip aspru,trist:

- isteţ, atotştiutor :

- mândru de calul său:- îi place să vorbească, săpovestească, să-şi atragăascultătorii:

- sensibil şi demn – când eironizat se supără, cautăargumente pentru a-şi susţinepunctul de vedere:

- îndurerat, nedreptăţit de

duşmani:

- corect, iubeşte dreptatea şi ehotărât să-şi rezolve situaţia –

adună dovezi referitoare la

- prezent pe tot parcursul acţiunii, participă la toate momentelesubiectului (A. + B.);

- narator-personaj participant direct la întâmplarea relatată (B.); - „eu de neamul meu, sunt răzăş de la Drăgăneşti, d in ţinutul Sucevei.”

- „Era un om nalt, cărunt, cu faţa uscată şi adânc brăzdată. În jurulmustăţii tuşinate şi la coada ochilor mititei, pielea era scrijelită încreţuri multe şi nenumărate. Ochiul lui era aprig şi neguros, obrazul cumustaţă tuşinată părea că râde cu tristeţă.”- „se lua la întrecere până şi cu moş Leonte la tâlcuirea tuturorlucrurilor de pe lumea asta...”

- „Cal ca mine n-are nimeni.”/”Aista-i cal dintr-o viţă aleasă”- „Asta-i o poveste pe care aş putea să v -o spun, dacă m-ascultaţi...” /„Cum vă spuneam, domnilor mei...” / Ş-acuma... să încep o altă istoriepe care de mult voiam să v-o spun...”

- „ – Să ştii dumneata, prietene Leonte! strigă răzaşul... Asemenea caluscat şi tare nu ştie de nevoie, nici de trudă... şi nu se supără când îllas neadăpat. Şi şaua parcă-i crescută dintr - însul.”

- „aşezările mele sunt nestatornice şi duşmanii mei au colţi lungi şi

ascuţiţi. Am o pricină, cinstite boierule, care nu se mai istoveşte. [... ]dinainte de Vodă Călimah. [...] şi iată, nici în zile le mele nu s -a găsit încă dreptatea.”

- „am mai coborât o dată din coardă sacul cu hârţoagele şi cu peceţilecele vechi, le-am mai slovenit şi le -am ales, ş-am pus îndreptările pecare le socotesc neştirbite colea, lângă chimir... şi de -acu nu măopresc decât la Vodă. Să-mi facă el dreptate!”




56

COMPUNERI DE TIP ARGUMENTATIV – OPERA EPICĂ

EU CRED CA…

IN PRIMUL RAND, …

IN AL DOILEA RAND,…

IN AL TREILEA RAND, … PE DE-O PARTE,...

PE DE ALTĂ PARTE,... DE ASEMENEA,...

NU ÎN ULTIMUL RÂND,... IN CONCLUZIE, …

drepturile ce i se cuvin:

- uşor ironic, are simţulumorului – face haz de necaz –

încearcă să se consoleze, încazul unei nereuşite, printr -ovorbă de duh: - generos şi respectuos, darmândru:

- emotiv – la întâlnirea cudomnitorul, deşi ştie că aredreptate, emoţia se transformă în teamă:

- îndrăzneţ, mândru decondiţia sa socială, conştientde calităţile sale:

- „Dacă nici Vodă nu i-a face dreptate, atunci să poftească măria sasă-i pupe iapa nu departe de coadă!...”

- „Eu, ca răzeş ce mă aflu, am cerut cu semeţie să plătesc eu cinsteaaceea ş-am zvârlit patru parale în poala Ancuţei...”

- „Atuncea mi-a năvălit sângele în ochi şi mi s-au împainjenit vederile”/ „Pe loc am înţeles că trebuie să închid ochii şi să fiu înfricoşat.”

- „eu, de neamul meu, sunt răzeş de la Drăgăneşti”- „eu încalec şi pornesc în lumea mea”- „pe urmă mă ridic în şa ca Alisandru Machidon şi nu mă opresc decîtla Ieşi.”- „Iaca de ce trebuie să vă uitaţi ca la un lucru rar la calul meu... pentrucă aista-i moştenire din iapa lui Vodă. [...] După asta puteţi cunoaştece fel de om sunt eu!”




57

Alcătuieşte o compunere de 10-15 rânduri, în care să argumentezi că textul de mai susaparţine genului epic/unei opere epice.

Eu cred ca fragmentul citat face parte din opera literară......,de......... şi aparţine genului

epic, deoarece autorul îşi transmite indirect gândurile şi sentimentele, prin intermediulacţiunii şi al personajelor; de asemenea, sunt prezente modurile de expunere şiconflictele.

In primul rand, acţiunea este simplă, cuprinzând în acestfragment..............(momentul/momentele subiectului ....................

Astfel,aflăm că…………………………………..............In al doilea rand , din punct de vedere spaţial, avem ca reper.......................... , iar

temporal, există câteva detalii specifice:.........../nu există. Personajul / personajele prezente în fragmentul dat sunt:.......... ..........este personajul principal/secundar, fiind caracterizat în mod direct (de către narator

/ de către alte personaje / prin autocaracterizare) / indirect (prin fapte / comportament / limbaj /vestimentaţie / relaţii cu alte personaje).Exemple...........

In al treilea rand, in prezentarea epică, modurile de expunere folosite sunt: naraţiunea /descrierea /dialogul / monologul. Naraţiunea are rolul de a prezenta evenimentele în ordineacronologică a desfăşurării lor, prin înlănţuire /alternativ (prin trecerea de la o secvenţă narativă laalta) / prin inserţie. Dialogul dă dinamism acţiunii şi constituie un mijloc de caracterizare indirectăa personajelor. Descrierea înfăţişează peisaje sau conturează portrete, iar monologul prezintătrăirile interioare ale personajelor.

Relatarea este obiectivă / subiectivă, cu mărci auctoriale(=prezenta naratorului) specifice, de

persoana I / a III-a singular / plural.

In concluzie, toate acestea sunt caracteristicile unei opere epice, astfel putem afirma ca

fragmentul citat apartine genului epic.

Genul epic

Genul epic cuprinde totalitatea operelor epice populare şi culte. Epic vine din

grecescul Epikos, derivat din Epos, adică “zicere”, “povestire”. Generalităţi

Ideile, gândurile, sentimentele sunt exprimate indirect prin intermediul acţiuniişi al personajelor;

Se caracterizează prin:




58

a)

prezenţa a trei elemente: -

acţiunea (totalitatea întâmplărilor relatate, care se constituie înmemente ale subiectului)

- personajele (persoanele care participă la acţiune); -

naratorul (vocea delegată de autor pentru a povesti faptele):

- relateaza la persoana a III-a o întâmplare-narator obiectiv;

- relateaza la persoana I, fiind el însuşi personaj- narator subiectiv.

b) Obiectivitate – naratorul se detaşează de faptele relatate.

c)

Prezenţa conflictului – opoziţia dintre două sau mai multe personaje,atitudini, concepţii sau sentimente.

Clasificarea operelor epice :

a) Opere epice populare:

-

în versuri: balada

-

în proză: basmul b) Opere epice culte:

- în versuri: fabula; - în proză: schiţa, nuvela, romanul.

c) Naraţiunea se îmbină cu dialogul, monologul interior şi descrierea.

Personajul literarEste o persoană care participă la acţiunea unei opere literare. Personajele literare nu apar

decât în operele epice şi dramatice. Un personaj poate fi prezent prin intermediul naraţiunii, descrierii, dialogului şi

monologului. Prin descriere se realizează portretul literar. Portretul literar poate fi de mai multe

feluri:

(a) în funcţie de mijloacele de realizare:

portret fizic – se referă la înfăţişare, îmbracaminte etc;

portret moral – se referă la calităţi, defecte, obiceiuri. (b) în funcţie de numărul personajelor descrise:

portret individual – se referă la o singură persoană; portret colectiv – oferă imaginea de ansamblu a unui grup de oameni.

FELUL PERSONAJELOR:

1. După locul ocupat în operă:

principal sau protagonist – care ocupă locul central în acţiune;

secundar – care are un rol mai puţin important în acţiune;




59

episodic – care apare într-un singur episod;

figurant – simplu martor al cărui rol în acţiune este lipsit de importanţă. 2. După felul cum e construit:

individuale;

colective.3. După semnificaţia morală:

pozitive;

negative.

4. După raportul cu realitatea:

reale (cu atestare istorică);

imaginare (fictive)

simbolice;

alegorice (în fabulă-personajele -animale)

miraculoase.

Caracterizarea personajului literar

Înseamnă evidenţierea trsăturilor fizice şi morale aşa cum se desprind din operaliterară şi cum sunt prezentate de autor prin diferite procedee;

Felul caracterizării:

a)

Directă făcută de: -

narator;

- alte personaje;

- personajul însuşi (autocaracterizarea).

PRIN DESCRIERE

b) Indirectă desprinsă din: -

aspectul fizic şi vestimentar; - încadrarea lui într-un anumit mediu social;

-

punerea personajului în anumite situaţii limită; - din felul de a vorbi;

- gesturi sau mimică; - numele personajului;

- din relațiile cu alte personaje. PRIN NARAȚIUNE ȘI DIALOG




61

MOMENTELE SUBIECTULUI LITERAR1. Expoziţiunea (situaţia iniţială) – prezintă locul, timpul şi unele personaje.

2. Intriga (cauza care declanşează acţiunea) – este întâmplarea care declanşează acţiunea.

3. Desfăşurarea acţiunii – are cea mai mare întindere si conţine prezentarea faptelordeterminate de intrigă, intr-o anumită ordine cronologică.

4. Punctul culminant (situaţie dificilă) – reprezintă întâmplarea cea mai tensionantă din text(momentul de maximă intensitate).

5. Deznodământul ( situaţia finală) - este rezultatul întâmplărilor precedente, prezentândsfârşitul acţiunii (finalul operei literare).

AUTOR. EU LIRIC. NARATOR

Autorul este creatorul real al operei literare.

El este persoana care are o existenta biografica reala, care nu functioneaza

niciodata ca subiect care povesteste.

Autorul isi incredinteaza de obicei gandurile, ideile si sentimentele unei voci

narative (naratorul) intr-o opera epica sau eului liric (intr-o opera lirica).

Autorul este eul empiric (biografic).

! În cazul în care o opera literara este scrisa la persoana I , nu confundati aceastapersoana sau voce cu persoana biografica a autorului.

Ex. ,,Într-o toamna aurie am auzit multe povesti la Hanul Ancutei (...).’’ (M.Sadoveanu, ,,Iapa lui Voda’’)

Nu Mihail Sadoveanu a auzit povesti la Hanu Ancutei, ci naratorul care, in acesta

opera se identifica cu personajul – narator.

Eul liric este vocea interioara a creatorului de opere lirice. El cunoaste

diferite ipostaze in functie de epoci si curente literare.

Naratorul este vocea narativa a creatorului de opere epice. El estepovestitorul, intermediarul dintre autor si naratiune. Naratorul este o

voce careia autorul i-a incredintat misiunea de a comunica cititorului

lumea imaginata de el.

Exista mai multe tipuri de naratori, in functie de tipul de naratiune:




63

-din relațiile cu alte personaje

- modul în care gândește- modul în care vorbește- modul în care se îmbracă- modul în care trăiește- din gesturi sau mimică

PRIN NARAȚIUNE ȘI DIALOG

SCHEMA DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI DINTR-O OPERĂ EPICĂ

I. INTRODUCERE

Locul în operă: tipul personajului, statutul social, relaţia cu alte personaje;

Gradul de generalitate: personaj smbolic, reprezentativ al unei clase sociale;

Gradul de complexitate: personaj simplu/complex; static/ dinamic; liniar/ în

evoluţie, transformare;

II. CUPRINS

Tipuri de caracterizare: directă şi indirectă;

Portretul fizic: tip de caracterizare (în cazul în care nu este prezent, se vacomenta importanţa acestei absenţe);

Portretul moral: - tip de caracterizare;

-minimum patru caracteristici, pornind de la cea

dominantă/ importantă;

- susţinerea acestor caracteristici cu exemple din text (citatesau repovestirea unor fragmente sugestive);

Relaţia cu alte personaje;

Numele personajului;

Evoluţia personajului (în contextul evenimentelor care îi afectează viaţa);

III. ÎNCHEIERE- Concluzii asupra personajului principal;




64

REZUMATUL

Rezumatul constă în prezentarea pe scurt, logică şi obiectivă a subiectului operei

literare.

REGULI:

Verbele sunt folosite la persoana a III- a ( modul indicativ , timpurile prez

sau perfect compus );

dialogul este transformat în naraţiune ;

mai multe cuvinte din textul de bază referitoare la aceeaşi idee se

reduc la un singur cuvânt (gerunziu, participiu);

expresiile sau cuvintele din limbajul curent, regionalismele şiarhaismele sunt eliminate sau înlocuite cu termeni din limba literară;

descrierea este eliminată;

nu se folosesc noţiuni de teorie literară; nu se dau citate din textul rezumat ;

figurile de stil sunt eliminate sau înlocuite cu termeni fără valoareexpresivă.

Rezumatul e mai scurt decât textul de bază.

În rezumat se prezintă ce se povesteşte, nu cine sau cum povesteşte.




65

Genul liric

Cuprinde totalitatea operelor lirice populare şi culte.

Denumirea vine de la grecescul „Lyra”, instrument cu care în antichitatepoeţii îşi acompaniau cântecele.

Generalităţi: - autorul îşi exprimă în mod direct ideile, gândurile, sentimentele;

- se caracterizează prin:

subiectivism;

prezenţa eului liric, fapt exprimat pe plan gramatical prinfolosirea persoanei I sau a II-a;

prezenţa sentimentelor intime şi a confesiunii;

modul de expunere este descrierea;

prezenţa elementelor de prozodie (versificaţia)-rima, ritmul,

masura;

prezenţa procedeelor de expresivitate artistică-figuri de stil si

imagini artistice.

Eul liric cunoaşte următoarele ipostaze: a) eul liric subiectiv sau individual:

-

se comunică pe sine; -

discursul este de tip confesiv, informal, comunicând sentimente intime; - în plan gramatical se foloseşte persoana I;

b) eul liric obiectiv sau generalizator:

-

poetul vorbeşte în numele tuturor fiinţelor care au aceleaşi sentimente; -

se exprimă detaşat; - este impersonal, ascuns;

-

în plan gramatical foloseşte persoana a II I-a.

Clasificarea operelor lirice (conform programei):

operele lirice populare: doina;

opere lirice culte: pastelul, imnul.




66

OPERA LIRICĂ

Opera lirică este opera literară în care autorul își exprimă gândurile, ideile ș isentimentele direct prin intermediul eului liric, folosind un limbaj plastic.

ELEMENTE DE VERSIFICAȚIE SAU DE PROZODIE

I. Măsura – numărul silabelor dintr-un vers

Ex. – „Doi-nă doi-nă cân-tic dul-ce” (Folclor) -măsura este de 8 silabe

II. Ritmul – succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate

dintr-un versPiciorul metric – grupul sau unitatea de ritm formată din două sau mai multesilabe, din care cel puţin una este accentuată.

1. Troheul – piciorul metric bisilabic format din două silabe, din care primaaccentuată; ritmul se numeşte trohaic.

Ex. –„Doi-nă, doi-nă, cân-tic dul-ce” (Folclor)

′ ′ ′ ′

/__ __ / __ __ / __ __ / __ __/

2. Iambul – piciorul metric bisilabic, format din două silabe, în care accentul

cade pe a doua silabă; ritmul se numeşte iambic.Ex. „Când tre-mu-rân-du-şi ja-lea şi sfi-a-la” (O. Goga, Dăscăliţ a)

′ ′ ′ ′ ′ __ __ / __ __ / __ __ /__ __/__ __/ __

III. Rima- potrivirea sunetelor de la sfârşitul a două sau mai multe versuri începând cu o vocală accentuată.

Felul rimei:

a) Monorima – aceeaşi rimă la mai mult de două versuri Ex. „Pân-o fost Horea-mpărat, a

Domnii nu s-au desculţat a Nici în pat nu s-au culcat a

Nici la masă n-au mâncat.” a

(Pân-o fost Horea-mpărat )b)

Rima împerecheată – versul 1 rimează cu 2, iar versul 3 cu 4

Ex. „ – Codrule cu râuri line a




67

Vreme trece, vreme vine, a

Tu din tânăr precum eşti b

Tot mereu întinereşti.” b

(M. Eminescu, Revedere)

c) Rima încrucişată- versul 1 rimează cu versul 3, iar versul 2 cu versul 4

Ex. – „Acolo unde-s nalţi stejari a

Şi cât stejarii nalţi îmi cresc b

Flăcăi cu piepturile tari a

Ce moartea-n faţă o privesc.” b

(I.

Neniţescu, Ţara mea)

d)Rima îmbrăţişată – versul 1 rimează cu versul 4, iar versul 2 cu versul 3.

Ex. –„Sus în brazii de pe dealuri a Luna-n urmă ţine strajă b

Iar izvorul, prins de vrajă b

Răsărea sunând din valuri” a

(M. Eminescu, Povestea teiului )

e) Rima albă- versurile nu rimează

Versurile libere sunt lipsite de ritm, rimă şi măsură, în general de constrângeri deordin prozodic.

Descrierea de tip tablou, de tip portret

DescriereaI. Definiţie Descrierea este modul de expunere prin care se prezintă trăsăturileparticulare ale unui personaj, fenomen, obiect, colţ din natură.

II. Caracteristici :

a) comunică prin transfigurare artistică şi printr-un stil adecvat, observaţii, reflectrăiri etc;

b) au mare frecvenţă procedeele de expresivitate artistic: comparaţia, metaforahiperola, epitetul etc;

c) prezenţa imaginilor adresate simţurilor: auditive, vizuale, cromatice, olfactive

tactile;d) predomină adjectivul şi substantivul, cu accent pe verbele statice la modulindicativ, timpul prezent sau imperfect;

e) prezentarea imaginilor ;

f) prezenţa cadrului tenporal şi spaţial: ex: un décor interior, un peisaj, un anotimun moment al zilei;

g) atmosfera generală poate fi de linişte, de freamăt, de veselie etc.




68

III. Felul descrierii:

- lirerară: tabloul si portretul - reflectă sentimentele şi impresiile celui care o priveşte; - limbajul este artistic, expresiv, sensibilizator;

- este caracteristică operelor literare lirice, dar şi epice; - este preponderent subiectivă. Este de două feluri:Tabloul – înfăţişează o privelişte, un eveniment sau un fenomen al naturii Ex:“Amintiri dintr-o călătorie” – Hogaş; Portretul – prezintă imaginea unui personaj literar. - nonliterară sau stiintifica sau obiectiva

- oferă informaţii precise;

- se folosesc termeni tehnici şi ştiinţifici; - nu se apelează la imagini artistice, figuri de stil;

- cuvintele sunt folosite cu sensul propriu;

- este preponderent obiectivă. Descrierea obiectivă poate să fie identificată în textul ştiinţific, anunţul publicitar

pliantul de hotel, pliantul geografic. Scopul unor astfel de descrieri este să informeze convingă de calitatea serviciilor, a unor produse.

Descrierea subiectivă apare în operele ficţionale, iar uneori şi atunci când suntrealizate anunţuri publicitare care urmăresc prezentarea atractivă a unui produs.

În textul literar, descrierea apare frecvent împreună cu naraţiunea. În anumite tecontrastele dintre naraţiune şi descriere se atenuează, ajungându-se la construcţii midenumite descrieri narative.

Descrierea urmăreşte surprinderea şi evidenţierea trăsăturilor caracteristice ale obiect, astfel încât destinatarul să poată avea o reprezentare a obiectului de referinţămai apropiată de cea pe care intenţionează să o transmită emiţătorului.

D. După modul de alcătuire a textului: 1. descriere în versuri; 2. descriere în proză.




69

DESCRIEREA – TIPURI DE DESCRIERE

Descrierea subiectivă Descrierea obiectivă

Comunică informaţii prezentate prin

prisma unei percepţii personale;

Comunică informaţ i i, date precise

( nume, ani , stil ur i , detali i tehni ce );Foloseşte un limbaj mai puţin

special i zat, mai apropiat de cel

familiar;

Foloseşte un limbaj tehnic de

specialitate;

Se descrie prin implicarea

observatorului în prezentare;

Se descri e printr- o prezentare neutră,

detaşată a observatorului;

Foloseşte o gamă bogată de figuri de

stil(epitete, comparaţii, metafore,

repetiţii etc.) şi imagini artistice;

Foloseşte doar enumerarea şi nu alte

fi guri de sti l sau imagini artistice ;

Folos eşte în special persoana I , dar şi

a II - a şi a III -a.

Foloseşte numai persoana a III -a.

RAPORTUL DINTRE REALITATE ȘI FICȚIUNE

Clasa a V-a

1.

Modalităţi artistice prin care este realizat raportul realitate-ficţiune în textele date. Orice operă literară este o operă de ficţiune. Ea este inventată, gândită de autor. Acestaporneşte de la realitatea care îl înconjoară, însă o transfigurează, o modifică, prin intermediulmijloacelor artistice.

În orice operă literară există elemente legate de real, însă scrierea este produsul imaginaţieiautorilor. Ea transmite cititorului sentimentele trăite de autor în momentul scrierii.

Opera literară este o creaţie în versuri sau în proză, care, prin intermediul mijloacelorartistice şi a figurilor de stil, transmite gândurile, sentimentele, ideile autorului, cu scopul dea-l impresiona pe cititor.

Cele două texte propuse sunt opere literare bazate pe imaginaţie, pe ficţiune. Autoriipornesc de la elemente reale care capătă caracteristici noi. Nina Cassian pleacă de la

elemente reale ca: „pădure”, „val”, „portocală”, „drum”, „nasture”, „şarpe”. Folosindprocedee artistice aceste elemente apar personificate: valul are „gura deschisă”, nastureleeste „înaripat”, pădurea este cu rădăcinile în sus. În text apar şi figuri de stil: epitete(„ou dezahăr”, „ţânţar de aur”), enumeraţii(„ Un val cu gura deschisă, /un nasture înaripat,/un piticmâncat de-o alună/- şi-o portocală.”). Imaginile artistice(vizuale: „drum răsucit de trei ori”,„pădure cu rădăcinile-n sus”) conferă, de asemenea, caracter fictiv textului.




70

În cel de-al doilea text, Marin Sorescu porneşte, la fel ca Nina Cassian, de la elemente dinplanul real: ouă, porumbei. Citind textul poetic, cititorul pătrunde în planul ireal, fictiv. Prinintermediul mijloacelor artistice limbajul devine expresiv, autorul pare a se juca prin cuvintele

folosite:”Priviţi aceste două ouă!Sunt două, prin urmare nouă.”

Într-un text literar, acesta fiind bazat pe imaginaţie, orice este posibil. Imaginaţia nu cunoaştegraniţe. De aceea personajele necuvântătoare sunt capabile să înveţe, să comunice, să plângăsau să ofteze.

Cele două opere literare sunt texte fictive pentru că personajele centrale nu au viaţă decât în interiorul paginilor respective şi dobândesc capacităţi excepţionale doar prin imaginaţie.Autorii pornesc de la realitate atunci când scriu, însă se îndepărtează treptat de aceasta,pătrunzând în lumea ficţiunii.

În concluzie, cele două texte sunt fictive, apărând din imaginaţia autorilor.

RAPORTUL REALITATE-FICȚIUNE

Într-o compunere de 15-20 de rânduri prezintă raportul dintre realitate şi ficţiune, aşa cum sereflectă în cele două texte propuse.(varianta Buzău)

Orice operă literară este o operă de ficţiune. Ea este inventată, gândită de autor. Acesta

porneşte de la realitatea care îl înconjoară, însă o transfigurează, o modifică, prin intermediulmijloacelor artistice.

În orice operă literară există elemente legate de real, însă scrierea este produsul imaginaţieiautorilor. Ea transmite cititorului sentimentele trăite de autor în momentul scrierii.

Opera literară este o creaţie în versuri sau în proză, care, prin intermediul mijloacelorartistice şi a figurilor de stil, transmite gândurile, sentimentele, ideile autorului, cu scopul de

a-l impresiona pe cititor.Autorii pornesc de la elemente situate în planul real: omidă, pomi, gândac. Acestea sunt

personificate prin intermediul mijloacelor artistice. În centrul ambelor texte se află imagineaomizii. În primul text aceasta apare ca o omidă tânără, „fil izoafă” şi „învăţată”(epitetepersonificatoare). Această omidă capătă însuşiri omeneşti, elemente ce ţin de ficţiune, Ea estesârguincioasă şi elevată, un adevărat cărturar. Omida dobândeşte trăsături pe care nu le-ar

avea în planul real, ci doar în planul imaginaţiei. Prin metamorfoză ea devine un „flutureerudit”, ce poate fi primit la cea mai înaltă Academie din lume.

Cel de-al doilea text are în centru imaginea unei omide nemulţumită de înfăţişarea ei, care ise pare dizgraţioasă. Trăind doar prin intermediul operei literare, omida este personificată: ocuprinde un sentiment de dezgust, îi vine să plângă de ciudă, oftează. Aceasta dobândeştetrăsături omeneşti.

În orice text literar, acesta fiind bazat pe imaginaţie, orice es te posibil. Imaginaţia nucunoaşte graniţe. De aceea personajele necuvântătoare sunt capabile să înveţe, să comunice,să plângă sau să ofteze.

Cele două opere literare sunt texte fictive pentru că personajele centrale nu au viaţă decât în interiorul paginilor respective şi dobândesc capacităţi excepţionale doar prin imaginaţie.




71

Autorii pornesc de la realitate atunci când scriu, însă se îndepărtează treptat de aceasta,pătrunzând în lumea ficţiunii.

MESAJUL POEZIEI

Scrie o compunere în care să prezinți mesajul

poeziei.................................................. căutând răspunsuripentru următoarele aspecte: titlul poeziei

tema poeziei

ideea poetică/mesajul poetic raportul iubire-natură/om natură

îmbinarea imaginilor artistice

prezența figurilor de stil

chipul iubitei

relația/lumea celor doi îndrăgostiți

descrierea cadrului natural elemente de prozodie

Trăsăturile textului literar / textului nonliterar

Textele literare ,de fictiune , frapeaza cititorul prin universul imaginar creat de autor,cu

ajutorul unor parghii specifice genului, au scopul de a sensibiliza si emotiona cititorul.

In antiteza , textele nonliterare transmit informatii reale , despre un subiect, cu ajutorul unor

instrumente specifice , cu scopul de a informa cititorul, dar care nu capteaza atentia in aceeasimasura ca textele literare.

Trasaturile textului literar sunt:

folosirea descrierii in exces ( “copaci de zahar”, “camp de cristal” )

folosirea dialogului ( “_Dar o sa rasara “ ,”- O sa rasara”)

folosirea personajelor si a actiunii (cel putin doua : personaj principal-iepurele

personaj secundar – gandul)




72

existenta monologului interior ca mod de expunere (monologul e gandul)

folosirea figurilor de stil:

--personificarea ( “iepurasul si gandul isi vorbesc”,: stelele palira” ) --comparatia ( zbor ca ziua” ,” veverita ca o desuchiata” ) --epitetul( “ noapte lucie” ) --repetitia (“ tiptil-tiptil “ , “ “ tupai-tupai”) --metafora( “uriasul policandru al cerului”)

Spre deosebire de textul literar, textul nonliterar prezinta trasaturi antitetice:

lipsa descrierii in exces, insistandu-se asupra unei intelegeri globale( in general ) a

textului.

absenta dialogului ,

lipsa personajelor si a actiunii , autorul reusind sa transmita direct informatiile catrecititor

absenta figurilor de stil , textul nonliterar nedorind sa emotioneze cititorul.

TEXTE NONLITERARE

Textul nonl iterar• este rezultatul observării realităţii şi al transformării acesteia în informaţie;

• are un caracter nonficţional – este bazat pe aspecte adevărate, controlabile,concrete ale realităţii cotidiene;

• are drept scop informarea cititorului, dar şi transmiterea unor convingeri,

încercarea de a-l determina pe acesta să facă / să creadă un anumit lucru;• în general, este lipsit de expresivitate, dar unele specii, cum ar fi reclamele,mizează pe jocuri de cuvinte, figuri de stil, cuvinte polisemantice etc.;

• este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii;• obiectivitate, claritate, accesibilitate relativă, în funcţie de domeniu;• sunt prezente uneori clişee de limbaj (formule fixe folosite în diverse acte oficiale,scrisori etc.)

• în textele ştiinţifice sunt prezenţi termeni specifici unui anumit domeniu decercetare;

• se referă la persoane reale, din punct de vedere individual, comunitar, etnic,naţional etc.;

• prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, reţete, prospecte de

medicamente, instrucţiuni de montare / utilizare a aparatelor, ghiduri turistice,reclame, articole de ziar sau revistă, ştiri, interviuri, anunţuri de mică publicitate,lucrări ştiinţifice etc.




73

COMPUNERI LITERARE

Alcătuieşte o compunere de 10-15 rânduri, în care să demonstrezi că textulde mai sus aparţine genului epic/unei opere epice.

Fragmentul citat face parte din opera literară......,de......... şi aparţine genuluiepic, deoarece autorul îşi transmite indirect gândurile şi sentimentele, prinintermediul acţiunii şi al personajelor; de asemenea, sunt prezente modurilede expunere şi conflictele. Acţiunea este simplă, cuprinzând în acest

fragment..............(momentul/momentele subiectului ....................

Personajul / personajele prezente în fragmentul dat sunt:.......... ..........este personajul principal/secundar, fiind prezentate elemente ale

portretului fizic sau moral: ex...........Modurile de expunere folosite sunt: naraţiunea / descrierea /dialogul /monologul. Naraţiunea are rolul de a prezenta evenimentele în ordinea cronologicăa desfăşurării lor. Dialogul dă dinamism acţiunii şi constituie un mijloc decaracterizare a personajelor. Descrierea înfăţişează peisaje sau contureazăportrete, incetineste ritmul desfasurarii actiunii .

Relatarea este obiectivă, la persoana a III-a / subiectivă, la persoana I.

Toate acestea sunt caracteristicile unei opere epice, astfel putem

afirma ca fragmentul citat apartine genului epic.

Alcătuieşte o compunere de 10-15 rânduri, în care să a demonstrezi cătextul de mai sus aparţine unei descrieri.

Fragmentul citat face parte din opera literară..........,scrisă de........... şi

este un text descriptiv, deoarece are ca mod de expunere descrierea, înfăţişează

un aspect din natură / un portret, valorifică imagini artistice şi figuri de stil .

In textul prezentat modul de expunere predominant este descrierea.




74

Limbajul artistic este obtinut printr-o suită de imagini vizuale / auditive /dinamice etc.

De asemenea, este înfăţişat un aspect din natura, fragmentul devenind un

tablou al anotimpului...................

Sunt valorificate figuri de stil, pentru ca prezentarea să fie cât mai sugestivăpentru cititor: epitete(...........................) / personificări (.........................), comparaţii(............................) / enumeraţii (..................) / inversiuni (.....................) etc.

Naratorul transfigureaza realitatea si ne transmite sentimente de........

Toate aceste elemente sunt argumentele necesare pentru a considera căfragmentul citat din opera literară.............................,de....................este o descriere.

PLANUL COMPUNERII UNUI TEXT LITERAR

PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

I.INTRODUCERE

- definiţia textului literar

Textul literar este un text prin care autorul îşi propune să impresioneze şi săemoţioneze cititorii, exprimându-şi propriile gânduri, idei şi sentimente, prinfolosirea unui limbaj artistic, puternic marcat de subiectivitate.

II. CUPRINS

Argumentarea apartenenţei textului " Mezuliernei", la categoria textelor literare

îşi propune să impresioneze cititorii – explicicum face asta;

exprimă gânduri, idei, sentimente ale autorului(iei poezia strofă cu strofă şi arăţi ce spuneautorul, ce gânduri, idei ş i sentimentecomunică)

limbajul este artistic, încărcat de subiectivitate:imagini artistice şi figuri de stil (prezentareacelor mai importante imagini şi figuri de stil,

cu semnificaţia lor) muzicalitate ( ritm, rimă, măsură)

„Mezul iernei” este un text literar pentru că are toate caracteristicileacestui tip de text. În primul rând, îşi propune să impresioneze, să emoţionezcititorii prin descrierea unui tablou de iarnă, în care gerul striveşte natura,

nerăpindu-i totuşi frumuseţea şi misterul. În al doilea rând, este un text literar pentru că exprimă trăirile proprii

autorului. Contemplând un peisaj de iarnă, acesta este mai întâi îngrozit devirulenţa gerului. E atât de frig, încât se aud trosnind stejarii în pădure, încât stele par încremenite pe bolta cerească. Peisajul este totuşi încântător şi eul lieste fermecat de strălucirea zăpezii. Măreţia naturii îl copleşeşte şi aresentimentul că trebuie să existe un creator care a zămislit -o. Îşi închipuie natuca pe un templu, ale cărui coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile caselor.Acoperişul templului este bolta cerească, luna este farul principal, iar stelele făcliile. Munţii sunt altarele şi vântul scoate sunete îngrozitoare la orgareprezentată de codri. Omul se simte mărunt în faţa grandorii naturii.

În al treilea rând, caracterul literar al textului este dat de limbajul foloEste un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşexprimă emoţiile. Astfel, prima strofă începe cu imaginea vizual-auditivă anaturii copleşite de ger. Epitetele „amar”, „cumplit”, „îngheţate” şi „oţelit”

transmit un sentiment de nelinişte şi chiar teamă în faţa grozăviei frigului. Stcontinuă cu imaginea (tot vizual-auditivă) a câmpiilor acoperite de zăpadă.Comparaţia „zăpada... pare-un lan de diamanturi” şi epitetele „cristalină” şi„strălucitoare” sugerează frumuseţea şi strălucirea zăpezii, care îl încântă pe liric. În următoarele strofe, autorul creează imaginea naturii ca un templu. El

foloseşte comparaţia fumuri...se ridică ca înaltele coloane”, metaforele „altar„organe sonoare” şi epitetele „albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „tainic”, „mă




75

„fantastic”, „argintii”, „nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru a sugerea măreţimisterul naturii şi pentru a transmite un sentiment de admiraţie amestecată cuteamă. Eul liric presimte existenţa unui creator divin îndărătul acestei grandocosmice.

Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, car e este

organizat în versuri, are rimă împerecheată şi ritm trohaic. III. ÎNCHEIERE

Concluzii - rezumatul cuprinsului

În concluzie, textul „Mezul iernei” este literar, deoarece, prin intermeunui limbaj artistic, expresiv, autorul îşi comunică emoţii şi gânduri legate deiarnă, prin care reuşeşte să ne impresioneze puternic.




PLANUL COMPUNERII UNUI TEXT NONLITERAR

PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

I.INTRODUCERE

- definiţia textului nonliterar

Textul nonliterar este un text care are drept scop

informarea obiectivă a cititorului în legătură cuanumite aspecte ale realităţii într-un limbaj clar şiprecis, conţinând adesea termeni ştiinţifici şitehnici.

II. CUPRINS

Argumentarea apartenenţei textului "Cartoful",la categoria textelor nonliterare:

îşi propune să informeze în mod obiectiv cititorii în legătură cu aspecte ale realităţii – prezinţi pescurt conţinutul textului; foloseşte un limbaj clar şi precis, fără procedee deexpresivitate artistică: cuvinte cu sens propriu;

termeni ştiinţifici şi tehnici date numerice

Textul “Cartoful” este un text nonliterar, pentrucă are toate caracteristicile unui astfel de text. În primul rând, este text nonliterar, deoarececonţine informaţii obiective despre cartof, şi nuopiniile subiective ale autorului. Aflăm prinurmare despre cartof că este o plantă erbacee dinfamilia solanaceelor şi că este cultivat pentrutuberculii săi comestibili. Ni se spune că esteoriginar din America de Sud şi că reprezintă,după orez, grâu şi porumb, a patra sursă de

energie alimentară de pe pământ. Alte informaţiioferite de text se referă la conţinutul cartofului.Cartoful conţine amidon, vitamina C, fibre,proteine şi mult potasiu. De asemenea, conţineglicoalcaloizi, cum ar fi solanina şi ciaconina.Acestea sunt câteva dintre informaţiile conţinute

de text.În al doilea rând, caracterul nonliterar al textuluieste dat de limbajul său. Este un limbaj clar şiprecis, lipsit de expresivitate artistică, în carecuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu. Se

folosesc mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici, precumerbacee, solanacee, tubercul, amidon, potasiu,

glicoalcaloizi e tc. De asemenea, apar date

numerice: 200 ( de specii de cartof ), 170 de grade

( temperatura ).

III. ÎNCHEIERE

Concluzii - rezumatul cuprinsului

În concluzie, textul “Cartoful” este nonliterar,pentru că ni se prezintă informaţii obiective

Portofoliu Teorie Și Planuri La Lit. Orientative Pt Compuneri

Documents

Transcript of Portofoliu Teorie Și Planuri La Lit. Orientative Pt Compuneri