politica de promovare turistica.doc

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTIFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE, JURIDICE ŞI

ADMINISTRATIVESpecializarea ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

LUCRAREDE

LICENŢĂ

COORDONATOR: Lect. univ. dr. FLORENTINA MIU

ABSOLVENT:STANCUTU LAURENTIU

- 2009 -

1

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTIFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE, JURIDICE ŞI

ADMINISTRATIVESpecializarea ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

LUCRARE DE LICENŢĂ

Tema: POLITICA DE PROMOVARE TURISTICA DUPA ANUL 2005 IN MUNICIPIUL PITESTI

COORDONATOR: Lect. univ. dr. FLORENTINA MIU

ABSOLVENT:STANCUTU LAURENTIU

- 2009 –

2

CUPRINS

Introducere in turism…………………………………………………………………………..4

Municipiul Pitesti ........................................................................................................................7

Capitolul I PROMOVAREA TURISTICĂ ÎN CONTEXTUL ORIENTARII DE

MARKETING…………………………………………………………………….20

I.1. Promovarea componentă a mix-ului de marketing în domeniul turismului…...20

I.1.1. Publicitatea…………………………………………………………………..26

I.1.2. Promovarea vînzărilor……………………………………………………….30

I.1.3.Relaţiile publice……………………………………………………………....32

Concluzii………………………………………………………………………. .…33

Capitolul II ATRACŢII TURISTICE PENTRU LOCUITORII MUNICIPIULUI

PITEŞTI……………………………………………………………………………34

II.1. Munţii din nordul judeţului Argeş……………………………………………34

II.2. Văi şi chei…………………………………………………………………….35

II.3. Lacurile……………………………………………………………………….35

II.4. Rezervaţii şi monumente ale naturii………………………………………….35

II.5. Staţiuni turistice………………………………………………………………36

II.6. Vestigii istorice……………………………………………………………….36

II.7. Edificii religioase……………………………………………………………..37

II.8. Edificii culturale………………………………………………………………38

II.9. Monumente şi statui…………………………………………………………..47

II.10. Etnografie şi folclor…………………………………………………………48

Concluzii……………………………………………………………………………48

Capitolul III PARCUL BRĂTIENILOR…………………………………………..49

Concluzii……………………………………………………………………………51

Capitolul IV INSTRUMENTELE PROMOVĂRII………………………………..52

Concluzii……………………………………………………………………………53

Capitolul V CAMPANIA PROMOŢIONALĂ A FIRMEI TURISTICE………….54

3

Concluzii……………………………………………………………………………57

Bibliografie…………………………………………………………………………56

Introducere in turism

TURISMUL - FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL

Formele incipiente de turism au apărut incă din istoria antică:• calatoriile grecilor vechii Elade cu ocazia Jocurilor Olimpice si pelerinajele la locurile de cult Dodona si

Delfi;• navigatorul cartaginez Hannon a întreprins o călătorie de explorare de-a lungul ţărmului Africii in anul

500 Mr., călătorie descrisă în traducere grecească în Periplul lui Hannon;• pelerinajele de la Mecca, Ierusalim, Roma, Santiago de Compostela (Spania);• este renumit calatorul arab Ibn Battuta, care străbate Europa, Africa si Asia;• din secolul al VII-lea încep călătoriile de pelerinaj ale musulmanilor la Mecca;• dupa anul 1900, activitatea turistică s-a intensificat si s-a diversificat pe plan mondial, creandu-se

„curenţii turistici" cu ţări exportatoare de turişti (tourist sources) şi ţări importatoare de turişti (tourist destinations), iniţiindu-se şi sintagma de „industrie a turismului", introdusă de Societatea Geografică din Viena.

REPERE GEOGRAFICO-ISTORICE

In mod cronologic, etapele evoluţiei turismului sunt.

l. Etapa turismului incipient;

2. Etapa pseudoturiştici;

3. Etapa turismului modern şi contemporan.

4.1. Etapa turismului incipient a debutat in Antichitate (Tir, Sidon, Alexandria, Atena, Roma, Cartagina). In Sparta existau restricţii de circulaţie a strainilor. Centre de pelerinaj erau „Misterele de la Eleusis", „Oracolele din Delfi si Didona", agora Atenei, jocurile de la Olimpia şi Nemeea dedicate lui Zeus, cele din Istm si Delfi dedicate lui Poseidon (Apollo), jubileele regale din Egipt ale faraonului Ramses al II-lea.

Etapa turismului incipient a fost reprezentat de Jocurile Olimpice din 776 I.Hr., desfăşurate fără intrerupere in Grecia: Corint, Teba, Micene, Cnossos (labirintul), insulele Rodos, Chios Lesbos; în Mesopotamia: Ur, Uruk, Nipur, Babilon; în Persia: Persepolis, Isphahan, Ctesifon; la Rama (Pompei): insula Capri; în Egipt: Efes, Halicarnas, Smirna.

Pe teritoriul Romaniei se consideră că o etapă a turismului incipient deplasarea la Germisara( azi Gioagiu) si Herculanum( Băile Herculane).

4.2. Etapa pseudoturistică (Evul Mediu) este reprezentată de pelerinaje religioase, schimburi comerciale, drumuri rutiere şi legături maritime, popasuri la hanuri şi chiar turism cultural.

Directiile rutiere de deplasare turistică în Evul Mediu au fost:a)Veneţia- Viena- Cracovia- Marea Baltică;

4

b)Cernăuţi – Műnchen – Praga – Budapesta.

4.3. Turismul cultural în Evul Mediu s-a realizat prin intermediul universităţilor: Bologna (1119), Ravena (1130), Sorbona (1200), Cambridge (1209), Oxford (1214), Padova (1222), Napoli (1224), Pisa (1346), Praga (1348), Cracovia (1364), Viena (1365), Heidelberg (1386), Köln(1388).

4.4 Etapa turismului la sfăasitul Evului Mediu ( sec. XVIII -1950)se incadrează îintre perioada Renaşterii si perioada “ Marilor descoperri geografice”.

4.5. Etapa revoluţiei industriale a determinat o explozie demografică, sporind baza de cazare prin angajaţii de voiaj ( Thomas Cook, 1841), apariţia de hoteluri în secolul al XVIII – lea.

4.6. Formarea aşezărilor cu funcţie turistică în Franta, pe Coasta de Azur (Nisa, Cannes, Monte Carlo, Saint Tropez, Saint Raphael, Menton etc.). De asemenea, Riviera italiana, cu San Remo, Savona sau Riviera spaniolă, cu Terremolinos, Aqultas ţi Santiago de Ribera.

Primul ghid turistic a aparut în Franta în anul 1672, fiind elaborat de Saint-Maurice.În anul 1914, Ghidul turistic ajunge disciplinş de studiu la Dusseldorf (Germania), la Roma (1925) şi

Berlin (1929).

Caracteristicile turismului contemporan

Principalele tendinţe şi caracteristici ale turismului contemporan sunt:- sporirea ponderii demografice, ca participanşi la fenomenul turistic (sute de milioane de persoane);- extinderea distanţelor de deplasare la nivel regional, continental şi intercontinental; - diversificarea tipurilor de turism în corelaţie cu ofertele turistice - apariţia de forme noi de turism (turismul rural, ecologic şi de vanatoare - safari);- mobilitatea sporita (deplasarea rapida datorită mijloacelor - infrastructura modernă a transporturilor şi

căilor de transport};- creşterea timpului disponibil al populaliei şi creşterea resurselor financiare ale acesteia;- amenajarea superioară turistică prin punerea în valoare a potenţialului natural şi antropic, estetică şi

economică, a obiectivelor turistice.

PIAŢA TURISTICĂ

Piaţa turistică reprezintă interferenţa dintre oferta turistică (produsul turistic - bunurile şi serviciile oferite de touroperatori şi prestatorii de servicii) şi cererile consumatorilor de turism.

Piaţa turistică se distinge prin: ofertă turistică şi cererea turistică, între care există relaţii de cauzalitate şi interdependenţă.

9.1. Produsul turistic (resurse, turistice/producţia turistică) reprezintă potenţialul turistic natural şi antropic, adică elementele condiţiilor naturale şi socio-economice, precum şi structurile de primire turistică (cazare, alimentaţie, tratament balnear), de agrement, dotări sportive, transport, sub numele de „echipament de producţie", a serviciilor turistice (forţa de muncă, infrastructurş generală şi de tip turistic).

9.2. Potenţialul turistic reprezintă resursele şi atracţiile turistice, adică „materia prima", care constituie elementele fundamentale ale producţiei turistice, la care se adaugă bază turistică tehnico-ma-terială şi serviciile turistice, care se pot oferi in pachete de activităti turistice oferite pe piaţă turistică: produsul turistic, serviciul turistic.

Serviciul turistic cuprinde:

5

- documente de calatorie şi de transport;- prestaţii hoteliere, de alimentaţie, de agrement sau specifice.Oferta turistică poate fi: de vacantă, de sanăatate, de afaceri, cultură şi prestaţii turistice (cayare şi

restaurante, transport, animaţie, agrement şi tratament).

9.3. Resursele turistice sunt constituite din ansamblul elementelor atractive ale unui teritoriu, care cuprind două grupe majore de obiective ce alcătuiesc fondul turistic care aparţine cadrului natural (relief, structura litologică, clima, hidrografia, vegetaţia si fauna) şi obiectivele de origine antropică )vestigii istorice, edificii religioase, muyee, etnografie, etc).

Potentialul turistic repreyintă totalitatea componentelor naturale, cultural-istorice si economico-sociale ale unui teritoriu sau ale unei staţuini turistice.

Componentele naturale sau antropice cuprinse în teritoriu reprezintă “ atracţiile turistice” sau “resursele turistice” şi infrastructura tehnică generală.

a) Potentialul turistic natural valoros determină organizarea diferitelor tipuri de turism. Pe plan mondial este bine reprezentat turismul balnear maritim pentru cură heliotermă sau climaterică, cu efecte terapeutice. Apoi turismul montan de sporturi de iarna, pentru drumetie, curd climaterică şi balneară, unde se valorifică efectele terapeutice ale unor componente naturale: izvoare termale şi minerale, nămoluri sapropelice, aerul ozonat etc.

b) Potentialul turistic antropic este bine reprezentat de ofertele turistice ale turismului cultural prin vizitarea monumentelor de artă, de culturş, turismul comercial, expozitional (turismul festivitaţilor cu manifestări cultural -artistice: etnografice, folclorice, muzică simfonică, muzică uşoara), turismul sportiv, turismul de vânătoare (safari) din statele vest-europene pe teritoriul Africii şi al Americii Latine.

FACTOR11 GENETICI A1 FENOMENELOR TURISTICE

Principalii factori genetici care influenţează fenomenele turistice sunt: factorii demografici, economici, politici, sociali şi psihologici. .

1. Factorii economici influentează direct şi indirect dezvoltarea fenomenelor turistice prin creşterea PIB-ului, a productivitătii muncii şi, implicit, a veniturilor populaţiei in raport cu nivelul preţurilor, conform relaţiei:

Ct = V/P

unde: Ct = cererea turistica; V = venitul;P = pretul.

Dezvoltarea bazei tehnico-materiale §i a infrastructurii turismului este influentata de:

2. Factorii politici influentează fenomenele turistice prin dezvoltarea democratică, care permite promovarea deschisă şi eficientă a ofertelor turistice, precum şi promovarea unor relaţii deschise şi cooperante intre state prin conlucrare culturală, ştiintifica şi diplomatică

3. Factorii sociali influentează fenomenele turistice prin sporirea timpului liber, a duratei concediului populaţiei, prin creşterea venitului, a salariului, prin scăderea duratei saptamânii de lucru, care permite promovarea turismului de sejur şi de weekend.

6

Durata concediilor anuale variază de la ţara la ţara şi în funcţie de categoriile socio-profesionale. De asemenea, se practicş protectia socialş, prin ingrijirea stării de sănătate, refacerea fizico-psihică şi sporirea potenţialului de muncă al populaţiei. Creşte astfel standardul de viată al populaţiei globului:

4. Factorii demografici sunt determinaţi de creşterea numerică a populaţiei globului prin mărirea ratei natalităţi, a sporului natural, a exploziei urbane şi a intensificării procesului de urbanizare.

5. Factorii psihologici influentează fenomenele turistice prin intensificarea comunicarii datorită dezvoltării mass-mediei, a informaticii şi ciberneticii, care stimulează comunicarea rapidă intre oameni şi dezvoltarea mijloacelor de informare despre “oferte turistice “. Astfel creşte „ cererea turistică” pe o piaţa turistică în expansiune.

Intervin şi “factori tradiţionali”, care contribuie la dezvoltarea şi influenţarea fenomenelor turistice.

Oferte turistice – destinaţii turistice

Agenţia de turism reprezintă o unitate turistică care organizează , oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente turistice. Sunt cunoscute doua tipuri de agenţii de turism: agenţia de turism eouroperator (angrosistă), de categoria A , si agenţia de turism detailistă, de categoria B.

Pe Glob sunt înregistrate aproximativ 30 000 de agenţii de turism licenţiate, din care Europa deţine 70%, America de Nord 14%, Asia si Pacific 8%. În Romania exista 2000 de firme, din care 549 sunt membrele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism.

Oferta turistică sub formă de produse şi servicii turistice distribuie pe destinaţii turistice denumite „bazine ale ofertei turistice". Destinatiile turistice sunt localizate şi concentrate după nivel de echipare tehnică de diversificare şi specializare a ofertei turistice , cu o atractivitate turistică în functie de volumul fluxurilor turistice ; ~incasşrilor (veniturilor) turistice.

Destinaţiile turistice (bazinele de oferte turistice) sunt clasificate în: destinaţii turistice traditionale, destinaţii turistice noi, destinaţii turistice exotice, destinaţii de pionierat.

Cererea turistică

Cererea turistică, parte integrantă a pieţei turistice, componentă ternativă a ofertei turistice, este alcatuită din ansamblul turiştilor care solicită efectuarea unei excursii, activităţi turistice periodice şi temporare; cu deplasare de la reşedinţă la destinaţia turistică. Cererea turistică se concretizează prin consumul turistic, iar cele două componente ale pieţei turistice se suprapun in timp şi spatiu, atât oferta turistică, cât şi cererea turistică.

Oferta turistică corespunde ca locaţie cu consumul turistic : format din cheltuieli ale cererii turistice pentru bunuri şi servicii ale călătoriei turistice.

Consumul turistic se realizează în trei etape: a) Etapa predeplasării efective, concretizata prin achiziţioniarea de echipamente, materiale

sportive etc; b) Etapa deplasării spre destinaţia turistică (transport, masă); c) Etapa consumului turistic la destinaţie (cazare, serviciile de alimentaţie, agrement etc.).

7

Particularitaţiile cererii pieţei.Particularitaţiile cererii turistice sunt determinate de activităţiile economice, de caracterul dynamic

al cererii turistice, în corelaţie cu ritmurile diferite de creştere economică. Circulaţia turistică în România

MUNICIPIUL PITESTI

POZIŢIA GEOGRAFICA

Municipiul Piteşti, reşedinţă a judeţului Argeş, este situat in partea central-sudica a României, între

Carpaţii Meridionali şi Dunare, în nord-vestul Munteniei. 120 km îl despart de Bucureşti – capitala ţarii –

Piteştiul aflându-se la confluenţa râului Argeş cu râul Doamnei, în punctul de intersecţie al paralelei de

44051’30” latitudine nordică cu meridianul de 24052’ longitudine estică, la distanţă relativ egală faţă de

Polul Nord şi de Ecuator, cu menţiunea că paralela de 450 trece prin comuna Merişani, la 20 km nord de

Piteşti.

Municipiul Piteşti se află la o altitudine de 250 m. la nivelul albiei minore a râului Argeş(S) şi de

356 m, în cartierul Trivale(V). La nord-vest de terasa Trivale-Papuceşti se afla cota de 373 m, iar la est de

Valea Mare – Podgoria, cota de 406 m. În sectorul de vest-sud-vest al satului Mica, în comuna Bascov, se

gaseşte cota de 439 m (Padurea Bogdăneasa).

Piteştiul s-a format şi s-a dezvoltat într-o regiune naturală complexă cu factori climatici favorabili

vieţii şi activitaţii umane, la întreţinerea unor vechi drumuri comerciale şi căi de comunicaţie care

asigurau multiple şi permanente legături între câmpie, deal şi munte, între estul şi vestul Ţării Româneşti,

între aceasta şi Transilvania, prin culoarul Rucăr-Bran şi defileul Oltului, între nordul şi sudul Dunării,

între Europa Centrală şi Peninsula Balcanică.

Vatra oraşului s-a extins mai târziu în zona din dreapta râului Argeş, pe terasele şi pantele vestice

şi pe terenuri din luncă . Terasele fluviale, sculptate în Piemontul Cotmeana, sunt dispuse sib forma unui

amfiteatru natural cu deschiderea orientată spre dealurile estice din Piemontul Cândeşti, numite Dealurile

Piteştilor. Amplasarea localotaţii pe terasele şi malurile Argeşului confera Pitestiului o notă specifică, o

anumită personalitate şi un pitoresc deosebit.

Intravilanul este orientat longitudinal, de la NV spre SE, pe o distanţă de circa 12 km, între Piteşti

N – Bascov si Piteşti S – Prundu.

8

LIMITELE

Oraşul Piteşti propriu-zis, se extinde până la următoarele localităţi: Bascov – comuna suburbană la

NNV, Budeasa la NNE, Mărăcineni – comună suburbană NE, Ştefăneşti – comună suburbană ESE, Bradu

– comună suburbană SSV, Albota SV, Moşoaia V şi Băbana VNV, din judeţul Argeş.

SUPRAFAŢA

Dacă până în anul 2005 teritoriul intravilan al Municipiului Piteşti era de 2.125ha, începând de la

această dată şi până în anul 2010 se preconizează ca acesta să ocupe peste 2.580ha prin diminuarea

extravilanului; iar zona de locuinţe şi dotări urbane se preconizează să se extindă de la 938ha cât avea

suprafaţa până în 2005, la peste 1.170ha până la data de 2010.

Municipiul Piteşti dispune de parcuri, gradini publice,spaţii verzi stradale, alte spaţii verzi în

suprafaţă totală de 1.790ha; două pepiniere în suprafaţă de 41ha, precum şi de sere proprietatea publică a

municipiului în suprafaţă de 9.000mp.

Condiţiile de locuire impuse marii majorităţi a populaţiei în perioada 1960-1989 constând în

locuinţe comune, fără dotările necesare funcţionării autonome, fără identitate urbanistică şi arhitecturală,

sunt în schimbare, tendinţa fiind de construire a unor locuinţe individuale, proprietate privată, în regim

mic de înălţime şi cu confort sporit.

Obiectivele principale ale amenajări teritoriale a Municipiului Piteşti sunt următoarele:

Dezvoltarea economică şi socială a Municipiului cu respectarea specificului

acestuia;

Protecţia mediului;

Îmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor acestui Municipiu;

Utilizarea raţională a teritoriului.

RELIEFUL

9

Se încadrează în două subunităţi morfostructurale: Piemontul Getic, subunitate deluroasă, de

orogen şi Câmpia Română, subunitate de platformă.

Se află pe linia de contact dintre subunităţile: Piemontul (Platforma ) Cotmeana, Dealurile

Argeşului, Piemontul Cândeşti şi, totodată, în sectorul de tranziţie dintre Piemontul Getic şi Câmpia

Română. Vechea vatră a Piteştiului face parte din Piemontul Cotmeana, iar terenurile sudice se

înregistrează în Câmpia Piteştilor, subunitate a Câmpiei Române. Dealurile Piteştilor din stânga râului

Argeş aparţin Piemontului Cândeşti.

10

Piemontul Cotmeana s-a clădit pe Depresiunea Getică, depresiune formată prin scufundarea unei

zone de cristalin din faţa Carpaţilor Meridionali.

Câmpia Piteştilor, câmpie de acumulare fluvio-lacustră,cuaternară, are ca fundament Platforma

Moesica (Platforma Valaha). Este una dintre cele mai înalte şi fragmentate câmpii piemontale din

România (350 m altitudine absolută) şi este formată din terasele de pe partea dreaptă a Argeşului. Câmpia

propriu-zisa a Piteştiului corespunde celor trei terase ale Argeşului, care se pare că şi-a schimbat cursul de

mai multe ori de-a lungul timpului.

În ordinea descrescătoare a altitudinii, terasele din dreapta Argeşului sunt:

- terasa Smeura (350 m altitudine medie) ;

- terasa Trivale – Papuceşti (333 m altitudine) unde s-au înalţat cartierele Trivale, Războieni,

Stadionul şi Sala Sporturilor ;

- terasa Exerciţiu (330 m altitudine) pe care se află cartierele Craiovei, Exerciţiu, Banatului,

Traian, Teilor, Mărăşeşti, Găvana ;

- terasa Centrul Civic (277 m altitudine) cuprinde vechea vatră a oraşului , cartierele Gară.

Petrochimiştilor – Prundu, Nord şi centrul oraşului ;

- terasa de luncă (255 m altitudine) unde s-au construit cartierele Calea Bucureşti,

Câmpineanu, Eremia Grigorescu, Viilor, Parcul Argeş, Bazinul Olimpic de înot, serele Piteşti si Bascov,

lacurile de acumulare şi hidrocentrale Bascov, Prundu, goleşti – Călineşti.

CLIMA

Temperaturile şi precipitaţiile sunt elemente determinate în aspectul stărilor vremii, adică a

situaţiilor concrete ce se succedă zi de zi în tot timpul anului. Pentru a defini anumiţi indicatori sintetici, cu

valabilitate mai îndelungată, se folosesc mediile de temperatură, de precipitaţii, ilustrând caracteristicile

climei. În Piteşti temperatura medie anuală este de 9-10 grade C. În iulie – luna cea mai caldă din an –

temperatura medie este de 20-22 grade C.

11

Aici zilele cu temperaturi de peste 30 grade sunt în număr de 50-56 anual. Iernile sunt în general

lungi, înregistrându-se circa 170 zile pe an fără îngheţ. În ianuarie – luna cea mai rece din an – media

termică este de 3 grade C. Amplitudinea medie fiind de 23-25 grade.1

Durata medie de strălucire a soarelui se ridică la 2196 ore anual.

Municipiul Piteşti dispune de un cadru natural deosebit de favorabil, şi o climă temperat-

continentală apropiată de cea a unei staţiuni climaterice de deal (temperaturi medii moderate, atât iarna cât

şi vara, primăveri destul de timpurii şi toamne lungi).

Precipitaţiile atmosferice depăşesc media pe ţară, atingând cca 700 l/mp anual. Precipitaţiile au un

regim neregulat. Sunt ani ploioşi şi ani secetoşi. Cele mai abundente precipitaţii s-au semnalat în anul

1897 (1099,1 l/mp), iar cele mai scăzute în anul 1957 (310,9 l/mp)

Temperatura aerului 2004 (Staţia de observaţie Piteşti)

Grade Celsius

Ian. Feb. Mar Apr Mai Iun. Iul. Aug Sep. Oct. Noi. Dec

Media

lunară -0,4 -3,8 2,9 9,1 19,6 21,6 21,7 22,6 15,3 8,9 6,8 0,9

1 Alexandru C. Roşu – „Geografia României - sinteze”, Ed. Carminis, Piteşti, 1998.

12

Maxima

absolută

(ziua)

9,6

15

9,3

28

19,7

31

27,8

30

32,9

10

33,2

12

36,0

02

35,5

30

28,5

22

26,0

04

22,4

02

14,9

05

Minima

absolută

(ziua)

-

10,9

13

-

14,3

14

-7,3

23

-4,6

07

10,4

18

10,7

23

11,4

11

9,9

12

6.1

04

-3,0

29

-2,1

13

-9,5

28

Sursa: Breviarul Statistic al Judeţului Argeş, 2005

Umiditatea atmosferică medie este de 68%, iar indicele de ariditate atinge valoarea 50, ceea ce

asigură condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii şi viticulturii.2

Vânturile predominante bat din direcţiile nord-vest (26%), nord (14%), vest (12%) şi est (11%).

Viteza medie anuală a vântului este de 2,6 m/s.3

Precipitaţiile atmosferice sunt mai frecvente în anotimpurile de primăvară şi de toamnă, cele mai

ploioase luni din an sunt mai, iunie şi iulie 80, 90 mm. Umiditatea atmosferică este, în medie, de 68%.

Precipitaţii atmosferice, în general, depăşesc media pe ţară, oscilând între 680 şi 700 mm anual.

În Piteşti este un climat de câmpie moderat.

Influenţa sistemelor barice determină nuanţări regionale pronunţate, şi anume de tranziţie de

la cele submediteraneene la cele de ariditate.4

2 Breviarul Statistic al Judeţului Argeş 2005.3 Petre Popa – „Piteşti, ghid de oraş”, 1995.4 Valeria Amelia Velcea – „Geografia fizică a României” – Ed. Univer „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001.

13

Clima trece prin cele patru anotimpuri distincte, specifice întregului spaţiu românesc: iarnă,

primăvară, vară şi toamnă.

Circulaţia aerului se produce mai ales dinspre nord-est (26%), apoi nord (14%), vest (12%), est

(11%). Calmul atmosferic are o frecvenţă de 15%. Viteza medie anuală este de 2,6 m/s, variind între 0,9

m/s din sud-vest, în decembrie, la 4,7

m/s din est, în martie. Vânturile dinspre nord, nord-est şi est poartă denumirea generală de „Crivăţ”,

vânturile din vest „Austrul”, din sud, sud-est „Băltăreţul”, iar din direcţia Carpaţilor Meridionali, primăvara

şi vara „Munteanul”.

HIDROGRAFIA

Râul Argeş este principala apa curgătoare a Piteştiului, albia sa formând marginea estica a oraşului

pe o distanţă de aproximativ 10 km. Lânga parcul oraşului din luncă, Argeşul primeşte apele afluentului

său, Râul Doamnei. Cele două râuri au un debit relativ constant. Debitul mediu multianual al Argeşului

este de 34,9 mc/s, iar cel al Râul Doamnei de 20,4 mc/s.

Pe partea dreapta Argeşul colecteaza apele unor afluenţi mai mici din Piemontul Cotmeana, cu

scurgere torenţiala cum sunt: râul Bascov şi pârâul Valea Rea – Găvana, pârâiele Trivale şi Scoroboaia,

Dârzul şi Geamăna.

Prezentarea lacurilor de acumulare a imprimat unele schimbări în microclimatul oraşului în fauna

şi flora sa şi a oferit noi posibilităţi de agrement, de practicare a sporturilor nautice. Lacurile de acumulare

prezintă principala sursă de aprovizionare cu apă potabilă şi inustrială a oraşului şi a localităţilor limitrofe.

14

FLORA. VEGETAŢIA

Predomină vegetaţia caracteristică dealurilor din Piemontul Getic. Pe terenul urban se dezvoltă

vegetaţia de pădure colinară, vegetaţia de silvostepă, iar ca tip azonal vegetaţia de luncă. În această zonă

se întrepătrund elemente de floră montană cu cele de câmpie. Flora Piteştiului cuprinde multe specii

printre care şi specii rare. Pădurea din perimetrul oraşului se află la limita dintre subzona fagului şi a

stejarului şi tot aici întâlnim limita sudică a mesteacănului alb.

În renumita pădure Trivale şi în masivele silvice din localităţile apropiate se află numeroase specii

de arbori caracteristici fâşiei gorunetelor: gorunul, fagul, frasinul, arţarul sau stejarul, ulmul, teiul pădureţ,

salcâmul, măceşul, anumite specii de conifere.

Dintre arbuşti amintim: alunul, socul, porumbarul, măslinul negru, rugul de mure. Aceşti arbuşti

pot fi văzuţi şi în lunca Argeşului. Tot aici se găsesc varietăţi de arbori ca: plopul alb, negru, răchita cu

multe varietăţi, salcia albă, aninul sau arinul alb şi negru.

În pădurea Trivale, există singura specie din ţară a stejarului hibrid Quercus pseudodalechampii,

iar în Valea Mare a fost identificată feriga Botrzchium Virginianum, exemplar foarte rar în România.

În parcuri şi în numeroasele spaţii veryi din Piteşti abundă lalelele, trandafirii, liliacul, teii, etc. În

perimetrul urban s-au înmulţit în ultimii ani, unele plante decorative exotice cum sunt: magnoliile.

Datorită vegetaţiei bogate şi interesante, la Piteşti se organizează în fiecare primăvară, la sfîrşitul lunii

aprilie, o amplă expoziţie floricolă naţională, numită Simfonia lalelelor.

15

Flora din aria oraşului este bogată în plante medicinale care sunt, prin tradiţie, foarte apreciate de

oamenii din zonă.

În comunele suburbane s-au creat masive pomicole şi viticole (Mărăcineni, Budeasa, Colibaşi,

Ştefăneşti, Călineşti, Merişani, Miceşti). La Bascov s-au amenajat sere pentru producerea legumelor şi

florilor.

În zona periurbană se cultivă cereale, plante legumocole, industriale, furajere, etc.

FAUNA

Fauna acestei zone este specifică faunei central-europene de pădure, est-europene de stepă şi

sudice. Majoritatea animalelor din fauna terestră aparţine biotopului de pădure colinară şi, în mai mică

măsura, biotopului de silvostepă.

În pădurile din jurul oraşului se întâlnesc animale obişnuite ale faunei din ţara noastrăŞ lupul,

vulpea, viezurele, jderul,dihorul comun, nevăstuica; erbivorele – căprioara, mistreţul, iepurele, diferiţi

şoareci şi şobolani, veveriţe, arici, cârtiţe etc.

Numeroase păsări: cucul, pupăza, mierla, gugustucul,turturica, rândunica, vrabia, ciocănitoarea,

corbul, cioara, bufniţa, ulmul, şoimul, porumbelul sălbatic.

Ca urmare a amenajărilor hidrografice în Piteşti sunt foarte mulţi pescaruşi, raţe sălbatice.

POPULAŢIA

Încă de la începutul secolului trecut , populaţia oraşului Piteşti sporeşte proporţional cu extinderea

acestuia pe orizontală. Dacă în anul 1912 o suprafaţă de 519,5 ha de teren era locuită de 19.722 de suflete,

care îşi desfăşurau viaţa de zi cu zi în 2.552 de clădiri, lucrau în 30 de fabrici şi se racordau la atmosfera

culturală graţie celor trei cinematografe existente şi, doi ani mai târziu, teatrului comunal, în anul 1966,

numărul domicilianţilor cu acte în regulă în Piteşti ajunsese la 60.113. Toate evidenţele şi statisticile de

până atunci probează creşterea constantă a numarului de locuitori – de la 19.523 (în 1930) la 26.551 (în

1941), urcând către 29.000 (în 1948) şi depăşind pragul de 53.000 (în 1965).

16

În ultimii ani, ca urmare a industrializării masive, populaţia oraşului s-a dublat. La 1 ianuarie 1987,

populaţia oraşului Piteşti era de 158.641 locuitori, iar împreună cu cea din comunele suburbane depaşea

208.771 locuitori.

În conformitate cu datele şi concluziile recesământului din 2002, piteştenii se constituie, la ora

actuală, într-o comunitate activă de circa 200.000 de locuitori. Dintre aceştia, 48% sunt bărbaţi, 52%

femei, 99% au naţionalitate română, procentul rămas fiind reprezentat de rromi, maghiari, germani,

ucraineni, alte etnii. 98,3% sunt creştini ortodocşi, 1,7% având confesiunile romano-catolică, greco-

catolică, mozaică, alte denominaţiuni.

Populaţia la 1 iulie

locuitori

2000 2001 2002 2003

Judeţul

Argeş

671514 671446 652950 650502

Piteşti 186163 186238 174668 173739

Sursa: Breviarul Statistic al Judeţului

Argeş 2005

Mişcarea naturală a populaţiei

Număr persoane Proporţii la 1000 locuitori

Născuţi vii Decedaţi Spor

natural

Născuţi vii Deceda Spor

natural

17

Judeţul

Argeş

6020 7426 - 1406 9,3 11,4 - 2,1

Piteşti 1576 1247 329 9,1 7,2 1,9


Argeş 2005

Mişcarea migratoare a municipiului Piteşti

persoane

Stabiliri

de domiciliu

(sosiţi)

Plecări

cu domiciliu

(plecaţi)

Soldul

schimbă-rilor de

domiciliu (sold)

Persoane

cu reşedinţa în

Piteşti (sosiri)

Persoane

cu reşedinţa în

altă localitate

(plecări)

Soldul

schimbă-rilor de

reşedinţă (sold)

Piteşti 2090 3361 - 1271 1818 1179 639


Argeş 2005

Structura populaţiei pe sexe la 1 iulie 2003, în Piteşti

Populaţia totală Populaţia de sex masculin Populaţia de sex feminin

173739 83693 90046


Argeş 2004

18

ACTIVITATEA SOCIO-ECONOMICĂ

După anul 1965 au fost construite mair obiective economice în oraşul Piteşti şi în câteva dintre

comunele aparţinătoare: Întreprinderea de Motoare Electrice – 1967 (ANA IMEP, Şos. Bucureşti – Piteşti

nr. 112, tel: 201112), Întreprinderea de Autoturisme Dacia – 1968 (Automobile Dacia S.A., Mioveni,

str.Uzinei nr.1-3, tel: 502000), Combinatul Petrochimic – 1969 (SNP Petrom, sucursala Arpechim Piteşti,

bvd. Petrochimiştilor nr. 127, tel: 632049), Întreprinderea de stofe Argeşana (1969), Fabrica de bere

(1969), Combinatul de articole tehnice din cauciuc – 1970 (S.C. ROLAST S.A.,str.Dobrogeanu- Gherea,

nr.1, tel:282777). Au fost construite, de asemenea, Complexul de vinificaţie şi Centrul de îmbuteliere a

vinului Ştefăneşti (1966 – 1970), Institutul de Reactori Nucleari Energetici – 1976 (Institutul de Cercetări

Nucleare, Colibaşi).

În anul 1968, cu prilejul reorganizării administrative, oraşul Piteşti este declarat munucipiu.

Îm 1988, graţie tuturor acestor transformări/acumulpri, municipiul Piteşti ocupă locul IV pe ţară în

ceea ce priveşte volumul producţiei industriale. În domeniul cercetării, au fost îmfiinţate Institutul de

cercetări pomicole şi producţie Piteşti – Mărăcineni şi Staţiunea de cercetări agricole Albota. Au fost

create numeroase spaţii comerciale, s-au construit şcoli, case de cultură, au fost modernizate străzi şi

bulevarde. Cartierele de locuinţe, începute în anii anteriori, s-au extins şi au apărut altele noi: Trivale,

Războieni, Negru-Vodă, Găvana, Petrochimiştilor, Eremia Grigorescu, Popa Şapcă, Tudor Vladimirescu.

Numărul agenţilor economici, grupaţi pe principalele ramuri de activitate, se

prezintă astfel:

19

COMERŢ

SERVICII

INDUSTRIE

CONSTRUCŢII

AGRICULTURĂ

56,8%

24,2%

14,5%

2,5%

2%

9100

3850

2400

350

300

Capitolul I : PROMOVAREA TURISTICĂ ÎN CONTEXTUL ORIENTĂRII

DE MARKETING

I.1. Promovare componentă a mix-ului de marketing în domeniul turistic

Promovarea, în general, şi deci şi cea turistică, prin multiplele funcţii pe care le îndeplineşte,

respectiv de informare, convingere şi reamintire, deţine un rol important în sistemul de comunicaţie al

firmei cu mediul. Aceasta face, practic, legătura între activitatea unei organizaţii şi clienţii săi efectivi sau

potenţiali, iar în domeniul turistic, conţinutul activităţii promoţionale este puternic marcat de

caracteristicile acestui tip de servicii şi ale sistemului de creare şi livrare, precum şi de comportamentul de

cumpărare.

În domeniul turistic, promovarea produsului capătă conotaţii specifice datorită caracteristicilor

serviciilor turistice, respectiv intangibilitate, variabilitate şi inseparabilitate, intervenind dificultatea

prezentării unui produs intangibil, necreat în momentul promovării. De aceea, aici, poate mai mult ca în

alte domenii, profesionalismul celui care organizează activitatea de promovare îşi spune cuvântul,

impunându-se utilizarea unor tehnici promoţionale noi, dar şi adaptarea şi îmbogăţirea celor clasice.

Acestea au la bază valorificarea în activitatea promoţională a unor componente ale sistemului de

creare şi livrare a serviciilor, intervenind aici o serie de elemente exterioare cadrului fizic de desfăşurare

a activităţii de prestare a serviciului turistic (poziţia geografică, peisajul); elemente interioare (ambianţa,

decorul, personalul de contact); relaţiile interpersonale (persoana de contact şi clienţi).

Aceste consideraţii scot în evidenţă rolul specific al activităţii promoţionale în domeniul turistic,

mai ales că la achiziţionarea unui serviciu (turistic) se percepe un risc mai ridicat. Astfel, având în vedere

20

aceste două caracteristici majore ale prestaţiei tuistice (intangibilitate şi risc ridicat), fără informarea,

convingerea şi reamintirea realizate prin promovare, produsele firmei de turism nu ar ajunge la

segmentele vizate.

Tot referitor la importanţa promovării, specialiştii Organizaţiei Mondiale a Turismului afirmă că

aproape nici o activitate din lume...”nu are nevoie de o promovare mai activă, mai ingenioasă şi mai

agresivă ca turismul...”. Acest fapt se explică prin larga adresabilitate a industriei ospitalităţii (aproape 1

miliard de beneficiari), care trebuie să afle totul şi la timp despre oferta sa. De altfel, în ţări cu tradiţie în

acest domeniu, Franţa, Spania, Italia, Austria, Elveţia, se cheltuiesc sute de milioane de euro pentru

promovare.

Varietatea foarte mare a căilor de comunicare dintre firmele de turism şi piaţă, a condus la

necesitatea sistematizării acestora astfel încât, ţinând cont de obiectivele de marketing generale dar şi

specifice ale firmei, să se poată face o selecţie a celor mai adecvate forme de promovare. Astfel,

principalele forme de promovare sunt: publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile publice, evenimentele

de marketing, utilizarea mărcilor, forţele de vânzare şi marketingul direct.

În Raportul anual publicat de World Travel & Tourism Counsil (WTTC) se previzionează faptul că

cererea turistică şi a călătoriilor va înregistra o creştere anuală de 4,5% în perioada 2005- 2014, ajungând

în 2014 la o valoare absolută de 9.557,5 mld. USD, faţă de 5.490,4 mld. USD în 2004.

În acest context, al intensificării circulaţiei turistice precum şi în condiţiile sporirii şi diversificării

neîntrerupte a produsuilui turistic, comunicarea cu publicul vizat atât intern cât şi extern, devine tot mai

importantă, iar acest fapt nu se poate realiza fără un sistem modern şi eficient de comunicaţie şi informare.

Practic, întreaga activitate a firmei de turism, este de neconceput fără o promovare corespunzătoare, prin

intermediul căreia sunt transmise consumatorilor, utilizatorilor dar şi publicului larg, informaţii referitoare

la caracteristicile produselor şi serviciilor oferite.

Consideraţii generale privind promovarea turistică şi obiectivele acesteia

Acţiunile promoţionale în domeniul turismului, ca de altfel în toate sectoarele economice, vizează

atât atragerea de noi clienţi cât şi păstrarea celor existenţi deja, adresându-se, deci, prin mesajele sale,

atât publicului larg în rândul căruia se consideră a fi potenţialii turişti, cât şi unei ţinte precise. Tocmai

21

datorită acestui caracter complex al activităţii de promovare turistică, în desfăşurarea acesteia sunt

antrenate forţe de pe diferite niveluri, atât cel local, regional sau naţional, cât şi internaţional.

Astfel, pe lângă organismele teritoriale şi naţionale ale statului interesat în atragerea de noi turişti,

de genul Oficiului pentru Promovarea Turismului, o contribuţie importantă au şi unele organisme

internaţionale, cum ar fi: Commission Européenne du Tourisme, Pacific Asia Tourism Association etc.,

susţinute de Organizaţia Mondială de Turism (WTO), care are ca principal obiectiv chiar „...promovarea

şi dezvoltarea turismului în scopul progresului economic şi dezvoltării ţărilor membre...”.

În mod concret, activitatea de promovare a produsului turistic este „o formă specifică de

comunicare, care constă în transmiterea pe diferite căi de mesaje şi informaţii menite să-i informeze pe

operatorii de turism şi pe turiştii potenţiali asupra caracteristicilor produsului turistic şi asupra

elementelor componente ale serviciilor turistice oferite..., să le dezvolte o atitudine pozitivă faţă de firmele

prestatoare de servicii turistice....”

La noi în ţară, promovarea se realizează pe trei planuri, respectiv:

- naţional, prin Ministerul Turismului (MT), în subordinea căruia se află şi Autoritatea Naţională

de Turism (ANT),

- punerea în practică a strategiei de promovare la nivel zonal revine asociaţiilor de promovare

teritoriale (aşa-numitele birouri de informare şi promovare turistică),

- precum şi la nivel micro, fiecare agent economic din industria ospitalităţii stabilindu-şi în mod

individual propria politică de promovare turistică.

Strategia de promovare la nivel naţional, elaborată şi aplicată, în principal de MTCT, are ca

obiectiv central promovarea produselor turistice româneşti atât pe piaţa internă cât şi externă (prin

Programul Naţional de Marketing şi Promovare, aprobat prin HG nr. 303/02.03.2006 publicat în MO

279/28.03.2006), urmărind totodată, şi o serie de obiective specifice, cum ar fi:

a) desfăşurarea de activităţi de comunicare integrată de marketing în scopul îmbunătăţirii imaginii

României din punct de vedere turistic pe piaţa internă şi internaţională;

b) promovarea produselor turistice din România în scopul creşterii circulaţiei turistice interne şi

internaţionale;

c) promovarea produselor turistice în funcţie de interesul specific fiecărei pieţe.

De asemenea, prin acest program se finanţează în proporţie de 100% o serie de activităţi specifice

promovării, respectiv:

22

a) realizarea - creaţie şi execuţie, achiziţionarea şi distribuţia materialelor de promovare şi

informare turistică:

a) în domeniul tipăriturilor:

- tipărirea de broşuri, pliante, afişe, bannere, panouri, alte prospecte ce au ca scop promovarea

turistică a României pe piaţa internă şi internaţională;

b) în domeniul materialelor destinate promovării şi informării prin mijloace audiovizuale:

- filme de promovare a ofertei turistice generale, pe zone şi pe produse turistice;

- CD-ROM-uri, DVD-uri, spoturi audio, video;

- diapozitive, fotografii, postere;

c) obiecte specifice de reclamă/protocol.

b) acţiunile de promovare turistică specifice pe piaţa internă şi internaţională:

a) participări la manifestări interne şi internaţionale (târguri şi expoziţii);

b) activităţi specifice de relaţii publice;

c) organizarea de vizite de documentare pentru reprezentanţi mass-media, agenţi, tour-operatori şi

alţi creatori de opinie din străinătate;

d) organizarea de evenimente pentru promovarea ofertei turistice româneşti;

e) organizarea de acţiuni itinerante de promovare (road-show-uri) în străinătate;

f) alte acţiuni specifice de promovare.

c) campanii de publicitate în ţară şi străinătate:

a) publicitate în mass-media: presa scrisă ce se adresează publicului şi specialiştilor, radio, TV

paneuropene, naţionale şi locale;

b) publicitate la târguri (catalogul manifestării, panouri outdoor şi indoor, bannere, ecrane);

c) mailing;

d) publicitate exterioară: panouri outdoor, promovare pe ecrane video, promovare pe mijloace de

transport;

e) alte campanii de publicitate specifice.

d) realizarea, întreţinerea şi modernizarea site-urilor Autorităţii Naţionale pentru Turism şi

ale birourilor de promovare şi informare turistică din străinătate.

Totodată, programul asigură cofinanţarea proiectelor de promovare a ofertei turistice româneşti în

proporţie de maximum 50%, precum şi tipărituri, site-uri, realizarea de CD-uri şi DVD-uri, pagini,

23

emisiuni sau filme de turism, materiale audiovideo, cataloage, ghiduri, albume, alte acţiuni de promovare

a ofertei turistice.

În cadrul Misterului Turismului, mai exact în aparatul propriu al Autorităţii Naţionale pentru

Turism, activează Direcţia Generală de Promovare şi Relaţii Internaţionale care are ca atribuţii

principale, printre altele, organizarea şi realizearea activităţii de promovare turistică a României atât pe

piaţa internă, cât şi pe pieţele externe, prin activităţi specifice birourilor de promovare turistică din ţară şi

din străinătate, organizarea de târguri naţionale de turism, asigură participarea ANT la manifestări

internaţionale, urmăreşte aplicarea în domeniul turismului a prevederilor Acordului de Aderare a

României la Uniunea Europeană, iniţiază şi coordonează campaniile de publicitate în mass-media din ţară

şi din străinătate etc.

În acest sens, se remarcă aici cele două iniţiative, la nivel naţional, de sprijinire şi promovare a

turismului românesc, respectiv:

- Campania de Promovare a României pentru Români, (pe piaţa internă), care se desfăşoară în

perioada iulie – decembrie 2006, în presa scrisă, audio şi audio-video. Aceasta este structurată pe cinci

tematici şi anume: România – prezentare generală, Litoral, Delta Dunării, Turism cultural, Turism

balnear.

Strategia de prezentare a fiecărei tematici are la baza un spot tv si unul radio, ambele susţinute de

ad-urile (reclamele) din presa scrisă. Creaţia şi difuzarea acestora sunt finanţate din bugetul Autorităţi

Naţionale pentru Turism (ANT) şi se ridică la aproximativ 800.000 Euro. Sloganul întregii campanii este :

“O calatorie e o lecţie de viaţă. Descoperă Romania turistică”.

-Campania de sprijinire a turismului românesc vizează atât piaţa internă cât şi cea externă şi se

referă, în principal, la difuzarea materialelor promoţionale şi instruirea personalului pentru creşterea

calităţii serviciilor. Cele doua programe, unul de marketing şi promovare turistică şi altul de dezvoltare a

produselor turistice, se finanţează din bugetul Ministerului Turismului cu 5 milioane euro, din care, 60%

pentru promovare si 40% pentru dezvoltare (mai ales pentru creşterea calităţii serviciilor şi pregătirea

personalului din turism).

Programul de marketing şi promovare turistică urmareşte promovarea produselor turistice din

România pe piaţa interna şi pe principalele pieţe turistice din străinatate, iar cel de dezvoltare a produselor

turistice are în vedere în mod special crearea unui cadru de crestere a calităţii serviciilor prin finanţarea

pregătirii personalului din turism.

24

Sarcina aplicării strategiei naţionale la nivel zonal, revine, după cum s-a afirmat, asociaţiilor de

promovare regionale, recent înfiinţate. Un rol important în acest sens îl au Centrele/Birourile de

Informare Turistică, deschise într-o serie de judeţe, a căror activitate se desfăşoară în strânsă legătură cu

autorităţile locale (consilii locale, primării etc.). Judeţele în care funcţionează astfel de centre sunt: Alba,

Arad, Bacău, Bihor, Braşov, Caraş–Severin, Constanaţa, Covasna, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa,

Iaşi.

La nivelul firmelor de turism, promovarea se face de fiecare organizaţie în mod individual, însă,

datorită costurilor ridicate impuse de aceasta, multe unităţi turistice recurg de multe ori doar la editarea de

prospecte, pliante sau cataloage de sezon pentru prezentarea ofertelor lansate. Sunt foarte puţine firme de

turism care recurg la spoturi TV sau la radio, chiar şi anunţurile în presa scrisă de mare tiraj sunt relativ

puţine, tot datorită costurilor.

Problema esenţială este, de fapt, eficienţa actului de promovare, respectiv alegerea acelei metode

cu impact maxim asupra publicului. În acest sens, practicile în domeniul reclamelor comerciale sugerează

ca mesajul să urmărească trei obiective generale:

- atragerea atenţiei – într-o lume a excesului de informaţie vizuală, mesajul propriu se află în

competiţie cu foarte multe alte mesaje şi factori de distragere a atenţiei, de aceea trebuie găsită metoda

adecvată de a recomanda propriul mesaj în defavoarea altuia;

- menţinerea atenţiei – după ce mesajul a fost citit/recepţionat o dată, trebuie să conţină elemente

care să trezească dorinţa de întoarcere la mesaj;

- convingerea cititorului – determinarea acestuia de a trece la acţiunea dorită (acceptarea

produsului).

În consecinţă, pentru a avea şanse să fie remarcată, o firmă de turism trebuie să fie din ce în ce mai

creativă, să se limiteze la un mesaj publicitar esenţial şi să repete anunţul cu consecvenţă. De asemenea, în

domeniul turismului, fotografia are un rol foarte important, de aceea se recomandă ca orice anunţ

publicitar să fie însoţit de o imagine semnificativă.

Un aspect important, poate chiar punctul de plecare al activităţii de promovare, de care firmele

trebuie să ţină cont, este definirea obiectivelor urmărite, iar acestea pot fi orientate spre:

- fidelizarea clienţilor proprii;

- atragerea clienţilor firmelor concurente;

- transformarea nonconsumatorilor de produse turistice în consumatori potenţiali iar apoi efectivi.

25

Stabilirea clară şi precisă a obiectivelor urmărite de unitatea turistică, atât a celor generale cât şi

specifice, este definitorie în eficientizarea activităţii promoţionale a organizaţiei.

I.1.1. Publicitatea

Ca şi în cazul altor produse şi servicii destinate consumatorilor individuali, publicitatea reprezintă

principala activitate de natură promoţională, fiind chiar considerată „nervul politicii de comunicaţie a

întreprinderii” şi definită de M. Bruhn ca fiind „o formă specială de comunicare în masă, care, prin

intermediul mijlocului de comunicare ales, se adresează unor grupuri-ţintă specifice întreprinderii,

pentru a-şi atinge scopurile de comunicare.”

De fapt, publicitatea este o tehnică de marketing utilizată pentru a crea o imagine favorabilă unui

produs şi pentru a atrage cumpărătorul potenţial înspre produsul turistic. În acest sens, publicitatea poate

urmări familiarizarea turiştilor cu firme sau destinaţii turistice, prelungirea activităţii turistice în

extrasezon, pătrunderea pe o nouă piaţă turistică, introducerea şi lansarea pe piaţă a unui nou produs

turistic, promovarea unei imagini favorabile a ofertei proprii etc.

În mod concret, publicitatea turistică este constituită din activităţi de transmitere a mesajelor

(anunţuri, filme, pliante, afişe) difuzate prin diverse medii de comunicare cum ar fi presă, radio,

televiziune, cinematograf etc., către clientela turistică potenţială, în vederea informării acesteia cu toate

elementele necesare unei eventuale decizii de cumpărare a produsului turistic.

În domeniul turismului, publicitatea urmăreşte o serie de obiective, dintre care cele mai importante

sunt:

- conştientizarea serviciului/produsului turistic;

- informarea despre servicii speciale oferite consumatorului;

- crearea şi îmbunătăţirea imaginii firmei sau destinaţiei turistice;

- publicitatea pentru oferte speciale;

Pentru a atinge aceste obiective, publicitatea are la îndemână câteva instrumente respectiv,

reclamele tipărite sau difuzate la radio sau TV, materiale tipărite expediate prin poştă, utilizarea

INTERNET-ului sau diverse materiale audio-vizuale (CD-uri, casete, filme). Referitor la mediile de

comunicare pe care firma de turism le poate utiliza pentru a difuza mesajele sale publicitare, acestea au în

vedere mijloacele capabile să asigure transmiterea acestora înspre un număr cât mai mare de consumatori.

26

Cel mai vechi tip de mass-media folosit de firmele de turism este presa scrisă, aceasta prezentând o serie

de avantaje din care cel mai important este accesibilitatea (costul cel mai redus pe unitate de efect

scontat).

Criteriile de care trebuie să ţină cont o firmă de turism în momentul alegerii tipului de presă cel

mai indicat pentru scopul publicitar urmărit sunt:

- nivelul propriilor tarife - cu cât tarifele practicate de unitatea de turism sunt mai mari, cu atât şi

publicaţia aleasă trebuie să ţintească un anumit public (elitist);

- felul clientelei - mesajul trebuie să fie recepţionat exact de segmentul vizat (folosirea periodicelor

specializate);

- capacitatea unităţii turistice - o staţiune foarte mare va alege un cotidian central (cu acoperire

naţională), etc.

De asemenea, sunt o serie de aspecte de care trebuie ţinut cont când se face publicitate prin presa

scrisă şi amintim în primul rând cadenţa anunţurilor publicitare (în funcţie de sezonalitatea cererii de

turism), obiectivul urmărit (unul imediat sau de durată), repetabilitatea mesajelor, formatul anunţului

publicitar, spaţiul publicitar etc.

Interesante pentru cei ce aleg presa scrisă ca mijloc promoţional, sunt rezultatele unui sondaj

realizat în anul 2005, din care se desprinde faptul că cititul presei nu mai este pentru români o activitate

curentă, mulţi preferând să se informeze de la televizor, probabil şi datorită faptului că este mai comod şi

posibilitatea alegerii din foarte multe canale TV (tabel 1).

Tabel 1 - Gradul de informare prin presă

Frecvenţa de citire

a presei

Zilnic

26%

Săptămânal

27%

Lunar

20%

Deloc

27%

Gradul de penetrare

a presei

Bărbaţi

28%

Femei

23%

Sursa: V. Balaure, I. Cătoiu, C. Vegheş, Marketing turistic

Principalul instrument de comunicare folosit în publicitatea exterioară este afişul publicitar, care

poate fi expus pe panouri de dimensiuni foarte mari amplasate în zone aglomerate din interiorul

27

localităţilor, pe căile rutiere foarte circulate, sau pe vehicule aparţinând unor firme de transport în comun,

asigurându-se, prin mobilitate, răspândirea foarte rapidă în spaţiu a mesajelor firmelor de turism.

Un alt instrument relativ nou şi din ce în ce mai utilizat în cadrul campaniilor publicitare, este

banner-ul publicitar, expunerea acestuia valorificând atât oportunităţile oferite de infrastructura serviciilor

publice (de transport, iluminat public) cât şi extinderile reţelelor de panotaj ale firmelor specializate.

Radioul este folosit foarte puţin pentru promovarea turistică din România, existând doar două

emisiuni de profil, ambele la RadioMixMontan, denumite „Tranzit în FM” şi „Infomontan”, difuzate

zilnic între orele 8-12.

Tabel 2– Gradul de informare prin radio

Frecvenţa de ascultare a radioului

Zilnic 53%

Săptămânal 19%

Lunar 11%

Deloc 17%

Gradul de penetrare a radioului Bărbaţi 57%

Femei 49%

Sursa: V. Balaure, I. Cătoiu, C. Vegheş, Marketing turistic

Având în vedere faptul că un nou mediu de comunicare pătrunde din ce în ce mai mult pe piaţă,

respectiv Internetul (rata de utilizare a Internetului în rândul populaţiei este în prezent de 28% şi se

preconizează că în 2007, va ajunge la 33%, adică 7 mil. de utilizatori), publicităţii i s-a mai adăugat un

mijloc de comunicare, pe lângă cele clasice, iar turismul este unul din domeniile care se adaptează

cerinţelor actuale.

Din acest motiv, numarul celor care apeleaza la Internet înainte să plece în concediu, creşte

spectaculos. În iunie 2005, primele trei portaluri turistice româneşti aveau împreuna puţin peste 463.000

de vizitatori unici, potrivit statisticilor afişate de Trafic.ro (site de analiză a site-urilor de Internet din punct

de vedere al vizitatorilor). În aceeaşi perioadă a anului 2006, numărul accesărilor aproape că s-a dublat,

ajungând la peste 866.000 pentru cele trei site-uri de turism: www.infoturism.ro,

www.romaniantourism.ro, www.infotravelromania.ro.

Astfel, conform informaţiilor furnizate de Trafic.ro, reiese faptul că la începutul anului 2005 erau

aproximativ 1.120 de site-uri de turism înscrise, la jumătatea anului 2006, numărul acestora a crescut la

1.532, amintind în cele ce urmează, doar câteva dintre acestea:

28

- www.skiresorts.ro - un portal profesionist dedicat în exclusivitate iubitorilor muntelui mai ales în

sezonul rece, conţinând cea mai completă bază de date din peste 40 de locuri în care se poate schia în

România şi nu numai.

- www.infoturism.ro - portal ce conţine ofertele de turism ale agenţiilor membre, în număr de peste

200, site-ul permiţând obţinerea de rezervări on-line pentru destinaţii din România sau din străinătate.

- www.romaniantourism.ro - este o bursă virtuală de turism, centrată pe o bază de date care

cuprinde oferte ale tuturor tipurilor de operatori turistici (agenţii de turism, structuri de cazare,

transportatori, rent-a-car etc.), dedicat în exclusivitate turismului românesc.

- www.fodors.ro reprezintă varianta on-line a unui popular ghid de călătorii şi conţine sfaturi de la

experţi în domeniul turismului.

Mediul de comunicare utilizat pentru difuzarea mesajelor publicitare cu impactul cel mai mare este

reprezentat de televiziune, iar alegerea acestui mediu de comunicare este susţinută mai ales de efectul

combinaţiei de elemente video şi audio care însoţesc informaţiile transmise consumatorilor.

Totodată, televiziunea este mijlocul publicitar cel mai costisitor, de aceea nu se recomandă decât

pentru promovarea turismului în masă. Acest fapt face ca acest gen de publicitate sa nu fie chiar la

îndemâna oricui, în turism fiind utilizată mai ales de către marii transportatori şi tur-operatori, de către

lanţurile hoteliere, precum şi de oficiile teritoriale sau naţionale de turism, în preajma vacanţelor şi marilor

sărbători sau a evenimentelor culturale şi sportive.

Dacă ne referim la impactul pe care televiziunea îl are asupra populaţiei, acesta este unul foarte mare,

respectiv, peste 80% dintre cei intervievaţi în cadrul studiului realizat în 2005, amintit deja, au declarat că

urmăresc zilnic diferite posturi TV.

Tabel 3 - Grad de informare prin televiziune

Frecvenţa de vizionare de emisiuni Zilnic 84%

Săptămânal 9%

Lunar 3%

Deloc 4%

Gradul de penetrare a televizorului Bărbaţi 72%

Femei 70%

Sursa: Prelucrare după V. Balaure, I. Cătoiu, C. Vegheş, Marketing turistic, pg.360 şi www.bloombiz.ro

29

Instrumentul de comunicare folosit este clipul publicitar de televiziune, iar crearea acestuia

respectă câteva reguli, ca şi în cazul radioului. Difuzarea clipurilor se realizează în cadrul campaniilor

specifice a căror proiectare are loc în funcţie de obiectivele urmărite, segmentele de piaţă vizate, strategia

de comunicare urmărită şi de resursele disponibile ale firmei de turism.

Materialele folosite în publicitatea prin tipărituri sunt: broşurile, pliantele, prospectele,

publicaţiile periodice (reviste de informare turistică), ghiduri, hărţi, agende şi calendare.

I.1.2. Promovarea vânzărilor

De multe ori, pentru a transforma consumatorul din potenţial în efectiv, publicitatea nu este

suficientă, recurgându-se astfel şi la alte forme promoţionale, una dintre acestea fiind promovarea

vânzărilor. Deosebirea dintre cele două forme de promovare constă în faptul că, dacă publicitatea doar

oferă informaţii despre un produs turistic, promovarea vânzărilor urmăreşte stimularea pe diferite căi a

achiziţionării produsului, şi, tocmai de aceea, obiectivele acestei forme de promovare pun accent pe:

- creşterea vânzărilor de produse turistice în extrasezon;

- sporirea vânzărilor în perioada unor evenimente;

- determinarea consumatorilor să utilizeze un nou produs/serviciu;

- încurajarea intermediarilor (agenţii de turism, turoperatori) în comercializarea produselor

turistice.

Promovarea vânzărilor reprezintă un ansamblu de tehnici prin care se stimulează turistul în

vederea achiziţionării produsului turistic, iar prestatorii de servicii sunt mobilizaţi să devină mai

eficienţi.

I. Cele mai utilizate mijloace de promovare a vânzărilor, sunt reducerile de tarife, prin care firma

de turism urmăreşte atragerea de noi clienţi, creşterea frecvenţei cumpărărilor, sporirea numărului de

zile afectate unui sejur, uniformizarea cererii (în extra-sezon) etc.

Formele prin care se practică reducerile de tarife sunt reprezentate de :

- ofertele speciale – când serviciile se distribuie la tarife reduse numai în prejma sau în timpul

desfăşurării unor evenimente speciale (carnavaluri, festivaluri, ceremonii religioase etc.);

30

- vânzările grupate – formă agreată de en-grosiştii din turism, mai exact prin două variante, şi

anume:

- vânzări „asortate”, gruparea într-un singur pachet a mai multor servicii distincte şi vânzarea lor

la un preţ global mai mic decât suma tarifelor serviciilor individuale;

- vânzări „multipack”, oferta se prezintă sub forma unui pachet de servicii de acelaşi fel, tariful

global, fiind degresiv în raport cu volumul de servicii, ceea ce se asigură prin practicarea unui tarif

regresiv pe unitate de serviciu.

- reduceri definitive, au la bază reducerile mari de costuri.

Voiajele de stimulare reprezintă o altă formă de promovare a vânzărilor, şi sunt organizate pentru

agenţii de vânzări pentru a-i familiariza cu destinaţiile turistice propuse spre comercializare (asigură cea

mai completă informare asupra produselor, precum şi „testarea” acestora). De asemenea, din aceeaşi

categorie face parte şi organizarea de săptămâni gastronomice, şi aici existând posibilitatea testării

bucatelor prezentate.

II. Un alt mijloc de promovare a vânzărilor este şi publicitatea la locul vânzării, care se

realizează prin intermediul afişelor, panourilor, bannerelor, display-urilor sau materialelor în format

electronic (DVD-uri, CD-uri), în scopul atragerii, orientării şi dirijării interesului consumatorilor către un

anumit produs turistic. Avantajul acestei metode de promovare este dat de faptul că, imediat după

atragerea atenţiei asupra unui produs, acesta poate fi achiziţionat.

III. Cadourile promoţionale sunt, de asemenea, un alt mijloc de promovare a ofertei turistice,

constând în facilităţi pe care organizatorii de turism le pun la dispoziţia turiştilor, concretizate sub forma

unor produse sau servicii suplimentare oferite gratuit consumatorilor.

31

I.1.3. Relaţiile publice

Importanţa investiţiei în relaţiile publice prin strategii de comunicare, scot în evidenţă contribuţia

pe care PR-ul (public relations) o are la dezvoltarea turismului. Acţiunile relaţiilor publice sunt orientate

pe termen lung şi au în vedere ansamblul contactelor directe realizate, în mod sistematic, de firma de

turism cu clientela, cu managerii altor firme, cu liderii de opinie, cu reprezentanţii puterii publice, cu

mass-media etc., în urma cărora se creează încredere şi o atitudine favorabilă faţă de ea şi produsele

sale. Cele mai răspândite tehnici de relaţii publice, sunt: (tabel 4).

Tabel 4 - Prezentatrea tehnicilor de relaţii publice

Tehnici de PR Activităţi propriu-zise

Difuzarea de ştiri Organizaţia turistică informează periodic consumatorii şi publicul

larg, despre lansarea pe piaţă a unui nou produs, deschiderea unei noi

destinaţii, producerea unor evenimente de marketing etc.

Discursurile Comunicarea, în cadrul unor evenimente interne sau în afara firmei,

concentrată pe performanţele firmei turistice.

Evenimente speciale Vizează atragerea atenţiei publicului asupra ofertei organizaţiei de

turism.

Materiale de identificare Documente scrise, audiovizuale sau electronice, care dau informaţii

„tehnice”, financiare sau comerciale, dar care contribuie şi la crearea unei

anumite imagini a firmei.

Activităţi de interes social Implicarea firmei de turism în susţinerea unor activităţi cu caracter

social sau umanitar.

Sponsorizarea Susţinerea (inclusiv financiară) de către firma de turism a unor cauze

social-umanitare (activităţi culturale, sportive, religioase etc.).

Sursa: Prelucrare după V. Balaure, I. Cătoiu, C. Vegheş, Marketing turistic

32

Concluzii :

După părerea mea, un aspect important, poate chiar punctul de plecare al activităţilor de

promovare este chiar definirea obiectivelor urmărite, care acestea pot fi îndreptate spre fidelizarea

clienţilor proprii şi atragerea clienţilor

Promovarea se realizează prin numeroase căi şi printre care menţionăm :

- publicitatea (aceasta reprezintă o tehnică de marketing utilizată în majoritatea domeniilor pentru a

crea o imagine favorabilă unui produs sau serviciu în vederea atragerii potenţialului cumpărător. În

principiu, aceasta este formată din activitatea de transmitere o mesajului prin pliante, anunturi, afişe).

- presa ( prin intermediul presei, populaţia se poate informa in privinţa ofertelor turistice, iar prin

acest mijloc agenţiile de turism îşi promovează ofertele şi serviciile turistice).

- internetul (prin ofertele pe care le avem pe internet, putem găsi o varietate de oferte şi

posibilitatea de a contacta agenţiile pentru detalii şi rezervare de locuri).

Alte metode de promovare turistice, sunt :

- reducerile de tarife (prin care se urmăreşte atragerea de noi clienţi)

- oferte speciale (serviciile se distribuie la tarife reduse numai în preajma sau în timpul unor

evenimente, cum ar fi : carnavaluri, festivale, sărbătorile de Paşti şi Crăciun)

- cadouri promoţionale (constă în facilităţi pe care organizatorii de turism le pun la dispoziţia

turiştilor, concretizat sub forma unor produse sau servicii oferite gratuit).

33

Capitolul II : ATRACŢII TURISTICE PENTRU LOCUITORII

MUNICIPIULUI PITEŞTI

Generozitatea naturii a oferit plaiurilor argeşene variate forme de exprimare frumuseţii, de la

splendoarea crestelor munţilor Făgăraş în nord la deschiderea măreaţă a câmpiei Piteştilor şi Găvanu-

Burdea în sud. Toate aceste bogăţii naturale, compilate cu dovezile de măreţie şi glorie ale înaintaşilor

care reuşesc să ne vorbească peste veacuri despre trecutul nostru,constituie un ţinut mirific, cu un pitoresc

aparte, şi au favorizat dezvoltarea turismului, prin punerea lor în valoare .

Zona montană, care reprezintă un sfert din suprafaţa judeţului, oferă atracţii deosebite : chei,

cascade, peşteri, lacuri, numeroase trasee marcate,posibilitatea practicării alpinismului şi schiului .

Locuitorii Municipiului Piteşti au numeroase atractii turistice, printre care se numără :

II.1. Munţii din nordul judeţului Argeş

Munţii Piatra Craiului, o înaltă şi subţire lamă de calcare, aparţin judeţului Argeş prin partea lor

sudică. Rai al alpinismului, masivul oferă turiştilor trasee în lungul şi de-a curmezişul abrupturilor sau pe

cunoscuta creastă îngustă. Această zonă beneficiază de o vegetaţie diversă şi bogată, deţinând unele

rarităţi precum: garofiţa Pietrei Craiului, floarea de colţ, sângele voinicului. Ca urmare, o parte din aceşti

munţi a fost declarată rezervaţie naturală. Munţii Făgăraş, cea mai semeaţă creastă montană din tot lanţul

Carpaţilor României, cu cele mai mari înălţimi din ţara noastră (vf. Moldoveanu - 2.544 m şi vf. Negoiu -

2.535 m). Prezenţa acestor altitudini l-a determinat pe geograful francez Em. De Martonne să numească

Meridionalii „Alpii Transilvaniei”. Apele curgătoare, bogate şi numeroase, pornesc vijelios din izvoare de

mare altitudine sau din lacuri glaciare, ferestruind văi adânci pe care se află numeroase cascade şi

repezişuri. Sunt străbătuţi de şoseaua Transfăgărăşanului situată la cea mai înaltă cotă de traversare a

Carpaţilor (2.055 m), străpungând un tunel de 845 m. O mare parte din lungimea acestei şosele se

desfăşoară în zona de gol alpin, oferind o panoramă mirifică. Munţii Iezer-Păpuşa domină spre sud, prin

vârfurile lor, cel mai important fiind Iezerul Mare de 2.462 m, depresiunea subcarpatică a Câmpulungului.

Prezenţa reliefului specific, cu culoare de avalanşe, circuri şi văi glaciare, grohotişuri, torenţi de pietre,

34

praguri glaciare, fac din acest masiv un punct de atracţie pentru numeroşi turişti. Datorită valoroaselor sale

particularităţi, a fost înfiinţată rezervaţia Iezer.

II.2. Văi şi chei

Valea şi Cheile Dâmboviţei determină în parte peisajul pitoresc al zonei Rucăr -Dâmbovicioara, şi

răzbate prin şiruri succesive de chei, şuvoaiele neastâmpă rate ale văii dăltuie pereţii verticali. Vegetaţia

bogată, apele sclipitoare şi reci, faptul că o parte din chei (de la Cetăţeni) au fost declarate rezervaţie

natural, Peştera Dâmbovicioarei (la 30 Km de Câmpulung, uşor accesibilă) amplifică emoţiile unei

călătorii pe această vale. Alte văi şi chei: Valea Vâlsanului, rezervaţie faunistică, cu cel mai rar peşte din

ţara noastră: aspretele, Cheile Argeşului, Valea şi Cheile Topologului.

II.3. Lacurile

Lacul Vidraru, lac de acumulare, zăgăzuit de impresionantul baraj ce aparţine hidrocentralei de pe

Argeş („cetatea de lumină”), situat între zidurile de piatră ale cheilor (166 m înălţime). Barajul de la

Vidraru care, înalt de166 metri şi lung de300 metri ţine piept unei ,,mări” în suprafaţă de peste 800

hectare, cu o lungime de14 kilometri şi cu un volum de aproape 500 milioane metricubi de apă .

Împrejurimile oferă numeroase locuri de agrement, plimbări pe lac cu bărci cu motor, totul fiind vegheat

de statuia ,,electricităţii” . Aval de Vidraru a fost construită o salbă de lacuri, însoţite de mici

hidrocentrale: Oneşti, Cerbureni, Curtea de Argeş, Zigoneni, Bascov, Ştefăneşti.

II.4. Rezervaţii şi monumente ale naturii

Albeşti (la 9 km nord-vest de Câmpulung), se află două rezervaţii geologice: una reprezentată de

granitul de Albeşti (blocuri de granit de diferite dimensiuni), folosit şi la construcţia Arcului de Triumf din

Bucureşti, sau a mănăstirii Curtea de Argeş, iar cealaltă cuprinde calcarele de Albeşti. Mihăileşti (la 21 km

35

sud de Câmpulung), rezervaţie forestieră cu specii forestiere autohtone şi exotice (bradul de Caucaz,

Douglas, arborele vieţii, ienupăr de Virginia, ulmul de Turkestan, arborele cu lalele) care impresionează

prin înălţimi şi diameter. Suslăneşti (la 6 km de Câmpulung), rezervaţie paleontologică de renume

internaţional unde s-au descoperit peşti fosili mumificaţi şi unele specii de arbori care s-au imprimat pe

şisturi bituminoase. Negraşi, rezervaţie botanică, cu poiană de narcise înflorite din mai până în iunie.

II.5. Staţiuni turistice

Deosebit de atractiv poate fi în judeţul Argeş turismul balnear, fiind recunoscute aici câteva

staţiuni balneo-climaterice deosebit de căutate de bolnavii din toată ţara, datorită climatului dulce şi a

apelor minerale.

Staţiunea balneo-climaterică Câmpulung este situată la poalele munţilor Făgăraş la numai 20-25

km de înălţimile munţilor în zona dealurilor înalte, în mijlocul unei zone forestiere ce-i întregesc

frumuseţea peisajului. Liniştea pădurilor ca şi miresmele plantelor şiîntreaga frumuseţe a naturii

înconjurătoare au asupra organismului o covârşitoare influenţă binefăcătoare . Calităţile climatice şi

balneare ale staţiunii oferă largi posibilităţi de tratament, cum ar fi : climato-terapia,cura cu ape minerale

şi tratamentul fizio-terapic.

Bădeşti (170 m altitudine, la 60 km de Piteşti), staţiune balnoeclimaterică permanentă, care se

mândreşte cu o aparatură de tratament modernă: băi calde cu apă minerală, bazine cu apă minerală termală

(cu posibilităţi de kinetoterapie), instalaţii pentru electroterapie. Căile de acces sunt: feroviare – gara

Stolnici, pe linia Bucureşti - Piteşti - Piatra Olt, rutiere - DN 65 (E 94) de la Bucureşti sau Piteşti. Pe de o

parte şi de alta a râului Vâlsan este situată staţiunea Brădet (628 m altitudine, la 28 km de Curtea de

Argeş şi la 58 km de Piteşti), staţiune balneoclimaterică de interes local, cu un climat de depresiune

intradeluroasă, vara simţindu-se briza de munte.

II.6. Vestigii istorice

Castrul de la Jidava, (la 4 km de Câmpulung), castru roman puternic din timpul lui Commodus şi

Septimus Severus (193 - 211), 10.000 m2, unul dintre cele mai bine păstrate din ţara noastră. Curtea

Domnească de la Curtea de Argeş, monument istoric (sec. XIII), astăzi ruine. A fost prima reşedinţă a

36

domnitorilor Ţării Româneşti şi păstrează tradiţia arhitecturii populare, fiind construită din pietre de râu.

Cetatea Poienari (la 2 km de Căpăţânenii Pământeni, pe DN 7C), construită pe muntele Cetăţuia de către

Vlad Ţepeş (sec. XIV). Cetatea geto-dacică Cetăţeni, (la 26 km de Câmpulung), a jucat un rol de seamă în

formarea primului stat dac condus de Burebista (sec. III î.Hr.). Alte vestigii istorice: Cetatea lui Negru

Vodă de la Cetăţeni.

II.7. Edificii religioase

Mănăstirea Curtea de Argeş (la 150 km de Bucureşti şi la 38 km nord-vest de Piteşti), o adevărată

bijuterie arheologică, înălţată „Pe Argeş în jos, pe un mal frumos”, reprezintă cel mai interesant

monument pe care l-a lăsat veacul XVI în Ţara Românească, renumit în toată România şi în străinătate.

Este o ctitorie a lui Neagoe Basarab (1517) care surprinde prin bogăţia, fastul, ciudăţenia şi strălucirile ei.

În apropiere se află Fântâna meşterului Manole, pe locul unde se zice că ar fi căzut cel care a construit

mănăstirea, meşterul Manole. Mănăstirea Negru Vodă de la Câmpulung, zidită după tradiţie, de Radu

Negru Voievod (1215) rezidită de întemeietorul statului independent al Ţării Româneşti, Basarab Voievod

şi terminată de fiul său, Nicolae Alexandru Basarab (1352 - 1364) al cărui mormânt se află aici.

În secolul al XIII – lea (1247), Curtea de Argeş a fost reşedinţă de scaun a voievodului Seneslau, al

cărui fiu Basarab, a unit sub sceptul său toate cnezatele şi voievodatele dintre Carpaţi şi Dunăre într-o

singură ţară, Tara Românească.

Mănăstirea Cotmeana de la Cotmeana (la 30 km de Rm. Vâlcea şi la 32 km de Piteşti), începută în

timpul lui Radu I (1377 - 1383), are o bogată ornamentaţie. Alte edificii religioase: Biserica Domnească

din Piteşti, înălţată de Constantin Şerban Basarab şi soţia sa, Doamna Bălaşa (1656), Biserica Bărăţia din

Câmpulung (sec. XIV), Biserica Domnească din Câmpulung, înălţată de domnitorul Petru Şchiopul şi

Doamna Chiajna (1567), Biserica Subeşti din Câmpulung (1551), Biserica Olari de la Curtea de Argeş

(sec. XIV), Biserica Rupestră de la Jgheaburi (sec. XIII - XIV), Biserica Nămăieşti, săpată aproape în

întregime în gresia dealului (1545), Mănăstirea Aninoasa de la Aninoasa, ridicată în timpul domniei lui

Vlad Ţepeş, Mănăstirea Tutana de la Tutana (la 20 km de Curtea de Argeş), din 1577, Mănăstirea Valea

de la Valea Mănăstirii (1508 - 1510), Mănăstirea Ciocanul de la Bughea de Jos (sec. XVII), Mănăstirea

Vieroşi de la Vieroşi (la 7 km de Făgetu), din 1573 - 1575, Schitul Trivale din Piteşti (1699).

37

II.8. Edificii culturale

Complexul muzeal Goleşti de la Goleşti (la 9 km de Piteşti, pe DN 7), are ca nucleu conacul

construit în 1640. Boierii Goleşti au foşti participanti la revoluţia din 1848 şi iniţiatori ai unor acţiuni

culturale înaintate. În conac s-au amenajat: secţia memorială a familiei Golescu, secţia istorică cu

documente privind mişcarea din 1821 organizată şi condusă de Tudor Vladimirescu, secţia de etnografie şi

artă populară. Complexul muzeal include o biserică (frumos decorată, construită în 1646 unde sunt

înmormântaţi Goleştii) şi o „baie turcească”, realizată între 1748 - 1807 (singura construcţie de acest fel

din ţară, păstrată integral). Muzeul pomiculturii şi viticulturii din Goleşti, lângă complexul muzeal Goleşti,

amenajat în aer liber, pe 12 ha, prezintă 150 de construcţii gospodării ce constitue o sinteză a

îndeletnicirilor argeşene. Casa memorială a poetului George Topârceanu de la Nămăieşti, la 6 km de

Câmpulung, pe DN 73, expune obiecte şi documente ce ilustrează viaţa şi activitatea scriitorului. Casa

memorială a marelui romancier Liviu Rebreanu de la Valea Mare, (la 4 km de Piteşti pe DN Complexul

Muzeal Goleşti

Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, Goleşti - Argeş este al treilea muzeu ca reprezentare şi

importanţă naţională şi întâiul dedicat ocupaţiilor poporului român. Raţiunea organizării acestui muzeu la

Goleşti derivă din importanţa viticulturii şi pomiculturii pe teritoriul judeţului Argeş. Fructele şi strugurii

au fost folosiţi ca hrană din cele mai vechi timpuri. Arheologii, care au început în ultimul timp să se

preocupe de începuturile cultivării viţei de vie şi pomilor fructiferi, consideră că, pe baza rezultatelor

reieşite din săpături, locuitorii comunităţilor neolitice au cultivat pomii fructiferi şi viţă de vie pe lângă

casele lor. În aşezarea neolitică de la Radovanu s-au găsit dovezi despre folosirea fructelor de nuc, alun,

corn, măceş şi prun sau corcoduş. Alunele carbonizate, descoperite în staţiunea neolitică de la Pietrele,

38

judeţul Giurgiu, dovedesc folosirea fructelor pe o arie mai largă. Locuitorii comunităţilor neolitice de tip

Cucuteni au fost printre primii cultivatori ai viţei de vie.

Săpăturile arheologice au scos la iveală urme de boabe de struguri din specia Vitis-vinifera

pe o serie de vase. Cercetările arheologice de la Teiu, judeţul Argeş, dovedesc întrebuinţarea coardelor de

viţă de vie la fixarea snopilor de stuf ce acopereau locuinţele. Epoca geto-dacică cunoaşte o lărgire a

suprafeţelor cultivate cu vită de vie. Imbogăţirea aristocraţiei geto-dacice, contactul ei cu coloniile greceşti

de la Marea Neagră i-au permis să folosească vinurile mai dulci greceşti, iar apoi pe cele romane.

Numeroase amfore greceşti cu vin, provenite din Rhodos, Sinope şi Cnidos, ajungeau până la Dunăre, şi

mai apoi, folosind principalele cursuri de apă (Prutul, Siretul, Ialomiţa, Dâmboviţa, Argeşul, Oltul şi Jiul)

ajungeau până în interiorul ţării.

Ele au fost găsite în staţiunile geto-dacice de la Poiana, Popeşti, Runcul, Baia de Fier,

Buneşti-Avereşti, Lunca Ciurei. Pentru consumarea lichidelor, inclusiv a vinului, pe lângă cornurile de

vită, pe lângă cănile geto-dacice, ca cele de la Buneşti-Avereşti (sec. IV-II î.e.n.), aristocraţia folosea

paharele de lux greceşti, ca cele găsite la Enisala, Murighiol, Poiana şi Buneşti-Avereşti. După modelul

amforelor greceşti, olarii autohtoni au confecţionat amfore de tip local, ca cele descoperite la: Zimnicea,

Stoeneşti - Argeş şi Popeşti - Ilfov. Primele unelte folosite la tăiatul şi ingrijitul viţei de vie şi pomilor

fructiferi au fost din piatră. În acest sens cităm toporul-săpăligă, folosit de locuitorii gumelniţeni de la

Teiu, şi cuţitele curbe de piatră, utilizate în partea centrală a Moldovei. Mai târziu apar cosoarele de fier,

ca cele descoperite la: Jariştea - Vrancea, Dumitreştii Vechi - Vaslui, Coşna, Floreni - Suceava, Târgu

Trotuş, Căbeşti şi Burdusaci - Bacău. Muzeul Olteniei şi Muzeul Judeţean Vâlcea dispun de cosoare geto-

dacice găsite în săpăturile arheologice de pe teritoriul Olteniei. Atelierul de fierărie de la Grădiştea-

Muncelului lucra şi cosoare pentru vie. Unelte folosite la pomicultură au mai fost descoperite la: Ferigile -

Vâlcea, Ieşelniţa - Mehedinţi, Grădiştea - Brăila, Vlădiceasca - Călăraşi, Popeşti Novaci - Giurgiu,

Conţeşti - Argeş, Piatra Craivii - Alba, Tăşnad Bihor şi Conţeşti – Hunedoara.

Folosirea vinului la geto-daci este amintită şi în lucrările scriitorilor antici. Diodor din Sicilia,

referindu-se la ospăţul dat de Dromihete în cinstea prizonierului său, Lisimah, arată că macedonenilor li s-

a turnat vin în cupe de argint şi aur, iar el şi tovarăşii săi îl consumau în pahare de corn şi lemn. Strabon

arată că pe vremea lui Burebista cultivarea viţei de vie şi consumul vinului erau aşa de răspindite la geto-

daci, încât marele rege, sfătuit de Deceneu, le-a poruncit "să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin". Toţi

istoricii care s-au referit la această informaţie au găsit-o însă exagerată, considerând că viţa de vie a fost şi

mai departe cultivată.

39

Cultivarea viţei de vie şi a pomilor fructiferi a cunoscut o dezvoltare deosebită în epoca romană.

Numele pomilor fructiferi şi ale principalelor soiuri (măr, păr, cais, piersic, nuc, gutui, prun, alun etc.) sunt

de origine latină. În legătură cu viticultura, semnalăm că, pe lângă numele de: strugure, butuc şi curpen,

provenind din limba dacă, se adaugă termenii latini: viţă, vie, lăuruscă, must, vin, vinaţ, călcător, beţiv, a

îmbăta, poamă etc. Rolul romanilor în dezvoltarea viticulturii şi pomiculturii credem a fi constat în:

mărirea suprafeţelor cultivate, introducerea de noi soiuri de viţă de vie şi pomi fructiferi, introducerea unor

unelte şi instalaţii mai perfecţionate (vasele de lemn tronconice pentru călcatul strugurilor şi marile

teascuri cu bârnă orizontală şi şurub). Locul important al viticulturii în Dacia romană rezultă şi din unele

emisiuni monetare. Pe medalia emisă de Traian, în 112 e.n., principalele bogăţii ale Daciei sunt

reprezentate de un strugure şi un spic de grâu. Aceleaşi reprezentări (spicele de grâu şi ciorchinii de

struguri) apar şi pe emisiunea împăratului Decius (249-251). Din epoca romană s-au păstrat numeroase

altare votive închinate divinităţilor protectoare ale viticulturii (numai în Oltenia sunt 60 de asemenea

reprezentări) şi nenumărate amfore de provenienţă greco-romană şi locală.

Un necunoscut din Sucidava (Celei) lasă 2 iugăre de vie pentru îngrijirea mormântului său, iar

sarcofagul lui Aelius Iulianus este aşezat între "tufişuri de viţă". Pe un fragment de basorelief de la

Bucavicior-Dolj este reprezentat Silvanus ţinând în mână un cosor, iar pe stelele funerare de la Sucidava şi

Romula apar viţa de vie şi strugurii. Din tăbliţele cerate găsite în Munţii Apuseni rezultă că la ceremonii

se foloseau două feluri de vin: - merum - mai scump (probabil din import) şi vinum - mai ieftin, produs

autohton. Cu toate că pentru perioada migraţiilor popoarelor avem ştiri mai puţine, unii istorici români

consideră că-n această epocă viticultura şi pomicultura constituiau ocupaţii principale ale strămoşilor

noştri. În evul mediu, numeroase documente atestă dezvoltarea viticulturii şi pomiculturii. Calităţile şi

renumele vinurilor româneşti sunt remarcate atât de numeroşi călători străini, cât şi de unii învăţaţi

români, ca Dimitrie Cantemir. Nevoile interne şi solicitările externe au determinat creşterea continuă a

suprafeţelor cultivate. Proprietarii de vii şi pomi erau atât domnii, boierii şi mănăstirile, cât şi ţăranii liberi

sauiobagi. Numai îintre 1038 şi 1261, în zona Aradului, întâlnim 18 localităţi viticole. La 1038 sunt

amintite vii şi vieri lângă Ineu, iar în 1131 sunt atestate 10 vii şi 22 viticultori la Galaşa, 11 vii şi 21

viticultori la Pâncota, 3 vii şi 21 viticultori la Ineu şi 14 vii cu 212 viticultori la Măderat. Primele vii din

Moldova sunt atestate la anul 1372, iar în Ţara Românească la 1388, pentru Piteşti şi Râmnicu Vâlcea.

O nouă dovadă despre dezvoltarea viticulturii în evul mediu o constituie existenţa vinăriciului, o

dare ce se cuvenea domnului ţării, din care o anumită parte era cedată mănăstirilor, bisericilor şi

mitropolei. Aproape toţi domnii români dăruiau sau întăreau vechile danii. Domnii, în afara vinăriciului,

40

mai dăruiau unor mănăstiri anumite cantităţi de vin. Dăm, în acest sens, doar câteva exemple: la 8 ianuarie

1408 Mircea cel Bătrân dăruia 10 butoaie de vin mănăstirii Cozia, iar în 1409 câte 2 butii de vin anual

mănăstirii Strugalea. În 1464 Radu cel Frumos dăruia câte 2 butoaie de vin mănăstirilor Tismana şi

Vodiţa, iar în 1497 tot el dăruia 300 vedre de vin din judeţele Gorj şi Mehedinţi mănăstirii Tismana şi 200

vedre vin din vinăriciul domnesc de la Râmnic mănăstirii Govora.

Muzeul viticulturii şi pomiculturii din România. cuprinde două mari sectoare, care reprezintă

totodată şi două moduri de rezolvare expoziţională:

1. Un sector în aer liber, care înfăţişează civilizaţia ţărănească de la mijlocul veacului al XIX-lea

din principalele zone viticole şi pomicole ale ţării.

2. Sectorul pavilionar, menit să prezinte, prin obiecte autentice şi elemente auxiliare specifice,

istoria viticulturii şi pomiculturii de pe teritoriul ţării noastre din cele mai îndepărtate veacuri până în

zilele noastre, incluzând, evident, şi perspectivele de dezvoltare ale celor două ocupaţii.

Istoria lalelelor

Numele ştiinţific al lalelelor este de origine persană, venind de la termenul "tulben", care înseamnă

"turban", ca aluzie la asemănarea cupei florale cu tradiţionalele turbane.

Zona de origine a lalelelor este considerată regiunea muntoasă a Asiei Mici, dar ele pot fi întâlnite

şi în zonele temperate ale Chinei, Japoniei, Asiei Centrale şi de-a lungul Mării Mediterane, pe colinele

muntoase europene şi africane.

De-a lungul timpului, lalelele au stârnit adevărate pasiuni între anii 1634 – 1637, ajungându-se la o

adevărată tulipomanie.

Zeci de specii au fost aduse în Europa, iar horticultorii au creat mii de hibrizi, ajungându-se la flori

cu calitaţi inedite ca formă, vigoare, culoare, parfum. Prestanţa şi eleganţa acestei flori au făcut ca ea să fie

considerată o adevărată regină a grădinilor în sezonul de primăvară. Şi drept dovadă a importanţei ce se

acordă acestei plante, în Olanda se produce 70% din producţia mondială de bulbi.

La noi în ţară, se crede că lalelele au fost aduse din Turcia la începutul stăpânirii otomane.

Documentele menţionează cultura de lalele abia pe la 1786-1788, când au fost create primele grădini

decorative, printre care şi cea a palatului lui Nicolae Mavrogheni.

41

O contribuţie importantă la dezvoltarea acestei culturi la noi în ţară a avut-o Laboratorul de

Floricultură Eforie Nord, unde s-au adunat peste 200 de soiuri. Bulbii produşi aici au iniţiat EXPOZIŢIA

"SIMFONIA LALELELOR", care, de 30 de ani, se organizează în Munucipiul Piteşti, unde diferiţi

producători şi comercianţi de flori îşi folosesc talentul şi priceperea lor pentru a scoate în evidenţă

frumuseţea acestei flori.

La Piteşti, primii bulbi de lalele au fost plantaţi în anul 1972, provenind de la floricultorul amator

Well Alois din Arad şi de la piaţa de flori din Oradea.

Din anul 1978, an de an, în mijlocul primăverii, Piteştiul îmbracă straie de sărbătoare prin

găzduirea acestui unic eveniment în România şi care numai anul trecut a atras circa 100.000 de vizitatori

care au putut admira standurile expoziţionale de profil, în interiorul „Casei Cărţii”, şi peste 120 de firme

care au comercializat flori, plante şi materiale. Standurile expoziţionale au ocupat peste 1000 de metri

pătraţi în interiorul „Casei Cărţii” şi peste 4500 de metri pătraţiîn exterior.

La fiecare sfârşit de prier, oraşul lalelelor – Piteştiul – îşi aşteaptă cu mare bucurie prietenii din

toată lumea, amintindu-le că a sosit primăvara. Frumoasă şi atrăgătoare, cu nenumărate varietăţi de

culoare şi formă, laleaua ne încântă cu florile sale, iar fără ea Simfonia n-ar mai fi la fel de fascinantă.

Încercare de record

Piteşti – oraşul dansului florilor. 5300 de elevi încearcă să intre în Cartea Recordurilor.

42

Centrul Cultural al Municipiului Piteşti a organizat, vineri, 18 aprilie 2008, ora 16.00, pe Strada

Mare, pe traseul Teatrul Al. Davila – Biblioteca Judeţeană, acţiunea Piteştiului – oraşul dansului florilor.

Această manifestare doreşte să aducă un plus de culoare, muzică şi tinereţe SIMFONIEI LALELELOR .

Iniţiativa s-a bucurat de sprijinul Primăriei Piteşti, Inspectoratului Şcolar Argeş, alături de sprijinul

directorilor de şcoli şi profesorii de sport din municipiu, dar şi de cel al şcolilor din Bascov, Moşoaia şi

Budeasa.

Încercare de record cu 5300 de elevi pentru „Cartea Recordurilor”

Toţi cei 5300 de copii înscrişi (şi care fac repetiţii de la începutul lunii martie pe melodia şi

coregrafia celor de la celebra trupă piteşteană SIMPLU – Mister Originality) au primit tricouri albe

inscripţionate cu Simfonia Lalelelor, Piteşti 2008, şi cu o lalea stilizată, vor purta un număr de la 1 la

5300. Instrucorii de dans şi profesorii de sport vor purta tricouri roşii. Cinci camere video vor înregistra

simultan din poziţii diverse. Coordonator al acţiunii este Alfred Schieb, antrenor de dans sportiv la Centrul

Cultural Piteşti, multiplu campion naţional şi arbitru internaţional de dans sportiv.

Pentru omologarea recodului, Centrul Cultural Piteşti a trimis din timp Contractul de agreement

(Acordul privind Încercarea de Record) la Guiness World Records şi a desemnat un juriu (martori) format

43

din piteşteni care au o „poziţie respectabilă în comunitate, cum ar fi notari publici, judecători, poliţişti,

primari sau consilieri locali, editori de ziare” (am citat din Acordul Guiness World Records).

Muzeul Judeţean Argeş

Muzeul Judeţean Argeş este instituţia muzeală argeşeană proeminentă care tezaurizează colecţii de

obiecte remarcabile spre ilustrarea civilizaţiei argeşene şi româneşti. Începuturile activităţii muzeale la

Piteşti datează din anul 1928. Din anul 1977, Muzeul Judeţean Argeş este prima instituţie muzeală

românească şi Sud – Est europeană ale cărei obiective şi resurse sunt dedicate răspândirii informaţiilor

necesare conservării mediului.

Muzeul Judeţean Argeş funcţionează în clădirea construită în 1898 – 1899 ca sediu pentru

Prefectura Judeţului Argeş. Monument istoric, clădirea a fost edificată după planurile arhitectului Dimitrie

Maimarolu, pe locul unde s-a aflat schitul Buliga. Clădirea este cel mai important monument de

arhitectură neoclasică din judeţul Argeş. În anul 1970, clădirea a fost dată Muzeului Judeţean Argeş care a

deschis la etaj, în 1974, expoziţia de bază a Secţiei de Istorie, şi , în 1977, la parter, expoziţia de bază a

secţiei de Ştiinţele Naturii. Întrucât spaţiul aflat în această clădire era insuficient, prineforturile Consiliului

Judeţean Argeş, în noiembrie 1997, a inceput extinderea muzeului. La 30 mai 2000 şi 22 mai 2004 au fost

inaugurate cele două noi corpuri de clădire.

44

Muzeul Judeţean Argeş

În Corpul A s-au organizat depozite, laboratoare şi birouri. Corpul B adăposteşte : expoziţia

naţională de artă naivă, planetariu, observator astronomic, amfiteatru şi biblioteca.

Activităţile principale ale Muzeului Judeţean Argeş sunt :

Tezaurizează şi conservă informaţii şi mărturii materiale în depozite şi le valorifică prin

expoziţiile de bază de ecologie şi protecţia mediului, istorie şi artă plastică românească.

Organizează expoziţii temporare şi itinerante şi participă la organizarea de expoziţii

naţionale şi internaţionale

Din anul 1970, Muzeul Judeţean Argeş organizează Sesiunea anuală de comunicări

ştiinţifice „Ecosinteze şi etnosinteze carpatine”, de interes naşional.

Organizează simpozioane tematice şi conferinţe pe teme de istorie şi ştiinţele naturii, artă

plastică şi protecţia mediului înconjurător, lecţii în muzeu, mese rotunde, medalioane memoriale şi

concerte.

Muzeul Judeţean Argeş monitorizează starea şi îndrumă cercetarea ştiinţifică a rezervaţiilor

naturale şi arheologice din judeţul Argeş şi efectuează săpături în şantiere arheologice şi paleontologice.

45

Din anul 1968, Muzeul Judeţean Argeş editează „Analele Muzeului Judeţean Argeş –

Aegesis”, seria „Ştiinţele Naturii” şi seria „Istorie” (în curs de acreditare CNCSIS), Revistei „Naturalia –

studii şi comunicări”, anuarul Asociaţiei Muzeografilor Naturalişti din România şi Buletinul de edicaţie

ecologică pentru tineret „Ecos”.

Cooperare în vederea realizării unor proiecte cultural – ştiinţifice, Muzeul Judeţean Argeş a avut

contracte de cercetare ştiinţifică în colaborare cu instituţii româneşti şi din alte state europene, cu finanţare

din partea Comunităţii Europene (Socrates – Grundving) şi din partea Ministerului Culturii (Fondul

Cultural Naţional).

Muzeul Judeţean Argeş are ca parteneri următorii :

Academia Română ;

Muzee naţionale, judeţene şi centre de cultură ;

Universitatea Piteşti

Inspectoratul pentru Protecţia Mediului Argeş

Instituşiile de învăţământ gimnazial şi liceal din judeţul Argel

Muzeul Judeţean Argeş are următoarele repere istorice :

1928 – Un grup de oamneni de ştiinţă şi cultură din cadrul Fundaţiei Culturale „Ateneul

Popular Prof. Gheorghe Ionescu-Gion” înfiinţează în Municipiul Piteşti un muzeu, care, la inaugurare,

avea o secţie de istorie şi una de etnografie şi artă populară.

1948 – Autorităţile comuniste desfiinţează Fundaţia Culturală „Ateneul Popular Prof.

Gheorghe Ionescu-Gion” şi închid muzeul. În acel moment, celor două secţii li se alăturase şi noua secţie

de istorie naturlă.

1955 – Administraţia locală redeschide muzeul sub denumirea : Muzeul Regional Argeş.

1968 – Instituţia muzeală piteşteană primeşte denumirea acutală : Muzeul Judeţean Argeş.

1968 – Secţia de etnografie şi artă populară a Muzeului Judeţean Argeş este transformată în

actualul Muzeul Naţional al Viticulturii şi Pomiculturii din România.

1969 – Muzeul Judeţean Argeş deschide Casa Memorială „Liviu Rebreanu”.

1969 – Muzeul Judeţean Argeş organizează prima Galerie de Artă Plastică Românească din

municipiul şi din judeţ.

1969 – Muzeul Judeţean Argeş deschide Galeria de Artă Naivă din România, prima cu

această tematică din România.

46

1970 – Muzeul Judeţean Argeş organizează primele programe de observare şi educaţie

astronomică în cadrul observatorului astronomic montat în parcul instituţiei. Publicul larg, elevii şi

studenţii aveau la dispoziţie pentru prima dată în istoria unei instituţii culturale locale un telescop tip

„Schmidt –Cassegrain” şi o lunetă.

1970 – Muzeul Judeţean Argeş deschide Muzeul şi Rezervaţia Arheologică Castrul Roman

Jidava Câmpulung.

1974 – Se reorganizează Muzeul de Istorie în noul sediu, Palatul în care a funcţionat

Prefectura judeţului Argeş.

1977 – Muzeul Judeţean Argeş inaugurează în cadrul Secţiei de istorie naturală Muzeul de

Ecologie şi Protecţia Mediului Înconjurător cu o expoziţie multimedia. Din punct de vedere tematic,

expoziţia este unicat în România şi în Europa de Est. Acest adevărat muzeu dedicat ecologiei şi

problemelor de protecţie a mediului este actualizat periodic.

1985 – Muzeul Jdeţean Argeş deschide Expoziţia Memorială „Dinu Lipatti”.

2000, 2004 – Inaugurarea noilor clădiri de extindere a Muzeului Judeşean Argeş (două

corpuri de clădiri, 4.700m.p. suprafaţă utilă) şi organizarea modernă a laboratoarelor şi atelierelor de

conservare, restaurare, cercetare şi evidenţă a patrimoniului cultural, a depozitelor şi a spaţiilor pentru

amfiteatru, noul observator astronomic şi pentru un planetariu.

2006 – Secţia de Istorie a Muzeului Judeţean Argeş este extinsă cu expoziţia permanentă

referitoare la perioada 1923 – 1947.

II.9. Monumente şi statui

Monumentul eroilor de la Mateiaş (la 11 km de Câmpulung pe DN 73), este format dintr-un

mausoleu, un muzeu istorico-militar (având o formulă expoziţională unică în România, redând în manieră

specifică luptele purtate în ţara noastră la sfârşitul anului 1916), un basorelief cu o cupă din piatră de

Albeşti, în care arde o flacără veşnică în amintirea celor care s-au jertfit pentru făurirea unităţii naţionale.

Alte monumente şi statui: Monumentul 1907 de la Piteşti, ridicat în faţa Muzeului Judeţean, Poarta eroilor

argeşeni de la Piteşti, ridicat în amintirea celor care şi-au dat viaţa în Războiul de Independenţă din 1877,

Statuia lui Nicolae Bălcescu de la Piteşti.

II.10. Etnografie şi folclor

47

Dragoslavele, un adevărat muzeu în aer liber al arhitecturii populare muscelene, caracterizată prin

simplitatea formelor, acurateţea volumelor şi a unităţii de compoziţie; Lereşti (la 8 km de Câmpulung pe

DN 734 spre nord), sat turistic, centru de ţesături populare şi case în stil muscelean, frumos ornamentate,

cu stâlpii pridvoarelor din calcar de Albeşti. Muşăteşti (13 km de Curtea de Argeş, pe DN 73 C spre est),

centru de ceramică roşie smălţuită şi nesmălţuită, centru de etnografie. Topoloveni (la 20 km de Piteşti pe

DN 7 spre est), centru de artizanat de veche tradiţie (ţesături, cusături, ceramică).

Concluzii :

Locuitorii Municipiului Piteşti, au o varietate de atracţii turistice şi evenimente estivale, cum ar fi :

Munţii din nordul judeţului Argeş, oferă atracţii turiştilor printre care şi posibilitatea practicării

alpinismului şi schiului.

Turiştii pot vizita Cheile Dâmbovicioarei şi bineînţeles peştera cu acelaşi nume, Mănăstirea Curtea

de Argeş, barajul Vidraru. Printre alte obiective turistice se mai află complexul muzeal Goleşti care are ca

nucleu conacul ridicat în 1640, casa memorială a poetului George Topârceanu şi a marelui romancier

Liviu Rebreanu.

Pe lângă aceste activităţi turistice, se mai numără şi alte evenimente cum ar fi :

- „Simfonia Lalelelor” care se organizează în mijlocul primăverii la „Casa Cărţii”, unde diferiţi

producători şi comercianţi de flori îşi folosesc talentul şi priceperea pentru a evidenţia frumuseţea acestei

flori.

- în cadrul Muzeului Judeţean Argeş, se organizează diferite evenimente, expoziţii de Artă Naivă ,

expoziţia Figurilor de ceară.

48

Capitolul III : PARCUL BRĂTIENILOR DE LA FLORICA

(ŞTEFANEŞTI, ARGEŞ)

În tezaurul de valori al Argeşului, alături de alte obiective, îşi înscrie numele în eternitate Vila

Brătienilor de la Florica. Cunoscut ca un mirific tărîm, în care mari conştiinţe ale geniului naţional au

plămădit istoria neamului său au încrustat cu slove vrăjite literatura şi istoria naţională, Vila Florica a

traversat cu seniorială eleganţă povarnisul unor vremuri tulburi, amintind cu trainică mandrie de arborele

genealogic al unei ginte venerabile, inşurubată în letopiseţul acestor locuri.

Dupa cum ne informează Sabina Cantacuzino, la moartea tatalui său, Ion C. Brătianu devine

proprietarul unui grup de moşii, printre care şi moşia din localitatea Ştefaneşti. Aici, îşi amenajează o

modestă construcţie, ridicînd un etaj peste cele trei încăperi vechi, existente din vremea viilor domneşti.

Începănd din anul 1869, în jurul Floricăi se amenajează un frumos parc, cu alei în serpentine, străjuite de

esenţe exotice de arbori, monumente, un pavilion. "Aleea lui Brătianu" urca pînă la pinetul de pe platou,

de pe care se văd nesfîrşitele întinderi ale podgoriilor, la Iazul Brătienilor, străjuit de falnici chiparoşi de

baltă, ce-şi ridică deasupra apei curioşii pneumatofori.

În mijlocul acestui parc se ridică Vila Florica, albă, tacută, plină de mister, de amintiri din vremuri

trecute. Majoritatea arborilor exotici din parc au fost plantaţi de Alexandru Golescu Albu, recunoscut

grădinar şi pasionat dendrolog. Importanţa ştiinţifica a florei acestui areal este dată de genofondul bogat

conservat, de originalitatea fitogeografică a elementelor sale floristice. Aici am identificat frumoase

exemplare de Abies alba - bradul alb, Abies nordmanniana - bradul de Caucaz, Abies concolor - bradul

argintiu. Exemplare seculare de Pinus nigra, Pinus silvestris, Picea abies, Picea pungens - sunt prezente

atît in parcul din jurul conacului "Florica", cît şi în padurea ce se întinde în spatele acestuia.

Dintre cupresacee, arborele vieţii (Thuja orientalis), tuia (T. occidentalis), chiparosul (Cupressus

sempervirens) şi Chamaecyparis lawsoniana var. argentea. Din vechimea timpului persistă, mustrandu-ne

parcă, esenţe rare, plantate de mîinile Golescului. Se ştie că, în antichitate, arborii erau dedicaţi zeilor:

stejarul lui Jupiter, maslinul Minervei, mirtul lui Venus, plopul lui Hercule. Plantarea de arbori în

memoria celor disparuţi se practică de milenii: la chinezi, de pildă, pe timpul dinastiei Chou, se planta la

mormantul notabilitaţilor, în funcţie de rangul fiecaruia, pinul pentru regi, biota pentru prinţi, Sophora

pentru oficialitaţi, Koelreuteria pentru invataţi, iar plopii la mormantul oamenilor de rînd.

49

Cum să întelegem existenţa unor exemplare de Fagus sylvatica purpurea si Ginkgo biloba,

impunatoare prin dimensiuni, elagaj si vîrstă, la necropola marilor disparuţi ai familiei Brătianu ! Uimit la

descoperirea acestor mamuţi vegetali, necitaţi în nicio lucrare botanică, te întrebi dacă ei nu reprezintă

cumva un semn de dojana pentru pigmeii din zilele noastre, care se joaca de-a istoria şi ecologia.

Trebuie să protejăm ce am moştenit. Acest parc trebuie trecut pe lista obiectivelor ocrotite.

"Copacii mă învaţa mai mult decat cărţile" spunea Saint Bernard. O veche zicătoare chinezească spune că

pădurea creşte încet şi moare tăcută. În ultimul timp, ea moare tot mai repede datorită omului, datorită

luptei acestuia pentru interese meschine, datorită indolenţei.

Păstrarea, cercetarea sub aspect dendrologic, forestier şi peisager, cît şi folosirea lor

raţională apare ca un imperativ categoric. Aceste parcuri, constituind vechi centre de cultură şi

experimentare, în care vegetaţia lemnoasă a atins dimensiuni mari şi vîrste înaintate, permit să se tragă

unele concluzii valoroase privind aclimatizarea, productivitatea şi, în funcţie de acestea, perspectivele

utilizarii forestiere şi decorative a diferitelor specii.

Considerăm că foarte necesară elaborarea de către Consiliul Judeţean Argeş şi toate

celelalte instituţii de specialitate, a unei hotarari privitoare la ocrotirea Parcului Brătienilor, a pădurii din

spatele conacului, la popularizarea pe toate căile posibile a importanţei şi valorii acestui parc în rîndul

populaţiei şi instituţiilor ce îl administrează. În acest sens, se impune un amendament la Hotărîrile 18/1994

şi 14/1998 ale C.J. Argeş, privind ocrotirea acestui areal, conservarea florei şi vegetaţiei, în strînsă

legatură cu importanţa istorică a Conacului de la Florica.

Este necesară elaborarea unui plan de eşalonare a lucrărilor strict necesare, care să redea

acestor minunate realizari ale familiei Brătianu, stralucirea şi farmecul iniţial, prin refacerea aleilor, a

monumentelor, "cea mai eficientă masură pentru conservarea plantelor periclitate ramîne înfiinţarea

rezervaţiilor naturale; ... se salvează astfel de la distrugere nenumarate valori ale genofondului nostru

vegetal, pentru a le putea transmite generaţiilor viitoare".

50

Concluzii :

Printre atâtea atracţii pe care le au de vizitat , se mai numără şi Parcul Brătienilor de la Florica

(Ştefăneşti, Argeş).

În jurul vilei Florica, se amenajează un parc, cu alei în serpentine, străjuite de esenţe exotice de

arbori, monumente. În preajma acesteia, se află podgorii, iazul Brătienilor.

Domeniul Florica este format din conac, fermă, capelă, cramă şi foarte interesant de ştiut, un

observator astronomic. Conacul de la Florica, mai are o componentă de bază, aceasta fiind ferma, situată

chiar la intrarea în parc. Ferma formează printre cele patru ziduri ale sale, o curte interioară, în mijlocul

căreia se află o fântână arteziană.

51

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.ccbratianu.xnet.ro/florica1.jpg&imgrefurl=http://www.ccbratianu.ro/index.php%3Foption%3Dcom_content%26task%3Dview%26id%3D16%26Itemid%3D42&h=170&w=250&sz=9&hl=ro&start=2&um=1&tbnid=Smbxxrs9g0-C0M:&tbnh=75&tbnw=111&prev=/images%3Fq%3Dparcul%2Bbratienilor%2Bde%2Bla%2Bflorica%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN

Capitolul IV : INSTRUMENTELE PROMOVĂRII TURISTICE CU MIX-

UL PROMOŢIONAL

Importanţa mărcii a crescut semnificativ în ultimii ani, datorită rolului pe care l-a dobândit în

desfăşurarea activităţilor firmelor, inclusiv a celor de turism, astfel, efectele utilizării mărcilor sunt vizibile

la nivelul rezultatelor activităţii de marketing dar şi a celor globale ale acestora.

Organizaţiile turistice folosesc mărcile ca instrumente ale comunicaţiei de marketing urmărind atât

atingerea unor obiective de comunicare (imagine, notorietate) cât şi a unor obiective legate de vânzările

produselor turistice proprii.

Pentru o firmă de turism, alegerea numelui de marcă pentru produsele sale are o foarte mare

importanţă datorită percepţiilor şi semnificaţiilor pe care acestea le vor genera în rândul consumatorilor şi

efectele produse în planul imaginii şi al vânzărilor sale.

Din punct de vedere al semnificaţiilor mărcilor, firmele de turism pot avea în vedere situaţii dintre

cele mai variate, astfel marca poate sugera:

- o caracteristică a produsului „Eurolines”- acoperirea la nivel european;

- avantajul oferit de produs: Restaurantul „Conti”, Hotelul „Yaki”, sugerând promptitudine,

calitate recunoscută, satisfacţie garantată;

- concepţii asociate mărcii: Hotel „Victoria”, „Ice Club”, indicând rafinament, strălucire, valoare;

- personalitatea mărcii: Cazinoul „Napoleon”, Hotelul „Regat”, foloseşte notorietatea dobândită în

timp a numelor,etc.

Dacă ne referim la marca naţională şi la utilizarea acesteia în desfăşurarea activităţii de turism a

ţării noastre, pe lângă iniţiativa amintită, a Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, există încă un

demers al societăţii civile, realizat în acelaşi scop şi sub egida platformei CEFTAC (Centrul European

Advocacy for a Fair & Transparent Competition), denumit Romania – Business & Leisure, cu subtitlul

The National Selection of Excellence Services & Professionals in the Hospitality Industry, 2006 (iniţiativă

inspirată din experienţa altor ţări, Germania, Franţa etc.).

Acesta este de fapt, un catalog al serviciilor de excelenţă şi al profesioniştilor din industria

ospitalităţii. La realizarea lui îşi dau concursul mai multe autorităţi în domeniu, bineînţeles şi ANT-ul, şi

are ca obiectiv central, obţinerea unei sinteze din unghiul de vedere al impresiei globale şi pe termen lung

52

lăsată consumatorilor avizaţi ai serviciilor de ospitalitate (deci se au în vedere nu ce se oferă, ci rezultatul,

impresia a ceea ce s-a oferit).

Catalogul este distribuit într-un mediu select care vizează oameni de afaceri şi diplomaţi din cadrul

misiunilor diplomatice, demnitari, oficiali din administraţia centrală dar şi locală, agenţii de turism,

hoteluri şi restaurante cu potenţial turistic ridicat, specialiştilor din agenţiile de PR, Marketing şi

Advertising etc.

Iniţiatorii proiectului urmăresc o mai bună antrenare a motoarelor economiei româneşti în

perspectiva integrării europene şi conştientizarea importanţei potenţialului turistic românesc, considerând

demersul lor drept un instrument de mediatizare în acest scop.

Promovarea are la îndemână câteva instrumente respectiv, reclamele tipărite sau difuzate la radio

sau TV, materiale tipărite expediate prin poştă, utilizarea INTERNET-ului sau diverse materiale audio-

vizuale (CD-uri, casete, filme). Referitor la mediile de comunicare pe care firma de turism le poate utiliza

pentru a difuza mesajele sale publicitare, acestea au în vedere mijloacele capabile să asigure transmiterea

acestora înspre un număr cât mai mare de consumatori.

Concluzii :

Organizaţiile turistice folosesc mărcile ca instrumente ale comunicaţiei de marketing, iarmarca se

defineşte ca fiind : "un nume, un termen, un semn, ori o combinaţie de elemente destinată să ajute la

identificarea bunurilor sau serviciilor unui vânzător şi la diferenţierea lor cu cele ale concurenţilor ".

Marca este un factor cheie de diferenţiere a produsului sau serviciului, stabilind o relaţie cu

potenţialul cumpărător, conferă siguranţă consumatorului, garantează calitatea bunurilor şi/sau serviciilor.

Aceasta adaugă valoare produselor sau serviciilor şi îl diferenţiază de concurenţă.

53

Capitolul V : CAMPANIA PROMOŢIONALĂ A FIRMEI TURISTICE

Fundamentarea alternativelor strategice, a planurilor şi programelor promoţionale, au la bază

efectuarea unor studii speciale, analize şi chiar previziuni, dată fiind diversitatea mijloacelor promoţionale.

Astfel, adoptarea unei alternative strategice pentru o componentă a mix-ului promoţional, trebuie corelată

cu celelalte, pentru atingerea obiectivelor promoţionale şi, în final, pe cele generale ale organizaţiei de

turism

Unul din factorii care influenţează fundamentarea corectă a strategiilor promoţionale, este

reprezentat de natura informaţiilor disponibile în acest scop. Aceste informaţii pot fi de două tipuri,

respective :

Tabel 5 - Prezentarea tipurilor de informaţii

Tipul informaţiei Specificul informaţiei Informaţii generale - mijloacele publicitare ce pot fi utilizate pentru o anumită

piaţă (turistică) şi accesibilitatea acestora (posturi de radio şi televiziune care acoperă aria geografică a pieţei; ziare, reviste, publicaţii speciale care se difuzează în zona respectivă, reţele telefonice şi accesibilitatea acestora);

- manifestările promoţionale care se vor organiza în perioada pentru care se fundamentează strategia promoţională (expoziţii, târguri de turism etc.), condiţiile şi costul participării la aceste acţiuni;

- posibilităţile de editare a unor suporturi speciale: cataloage, pliante, prospecte, broşuri, agende, calendare etc.;

- veniturile previzionate ale populaţiei; - reglementări juridice în vigoare privind activitatea

promoţională în general şi în domeniul turistic, în special (dacă există). Informaţii speciale - produsele firmei de turism şi elementele de succes ale

acestora (caracteristici calitative, marca etc.) - previziunea cererii turistice, ofertei turistice, preţurilor

(tarifelor); - situaţia concurenţei pe piaţa turistică: cota de piaţă deţinută

de principalii concurenţi, caracteristicile ofertei concurenţei, activităţi promoţionale desfăşurate de concurenţi;

- cheltuieli promoţionale efectuate de firma de turism, structura acestora şi efectele realizate în perioade anterioare;

- imaginea clienţilor (turiştilor efectivi sau potenţiali) despre firmă şi oferta acesteia.

Sursa: Prelucrare după E. Maxim, T. Gherasim, Marketing, 2000

54

Startegia promoţională trebuie să vizeze pe termen lung realizarea misiunii firmei de turism, adică

să contribuie la materializarea strategiei de ansamblu a conducerii privind personalizarea, individualizarea

şi creşterea puterii economice a firmei de turism. Aceasta se transpune în acţiuni care vizează realizarea

obiectivului principal şi a obiectivelor derivate ale firmei pentru un orizont de timp determinat.

Astfel, pentru o eficienţă maximă a activităţii, obiectivele promoţionale trebuie să se subordoneze

celor generale şi împreună să conducă la obţinerea rezultatelor avute în vedere de către conducerea firmei

la un moment dat. Pe lângă cele două categorii de obiective, mai există o categorie specifică firmelor din

turism, ca urmare a particularităţii produselor din acest domeniu.

Importanţa şi utilitatea desfăşurării de către întreprinderile turistice moderne, în cadrul relaţiilor de

piaţă, a unei ample activităţi promoţionale, sunt în prezent unanim acceptate. Problemele cele mai dificile

în legătură cu aceste activităţi se referă la modalităţile concrete de acţiune şi mai ales la realizarea unui

dozaj corespunzător al diferitelor variabile promoţionale, pentru ca acţiunea lor conjugată să conducă la

rezultatele economice cele mai bune.

Se ştie faptul că fiecărei componente a mixului de marketing îi sunt caracteristice numeroase şi

variate opţiuni strategice, menite să direcţioneze acţiunile şi eforturile de marketing prin care

întreprinderea modernă se implică în mediul său extern, în special în cadrul pieţei.

Aceleaşi coordonate strategice intervin şi în cazul activităţii promoţionale, fiind prezentate în

funcţie de o serie de criterii, astfel:

1. La nivelul obiectivelor urmărite prin desfăşurarea activităţii promoţionale, firma de turism

poate opta pentru orientarea eforturilor în direcţia promovării imaginii sale globale în cadrul mediului

extern, al pieţei turistice sau pentru promovarea exclusivă a produsului turistic oferit pieţei.

În cazul în care se urmăreşte promovarea imaginii, se pot avea în vedere două variante distincte:

-strategia de promovare a imaginii firmei turistice

-strategia de extindere a imaginii firmei turistice (hotel, agenţie de turism etc.) În cadrul

strategiei de extindere a imaginii, firma de turism, în contextul sau sub denumirea unei mărci recunoscute

şi consolidate pe piaţă, poate oferi şi alte produse sau servicii, scontând ca şi acestea să întrunească aceeaşi

adeziune în rândul consumatorilor şi să se bucure de prestigiul cucerit de marca existentă (Agenţia

Muntenia).

Variantele menţionate pot servi, în continuare, pentru formularea unor strategii derivate, respectiv:

-de informare în cadrul pieţei turistice

-de stimulare a cererii turistice

55

-de diferenţiere a ofertei turistice .

2. Modul de desfăşurare în timp a activităţii promoţionale constituie un alt criteriu de

diferenţiere a opţiunilor strategice ale întreprinderii. În acest caz, se pot avea în vedere fie desfăşurarea

unei activităţi promoţionale permanente, care presupune eforturi financiare importante, fie desfăşurarea cu

intermitenţă a unor acţiuni promoţionale dictate de factori de sezonalitate, de anumite situaţii

conjuncturale etc.

Acestea din urmă iau, uneori, forma campaniilor promoţionale (de pildă, pentru promovarea

produselor specifice unui anumit sezon : vara, pentru sejururi pe Litoral, iar iarna, mai ales în perioada

sărbătorilor, concedii la munte).

3. Rolul pe care îl atribuie activităţii promoţionale în funcţie de natura şi condiţiile concrete ale

piaţei în care acţionează, gradul de competitivitate şi interesele imediate şi de perspectivă, conduc firma de

turism spre alegerea uneia dintre cele două strategii: ofensivă sau defensivă.

4. Comportamentul strategic în domeniul activităţii promoţionale poate fi definit şi pornind de la

poziţia ocupată de firma de turism în cadrul pieţei (în general sau în diferite structuri ale acesteia:

cerere turistică constituită din persoane cu venituri ridicate şi cu opţiuni turistice situate la un anumit

standard, sau cu venituri reduse care pot beneficia de programele de turism social).

În consecinţă, se poate opta pentru:

- strategie promoţională globală, în acest caz piaţa este considerată ca un tot unitar, obiectivul

principal urmărit fiind atragerea tuturor consumatorilor potenţiali de servicii turistice, adoptând un singur

program de marketing turistic pentru ansamblul pieţei;

- strategie diferenţiată, în care se porneşte de la premisa că în cadrul pieţei turistice există mai

multe categorii de consumatori cu preferinţe diferite, care necesită servicii turistice tot mai diferenţiate,

promovarea acestora făcându-se ţinând cont de acest lucru;

- strategia concentrată prin care firma de turism îşi orientează efortul promoţional spre un singur

segment de piaţă, pe care să-şi consolideze sau să-şi extindă activitatea.

5. În funcţie de sediul organizării activităţii promoţionale, se disting două tipuri de strategii,

respectiv activităţi realizate cu forţe proprii, în cadrul firmei de turism şi anume în compartimentul de

marketing (dacă are) sau apelând la instituţii specializate (de genul agenţiilor de publicitate).

56

Concluzii :

Campania promoţională a firmei turistice este reprezentată de natura informaţiilor, iar acestea sunt

de două feluri :

-informaţii generale, care cuprind : mijloace publicitare, manifestări promoţionale (expoziţii),

editarea unor suporturi speciale (cataloage, pliante, agende) ;

-informaţii speciale, care şi acestea la rândul lor cuprind următoarele : produsele firmei de turism

(marca), situaţia concurenţei pe piaţa turistică, oferta turistica, imaginea clienţilor (turiştilor efectivi sau

potenţiali).

BIBLIOGRAFIE

A.-F. Stăncioiu, Strategii de marketing în turism, Editura Economică, Bucureşti, 2000

Chartered Institute of Marketing, Business Comunications, BPP Publishing Ltd, UK, 1997

M. Bruhn , Marketing, Editura Economică, Bucureşti, 1999

Olteanu V., Marketingul serviciilor, Editura Ecomar, Bucureşti, 2003

P. Sylvere, La publicite, Nerf de la Communication, Les Editions d’Organisation, Paris, 1983

T. Gherasim, D. Gherasim, Marketing turistic, Editura Economică, Bucureşti, 1999

V. Balaure, I. Cătoiu, C. Vegheş, Marketing turistic, Editura Uranus, Bucureşti, 2005

www. http://www.simfonialalelelor-piteşti.ro

http://muzeuargeş.ro

www.tourismguide.ro

57

http://www.tourismguide.ro/

politica de promovare turistica.doc

Documents

Transcript of politica de promovare turistica.doc