TEMA PROECTULUI

Pornirea si inversarea sensului de rotatiela un motor asincron trifazat

Cuprins

Argument

1. Pornirea si inversarea sensului de rotaţie la un motor asincron trifazat

2. Maşina asincronă

3. Contactoare cu relee

4. Siguranţele fuzibile

5. Buton de comandă

6. NORME DE PROTECTIA MUNCII

Bibliografie

Anexe

2

Argument

Descoperirea şi studierea legilor şi teoremelor electromagnetismului în urmă

cu un secol şi jumătate au deschis o eră noua a civilizaţiei.

Mecanizarea proceselor de producţie a constituit o etapă esenţială în

dezvoltarea tehnică a proceselor respective şi a condus la uriaşe creşteri ale

productivităţii muncii. Datorită mecanizării s-a redus considerabil efortul fizic depus

de om în cazul proceselor de producţie, întrucât maşinile motoare asigură

transformarea diferitelor forme de energie din natură în alte forme de energie direct

utilizabile pentru acţionarea maşinilor, uneltelor care execută operaţiile de prelucrare a

materialelor prime şi a semifabricatelor.

După etapa mecanizării, omul îndeplineşte în principal funcţia de conducere

a proceselor tehnologice de producţie. Operaţiile de conducere necesită un efort fizic

neglijabil, in schimb necesită un efort intelectual important. Pe de altă parte unele

procese tehnice se desfăşoară rapid, încât viteza de reacţie a unui operator uman este

insuficientă pentru a transmite o comandă necesară în timp util.

Se constată astfel că la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de

producţie devine necesar ca o parte din funcţiile de conducere să fie transferate unor

echipamente şi aparate destinate special acestui scop, reprezentând echipamente şi

aparate de automatizare. Omul rămâne însă cu supravegherea generală a funcţionării

instalaţiilor automatizate şi cu adoptarea deciziilor şi soluţiilor de perfecţionare şi

optimizare.

Prin automatizarea proceselor de producţie se urmăreşte asigurarea tuturor

condiţiilor de desfăşurare a acestora fără intervenţia operatorului uman. Această etapă

presupune crearea acelor mijloace tehnice capabile să asigure evoluţia proceselor într-

un sens prestabilit, asigurându-se producţia de bunuri materiale la parametri doriţi.

Etapa automatizării presupune existenţa proceselor de producţie astfel

concepute încât să permită implementarea mijloacelor de automatizare, capabile să

3

intervină într-un sens dorit asupra proceselor asigurând condiţiile de evoluţie a

acestora în deplină concordanţă cu cerinţele optime.

Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională

în cadrul liceului, consider că se încadrează în contextul celor exprimate mai sus.

Doresc să fac dovada cunoştinţelor dobandite în cadrul disciplinelor de

învăţământ: ,,Bazele automatizării’’ ,,Electronică analogică’’ ,,Electronică digitală’’.

Lucrarea cuprinde capitole conform tematicii primite. Pentru realizarea ei am

studiat materialul biografic indicat precum şi alte lucrări ştiinţifice cum ar fi: cărţi şi

reviste de specialitate, STAS-ul.

În acest fel am corelat cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul

şcolii cu cele întâlnite în documentaţia tehnică de specialitate parcursă în perioada de

elaborare a lucrării de diplomă.

4

1. Pornirea si inversarea sensului de rotaţie la un motor

asincron trifazat

Elementele principale ale schemei (fig.2.4):

- motor de current alternative trifazat-asincron-m;

- contactor 1C, 2C pentru pornirea si inversarea sensului de rotaţie;

- aparate de protecţie - sigurantele fuzibile e1,e2,e3,e5 - releu termic e4;

- aparate de comandă - buton de oprire si pornie Bp1, Bp2, Bo.

5

Pornirea motorului se realizează prin apăsarea butonului de pornire Bp1 din

circuitul 3, moment în care bobina contactorului 1C este sub tensiune şi va închide toate

contactele normal deschise atât principale - din circuitul 1, cât şi secundar 4) şi va

deschide toate contactele normal închise din circuitul 5.

- anclanţarea 1C care:

- prin c.a.n.d.(contact auxiliar normal deschis - circ.4) se autoreţine;

- prin C.P.(contactul principal) porneşte motorul “m”, într-un sens;

- declansază 1C din circuitul 5 asigurând protecţia motorului în cazul unei

încercări de apasare accidentală a butonului Bp2 din circuitul 5.

Contactul 1C alimentează motorul cu succesiuneanormala a fazelor R,S,T.

Daca dorim să pornim motorul în sensul succesiunii fazelor T,S,R, atunci vom

apasa pe butonul Bp2 din circuitul 5 când:

- anclaşează 2C care:

- prin c.a.n.d.(contactul auxiliar normal deschis-circ.6) se autoreţine

- prin C.P.(contactu principal-circ,2) porneşte motorul “m”, în celalălt sens;

- declanşază 2C din circuitul 3 asigurând protecţia motorului în cazul unei

încercari de apăsare accidentala a butonului Bp1 din circuitul 3.

Oprirea motorului este posibilă prin apăsarea butonului B0 din circuitul 3 când:

- bobinele contactoarelor1C si 2C nu vor fi alimentate.

2. Maşina asincronă

Maşina asincronă, numită si transformator generalizat, este o masina electrica

rotativa de curent alternativ care, la frecvenţa dată a reţelei, functionează cu o turaţie

variabilă cu sarcina.

Denumirea de asincronă provine de la faptul că viteza rotorului diferă de viteza

câmpului magnetic inductor creat de stator:altfel, cuplul motor la arborele maşinii nu

poate exista, căci dacă vitezele ar fie egale, ar însemna ca între cele doua armături viteza

relativă ar fi nulă, deci nu ar exista condiţii pentru fenomenul de inducţie prin mişcare.

6

Ca şi celelalte maşini electrice rotative, maşina asincronă are un circuit magnetic

compus din două părţi:

- o parte fixă (stator) pe care poate să fie înfăşurare trifazata alimentata cu current

alternative. Cele trei bobine ale înfăşurări statorice trifazate sunt repartizate în crestături

astfel încât între ele să existe un decalaj spaţial de 120 de grade. In aceste condiţii, fiecare

bobină generează un câmp radial, iar cele trei cânpuri elementare au ca rezultantă un

câmp constant ca valoare care se roteşte cu viteze constanta (w=2pi f) (frecvenţa tensiunii

de alimentare a bobinelor).se obţine, deci un câmp învârtitor pe cale mecanică (prin

mijloace statice).

- parte mobilă (rotorul) care are şi ia o înfăşurare; cea mai simplă este alcătuita din două

inele conducatoare unite prin bare drepte de asemenea conductoare: inelele şi barele

formeaza o “colivie de veverită” (cazul maşinilor cu rotor în scurtcircuit). Infăşurarea în

colivie are tot atâtea faze câte bare are colivia:deci, masina asincronă modifică numărul

de faze al energiei primite (trifazată, de unde o primă justificare a denumiri de

transformator generalizat).

7

Pe rotor însa se poate plasa şi o înfăşurare repartizată, trifazată (cazul maşinilor

cu inele sau cu rotor bobinat) similară celei statorice: capetele bobinelor rotorice

(conectate în stea) sunt conectate la trei inele conductoare pe care alunecă trei perii

legate la cutia de borne.

Ambele miezuri magnetice, funcţionând în campuri magnetice variabile, se

realizează lamelar, din tole de otel electrotehnic (fig.4.2.).

Ele poate fi compacte sau cu canale de ventilaţie (radiale sau axiale) necesare

pentru a asigura răcirea corespunzatoare în timpul funcţionării.

Infasurarea polarizata (in scurt circuit)se realizeaza, de obicei, din aluminiu prin

turnare), cupru, alamă. Colivia poate fi simplă (la puteri mici) sau dubla (la puteri mari)

realizată din doua rânduri de bare: cele de la exterior, din alamă (cu rezistenţă electrică

mare pentru a limita curentul la pornire) şi cele din interior, din cupru (cu rezistenţă

electrică mică pentru funcţionare de durată).

Curentul alternativ nu se distribuie uniform în sectiunea unui conductor plasat

într-o crestătură din material magnetic: neuniformitatea este cu atât mai puternică, cu cât

frecvenţa curentului este mai mare. Densitatea de curent este mica la baza crestăturii şi

din ce în ce mai mare spre periferia circuitului magnetic. La colivia dublă, barele

exterioare au rezistenţă electrică marită pentru ai limita curentul la pornire care se

distribuie preponderent prin acesta. Repartiţia neuniformă este accentuată la pornire,

deoarece rotorul având viteză mică, curenţii induşi au frecvenţă mare.

Infăşurările rotorice trifazate (ca şi cea statorica) se realizează din cupru izolat cu

email, bumbac, fibră de sticlă etc.

8

In afarăăa elementelor magnetice şi electrice enumerate, maşina asincronă conţine

şi elemente mecanice: o carcasă care sustine parţile fixe, arbore, palierele pentru

susţinerea si ghidarea rotorului, ventilatorului etc.

Se consideră o maşină asincronă trifazată (cazul cel mai des întâlnit în practica)

care funcţionează în regim de motor.

Se presupune deci că înfăşurarea statorică are m1=3 faze statice (cu axele

decalate cu (2π /3) radiani şi cu acelaşi număr de spire), repartizate sinusoidal.

Prin alimentarea acestuia cu un sintem sinusoidal simetric de tensiuni cu

frecvenţa f1, în maşina va lua naştere un câmp magnetic învartitor de turaţie (n1= f1/p)

(rot / min ).

Dacă rotorul este în repaus, acest câmp va induce în fazele înfăşurării rotorice,

comform legi inducţiei electromagnetice, tensiuni electromotoare.

În cazul îin care înfăşurarea rotorică este scurtcircuitată sau se racordează pe o

impedeanţă trifazată simetrică, aceste tensiuni electromotoare vor determina apariţia

unor curenţi induşi. Prin interacţiunea câmpului magnetic statoric cu aceşti curenţi induşi

vor lua naştere forţe electromagnetice care se vor exercita asupra fiecărui conductor

rotoric.

Acestor forţe le corespunde un cuplu obţinut prin însumarea tuturor cuplurilor

determinate de forţele ce acţionează asupra conductoarelor rotorice, care determină

punerea în mişcare a rotorului, cu turaţia n, în sensul câmpului învârtitor statoric.

Pentru a carecteriza diferenţa între n1 si n a fost introdusă notiunea de alunecare:

s=n1 – n/n1.

Prin urmare, turaţia rotorului se paote scrie sub forma:

n=n1(1- s)

Cu ajutorul relaţiei se poate scrie releţia de calcul a turaţiei câmpului învârtitor

statoric fata de rotor, n2.

n2=n1- n=s n1.

Această deplasare relativă a câmpului învârtitor statoric faţă de rotor determină

frecvenţa t.e.m. induse în circuitul rotoric, f2:

n2=f2/p rezultă: f2=p* n2=p*s*n1=s*f1

p - fiind numărul de perechi de poli ai maşini.

9

De aici rezultă ca maşina asincronă modifică şi frecvenţa energiei primite şi, deci,

o a doua justificare a denumirii ce i s-a dat, de transformator generalizat.

Maşina asincronă poate functiona în 3 regimuri:

-regim de motor;

-regim de generator;

-regim de frână electromagnetică.

Regim de motor maşina absoarbe puterea alectrică din reţea, pe la bornele

înfăşurării statorice, şi furnizează, la arbore, puterea mecanică. Acesta este cel mai

utilizat regim de funcţionare a maşinii asincrone.

Turaţia rotorului, în acest caz, este mai mică decât turaţia sincronică (n<n1).

Dacă însă masina este antrenată, cu ajutorul unui motor auxiliar, în sensul de

miscare, cu o turaţie (n>n1),ţse schimbă sensul de deplasare a rotorului faţa de câmpul

inductor statoric. Prin urmare se va schimba şi sensul tensiunii electromotoare induse,

respectiv al curentului indus, implicit, al cuplului.

În această situaţie maşina primeşte putere mecanică pe la arbore (de la motorul

auxiliar) şi cedează putere electric pe la bornele înfăşurări statorice. Spunem că maşina

functionează în regin de generator.

În cazul regimului de frână electromagnetică, maşina este antrenată, din exterior,

în sens contrar câmpului statoric (n<0).

Ea primeşte astfel putere mecanică pe la arbore, putere pe la bornele înfăşurării

statorice, întreaga putere rezultată, după acoperirea pierderilor, fiind disipată pe

înfăşurări, determinând astfel încălzirea acestora.

Concluzionând cele spuse anterior, putem acum să stabilim urmatoarele domenii

de valori ale turaţiei şi alunecării corespunzatoare celor trei regimuri de functionare:

- pentru regim de motor (n>n1 rez. 0<s<1);

- pentru regim de generator (n>n1 rez. s<0);

- pentru regim de frână (n<0 rez. s>1).

10

3. Contactoare cu relee

În funcşionarea motoarelor electrice apar frecvent situaţii în care motorul

este supra încarcat se mentine, poate provoca arderea motorului prin depăşirea

temperaturilor admise în bobinaj.

Astfel de supra încălziri periculoase pot fi provocate de:

- supra încarcarea mecanică a agregatului antrenat de electromotor;

- blocarea mecanică a rotorului;

- tensiunea de alimentare sub cea nominala;

- întreruperea unei faze;

- frecvenţa prea mare de conectare.

Pentru a se rezolva cât mai multe condiţii atât comanda cât şi protecţia motorului

electric, se obişnuieşte să se asocieze în acelaşi ansamblu (fig.3.4)

- un contactor;

- trei relee elecromagnetice (câte unul pe fază);

- doua sau trei relee termice,

Fiecare dintre acestea preluând o anumita funcţie.

11

- Contactorul îndeplineşte funcţia de aparat de manevra, închizând sau deschizând

circuitul principal, la comanda voită a unui operator. Când în instalaţia protejată se

produce ceva anormal, deschiderea sa poate fi provocată şi în mod automat, de un releu.

- Releele termice asigură protecţia instalaţiei împotriva suprasarcinilor,

comandând deschiderea contactorului când curentul depaşeşte valoarea normală un timp

îndelungat. Se obtine, în felul acesta, un ansamblu cu care se poate realiza atât operaţiile

de manevră, cât şi de protecţie a instalaţiei.

În practica, atât contactorul, cât şi releu termic se pot găsi ca si unităţi distincte.

Pentru a se realiza montejul corespunzator se înseriaza aparate conform schemei

din figura 3.4. Această posibilitate de separare spaţiala a contactorului de blocul său de

relee este avantajos prin faptul că, în anumite scheme de acţionari (fig.3.5.) un singur

grup de relee protejeză un circuit deservit de mai multe contactoare.

Relee termice au rol de a deschide un contact îndata ce a atis o anumita

temperetură.

Releele termice sunt folosite pentru a semnaliza sau a scoare din funcţie o

anumită parte a unei instalaţii la care temperetura a crescut peste o anumita limită,

stabilită iniţial.

De obicei protecţia motoarelor termice împotriva supras-sarcinilor este asigurată

prin relee termice, iar protecţia împotriva scurtcircuitelor prin relee electromagnetice.

12

Folosirea releelor termice si electromagnetice pentru întreruperea circuitului

urmareşte limitarea efectelor dăunătoare ale curentului mărit, creat în urma unui defect, a

unei suprasarcini sau a unui scurtcircuit.

Releele termice nu acţionează imediat ce valoare acestuia creste, ci dupa o

anumită perioadă de timp care este invers proportională cu curentul; cu cât valoarea

acestuia este mai mare, cu atât intervalul de timp este mai mic.

Releele termice se grupează în blocuri, cuprinzând atâtea relee câte circuite

trebuie protejate.

În afara de releele propriu-zise, blocurile de relee cuprind câte un mecanism prin

intermediul căruia releele provoaca deschiderea unui contact electric.

Reglajele protecţei la releul termic se face în limita: IRT=(0,6-1)Ir.

4. Siguranţele fuzibile

Siguranţele fuzibile sunt aparate de protectie împotiva scurtcircuitelor care

întrerup circuitul protejat prin topirea unui fuzibil (fir de bandă subtire, cu sectiunea

corelată cu curentul de întrerupt şi cu timpul în care trebuie să se topească).

Siguranţele fuzibile obişnuite folosite foarte mult în instalaţiile electrice sunt

aparate de protecţie cele mai simple şi în general cele mai eficace.

Sigurantele fuzibile sunt alcătuite din trei parţi distincte: soclu capacul si patronul

fuzibil propriu-zis.

Din punct de vedere constructive, siguranţele pot fi: auto, normale cu filet si cu

furci, mignon.

Sigurantele cu filet sunt construite în doua variante: cu legatură spate LS şi cu

legatură faţă LF (FIG.2.4).

13

La montarea siguranţelor LS succesiunea corectă a elementelor pe piciorul unui

soclu este: şaiba; inel de siguranţă; piuliţă Am-şaibă alamă-conductor-şaibă plată-inel de

siguranţă-piuliţă.

La montare trebuie avut în vedere ca firul conductorului să aibă ochi în jurul

bornei, sau în cazul secţiunilor mari, papuc. Trebuie avută o grijă deosebită ca strângerea

conductoarelor la bornele de legatură să se facă bine, pentru a evita o supraîncălzire a

bornelor şi prin aceasta şi influenţarea caracteristicii de fuziune a patronului fuzibil.

Capacul filetat al siguranţei trebuie să fie bine înşurubat pentru a asigura forta de

apăsare cerută de contact.

O siguranţă fuzibilă corect dimensionată şi montată efectuează o protectie sigură

şi ieftină împotriva scurtcircuitelor.

Siguranţele fuzibile cu mare putere de rupere se vor monta în plan vertical.

introducerea şi scoaterea siguranţei din furcii se face cu ajutorul unui mâner izolat

care asigură manipularea fără pericol de electrocutare.

Contactorul este un aparat de comutaţie cu o singura poziţie stabile, capabil să

stabilească, să suporte şi să interpună curenţi în condiţii normale de exploatere, inclusiv

curent de suprasarcină.

Contactoarele sunt cele mai raspândite aparate din instalaţiile de comandă şi

automatizare. Practic, pentru conectarea şi deconectarea fiecărui motor electric, la fel ca

pentru alte receptoare, cum sunt rezistentele, condensatoarele, instalaţii de iluminat

cuptoare etc., se folosesc contactoare, deoarece ele permit închiderea şi deschidera

circuitelor.

14

Releele intermediare sunt aparate de conectare foarte asemănătoare

contactoarelor, atât ca solutie, cât şi ca principiu de funcţionare. dar sunt dimensionaţi

pentru curenti nominali mici (2-10 A)

Sunt formate dintr-un electromagnet, asemanator celor folosite la contactoare şi 6-

10 perechi de contacte acţionate de armatura mobilă a electromagnetului.

Contactele pot fi madificate, dupa nevoi de exploatare, în contacte normal-închise

sau contacte normal-deschise.

Releele maximale şi minimale se utilizează pentru proecţia instalaţilor electrice,

acţionând când mărimea controlată depăşeşte o valoare maximă, respectiv scade sub

valoarea minimă.

5. Buton de comandă

Aceste aparate servesc la echiparea instalaţiilor de automatizare cu comandă

secvenţială.

Aparatele se construiesc într-o mare varietate de tipodimensiuni. Ele sunt

prevăzute a funcţiona în curent continuu, în current alternativ sau in curent continuu si

alternativ.

Se caracterizează printr-un mare număr de manevre mecanice şi electrice.

Butoanele de comandă (fig.4.5.) se utilizeaza în instalaţiile elctrice pentru

comanda aparatelor de acţionare.

15

Butoanele sunt prevazute cu unul sau mai multe grupuri de contacte ND si NI.

Bornele acestor contacte sunt marcate cu cifre: pare pentru ND şi impare pentru NI.

Butonul dublu de acţionare se utilizează pentru comanda de pornire şi oprire în

instalaţiile electrice de automatizare. În carcasă aparatului se afla un buton ND şi un

buton NI cu un pol comun care poate fi separate la nevoie de către beneficiar.

Butoanele de comandă servesc în special pentru comanda voită de la distantă a

contactoarelor, fiind folosite îndeosebi pe masini-unelte, ascensoare, masini de ridicat,

pupitre de comandă etc.

Rolul butonului de comandă este de a închide sau de a întrerupe un circuit

electric.

Butoanele de comandă sunt acţionate numai manual. In general, ele au o sigură

poziţie stabilă, la care revin îndată ce butonul nu mai este acţionat; de accea, prin

butoanele de comandă se dau numai comenzi de scurtă dutară. Există însă şi butoane cu

reţinere care se mentin în poziţia comandată (de ex. Butoanele ciuperca - de avarie).

Acelaş buton de comandă poate fi însă prevazut cu mai multe conatcte astfel încât, printr-

o sigura apăsare, să comande mai multe circuite, pe unele închizându-le şi pe altele

dezchizându-le.

Din punct de vedere ai numărului de butoane de pe placă se deosebesc:

1. butoane de comandă simple, folosite pentru închiderea şi deschiderea unui

circuit de comandă sau semnalizare.

16

2. butoane de comandă duble, folosite în deosebi pentru comanda la distanţă a

motoarelor electrice normale.

3. butoane de comandă triple, folosite în deosebi pentru comanda de la distanţă a

motoarelor cu doua sensuri de rotatie sau a agregatelor de ridicat

4. butoane de comandă multiple.

În instalaţiile electrice sunt utilizate butoane de comandă cu lămpi de semanlizare

care permit operatorului vizualizarea semanlului pentru circuitul comandat. Aceste

lampi de semnalizare, incluse în butoane de comandă, au forme constructive diferite,

ele putând cumula şi funcţii diferite: semnalizare, respectiv semanlizare si vizualizare

(fig.4.1.)

fig.4.1

17

6. NORME DE PROTECTIA MUNCII

1. Fiecare om al muncii este obligat ca, înainte de folosirea mijloacelor individuale

de protecţie, să verifice lipsa defectelor exterioare, curăţenia lor, marcarea tensiunii la

care este permisă utilizarea precum şi dacă nu s-a depăşit termenul de menţinere a

caracteristicilor electrice.

2. Amestecul acizilor se face turnând pe cel mai concentrat în cel mai diluat;

3. La exploatarea băilor cu conţinut acid se va evita contactul soluţiilor cu pielea;

4. Comenzile de pornire şi oprire a lucrărilor se vor face de către şeful de lucrare, şi

tot el va conduce probele;

5. Cablurile mobile de legătură se vor controla înainte de punerea sub tensiune;

6. Este interzisă modificarea montajelor electrice aflate sub tensiune;.

7. Se interzice atingerea legăturilor neizolate chiar dacă acestea sunt alimentate la

tensiuni joase;

În toate atelierele şi locurile de muncă în care se foloseşte energia electrică se asigură

protecţia împotriva electrocutării.

Prin electrocutare se înţelege trecerea unui curent electric prin corpul omenesc.

Tensiunea la care este supus omul la atingerea unui obiect sub tensiune este numită

tensiune de atingere.

Gravitatea electrocutării depinde de o serie de factori:

Rezistenţa electrică a corpului omenesc. Rezistenţa medie a corpului (pielea este

singurul organ izolator) este de 1000 şi poate avea valori mai mari pentru o

piele uscate sau valori mult mai mici (200 ) pentru o piele udă sau rănită;

Frecvenţa curentului electric. Curentul alternativ cu frecvenţe între 10-100Hz

este cel mai periculos. La frecvenţe de circa 500.000Hz excitaţiile nu sunt

periculoase chiar pentru intensităţi mai mari ale curentului electric;

Durata de acţiune a curentului electric. Dacă durata de acţiune a curentului

electric este mai mică de 0,01 efectul nu este periculos;

18

Calea de trecere a curentului prin corp. Cele mai periculoase situaţii sunt cele în

care curentul electric trece printr-un circuit în care intră şi inima sau locuri de

mare sensibilitate nervoasă (ceafa, tâmpla etc);

Valorile curenţilor care produc electrocutarea. Acestea se pot calcula simplu cu

legea lui Ohm: unde R este suma rezistenţelor din circuit. -valoarea limită

a curenţilor nepericuloşi sunt 10mA curent alternativ şi 50mA curent continuu.

Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc se pot grupa în:

Electroşocuri şi electrotraumatisme. Când valoarea intensităţii curentului

electric este mai mică de 1mA, nu se simte efectul şocului electric. La valori mai mari de

10mA curent alternativ se produc comoţii nervoase în membre; contracţiile muşchilor fac

ca desprinderea omului de obiectul aflat sub tensiune să se facă greu. Peste valoarea de

10mA se produce fibrilaţia inimii şi oprirea respiraţiei. Electrotraumatismele se datorează

efectului termic al curentului electric şi pot provoca orbirea, metalizarea pielii, arsuri.

Cositorirea şi lipirea se fac în locuri special amenajate şi prevăzute cu sisteme de

ventilaţie corespunzătoare.

Băile de cositor pot fi izolate termic astfel încât temperatura elementelor

exterioare să nu depăşească 35 grade Celsius

Se interzice introducerea în baia de cositor a unor piese umede; este interzisă

introducerea în bai fără să fi fost în prealabil şters şi uscat.

Locurile de muncă la care se execută operaţii de lipire vor fi prevăzute cu un

sistem de ventilaţie locală pentru absorbirea nocivităţilor din zona ciocanului de lipit.

Toate sculele electrice portabile folosite la lipire vor fi alimentate la o tensiune de sub

24V, iar în locurile periculoase din punct de vedere al electrocutării alimentarea se va

face la 12V.

Este interzisă modificarea montajelor electrice sub tensiune

Aparatele electrice şi dispozitivele auxiliare sa fie alimentate la o tensiune

corespunzătoare şi să aibă prize cu împământare.

Bibliografie

19

Mareş F., Fetecău G. Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme

de reglare automată

Manolescu , P. Masurari electrice. Vol. 1 . Masurarea electrica a marimilor

electrice , Editura Tehnica , 1966

Barbulescu , D. Masurari electrice , partea I . Aparate electrice si electronice de

masurat , Lito I. P. Iasi 1975.

Ponner , I. Electronica industriala , Editura Tehnica 1977

Dragomir , N. D. Stadiul actual al masurarii parametrilor semnalelor deformate.

Referat de doctorat , I.P. Iasi 1973

20

Anexe

21

Schema de pornire şi inversare a sensului de rotaţie a unui motor asincron trifazat

22

Utilizarea contactoarelor în scheme de comandăa – pornirea directă, automată a unui motor asincron trifazat

23

b – pornirea şi inversarea sensului de rotaţie a unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurt circuit

24