Portofoliu Literatura Pentru Copii

of 63 /63

Embed Size (px)

Transcript of Portofoliu Literatura Pentru Copii

CUPRINS* Basmul:Origini Clasificare Basmul fantastic ,nuvelistic si cult Teoria basmelor Basmele si psihanaliza Basmele romanesti Povesti si povestitori

*Ion CreangaBiografie Opera Povestea lui Harap-Alb momentele subiectului Caracterizarea personajelor Limbajul artistic al basmului Elemente folclorice preluate din basmul popular Limbajul prozei narative Oralitatea stilului lui Creanga Umorul in proza lui Creanga Diferente intre basmul cult si cel popula Paralela intre Harap-Alb si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte Paralela intre Povestea lui Harap Alb si Aleodor imparat Alta fata a personajelor fabuloase : Flamanzila , Pasari-lati-lungila, Setila , Gerila , Ochila desen Calul nazdravan inainte sa il intalneasca pe Harap-Alb si dupa intalnire Bojdeuca lui Ion Creanga Muzeul memorial Ion Creanga

2

BasmulBasmul (din sl. basn: nscocire, scornire), numit i poveste, este alturi de povestire, snoav i legend, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalat nc din antichitate, rspndit ntr-un numr enorm de variante la toate popoarele. Indiferent de tip, basmul difer de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea c prezint evenimente i personaje ce posed caracteristici supranaturale, fr a pretinde c acestea sunt reale sau seamn cu realitatea, miraculosul din basme purtnd, astfel, numele de fabulos i reprezentnd, de fapt, un fantastic convenional, previzibil, ce vine n contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfurarea epic i fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite i se manifest n realitatea cotidian, drept o continuare a ei.

OriginiDespre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologic, teoria antropologic, teoria ritualist i teoria indianist. Mitul, istoria sacr, nscris n timpul "circular, reversibil i recuperabil", vorbete despre zei, despre fiine fantastice cu abiliti pentru cltorii cosmice i terestre. Basmul induce i ideea de lume repetabil, existent n tipare arhaice, atemporale, nc de la nceputul nceputurilor. Unele gesturi sunt magice, cum ar fi scuipatul de trei ori n urm; la fel, petele de snge de pe batist pot arta c fratele de cruce este mort. PLntele pot adposti copii: un dafin are n el o fat care iese doar noaptea pentru a culege flori. Zmeii sau balaurii alearg dup carne de om sau o miros de departe cnd se ntorc acas i arunc buzduganul de la distan. Unele pedepse, cum ar fi aceea a decapita persoana i a o arde, aruncnd cenua n patru direcii, sunt de cert inspiraie arhaic, din comunitile primitive. [1] Relaia dintre basm i mit a fost stabilit de fraii Grimm, de Wesselski i de Propp: basmul are ca surs cert de inspiraie mitul, iar cele dou specii au existat de la nceput la popoarele arhaice, uneori confundndu-se. Cu timpul, ns, mitul a pierdut importana pe care o avea prin degradarea sacrului i transformarea lui n profan[2], zeii i eroii mitici fiind nlocuii cu personaje umane, cu puteri ns supranaturale, n basmul fantastic, sau cu personaje comune, n cel nuvelistic. Pe aceast pant a desacralizrii, zeitatea suprem a pdurii devine Strmb-Lemne, adic un personaj cu puteri specifice mediului n care triete; foarte butor, devine Setil, n timp ce zeul ubicuu, uriaul care pete de pe un munte pe altul, devine Munte Vnt, avnd capacitatea de a fi peste tot, de a sta cu picioarele pe lun i cu capul sub un stejar, caliti pe care le ntalnim la Psri-LiLungil. Teoriile moderne vorbesc de poligeneza basmelor, de originea

3

multipl, de influenele reciproce, ca i de structurarea unei tipologii coerente a acestei specii literare..

ClasificareDup caracteristicile personajelor, specificul i tematica aciunii, predominana elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de via, basmele se clasific n fantastice, cele mai semnificative i mai rspndite, desprinse de regul din mit, cu o pregnan a fenomenelor miraculoase, animaliere, provenite din dezvoltarea narativ a legendelor totemice despre animale, chiar despre plante sau unele obiecte simbolice, nuvelistice, avnd ca punct de pornire snoava, n naraiune semnalndu-se o puternic inserie a aspectelor reale, concrete de via. Dup autor, basmele pot fi populare, creaie a colectivitii anonime, culte, creaie a unui autor cunoscut.

Basmul fantasticVerosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme ndeprtat, in illo tempore, cnd a umblat Dumnzu cu Sfntu Ptru p Pmnt, cnd erau viteji cu uriei, adic ntr-un timp mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute ntr-un timp att de ndeprtat i insondabil chiar cu percepia omului modern, exist accepiunea: "nu credea nimenea, toat lumea vede c-s bazme de pierdut vremea, poate copiii tia mai mici cred c-aa o fost. Nu, ce s crezi n minciuni? Niciodat n-o existat oameni care s cread, chiar dac n-o tiut carte." Insera n timpul mitic este dat de formule iniiale i finale, care fixeaz timpul narativ n care se proiecteaz aciunea, iar la sfrit nchide aceast bucl temporal, prin revenirea n timpul real. Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive i dezvoltate, preciznd i atitudinea naratorului fa de faptele povestite i caracterul lor miraculos, aproape paradoxal, dar toate au ca nucleu precizarea de ordin temporal: "A fost odat ca niciodat; c, de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd fcea ploporul pere i rchita micunele; de cnd se bteau urii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se srutau nfrindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouzeci i nou de oca de fier i s-arunca n slava cerului de ne aducea poveti: De cnd scria musca pe perete,/ Mai mincionos cine nu crede."[3]. Sau o formul de final: "Iar eu, isprvind povestea, nclecai p-o ea i v spusei dumneavoastr aa; 4

nclecai p-un fus, s fie de minciun cui a spus; nclecai p-o lingur scurt, s nu mai atepte nimica de la mine cine-ascult; iar desclecnd de dup ea, atept un baci de la cine mi-o da: Basm bsmuit,/Gura i-a trosnit,/i cu lucruri bune i s-a umplut".[4] Formulele mediane menin discursul narativ n acelai timp al fabulei, fcnd conexiunea ntre secvenele narative, artnd durata, continuitatea, deplasarea fr sfrit: "i se luptar,/ i se luptar,/ Zi de var pn sear" sau "Zi de var/ Pn sear,/ Cale lung,/ S-i ajung."

Basmul nuvelisticBasmul nuvelistic este o naraiune cu caracter general, n care eroul este urmrit din copilrie pn la o vrst a mplinirii n via. Din om simplu, el ajunge mprat sau dobndete alte mriri. Eroul combin, n acest tip de basm, inteligena cu viclenia, reuind, n cele din urm, s depeasc orice ntmplare potrivnic. Din punct de vedere al vechimii, basmul nuvelistic este mai recent dect basmul fantastic, marcnd i o anume demitizare a personajului, care este ales din lumea comun. n literatura romn, basme nuvelistice populare sunt cele cu Pcal, Biet Srac, iar, de exemplu, basm cult este Dnil Prepeleac, de Ion Creang

Basmul cultParalel cu eforturile de fixare n scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele i tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegtorii de folclor devin povestitori, ca n cazul lui Petre Ispirescu, care actualizeaz i recreeaz basmul, pstrnd funciile principale, formule fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adugnd o tent uor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livreasc. Scriitorii devin ei nii autori de basme, cunoscui fiind Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Ion Creang, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu tefnescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu. Basmul cult, mplinit printr-o inserie expresiv specific stilului marilor scriitori, i armonizeaz structurile narative, dobndind unitate i fluen discursiv, prelund viziunea scriitorului i integrnd teme i motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respect de regul structura i tipologia basmului popular, dar poate aduce modificri ale viziunii naratorului, alternnd persoana a treia cu persoana nti i a doua, crend o comunicare mai direct cu cititorul i dnd uneori o nuan subiectiv expunerii faptelor. n acelai timp, se pot identifica particulariti ale stilului, modaliti portretistice i motive proprii autorului n scenariul basmului, care i confer originalitate i atractivitate.

5

Basmul cult estompeaz de cele mai multe ori miraculosul i fantasticul, dndu-le o mai mare verosimilitate, i n acelai timp reduce caracterul convenional al unor secvene narative, adaugndu-le semnificaii i efecte specifice literaturii culte. G. Calinescu numea basmul cult o oglindire a vietii in moduri fabuloase, un gen vast, depasind cu mult romanu, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice, animale. [] Cand dintro naratiune lipsesc acesti eroi himerici, navem de a face cu un basm. Basmul a aparut in epica populara, ulterior patrunzand si in literatura culta (in sec. al XIX-lea, in perioada de afirmare a esteticii romantice). Specie a epicii (culte), naratiune ampla, implicand supranaturalul sau fabulosul.Personajele (oameni, dar si fiinte himerice) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie, de obicei, prin victoria fortelor binelui. Eroul (protagonistul) este ajutat de fiinte supranaturale, animale fabuloase sau obiecte magice si se confrunta cu un adversar (antagonistul). Eroul poate avea trasaturi omenesti, dar si puteri supra naturale (de exemplu, capacitatea de a se metamorfoza). Clasificarea sau functiile personajelor, prin raportare la erou (in basmul popular): raufacatori (produc o dauna care trebuie corectata de erou), donatori sau furnizori (personaje intalnite intamplator de erou, care ii daruiesc un obiect miraculos ce-l va ajuta la nevoie), ajutoare (se pun la dispozitia eroului care duce la bun sfarsit o sarcina, cu sprijinul lor). Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale sau momentele subiectului: situatia initiala de echilibru, intriga (evenimentul care deregleaza echilibrul initial), actiunea de restabilire a echilibrului (calatoria eroului, aparitia donatorului si ajutoarelor, trecerea probelor), deznodamantul (refacerea echilibrumul, rasplata eroului si pedepsirea rau facatorului). In basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizeaza evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice si propriului sau stil. Basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce confera oralitate stilului. Particularitatile basmului cult: clisee compozitionale: formule tipice (initiale, mediane, finale); motive narative diverse: calatoria, lupta, victoria eroului, probele depasite, demascara si pedepsirea raufacatorului, casatoria si rasplata eroului etc.; specificul reperelor temporale (timpul fabulos, mitic) si spatiale (taramul acesta si taramul celalalt) sunt vagi, imaginare, redate la modul general ; stil elaborat, imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea; cifre magice, simbolice;

6

obiecte miraculoase; intrepatrunderea planurilor real fabulos; fabulosul este tratat in mod realist; conventia basmului (acceptata de cititor): acceptarea de la inceput a supranaturalului ca explicatie a intamplarilor incredibile.

Teoria basmelorToate basmele din lume corespund unui set de scheme narative arhetipale. O clasificare extrem de precis a fost realizat n 1910 de folcloristul finlandez Antti Aarne (1867-1925), completat mai apoi de un american, de Stith Thompson. Clasificarea Aarne-Thompson include azi 2 340 tipuri diferite de basme. Folcloristul rus Vladimir Propp n studiul Morfologia basmului a aprofundat structura naratologic a basmelor populare ruseti. Pornind de la clasificarea sa formalitii rui au dezvoltat naratologia, o tiin care studiaz elementele din care sunt alctuite naraiunile. Criticul romn de literatur, George Clinescu, a studiat basmele n studiul su Estetica basmului, cu rezultate mai mult dect meritorii.

Basmele i psihanalizaBruno Bettelheim a descris modul in care schemele narative arhetipale pot fi raportate la invariani psihici sau psihanalitici autoriznd si o reinterpretare a coninutului lor. Recent a aprut i opera analitic a Clarissei Pinkola Ests pe un corpus de basme populare, de fabule si de mituri, pornind de la o interpretare psihnalitic dintr-un studiu clasic al lui Carl Gustav Jung a adus o contribuie semnificativ i o cheie de lectur contemporan. Exist dou categorii de basme, cele populare, care pot fi culese de un autor oarecare sau de un folclorist sau cele culte, scrise in epoca Romantismului, dup modelul basmelor populare cu spridusi. Patrimoniul de basme europene a inceput s se formeze la sfritul secolului al XVII lea. Principalii culegatori si adaptatori de basme au fost Charles Perrault (1628-1703), Madame d'Aulnoy, in Frana, fratii Jacob si Wilhelm Grimm in Germania, Alexandre Nikolavitch Afanassiev (18261871) n Rusia.

Basmele romnestiBasmele romneti au intrat n atentia scriitorilor relativ trziu, n epoca marilor clasici i a Junimii. Atunci foarte activi n culegerea basmelor i apoi n scrierea unor basme culte au fost scriitorii Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu (Basmul feciorului de mprat fr noroc la vnat din eseul Pseudokynegetikos), Mihai Eminescu (autorul mai multor basme originale,

7

ntre care i Ft Frumos din Tei, Cenuotca (o variant a Cenuresei), Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, i puin dup aceea i Petre Ispirescu.

Poveti i povestitoriBasmele populare sunt parte a memoriei colective, a ceea ce Jung numete incontient colectiv. Cu toate acestea primele care le-au cules au fost femeile, dei marii povestitori europeni sunt barbai. O perspectiv europocentrist este destul de periculoas deorece exist foarte multe basme i n afara spatiului european, basme arabe (culese in ciclul O mie si una de nopti), basme persane, basme africane, basme chinezesti, basme coreene sau basme japoneze.

ION CREANGA(1839-1889)

"Sunt nascut la 1 martie 1837 n satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti romni: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului..." Data nscrisa de mna lui Creanga n Fragment de biografie si acceptata de multi istorici literari e contestata de alti cercetatori, care afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o condica (mitrica) de nou-nascuti din Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu. n casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, n familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei baieti pier de copii. Ecaterina moare n1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pna n 1919. 1846Istet si neastmparat, cum se autodescrie mai apoi n Amintiri din 1853 copilarie, Nica urmeaza scoala de pe lnga biserica, avndu-l dascal pe "badita Vasile" (Vasile al Iloaiei), cel luat cu arcanul la oaste. Scoala era ntr-o chilie facuta de sateni, la ndemnul parohului Ion Humulescu. Permanentii vizitatori sositi azi la Humulesti vad nu numai muzeul din casuta, dar si biserica sau drumul spre Ozana, unde se scalda Ionica. 8

18531854 1854, toamna

18551858

1859

18641865

18591872

18641889

Apoi, cum desprindem din harta alaturata, mama Smaranda l da n primire tatalui ei David Creanga (bunicul lui Nica). Acesta l duce, mpreuna cu fiul sau mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistritei, la Brosteni, unde nvata cu un profesor, N. Nanu, pna la episodul hazliu cu ria si caprele Irinucai. E nscris la Scoala Domneasca de la Tg. Neamt, peste apa Ozanei, unde-l are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (eroul din Popa Duhu). n scriptele scolii, Nica e nscris: Stefanescu Ion. Mama Smaranda doreste sa-l faca preot, fiind nscris la "fabrica de popi": Scoala catihetica din Falticeni, condusa de N. Conta (unchiul filozofului Vasile Conta). Aici nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci Ion Creanga, nume pastrat toata viata. Desfiintndu-se Scoala din Falticeni (caricaturizata copios n Amintiri...), Creanga pleaca la Iasi, prin insistentele mamei, care-l dorea neaparat preot. Ajunge elev la Seminarul teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. Este notat la toate materiile cu "bun", "foarte bun" si "eminent". Sta la internat, care e gratuit. Termina seminarul - cursul inferior. Moare tatal sau, departe de Humulesti, pe mosia Facauti (mormntul se afla la Prigoreni, lnga Tg. Frumos, localitate legata de Neculce). Cnd se fierbe Unirea la Iasi, Creanga e deja iesean convins, desi nu voia sa plece din Humulesti. Apoi va scrie: Mos Ion Roata si Unirea si Mos Ion Roata si Cuza Voda. Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la biserica 40 de Sfinti-Iasi. La 26 dec. 1859 e hirotonisit diacon la biserica "Sfnta Treime". n acest an scolar, este elev stralucit la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi (director si profesor Titu Maiorescu, mai mic dect C.). Maiorescu l apreciaza si-l pune nvatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. La terminarea scolii preparandale, C. se claseaza pe locul I. La 10 iunie 1865 devine institutor, cu certificat de absolvire. Are 28 de ani, e nsurat, are si-un baiat, Constantin (nascut la 19 dec. 1860). Acum i moare si mama, Smaranda, bolnava de epilepsie (de aceeasi boala va suferi si Ionica). Timp de 12 ani e slujitor al altarului (dascal, diacon, la diferite biserici din Iasi). La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. l parasise nevasta (un diacon n-avea voie sa divorteze), trasese cu pusca n ciorile care murdareau biserica Golia (locuia ca diacon n casa aflata si azi n curtea Goliei) si se tunsese ca un civil. Abia n 1993, dupa 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotarre reparatorie: Creanga a fost reprimit n rndul clerului, ca diacon. Timp de 25 de ani, Creanga slujeste scoala, fiind un excelent pedagog, chiar daca fusese destituit din nvatamnt ntre 18721874. E autorul unui numar de 4 manuale scolare, scoase n 9

colaborare cu alti institutori. 1873 Dupa un proces lung, tribunalul da o decizie de divort si Creanga are cstig de cauza, n procesul cu Ileana, primind copilul n ngrijire. Constantin avea 12 ani si tatal sau grijuliu cauta o casuta potrivita. O gaseste n mahalaua Ticau si se muta n bojdeuca (asa i spunea povestitorul) de valatuci, acoperita cu dranita. Ca gospodina, o aduce pe Tinca Vartic, o fata-tiitoare, cu care va trai toata viata, fara sa se casatoreasca legitim. 1875 Moment decisiv n viata humulesteanului stabilit n Ticau: l cunoaste pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui. Poetul descopera, la o consfatuire a nvatatorilor ori la vreun han iesean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creanga. Devin prieteni pentru totdeauna si petrec la vestita crsma cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri iesene. E cea mai frumoasa amicitie din istoria literaturii romne. Eminescu l determina sa scrie si-l introduce n cenaclul Junimii. Citeste Soacra cu trei nurori (publicata la 1 oct. 1875 n Convorbiri literare). Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme n bojdeuca din Ticau, gustnd cu placere sarmalele facute de Tinca. Era n anii 18761877, naintea plecarii fratelui Mihai la Bucuresti. 1875Sub imboldul poetului, care-i citea si ndrepta manuscrisele, sunt 1883 compuse n bojdeuca genialele sale scrieri literare, care ncnta toate generatiile de cititori romni (ba si straini, prin traduceri). Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e si timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrajit a facut ca n 1883 amndoi sa se mbolnaveasca si sa nu mai scrie nimic important, dupa acest an. Dupa Soacra cu trei nurori, Creanga publica n Convorbiri literare: Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea porcului, Mos Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca, Povestea unui om lenes, Amintiri din copilarie (primele trei parti, a patra fiind postuma), Popa Duhu, Cinci pni. Scrise tot acum, Mos Ion Roata si Mos Ion Roata si Voda Cuza, apar n alte publicatii. 1883Exact n aceeasi perioada cu Eminescu, marele nostru povestitor 1889 este bolnav si scrie sporadic. Crizele de epilepsie i aduc o suferinta de sase ani. Cnd afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, l apuca disperarea. Cade chiar n clasa, naintea scolarilor, stnd mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la Slanic Moldova. 1889, 15 Creanga afla, tot din ziare, ca la ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a iunie stins "fratele Mihai". Plnge ca un copil si murmura tremurnd de suspine: Badie Mihai! Dupa cteva saptamni, afla ca - la nceputul lui august - sarmana Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeuca, s-a otravit cu arsenic la manastirea Varatec. 1889, 31 Copiii pornesc prin Iasi cu uratul. nveselit, Creanga coboara din 10

dec

Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de pe Strada Lapusneanu, mncnd pofticios gogosi cu dulceata. mpreuna cu prof. Draghici, urca pe Ulita de Sus. Dupa ce beau cte un coniac, amicul l conduce pna aproape de bojdeuca. si ureaza "La multi ani". Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. n noaptea bucuriilor, el si da duhul. Aflnd vestea, prietenii l-au pus n sicriu. Cnd sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir. Cosciugul - prea mare; usile - prea strmte. Cum sa iasa? Amicii strica zidul de lut, dintre ferestruicile odaii de curat. Prin spartura este scos sicriu si dus la Eternitatea, unde e nmormntat pe 2 ianuarie 1890.

11

OPERA ION CREANGAImaginea lui Ion Creang pe o marc potal din Republica Moldova

Poveti Capra cu trei iezi (1875) Dnil Prepeleac (1876) Fata babei i fata mosneagului (1877) Ft Frumos, fiul iepei (1877) Povestea lui Harap-Alb (1877)

Ivan Turbinc (1878) Povestea lui Ionic cel prost (1877) Povestea lui Stan-Pitul (1877) Povestea porcului (1876) Povestea povetilor (1877-1878) Povestea unui om lene (1878) Pungua cu doi bani (1875) Soacra cu trei nurori (1875)

Povestiri Acul i barosul (1874) Cinci pini"' (1883) Inul i cmea (1874) Ion Roat i Cuza-Vod (1882)

12

Mo Ion Roat i Unirea (1880) Pcal (1880) Prostia omeneasc (1874) Ursul pclit de vulpe (1880)

Nuvele Mo Nichifor Cocariul (1877) Popa Duhul (1879) Fondatorul (1878)

Romane autobiografice Amintiri din copilrie (1879) Fragment de autobiografie

Scrisori Scrisori de familie*Ctre *Ctre *Ctre *Ctre Gheorghe Creang Zahei Creang Ecaterina Vartic Elena Creang-Chiei

Scrisori ctre prieteni*Ctre *Ctre *Ctre *Ctre *Ctre *Ctre *Ctre *Ctre *Ctre Mihai Eminescu Vasile Conta A. C. Cuza Nicolae Gane Mihail Koglniceanu Titu Maiorescu Iacob Negruzzi Ioan Slavici [Victor Zaharovschi

13

"POVESTEA LUI HARAP-ALB" de Ion Creang

Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se ncadreaz n genul epic, iar ca specie literar este un basm cult, deoarece are un autor, Ion Creang. A aprut n revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877. Semnificaia titlului "Harap-Alb" reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul craiului s intre n fntn: Fiul craiului, boboc n felul su la trebi de aieste, se potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-l trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de credul, fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela de slug a Spnului: "D-acum nainte s tii c te cheam Harap-Alb, aista i-i numele, i altul nu." Numele lui are sensul de "rob alb", deoarece "harap" nseamn "negru, rob". Devenit sluga spnului, i asum i numele de Harap-Alb, dovedind n acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct jurase pe palo. El devine robul-igan, dei era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul su, mpratul Verde, precum i pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontan. Cu toate acestea, flcul nu-i ncalc jurmntul fcut spnului, i respect cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n copilrie, de a fi integru i demn, capabil s-i asume vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase sfatul tatlui.

Construcia i momentele subiectului: Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi fi motive populare, iar ca modalitate narativ, incipitul este reprezentat de formula iniialtipic oricrui basm: "Amu cic era odat ntr-o ar". "Povestea lui Harap-Alb" este ns un basm cult, deoarece are autorcunoscut, Ion Creang, perspectiva narativ fiind aceea de narator omniscient. Naraiunea mbin supranaturalul cu realul, armoniznd eroii fabuloi cu personajele rneti din Humuletiul natal al autorului. Aciunea are la baz conflictul dintre forele binelui i ale rului, dintre adevr i minciun, iar deznodmntul const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative. Expoziiunea:

14

Relateaz faptele ce se petrec ntr-un inut ndeprtat, peste mri i ri, la captul lumii, n timp mitic. Aadar, relaiile temporale i spaiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic i a spaiului imaginar nesfrit: "Amu cic era odat ntr-o ar" un crai care avea trei feciori i un singur "frate mai mare, care era mprat ntr-o ar mai ndeprtat", pe nume Verde mprat. Cei doi frai nu se vzuser de mult vreme, iar verii nu se cunoscuser ntre ei, pentru c mpria fratelui mai mare era "tocmai la o margine a pmntului", iar fratele mai mic tria "/a alt margine". In acest cadru spaio-temporal mitic se deruleaz - ntr-o nlnuire cronologic ntmplrile reale i fabuloasela care particip personajele basmului. Verde mprat i cere fratelui su, craiul, s-i trimit "grabnic pe cel mai vrednic" i viteaz dintre fiii si, ca s-i urmeze la tron, ntruct el avea numai fete. Ca s-i pun la ncercare, pentru a vedea care dintre feciori "se simte destoinic a mprai peste o ar aa de mare i bogat ca aceea", craiul se mbrac ntr-o piele de urs i se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs i se ntorc ruinai la curtea craiului, care este dezamgit de neputina lor i rostete moralizator: "nici tu nu eti de mprat, nici mpria pentru tine", ceea ce evideniaz elementele realeale basmului. Mezinul, impresionat de amrciunea tatlui, se duce n grdin "s plng n inima sa". Deodat, "o bab grbov de btrnee" i cere de poman, apoi l sftuiete s cear tatlui su "calul, armele i hainele cu care a fost el mire", dei hainele sunt "vechi i ponosite",iar "armele ruginite" i s pun o tav cu jratic n mijlocul hergheliei ca s aleag acel cal care va veni "la jratic s mnnce". Urmnd ntocmai sfaturile babei, (cluzirea flcului ctre preuireai respectarea tradiiilor strmoeti). voinicul pleac la drum, lund carte din partea tatlui i, prin dreptul podului, "numai iaca i ies i lui ursul nainte". Trece cu bine de aceast prim prob, primete binecuvntarea printelui su i pielea de urs n dar. apoi sfatul ca n cltoria lui s se fereasc "de omul ro, iar mai ales de cel spn", s nu cumva s aib de-a face cu ei. Ca trsturi ale basmului, sunt prezente aici formule iniiale tipice i cifra magic trei care face posibil depirea primei probe de ctre eroul principal. Intriga: Fiul craiului i calul pleac la drum, basmul continund cu formule mediane tipice, "i merg ei o zi, i merg dou, i merg patruzeci i nou" pn cnd ntlnesc n codru "un om spn" care se ofer drept "slug la drum". Voinicul l refuz de dou ori, dar a treia oar spnul i iese n cale "mbrcat altfel i clare pe un cal frumos" tocmai cnd fiul craiului se rtcise prin codrii ntunecoi. Deprins s urmeze sfatul printelui su, acela de a nu se nsoi cu omul spn, dar pentru c i mai ieiser n cale nc doi, el se gndete c "aiasta-i ara spnilor"i-l angajeaz drept cluz. n aceast secven narativ este inclus o pauz descriptiv, care ntrerupe povestirea i descrie codrii dei i ntunecoi, ce contureaz un peisaj de basm.

15

Ajuni la o fntn care "nu avea nici roat, nici cumpn, ci numai o scar de cobort pn la ap", spnul intr n pu, umple plosca, apoi l sftuiete pe fiul craiului s coboare i el ca s se rcoreasc. Tnrul l ascult pe spn, dar acesta trntete capacul peste gura fntnii i-l amenin c dac nu-i povestete totul despre el, "cine eti, de unde vii, i ncotro te duci", acolo i vor putrezi oasele. Sub ameninarea morii, feciorul de crai jur "pe ascuiul paloului" c va fi sluga supus a spnului, care se va da drept nepotul mpratului i c va pstra taina "pn cnd va muri i iar va nvia", anticipnd astfel finalul basmului. Spnul i d numele de Harap-Alb, care-1 va sluji cu credin, respectndu-i jurmntul fcut. Desfurarea aciunii: Incepe odat cu sosirea la palatul mpratului Verde, unde Spnul se d drept nepotul su i, nfumurat peste msur, l trimite pe Harap-Alb s stea la grajduri, s aib grij de calul lui, c altfel va fi "vai de pielea ta", dndu-i i o palm - "ca s ii minte ce i-am spus"-, c altfel "prinde mmliga coaj". De remarcat este aici elipsa narativ, adic trecerea sub tcere a secvenei cltoriei fcute de erou ca slug a spnului pn la mpria unchiului su, naratorul sugernd numai c aceasta s-a efectuat.Basmul este structurat n mai multe episoade nlnuite, care se constituie n tot attea probe la care este supus protagonistul. ntr-o zi, avnd la mas "nite sali foarte minunate", care se cptau cu mult greutate, spnul hotrte s-i trimit sluga s-i aduc acele bunti din grdina ursului. Calul fabulos l duce n zbor pe Harap-Alb la Sfnta Duminic, iar aceasta l ajut s-i ndeplineasc misiunea i s treac proba Urmtorul episod are loc dup alte cteva zile, cnd mpratul i arat spnului nite pietre preioase foarte frumoase, iar acesta i trimite sluga si aduc "pielea cerbului cu cap cu tot, aa btute cu pietre scumpe, cum se gsesc". Din nou Sfnta Duminic l ajut pe Harap-Alb s ia pielea i capul cerbului pe care se aflau nestematele i s le duc spnului, eroul trecnd cu bine i aceast prob fabuloas. Dup un timp, mpratul d un osp foarte mare n cinstea nepotului su, la care a invitat mprai, crai, voievozi "i alte fee cinstite". In timpul petrecerii, incitat de povetile bizare despre fata mpratului Ro, spnul i poruncete lui Harap-Alb s i-o aduc degrab pe aceast tnr, c altfel "te-ai dus de pe faa pmntului". HarapAlb, gndindu-se la sfatul pe care i-l dduse tatl su, acela de a se feri de omul spn i de omul ro, este nspimntat, plngndu-se calului: "parc dracul vrjete, de n-apuc bine a scpadin una i dau peste alta", apoi pornesc mpreun ctre Rou mprat. Episodul cltoriei este alctuit din mai multe secvene narative. Pe un pod, Harap-Alb ntlnete o nunt de furnici i trece prin ap ca s nu curme

16

"viaa attor gzulie nevinovate". Regina furnicilor i dvoinicului o aripioar, ca atunci cnd va crede c are nevoie de ea s dea foc aripii. Dup un timp, cltorii vd un roi de albine care senvrteau bezmetice, neavnd pe ce s se aeze. Atunci, Harap-Alb i scoate plria, o aaz pe pmnt cu gura n sus, iar albinele se ngrmdesc acolo.Voinicul cioplete un butean i le face un adpost, dup care criasa albinelor i d o arip, ca, n caz de nevoie, Harap-Alb s-i dea foc i ea va veni n ajutor. Aciunea: Continu cu formule mediane-"Mai merge el ct merge"- i HarapAlb ntlnete, pe rnd, cinci personaje fabuloase, descrise detaliat de narator: Geril, Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Li-Lungil. Cltoria alturi de cei cinci oameni ciudai este plin de peripeii, c "pe unde treceau, prjol fceau". Harap-Alb le este tovar "i la pagub i la ctig" i se poart prietenos cu fiecare, ntruct simea c va avea nevoie de ei la curtea mpratului Ro, despre care aflase c "era un om pcliit (negru la suflet) i rutcios la culme". De aceea, flcul consider c "la unul fr suflet", cum era mpratul, era nevoie de "unul fr de lege", spernd c, "din cinci nesplai" ci erau, i-o veni "vreunul de hac", conform proverbului: "Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Puini suie, muli coboar,/ Unul macin la moar." ntr-un trziu, ajung cu toii la mprie - episodul de la curtea mpratului Rou fiind introdus de formula median"Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este" - unde mpratul Ro i supune la probe fabuloasei foarte periculoase, care se constituie n secvene narative. Mai nti i cazeaz ntr-o cas de aram, creia i se d foc pe dedesubt, da Geril sufl de trei ori, "cu buzioarele sale cele iscusite" i casa rmne "nici fierbinte, nici rece", tocmai bun de dormit ntr-nsa. Urmtoarea probeste un osp cu foarte multe bucate i butur, pe care Flmnzil i Setil le fac s dispar ntr-o clip, apoi ncep s strige n gura mare, unul c "moare de foame" i cellalt "c crap de sete", spre disperarea mpratului, care nu-i putea crede ochilor. Cernd nc o dat fata, Harap-Alb este supus unei alte probe. El primete zece banie de "smn de mac, amestecat cu una de nsip mrunel" i porunca de a alege pn diminea macul de nisip. Atunci HarapAlb i amintete de criasa furnicilor, d foc aripioarei i ntr-o clip o droaie de furnici, "ct frunz i iarb" au ales "nsipul de o parte si macul de art parte", fiind i aceasta o secven fabuloasspecific basmelor. Impratul refuz din nou s le dea fata i-i supune altei probe, anume s o pzeasc toat noaptea pe fat, iar "dac mine diminea s-ar afla tot acolo, atunci poate s i-o dau", altfel "v-ai dus pe copc". Cei ase prieteni s-au aezat de paz de la ua fetei pn la poarta mpriei, dar fata mpratului, avnd puteri supranaturale, se preface ntr-o psric i zboar nevzut prin cinci strji". Ochil i Psril se in dup ea i abia izbutesc s-o prind i s-o duc napoi n odaia ei. Plin de ciud,

17

mpratul le spune c el mai are o fat luat de suflet, dar care seamn perfect cu fiica sa.Dac Harap-Alb va depi aceast probi le va deosebi, "ferice de tine va fi", dar dac nu va reui vor pleca imediat de la curtea mprteasca deoarece "nu v mai pot suferi". Harap-Alb d foc aripioarei de albin, care -l ajut s o identifice pe fata mpratului. Trecnd i aceast prob cu bine, Harap-Alb cere fata, iar mpratul, "ovilit (ofilit) i sarbd (palid) de suprare i ruine", i ureaz s fie vrednic s-o stpneasc, pentru c i-o d din toat inima. Fata vrea i ea s-1 supun la o prob. Trimite calul lui Harap-Alb mpreun cu turturica ei s aduc "trei smicele (nuiele, crengue) de mr dulce i ap vie i ap moart" dintr-un loc numai de ea tiut, acolo "unde se bat munii n capete". Calul se ntoarce primul i fata mpratului Ro pornete cu ei la drum spre palatul mpratului Verde, "Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este". Lui Harap-Alb i se tulbur minile privind fata care era tnr, frumoas "i plin de vin-ncoace" i nu ar vrea s-o duc spnului, "fiind nebun de dragostea ei". Punctul culminant: Intre timp, turturica ajunsese cu vestea la mpratul Verde i acesta se apucase s fac pregtiri pentru primirea fetei mpratului Ro. Vznd ct este de frumoas fata, spnul se repede s o ia n brae, dar ea l mbrncete i-i spune c a venit acolo pentru Harap-Alb, cci "el este adevratul nepot al mpratului Verde". Turbat de furie c a fost dat n vileag, spnul se repede la Harap-Alb "i-i zboar capul dintr-o singur lovitur de palo", strignd c aa trebuie s peasc cel ce-i ncalc jurmntul. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spn, l nfac de cap, "zboar cu dnsul n naltul ceriului" de unde i d drumul i acesta se face "praf i pulbere". Fata mpratului Ro, ca personaj fabulos, are puteri supranaturale i-l poate renvia, prin leacuri miraculoase, pe Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc i prin ritualuri strvechi cu "cele trei smicele de mr dulce" i cu apa moart i lipete capul de corp. Harap-Alb se trezete ca dintr-un somn adnc, fata l srut cu drag, apoi ngenuncheaz amndoi n faa mpratului Verde ca s primeasc binecuvntarea, jurndu-i credin unul altuia. Deznodmntul: Basmului const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative, victoria adevrului, aa c nunta ncepe "-apoi d, Doamne, bine!". S-a strns lumea s priveasc, ba chiar "soarele i luna din ceriu rdea". Au fost poftii la nunta mprteasc, pe lng criasa furnicilor, criasa albinelor i criasa znelor, crai i mprai, oameni importani "-un pcat de povestariu (povestitor)/ Fr bani n buzunariu". Sau bucurat i au petrecut cu toii: "Veselie mare ntre toi era,/ Chiar i srcimea ospta i bea!". Finalul este fericit i deschis, deoarece veselia a inut "ani ntregi i acum mai ine nc".

18

Compoziional, basmul conine formule specifice finale, prezente i n creaia lui Creang. Ca la orice nunt mprteasc din basme, veselia a inut ani ntregi, "i acum mai ine nc. Cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit si rabd".

CARACTERICAREA PERSONAJELOR Harap-AlbIn basm, protagonistul reprezinta binele, care simbolizeaza adevarul aflat in conflict cu fortele malefice, intruchipate de Span, care semnifica minciuna. In finalul basmului, adevarul iese triumfator, impostura Spanului este demascata de fata imparatului Ros, si raul este invins. Semnificatia numelui reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana: "Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce i se poate intampla". Din referirea directa a naratorului reiese ca eroul este naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, din care cauza fiul craiului isi schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a Spanului: "D-acum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb; aista ti-i numele, si altul nu." Numele personajului este un oximoron, deoarece cuvantul / Harap" inseamna negru, aici avand sensul de "rob". Asadar, numele lui Harap-Alb semnifica statutul de "rob (negru)-alb". Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale. Intalnirea cu Spanul este punctui de plecare, cu multiple semnificatii, in devenirea personajului, mezinul fiind nevoit sa refaca experien|a de viata a tatalui, care calatorise in tinerete prin aceleasi locuri. Codrul in care se rataceste simbolizeaza un adevarat labirint, o lume necunoscuta flacaului, care greseste pentru prima oara, incalcand sfatul tatalui sau, acela de a se feri de omul span. Nesocotirea acestei restrictii, ce venea din experienta de viata a tatalui sau, este momentul care declanseaza asupra flacaului un sir nesfarsit de intamplari neplacute si periculoase, care-i pun deseori viata in primejdie:"[...] tata mi-a dat in grija, cand am pornit de acasa, ca sa ma feresc de omul ros, iara mai ales de cel span, cat oi putea; sa n-am de-a face cu dansii nici in clin, nici in maneca; si daca n-ai fi span, bucuros te-as tocmi." De altfel, probele au sensuri simbolice pentru maturizarea personajului, contribuind in mod esential la formarea lui ca adult. Podul pazit de craiul deghizat in urs sugereaza trecerea eroului intr-o alta etapa a vietii, de la adolescenta spre tinerete, iar fantana fara roata si fara cumpana, semanand cu o grota, simbolizeaza locul renasterii, al schimbarii, deoarece tanarul intra fecior de crai si iese rob.

19

Mezinul craiului, lipsit de experienta, se teme mai ales pentru ca incalcase promisiunea de a se feri de omul span, simtindu-se vinovat, deoarece el fusese deprins sa tina seama de povetele parintesti, atitudine ce reiese din autocaracterizare: "Din copilaria mea sunt deprins a asculta de tata si tocmindu-te pe tine, parca-mi vine nu stiu cum". Cuminte si ascultator, el urmeaza si sfaturile adultilor care-i voiau binele, asa cum respecta intocmai indrumarile pe care i le daduse cersetoarea in alegerea armelor si a calului. Aceste insusiri sunt relevate atat prin caracterizarea directa a naratorului, "Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste [...]", cat si indirect, dinfapta eroului de "a se potrivi spanului" si a intra in fantana, fara sa se gandeasca la pericolul care-1 pandea. Trasaturile morale ale tanarului se disting indirect, din faptele, atitudinea si comportamentul eroului, precum si din relatiile lui cu celelalte personaje. Devenit sluga Spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanul sau, intrucat jurase pe palos. El devine robul-negru, desi era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul sau, imparatul Verde, precum si pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontana. Cu toate acestea, flacaul nu-si incalca juramantul facut Spanului, isi respecta cuvantul dat, rod al unei solide educatii capatate in copilarie, de a fi integru si demn, capabil sa-si asume vinovatia, cu toate urmarile ce decurg din faptul ca nesocotise sfatul tatalui. Desi mediul ambiant si social este un mijloc de caracterizare indirecta specific personajelor realiste, in acest basm protagonistul este inzestrat cu insusiri omenesti, de aceea comportamentul si educatia alese, nobletea sufleteasca si respectarea cuvantuiui dat sunt rezultatul climatului moral si social ales in mijlocul careia traise mezinul craiului. Relatiile protagonistului cu celelalte personaje scot in evidenta alte trasaturi care definesc latura umana a flacaului. In relatia cu Spanul, HarapAlb este cinstit, loial si corect, nu-l tradeaza niciodata, desi un stapan tiran ca acesta ar fi meritat. De pilda, atunci cand se intoarce spre imparatie cu pielea si capul cerbului fabulos, "piatra cea mare din capul cerbului stralucea" atat de tare, incat multi crai si imparati il rugara sa-i "deie banaret cat a cere el, altul sa-i deie fata si jumatate din imparatie, altul sa-i deie fata si imparatia intreaga", dar Harap-Alb si-a urmat calea fara sa clipeasca, ducand bogatia intreaga stapanului. o singura data a sovait voinicul, atunci cand, indragostindu-se de fata imparatului Ros, "mai nu-i venea s-o duca" Spanului. Probele la care il supune Spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata sa, pregatindu-l pentru viitor, cand va trebui sa-si conduca propria gospodarie, sa-si intemeieze o familie si sa stie sa o apere de dusmani. Episoadele in care Harap-Alb aduce pielea cu nestemate a cerbului si "salati"

20

din gradina ursului "constituie un adevarat elogiu adus omului in lupta cu forte mult mai puternice, dar situate la nivelul inferior al gandirii" (Maria Nastase). Exemplele in acest sens sunt numeroase si presarate pe tot parcursul basmului: imparatul Verde exprima ideea ca datoria omului este aceea de a se lupta cu toate greutatile vietii, oricat de multe ar fi acestea: "Dar cu toate aceste, trebuie sa stii, nepoate, ca unii oameni is mai a dracului decat dracul; nu se astampara nici in ruptul capului, macar ca au patit multe"; Harap-Alb insusi, capatand o experienta de viata tocmai prin depasirea pericolelor, se refera la aceeasi norma etica ilustrata printr-un proverb popular, "Vorba ceea: sa nu dea Dumnezeu omului cat poate el suferi"; calul nazdravan, intruchipand intelepciunea populara ca dupa rau urmeaza totdeauna binele, cu singura conditie de a nu renunta la lupta, cugeta; "Omul e dator sa se lupte cat a putea cu vaiurile vietii [...]". Harap-Alb este ajutat mereu de cel mai bun prieten al sau, calul fabulos, si de Sfanta Duminica, cea care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale. In trecerea probelor, Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plange de soarta, cere numai ajutorul acelora in care are incredere, semn ca invatase ceva din experienta cu Spanul. Teama si nesiguranta, slabiciuni tipic omenesti ce pun stapanire pe el, se remarca, indirect, din vorbele deznadajduite adresate calului, rostite de protagonist in secventa in care Spanul ii porunceste sa aduca "salati" din gradina ursului: "Ei, calutul meu, cand ai sti tu in ce nacaz am intrat!". Harap-Alb se plange si Sfintei Duminici, atunci cand trebuie sa-i duca Spanului pietrele pretioase incrustate in pielea cerbului: "- Asa este, maicuta, raspunse Harap-Alb, cufundat in ganduri si galban la fata [...]. si de-as muri mai degraba, sa scap o data de zbucium: decat asa viata, mai bine moarte de o mie de ori. [...] dar prea multe s-au ingramadit deodata pe capul meu". Sfanta Duminica observa slabiciunile omenesti ale tanarului si-i reproseaza in mod direct si moralizator evidenta deprimare care-l cuprinsese: "Parca nu te-as fi crezut asa slab de inger, dar dupa cat vad, esti mai fricos decat o femeie. Hai, nu mai sta ca o gaina plouata". O noua experienta fundamentala pentru maturizarea protagonistului o constituie intalnirea cu omul ros, un alt pericol de care ar fi trebuit sa-l evite, dupa cum il sfatuise tatal: "sa te feresti de omul ros, iara mai ales de cel span, cat ii putea; sa n-ai de-a face cu dansii caci sunt foarte sugubeti" (sugubat -fig.: care induce in eroare, amagitor - n.n.). Calatoria spre curtea imparatului Ros este un necontenit prilej de initiere a flacaului, care deprinde acum invatatura ca orice om, cat de neinsemnat sau de ciudat ar parea, poate fi de folos si tanarul capata experienta mai ales in cunoasterea speciei umane. Intre Harap-Alb si cele cinci personaje supranaturale intalnite in drumul sau spre imparatul Ros se naste o relatie de prietenie adevarata, ei ajutandu-l cu abnegatie si loialitate in trecerea probelor. Fiecare dintre aceste personaje, conturate uneori cu elemente grotesti, semnifica omul dominat de o trasatura de caracter, viciile pe care oricine le poate avea si pe care flacaul, ca si Ion

21

Creanga insusi, le priveste cu o intelegere bonoma si cu jovialitate. De aceea, Harap-Alb are capacitatea umana de a-si face prieteni sinceri si devotati, care sa-l sprijine in orice imprejurare dificila a vietii sale, acestia folosindu-si tocmai trasaturile dominante, devenite - la nevoie - adevarate talente: "tot omul are un dar si un amar, si unde prisoseste darul, nu se mai baga in sama amarul" (Ochila). Priceperea lui Harap-Alb de a-si face prieteni buni vine dintr-o filozofie straveche de viata, aceea ca omul nu poate trai de unul singur: "ca tovaras, era partas la toate, si la paguba, si la castig, si prietenos cu fiecare, pentru ca avea nevoie de dinsii in calatoria sa la imparatul Ros". Altruismul, sufletul lui bun se manifesta, indirect, prin dragostea pentru albine si furnici, insusiri ce il determina sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau, chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa ori sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Pentru ca fusese milos, binele pe care Harap-Alb il fecuse se intoarce, furnicile alegand macul de nisip si craiasa albinelor identificand-o pe adevarata fata a imparatului Ros, micile insecte salvand astfel viata protagonistului. Generozitatea si sentimentul de compasiune se disting indirect din secventa de la inceputul basmului, cand mezinul craiului o miluieste "cu un ban" pe batrana cersetoare intalnita la curtea tataiui sau. O remarca directa a calitatilor sus-menjionate vine din partea aceluiasi personaj, metamorfozat de data aceasta in Sfanta Duminica: "[...] puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta, Harap-Alb". Pentru a desavarsi perioada initierii, Harap-Alb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata de imparat, care vine, asadar, din aceeasi lume cu el, pregatindu-l pentru casatorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale. Probele de la imparatia fetei trimit spre ritualurile taranesti ale petitului, intre care insotirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivata a miresei, ospatul oferit de gazda. Toate acestea sunt tot atatea incercari la care il supune viitorul socru si carora mirele trebuie sa le faca fata. Ultimaproba la care il supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calitatilor viitoarei sotii, care va sti sa aiba grija de barbatul ei, sa-i stea aproape la bine si la rau, acest fapt fiind ilustrat atunci cand ea ii salveaza viata, trezindu-l din morti cu smicele, apa moarta si apa vie. Aceasta intamplare simbolizeaza ideea ca acum Harap-Alb redevine el insusi, feciorul craiului, viitorul imparat care isi poate asuma raspunderea inchegarii unei familii si conducerii unei gospodarii, intrucat experienta capatata ii confera statutul de adult pregatit pentru viata. Invierea lui Harap-Alb respecta juramantul pe palos facut Spanului atunci cand acesta ii schimbase statutul din fiu de crai in sluga: "si atata vreme sa ai a ma sluti, pana cand ii muri si iar ii invia", cuvinte providentiale ce anticipeaza finalul fericit. Un mijloc de caracterizare ce contribuie la conturarea personajului il constituie dialogul, prin care se stabilesc si relatiile lui Harap-Alb cu celelalte personaje ale basmului. Dragostea filiala si sensibilitatea eroului reies, prin notatiile directe ale naratorului si prin autocaracterizare, din scena care stabileste primele relatii cu Sfanta Duminica. Dupa dezamagirea tatalui ca urmare a esecului celor doi fii mai mari, Harap-Alb "incepe a plunge in inima

22

sa" si ii marturiseste cersetoarei, cu tristete, "ca nu-mi vad lumed inaintea ochilor de ndcaz". Jovialitatea, bunatatea si intelegerea superioara a defectelor omenesti este ilustrata de dialogul pe care Harap-Alb il are cu fiecare dintre cele cinci personaje bizare pe care le intalneste in caiatoria sa: "- Doamne fereste de omul nebun, ca tare-i de jalit, sarmanul! Pe de o parteti vine a rade si pe de alta iti vine a-l plange. Dar se vede ca asa l-a lasat Dumnezeu." De altfel, inegalabila arta a naratiunii lui Creanga consta tocmai din imbinarea umorului cu oralitatea, ca principale modalitdti estetice speoifice intregii sale opere. Ca orice personaj de basm, Harap-Alb are si insusiri miraculoase, cum ar fi aceea de a intelege graiul animalelor si al insectelor. El se sfatuieste in permanenta cu prietenul sau cel mai bun, calul, ale carui povete sunt nepretuite si-l scapa de toate necazurile pe care i le nascoceste Spanui: "Hai, incaleca pe mine si tine-te bine, ca acum am sa-mi arat puterile chiar de aici de pe loc, in ciuda Spanuiui, ca sa-i punem venin la inima". Calul poate intruchipa constiinta eronlui, un alter ego cu care voinicul se sfatuieste in permanenta, acea forta interioara a insului care-l ajuta in situatii limita si care-i da energia de a depasi momentele dificile, piedicile pe care viata le asaza in fata omului. Atunci cand ocoleste nunta de furnici, primejduindu-si viata, voinicul intelege vorbele furnicii care-i daruieste o aripa si-i promite ajutor la nevoie: "Harap-Alb, fiindca esti asa de bun de ti-a fost mila de viata noastra cand treceam pe pod si nu ne-ai stricat veselia, vreu sa-ti fac si eu un bine: na-ti aripa asta, si cand ti avea vrodata nevoie de mine, sa dai foc aripii, si atunci eu impreuna cu tot neamul meu avem sa-ti venim in ajutor". De asemenea, pricepe graiul craiesei albinelor, care-l ajuta sa identifice pe fata imparatului Ros: "N-ai grija, Harap-Alb, zise craiasa albinelor. Las'ca te fac eu s-o cunosti si dintr-o mie. [...] care-i vedea-o ca se apara cu naframa, sa stii ca aceea este fata imparatului". Ca si Nica, Harap-Alb parcurge o perioada de initiere, de formare a personalitatii, care, desi inzestrat cu importante calitati, are slabiciuni omenesti, momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lor ca oameni. Umanizarea personajului de basm se face si prin arta naratiunii, caracterizata de oralitate si umor. Acest mijloc artistic de caracterizare este reprezentat de registrul stilistic alcatuit din cuvintele si expresiile populare, din numeroasele regionalisme folosite de Harap-Alb: "Se vede ca mi s-a apropiat funia la par" (mi s-a apropiat sfarsitul - n.n.); "Mai! da al dracului onanie (pocitanie, uratenie - n.n.) de om si acesta [...] grozav burdahan (pantece - n.n.) si nesatios gatlej". Ca modalitati de caracterizare retinem: caracterizarea directa, autocaracterizarea Razi, tu, razi Harap-Alb, caracterizarea de catre alte personaje, onomastica personajelor, modalitatile de expunere-naratiunea, dialogul,descrierea, monologul interior umorul, ironia si autoironia. Caracterizarea directa este facuta de narator fiul craiului, boboc in felul

23

sau, naiv, credul, de Sf .Duminica (luminate craisor, slab de inger, mai fricos decat o femeie, gaina plouata), de cal nu te stiam asa de fricos, de span Pentru vrednicia lui mi l-a dat tata ; autocaracterizarea si caracterizarea indirecta: prin nume (oximoronul Harap-negru,Alb), prin limbaj, gesturi, fapte (ca tovaras, era partas la toate, si la paguba si la castig, si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de dansii, in calatoria sa la imparatul Ros; ocoleste nunta de furnici, primejduindu-si viata; dragostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau,chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa sau sa zaboveasca pentru a le construi un adapost) si prin relatiile cu celelalte personaje (stie cum sa se comporte cu cei din jur: cal, albine, furnici si cei cinci voinici, si de aceea primeste ajutorul acestora).

SpanulSpanul este un personaj secundar si negativ nu atat prin insusiri supranaturale, ca in basmele populare, ci mai ales prin autenticitatea lui umana. Ca personaj de basm, Spanul intruchipeaza fortele raului (raufacatorul), un fel de Zmeul-Zmeilor, care seamana in lume teroare, rautate si violenta. Ca personaj real, el intruchipeaza individul perfid, deprins a obtine avantaje si bogatie prin inselaciune. Falsificandu-si un statut social, la care altfel n-ar fi avut acces, el este, prin nastere, un om rau si de proasta conditie sociala, "vita de boz tot ragoz". Personajul este conturat atat prin caracterizarea directa facuta de narator sau de celelalte personaje, cat si prin caracterizare indirecta, comportamentul sau si relatiile cu ceilaiti compunand un portret uman infricosator. Portretul fizic se reduce la o singura trasatura, exprimata direct, "un om span", (barbat caruia nu-i creste barba - n.n.) naratorul sugerand concepfia populara potrivit careia unei anomalii fizice ii corespunde o deficienta caracteriala majora. Conform acestei idei stravechi, "omul insemnat" este periculos si trebuie sa te feresti de el: "De obicei, acestia (oamenii insemnati - n.n.) sunt rai, cruzi, perfizi si lingusitori" (O.Barlea). Portretul moral reiese in mod indirect, din faptele, vorbele si atitudinea personajului, precum si din relatiile cu celelalte personaje. La intalnirea cu Harap-Alb, Spanul este lingusitor si umil, "sa nu-ti fie cu suparare, drumetule", "nu ai cumva trebuinta de sluga, voinice?", laudandu-se cu harnicia: "muncesc, muncesc si nu s-alege -nimica de mine, pentru ca tot de stapani calici mi-am avut parte". Se autocompatimeste, plangandu-se de ghinionul care se tine scai de el si exprima, cu prefacuta

24

modestie, filozofia sa de viata,: "la calic slujesti, calic ramai. Cand as da odata peste un stapan cum gandesc eu, n-as sti ce sa-i fac sa nu-l smintesc" (sa nu-l supar - n.n.). Viclean peste masura, nu se da in laturi sa pacaleasca un "boboc" (nepriceput, lipsit de experienta - n.n.) cum era mezinul craiului si-l atrage in capcana din fantana prin minciuni si tentatii ce dovedesc o buna cunoastere de oameni, o pricepere uimitoare de a sesiza si de a profita de slabiciunile celorlalti. De indata ce pune capacul pe gura fantanii in care se afla filul craiului, Spanul devine rautacios si amenintator si-l sileste sa jure pe palos: "Daca vrei sa mai vezi soarele cu ochii si sa mai calci pe iarba verde, atunci jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca mi-i da ascultare si supunere intru toate, chiar si-n foc de ti-as zice sa te arunci". Numele de Harap-Alb, pe care i-l da Spanul, intregeste umilinta la care este supus fiul de crai: "D-acum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb; aista ti-i numele, si altul nu". Dupa ce "pune mana pe cartea, pe banii si pe armele fiului de crai", principiul dupa care se conduce Spanul este acela al stapanului tiran, avid de putere, considera ca slugile seamana cu animalele, "ca si intre oameni, cea mai mare parte sunt dobitoace care trebuiesc tinuti din frau, daca ti-i voia sa faci treaba cu dansii". Din proprie experienta, stie ca "sa te fereasca Dumnezeu, cand prinde mamaliga coaja", deoarece el, cum vede ca "i s-au prins minciunile de bune" si ca este primit cu toate onorurile de catre imparatui Verde, devine amenintator si violent cu sluga, li da o palma, cu scopul "sa faca pe Harap-Alb ca sa-i ieie si mai mult frica". Asadar, relatia Spanului cu Harap-Alb contureaza un individ impulsiv si agresiv, cu un caracter degradant, definit prin invidie, perfidie, viclenie diabolica. Vazandu-se ajuns urmas, la tronul imparatesc, Spanul devine arogant, dispretuitor si laudaros, toate meritele lui Harap-Alb si le insuseste el, pentru ca stie sa fie stapan adevarat si sa-si struneasca slugile, astfel ca acestea sa indeplineasca intocmai toate poruncile, oricat ar fi de greu de dus la bun sfarsit: "Nu stiti dumneavoastra ce poama-a dracului e HarapAlb aista. Pana l-am dat pe brazda, mi-am stupit sufletul cu dansul. Numai eu ti vin de hac. Vorba ceea: frica pazeste bostanaria. Alt stapan in locul meu nu mai face branza cu Harap-Alb cat ii lumea si pamantul". Adept al principiului "sluga-i sluga si stapanu-i stapan", Spanul este dictatorial si aspru cu supusii, ca "nu-mi sufia nimene in bors; cand vad ca mata face marazuri (nazuri, mofturi - n.n.), \-o Strang de coada de mananca si mere padurete, caci n-are incotro...". Alte insusiri reies indirect din vorbele personajului si din relafia lui cu imparatul Verde. Obraznic, infatuat si cu totul lipsit de bun simt, Spanul nu se sfieste sa-i spuna imparatului Verde ca daca o vrea Dumnezeu "sa ma randuiesti mai degraba in locul dumitale" o sa schimbe regulile acestuia care, "prea intri in voia supusilor", iar imparatia nu va mai arata atat de pasnica, "n-or mai sedea lucrurile tot asa moarte, cum sunt", pentru ca

25

"omul sfinteste locul...". Limbajul Spanului este popular, ca si al celorlalte personaje ale basmului, pe care Creanga le-a umanizat, sugerand o intreaga galerie umana humulesteana: "Da-mi, doamne, ce n-am avut,/ Sa ma mier ce m-a gasit". Uneori zicalele capata sensul unor adevaruri universal-valabile, ca aceea rostita de Span - "de ce te-ai pazit n-ai scapat" - exprimand ideea ca omul este supus sortii, ca nimeni nu poate evita sau schimba destinul si ca fiecare trebuie sa treaca prin ceea ce i-a fost scris. Punctul culminant al basmului ilustreaza destinul Spanului, care, vazand cat este de frumoasa fata imparatului Ros, se repede sa o ia in brate, dar ea il imbranceste si-i spune ca a venit acolo pentru Harap-Alb, ca "el este adevaratul nepot al imparatului Verde". Turbat de furie ca a fost dat in vileag, Spanul se repede la Harap-Alb "si-i zboara capul dintr-o singura lovitura de palos", strigand ca asa trebuie sa pateasca cel ce-si incalca juramantul. Atunci, calul lui Harap-Alb se repede la Span, il infasca de cap, "zboara cu dansul in inaltul ceriului" de unde ii da drumul si acesta se face "praf si pulbere", in timp ce fata imparatului Ros, il invie pe Harap-Alb cu leacurile miraculoase. Spanul "este demascat si pedepsit in numele dreptatii, aspiratiei eternumane" ca raufacatorii sa fie osanditi, intrucat Ion Creanga realizeaza - prin "Povestea lui Harap-Alb" - o sinteza a "spiritualitatii romanesti, cumuland o intreaga filozofie asupra vietii, prin care profilul roman fiinteaza in lume, inscriindu-se astfel in randul valorilor eterne si ale umanitatii".(Maria Nastase, "Povestea lui Harap Alb").

CraiulCraiul, tatal lui Harap-Alb, este personaj secundar, pentru ca apare numai in primul episod al basmului. El "este un personaj de basm numai prin motivul popular al imparatului aflat in impas. Altfel, personajul este realist si pozitiv, deoarece Ion Creanga scoate in evidenta mai ales trasaturile taranului-tata, in ipostaza lui pedagogica. Trasaturile morale se disting atat prin caracterizarea directa a naratorului, cat mai ales prin caracterizare indirecta, adica din faptele, gandurile, vorbele si atitudinile craiului. Grijuliu ca orice tata, el se simte responsabil pentru viitorul copiilor, dorind ca ei sa devina adulti in stare de a-si intemeia o familie si de a trai pe picioarele lor. Pentru a verifica daca fiii lui au depasit varsta infantilismului, craiul "se imbraca pe ascuns intr-o piele de urs", se ascunde sub un pod pentru a-i observa si-i supune la proba curajului ca sa fie sigur ca vor ajunge cu bine la fratele lui. Dupa ce fiul cel mare se sperie de urs si se intoarce acasa, craiul constata cu tristete: "nici tu nu esti de imparat, nici imparatia pentru tine". Ironia

26

amara a tatalui dezamagit si de fiul mijlociu izbucneste nestapanit si este tot de natura taraneasca, umana, fiind realizata, indirect, prin intermediul monologului adresat: "...dar [...] rusinea unde o puneti? Din trei feciori cati are tata, niciunul sa nu fie bun de nimica? Apoi drept sa va spun, ca atunci degeaba mai stricati mancarea, dragii mei... Sa umblati numai asa frunza frasinelului (fara nicio treaba, fara niciun rost - n .n.) toata viata voastra si sa va laudati ca sunteti feciori de crai, asta nu miroasa a nas de om...". In tinerete, craiul facuse, la randul sau, aceeasi calatorie, in urma careia devenise apt pentru a-si intemeia o familie si a-si conduce imparatia. Referindu-se la calul ales de fiul cel mic, tatal recunoaste direct ca "de multe primejdii m-a scapat si pe mine in tineretele mele!". La randul sau, calul nazdravan isi aminteste drumul catre imparatul Ros, pentru ca "m-au mai purtat odata pacatele pe acolo cu tata-tau in tineretele lui". Inteligent si intelept, craiul isi fundamentase cateva principii esentiale de viata care-si dovedesc temeinicia si pe care le sadeste si in educatia fiilor sai. Povata data mezinului se dovedeste providentiala, deoarece craiul stie din pataniile proprii ca fiul va intalni in drumul sau oameni periculosi si perfizi, care i-ar putea provoca multe necazuri: "Numai ine minte sfatul ceti dau, in calatoria ta ai sa ai trebuinta si de rai si de buni, dar sa te feresti de omul ros, iara mai ales de cel span, cat ii putea; sa n-ai de-a face cu dansii ca sunt foarte sugubeti" (care amagesc, insala - n.n.). Mezinul incalca indrumarea paterna pentru ca trebuia, totusi, sa treaca personal prin aceasta experienfa de viata, sa-si formeze, la randul sau, principii solide din propriile peripejii. Experienta de viata a craiului este accentuata, indirect, si prin alt gest ce se va dovedi providential, atunci cand ii daruieste mezinului pielea de urs in care se deghizase: "Na-ti acum si pielea asta de urs, ca ti-a prinde bine vreodata". In proba la care este supus Harap-Alb cu aducerea "salailor din gradina ursului", blana este unul dintre elementele ritualice care-i salveaza viata flacaului. Limbajul craiului este tipic humulestean, cu pilde si proverbe populare, ilustrand o data in plus relatia pedagogica paterna pe care o are cu fiii sai: "lac de-ar fi, broaste sunt destule", "fiecare pentru sine, croitor de pane", "La placinte/ Inainte/ si la razboi/ Inapoi". Om trecut prin viata, cu o experienta solida, craiul nu-si pune in pericol fiii, pana nu se convinge ca sunt in stare sa invinga piedicile iminente unei calatorii in necunoscut. Le verifica nu numai curajul, cutezanta, ci si istetimea de a face fata intamplarilor. De altfel, Ion Creanga a ilustrat in opera sa propria experienta de viata, pe care a povestit-o "sub forma de memorial; a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica, valabila pentru om in genere; si el a luptat cu spanii, cu primejdiile si nevoile, si el s-a facut frate cu dracul, ca sa treaca puntile vietii, iar nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice" (Pompiliu Constantinescu).

27

Sfanta DuminicaSfanta Duminica este un personaj fabulos prin aparitiile ei ciudate, o data ca cersetoare, apoi locuind pe o insula misterioasa, in ipostaza Sfintei Duminici. Ea este menita a face sa invinga binele, ajutand pe cei care merita, care au calitatile necesare sa razbata in viata. Sfanta Duminica beneficiaza si de un portret fizic, conturat succint si sugestiv prin descrierea directa a naratorului -"o baba garbova de batranete" - si prin autocaracterizare: "Nu cauta ca ma vezi garbova si stremturoasa [...]. Dar uite ce vorbeste garbova si neputincioasa!". Trasaturile morale si fantastice ale Sfintei Duminici reies mai ales prin caracterizare indirecta, din faptele si vorbele sale, precum si din relatiile cu celelalte personaje. Batrana are puteri supranaturale, demonstrate inca de la inceputul basmului, disparand in vazduh ca o fiinta imateriaia: "si pe cand vorbea baba aceste, o vede invaluita intr-un hobot (val - n.n.) alb, ridicandu-se in vazduh, apoi inaltandu-se tot mai sus, si dupa aceea n-o mai zari defel". In plan uman, Sfanta Duminica intruchipeaza femeia inteleapta a satului, la sfaturile careia apeleaza taranii atunci cand se afla la ananghie. La inceput, Harap-Alb este neincrezator, "ia lasa-ma-ncolo, matusa, nu ma supara", desi ea ii da un sfat, devenit adevar universal-valabil, "nu te iuti asa de tare, ca nu stii de unde-ti poate veni ajutor". Sub infatisarea unei babe garbovite, "care umbla dupa milostenie", vocea auctoriala sugereaza, indirect, umilinta inteleptului care vazuse destule in viata lui si sub care se ascunde harul prorocirii: "Putin mai este si ai sa ajungi imparat, care n-a mai stat altul pe fata pamantului, asa de iubit, de slavit si de puternic". Batrana ii dezvaluie lui Harap-Alb destinul si secretul reusitei, prin reconsiderarea si valorificarea traditiilor stramosesti, pe care tinerii le ignora. Pastratoare a randuielilor strabune, batrana ii transmite flacaului respectul si pretuirea pentru valorile spirituale ale inaintasilor si-l sfatuieste sa plece in calatorie cu hainele, armele si calul craiului "cu care a fost el mire, si atunci ai sa te poti duce unde n-au putut merge fratii tai". "Baba "garbova de batranete" se dovedeste priceputa in ritualuri tainice si vechi de cand lumea, cu o vasta si profunda experienta de viata, conducandu-se dupa legi nescrise si credinte ancestrale: "Caci multe au vazut ochii mei, de-atata amar de veacuri cate port pe umerele acestea". Cand o intalneste doua oara, Harap-Alb este dus la batrana de catre prietenul sau cel mai devotat, calul, dar de data aceasta ea traieste intr-un cadru mirific, aparte, intr-un "ostrov mandru", locuind intr-o "casuta singuratica" acoperita cu "muschi pletos [...] moale ca matasea si verde ca buratecul", unde flacaul afla cu mirare ca ea este Sfanta Duminica. De

28

aceasta data, Harap-Alb afla alta valoare existentiaia izvorata din judecata profunda a batranei, aceea ca "puterea milosteniei si inima ta cea buna" ajuta omului sa reuseasca in viata si-l sfatuieste pe baiat cum sa procedeze ca sa pacaleasca ursul si sa ia "salatile". Cunoscatoare a practicilor oculte, ea prepara o licoare magica, amestecand lapte si miere cu ierburi numai de ea stiute, pe care, ca sa le culeaga, pornise "desculta prin roua". La povata Sfatei Duminici, Harap-Alb se foloseste si el de un obiect magic, pielea de urs in care se deghizase tatal sau, sprijinindu-l in acest fel pe flacau sa treaca si aceasta proba. Ea il invata ce si cum trebuie sa procedeze pentru a putea lua pietrele pretioase ale cerbului fabulos si ii da doua obiecte magice, "obrazarul (masca - n.n.) si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot", de care are nevoie pentru a izbandi. La a treia intalnire, Harap-Alb pare deprimat, deznadajduit si Sfanta Duminica il imbarbateaza in stil pedagogic, "parca nu te-as fi crezut asa slab de inger, dar dupa cat vad, esti mai fricos decat o femeie!", ghicindu-i parca viitorul, cu har de proroc: "Pan-acum t-a fost mai greu, dar de acum inainte tot asa are sa-ti fie, pana ce-i iesi din slujba Spanului, de la care ai sa tragi multe nacazuri, dar ai sa scapi din toate cu capul teafar, pentru ca norocul te ajuta". Profetica, batrana ii explica apoi ca atunci cand flacaul va ajunge "mare si tare" va crede celor "asupriti si nacajiti", pentru ca el avusese ocazia sa stie si "ce e nacazul". Sfanta Duminica foloseste un limbajul popular specific personajelor lui Creanga, ilustrat prin cuvinte si expresii tipice taranilor humulesteni: "Iarta-ma, Doamne, ca nu stiu ce mi-a iesit din gura.'"; "Zica cine a zice si cum a vre sa zica", "ce mai la deal la vale". In plan realist, ea este batrana inteleapta a satului, la sfaturile careia apeleaza taranii atunci cand se afla la nevoie, ea recurge la pilde si proverbe populate, ilustrand o data in plus harul pedagogic si dorinta de a transmite tinerilor invataturile strabune: "nu-i dupa cum gandeste omul, ci-i dupa cum vrea Domnul"; "deal cu deal se ajunge, dar inca om cu om"; "cand e sa dai peste pacat, daca-i inainte te silesti sa-l ajungi, iar daca-i in urma, stai si-l astepti"; "Vorba ceea: leaga calul unde zice stapanul".

Limbajul artistic al basmuluiLimbajul artistic al basmului "Povestea lui Harap-Alb" este presrat cu zictori, proverbe i fraze rimate, personajul vorbind limba moldoveneasc autentic, presrat cu regionalisme i cuvinte (expresii) populare: "s-1 vd cnd mi-oi vedea ceafa", "Poftim, pung, Ia mas, / Dac i-ai adus deacas..."; "Poate c acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, vr primare cu Chioril, nepot de sor lui Pndil, din sat de la Chitil, peste drum de Nimeril, ori din trg de Ia S-l-cai, megie cu Cutai i de urm nu-i mai dai". Ion Creang a ilustrat n opera sa propria experien de via, pe

29

care a povestit-o "sub form de memorial; a nvluit-o n mit i a sugrumat-o ntr-o experien fantastic, valabil pentru om n genere; i el a luptat cu spnii, cu primejdiile i nevoile, i el s-a fcut frate cu dracul, ca s treac punile vieii, iar nemurirea i-a dobndit-o din apa vie i apa moart a creaiei lui artistice". (Pompiliu Constantinescu)

Elemente folclorice preluate din basmul popularElemente folclorice preluate din basmul popular.Motivul probelor este specific nu numai basmului popular, ci i basmului cult, spnul supunndu-l pe Harap-AIb la ncercri primejdioase, cu sperana c va scpa de el: s-i aduc "sali din grdina ursului"; capul i pielea pline de nestemate ale unui cerb fabulos ori s o aduc pe fata mpratului Ro, ca s se nsoare cu ea. Ajutat de Sf.Duminic, de furnici i de albine, de prieteni i povuit permanent de calul su, Harap-Alb reuete s nving toate probele. * Cei cinci prieteni fabuloi: Ochil ("care vede toate i pe toi altfel de cum vede lumea cealalt: numai pe sine nu se vede ct e de frumoel."), Setil ("fiul Secetei, nscut n zodia raelor i mpodobit cu darul suptului"), Geril ("o dihanie de om care se perpelea pe lng foc"), Flmnzil ("foametea sac fr fund sau cine mai tie ce pricopseal a fi, de nu-I mai poate stura nici Pmntul") i Psri-Li-Lungil ("fiul sgettorului i nepotul arcaului") l ajut s nving piedicile ivite n ncercarea de a o aduce pe fiica mpratului Ro la curtea Iui Verde-Imprat. Aici sunt ntmpinai cu toate onorurile, dar fata mpratului Ro l respinge pe spn i dezvluie celor de fa taina c Harap-Alb este adevratul nepot al lui Verde-mprat. * Motivul rzbunrii malefice. Dat n vileag, spnul se repede ca un "cne turbat i reteaz capul lui Harap-Alb, dar fata l nconjoar "cu cele trei smicele de mr dulce", l stropete cu ap vie i-l nvie, acesta trezinduse ca dup un somn greu. Atunci, calul fermecat l apuc pe spn i "mi i-l azvrle n naltul cerului", de unde cade pe pmnt i moare. *Invingerea binelui. Verde-mprat i cstorete pe Harap-Alb cu fata lui Rou-mprat, iar la nunta lor au fost poftii toi prietenii care 1-au ajutat n peripeiile sale s treac probele i a fost veselie mare, "chiar i srcimea ospta i bea!" 30

* Finalul basmului este hiperbolizat, fiindc veselia a inut ani ntregi i mai ine i acum, iar "cine se duce acolo, be i mnnc, ... iar cine nu, se uit i rabd". * Formulele specifice basmului popular: -formule tipice iniiale (de nceput): "Amu cic era odat ntr-o ar un crai care avea trei feciori."; "i apoi pe vremile acele, mai toate rile erau bntuite de rzboaie grozave, drumurile pe ape i pe uscat erau puin cunoscute i foarte ncurcate, i de aceea nu se putea cltori aa de uor i fr primejdii ca n ziua de astzi. i cine apuca a se duce pe atunci ntro parte a lumii, adeseori dus rmnea pn la moarte"; -formule tipice mediane (de mijloc): "i merg ei, i merg cale lung s leajung, trecnd peste nou mri, peste nou ri i peste nou ne mari, i ntr-o trzie vreme ajung ia mprie"; "...pornete spre mprtie Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este"; -formule tipice finale: "Dup aceasta se ncepe nunta, -apoi d, Doamne, bine! Lumea de pe lume s-a strns de privea,/ Soarele i luna din ceriu rdea."; "-apoi fost-au poftii la nunt: Criasa furnicilor,/ Criasa albinelor/ i criasa znelor,/ Minunea minunilor/ Din ostrovul florilor!"; "i a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc. Cine se duce acolo bea si mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd". *Basmul cult "Povestea lui Harap-AIb" de Ion Creang are ca surs de inspiraie basmul popular, de la care autorul pstreaz motivele (cltoria, ncercarea puterii, peitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele venite n sprijinul binelui, formulele tipice i inoveaz pentru basmul cult umanizarea fantasticului (fabulosului) prin comportamentul, gestica, psihologia i limbajul personajelor.

Ion Creang - limbajul prozei narativeNaraiunea prin dialog, umorul, jovialitatea i erudiia paremiologic, oralitatea povestirii ntr-un ritm alert, toate acestea particularizeaz stilul i talentul prozatorului ilustrat n toate creaiile literare, definind arta naraiunii Iui Ion Creang. Fcnd o paralel ntre lumea basmului i ranii din Humuletii lui Creang, Harap-AIb, un fel de Ft-Frumos din basmele populare, este viteaz, rbdtor, generos, curajos, angajat cu toat convingerea n lupta mpotriva rului i mai ales este nzestrat cu arta de a-i face prieteni. El este mereu condus, sftuit i ajutat de o multitudine de simboluri ale binelui, numai astfel reuind s treac unele probe, altele fiind depite de bunii si prieteni, personaje fabuloase de

31

basm. Pe de alt parte, Harap-AIb este flcul supus iniierii n experiena vieii ctre maturizare, supus ncercrilor sorii, din care tnrul trebuie s devin apt a-i ntemeia o familie, s aib capacitatea de a conduce, de a pstra un secret i de a-i ine cuvntul dat, adic de a se putea integra n viaa colectivitii. Trecnd cu bine toate probele, flcul se nscrie n codul civilizaiei rneti, demonstrnd generozitate, buntate, inteligen, tact, discreie, capacitatea de a ntreine o familie, valorificnd tradiiile motenite de la strbuni (hainele, armele i calul tatlui su). Numele personajelor constituie o particularitate a basmului lui Creang, deoarece ele definesc trstura dominant de caracter care-i individualizeaz n mod sugestiv: "Setil" poate fi beivul satului; "Flmnzil" - ranul lacom i mncu; "Ochil" -cel care vede tot peste gardurile oamenilor, oricum s-ar ascunde acetia de ochii lumii ("care vede toate i pe toi altfel de cum vede lumea cealalt, numai pe sine nu se vede ct e de frumuel"); "Geril" care umbl i vara nfofolit i se vait de frig etc. Dar orice trstur, fie ea i defect, ce domin omul de rnd poate deveni la un moment dat benefic, "tot omul are un dar i un amar, i unde prisosete darul, nu se mai bag n sam amarul". Spnul este simbolul rului, viclean, nfricotor, agresiv i violent, avnd ca principiu de via ideea c "cea mai mare parte a oamenilor sunt dobitoace care trebuiesc inute n fru". Prin ntregul su comportament, spnul ilustreaz proverbul "S te fereasc D-zeu cnd se face iganul fecior de mprat", c devine arogant, dictatorial, deoarece "frica pzete bostnria" sau "cnd vezi c ma face marazuri, s-o strngi de coad pn mnnc mere pduree". El simbolizeaz pe omul ajuns bogat prin vicleug i prin minciuni, care dispreuiete munca, pe care nu-1 respect nimeni n satul lui, dei toi i tiu de fric. Dar cnd vine momentul dezvluirilor, oamenii sunt necrutori, mai ales prietenii celui persecutat n mod deosebit, ca n basm, unde calul este cel care-l pedepsete pe spn. "Geniul humuletean este aceast capacitate extraordinar de a-i lua n serios eroii, de a le retri aventurile, de a pune cu voluptate n fiecare propriile lui aspiraii nerostite, slbiciuni, vicii, tulburri i uimiri, adic de a crea via. (...) Singurele personaje negative din opera lui sunt acelea care contrazic natura, ca, de exemplu, omul spn i omul ro." (Nicolae Manolescu). Arta naraiunii se contureaz cu totul aparte n proza lui Ion Creang prin ritmul rapid al povestirii, fr digresiuni sau descrieri suplimentare, prin dialogul dramatizat, prin umorul debordant realizat cu jovialitate, prin oralitatea stilului, dat mai ales de erudiia sa paremiologic.

Oralitatea stilului lui Ion Creang

32

Oralitatea stilului lui Ion Creang este dat de impresia de spunere a ntmplrilor n faa unui public, a unui auditoriu care ascult i nu pentru cititori. Modaliti de realizare a oralitii stilului: dialogul: "- Parc v-a ieit un sfnt din gur, Luminate mprate, zise atunci Flmnzil. [...]- Ia lsai, mi, zise Ochil, clipocind mereu din gene."; "Atunci spnul zice ngmfat: - Ei, moule, ce mai zici? - Ce s zic, nepoate! Ia, cnd a avea eu o slug ca aceasta, nu i-a trece pe dinainte. - D-apoi de ce mi 1-a dat tata de acas? Numai de vrednicia Iui -zise spnul cci altfel nu-1 mai luam dup mine ca s-mi ncurce zilele."; folosirea dativului etic: "i odat mi i-1 nfac cu dinii de cap, zboar cu dnsul n naltul ceriului i apoi, dndu-i drumul de-acolo, se face spnul pn jos praf i pulbere."; exclamaii, interogaii, interjecii: "i odat mi -o nfac ei, unul de o mn i altul de cealalt, i hai, hai!... hai, hai! n zori de ziu ajung la palat" "- Mi, Psril, iact-o-i, ia!" "Ei, apoi? Las-te n sama lor, dac vrei s rmi fr cap"; expresii onomatopeice, "i cnd s pun mna pe dnsa. zbrr!...pe vrful unui munte i se ascunde dup o stnc (...) i cnd s pun mna pe dnsa, zbrr!... i de acolo i se duce de se ascunde tocmai dup lun"; "-odat pornesc ei, teleap-teleap-teleap, i cum ajung n dreptul uii, se opresc puin." imprecaii, apostrofe: "Numai de nu i-ar muri muli nainte; s triasc trei zile cu cea de alaltieri."; "Na! aa trebuie s peasc cine calcjurmntul!"; adresare direct: "Ce-mi pas mie? Eu sunt dator s spun povestea i v rog s ascultai"; diminutive: "i dac-i putea scoate la capt trebuoara asta, atunci oi mai vedea eu..."; "M, feioara mpratului ne-a tras butucul (...) s-a prefcut n psric, a zburat ca sgeata pe lng ceilali"; formule specifice oralitii: "toate ca toate","vorba ceea", "de voie de nevoie", "vorba unei babe"; "vorba cntecului"; "Vorba ceea: D-mi, doamne, ce n-am avut,/ S m mier ce m-a gsit";

33

proverbe i zictori: "Capul de-ar fi sntos, c belele curg grl"; "Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale"; "Nu-i dup cum gndete omul, ci-i dup cum vrea Domnul"; "frica pzete bostnria"; "omul sfinete locul"; "S nu dea Dumnezeu omului, ct poate el suferi". versuri populare sau fraze ritmate: "Poate c acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, vr primare cu Chioril, nepot de sor lui Pndil, din sat de la Chitil, peste drum de Nimeril, ori din trg de la S-l-cai, megie cu Cutai i de urm nu-i mai dai.", "La plcinte,/ nainte/ i la rzboi/ napoi."; "Voinic tnr, cal btrn,/ Greu se-ngduie la drum!". cuvinte i expresii populare, regionalisme: "m-ai bgat n toate grozile morii" (m-ai ngrozit -n.n); "n-ai cuibnui" (nai pe cine da vina ~n.n); "o lua n porneal" (se ducea la pscut - n.n); "a mna porcii la jir" (a sfori - n.n); "hatrul" (plcerea - n.n.); "a se chiurchiului" (a se chercheli, a se amei - n.n.); "farmazoan" (vrjitoare, ireat - n.n.); "arzuliu" (fierbinte - n.n.); "teleag" (partea de dinainte a plugului - n.n.);

Umorul n proza lui CreangUmorul n proza lui Creang este dat de starea permanent de bun dispoziie a autorului, de jovialitatea, verva i plcerea lui de a povesti pentru a strni veselia "asculttorilor". Absena satirei deosebete, in principal, umorul lui Creang de comicul lui Caragiale, povestitorul avnd o atitudine de nelegere fa de pcatele omeneti, ba chiar fcnd haz de necaz cu optimism i vitalitate, creznd ntr-o atare ndreptare a defectelor umane ("Rzi tu, rzi, Harap Alb (...) dar unde mergi, fr de mine n-ai s poi face nimica"). Modaliti de realizarea umorului: exprimarea pozna, mucalit, ntr-o iretenie a frazei la care este imposibil s nu te amuzi: "i nlimei voastre gnd bun i mn slobod, ca s ne dai ct se poate mai mult mncare i buturic, zise Setil, cruia i lsa gura ap; c din mncare i butur las dac ne-a ntrece cineva; numai la treab nu ne prea punem cu toi nebunii"; "a ruga pe luminarea sa, c dac are de gnd a ne ospta, dup cum s-a hotrt, apoi s ne ndeseasc mai mult cu udeala, pentru c acolo st toat puterea i ndrzneala"; "Doar unu-i mpratul Ro, vestit prin meleagurile aceste pentru buntatea lui cea nepomenit i milostivirea lui cea neauzit."; combinaii neateptate de cuvinte: "Tare-mi eti drag!... Te-a vr n sn, dar nu ncapi de urechi..."; "Dar amarnic mai eti la via; cnd te mnii, faci snge-n balig"; "Ia s-i faci chica topor, spinarea dob i

34

pntecele cobz"; caracterizri pitoreti cu ajutorul cuvintelor familiale: fata mpratului Ro este "o zgtie de fat", "un drac, bucic rupt din tatsu din cap pn n picioare, ba nc i mai i"; "care de care mai chipos i mai mbrcat, de se riau aele i curgeau oghelele dup dnii"; vorbe de duh: "Vorba ceea: d-i cu cinstea, s piar ruinea"; autopersiflarea: "Crai, criese i-mprai,/ Oameni n sam bgai,/ un pcat de povestariu,/ Fr bani n buzunariu." ironia: "Se vede lucru, c nici tu nu eti de mprat, nici mpria pentru tine; i dect s ncurci numai aa lumea, mai bine s ezi deoparte cum zici, cci mila domnului: lac de-ar fi, broate sunt destule"; "Ei, dragul tatei, aa-i c s-a mplinit vorba ceea: apr-m de gini, c de cini nu m tem."; caracterele personajelor: mpratul Ro are "inim hain, nu se mai satur de a vrsa snge omenesc"; fata lui este "o farmazoan cumplit"; mpratul Verde este blnd, vesel i petrecre, "prea intri n voia supuilor"; poreclele personajelor: Psril, Buzil; situaiile i ntmplrile n care sunt pui eroii: apariia ciudatelor personaje n faa mpratului Ro, care ncercau s se poarte elegant i protocolar, strnete nedumerirea acestuia: "mpratul i-a fost de-a mirarea, vznd c nite golani au asemenea ndrzneal, de vin cu neruinare s-i cear fata, fie din partea oricui ar fi."; diminutive cu valoare augmentativ: "buturic" pentru cele "12 bui pline cu vin din cel hrnit (vin tare -n.n.) [...] buturic mai este ce este" , "buzioare" pentru "nite buzoaie groase i dblzate" (lli, atrnnd n jos - n.n.): "Atunci Geril sufl de trei ori cu buzioarele sale cele iscusite...";

Diferente intre basmul cult si cel popular

Elemente prin care basmul lui Creang se difereniaz de cel popular: a). avnd un autor cunoscut, basmul lui Ion Creang nu mai intrunete caracterul anonim al operei populare b). este transmis pe cale scris, nemaiavnd un caracter oral c). deosebiri la nivel structural:

35

basmul respect tipul narativ al celor populare stabilit de Tzvetan Todorov (situaie iniiala, de echilibru, dezechilibru, cltoria ctre refacerea echilibrului, final fericit), dar intrerupe ritmul alert al desfurrii aciunii prin pasaje descriptive ilustrative pentru arta narativ a autorului cult (v. portretul celor cinci donatori, dialogul din casuta de arama( basmul lui Creang conine formule specifice basmului, dar acestea nu mai au aceai expresivitate i culoare ca cele din basmele populare, datorit faptului c basmul e transmis pe cale scris i nu oral. Ex: formula de nceput: Amu, cic era odat.. [Adv. cic preia rolul parafrazelor de tipul pe cnd se faceau ouale de gheaa, pe cnd fcea plopul pere i rchita micunele] d). la nivelul personajelor, diferena esential ntre basmul popular si cel cult const in faptul c opoziiile de tipul real/supranatural, pozitiv/negativ, nu se mai aplic in textul lui Creang. Personajele sale i evideniaz complexitateaevitnd ncadrarea ntr-o schem previzibil, iar meritul esential al lui Creang este de a fi permis cititorului accesul la psihologia personajelor: personajul principal.: Harap-Alb nu mai e modelul de frumusee fizic i moral din basmele populare, ci parcurge o cltorie iniiatic ce i confer acest statut la sfritul basmului =>basmul se poate citi ca un bildungsroman. Harap-Alb nu este un personaj plat, ci evolueaza pe parcursul operei, iar la sfarsitul basmului el intruneste calitati umane, nu din sfera exceptioanlului: generozitate, curaj, disocierea aparentei de esenta, cunoasterea si acceptarea propriilor limite, spiritual de lider, capacitatea de a media conflicte, toleranta, barbatia. alte personaje sunt considerate iniiatorii mezinului: Btrna/Sf. Duminec, calul, dar mai ales Spnul, cel mai important dintre iniiatori prin duritatea probelor la care-l supune. C Spnul e principal iniiator o dovedete faptul c in final l elibereaz pe Harap-Alb de jurmntul de la fntn prin tierea capului cltoria personajului nu e una de confirmare a calitailor, ca in basmele populare, ci este un traseu pe parcursul cruia personajul e pus in relaie cu anumite suprapersonaje: podul, fntna auxiile personajului nu sunt ncadrabili in categoria fantasticului specific basmului popular deoarece ei sunt n primul rnd oameni care au o trstur exagerat prin caricaturizare: sunt fore primordiale ce reprezint fantasticul umanizat (antropomorfizat) Un tip de personaj care apare in basmele culte e personajul mobil: fata Impratului Ro, la nceput personaj negativ, ulterior personaj pozitiv ce se umanizeaz prin dragostea pentru Harap-Alb e). Un ultim nivel la care se pot stabili deosebiri este cel stilistic, intenionalitatea artistic a lui Creang manifestndu-se prin procedee de realizare a oralitaii si umorului. Oralitatea: calitate a unui text de a fi scris ca i cum ar fi spus, dnd

36

senzaia de spontaneitate, autenticitate. Se realizeaz prin: proverbe i zictori, regionalisme i arhaisme, adresri directe ctre cititor, vocative, interjecii, onomatopee, verbe i pronume la pers. a II-a, interogaii i exclamaii retorice, autoadresri, etc. Umorul: categorie estetic ce nu trebuie confundat cu comicul, intruct atitudinea naratorului nu e satiric ci condescendent. Se realizeaz prin: portretele i poreclele celor 5, formule rimate, exprimare mucalit, ironic

Paralela intre Harap-Alb si Tinerete fara batranete si viata fara de moartefara batranete si viata fara de moarte, basm cult scris de Petre Ispirescu, este incarcat de semnificatii, implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca; conceptia despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si limitele fericirii. Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica, cu personaje fabuloase, grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul), "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. Aici spre deosebire de Povestea lui Harap Alb scris de Ion Creanga, este vorba desre un imparat si o imparateasa amandoi tineri si frumosi, care insa nu puteau avea copii. In basmul lui Ion Creanga erau doi mari imparati frati, si fiecare avea cate 3 copii numai ca imparatul verde avea 3 fete iar craiul avea 3 feciori. In ambele situatii imparatii nu au pe cine sa lase mostenitor si fiecare apeleaza la ajtutor. Imparatul verde trimite o scrisoare fratelui sau prin care-i cere acestuia pe unul dintre fii sa-l lase stapan peste imparatia sa. Imparateasa si imparatul din tinerete fara batranete si viata fara de moarte apeleaza la un unchias care le ofera un leac capabil sa le rzolve problema. Cu ajutorul acestuia reuseste sa aduca pe lume ''un Fat-Frumos" dragastos, dar, spune batranul, "parte n-o sa aveti de el".Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". La implinirea varstei de 15 ani, nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. Imparatul, neputincios, este obligat sa refuze. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea "pana va gasi fagaduinta pentru care s-a nascut". Dorinta, imposibil de implinit intr-o lume obisnuita, se transforma intr-o cautare a unui ideal superior, a nemuririi. La fel ca in Povestea lui Harap Alb feciorul se duce la tata sa-i ceara ceva. Diferenta este ca acesta cerea ceva ce i se fagaduise la nastere si ii apartinea. Ceva ce nu i sa putut oferi iar fiul de crai cerea permisiunea de a incerca ceea ce fratii lui mai mari nu au fost in stare sa rezolve. 37Tinerete

O mare asemanare dintre cele doua basme este calul fermecat care ii ajuta pe eroii principali. In ambele situatii calul este la inceput amarat dupa care se transforma intr-un cal fermecat. Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab", dar si el nazdravan, care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. Dupa ce respecta sfatul calului, si curata hainele si armele tatalui sau, calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru aripi". In povetea lui Harap Alb, mezinul este ajutat deasemenea de cal dar mai apare o pesroana importanta in evolutia acestuia, Sfanta Duminica fara de care nu ar fi putut trece peste probele la care a fost supus. Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie, ce ii va supune la numeroase probe de viata, cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei, lupta cu Scorpia, sora cu Gheonoaia, ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul"..A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". "Cu dansele nu e chip de a te bate", dar ajutati si de "doamna palatului", cei doi razbesc din nou. Deasemenea Harap Alb este si el supus anumitor probe. Pacalit fiind de span, isi inverseaza locurile devenind sluga acestuia, dupa care ajung impreuna la curtea imparatului verde. Aici este supus primei