Politica Monetara-Curs7 Macro

Politici orientate cåtre cerere: Politica monetarå

CAPITOLUL V

POLITICI ORIENTATE CÅTRE CERERE: POLITICA MONETARÅ

Ca si poiltica fiscalå, politica monetarå actioneazå asupra cererii agregate care, modificându-se, atrage modificårile dorite si în output/venit. De¿i scopurile politicii monetare sunt, în esen¡å, acelea¿i ca ale oricårei alte politici macroeconomice, instrumentele ¿i modalitå¡ile de aplicare diferå.

¥n esen¡å, politica monetarå reprezintå exercitarea controlului Båncii Centrale asupra ofertei de bani ca un instrument de atingere a obiectivelor politice generale.

De¿i scopurile politicii monetare sunt asemånåtoare celor ale politicii fiscale, instrumentele acesteia diferå mult, ele fiind orientate spre modificarea ofertei de bani pe pia¡a monetarå.

Principalele instrumente de politicå monetarå sunt opera¡iunile pe pia¡a deschiså, dobânda de refinan¡are ¿i fondurile de rezervå. Prin intermediul acestor instrumente, Banca Centralå poate spori sau reduce oferta de bani (masa monetarå) din economie, fapt ce determinå o serie de efecte de transmisie care se soldeazå, pânå la urmå, cu cre¿terea sau scåderea cererii agregate pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor.

Ca ¿i la politicile fiscale, aceste instrumente au o eficien¡å diferitå unul fa¡å de altul, au efecte de transmisie diferite ¿i, mai mult, efectul final asupra cererii agregate diferå. Toate aceste efecte se ob¡in prin intermediul multiplicatorilor monetari, care fac legåtura între o schimbare monetarå datå ¿i schimbarea outputului/venitului, deci a unei variabile reale.

¥n aplicarea politicilor monetare, rolul principal revine Båncii Centrale ¿i strategiei acesteia. Buna aplicare a acestei strategii, precum ¿i interven¡iile Båncii Centrale la momente oportune, independen¡a ei în

191

POLITICI MACROECONOMICE.TEORIE ªI APLICAºII

raport cu alte interese economice (de exemplu, ale guvernului) sunt condi¡ii fundamentale ca politicile monetare promovate så-¿i atingå scopurile.

5.1 INSTRUMENTELE ªI SCOPURILE POLITICII MONETARE Alegerea scopurilor politicii monetare ¿i a instrumentelor cu ajutorul cårora aceste scopuri vor fi atinse depinde de viziunea guvernului ¿i a Båncii Centrale în privin¡a modului în care func¡ioneazå economia. Deoarece în diverse economii, ponderea ocupatå de guvern sau Banca Centralå în înfåptuirea politicii monetare diferå, vom numi autoritate monetarå ansamblul de institu¡ii care decid ¿i înfåptuiesc aceastå politicå. ¥n unele ¡åri, autoritatea monetarå poate fi reprezentatå doar de Banca Centralå, în altele doar de guvern, în timp ce, în majoritatea statelor, autoritatea monetarå este reprezentatå de ambele institu¡ii, înså în propor¡ii diferite.

Dupå cum am våzut în capitolul anterior, dedicat politicilor fiscale, acestea au un efect temporar asupra outputului/venitului Y, dar au un efect permanent asupra nivelului pre¡urilor P.

¥n schimb, politicile monetare afecteazå pe termen scurt (temporar) atât outputul/venitul, cât ¿i nivelul pre¡urilor dar, pe termen lung (permanent), afecteazå tot numai nivelul pre¡urilor.

Deosebirea care existå între politicile fiscale ¿i cele monetare face ca acestea din urmå så aibå o gamå mai reduså de scopuri, anumite scopuri generale ale politicilor macroeconomice neputând fi atinse numai prin utilizarea instrumentelor politicilor monetare. Så explicåm acest lucru utilizând reprezentarea graficå a modelului AD-AS din figura 5.1.

Så presupunem cå, ini¡ial, economia se aflå în punctul de echilibru A, în care outputul/venitul este la poten¡ial, Y* iar nivelul pre¡urilor de echilibru este P0. Se observå cå punctul A se aflå la intersec¡ia curbei

192


ofertei agregate pe termen lung LRAS cu curbele cererii agregate AD0 ¿i ofertei agregate pe termen scurt SRAS0.

Figura 5.1

O schimbare în cererea agregatå, determinatå de o politicå monetarå, deplaseazå curba AD cåtre dreapta, din pozi¡ia ini¡ialå AD0

într-o nouå pozi¡ie, AD1. Economia se deplaseazå ¿i ea într-un punct de echilibru temporar (pe termen scurt) B cåruia îi corespunde un output Y1

mai mare decât outputul poten¡ial Y*, dar ¿i un nivel al pre¡urilor P1 mai mare decât P0. Dupå un timp, înså, outputul va reveni la nivelul såu poten¡ial Y*, ceea ce se va face prin deplasarea curbei ofertei agregate pe termen scurt SRAS, din pozi¡ia ini¡ialå SRAS0 într-o nouå pozi¡ie SRAS1 aflatå cåtre stânga sus.

¥n urma acestei deplasåri, economia va ajunge din nou într-un punct de echilibru permanent (pe termen lung) notat cu C, cåruia îi corespunde un output/venit egal cu outputul poten¡ial Y*, dar un nivel al pre¡urilor P2 mai mare decât P1 ¿i, evident, mai mare ¿i decât P0.

193


¥n concluzie, aplicarea politicii monetare nu a determinat cre¿terea outputului/venitului, ceea ce ar fi reprezentat un efect favorabil, ci cre¿terea nivelului pre¡urilor, deci infla¡ie, care reprezintå un efect defavorabil. Din aceastå cauzå, cre¿terea outputului ¿i reducerea ratei ¿omajului nu sunt considerate obiective posibil de atins prin politici monetare.

¥n schimb, stabilizarea nivelului pre¡urilor pe termen lung ¿i, în consecin¡å, a ratei infla¡iei reprezintå scopul cel mai important al oricårei politici monetare. De exemplu, prin determinarea unei cre¿teri a cererii agregate în acela¿i ritm cu cre¿terea ofertei agregate pe termen lung, autoritatea monetarå poate så men¡inå un nivel relativ stabil al pre¡urilor în economie.

¥n figura 5.2 se aratå acest lucru, fåcându-se apel tot la reprezentarea modelului AD-AS.

Figura 5.2

La început, economia se considerå în punctul de echilibru pe termen lung A, caracterizat de un output/venit poten¡ial Y0* ¿i un nivel al pre¡urilor de echilibru P0. Prin modificarea, în timp, a mårimii ¿i

194


calitå¡ii for¡ei de muncå, a mårimii stocului de capital ¿i a nivelului tehnologiei folosite, curba ofertei agregate pe termen lung, LRAS, se deplaseazå cåtre dreapta în pozi¡ia LRAS1, cåreia îi corespunde un output/venit poten¡ial Y1* mai mare decât Y0*. Men¡inerea cererii agregate la acela¿i nivel ar determina o reducere a nivelului pre¡urilor ceea ce ar descuraja pe producåtori, care ar reduce oferta pânå când ea ar reveni la nivelul ini¡ial Y0*. Dacå se aplicå o politicå monetarå de stimulare a cererii, aceasta se deplaseazå cåtre dreapta în pozi¡ia AD1.

Oferta agregatå pe termen scurt, SRAS va fi ¿i ea influen¡atå de cre¿terea ofertei agregate pe termen lung; drept urmare, curba SRAS se va deplasa ¿i ea cåtre dreapta pânå când se ajunge la un nou punct de echilibru pe termen lung B, cåruia îi corespunde un output poten¡ial Y1* mai mare decât cel ini¡ial, dar acela¿i nivel al pre¡urilor P0.

¥n acest mod, autoritatea monetarå poate asigura atingerea scopului principal al politicilor monetare, ¿i anume men¡inerea unui nivel stabil al pre¡urilor pe termen lung.

Cu toate acestea, politicile monetare mai au ¿i un alt scop important, ¿i anume stabilizarea outputului real în jurul nivelului såu poten¡ial pe termen scurt. Cu toate cå tendin¡a pe termen lung a outputului este så creascå, deci curba LRAS se deplaseazå cåtre dreapta, anumite ¿ocuri ¿i perturba¡ii pot face ca outputul curent så oscileze în jurul outputului poten¡ial. Aceste oscila¡ii pot fi contracarate printr-o politicå monetarå care afecteazå cererea agregatå, astfel încât aceasta så compenseze fluctua¡iile outputului.

Astfel, dacå o perturba¡ie face ca outputul real så scadå sub poten¡ial, o politicå monetarå prin care se stimuleazå cererea agregatå va ac¡iona în sens contrar acestei scåderi, ducând la revenirea outputului real la nivelul såu poten¡ial. Atingerea acestor douå scopuri principale ale politicilor monetare se realizeazå prin utilizarea unor instrumente politice specifice. Autoritatea monetarå nu poate så-¿i exercite controlul direct asupra

195


outputului, nivelul pre¡urilor sau gradului de utilizare a for¡ei de muncå. Acestea sunt determinate, în principal, de cererea ¿i oferta care interac¡ioneazå pe diferitele pie¡e ale economiei na¡ionale.

Din aceastå cauzå variabilele instrumentale ale politicilor monetare sunt instrumente intermediare, cu ajutorul cårora autoritatea monetarå poate influen¡a rapid ¿i cu un anumit grad de acurate¡e comportamentul sectorului privat ¿i sectorului productiv al economiei, astfel încât så realizeze scopurile politice anterior definite.

¥n acest scop, autoritatea monetarå are la dispozi¡ie o serie de instrumente politice cu ajutorul cårora ac¡ioneazå asupra ofertei de bani. Cele mai importante instrumente ale politicii monetare sunt:

opera¡iunile pe pia¡a deschiså; dobânda de refinan¡are; ¿i fondul de rezervå.

Aceste instrumente politice afecteazå oferta de bani în general, deci au un efect foarte larg asupra tuturor sectoarelor economiei. Pe lângå aceste instrumente, autoritatea monetarå utilizeazå ¿i un numår de instrumente politice specifice, pentru a controla ¿i reglementa anumite aspecte sau procese care au loc pe pia¡a monetarå ¿i în sistemul financiar bancar. Så analizåm, în continuare, instrumentele generale ale politicii monetare.

5.1.1 Opera¡iunile pe pia¡a deschiså

Cel mai important instrument de politicå monetarå îl reprezintå opera¡iunile pe pia¡a deschiså (OPD). Prin intermediul OPD, autoritatea monetarå cumpårå ¿i vinde obliga¡iuni ¿i bonuri de tezaur guvernamentale. Prin aceasta, este afectatå baza monetarå, deci cantitatea de bani existentå pe pia¡å. De aici, prin intermediul multiplicatorului monetar, este afectatå oferta de bani.

196


Mai concret, cre¿terea ofertei de bani se face prin cumpårarea de cåtre autoritatea monetarå de obliga¡iuni ¿i bonuri de tezaur guvernamentale. Acestea sunt, ini¡ial, în posesia unor dealeri de obliga¡iuni (bånci comerciale sau institu¡ii financiare private autorizate). Prin aceste cumpåråri, lichiditå¡ile båncilor comerciale vor cre¿te, deci ele vor avea posibilitatea så acorde credite într-un volum mai mare. Pe pia¡a creditelor, curba ofertei de credite se va deplasa cåtre dreapta, ca în figura 5.3.

Se observå cå, în urma unei opera¡iuni de cumpårare pe pia¡a deschiså, volumul de credite acordate CR1 va cre¿te, în timp ce rata dobânzii la aceste credite r1 va fi mai micå decât rata dobânzii ini¡ialå r0.

Figura 5.3

Cre¿terea volumului creditelor acordate va influn¡a pozitiv nivelul activitå¡ii productive din economie. Cre¿terea produc¡iei duce ¿i la cre¿terea venitului disponibil permanent al sectorului privat (gospodåriilor), ceea ce va impulsiona cheltuielile de consum. ¥n urma

197


sporirii acestor cheltuieli, cererea agregatå cre¿te, deci ¿i oferta agregatå va fi influen¡atå în acela¿i sens.

Efectul unei opera¡iuni de vânzare pe pia¡a deschiså efectuatå de autoritatea monetarå este simetric cu cel expus anterior. Când autoritatea monetarå vinde obliga¡iuni ¿i bonuri de tezaur guvernamentale cåtre båncile comerciale ¿i alte institu¡ii financiare, baza monetarå din economie se reduce. Båncile comerciale au mai pu¡ine disponibilitå¡i, deci volumul creditelor acordate se va reduce.

Curba ofertei de credite se va deplasa cåtre stânga, exercitând o presiune crescåtoare asupra ratei dobânzii. ¥n acela¿i timp, datoritå reducerii rezervelor bancare, båncile comerciale vor trebui så restrângå ¿i mai mult împrumuturile acordate, ceea ce va face ca curba ofertei de credite så se deplaseze ¿i mai mult cåtre stânga.

Cre¿terea ratei dobânzii ¿i reducerea volumului de credite din economie duc la restrângerea activitå¡ii productive, deci la reducerea venitului disponibil permanent al gospodåriilor. Drept urmare, cheltuielile lor de consum se vor reduce, ceea ce va face ca ¿i cererea agregatå så scadå. Scåderea cererii agregate duce, în final, la reducerea ofertei agregate, deci ¿i a venitului.

Mecanismul OPD este deci destul de simplu. O cumpårare de obliga¡iuni sau bonuri de tezaur de cåtre autoritatea monetarå cre¿te baza monetarå ¿i deci spore¿te oferta de bani, în timp ce o vânzare de obliga¡iuni sau bonuri de tezaur descre¿te baza monetarå ¿i reduce oferta de bani. Mårimea cre¿terii, respectiv descre¿terii, este egalå cu varia¡ia bazei monetare înmul¡itå cu multiplicatorul monetar.

5.1.2 Dobânda de refinan¡are

Båncile comerciale, atunci când au nevoie de fonduri pe termen scurt, pot împrumuta de la alte bånci sau de la Banca Centralå. ¥n primul

198


caz, oferta de bani nu se modificå, în timp ce, în al doilea caz, baza monetarå cre¿te, deci spore¿te ¿i oferta de bani.

Rata dobânzii cu care Banca Centralå acordå aceste împrumuturi båncilor comerciale se nume¿te dobândå de refinan¡are. Aceasta este stabilitå de cåtre Banca Centralå ¿i reprezintå un instrument de politicå monetarå.

Cre¿terea nivelului ratei dobânzii de refinan¡are determinå scumpirea împrumuturilor fåcute de båncile comerciale, ele mic¿orându-¿i, în aceastå situa¡ie, cererea de bani de la Banca Centralå. Drept urmare, oferta de credite pe pia¡a creditelor se va reduce, iar rata dobânzii la aceste credite va cre¿te.

Banca Centralå utilizeazå schimbårile care au loc în dobânda de refinan¡are ca un semnal al inten¡iilor ei de a modifica politica monetarå. Ea semnaleazå o schimbare în aceastå politicå crescând sau scåzând cu o mårime importantå dobânda de refinan¡are. Aceasta înseamnå un ¿oc puternic pentru pia¡a financiarå, în particular, pentru pia¡a creditelor.

Participan¡ii la aceastå pia¡å î¿i schimbå a¿teptårile privind politica monetarå care va fi aplicatå în perioada urmåtoare, ceea ce face ca efectul instrumentului politic respectiv så fie amplificat, iar noua politicå monetarå så se soldeze cu rezultate mai certe decât în alte circumstan¡e.

Nu toate schimbårile în dobânda de refinan¡are au un astfel de efect amplificat. De fapt, cele mai multe schimbåri sunt mici ¿i reprezintå o reac¡ie la modificarea ratei dobânzii pe pia¡a financiarå. Prin aceste schimbåri, Banca Centralå aduce dobânda de refinan¡are la un nivel apropiat de acela al ratei dobânzii pentru creditele negociate pe pia¡a creditelor.

Dacå nu s-ar întâmpla acest lucru, båncile comerciale ar putea lua cu împrumut fonduri de la Banca Centralå, pe care apoi så le plaseze cu o ratå a dobânzii mult mai mare decât cea pe care o dau Båncii Centrale.

199


Acest comportament este evitat dacå Banca Centralå påstreazå dobânda de refinan¡are la acela¿i nivel cu cel al ratei dobânzii de pe pia¡a financiarå sau dacå refuzå så mai acorde fonduri båncilor care speculeazå diferen¡a dintre cele douå rate ale dobânzii.

De regulå, båncile comerciale evitå så creascå prea mult rata dobânzii la creditele acordate peste rata dobânzii de refinan¡are pentru a-¿i conserva dreptul de a ob¡ine aceste fonduri de la Banca Centralå.

5.1.3 Necesarul de fonduri de rezervå

Autoritatea monetarå sau, în unele cazuri, direct Banca Centralå decide necesarul de rezerve pe care båncile comerciale trebuie så-l de¡inå în depozite bancare. De regulå, necesarul de fonduri de rezervå se stabile¿te la un procent din capitalul social al båncilor. ¥n acest fel, båncile comerciale pot onora cererile de retragere din conturi în cazul în care ar apårea o situa¡ie de crizå.

Atunci când necesarul de rezerve se schimbå, deci se modificå procentul din capitalul social pe care båncile îl de¡in sub formå de fonduri de rezervå la Banca Centralå, se modificå ¿i oferta de bani pe pia¡a financiarå. ¥n cazul în care procentul scade, båncile comerciale au la dispozi¡ie o sumå mai mare pe care o pot da cu împrumut, deci volumul creditelor acordate cre¿te. Curba ofertei de credite se va deplasa cåtre dreapta, aceasta exercitând o presiune în jos asupra ratei dobânzii (vezi figura 5.3).

Scåderea ratei dobânzii, la rândul såu, determinå cre¿terea cererii de credite care înseamnå, mai departe, un output mai mare, deci un venit disponibil permanent mai mare pentru gospodårii. Aceasta duce la cheltuieli de consum mai mari deci la cre¿terea cererii agregate. ¥n cazul în care procentul reprezentând necesarul de fonduri de rezervå cre¿te, disponibilitå¡ile båncilor comerciale pentru acordarea de credite se reduc, fapt ce determinå, în final, scåderea cererii agregate.

200


¥n ambele cazuri, schimbårile în necesarul de fonduri de rezervå nu afecteazå mårimea bazei monetare, ele realizând efectele dorite prin schimbarea multiplicatorului monetar. Acest aspect deosebe¿te efectele aplicårii varia¡iei necesarului de rezerve de efectele celorlalte instrumente ale politicii monetare.

Atât opera¡iunile pe pia¡a deschiså, cât ¿i modificarea ratei dobânzii de refinan¡are determinå schimbarea bazei monetare, aceasta afectând pe termen scurt sau pe termen lung nivelul pre¡urilor, deci rata infla¡iei.

Modificarea necesarului de fonduri care, dupå cum am våzut, afecteazå multiplicatorul monetar, este un instrument politic cu efecte neinfla¡ioniste, baza monetarå, deci ¿i nivelul pre¡urilor, råmânând relativ stabile în condi¡iile aplicårii lui.

5.2 MULTIPLICATORII POLITICII MONETARE ªI EFECTE DE TRANSMISIE

Ca ¿i în cazul politicilor fiscale, vom utiliza un model macroeconomic pentru a introduce efectele politicilor monetare ¿i a analiza modul în care aceste efecte se transmit în economie. Introducerea banilor ca mediu de schimb permite considerarea explicitå, în cadrul modelului, a rela¡iilor care descriu pia¡a financiarå. Apari¡ia pie¡ei financiare modificå radical natura procesului de echilibru macroeconomic.

Dacå, anterior, echilibrul macroeconomic era determinat de condi¡ia ca, pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor, cererea agregatå så fie egalå cu oferta agregatå, pia¡a financiarå îndeplinind doar rolul de a finan¡a deficitul bugetar, introducerea banilor ¿i a pie¡ei monetare implicå faptul cå echilibrul macroeconomic este alcåtuit, acum, din echilibrul real (pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor) ¿i echilibrul monetar (pe pia¡a monetarå).

201


Modelul pe care îl vom utiliza, în continuare, permite introducerea politicilor monetare ¿i descrie modul în care se poate ob¡ine, în noile condi¡ii, echilibrul macroeconomic.

5.2.1 Prezentarea modelului cu pia¡å monetarå

Rela¡iile principale ale modelului macroeconomic cu pia¡å monetarå sunt urmåtoarele:

D= C+I+G (5.1) C= C0+cyYD C0>0; 0<cy<1

(5.2)

I= I0+irr ir<0 (5.3)

YD= Y+TR-T (5.4)

T= T0+tyY T00; 0ty1 (5.5)

psbr= G+TR-T (5.6)

MD= myY+mrr+m0 my>0>mr (5.7)

MD= MS (5.8)

Y= D (5.9)

202


¥n acest model, rela¡iile (5.7) ¿i (5.8) descriu func¡ionarea pie¡ei monetare. Astfel, rela¡ia (5.7) aratå cå cererea de bani MD depinde pozitiv de mårimea venitului/ outputului Y, depinde negativ de rata dobânzii, r ¿i are o componentå autonomå pozitivå m0 care reprezintå stocul de bani la popula¡ie.

Rela¡ia (5.8) reprezintå condi¡ia de echilibru pe pia¡a monetarå, adicå aceea prin care cererea de bani MD este egalå cu oferta de bani MS

care se considerå o variabilå exogenå a modelului. Prin intermediul acestei variabile, autoritatea monetarå aplicå diferite politici monetare pentru a influen¡a cererea agregatå de bunuri ¿i servicii în sensul dorit.

Modelul (5.1)-(5.9) poate fi transformat în modelul IS-LM corespunzåtor, în modul urmåtor: utilizând condi¡ia de echilibru a pie¡ei bunurilor ¿i serviciilor (5.9), în care înlocuim rela¡iile (5.1)-(5.9), ob¡inem curba IS de forma:

rc t

iY

A

iy y

r r

1 1( )

(5.10)

unde A= C0+I0+G-cyT0+ cyTR reprezintå cheltuielile autonome.

Curba IS, datå de (5.10), reprezintå locul geometric al punctelor (Y,r) pentru care pia¡a bunurilor ¿i serviciilor se aflå la echilibru. Se ¿tie cå panta curbei IS este datå de

r

Y

c t

i k iy y

r r

1 1 1

0( )

unde k este multiplicatorul cheltuielilor autonome. Deoarece k>0 ¿i ir<0, panta curbei IS este negativå. Aceasta înseamnå cå o scådere a ratei dobânzii r determinå cre¿terea cheltuielilor de investi¡ii I, ceea ce face ca cererea agregatå D så se extindå. Drept urmare, firmele råspund printr-o cre¿tere a outputului Y.

203


Pozi¡ia curbei IS depinde de politica fiscalå care se aplicå. Acest lucru a fost prezentat mai în detaliu în capitolul I. Pentru a ob¡ine rela¡ia de echilibru a pie¡ei monetare, utilizåm condi¡ia (5.8) ¿i rela¡ia (5.7). Se determinå, astfel, curba LM:

rm

Mm

mY

m

mr

S y

r r

1 0 (5.11)

care reprezintå locul geometric al punctelor (Y,r) pentru care pia¡a monetarå se aflå la echilibru. Panta curbei LM se determinå imediat cu rela¡ia:

r

Y

m

my

r

0

Deoarece my>0 ¿i mr<0, curba LM are panta pozitivå. Deci, cu cât venitul/outputul cre¿te, cu atât cererea de bani cre¿te, deoarece un venit Y mai mare presupune ¿i un volum sporit al tranzac¡iilor în economie.

Dacå oferta de bani este men¡inutå constantå, atunci apare o cerere în exces de bani, ceea ce face ca rata dobânzii så creascå pentru a men¡ine pia¡a monetarå în echilibru. Pozi¡ia curbei LM în planul (y,r) depinde de oferta de bani MS. Dar am våzut anterior cå oferta de bani poate fi influen¡atå de o politicå monetarå.

Cele douå rela¡ii ob¡inute (5.10) ¿i (5.11) permit determinarea simultanå a valorilor de echilibru ale venitului/outputului ¿i ratei dobânzii. Astfel, venitul de echilibru este dat de

204


Y

i

m

c t im

m

M mm

c t im

m

Ae

r

r

y y r

y

r

S r

y y r

y

r

1 1 1 1

0

( ) ( )

(5.12)

iar rata dobânzii de echilibru se ob¡ine înlocuind în oricare dintre rela¡iile (5.10) sau (5.11) pe Y astfel determinat.

rm

mi

m

c t im

m

M mm

c t im

m

Ae

r

yr

r

y y r

y

r

S r

y y r

y

r

11

1 1 1 10

( ) ( )

(5.13)

Aceste douå rela¡ii definesc coordonatele punctului de intersec¡ie al curbelor IS ¿i LM în planul (Y,r), deci punctul în care atât pia¡a bunurilor ¿i serviciilor, cât ¿i pia¡a monetarå sunt la echilibru. ¥n figura 5.4 se reprezintå acest punct de echilibru macroeconomic general.

205


Figura 5.4

Se observå cå pozi¡ia curbei LM depinde de oferta de bani MS. Pentru un nivel constant al ratei dobânzii, cu cât oferta de bani cre¿te, oamenii de¡in o cantitate mai mare de bani, deci ei pot efectua un volum sporit de tranzac¡ii pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor. Aceasta determinå, în final, o cre¿tere a venitului/outputului total.

Alternativ, pentru un nivel dat al venitului/outputului, o cre¿tere a ofertei de bani implicå ¿i o ofertå în exces de credite, deci o scådere a ratei dobânzii.

¥n ambele cazuri, curba LM se va deplasa spre dreapta. Ca urmare a acestei deplasåri, apare un nou punct de echilibru macroeconomic, notat B, cåruia îi corespunde un venit/output Y1

e mai mare decât Y0

e ¿i o ratå a dobânzii r1e mai micå decât r0

e.

5.2.2 Determinarea multiplicatorilor monetari

206

Gabi Popescu, 01/03/-1,


Så determinåm, în continuare, multiplicatorii monetari, adicå valorile pe care le iau cre¿terile de vanit/output, respectiv ale ratei dobânzii atunci când oferta de bani se modificå cu o unitate monetarå. Pentru aceasta, vom presupune, mai întâi, cå parametrii modelului (5.1)-(5.9) se men¡in constan¡i în intervalul de timp în care economia trece de la un echilibru la altul ca urmare a unei varia¡ii în oferta de bani MS.

Mai întâi, så determinåm cu cât se modificå venitul/outputul Y ca urmare a unei cre¿teri a ofertei de bani MS. Vom scrie, în continuare, venitul Y0

e ¿i Y1e utilizând expresia (5.12). Pentru simplitate, vom nota

cu:

k = 1-cy(1-ty) + irmy/mr.

Atunci, din rela¡ia (5.12), avem

Y

i

m

kM m

m

kA

r

r S r 0

iar

Y

i

m

kM

r

r S

unde Y= Y1e -Y0

e, iar MS = M1S-M0

S.

Multiplicatorul monetar, care aratå dependen¡a dintre cre¿terea venitului/outputului Y ¿i cre¿terea ofertei de bani, este a¿adar:

k

i

m

c t im

m

ym

r

r

y y r

y

r

1 1( )

> 0 (5.14)

207


deoarece atât ir cât ¿i mr sunt valori negative, iar 1-cy(1-ty)+irmy/mr este pozitiv.

Acest multiplicator monetar aratå cå o cre¿tere a ofertei de bani va determina o cre¿tere a venitului/outputului, deci, la nivelul economiei, duce la o cre¿tere a nivelului activitå¡ii productive, în timp ce o descre¿tere a ofertei de bani va crea o recesiune. Cu cât valoarea multiplicatorului kym este mai mare cu atât efectul asupra venitului va fi mai mare ¿i politica monetarå se va dovedi mai eficientå.

¥n al doilea rând, varia¡ia masei monetare MS afecteazå rata dobânzii r pe pia¡a creditelor. Pentru a determina måsura în care se modificå rata dobânzii de echilibru ca urmare a unei varia¡ii în masa monetarå, putem utiliza rela¡ia (5.13), pe care o scriem sub forma:

rm

im

m

kM m

m

kA

r

r

y

r S r

1

1 0

De aici ob¡inem

rm

im

m

c t im

m

Mr

r

y

r

y y r

y

r

S

11

1 1( )

Se observå cå multiplicatorul monetar care måsoarå influen¡a varia¡iei masei monetare (ofertei de bani) asupra ratei dobânzii este de forma

208


km

im

m

c t im

m

r mr

r

y

r

y y r

y

r

1

11 1

0( )

(5.15)

Semnul acestui multiplicator este dat de faptul cå mr<0, iar expresia din parantezå este, evident, pozitivå. Acest lucru exprimå faptul cå o cre¿tere a ofertei de bani determinå o scådere a ratei dobânzii, cum este ¿i logic.

Dupå cum se observå, valorile celor doi multiplicatori monetari, kym ¿i krm, depind de valorile tuturor parametrilor din model.

Cu alte cuvinte, ei sunt func¡ii de propensitatea marginalå pentru consum, cy, de rata marginalå a taxelor, ty, de senzitivitatea investi¡iilor la rata dobânzii ir, de senzitivitatea cererii de bani în raport cu venitul my

¿i de senzitivitatea cererii de bani în raport cu rata dobânzii mr.

kym= kym(cy, ty, my, ir , mr )

(5.16)

krm= krm( cy, ty, my, ir , mr ) (5.17)

¥n schimb, modul în care influn¡eazå fiecare parametru valoarea multiplicatorului diferå de la un multiplicator la altul.

Astfel, pentru kym avem:

k

c

k

t

k

m

k

i

k

my m

y

y m

y

y m

y

y m

r

y m

r

0 0 0 0 0; ; ;| |

;| | (5.18)

209


Deci multiplicatorul monetar al venitului/outputului, kym, este o func¡ie crescåtoare de propensitatea marginalå pentru consum cy: cu cât aceastå propensitate este mai mare, cu atât valoarea multiplicatorului va fi mai mare. Motivul constå în faptul cå, pentru o cre¿tere datå a venitului disponibil permanent, cu cât este mai mare propensitatea pentru consum, cu atât va fi mai intens stimulentul de a consuma, deci cheltuielile de consum vor cre¿te, iar cererea agregatå va fi ¿i ea mai mare.

Multiplicatorul monetar al venitului este o func¡ie descrescåtoare de rata marginalå a fiscalitå¡ii, deci cu cât aceastå ratå marginalå este mai mare, cu atât mai micå este valoarea multiplicatorului kym.

A treia derivatå par¡ialå din (5.18) implicå faptul cå multiplicatorul monetar al venitului este o func¡ie descrescåtoare de senzitivitatea cererii de bani în raport cu venitul/outputul.

O cre¿tere datå a venitului duce la o cre¿tere a cererii de bani ¿i deci la o cre¿tere a ratei dobânzii. Aceasta tinde så compenseze scåderea ini¡ialå a ratei dobânzii ¿i deci reduce efectul total al politicii monetare asupra venitului/outputului. Cu cât este mai mare senzitivitatea cererii de bani în raport cu venitul, cu atât mai mare va fi cererea de bani ¿i deci ¿i rata dobânzii ¿i mai micå valoarea multiplicatorului monetar al venitului.

A patra derivatå din (5.18) aratå cå multiplicatorul kym reprezintå o func¡ie crescåtoare de senzitivitatea investi¡iilor al rata dobânzii. ¥n sfâr¿it, a cincea derivatå din (5.18) indicå faptul cå multiplicatorul kym

este o func¡ie descrescåtoare de senzitivitatea cererii de bani la rata dobânzii.

Pentru o cre¿tere datå a ofertei de bani, cu cât aceastå senzitivitate este mai mare, cu atât mai micå este scåderea în rata dobânzii ¿i deci cu atât mai mic este stimulentul de a investi. ¥n cazul multiplicatorului monetar al ratei dobânzii krm avem

210

Gabi Popescu, 01/03/-1,


k

c

k

t

k

m

k

i

k

mr m

y

r m

y

r m

y

r m

r

r m

r

0 0 0 0 0; ; ;| |

;| | (5.19)

Interpretarea care se poate da acestor expresii este similarå celei anterioare, ¡inând cont de sensul fiecårei inegalitå¡i. Nu vom repeta aceste explica¡ii, observând, totu¿i, cå cei doi multiplicatori monetari introdu¿i au o ac¡iune destul de complicatå, concretizatå în efecte câteodatå contrare.

Acest lucru are consecin¡e în ce prive¿te definirea strategiei politicii monetare, deci în alegerea scopului asupra cåruia se inten¡ioneazå så se ac¡ioneze utilizând instrumentele politicii monetare.

5.2.3 Efecte de transmisie ale politicilor monetare

S-a aråtat mai sus cå politica monetarå are la bazå faptul cå schimbåri în oferta de bani afecteazå cererea agregatå de bunuri ¿i servicii. Mecanismul economic prin care se manifestå acest lucru se nume¿te efectul de transmisie al politicii monetare. Acest efect de transmisie reprezintå, de fapt, o legåturå între bani ¿i modul în care ei sunt cheltui¡i de diferi¡i agen¡i economici care intrå în posesia lor.

Transmisia politicii monetare poate fi reprezentatå, la modul cel mai general, ca în schema urmåtoare:

M r I D YY C D

M r I YS

D

D

Autoritå¡ile monetare determinå, printr-un instrument de politicå

monetarå, de exemplu printr-o OPD, extinderea ofertei de bani. Aceasta duce la o scådere a ratei dobânzii (MSr).

Rate ale dobânzii mai scåzute înseamnå cå costul creditelor se reduce ¿i deci firmele sunt tentate så-¿i extindå programele de investi¡ii (rI). Deoarece aceasta presupune cre¿terea cheltuielilor de investi¡ii,

211


care reprezintå o componentå a cererii agregate de bunuri ¿i servicii, cre¿terea investi¡iilor duce deci la sporirea cererii agregate (ID).

La nivelul ini¡ial al venitului de echilibru Y0e, aceasta duce la

apari¡ia unei cereri în exces de bunuri ¿i servicii. Firmele råspund acestei cereri în exces crescând outputul ¿i deci ¿i volumul factorilor de produc¡ie pe care îi utilizeazå.

Aceasta face ca veniturile gospodåriilor så creascå (DY) deci ¿i venitul disponibil permanent va cre¿te (YYD). Aceastå cre¿tere a venitului disponibil determinå gospodåriile så creascå cheltuielile de consum (YDC) care, la rândul såu, stimuleazå încå o datå cererea agregatå (CD).

Acest ciclu se repetå pânå când economia ajunge la un nou echilibru. Dar, la fiecare ciclu, cre¿terea cererii agregate este tot mai micå deoarece guvernul percepe o taxå ce reprezintå o parte din cre¿terea de venit, iar gospodåriile î¿i însu¿esc cealaltå parte.

¥n plus, cre¿terea de venit determinå ¿i o cre¿tere a cererii de bani necesarå finan¡årii unui volum mai mare de tranzac¡ii (YMD), ceea ce duce la o cre¿tere a ratei dobânzii (MDr), ceea ce descurajeazå investi¡iile (rI) deci face ca venitul så se reducå (IY).

Aceastå schemå generalå a efectului de transmisie monetarå poate fi detaliatå ¿i mai mult, punând în eviden¡å principalele canale prin care politica monetarå î¿i exercitå efectele asupra cererii agregate.

Existå, în acest sens, patru canale principale, de¿i ele au o serie de ramifica¡ii care fac ca efectele politicii monetare så se difuzeze în întreaga economie. Aceste canale principale sunt: (i) canalul ratei dobânzii; (ii) canalul avu¡iei; (iii) canalul creditelor; ¿i (iv) canalul a¿teptårilor infla¡ioniste. Så aråtåm, în continuare, modul în care func¡ioneazå aceste canale.

(i) Canalul ratei dobânzii

212

Gabi Popescu, 04/21/10,


Acesta reprezintå cel mai obi¿nuit mod în care politica monetarå afecteazå cheltuielile de consum ¿i de investi¡ii ¿i deci cererea agregatå. O modificare a nivelului ratei dobânzii schimbå costul creditelor acordate, precum ¿i costul de oportunitate al economisirii venitului în loc de a-l cheltui.

Diferitele categorii de cheltuieli sunt senzitive în mod diferit la schimbårile în rata dobânzii. Cele mai senzitive se pare cå sunt investi¡iile imobiliare, deci investi¡iile în case sau în construc¡ia de apartamente.

Noile locuin¡e sunt finan¡ate prin împrumuturi pe termen lung, împrumuturi care trebuie returnate într-o perioadå mare de timp. De aceea, o schimbare oricât de micå a nivelului ratei dobânzii modificå destul de mult rata lunarå care trebuie plåtitå pentru a returna împrumutul.

Investi¡iile în capital fix sunt, oarecum, mai pu¡in senzitive la schimbåri în rata dobânzii. Ele sunt fåcute pentru a aduce un profit în viitor. Deoarece astfel de investi¡ii sunt, inerent, riscante, firmele care le fac sunt, de regulå, foarte precaute când decid dacå un proiect este profitabil sau nu. Firmele se pot proteja investind doar în proiecte pentru care se a¿teaptå så aibå o ratå a profitului mai mare decât costul împrumutului fåcut pentru a investi.

¥n sfâr¿it, cheltuielile de consum pentru bunuri durabile (autoturisme, echipament casnic, mobilier ¿.a.) sunt, de asemenea, senzitive, într-o oarecare måsurå, la schimbåri în rata dobânzii. O cre¿tere a ratei dobânzii spore¿te costul creditului contractat pentru a cumpåra astfel de bunuri, cu toate cå impactul acestei cre¿teri în cazul unui credit pe o perioadå de un an este mai mic decât pentru cel pe termen lung.

¥n plus, o ratå a dobânzii mai mare poate stimula gospodåriile så-¿i sporeascå economiile, deci så acumuleze, în prezent, avu¡ie pentru a consuma mai mult mai târziu.

213


Acest canal al ratei dobânzii poate fi, atunci, reprezentat dupå cum urmeazå:

MSr, iCR IR, IF, CD DY

Deci o cre¿tere a masei monetare determinå o scådere a ratei nominale a dobânzii ¿i, probabil, a ratei reale a acesteia (MSr, i).

Schimbarea ce are loc în rata dobânzii reduce costul creditelor, deci volumul acestora va cre¿te (r, iCR). Aceasta, la rândul såu, afecteazå mårimea investi¡iilor în construc¡ii reziden¡iale, a investi¡iilor în capital productiv ¿i cererea pentru bunuri de consum durabile (CRIR, IF, C).

Toate cele trei mårimi sunt, înså, componente ale cererii agregate de bunuri ¿i servicii, care se va modifica ¿i ea (IR, IF, CDD) determinând, în final, cre¿terea venitului/outputului (DY). Se observå cå acest canal al ratei dobânzii coincide primei pår¡i a efectului de transmisie moentarå. Desigur cå lucrurile apar, în acest caz, mai detaliat, fiind eviden¡iate fiecare dintre componentele cheltuielilor de investi¡ii, respectiv cheltuielilor de consum care se modificå atunci când rata dobânzii pe pia¡a creditelor.

(ii) Canalul avu¡iei

Acest canal nu apare eviden¡iat în efectul de transmisie introdus, de¿i el este destul de important. Cauza o constituie faptul cå el lucreazå prin intermediul canalului prezentat anterior. Avu¡ia se acumuleazå la nivelul gospodåriilor prin intermediul activelor financiare, acestea påstrând o parte semnificativå din avu¡ia lor financiarå sub formå de obliga¡iuni, bonuri de tezaur sau pår¡i din societå¡i de investi¡ii.

O politicå monetarå expansionistå care cre¿te oferta de bani, deci reduce rata dobânzii, va determina, în acela¿i timp, cre¿terea valorii de

214


pia¡å a avu¡iei de¡inute sub formå de active financiare de cåtre gospodårii. Acestea vor reac¡iona la aceastå cre¿tere a avu¡iei financiare economisind mai pu¡in ¿i cheltuind mai mult pentru bunuri de consum.

Un nivel mai înalt al avu¡iei reduce nevoia de a economisi pânå când se atinge un anumit plafon al avu¡iei, care permite consumatorilor så cumpere mai multe bunuri de consum în prezent. Cre¿terea cheltuielilor pentru bunuri de consum determinå cre¿terea cererii agregate (CD) care determinå, la rândul såu, cre¿terea outputului (DY).

Dar politica monetarå poate så-¿i exercite efectele sale asupra avu¡iei ¿i într-un alt mod. Atunci când Banca Centralå reduce rata dobânzii, atractivitatea obliga¡iunilor ca investi¡ii financiare se reduce. ¥n schimb, cre¿te atractivitatea ac¡iunilor diferitelor firme. Mul¡i investitori încep så cumpere mai multe ac¡iuni ¿i mai pu¡ine obliga¡iuni.

Cre¿terea cererii de ac¡iuni spore¿te pre¡ul acestora pe pia¡a ac¡iunilor. Dar pre¡uri mai mari ale ac¡iunilor înseamnå ¿i o avu¡ie financiarå sporitå a gospodåriilor. Iar o avu¡ie mai mare a gospodåriilor are efecte asupra cre¿terii cheltuielilor de consum.

Cre¿terea pre¡urilor de pia¡å ale ac¡iunilor are efect ¿i asupra cheltuielilor de investi¡ii. Dupå cum a aråtat Tobin, o firmå î¿i poate extinde capacitatea de produc¡ie în douå moduri principale: cumpårând noi bunuri capitale (deci fåcând cheltuieli de investi¡ii) sau cumpårând capacitå¡i de produc¡ie deja existente (de exemplu, cumpårând o firmå concurentå). Dar costul unei firme reprezintå pre¡ul de pia¡å al ac¡iunilor firmei respective, iar costul unei noi investi¡ii reprezintå costul noilor bunuri capitale produse.

Pe måsurå ce pre¡ul ac¡iunilor cre¿te, costul firmelor care sunt de vânzare cre¿te. Deci firmele care doresc så-¿i extindå capacitatea de produc¡ie sunt mai tentate så investeascå în bunuri capitale nou produse decât în cumpårarea unor firme existente.

215


¥n acest mod, printr-o politicå monetarå expansionistå, care cre¿te pre¡ul de pia¡å al ac¡iunilor firmelor existente, se stimuleazå cheltuielile de investi¡ii ¿i deci cererea agregatå. Invers, printr-o politicå monetarå restrictivå, care duce la scåderea pre¡ului de pia¡å al ac¡iunilor firmelor existente, se descurajeazå cheltuielile de investi¡ii ¿i, în consecin¡å, cererea agregatå scade.

(iii) Canalul creditelor disponibile

Un al treilea canal prin care politica monetarå afecteazå cheltuielile, deci ¿i cererea agregatå, este cel prin care creditele devin disponibile pentru anumite sectoare ale economiei. Acest canal este important în måsura în care deficitul de informa¡ie face dificilå, dacå nu imposibilå, pentru anumi¡i solicitan¡i de credite så le ob¡inå din alte surse decât de la o bancå.

Så presupunem cå informa¡ia pe pia¡a creditelor este necostisitoare ¿i perfectå, în sensul cå to¡i participan¡ii dispun de toate informa¡iile relevante pentru a lua decizii. Deci, creditorii ¿tiu cum vor utiliza debitorii fondurile împrumutate, cunosc posibilitå¡ile acestora de a-¿i plåti ratele ¿i dobânzile, precum ¿i riscul proiectelor în care sunt angaja¡i.

¥n aceste condi¡ii, debitorii poten¡iali (solicitan¡ii de credite) vor putea så împrumute de la oricare creditor de pe pia¡å. Debitorii cu un risc mai mare vor plåti o ratå mai mare a dobânzii decât debitorii cu un risc mai mic, dar fiecare are acces la credite la un pre¡ just, determinat de pia¡å.

Din nefericire, înså, informa¡ia pe pia¡a creditelor nu este nici necostisitoare ¿i nici perfectå. Creditorii trebuie så utilizeze resurse importante pentru a ob¡ine informa¡ii despre creditori. Dar pentru debitorii mari, care iau credite în mod repetat, costurile ob¡inerii informa¡iei, ca procent din suma împrumutatå, este mai mic decât pentru micii debitori.

216


De aceea, gospodåriile ¿i firmele mici ¿i mijlocii nu pot împumuta direct de pe pia¡a financiarå, de exemplu prin emiterea de obliga¡iuni, deoarece investitorii nu sunt dispu¿i så cheltuiascå pentru a ob¡ine informa¡ia necesarå, costul acesteia fiind mult mai mare, ca procent, în mårimea împrumutului. Ele vor apela la intermediari financiari ¿i, în primul rând, la bånci pentru a ob¡ine creditele necesare.

Båncile sunt specializate în a ob¡ine informa¡ii despre solicitan¡ii de credite. De¿i este o opera¡ie costisitoare, în måsura în care banca dezvoltå o rela¡ie continuå cu un debitor, costul ob¡inerii informa¡iei poate fi redus prin împår¡irea lui între mai multe credite acordate.

Båncile nu acordå, înså, împrumuturi oricårui solicitant dispus så plåteascå rata dobânzii de pe pia¡å. Ele stabilesc norme de creditare ¿i le utilizeazå pentru a decide cui acordå credite ¿i cui nu.

Când Banca Centralå spore¿te cantitatea de rezerve din sistemul bancar în urma aplicårii unei politici monetare expansioniste, cele mai multe bånci comerciale nu vor reduce rata dobânzii la creditele acordate, ci vor relaxa condi¡iile de creditare stabilite.

Cu alte cuvinte, o astfel de politicå monetarå expansionistå determinå båncile comerciale så facå creditele mai accesibile firmelor mici ¿i mijlocii. Sporirea volumului de credite înseamnå cre¿terea fondurilor de investi¡ii de care dispun, ceea ce duce la cre¿terea cheltuielilor de investi¡ii ¿i deci la sporirea cererii agregate.

Acest canal este imporatant deoarece contribuie la dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici ¿i mijlocii, firmele care apar¡in acestui sector având o contribu¡ie importantå la formarea outputului ¿i la ocuparea for¡ei de muncå. Dacå aceste firme nu ar ob¡ine credite, ele nu ar fi capabile singure så-¿i extindå produc¡ia ¿i så angajeze noi muncitori.

Deci o politicå monetarå restrictivå, care restrânge volumul creditelor acordate, love¿te, în primul rând, în întreprinderile mici ¿i mijlocii. ¥n aceste condi¡ii, solu¡ia ar constitui-o dezvoltarea unor surse alternative de creditare, care så preia o parte din finan¡area sistemului întreprinderilor mici ¿i mijlocii.

217


(iv) Canalul a¿teptårilor infla¡ioniste

Al patrulea canal, deosebit de important, prin care o politicå monetarå afecteazå mårimea cheltuielilor din economie, este cel al a¿teptårilor infla¡ioniste. Posibilitatea ca o politicå monetarå expansionistå så afecteze nivelul pre¡urilor, deci så determine cre¿terea infla¡iei, rezultå foarte clar din urmåtoarele.

Dacå Banca Centralå injecteazå cantitå¡i mari de bani în economie, fondurile disponibile pentru a cumpåra bunuri ¿i servicii vor cre¿te foarte mult. Cererea agregatå va cre¿te ¿i ea în consecin¡å.

Totu¿i, injectând bani în acest fel, nu are loc o cre¿tere a capacitå¡ii productive a sectorului de produc¡ie. Dacå economia func¡ioneazå, de exemplu, aproape de nivelul såu poten¡ial, cre¿terea cererii agregate va împinge în sus pre¡urile, fårå så aibå efecte prea mari asupra outputului.

Desigur, politici monetare prin care se determinå schimbåri moderate în oferta de bani pot så stabilizeze cererea agregatå. De exemplu, dacå se injecteazå bani în economie când cererea agregatå (consum, investi¡ii ¿i export net) este în scådere, se pot stimula cheltuielile.

Similar, restrângând oferta de bani când cererea agregatå este într-o cre¿tere mai rapidå decât cresc pre¡urile, cheltuielile sunt descurajate ¿i infla¡ia se reduce. Agen¡ii economici cunosc acest lucru ¿i decid asupra cheltuielilor pe care inten¡ioneazå så le efectueze pe baza a¿teptårilor lor privind infla¡ia. Dar o cre¿tere a infla¡iei a¿teptate duce la cre¿terea ratei profitului activelor reale comparativ cu rata profitului activelor financiare. Så aråtåm acest lucru printr-un exemplu.

Så presupunem cå Banca Centralå, printr-o ac¡iune surprizå, trece la o politicå monetarå expansionistå agresivå. Deoarece economia func¡ioneazå aproape de nivelul outputului poten¡ial, schimbarea politicii monetare declan¿eazå o cre¿tere bruscå a infla¡iei a¿teptate viitoare.

Aceastå cre¿tere are un impact deosebit asupra gospodåriilor ¿i firmelor care de¡in atât balan¡e monetare (lichiditå¡i ¿i depozite la termen), cât ¿i active reale (bunuri durabile, stocuri de produse intermediare ¿i bunuri capitale).

Un individ care inten¡ioneazå så achizi¡ioneze, de exemplu, un bun durabil, ¿tie cå va trebui så-l achizi¡ioneze cât mai repede, el costând astfel mai pu¡in acum decât înainte de cre¿terea a¿teptatå a pre¡urilor. Firmele reac¡ioneazå similar: cumpårând acum stocuri suplimentare de produse intermediare sau bunuri capitale, cautå så nu plåteascå pentru ele mai mult în viitor.

218


¥n acest fel, ca urmare a politicii monetare expansioniste surprizå, se stimuleazå cheltuielile curente, deci ¿i cererea agregatå. Acest canal este cu atât mai important cu cât infla¡ia este mai mare, deoarece, în acest caz, ¿i infla¡ia a¿teptatå va fi mare.

5.3 EFICIENºA POLITICILOR MONETARE

Eficien¡a politicilor monetare, ca ¿i în cazul politicilor fiscale, exprimå intensitatea cu care aceastå politica î¿i exercitå efectele asupra scopurilor determinate.

Aceastå eficien¡å, dependentå de condi¡iile în care func¡ioneazå economia, poate fi analizatå ca eficien¡å absolutå, ce exprimå numai efectele politicii monetare în func¡ie de intensitatea instrumentelor politice utilizate ¿i eficien¡å relativå, raportatå la eficien¡a politicii fiscale.

Ambele tipuri de analizå sunt utile în alegerea politicii monetare celei mai adecvate sau în combinarea acesteia cu o politicå fiscalå care så-i måreascå eficacitatea.

5.3.1 Eficien¡a absolutå a politicii monetare (cazul pre¡urilor rigide)

La fel ca în cazul politicii fiscale, eficien¡a absolutå a politicilor monetare depinde de condi¡iile economice concrete în care se aplicå. Ea este condi¡ionatå, în primul rând, de mårimea multiplicatorilor monetari ¿i, în al doilea rând, de gradul de dezvoltare a economiei.

Pentru a aråta acest lucru, så utilizåm reprezentarea graficå din figura 5.5. ¥n partea din stânga sus a figurii, pentru început economia se considerå în punctul de echilibru macroeconomic A, aflat la intersec¡ia curbelor IS ¿i LM0.

219


Figura 5.5

O cre¿tere a ofertei de bani (deci o politicå monetarå expansionistå) deplaseazå curba LM cåtre dreapta jos într-o nouå pozi¡ie LM1.

Dacå rata dobânzii ar råmâne la nivelul ini¡ial r0, atunci venitul/outputul Y ar cre¿te de la Y0 la Y1. Dar, prin deplasarea curbei LM de-a lungul curbei IS, se stabile¿te un nou punct de echilibru, B, cåruia îi corespunde un venit de echilibru Y2 mai mic decât Y1 dar mai mare decât Y0 ¿i o ratå a dobânzii de echilibru r2 mai micå decât r0.

220


Pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor, aceastå schimbare în oferta de bani presupune deplasarea curbei AD cåtre dreapta, de la AD0 la AD1

(graficul din stânga jos al figurii 5.5). Deoarece pre¡urile P sunt rigide, pre¡ul de echilibru ini¡ial P0 råmâne acela¿i ¿i dupå ce venitul/outputul cre¿te de la Y0 la Y2.

Pe pia¡a monetarå (graficul din dreapta sus al figurii 5.5), oferta de bani realå mS (care reprezintå oferta de bani nominalå MS raportatå la nivelul pre¡urilor) se reprezintå sub forma unei drepte verticale, ea fiind variabilå exogenå.

Cererea de bani realå md (ob¡inutå raportând cererea nominalå de bani MD la nivelul pre¡urilor P0) se reprezintå ini¡ial sub forma unei curbe m0

d.

Pia¡a monetarå este, ini¡ial, la echilibru în punctul A". O cre¿tere a ofertei de bani deplaseazå curba mS cåtre dreapta, de la m0

S la m1S.

¥n acela¿i timp, cre¿terea venitului/outputului Y ¿i scåderea ratei dobânzii r deplaseazå ¿i curba md cåtre dreapta, de la m0

d la m1d. Noul

echilibru al pie¡ei monetare se atinge în punctul B", în care curba m1S ¿i

proiec¡ia lui r1 se intersecteazå.

Eficien¡a politicii monetare, în acest caz, poate fi scriså ca fiind:

EY Y

m mM S S

| |

| |1 0

1 0(5.20)

unde la numåråtor avem cre¿terea în valoare absolutå a venitului/outputului, iar la numitor cre¿terea în valoare absolutå a ofertei de bani. ¥n esen¡å, ea exprimå numårul de unitå¡i monetare cu care cre¿te venitul pentru fiecare unitate monetarå cu care cre¿te oferta de bani (baza monetarå).

Dupå cum se poate observa, pentru o pantå datå a curbei IS, mårimea cre¿terii lui Y, deci eficien¡a politicii monetare este dependentå

221


de panta curbei LM. Cu cât curba LM este mai pu¡in înclinatå, cu atât eficien¡a politicii monetare este mai mare (vezi figura 5.6).

Se observå din figurå cå în zona în care curba LM este aproape orizontalå (deci panta sa este mare, tinzând cåtre infinit) o deplasare a acesteia cåtre dreapta determinå o cre¿tere micå a venitului/outputului, de la Y0 la Y1, în timp ce în zona în care curba LM este aproape verticalå (deci panta sa este micå, tinzând cåtre zero), o deplasare a ei cåtre dreapta determinå o cre¿tere mare a venitului/outputului de la Y0' la Y1'.

Figura 5.6

Dar ¿tim cå panta curbei LM este m

my

r 1

0 ; o pantå micå (aproape

zero) presupune cå my0 ¿i/sau mr , ceea ce înseamnå o cerere de bani md insensibilå la cre¿terea venitului/outputului, dar foarte sensibilå la varia¡iile ratei dobânzii r.

Altfel spus, cre¿terea cererii de bani are drept cauzå, în primul rând, cre¿terea cheltuielilor de investi¡ii I, lucru care se reflectå imediat în cre¿terea cererii agregate D ¿i, în consecin¡å, a venitului/outputului Y. Datoritå acestei dependen¡e directe, eficien¡a politicii monetare este foarte mare.

222


¥n schimb, o pantå mare a curbei LM presupune cå my ¿i/sau mr0, deci cererea de bani este sensibilå la modificårile de venit ¿i insensibilå la modificårile ratei dobânzii. Drept urmare, venitul/outputul nu este în nici un fel afectat de politica monetarå, care este ineficientå.

5.3.2 Eficien¡a absolutå a politicii monetare (cazul pre¡urilor flexibile)

Mai sus am presupus cå pre¡urile sunt rigide, deci nivelul pre¡urilor se men¡ine constant pe perioada de aplicare a politicii monetare. Så relaxåm, în continuare aceastå ipotezå, deci så consideråm cå nivelul pre¡urilor se poate modifica prin aplicarea unei anumite politici monetare. ¥n figura 5.7 se reprezintå acest caz.

Ini¡ial, economia se aflå în punctul de echilibru A, cåruia îi corespunde venitul Y0 ¿i rata dobânzii r0.

¥n urma cre¿terii ofertei de bani, curba LM se deplaseazå de la LM0 la LM1, determinând un nou punct de echilibru B, caracterizat de venitul / outputul Y1 ¿i de rata dobânzii r1.

Pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor, acest lucru înseamnå deplasarea curbei AD cåtre dreapta, de la AD0 la AD1. ¥n acest caz, înså, cre¿terea cererii de bunuri duce la cre¿terea pre¡urilor de la P0 la P1, pre¡ corespunzåtor intersec¡iei dintre curba AD1 ¿i curba ofertei agregate AS.

Drept urmare, curba LM va reveni cåtre stânga, într-o nouå pozi¡ie LM2, cåreia îi corespunde un venit Y2 mai mic Y1 ¿i o ratå a dobânzii r2

mai mare decât r1.

Economia se stabilizeazå în punctul de echilibru permanent C, care are coordonatele (Y2, r2). Pe pia¡a monetarå aceastå revenire a curbei LM înseamnå o reducere a ofertei de bani reale de la m1

S la m2S.

223


Cu alte cuvinte, în condi¡iile unor pre¡uri flexibile, modificarea de venit ce se ob¡ine prin cre¿terea ofertei de bani, deci printr-o politicå monetarå expansionistå, este mai micå decât în condi¡iile unor pre¡uri rigide.

Deci, politica monetarå este mai eficientå într-o economie cu pre¡uri rigide ¿i mai pu¡in eficientå într-o economie cu pre¡uri flexibile.

Figura 5.7

5.3.3 Eficien¡a politicii monetare în raport cu politica fiscalå

224


Politicile monetare ¿i fiscale au o eficien¡å diferitå, eficien¡å care este dependentå de condi¡iile concrete din economie. Altfel spus, dacå ne referim la o economie cu pia¡å financiarå, descriså de modelul (5.1)-(5.9), eficien¡a acestor douå tipuri de politici depinde de to¡i parametrii modelului, deoarece multiplicatorii politicii monetare, respectiv ai politicii fiscale, sunt dependen¡i de ace¿ti parametri.

Analiza mai atentå a acestor dependen¡e relevå înså un fapt interesant. Astfel, considerând multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale kG ¿i multiplicatorul monetar kym , observåm cå o cre¿tere a propensitå¡ii marginale pentru consum cy determinå cre¿terea ambilor multiplicatori; o cre¿tere a ratei marginale a fiscalitå¡ii ty duce la reducerea mårimii ambilor multiplicatori; o cre¿terea senzitivitå¡ii cererii de bani la modificarea venitului my determinå scåderea mårimii celor doi multiplicatori. ¥n schimb, cre¿terea senzitivitå¡ii cheltuielilor de investi¡ii în raport cu rata dobânzii ir duce la cre¿terea mårimii lui kym , dar la reducerea mårimii lui kG, , iar o cre¿tere a senzitivitå¡ii cererii de bani la modificarea ratei dobânzii, mr reduce mårimea lui kym dar cre¿te mårimea lui kG.

De aici rezultå cå eficien¡a relativå a celor douå politici, politica fiscalå ¿i politica monetarå, este dependentå doar de ir ¿i mr. Acest lucru se poate observa u¿or dacå facem raportul valorilor celor doi multiplicatori.

Y

GY

m

k

k

m

i

G

ym

r

r

(5.21)

Rela¡ia (5.21) exprimå faptul cå cu cât mr este mai mare ¿i cu cât ir

este mai mic, cu atât politica fiscalå este mai eficientå în raport cu politica monetarå ¿i invers, cu cât mr

este mai mic ¿i cu cât ir este mai

225

Gabi Popescu, 04/21/10,

nzii


mare, cu atât politica monetarå este mai eficientå în raport politica fiscalå.

Eficien¡a relativå a celor douå politici variazå între anumite limite extreme, în care una dintre politici are eficien¡å maximå, iar cealaltå politicå este complet ineficientå. Este greu de presupus cå aceste limite sunt atinse în realitate, dar ele trebuie cunoscute. Så examinåm, în continuare, aceste limite, date de valorile extreme pe care le pot lua i r ¿i, respectiv, mr.

a) Cazul în care mr

Acest caz este cunoscut ¿i sub numele de cursa lichiditå¡ii. Din expresiile multiplicatorului fiscal kG, respectiv multiplicatorului monetar al venitului kym, ob¡inem:

l i m( )

l i m

| |

| |

my y

my

r

r

Y

G c t

Y

m

1

1 1

0

Altfel spus, cu cât mr devine mai mare în valoare absolutå, cu atât multiplicatorul fiscal kG tinde cåtre multiplicatorul fiscal simplu 1/1-cy(1-ty), deci cåtre o valoare constantå mai mare decât oricare dintre valorile posibile ale lui kG. ¥n schimb, multiplicatorul monetar al venitului kym , pentru aceea¿i valoare a lui mr, tinde cåtre zero.

¥n acest caz, politica fiscalå este mai eficientå, în timp ce politica monetarå este complet ineficientå.

Så dåm, în continuare, o interpretare graficå cursei lichiditå¡ii. ¥n figura 5.8 se observå cå curba LM este orizontalå. Aceasta,

deoarece în cazul în care mr panta curbei LM este ¿i ea egalå cu infinit.

226


Ini¡ial, economia se aflå în punctul de echilibru macroeconomic A, caracterizat de venitul de echilibru Y0 ¿i de rata de echilibru a dobânzii r0 (figura 5.8 a).

Figura 5.8

Så presupunem, mai întâi, cå guvernul aplicå o politicå fiscalå de cre¿tere a cheltuielilor guvernamentale de la G0 la G1. Aceasta va deplasa curba IS cåtre dreapta, de la IS0 la IS1. Se stabile¿te un nou punct de echilibru macroeconomic în B, caracterizat de venitul de echilibru Y1, mai mare decât Y0 ¿i de o ratå a dobânzii egalå cu r0.

Cre¿terea venitului Y = Y1 - Y0 este datå de :

Yc t

G Gc t

Gy y y y

1

1 1

1

1 11 0( )( )

( )

care este cea mai mare cre¿tere de venit posibilå prin aplicarea politicii fiscale G.

227


¥n schimb, dacå s-ar utiliza o politicå monetarå într-o astfel de situa¡ie, ea ar fi complet ineficientå. Dupå cum se observå în figura 5.8b), cre¿terea ofertei de bani în condi¡iile în care curba LM este perfect orizontalå nu are nici un efect aspra acesteia. Altfel spus, venitul råmâne neschimbat.

Cauzele economice ale unui astfel de comportament sunt urmåtoarele: ¥ntrucât mr, oamenii preferå întotdeauna så de¡inå în portofoliile lor bani în loc de obliga¡iuni guvernamentale (se spune cå ei cad în cursa lichiditå¡ii).

Aceasta apare cu certitudine când venitul adus de obliga¡iuni este zero. Nu vor exista, în acest caz, stimulente pentru a de¡ine obliga¡iuni deoarece banii, care nu aduc nici ei vreun venit dacå sunt de¡inu¡i sub formå lichidå, au avantajul cå reprezintå un mediu de schimb ¿i, în plus, nu prezintå nici riscul unei pierderi de capital. Este u¿or de în¡eles de ce politica monetarå este ineficientå în cazul cursei lichiditå¡ii. Orice cre¿tere a ofertei de bani de cåtre autoritå¡ile monetare va fi perceputå imediat de cåtre sectorul privat, care va încerca så scape de obliga¡iunile guvernamentale pe care le de¡ine. Acesta va încerca så le vândå la un pre¡ neschimbat.

Deoarece, în aceastå situa¡ie, rata dobânzii nu scade, în ciuda cre¿terii ofertei de bani, cheltuielile de investi¡ii nu vor fi stimulate, deci venitul va råmâne neschimbat.

¥n schimb, politica fiscalå se dovede¿te cea mai eficientå când este aplicatå în condi¡iile cursei lichiditå¡ii. O cre¿tere a cheltuielilor guvernamentale stimuleazå direct cererea agregatå ¿i deci venitul. Cre¿terea de venit determinå o sporire a cererii de bani pentru tranzac¡ii care are loc în condi¡iile unei rate neschimbate a dobânzii, datoritå marii lichiditå¡i existente. Indivizii de¡in în portofoliile lor mai mul¡i bani decât este necesar pentru tranzac¡ii. Lichiditå¡ile suplimentare vor fi orientate cåtre economisire, deci cåtre investi¡ii, mai ales cå rata dobânzii nu se modificå. Datoritå cre¿terii cheltuielilor de investi¡ii, nu apare o contrac¡ie a venitului, deci efectul de crowding out nu se produce.

228


b) Cazul în care mr0

¥n acest caz avem imediat

l i m

l i m

| |

| |

m

mr y

r

r

Y

GY

m m

0

0

0

1

Altfel spus, când senzitivitatea cererii de bani la schimbåri în rata dobânzii, mr , devine foarte micå, multiplicatorul fiscal este zero, în timp ce multiplicatorul monetar al venitului ia valoarea 1/my. Acum, politica fiscalå devine complet ineficientå, în timp ce politica monetarå este cea mai eficientå.

Dacå reprezentåm grafic modelul IS-LM în acest caz, curba LM este verticalå (vezi figura 5.9).

Punctul A este punctul de echilibru macroeconomic, cu venitul Y0

¿i rata dobânzii r0.¥n cazul unei politici fiscale de cre¿tere a cheltuielilor

guvernamentale, G, de la G0 la G1, curba IS se deplaseazå de la IS0 la IS1

(figura 5.9b)). Aceasta determinå o cre¿tere a ratei dobânzii de la r0 la r1, venitul råmânând neschimbat la Y0. Deci politica fiscalå este complet ineficientå (efect de crowding- out complet).

¥n schimb, o politicå monetarå care determinå o cre¿tere a ofertei de bani MS de la M0

S la M1S, deplaseazå curba LM de la LM0 la LM1

(figura 5.9b). ¥n urma acestei deplasåri, rata dobânzii, r scade de la r0 la r1 , în timp ce venitul Y cre¿te de la Y0 la Y1. Deci politica monetarå are un efect maxim asupra venitului/outputului Y.

229


Figura 5.9¥n condi¡iile în care mr=0, modelul matematic (5.1)-(5.9) devine

bloc recursiv. Aceasta ar presupune cå solu¡ia sa nu poate fi determinatå rezolvând modelul ca pe un sistem de ecua¡ii simultane, ci succesiv, rezolvând separat cele douå blocuri ce se ob¡in prin decompozi¡ia modelului.

Astfel, ob¡inem blocul pie¡ei monetare:

MD = myY + m0

MD = MS

¿i blocul pie¡ei bunurilor ¿i serviciilor:

D= C+I+G

C= C0+cyYD

YD= Y+TR-T

I= I0+irr

T= T0+tyY

psbr= G+TR-T

Y= D

230


Din blocul pie¡ei monetare se determinå nivelul de echilibru al outputului Y:

Ym

M my

S 1

0 (5.22)

Rezolvând blocul pie¡ei bunurilor ¿i serviciilor, se determinå rata de echilibru a dobânzii r

rA

i

c t

mM m

r

y y

y

S

1 1

0

( )(5.23)

Se observå cå, în acest caz, atât Y, cât ¿i r depind doar de oferta de bani MS, care are cel mai mare efect, în timp ce instrumentele politicii fiscale, de exemplu cheltuielile guvernamentale G, influen¡eazå doar mårimea ratei dobânzii r, ele fiind componente ale cheltuielilor autonome A din rela¡ia (5.23)

c) Cazul în care ir0

¥n acest caz, ob¡inem imediat

l i m

( )

l i m

| |

| |

iy y

iy

r

r

Y

G c t

Y

m

0

0

1

1 1

0

Deci multiplicatorul fiscal tinde cåtre valoarea multiplicatorului fiscal simplu, în timp ce multiplicatorul monetar al venitului tinde cåtre zero. Aceasta înseamnå cå politica fiscalå este cea mai eficientå în timp ce politica monetarå este complet ineficientå.

Så reprezentåm grafic în acest caz. ¥n figura 5.10 se observå cå curba IS este verticalå, datoritå condi¡iei ir=0.

231


Figura 5.10Echilibrul ini¡ial se aflå în punctul A, cu venitul de echilibru Y0 ¿i

rata de echilibru a dobânzii r0. O politicå fiscalå de cre¿tere a cheltuielilor guvernamentale, G de la G0 la G1 deplaseazå curba IS din pozi¡ia IS0 în pozi¡ia IS1 ceea ce duce la un alt punct de echilibru, B, caracterizat de venitul Y1 mai mare decât Y0 ¿i rata dobânzii r1 , de asemenea, mai mare decât r0 (figura 5.10a)). Politica fiscalå de cre¿tere a cheltuielilor guvernamentale are, deci, un efect maxim asupra venitului.

¥n schimb, o politicå monetarå de cre¿tere a ofertei de bani, MS de la M0

S la M1S, deplaseazå curba LM cåtre dreapta de la LM0 al LM1.

Acum echilibrul este stabilit în punctul B, cu acela¿i venit de echilibru Y0 , dar cu o ratå de echilibru a dobânzii r1 mai mare decât cea ini¡ialå (figura 5.10b)). Se observå, deci, cå politica monetarå nu este eficientå, ea låsând venitul/outputul neschimbat.

Ca ¿i în cazul b) examinat anterior, faptul cå ir=0 implicå cå modelul este bloc recursiv, dar în mod diferit fa¡å de cel anterior. Cele douå blocuri, corespunzåtoare modelului bloc recursiv, sunt blocul pie¡ei bunurilor ¿i serviciilor:

D= C+I+G

C= C0+cyYD

YD= Y+TR-T

232


I= I0

T= T0+tyY

psbr= G+TR-T

Y= D

¿i blocul pie¡ei monetare:

MD= myY+mrr+m0

MD= MS

Mai întâi, se determinå venitul Y din blocul corespunzåtor pie¡ei bunurilor ¿i serviciilor:

Yc t

Ay y

1

1 1( ) (5.24)

unde A reprezintå cheltuielile autonome, apoi se înlocuie¿te Y în blocul pie¡ei monetare ¿i se determinå rata dobânzii r:

rm

M mm

m c tA

r

S y

r y y

1 1

1 10 ( )

(5.25)Se observå, din rela¡iile (5.24) ¿i (5.25), faptul cå politica fiscalå

poate influen¡a atât valoarea lui Y, cât ¿i valoarea lui r, în timp ce politica monetarå, prin oferta de bani MS, afecteazå doar rata dobânzii r. Drept urmare, politica fiscalå are un efect maxim asupra venitului, în timp ce politica monetarå este complet ineficientå.

5.4 STRATEGIA POLITICII MONETARE ªI AGREGATELE MONETARE

233


Banca Centralå, în aplicarea politicii monetare, utilizeazå o strategie bazatå pe încercarea de a atinge obiectivele cunoscute (exprimate prin niveluri dorite ale ratei ¿omajului, ratei infla¡iei, outputului sau balan¡ei de plå¡i) influen¡ând nu direct masa monetarå, ci ratele de cre¿tere ale agregatelor monetare. Acestea reprezintå deci scopuri intermediare în strategia Båncii Centrale.

Un scop intermediar reprezintå deci o variabilå pe care Banca Centralå o controleazå nu neapårat fiindcå este importantå ca atare, ci fiindcå decidentul politic crede cå prin controlul acesteia poate influen¡a atingerea unui scop final într-un timp finit.

De regulå, în cazul obiectivelor interne (¿omaj, infla¡ie ¿i output), ipoteza implicitå în ce prive¿te strategia Båncii Centrale este aceea cå rate mai mari de cre¿tere a masei monetare vor determina, pe termen scurt, cre¿terea infla¡iei concomitent cu reducerea ¿omajului (datoritå cre¿terii nivelului activitå¡ii economice), în timp ce rate mai scåzute de cre¿tere a masei monetare vor duce la scåderea infla¡iei ¿i la cre¿terea, pe termen scurt, a ¿omajului.

Pentru a în¡elege motivul pentru care, în strategia politicii monetare, se utilizeazå scopuri intermediare în loc så se ac¡ioneze asupra scopurilor finale trebuie så pornim de la faptul cå aceastå politicå ac¡ioneazå în condi¡ii de informa¡ie incompletå, deci de incertitudine în ce prive¿te starea ¿i comportamentul sistemului economic.

În timp ce rata ¿omajului sau a infla¡iei, de exemplu, pot fi observate la intervale mari de timp (lunar, trimestrial sau chiar anual), variabilele ce caracterizeazå pia¡a financiarå, cum ar fi rata dobânzii, rezervele bancare sau nivelul agregatelor monetare, sunt disponibile mult mai frecvent (zilnic, såptåmânal sau lunar). Ac¡ionând în vederea atingerii unor scopuri intermediare, definite cu ajutorul acestor ultime informa¡ii, Banca Centralå are avantajul de a utiliza o informa¡ie mult mai promptå, mai exactå ¿i deci mai credibilå.

Mecanismul de bazå prin care Banca Centralå ac¡ioneazå asupra scopurilor intermediare este, în esen¡å, urmåtorul. La începutul fiecårui

234


interval de timp, de regulå trimestrial, se stabile¿te rata de cre¿tere monetarå care va fi påstratå în acel interval, rata compatibilå cu scopurile politice finale ale întregului an. Decizia privind mårimea acestei rate se ia pe baza datelor privind evolu¡ia masei monetare în perioada anterioarå ¿i a previziunilor referitoare la comportamentul economiei pentru diferite rate posibile de cre¿tere a masei monetare.

Dupå ce se ajunge la o decizie privind rata respectivå, politica monetarå în perioada respectivå de timp va fi aplicatå ca ¿i cum scopul cre¿terii (sau scåderii) masei monetare cu rata respectivå ar reprezenta un scop final. Toate deciziile rezultând din politica monetarå vor cåuta så men¡inå sau så atingå acest scop.

La începutul perioadei urmåtoare de timp, scopul intermediar referitor la rata de cre¿tere a masei monetare este revizuit ¿i ajustat pe baza unor noi prognoze ¿i a experien¡ei rezultate în perioada anterioarå.

O astfel de modalitate de a aplica politica monetarå, larg råspânditå în ¡årile cu economii avansate, mai ales dupå anul 1975, prezintå o serie de avantaje dar ¿i dezavantaje. Acestea din urmå au dus chiar la situa¡ia ca unele ¡åri (Australia în 1985, Canada în 1982) så renun¡e la mecanismul scopurilor monetare intermediare.

Printre avantajele unei astfel de modalitå¡i de aplicare a politicii monetare se numårå ¿i urmåtoarele. Mai întâi, cre¿terea monetarå într-un astfel de mecanism poate fi strict controlatå ¿i poate fi astfel orientatå în a¿a fel încât så ducå la reducerea sau men¡inerea ratei infla¡iei la un nivel moderat. În al doilea rând, cre¿terea monetarå este mult mai stabilå, evitând fluctua¡ii excesive care ar avea efecte perturbatoare în economie.

Un corolar al acestei afirma¡ii este acela cå lupta împotriva infla¡iei excesive se poate face prin men¡inerea ratei de cre¿tere monetarå într-un anumit interval, de regulå 0-4%.

235


În sfâr¿it, un ultim avantaj este cå scopul intermediar poate fi anun¡at în avans. Aceasta va influen¡a favorabil a¿teptårile ¿i va spori credibilitatea politicii monetare, factori importan¡i în reducerea infla¡iei.

Cu toate acestea, dupå cum a aråtat B.Friedman (1977), o astfel de modalitate de aplicare a politicii monetare nu reprezintå o strategie optimalå, fiind o modalitate politicå ineficientå. Så aråtåm, în continuare, în ce constå ineficien¡a acestei strategii monetare ¿i cum poate fi ea reduså.

Mai întâi, så consideråm cazul în care strategia monetarå a scopurilor intermediare ar fi optimalå. Utilizând modelul IS-LM, acest caz îl vom reprezenta ca în figura 5.11.

Figura 5.11Pentru simplitate, presupunem cå Banca Centralå are un singur

obiectiv final ¿i anume aducerea nivelului venitului real y cât mai aproape de un nivel dorit y*. De asemenea, se presupune cå, în perioada datå de timp, de regulå trimestrul, pe baza prognozelor efectuate, autoritatea monetarå ajunge la concluzia cå scopul final va fi atins dacå masa monetarå va fi stabilitå la nivelul M*.

236


Curba LM este verticalå, reflectând ipoteza cå cererea de bani este total inelasticå la modificårile în rata dobânzii. Deci cererea de bani depinde doar de venit. Nu vor fi deplasåri ale acestei curbe, deci nu vor avea loc schimbåri în cantitatea de bani cerutå pentru un nivel dat al venitului.

În ce prive¿te oferta de bani, Banca Centralå efectueazå schimbåri în aceasta ca rezultat al comportamentului impus sistemului bancar. Deci, dacå Banca Centralå atinge nivelul masei monetare M*, curba LM va fi perfect stabilå la LM(M*) din figura 5.11. Aceasta aratå atingerea scopului intermediar, prin intermediul cåruia se realizeazå ¿i scopul final y*.

Så vedem dacå acest lucru este posibil. Vom presupune cå Banca Centralå nu poate prevedea cu certitudine pozi¡ia curbei IS. Så consideråm cå pozi¡ia prevåzutå ar fi IS0. Sectorul real al economiei, a cårei cerere de factori de produc¡ie pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor determinå pozi¡ia curbei IS, ar putea fi mai slab decât a prevåzut Banca Centralå, ¿i atunci pozi¡ia curbei IS ar fi la IS1, la stânga lui IS0. Alternativ, sectorul real al economiei ar putea fi mai puternic, deci cererea de factori de produc¡ie mai mare ¿i curba IS ar putea fi la IS2, la dreapta lui IS0.

Având drept obiectiv masa monetarå, Banca Centralå se asigurå cå curba LM verticalå este fixatå în pozi¡ia LM(M*) ¿i, în consecin¡å, venitul real va fi y*, indiferent de pozi¡ia curbei IS. Deci, men¡inerea scopului masa monetarå (scop intermediar) garanteazå atingerea nivelului dorit al venitului real (scop final).

Se observå, în acest caz, cå dacå men¡inerea sau atingerea scopului maså monetarå (M*) garanteazå atingerea scopului venit real (y*), perturba¡iile neprevåzute care deplaseazå curba IS vor determina volatilitatea ratei dobânzii. Aceasta ar putea fi r1 sau r2, în loc de r0, cât a prevåzut Banca Centralå. Dacå aceasta ar mai avea ¿i un scop privind men¡inerea ratei dobânzii la un nivel dorit, så spunem r0, atunci acest

237


scop nu ar putea fi atins prin men¡inerea masei monetare la nivelul M*. Acest lucru determinå, evident, cre¿terea costurilor asociate politicii monetare.

Un alt caz, reprezentat în figura 5.12 este acela în care atingerea scopului intermediar (masa monetarå egalå cu M*) nu înseamnå, în general, ¿i atingerea scopului final (nivelul venitului real egal cu y*).

În figura 5.12(a) se presupune cå curba LM are o pozi¡ie stabilå, altfel spus func¡ia cererii de bani este perfect determinatå, dar nu ¿i inelasticå la varia¡iile ratei dobânzii. Atunci curba LM nu va mai fi verticalå.

În acest caz, se observå cå chiar ¿i atunci când Banca Centralå atinge scopul såu intermediar, ea va realiza scopul final doar dacå curba IS se aflå în pozi¡ia prevåzutå, deci la IS0, ceea ce înseamnå cå ea a prevåzut exact activitatea sectorului real al economiei.

238


Figura 5.12

Dacå sectorul real are o cerere mai micå decât cea prevåzutå, atunci curba IS se va afla în pozi¡ia IS1,iar venitul real va fi y1, mai mic decât cel dorit y*.

Dacå sectorul real are o cerere mai mare decât cea prognozatå, atunci curba IS se va afla în pozi¡ia IS2 iar venitul real y2 va fi mai mare decât venitul dorit y*. În ambele situa¡ii, înså, scopul final (atingerea nivelului dorit al venitului real) nu va fi atins, de¿i Banca Centralå ¿i-a realizat scopul såu intermediar.

239


Cazul reprezentat în figura 5.12(b) corespunde situa¡iei în care curba LM nu este perfect stabilå. Existå, deci, deplasåri neprevåzute în cererea de bani care fac ca ¿i curba LM så se deplaseze.

În acest caz, chiar dacå Banca Centralå atinge scopul såu intermediar de a men¡ine masa monetarå la un nivel dorit M*, ea va atinge ¿i scopul final de realizare a nivelului dorit y* al venitului real doar în cazul în care previziunile sale asupra cererii de bani din economia realå sunt corecte, deci numai dacå curba LM se aflå exact în pozi¡ia LM0(M*).

Dacå apare, înså, o perturba¡ie neprevåzutå ce determinå cre¿terea cererii de bani peste nivelul prevåzut, curba LM se va deplasa în pozi¡ia LM1(M*) cåreia îi corespunde un nivel al venitului real y1 care este mai mic decât nivelul dorit y*. Alternativ, dacå apare o perturba¡ie neprevåzutå ce deplaseazå curba LM în pozi¡ia LM2(M*), nivelul corespunzåtor al venitului real va fi y2 care este mai mare decât nivelul dorit y*.

În ambele situa¡ii, deci, atingerea scopului intermediar nu garanteazå ¿i atingerea scopului final.

Pe lângå cele prezentate mai sus, mai existå încå un motiv principal care determinå ineficien¡å în atingerea obiectivului final prin intermediul ac¡iunii asupra unor obiective intermediare.

Modelul IS-LM, utilizat mai sus, se referå doar la raportul de echilibru care existå între venitul real ¿i rata dobânzii, fårå a include ¿i comportamentul nivelului pre¡urilor P. Dar schimbåri în P determinå, dupå cum ¿tim, deplasåri ale curbei LM.

Astfel, cre¿terea nivelului pre¡urilor va reduce valoarea realå a masei monetare (M/P) pentru un nivel dat al masei monetare nominale M, deplasând curba LM cåtre stânga. Reducerea nivelului pre¡urilor P va cre¿te valoarea masei monetare reale, deplasând curba LM cåtre dreapta.

240


În consecin¡å, cu cât nivelul pre¡urilor variazå mai mult cu atât cererea ¿i oferta agregatå vor fi afectate ¿i, deci, pozi¡ia curbei LM se va modifica.

Men¡inerea unei mase monetare nominale constantå (scop intermediar) nu va fi suficientå pentru a men¡ine ¿i pozi¡ia constantå a curbei LM, chiar dacå nu apar perturba¡ii neprevåzute în cererea de bani. Drept urmare, atingerea scopului intermediar nu garanteazå ¿i atingerea scopului final.

În figura 5.13 se reprezintå acest efect al cre¿terii nivelului perturba¡iilor asupra scopului final (men¡inerea lui y la nivelul y*).

Astfel, un ¿oc nefavorabil în oferta agregatå deplaseazå curba AS de la AS0 la AS1 (figura 5.13(a)). Dacå masa monetarå este men¡inutå la nivelul M* (scopul intermediar), cererea agregatå nu se va deplasa, deci curba AD råmâne în pozi¡ia sa ini¡ialå.

În consecin¡å, venitul real y va scådea sub nivelul dorit y* (scopul final) la care se presupune cå economia se afla înainte de apari¡ia ¿ocului în oferta agregatå.

Curba LM se va deplasa, atunci, cåtre stânga în pozi¡ia LM1(M*) (ca în figura 5.13 (b)) datoritå cre¿terii nivelului P al pre¡urilor. Scopul final este, deci, ratat chiar dacå scopul intermediar a fost atins.

Cele de mai sus demonsteazå clar faptul cå metoda scopului intermediar constituie o procedurå imperfectå de aplicare a politicii monetare care devine, astfel, ineficientå sau suboptimalå.

Aceastå ineficien¡å este determinatå, dupå cum am aråtat, de doi factori. Primul este acela cå singura informa¡ie curentå disponibilå pentru a adopta deciziile politice monetare o constituie observa¡iile privind evolu¡ia masei monetare.

Al doilea factor îl constituie faptul cå Banca Centralå utilizeazå aceste informa¡ii într-un mod particular, sporind sau reducând rata de

241


cre¿tere a masei monetare ca ¿i cum aceasta ar constitui scopul final al politicii monetare.

Ace¿ti doi factori, responsabili pentru ineficien¡a politicii monetare, indicå ¿i direc¡iile în care se poate ac¡iona în vederea reducerii ineficien¡ei, deci ob¡inerii unei politici monetare optimale.

Prima direc¡ie o constituie utilizarea tuturor informa¡iilor relevante disponibile. Pe baza unei informa¡ii complete, previziunile privind evolu¡ia cererii ¿i ofertei agregate vor fi perfecte ¿i, în consecin¡å, masa monetarå va corespunde exact cererii de bani.

Un astfel de proces necesitå observa¡ii detaliate atât asupra agregatelor monetare, cât ¿i a altor variabile de pe pia¡a financiarå, ceea ce cre¿te mult costurile politicii monetare. Chiar ¿i în cazul în care ar exista informa¡ie exactå disponibilå, decidentul politic nu poate determina cea mai bunå politicå monetarå posibilå fårå så existe o teorie privind utilizarea optimalå a acestei informa¡ii. Ceea ce se poate face este så se înve¡e din mers, deci så se constate experimental cum råspunde economia la diferite niveluri ale agregatelor monetare.

242


Figura 5.13 A doua direc¡ie ar fi aceea în care s-ar renun¡a la scopul

intermediar sub forma controlului masei monetare ¿i s-ar fixa, pentru politica monetarå, un scop final, så spunem atingerea ¿i men¡inerea unui nivel dat al venitului real y*. O astfel de direc¡ie va fi prezentatå mai în detaliu în capitolul VII, dedicat politicilor de stabilizare macroeconomicå.

5.5 REZUMAT

1. Politica monetarå este aplicatå, în general, de Banca Centralå, ¿i constituie exercitarea controlului acesteia asupra ofertei de bani pentru a atinge obiective politice stabilite.

2. Scopul pe termen lung al oricårei politici monetare îl constituie stabilizarea nivelului pre¡urilor ¿i deci a ratei infla¡iei.

243


3. Pe termen scurt, scopul politicii monetare îl reprezintå stabilizarea venitului/outputului real în jurul nivelului poten¡ial al acestuia (nivel corespunzåtor utilizårii normale a factorilor de produc¡ie).

4. Atingerea celor douå scopuri principale ale politicii monetare se face prin utilizarea unor instrumente intermediare, cu ajutorul cårora se ac¡ioneazå asupra ofertei de bani pe pia¡a monetarå. Aceste instrumente ale politicii monetare sunt: opera¡iunile pe pia¡a deschiså, dobânda de refinan¡are ¿i fondul de rezervå.

5. Prin opera¡iunile pe pia¡a deschiså, autoritatea monetarå cumpårå ¿i vinde pe pia¡å obliga¡iuni de stat ¿i bonuri de tezaur. O cumpårare de acest fel cre¿te baza monetarå ¿i, în concesin¡å, spore¿te oferta de bani, în timp ce o vânzare descre¿te baza monetarå ¿i reduce oferta de bani.

6. Prin modificarea ratei dobânzii de refinan¡are se semnaleazå inten¡ia Båncii Centrale de a modifica politica monetarå. Cre¿terea acestei rate indicå trecerea la o politicå monetarå restrictivå, iar scåderea ei, trecerea la o politicå monetarå expansionistå. Agen¡ii economici î¿i formeazå a¿teptårile ¿i în func¡ie de dobânda de refinan¡are, fapt ce duce la amplificarea efectelor politicii monetare alese.

7. Cre¿terea sau scåderea necesarului de fonduri de rezervå determinå, fårå a afecta baza monetarå, reducerea sau cre¿terea volumului de credite acordate în economie.

8. Utlizând un model de tip IS-LM se pot introduce multiplicatorii monetari (al venitului/outputului ¿i, respectiv, al ratei dobânzii), precum ¿i efectele de transmisie ale politicii monetare.

9. Efectele de transmisie ale politicii monetare se distribuie pe patru canale principale: canalul ratei dobânzii, canalul avu¡iei, canalul creditelor ¿i canalul a¿teptårilor infla¡ioniste.

10. Eficien¡a politicii monetare poate fi absolutå sau relativå. Eficien¡a absolutå a politicii monetare este mai mare în economiile cu pre¡uri rigide decât în economiile cu pre¡uri flexibile.

11. Eficien¡a relativå a politicii monetare se apreciazå în raport cu cea a politicii fiscale. Eficien¡a relativå a celor douå politici variazå între anumite limite extreme, dependente de condi¡iile concrete din economie.

12. Strategia politicii monetare este bazatå pe metoda scopurilor intermediare, deci pe atingerea unui anumit nivel al agregatelor monetare care, la rândul lor, vor determina schimbåri în variabile economice reale, deci atingerea unor scopuri finale. Aceastå metodå a scopurilor intermediare este înså ineficientå.

5.6 CONCEPTE CHEIE

autoritatea monetarå

244


Banca Centralå

instrumente politice intermediare

opera¡iunile pe pia¡a deschiså

dobânda de refinan¡are

fond de rezervå

baza monetarå

multiplicatorul masei monetare

oferta de bani

pia¡a monetarå

pia¡a creditelor

rata dobânzii

echilibrul monetar

cererea de bani

multiplicatorul monetar al venitului/outputului

multiplicatorul monetar al ratei dobânzii

efectul de transmisie al politicii monetare

balan¡e monetare

245


plafonul avu¡iei

eficien¡a politicii monetare

eficien¡a absolutå a productivitå¡ii muncii

eficien¡a relativå a productivitå¡ii muncii

agregate monetare

metoda scopurilor intermediare

cursa lichiditå¡ii

246

Politica Monetara-Curs7 Macro

Documents

Transcript of Politica Monetara-Curs7 Macro