Doi cocoşi arţăgoşi

Cucurigu-gaguuu !Să trezim moşneagu!Aşa strigau doi cocoşiObraznici şi arţăgoşi,Sub fereastra lui bunicu,De i-au speriat pisicu.

O gaină mai moţatăDă alarma revoltatăŞi-ntr-o clipă mic şi marePe cocoşi îi ceartă tare:

Bunicu-i tare obosit!La asta nu v-aţi gândit?Cocoşi răi, chiar aţi uitatCa el v-a dat de mâncat?

Motanul hoţ

Zât motane de la pui !Ce ai vrea? Poţi să mi spui?Să-l mănânci cu fulgi cu tot?De-aia mi te lingi pe bot?

Zât de-acolo nu mai sta,Că e vai de coada ta !Ia spune: ţie ţi-ar placeUn dulău să te înşface?

Pisica şi oala cu smântână

Bunica a pus aseară Sus în raftul din cămarăO ulcică cu smântână,Proaspătă şi tare bună.

Însă azi de dimineaţă,O pisică îndrăzneaţăA simţit că este rostCa să nu mai ţină post.

Şi pâş-pâş, tot târâşSe strecoară pe furişCa un hot adevăratLa ulcica de pe raft.

Dintr-un salt e la smântânăParcă n-a mâncat de-o lună!Uite-aşa işi linge botulŞi-a băgat capul cu totul.

Dar de-atâta fâţâitCapu-n oală a-nţepenitŞi acum nişte picioareDuc pe ele o oală mare!

Un micuţ cătel isteţ

Un căţel micuţ odată,Cu o voce tremurată,Se ruga de un dulăuSă-i dea din ciolanul său.

-Ham, ham, ham, mi-e foame rău,Vreau şi eu din osul tău!-Ha,ha,ha, mă faci să râd,Poate-ţi trag un şut în fund!

-Mârrr! Ia pleacă tu de-aici,Nu-mpart oase cu cei mici!Şi-a fugit bietul căţel,Necăjit şi vai de el!

Dar deodată s-a gânditSă-şi ia blana la vopsitÎn dungi late, să se creadăCă-i tigru din cap în coadă!

Şi-uite-aşa dungat apareChiar la câinele cel mare.Stă dulăul şi priveşte.Să-i dea osul… se gândeşte:

“De nu-l primesc la mâncare,Când s-o face ăsta mareFace hap şi mă inghite.De-i dau osul, ţine minte.”

Şi-i zise cu glas mieros:-Tigrişor, nu vrei un os?-Ba îl vreau că vine tataŞi-o să fie masa gata.

-Vine tigrul? Vai de mine!Am plecat, rămâi cu bine.Poftă bună şi să-i ziciCă eu chiar mă mut de-aici!

-Salutare şi … pupici!

PRIMA IMPRESIE

UN URSULEŢ ŞI-O FETIŢĂ

Eu n-am multe jucării

Cum se laudă alţi copii.Am atât: un ursuleţGăsit într-un coşulet.

Avea boticul cam rosŞi căpşorul mai soios,Dar acum mi l-am spălatŞi-i atâta de curat!

Răii mi-au zis că-i urâtŞi tare m-am amărât !Nu-i aşa. Este frumos!Nu e urs mai arătos.

Şi când mergem noi pe stradă,Toată lumea stă să vadăMergând înspre grădiniţă.Un ursuleţ şi-o fetiţă.

Raţa (cântec pentru copii de 4 – 5 ani)

Merge raţa la plimbare

Cu bobocii pe cărare.

Lip-lip-lipŞi lap-lap-lapAu plecat voioşi spre lac.

Toţi sunt galbeni şi pufoşiSunt micuţi şi sunt frumoşi

Mac-mac-macŞi mac-mac-macCâtă gălăgie fac!

Bobocelul cel mai micMai întârzie un pic.

Lip-lip-lipŞi lap-lap-lapStrigă raţa:ce să fac?

Treci în rând la coada meaCă te fură vulpea rea.

Lip-lip-lipSi lap-lap-lapToţi sunt fericiţi pe lac.

ÎNTÂLNIRE CU MOŞ CRĂCIUN

Dansez, dansez şi visezCă sunt un fulg de nea.În roiuri de stele valsezŞi Moş Crăciun e-n inima mea.

Ghirlande poleite şi globuri sclipesc,Păpuşi, jucării şi bomboane,Artificii în zeci de nuanţe lucescŞi toate-s un vis pe care-l trăiesc!

O! Vine,vine! Iată-l pe Moşul cel bun!E-n faţa mea şi nu ştiu ce să-i spun.Privesc totul de parcă-s vrăjită,Mă bucur tare! Sunt fericită !

Ne încălţăm!

Haide, hai să ne jucăm,Dar întâi să ne-ncălţăm !Haide, hai împinge IoşcaCă îti ia pantofii cloşca.Stângul, dreptul, unu-doiAm pus pantofiorii noi.Bravooooo!

Toată lumea face baie

Ţop in baie! hai la duşSă o spălăm pe purcicaSă spălăm şi o fetitaSă o facem curăţica.Baie, baie, cipălaieHop! ca vine si nea Nae

Si mai vine şi-un raţoiSă spele un maimuţoi.

Ne dam in leagan

Hus – hus, leganusRidica un piciorusCa vine un catelusSa iti ia un papucel Ca sa se-ncalte cu el.Hus-hus , leganus…

Urcam scarile

Trop, trop,Hop, ţop.Hai mai susPui de urs.Hai un pasŞi-ncă un pasCa puţinA mai ramas.

Hai fuguţaSus ghetuţaCă ne-ajungeŞi ne-mpungeChiar şi-un melcCodobelc.

La baie

Baie, baie, laie, laie,Haide, hai să facem baie.Bate apa cu mânuţaS-o stropim pe bunicuţa!Plici, plici, plici,Bate apa şi aici!Sa spălam un picioruşCa să nu-l lingă Lăbuş.Să spălăm şi o mânuţăCă nu-i laba de maimuţă.Să spalăm şi-o urechiuşăŞi pe-a ta şi la păpuşă.Să spălăm şi un năsucCă este murdar de suc.Să spălăm şi-un cap buclat

Ca să nu stea bosumflat!Baie, baie, laie, laieTare bine-a fost în baie!

Daruri dorite

Moş Crăciun, fiindcă sunt mică,Mie dă-mi o păpuşicăŞi bunicii o ciocolată,Că mi-o dă mie pe toată!

Oglinda

Suntem două surioareŞi ne iubim foarte tare,Dar privind în faţa mea,Mai văd două asemenea.

Stau şi mă privesc mirată:Sunt tot eu, ori altă fată?Lângă mine-i sora meaŞi-ncă una, ca şi ea!

Măi să fie!? Ameţesc!Nici nu pot să mai privesc.-Giulia, tu eşti mai mare;Spune, ce se-ntâmplă oare?

Râde Giulia şi-mi spune:-Daria, copil minune,E-o oglindă, draga mea,Care poate să redeaTot ce stă în faţa sa !

Scoate limba, dă cu tifla,Poţi s-arunci în sus cu chiflaŞi-n oglindă e la fel,Fiindc-arată tot, fidel!

Bucataria bunicii – Paradisul jocurilor

La buni-n bucătărie,Găsesc orice jucărie:Oale, crătiţi şi tigăi,Le lovesc! Par zurgălăi!

Zdrăngănesc două capace!Tii! Ce sunet! Zău că-mi place!Şi cu lingura cea mare,Bat acum într-o căldare!

Dar de ce-o fugi pisica?Că doar nu i-am zis nimica!Ia te uit-un robinet!Îl deschid… văleuuu! Ce jet!

Uraa! E rost de-o plimbareŞi cu rucsacu-n spinareSar in oala-ncapătoareSi-acum sunt navigatoareÎn bucătăria mare!

Mă miram de ce bunicaE-aci toată ziulica!Dar ce faţă la bunica!Oare o doare burtica?

POVESTE DIN SEARA DE AJUN

Este Seara de AjunŞi părinţii noştri spunCă, la orice copil bun,O să vină Moş Crăciun.

Doamne, câtă nerăbdare!Toţi copiii-n aşteptare,Prin geamuri privesc afarăSă îl vadă când coboară.

Dar în zare, în loc de Moş,S-a ivit un cocoloşCare sare, care fugeDe nimic nu îl ajunge.

Este iepuraşul Ţup,Cade-n bot, iar sare: zdup!Şi iar fuge şi tot strigăPe toţi în jur să îi strângă.

- Vai de mine dragi copiiNu mai primiţi jucării !Moş Crăciun a fost răpitDe cel mai temut bandit!

- Cum aşa? Ce s-a-ntâmplat?Iepuraş, cum ai aflat?Spune, spune, vrem să ştim!Noi n-avem cum să ghicim.

- Am văzut cu ochii meiStând ascuns după un tei.

Lupul rău ni l-a răpitŞi-n bârlog l-a-nghesuit.

- Să-l salvez nu am putut.Singur cum să îl ajut?De aceea alerg de zorSă găsesc un ajutor.

Ce de lacrimi curg aici!Plâng copiii cei mai mici.- Ce ne facem noi acumFără bunul Moş Crăciun?

- Îl salvăm! A fost răspunsul.Gata, încetaţi cu plânsul.Le răspund fraţii mai mari.Sântem mulţi, deci suntem tari.

- Să formăm armată mare!Fiecare cu ce are:Soldăţei, tobe şi goarneŞi un cerb, să-l ia în coarne.

Lupului să-i dăm de hacPân-ce-o zice:”nu mai fac”,Pe Moş Crăciun să ni-l luămŞi-n jurul lui să jucăm!

Şi-au pornit cu mic cu mareRînduri, rânduri pe cărare,Prin pădure-n miezul nopţii,Fără frică,strigând cu toţii:

- Hei lup rău, hei lup banditCe faci tu, nu e cinstit.Unde-ai fi noi te găsimŞi-ai să vezi, te pedepsim!

Cum mergeau ei înşiraţi,Hotărâţi şi ne-nfricaţi,Licurici cu felinareLuminau pe fiecare.

Veveriţe pe crenguţeFac mereu semn din lăbuţe,Drumul să nu îl greşeascăŞi pe lup să îl găsească.

Căţeluşii sunt şi eiŞi mai mari şi mititei.Nu puteau să fie absenţiSunt în ceată toţi prezenţi.

Ursuleţii cei mai miciAu venit şi ei aiciPe copii să îi ajuteŞi pe lup să îl înfrunte.

Iepuraşul îi conduceDrept la bârlog îi aduce,Iar copiii-n jurul lui,Bat la uşa lupului:

- Ieşi afară lup bandit,Dă-ne Moşul ce-ai răpit!Nu cumva să-i faci vreun rău,Că e vai de capul tău!

- Hau-u-u-u! Cine-i afară?Cine-ndrăzneşte să-mi cearăSă ies din bârlog? Hai, spune!Eu sunt lupul cu renume.

- Lupule, nu-i de glumit!Ieşi afară, lup bandit!Nu gândi că suntem mici,Suntem foarte mulţi aici!

- Lupule, încrezut ce eşti,Mai bine te razgândeşti!Ia ascultă câţi suntem,Şi apoi să te vedem!

Şi-unde-au început de-odată,Unii din tobe să bată,Alţii să sufle din goarne,Cerbii să lovească-n coarne,

Animale mici ţipau,Ursuleţii mormăiau,Căţeluşii lătrau tare,Ce mai! Hărmălaie mare!

Când i-aude şi îi vede,Lupului nu-i vine-a credeŞi-i priveşte aiurit:La asta nu s-a gândit!

Cum să-nvingă aşa ceată?Singur nu poate să-i bată.Mai bine li-l dă pe Moş,Cu tot ce-a avut în coş.

Fără să se mai gândească,Iese afară să vorbeascăŞi cu glas cât mai mieros,Le vorbi cu nasu-n jos:

- V-aş ruga să mă iertaţi,Nu vreau să mă judecaţi.Am crezut, chiar, că se poateSă iau darurile toate.

Nu am vrut să îi fac rău!Spun drept, pe cuvântul meu.Altă dată nu mai fac.Chiar vi-l dau, vă fac pe plac.

Şi Moşu-apare, în sfârşit,Cu chipul blând şi fericit.Micuţii toţi aplaudau,Jucau într-una şi cântau:

- Noi suntem mici dar am învinsŞi lumea toată am convins,Că unde-s mulţi puterea creşteŞi celor răi nu le prieşte.

Moş Crăciun, Moş Crăciun,Eşti al nostru şi eşti bun!An de an ne dăruieştiJucării, cărţi cu poveşti,

Lucruşoare de-mbrăcat,Şi la toţi neapărat,Ne dai sfaturi să fim drepţi,În viaţă să fim corecţi.

Iar Moş Crăciun i-a lăudatDe felu-n care s-au purtatŞi-aşa cum aşteptau le-a dăruit,La fiecare, lucrul ce-a dorit.

Numai lupul a rămas fără darFiindcă a fost rău şi murdar.Şi nimeni cu el n-a mai vorbit,Până n-a devenit un lup cinstit.

Acum, la final pot să vă spunCă lupul s-a făcut mai bun,A înţeles că nu e bineSă vrei totul numai pentru tine.

A înţeles că toţi au loc sub soareŞi drept la viaţă are fiecare.A înţeles că toţi ce sunt uniţiTrăiesc în pace fericiţi.

Darul dorit de Craciun

Orice copil, ca-i rău sau bun,Ar vrea un dar în Seara de Ajun.Şi sunt atâtea lucruri minunate!Dar eu socot că dintre toate,Unul e fară preţ: se cheamă SĂNĂTATE.

Deci Moş Crăciun, când vii pe inserate,Aş vrea s-aduci in sacul tau şi sănătate.De-ai şti ce mult aş vrea să fie cu putinţă,Să nu mai fie-n lume copil in suferinţă…

Iar de nu poţi, te înţeleg şi nu m-aş supăra,Ştiind ca nu orice minune se poate întâmpla.Dar tu eşti înţelept şi ştii mai bineŞi ce se poate şi ce ni se cuvine.Să ştii… am mare încredere în tine….

Vine Mos Nicolae

Iau ghetuţa să-i fac baieCă vine Moş NicolaeŞi vreau sa fie curată,Ca să mi-o umple pe toată,Cu dropsuri si ciocolatăŞi să zică:”Măi! Ce fată!”

In aşteptarea lui Moş Nicolae

Azi nu am mers la plimbare.Cât a fost ziua de mare,Am lustruit şi-am spălat,Tot ce-aveam de încălţat:

Papucei, pantofi şi ghete,Le-aşezai pe îndelete,Lângă uşă-n holul mare .Moş Nicolae le vede oare?

Fiindcă-n noaptea asta, Moşul,După ce-a cântat cocoşul,

Duce pe la fiecare,Dulciuri şi jucărioare.

Copiilor buni le-aduceBomboane şi turtă dulce,Şi cui e neascultător,Nuia-i pune-n pantofior.

Dar de-or fi murdari pantofiiŢi-i confundă cu cartofii,Şi-i aruncă la gunoi,Cât ai zice: unu-doi !

Moş Nicolae soseşte…

Hai fuguţa, hai fuguţa!Lustruim frumos ghetuţaSi o punem la intrareS-o umple Moş NicolaeCu dulciuri şi cu păpuşi…Să-l pândim de după uşi,C-o să vină-acuş-acuş!

Moşuleţii complotişti

Sunt nervos de nu mai pot,C-am simţit mare complot.Moş Ene vrea să ne-adormăCând Moş Nicolae toarnăDintr-un sac plin cu de toateBomboane şi ciocolate,Iar la unii-o nuieluşă,În pantofii de la uşă.Dar acum, fiindc-am aflat,Voi sta treaz neapărat,Să-l văd pe Moş NicolaeVenind prin zapezi sau ploaie,Să ne dăruiască-n noapteŞi pe merit şi ce poate!Dar ce am? Mi-aşa de somn!- Moş Ene, nu vreau să dorm.Vine Moşul pe la gene…– Nu te mai juca, Moş Ene!

O floare numită Sonia-Erica

Erau atâtea flori pe lume !Dar mamei mele una îi lipseaŞi fiindcă tati, tare o iubea,A hotărât să caute şi el cu ea.

Mult n-a trecut şi într-o zi de mai,Găsiră floarea şi în mare-alai,Prieteni şi bunici strigară: evrika!Şi floarea … eram eu: SONIA-ERICA.

Luptă cu bucluc

Un curcan lăudărosSe plimba în sus şi-n jos,Prin grădina cu lalele,Zicând că are mărgeleŞi altele nu-s ca ele.

Răzvan vrând să se distrezeA-nceput să-l enervezeFudulindu-se vioiCu nădragii roşii noi.

Curcanul n-a suportatSă se lase ofensatŞi când s-a-nfoiat o dată,A sărit, fix, peste poartă.

Geaba fuge Răzvănel!Glu-glu-glu e peste el,Şi ca doi voinici se luptăIndârjiţi în dreaptă trântă.

Se-mbrâncesc şi se-nvârtesc,Se lovesc şi se trântesc,Zboară fulgii din curcanCând Răzvan îşi ia elan….

Dar deodata-n rostogol,A rămas cu fundul golŞi curcanul fericit(Deşi e cam jumulit)Ia nădragii… şi-a fugit!

Omul de zăpadă

Eu sunt omul de zăpadă Şi sunt viu.Cine să creadă?Ochii mei sunt doi tăciuni,Dar te-asigur că sunt buni.

Ardei este nasu-n vânt,Dar şi eu pot să strănut.Iar cu gura desenatăPot vorbi şi noaptea toată.

In cap port mereu castronPentru vrăbii, bun de tron.Şi de plouă nici că-mi pasăSub castron sunt ca în casă.

Am, picioare sub halatŞi le mişc cum s-a-nseratCand copiii s-au culcatŞi mă duc la colindat.

Iarna, cand eşti mic

Ninge, ninge peste tot,Şi mi-e drag de nu mai pot,Dar sunt mic, gerul e mareŞi-mi ingheţă nasul tare.

Iar de văd că se-nteţeşteFrigul şi chiar viscoleşte,Tropăi tontoroiu-n loc,Mă-ncălzesc şi tot mă joc.

Hai să râdem!

Ha ha ha şi he he heCând râdem, bine ne e!Hi hi hi şi ho ho hoSi-ai tot râde.. oho-hoooo!

Ha-ha he, hi-hi, ho-hoCum ai face e tot râsOri pe faţa, ori pe-ascuns,Sa vedem cum l-am tradus:

Ha-ha-ha!Râdem cât ne ţine guraDe ni se vede danturaŞi ne tăvălim de râsCă alţii mai veseli nu-s.

He,he,heEste râs de satisfacţie,Ba chiar şi- admiraţie,Râs de puşti satisfăcutC-a făcut ce i-a plăcut.

Hi-hi-hi !Hlizeală! Ce poate fi?E râs de copil poznaşPus pe şotii, buclucaş,Şi la sat şi la oraş !

Ho-Ho-Ho !Am ghicit, ho-ho, ho-ho!Aşa râde Moş CrăciunCand soseşte in AjunAducandu-ne ce-i bun.

Cum să râdeţi? N-am impus!Presupun că v-am dispusŞi-ar mai fi multe de spus,Dar…m-am prapadit de râs.

Nenea Ursu

Azi, trei ani am împlinitŞi daruri multe am primit,Dar dintre toate, unul este,Mamă-Doamne, de poveste!

E un urs…atât de mare…Cât tata când stă-n picioare!Şi de vreau să-l pup pe bot,Doar cu scara cred că pot.

Să-l botez! Dar cum să-i zică?El e mare… eu sunt mică…Şi-atunci, de gândesc un pic“Nenea Ursu” am să-i zic.

Ce să fie ?

Dimineaţa Dimineaţa asta-mi pareC-ar avea altă culoare.Prin fereastră de privesc,Peste tot, doar alb zăresc:

Pe pământ, pe pomi, pe case…Toate-s albe şi frumoase.Şi ca să mă mir de tot,Chiar şi Rex e alb pe bot.

Ce să fie? Ce să fie?Sigur nu este hârtieŞi zic eu, că nici a vatăNu prea pare că arată.

Măi să fie, n-o fi frişcă?Atunci, sigur se confiscă:Merg şi-o iau pe toată euŞi mănânc din ea mereu!

Motănel

Cu codiţa toată neagrăAdunată sub căpşor,Lângă sobă la caldurăIşi doreste “somn uşor”.

Toarce leneş, se întindeSomnul repede-l cuprindeŞi visează şoriceiMulţi de tot şi mititei.

Se trezeşte, dar ei… nu-s!Unde oare s-au ascuns?Of, de-ar prinde-un şoricel,Toţi i-ar spune “Vrednicel”.

Aţi ghicit cine e el?E desigur… Motănel.

Micul meşter

Toată ziua boca-boc,Cu ciocanul toc-toc-toc,Bat în scaune şi meseŞi acum sunt toate drese.

Numai azi de dimineaţăAm făcut o boroboaţăŞi am plâns… şi am oftat…Şi sunt tare supărat.

Dar ciocanul e de vină,Fiindcă-mi caută pricinăŞi când nu-s atent cu el:Poc! Imi dă în degeţel!Auuu!!

Lăbuş şi luna

Poza mi-a oferit-o Zamfir Pop, caruia îi mulţumesc)

Labuş latră furios.Ies afară curiosŞi pe vârfuri mă cocoţSă văd dacă e vreun hoţ.

Da de unde! E doar lunaŞi Lăbuş o latră-ntr-una,Că fiind de mămăligă,O să cadă şi-o să-l frigă.

Şi precis stă s-o păzeascăPână o să flămânzeascăŞi-o mai lasă la răcit,Numai bună de-nghiţit.

Păpădie-jucărie

Păpădie, păpădie, Pentru Sara jucărie!Mii şi mii de umbreluţeStau la fată în mânuţe.

Suflă-n ele… şi-au zburaaat! -- Unde, unde aţi plecat ?Staţi că vin şi eu cu voi!Sau… veniţi voi înapoi!

Dar s-au duuus acolo susŞi-acum… nu-s şi nu-s!Lacrima-i coboară-n geneŞi încruntă din sprâncene.

- Hai, nu plânge fată mică!Uite! Vine o pisică.Joacă-te cu ea la soare,Că ea, sigur, n-o să zboare.

Avem nevoie de prieteni

http://sorisomail.com/email/128637/nao-ha-animais-maus.html

Motănelul obositS-a culcat şi-a adormit.Vrăbiuţa nu-i dă pace,Fiindcă-ar vrea ca să se joace.

- Motănel! Mă plictisesc!Tare-aş vrea să te trezesc!- Miau-miau-miau! Cine mă scoală?Vrăbiuţa? Ce-ndrăzneală!

Aş putea să te mănâncŞi-apoi din nou să mă culc!Dar… de ce să îţi fac rău?Cred că e bun gândul tău!

Prietenu-i bun mereuŞi la bine şi la greu!Oricât ar fi el de micTot e de-ajutor un pic !

Ce să fie?

Merg pe stradă liniştitŞi observ că-s urmărit.Intorc capul şi – ciudat-Văd un ghem cam scămoşat.

Mă aplec să văd mai bineCe se ţine după mine.

Să nu-i fie de deochi,Ghemul ăsta are ochi,

Are nas, are şi bot!Ooo!Da-asta-i prea de tot:Uite-acolo, fix la spateO codiţă-ntr-una bate!

Ce să fie? Ce să fie?Nu cumva e jucărie?Nuuu! Misteru-i dezlegatFiindcă ghemul… a lătrat!

Culori (pentru copiii mai mari)

Comentatorii mei ( în ordinea propunerilor: Cristi, Alex, Isis, Mirela, Gina, m-au pus la lucru! Mi-au propus culori şi a trebuit să mă conformez!OCRU e culoare de argilăSau de proaspătă şindrilă.GRENA este şubredă,Şi veştedă vişină putredă.ROZ – culoare de rochiţăImbrăcată de-o fetiţă.MOV floarea de liliacSub fereastră la iatac.PORTOCALIU, fără-ndoialăÎl găsim în portocală.CORAI e culoare de coralGalben-roşu, adus la malDe-un scafandru matinal.TURCOAZ -piatră de peruzeaAşezată-n broşa mea.

(Verde-albastră este ea)-GRI e şoricelul mic,Al pisicii inamic.Când punem cafea în lapteBEJ este culoarea frate.BRUN e ursul din pădure,Cafeneiu închis i-aş spune.

Invăţăm culorile!

ROŞU e floarea de mac.VERDE - frunza din copac.GALBEN este gălbenuşul,ALB, desigur e albuşul.ALBASRTRU – cerul seninŞi la fel floarea de in.MARO - bobul de cafea,Mobila din casa mea.NEGRU e ca un tăciune.Ce CULORI mai ştii? Hai spune!

E parfum de primăvară !

In straturi ghiocei sfioşi,Deschid albe petaleŞi brebenei mici şi frumoşiAu înflorit în vale.

O albină, prima oarăA ieşit din stup la zbor:- E parfum de primăvară,Hai suratelor daţi zor !

Mai încolo, o fetiţăCu zambile în mânuţăScuturându-şi cârlionţiiÎn soarele dimineţii,

A vârât năsucu-n floare:- Ce mireasmă, ce-ncântare!E parfum de primăvarăŞi la noi pe ulicioară!

PRIMĂVARA ŞI NOI

Primăvară, primăvarăLa noi iarăşi ai sosit!Te-aşteptam cu nerăbdareBine, bine ai venit!

Soarele-i mai luminos,Cerul este mai frumos,Parcă tot a-ntinerit.Primăvara ai venit !

Hai copii cu toţi afară!Ne-om juca până în seară!Soarele ne-o dezmierda,Prin poieni iar vom zburda,

Gâze, fluturi, mieluşeiVor intra în joc şi ei!Primăvara e cu noi,Primăvara suntem noi !

Mărţişoare, mărţişoare !

Mărţişooooaeeee! Mărţişoooooreeee!Fluturaşi şi inimioareFlori în sute de culori,Ciupercuţe, pantofioriCăţeluşi şi pisicuţeUrsuleţi, pui şi broscuţeŞi-alte mii de forme miciPentru fete şi mămici,

Pe tarabe-n iarmarocSă aducă mult noroc!

ANDALUZA MÂŢA MELOMANĂ

Miau-miau-miauuuuu!Am prins un şoarece şi vreauSă cânt, că-s bucuroasăDe pradă-aşa gustoasă.

Miau-miau-miauuuu!Concert am să vă dau!In miau îmi iau avânt,Dansez pe loc şi cânt.

Sunt mâţa AndaluzaŞi muzica mi-e muza.Sunt mâţa melomanăCu bot, mustăţi şi blană!

Cine a luat smântâna?

I-am spus mamei, ieri senină:

-Nu mai e deloc smântână!

Azi un hoţ cred c-a venit

Şi borcanul l-a golit.

Mama m-a privit deodată

Cu ochi mari, de cer senin:

-Spune-mi mie dragă fată

Nu cumva tu minţi puţin?

Şi avea pe chip lumină

Şi-un surâs atât de cald

Că am spus: eu sunt de vină

Fiindcă mâţa-am săturat.

Şi mămica mea cea dragă,

S-a-ncruntat, dar pân-la urmă

M-a iertat şi m-a pupat

Fiindc-am spus adevărat!

DU-TE IARNĂ MERGI LA POL Miercurea fără cuvinte

Dintre frunze ruginiteDe viscole răvăşite,Scuturând din clopoţelS-a ivit un ghiocel.

Curios în jur priveşteŞi nu ştie de greşeşte:Nu e iarbă, nu sunt floriŞi de frig îl trec fiori .

- Nu cumva m-am cam grăbitŞi-n iarnă am nimerit?Ia s-o sperii eu niţel,Că mi-s tare voinicel :

- Ce mai stai iarnă geroasă?Ia mai du-te tu acasă!Mergi la Pol unde ţi-e locul,Că vreau să arunc cojocul!

Viscolul

Este iarnă şi e ger…Ninge viscolit din cer.Vâââj-vâj-vîj! Vâjâie vântulDe îngheaţă tot pământul!

Zgribuliţi, ca vai de ei,In coteţ stau doi căţei:-Ce-i cu viscolu-ăsta frate?Că am numai gheaţă-n spate!

Azorică scoate nasul,Işi drege oleacă glasulŞi privind-ngăduitor,Răspunde superior:

-Cum Lăbuş? Nu ai aflat?Vântul ăsta a turbat,Fiindcă nu s-a vaccinat!N-a fost doctorul în sat!

IARNĂ GREA

Zi de iarnă geruită,Cu zăpadă troienităŞi cu viscol în rafaleSpulberând totul din cale.

Vu-u-u! Vântul vuieşteŞi se-nfoaie nebuneştePrin livada troienităŞi coroana zdrenţuită.

Sub suflarea-i îngheţată,Tremură natura toată.Pe o vreme aşa barbară,Nimeni nu mai stă afară.

Doar o cioară zgribulită,Ghemuită pe-o răchită,Neagră ca o piază rea,Croncăne a iarnă grea.

POLEIUL

Fiindcă sunt căţel isteţ,Astăzi nu ies din coteţ.Este gheaţă peste tot!Fac un pas – cad în bot,Rău de tot!

Prin ogradă îmbufnate,Văd doar raţe crăcănate,Incercând să mă convingăCă poleiul pot să-nvingă,Dar cad late!

Nici măcar nu mă amuz!Ba chiar le-am strigat ursuz:- Dacă nu e dat cu sare,De ce mergeţi la plimbare,Haimanale?

Mrrr! Nici măcar n-au aprobare!!

Lăbuş şi Grivei

Pe maidan întâmplător,Sub un cer dogoritor,Doi căţei s-au întâlnit,S-au privit şi s-au oprit.

Grivei cu un os în bot,Lăbuş rozând un sabot.-Bună ziua do’n Grivei,Osul să-mpărţim, nu vrei?

Grivei cu dispreţ priveşte:Javra asta, nu gândeşte!Să-i răspund… ar fi păcatŞi întârzii la mâncat!

Las-să latre mult şi bine,Că doar d-aia este câine!

Am plecat, rămâi cu bine,Nu am vreme pentru tine.

Biet Lăbuş, privea năucCum rămâne singur cuc,Doar o cioară pe o cracăCroncănea ca să nu tacă:

Câr!Lăbuş, nu ai dreptate!De ce-ar face jumătate?Tu ai stat, el a muncit!Osul şi l-a luat cinstit!

Zboară fulgii peste tot!

Stau cu ochii pe fereastrăŞi privesc spre curtea noatsră.Pomii-s căptuşiţi cu vatăŞi-au albit grădina toată,

Iar prin aer, vin din noriMii şi mii de fulgişori,Ca şi cum pilota toatăA făcut ..pooc dintr-o dată!

Cum să ies şi eu afară?Acum este deja seară!

Tiii! O idee mi-a venit,Că-s deştept şi iscusit:

Repede desfac cinci perne!Fulgii zboară peste tot!Ce mai haos, ce urgie…Dar mi-e drag de nu mai pot!

O să fie certat? Ştiţi ce o să răspundă micul Goe? Vă spun eu:De mă ceartă? Nu mai pot!Şi… mă doare fix în cot!

PĂMÂNT ETERN

PĂMÂNT ETERNO rază călătoarepe o creastă de val,un val călătorpe-o oglindă de mare,o mare mişcătoarepe un PĂMÂNT ETERN.

O rază mângâietoarepe o petală de floare,o floare-nmiresmatăpe-un lujer plăpând,

un lujer crescândHrănit de ETERNUL PĂMÂNT.

O rază călăuzăpe chipuri de oameniveseli sau trişti,pete de viaţăîn Univers,doar aiciPE ETERNUL PĂMÂNT.

UN MICUŢ CĂŢEL ISTEŢUn căţel micuţ odată,Cu o voce tremurată,Se ruga de un dulăuSă-i dea din ciolanul sau.

-Ham, ham, ham, mi-e foame rău,Vreau şi eu din osul tău!-Ha,ha,ha, mă faci să râd,Poate-ţi trag un şut in fund!

-Mârrr! Ia pleacă tu de-aici,Nu-mpart oase cu cei mici!Şi-a fugit bietul căţel,Necăjit şi vai de el!

Dar deodată s-a gânditSă-şi ia blana la vopsitIn dungi late, să se creadăCă-i tigru din cap in coadă!

Şi-uite-aşa dungat apareChiar la câinele cel mare.

Stă dulăul şi priveşte.Să-i dea osul… se gândeşte:

“De nu-l primesc la mâncare,Când s-o face ăsta mareFace hap şi mă inghite.De-i dau osul, ţine minte.”

Şi-i zise cu glas mieros:-Tigrişor, nu vrei un os?-Ba il vreau că vine tataŞi-o să fie masa gata.

-Vine tigrul? Vai de mine!Am plecat, rămai cu bine.Poftă bună şi să-i ziciCă eu chiar mă mut de-aici!

-Salutare şi … pupici!

Şi aici este frumosul desen al Mirelei:

Grivei şi gerul

Baba-Iarna a venitCu îngheţ şi ger cumplit.Iarăşi ninge viscolitPeste sat.

Ar ieşi copii la joc,Dar e frig şi în cojoc.Tot mai bun este un locLângă foc.

Doar Grivei mai stă afarăŞi când luna o s-apară,

Va lătra-o a mia oarăÎntr-o doară!

- Mârrr! Ce frig este în cuşcă!Sare-n sus ca tras din puşcăŞi de-o prinde geru…îl muşcă!Prea l-a supărat!

VINE MOŞ NICOLAE

Haide, hai fată bălaieCă vine Moş Nicolae!Trebuie să curăţămToate ce le încălţăm:Papucei, şi săndăluţe,Cizmuliţe şi ghetuţe,Ca nu cumva Moşul bunSă lase nuia de-alun,Ci covrigi cu mult susanŞi iepuri din marţipan,Bomboane de ciocolatăIn cutie colorată.Ursuleţi din turtă dulce…Numai Moşul ne aduce!Sigur, doar la cei cuminţi.Tu ai fost?Dar să nu minţi !

MOŞULEŢII COMPLOTIŞTI

Sunt nervos de nu mai pot,C-am simţit mare complot.Moş Ene vrea să ne-adormăCând Moş Nicolae toarnă

Dintr-un sac plin cu de toateBomboane şi ciocolate,Iar la unii-o nuieluşă,În pantofii de la uşă.Dar acum, fiindc-am aflat,Voi sta treaz neapărat,Să-l văd pe Moş NicolaeVenind prin zapezi sau ploaie,Să ne dăruiască-n noapteŞi pe merit şi ce poate!Dar ce am? Mi-aşa de somn!- Moş Ene, nu vreau să dorm.Vine Moşul pe la gene…– Nu te mai juca, Moş Ene!

MOŞ NICOLAE SOSEŞTE…

Hai fuguţa, hai fuguţa!Lustruim frumos ghetuţaSi o punem la intrareS-o umple Moş NicolaeCu dulciuri şi cu păpuşi…Să-l pândim de după uşi,C-o să vină-acuş-acuş!

IN AŞTEPTAREA LUI MOŞ NICOLAE

Azi nu am mers la plimbare.Cât a fost ziua de mare,Am lustruit şi-am spălat,Tot ce-aveam de încălţat:

Papucei, pantofi şi ghete,Le-aşezai pe îndelete,Lângă uşă-n holul mare .Moş Nicolae le vede oare?

Fiindcă-n noaptea asta, Moşul,După ce-a cântat cocoşul,Duce pe la fiecare,Dulciuri şi jucărioare.

Copiilor buni le-aduceBomboane şi turtă dulce,Şi cui e neascultător,Nuia-i pune-n pantofior.

Dar de-or fi murdari pantofiiŢi-i confundă cu cartofii,Şi-i aruncă la gunoi,Cât ai zice: unu-doi !

VINE MOŞ NICOLAE

Iau ghetuţa să-i fac baieCă vine Moş NicolaeŞi vreau sa fie curată,Ca să mi-o umple pe toată,Cu dropsuri si ciocolatăŞi să zică:”Măi! Ce fată!”

Alertă de Moş Nicolae

Lume, lume, ajutoor!Hai să căutăm de zor

Prin cutii şi pe sub pat,Tot ce am de încălţat:

Pantofiori, papuci, ghetuţe,Cizmuliţe, săndăluţe,Adunate, curăţateŞi la uşă puse toate,

Fiindcă moşu până-n zori,Daruri pune-n pantofioriŞi eu vreau pe toţi să-i pun,Să-i umple cu ce-i mai bun!

De Moş Nicolae

Mă prezint din tot înaltul:Sunt Gigel-dezordonatul !Lucrurile mele toateSunt mereu împrăştiate!

Aoleuuuu! Unde-s pantofii?Uf! Aici sunt doar cartofii!Unde, unde-s botoşeii?Nu-mi găsesc nici papuceii!

Şi Moş Nicolae-acum,Cred că e deja pe drumŞi de n-am pantofi la uşăLasă doar o nuieluşă!

Întâlnire cu Moş Crăciun

Dansez, dansez şi visezCă sunt un fulg de nea.

În roiuri de stele valsezŞi Moş Crăciun e-n inima mea.

Ghirlande poleite si globuri sclipesc,Păpuşi, jucării şi bomboane,Artificii în zeci de nuanţe lucescŞi toate-s un vis pe care-l trăiesc!

O! Vine,vine! Iată-l pe Moşul cel bun!E-n faţa mea şi nu ştiu ce să-i spun.Privesc totul de parcă-s vrăjită,Mă bucur tare! Sunt fericită !

ATELIERUL LUI MOŞ CRĂCIUN (2)

Voi ştiaţi că sus în cer,Este un atelier ?Noaptea luna îl veghează,Stelele îl luminează,

Şi-n el zeci de spiriduşiMeşteresc globuri, păpuşi,Ursuleţi de pluş, rachete,Maşinuţe şi trompete,

Şi-alte mii de jucării,Să le-aducă la copii,Bunul nostru Moş Crăciun,În seara sfântă de Ajun.

ATELIERUL LUI MOŞ CRĂCIUN (1)

Ce mai forfotă, ce grabă,Spiriduşii toţi fac treabă

Intr-un mare-atelierSus la Moş Crăciun în cer.

Maşinuţe şi păpuşiCăţeluşi din pluş şi urşi,Mii şi mii de jucăriiMeşteresc pentru copii.

Moş Crăciun mereu prezentUrmăreşte tot atent,Nu cumva să se greşeascăŞi vreun dar să îi lipsească.

Ştie că în lumea toatăCopilaşii toţi aşteaptăSă le-aducă negreşitDarul ce le-a pregătit.

Dilema lui Moş Crăciun

Fotografie luată de pe internetAsta zic şi eu problemă!Moş Crăciun e în dilemă:Cum să meargă la doi fraţiCare sunt mereu certaţi?

Toată ziua-i gălăgiePentru orice jucărie.Dacă e o ciocolată,Fiecare-o vrea pe toată.

Dacă unul vrea la deal,E motiv clar de scandal,Fiindcă cel’lalt vrea în vale!Să se-mpace… nu e cale.

Moş Crăciun s-a tot gânditŞi-o soluţie a găsit:Până nu se-ncheie cearta,Nu vine la ei… şi gata!!!

UN DAR PENTRU MOŞ CRĂCIUN

Moş Crăciun, Moş Crăciun!Eşti atâta de bătrân,Că un pic m-am speriat …Şi era să fug sub pat !!!

Mă întreb eu câte-odată:Singur colinzi lumea toată,Cu renii la sănioarăAlergând în fapt de seară?

Uite: dacă ţi-ar plăcea,Eu ţi-aş da racheta mea.Renunţ la ea pentru tineDar… să vii mai des la mine!!!

O surpriză plăcută

Ieri am primit un mesaj de la o cititoare a blogului meu, doamna educatoare Ionela Duţă, care mi-a trimis un mail-atachmment cu un desen, aşa cum l-a prezentat copiilor la grădiniţă, desen ce ilustrează una din poeziile mele.Ii multumesc si pe această cale pentru apreciere.

…. şi continuarea poeziei pentru cei care nu au citit-o :

…..In o mie de culori

Grupuri mari de crizantemeColorate mai devreme,Râd în soare bucuroaseFiindcă ştiu că sunt frumoase.

Doar o crizantemă micăSe plângea că-i este fricăCă bruma, cum se iveşteDimineaţa, o trezeşte.

Un pitic ce sta pe-o frunză,Auzind-o, mi se-amuzăŞi-o strigă pe-un ton glumeţ:Măi căpşor cu părul creţ!

Dacă nu iei vitamine,O să fii pitic ca mine.Insă dacă le vei luaBrumei o să-i zici: pa-pa!!

Si animalele din pădure fac provizii pentru iarnă ( două poezii pentru 2 – 4 ani)

MOŞ MARTIN-Moş Martine, Moş MartineSpune ce e-n coş la tine?-Zmeură, afine, mure,Ciupercuţe şi bureţiSă le duc la ursuleţi.

VEVERIŢA-Veveriţă, veveriţăCe-ai în sac prins de codiţă?-Am alune, am şi nuciŞi multe seminţe dulci.Voi avea cămara plinăChiar aici în vizuinăPentru puii mei la iarnă,Când zăpada o să cearnă.

Micuţa crizantemă

Alergând, parcă dansează,Doamna Toamnă coloreazăToate frunzele din pomiIn o mie de culori .

Grupuri mari de crizantemeColorate mai devreme,Râd în soare bucuroaseFiindcă ştiu că sunt frumoase.

Doar o crizantemă micăSe plângea că-i este fricăCă bruma, cum se iveşteDimineaţa, o trezeşte.

Un pitic ce sta pe-o frunză,Auzind-o, mi se-amuzăŞi-o strigă pe-un ton glumeţ:Măi căpşor cu părul creţ!

Dacă nu iei vitamine,O să fii pitic ca mine.Insă dacă le vei luaBrumei o să-i zici: pa-pa!!

Patru pisoiaşi sfioşi

Patru pisoiaşi sfioşi,Speriaţi dar curioşiAu ieşit întâia oară,La plimbare pe afară.

-Miauuu! Miorlauuuu! Se minunauDe tot ce-i înconjurau.

Dar…mai bine e în casă!Şi-au făcut cale întoarsă,

Drept la vasul cu lăpticCa să mai crească un picŞi apoi, chiar de-s mititeiTot vor prinde şoricei.

Se mişcă dinţişorul!

-Mi se mişcă-un dinţişor!Se vaită Petrişor.-S-a făcut mare voinicul!Zice zâmbind blând bunicul.

Nu te speria deloc!Îţi va creşte altu-n loc.

Cel de lapte o să se duuuucă,Să se duuuucă şi s-aducăAltul taaaare ca oţelul,Să râdă iar băieţelul!

JUDECATA

(poză preluată de pe internet)

La judecătorul ursA sosit răţoiu-n grabă,Reclamând pe coana vulpeC-a furat raţa lui dragă.

Chemată la judecată,Vulpea se zburleşte toată:- Nu-i aşa! Raţa pe-ascunsÎn vizuină-a pătruns,

Cu gând să mă jefuiască!Poate chiar să mă răpească!- Ce minciună ai scornit!Zice ursu-n glas rastit.

-Cine-a pomenit vreo raţă,Cât ar fi de nătăfleaţă,Să atace o vulpe careAre poftă de mâncare?

Simte vulpea că nu-i joacăŞi-i dă raţa, dând s-o-ntoarcă:- Am glumit şi eu cu voi.Luaţi raţa înapoi!

Sigur, vulpea a-nţelesCă nu-i cale de ales:Minciuna-i scurtă-n picioare,Hoţia, păgubitoare.

-Sunt rugaţi să participe:

Plouă în pădure

Plouă, plouă în şuvoaieŞi-n pădure-i hărmălaie:Fără duş, fără copaieAnimalele fac baie.

Aricei şi pui de lupPrin băltoace fac zdup-zdup;Vulpişori şi veveriţeCu săpun dau pe codiţe.

Ursuleţii cei mai miciDin lăbuţe fac plici-plici!

Se împing şi se stropesc…Tiiii! Ce se mai veselesc!

Furnicuţa neştiutoare

In pădure stropi de ploaieCad formând pe jos şuvoaieCare iau şi duc în vale,Tot ce întâlnesc în cale.

De sub frunzele căzuteŞi crenguţe de vânt rupte,S-a ivit o ciupercuţăCât aluna de micuţă.

O furnică obosităS-a oprit pentru-o clipităŞi s-a rezemat de ea,Fiindcă ploaia o trântea.

Ce mirată-i furnicuţaCând vede că ciupercuţa

Dintr-o dată s-a-nălţat!Oare cum s-a întâmplat?

-Mică eşti şi ne-nvăţată!(Zice Buha cea-nţeleaptă),-Tu nu ştii că după ploaieCresc ciupercile?O droaie!

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!

De atâta hoinărit,Ursuleţul obositS-a culcat şi-a adormit.Dar deodată, în urecheI-a ţipat, de rea, o streche.Strigă ursul speriat:-Aoleu! Ce s-a-ntâmplat?Tată-ursu, ajotoooor!- Ha-ha-ha! Eu râd să mor!Zice strechea cea năroadăŞi îi sare fix sub coadă.

Sare ursu-ntr-un piciorScărpinându-se de zor !- Nu ai milă nici un pic !Tu nu vezi cât sunt de mic?Oare ţie ţi-ar plăceaSă te-atace cineva?

Revin la această postare fiindcă am primit două sugestii: una de la Sorin care îmi propune să pedepsesc totuşi strechea şi ţinând cont de aceasta, pentru cei care vor acest final, adaug o ultimă strofă, gândind că totuşi micuţii cititori vor găsi şi alte metode pentru ca strechea cea rea să fie pedepsită:

Când râdea strechea mai tareUite-aşa din întâmplare,O cioară în zbor veniVăzu strechea şi-o-nghiţi!

Fireşte, ursuleţul a adormit imediat, fericit, dar nu mai pun în versuri şi asta fiindcă atunci nu ar mai avea copilul cu ce sâcâi pe cel care îi citeşte!Şi o a doua sugestie, primită de la Zina, care mi-a dat ideea de a explica ce este o streche. Deci:STRECHEA ESTE O INSECTĂ DE MARIMEA UNEI ALBINE (uneori mai mare) CU CORPUL PĂROS, NEGRU SCLIPITOR ŞI ESTE FOARTE VATĂMĂTOARE PENTRU ANIMALE PENTRU CA ISI DEPUNE OUĂLE SUB TEGUMENTELE ACESTORA. Unii îi spun TĂUN dar diferă de acesta.

SPECTACOL ÎN PĂDURE

Inspirată de acest admirabil desen al Mirelei Pete, am scris în versuri povestioara:SPECTACOL ÎN PĂDURENu vă fie cu mirareCă vă spun o întâmplareDin zăvoi. Şi spun curatCă este adevărat.

Un arici venit în fugă,S-a urcat pe-o buturugăŞi strigând în gura mare,Cheamă lumea la serbare.

Lume-lumeee! Adunareaaaa,Ascultaţi-mi toţi chemarea!In pădurea fermecatăAvem scenă-adevărată!

Hai veniţi toţi la spectacolNu este nici un obstacol.Gratuit vă veţi distra,Garantez. Pe-onoarea mea!

Zoo-lumea incitatăIntr-o clipă-i adunatăDar privesc nedumiriţi!Nu cumva sunt păcăliţi?

-Ia ne spune măi ariciArtiştii nu sunt aici?- Cum să nu? Priviţi la voiŞi la toţi cei din zăvoi.

- Dacă vrem să ne distrămŞi de rele să uitămDevenim cu toţi artiştiNu e bine să fim trişti..

Orchestre de păsăreleVor umple arenele.Buha-şi umflă penele:- Şi eu voi cânta cu ele!

Un pui mic de căprioarăVenit pentru prima oară,Ii priveşte rugător.Tare-ar vrea să cânte-n cor.

Iepurică vesel tareAre-acasă trei chitareŞi-n spectacol va cântaCu toată familia .

Veveriţa se gândeşteSă se-mbrace ştrengăreşteŞi-nvârtindu-se-n trapezSă pară un titirez.

Se şi vede la-nălţimeAclamată de mulţime„-Ve-ve-ri-ţa a-cro-ba-tăVrem să fi-e pre-mi-a-tă!”

Doar ţestoasa în armură,Ca să nu tacă din gurăSpune că nimic nu-i place!E bătrână, n-ai ce-i face!

- Hei, ţestoasă, hai la jocIntră-n scenă, că e locHaide ieşi din carapaceFiindcă altfel nu-ţi dăm pace!

Şi s-o vezi pe coana mareCum mai bate din picioareSar papucii în copacDe zici că e pui de drac.

Lângă broască vine lupulApoi ursul şi bursuculLabele îşi strâng frăţeşteMândră hora se porneşte.

Ce frumos e în zăvoiCând spectacolul e-n toi.Dar de li s-o face foameCrezi că toţi mânca-vor poame?

Bârfă

In grădina cu verdeaţăMândră foc, salata creaţăSe-nfoaie cu îngâmfareCă nu are-asemănare.

Inciudată, o guliePrivind cu invidieZecile de juponelePuse parcă pe inele

Se intoarce spre-o sulfinăSi-i zice: O vezi vecină?Zeci de fuste mari şi mici…Unde-i capul? Poţi să-mi zici?

ANOTIMPURILE

4 Poezii despre ANOTIMPURI

ANOTIMPURILE (1)

Primăvara-i mărţişor.Vara-i soare arzător.Toamna măru-i tocmai bun

Iarna vine Moş Crăciun.Pleacă iarna şi e clarPrimăvara vine iar.

ANOTIMPURILE (2)Primăvara-n flaneluţVara pot să stau desculţ.Toamna pun manta de ploaie,Că plouă de mă înmoaie!Iarna mă înfofolescFiindcă nu vreau să răcesc.Şi cum iarna a trecutO iau iar de la-nceput

ANOTIMPURILE (3)

Primăvara când soseşteGhiocelul înfloreşte.

Vara-i soare arzătorŞi e cald ca în cuptor.

Toamna sunt roade bogateSi cămara cu de toate.

Iarna ninge ne-ncetatŞi năsucu e-ngheţat .

ANOTIMPURILE 4

Primăvara nu-i uşorBa-i senin, ba este nor!Vara-i soare arzător

Toamna-i ceaţă peste tot,Iarna-i ger de nu mai pot.

MĂRUL ŞI ANOTIMPURILE

Intr-un coş, mai multe fructe,Spuneau vrute şi nevrute.Fiecare povesteaIntâmplări din viaţa sa.

Zice mărul Ionathan:-Mie-mi trebuie un ANSă ajung aşa frumosMare, roşu şi gustos:

-PRIMÂVARA, sunt o floareAlbă şi mirositoare. -VARA mângâiat de soareCresc din ce în ce mai mare.-TOAMNA mă roşesc mai bineŞi pot hrăni pe oricine.Sunt cules şi aşezat

In cămară la păstrat.-IARNA plin de vitamine,Fac copiilor mult bineŞi pe toţi ce-mi sunt amiciÎi fac din pitici , voinici !

Numărătoare

Copil fiind şi eu cândva, participam la tot felul de jocuri pe care le inventam sau le învăţam de la alţi copii mai mari. Unele presupuneau alegerea unui coordonator, altele cereau formarea a două grupe şi în aceste cazuri pentru imparţialitate unul dintre noi facea alegerea in functie de ce hotărea “numărătoarea”. Imi amintesc o numărătoare de genul acesta , formată din cuvinte neinteligibile, dar care ne plăcea probabil datorită sonorităţii:“Una lica şi dalicaŞi da pana pogoranaDa del da sobolPantoşica ţicoveteIeşi afară mai băiete!”Nostalgia jocurilor copilăriei, m-a inspirat şi am conceput şi eu două “numărători” …Poate că, micuţii mei cititori le vor folosi în jocurile lor.

Numărătoare“CĂPRIŢA”Cinci căpriţe cu mărgelePe cinci garduri de nuieleSar la frunze să ajungăCa să le pună în pungă.Punga n-are cine-o ţine:Capra n-are mâini ştii bine.M-am gândit că s-ar puteaSă o ţii chiar dumneata.

Numărătoare“NU E LOC ŞI PENTRU TINE”Hopa ţop şi toc-toc-tocToţi copiii stau pe locŞi se-aleg acum la joc:Tu în faţă, tu-n mijloc,Tu să stai aici cu mineFiindc-aşa este mai bine,Tu să mergi lângă o fatăCum ai stat şi altă dată.Ce să-ţi fac acum vecine?Nu e loc şi pentru tine!!

Ariciul

Mare veselie, mare!Merg copii la plimbare,Alergând, ba-n sus, ba-n jos,Si jucându-se frumos.

Deodată din tufişSe aude fiş-fiş-fiş…Se apropie cu teamăGata ca sa dea alarmă.

Dar, când colo, ce să vezi?Dintre ierburile verziS-a ivit un ghem de aceDornic şi el să se joace.

Un arici! strigă copiii !Are ţepi ca trandafirii,Dar e mic şi e vioi!Să-l luăm acum cu noi!

GHICITOARE

Au lăbuţele pufoaseCu fir parcă de mătase.Coadă lungă, urechi scurteŞi mustăţile cărunte,În picioare, botoşeiŞi mănâncă şoricei !

Ia ghiciţi ! Cine sunt ei ?(Desigur, pisoii mei !)

Bobocelul ghinionist

Un boboc micuţ de raţăA plecat de dimineaţăLipa-lipa spre zăvoi,Măcănind mac-mac, cât doi!

- Ia uite un busuioc !Ăsta zic şi eu noroc.Îl mănânc, apoi mă jocŞi pe urmă mă întorc!

Bucuros, a apucatBusuiocul mai ciudat.Şi-apoi trage… dar nimic!Nu se rupe nici un pic:

-Stai aşa că-ţi vin de hac,Să vezi ce poate Mac-Mac!

Şi-nfoindu-se mai tareSe repede şi…Au ! Doare!

-Fir-ar să fie de treabă!Am căzut cu coada-n iarbăŞi lăbuţele în sus!Cine naiba m-o fi pus?

Dar… surpriză! “Busuiocul”…Aoleu, bată-l norocul,Mârâie şi latră tare…Era un dulău mai mare!

Printre frunze sta culcatC-un picior mai ridicatŞi-aşa fuse confundat.Bobocelul speriat,Doar cu fuga a scăpat !

Pisicuţa albă

Jucăria preferatăE-o pisică adevărată:Ochi albaştri, blană albăŞi la gât roşie salbă,

Coada mare şi stufoasă…Toţi îmi spun că e frumoasăŞi o mângâi… şi-o iubesc,Tare drag mi-e s-o privesc.

Dar acum sunt supărată,Fiindcă uite-aşa deodatăA scos ghiara din tecuţăŞi-mi făcu zbenghi pe mânuţă!

Du-te iarnă, mergi la Pol !

Dintre frunze ruginiteDe viscole răvăşite,Scuturând din clopoţelS-a ivit un ghiocel.

Curios în jur priveşteŞi nu ştie de greşeşte:Nu e iarbă, nu sunt floriŞi de frig îl trec fiori .

- Nu cumva m-am cam grăbitŞi-n iarnă am nimerit?Ia s-o sperii eu niţel,Că mi-s tare voinicel :

- Ce mai stai iarnă geroasă?Ia mai du-te tu acasă!Mergi la Pol unde ţi-e locul,Că doar n-o să-mi pun cojocul?!

VINE PRIMAVARA

Şapte gâze, un ariciŞi doi ursuleţi mai mici,Şuşotesc c-au auzitCă iarna s-a plictisit,

C-ar pleca şi s-ar tot duceAlte drumuri să apuceŞi că fuga-n urma sa,Ar veni primăvara.

Alături, trei ghioceiScuturând din clopoţeiŞi cu multă importanţă,Le strigă de la distanţă:

Nu e zvon, e-adevărat:Sigur iarna aplecat.Noi de aceea înflorim,Primăvara să vestim

Şi să spunem tuturor,Că aduce mărţişor,Şnur alb-roşu răsucit,Pentru vise de-mplinit.

PODUL CU VISE

Era cândva-ntr-o lume minunatăPe un tărâm numit copilărie,Un nuc vrăjit, pe care-o fatăŞi l-a ales de vise visterie.

Şi era nucu-acela mare şi fălos,Nălţând spre ceruri ramuri fremătânde,Gătite-n strai de frunze verde-mătăsos,Cu joc ciudat de umbre-alunecând pe jos.

O creangă, două şi nucul devenea palatCu pod din ramuri , fireşte: fermecat,In care fata se simţea crăiasăIn lumea ei curată şi frumoasă.

Acolo orice mici necazuri dispăreauCând frunzele foşnind o-mbrăţişau.Ferită de priviri sta ore-n şir visândLa câte toate-n lume şi tot ce va fi vrând.

Dar zilele treceau şi prin minuneCu cât fata creştea, podul mai mic era.Nici visele nu mai aveau un loc anume!Curând cerură intrare-n altă lume.

Anii s-au scurs, fata-i acum bunicăŞi-ar vrea nespus să fie iarăşi mică !Iar când tristeţea-mpovărează şuviţe ninse,Se-ntoarce-n timp, în podul ei cu vise.

Serbare de Moş Crăciun în sat

La cămin, în sala mareGătită de sărbătoare,Moş Crăciun e aşteptatDe copiii toţi din sat.

Cei mai mari gânduri îşi fac:Oare ce-i la moşu-n sac?Iar copiii mititeiTropăie pe lângă ei.

Sunt gălăgioşi, palpită,Bat din palme şi se-agită:Moş Cră-ciun, Moş Cră-ciun!Nu mai ză-bo-vi pe drum!

Când, deodată-n uşă-apareMoş Crăciun cu un sac maaaare!Şi în sala arhiplinăLiniştea-i acum deplină!

Bine v-am găsit copii!V-am adus azi jucării!

Şi în clipa următoareToţi copiii-s în picioare!

Prichindeii curioşiSe înghesuie voioşiŞi se-mpiedică şi cad,Se-nvârtesc pe lângă brad,

Fac ce fac şi sunt în faţă:Când se-ascund,când se răsfaţă…Au uitat de poezie.Doar de daruri vor să ştie.

Moşul calm şi zâmbitorÎi mângâie-ncetişorŞi din sac la fiecareImparte jucărioare.

Copiii desfac pacheteŞi privind pe îndeleteSe intreabă toţi uimiţi:Oare chiar am fost cuminţi?

SEARĂ DE AJUN

Prin fulgi de nea dansând în vârtejuri,O sanie albă coboară din ceruri.E trasă de reni cu coarne de-argint,Şi-n ea, Moş Crăciun în roşu veşmânt.

Pe străzi, luminiţe în pomi s-au aprinsŞi totu-i tărâm din basme desprins.E zvon de clopoţei şi cântec de colindŞi cete de copii de peste tot venind.

In case luminate sunt brazi împodobiţiŞi-s toţi în jurul mesei.Copiii fericiţi,Pe Moş Crăciun l-aşteaptă să vină… şi-a venit!Când? Cum? Ce de daruri!!! Şi nici nu l-au simţit!

VINE MOŞ NICOLAE !

Haide, hai fată bălaieCă vine Moş Nicolae!Trebuie să curăţămToate ce le încălţăm:

Papucei, şi săndăluţe,Cizmuliţe şi ghetuţe,Ca nu cumva Moşul bunSă lase nuia de-alun,Ci covrigi cu mult susanŞi iepuri din marţipan,Bomboane de ciocolatăIn cutie colorată.Ursuleţi din turtă dulce…Numai Moşul ne aduce!Sigur, doar la cei cuminţi.Tu ai fost?Dar să nu minţi !

Pisicuţa

Miau-miau,Lapte vreau !Fugi pisică mititică,Că te prinde Azorică.

Ham-ham

Ham-ham-ham face căţelulSă-l audă băieţelul.Hai să ne jucăm cu el,Că şi cuţu-i mititel !

Groh-groh

Groh-groh, face purcelulCând îi ducem castronelulCu porumb şi iarbă verde.Nici o boabă nu o pierde.

Lăbuş

Mi-a luat din coş LăbuşUrsuleţul meu de pluş.Şi i-l las, că-i şi el micDar să nu-i rupă nimic!

Scrisoare către Moş Crăciun

Poate veţi considera că este prea devreme să vorbim despre Moş Crăciun, dar grădiniţele încep să se pregătească de pe acum pentru serbarea de întâmpinare a Moşului plin cu daruri, aşa că nu gândiţi că alung toamna şi chem zăpezile ci doar că dau răgazul necesar micuţilor să înveţe poeziile. De obicei scriu numai copiii cuminţi, de data asta, copilul care scrie este cam neastâmpărat după cum frumos recunoaşte şi el:

Dragă Moş Crăciun,Nu ştiu cum să-ţi spun.N-am prea fost cuminteDin câte ţin minte :

Şi este adevăratCă ziua-s neastâmpărat,Dar când noapte e-n oraşEu dorm ca un îngeraş.

Deci socoate şi tu drept:N-am motiv să te aştept?Ziua rău, dar noaptea bun.De-aia mă gândesc să-ţi spun:

Hai să facem cu dreptate,Dă-mi cadoul jumătate!

Aventurile trenuletului TT

Eu sunt marele TTSi-s frumos, ia uite-teAm locomotiva mareSi sirenă asurzitoare:

Refren:Uuuuu aşa cânt euUuuu-i semnalul meuUuuu te duc –te-aducNiciodată nu mă-ncurc.

Eu sunt trenul vorbitorSi plimb orice călătorLumea toată o colindIn viteză alergând.Refren acelaşiIn oraşe când ajungFluier în gară prelungSi copiii din vagoanCoboară toţi pe peron.Refren, acelaşiŞi la munte pot să urcŞi să ştiţi că mă descurc.Oricât e drumul de greuUrc atunci când doresc eu.Refren (acelaşi)Când din nori apare soareEu vă duc direct la mare

Imi place să văd copiiPrin valuri sărind zglobii.Refren acelaşiNu este nici un secretCă ades merg prin deşertSi cămile cocoşateSar în lături speriate.Refren acelaşi .

Eu te duc, dar şi te-aducFiindcă-i vremea să mă culcTe duc, te-aduc, te duc, te-aducMă culc- mă culc,culc-culc-culc!

Un căţel curios

Curios din cale-afarăUn căţel micuţ de ţară,Întreba dulăul-tatăDe-i la fel în lumea toată,

Fiindcă auzise elCum că într-un orăşel,Oriunde priveşti pe stradăCâinii au covrigi în coadă.

Se zburli dulăul tot,Dându-i una peste bot:- Tare prostănac mai eştiDe crezi astfel de poveşti!

Leneşul când e flămândŞi de muncă n-are gând,Crede că în altă parteÎl va duce altu-n spate!

Vrei covrigi? Ai să-i găseştiOriunde ai să munceşti.Dacă nu-ţi vei face treaba,Nimeni nu-ţi va da degeaba!

Să învăţăm să pronunţăm sunetul R

Grivei a găsit un osŞi roade din el voios,Dar o ciaoră aiurităCârâie şi îl irită!Crrrau-crrrau-crrrau !Croncăne cioaraDe răsună ulicioara.Mârrrr, mârrr, mârrrrr!Mârâie Grivei la cioară.Ea se sperie şi zboară.Crau, crrrau, crrrau !Pân-la urmă tot i-l iau.Crrrau! Crrrrau! Crrrrrau!

Serafina

Cu drag, dedic această poezioară prietenei mele Mirela, ca urmare a postării ei recente Serafina visatoare

Cu blăniţa ei pufoasăNe pozează bucuroasă

In poziţii fel de fel,Că doar e… fotomodel.

Ochii din două smaraldeÎn alint vor să se scalde,Iar cu botişorul rozCântă ca un virtuoz

Un miaaaaau înduioşător,Foarte acaparatorCa toţi să o priveascăSi desigur… s-o iubească!

Cu mişcările-i felineCucereşte pe oricine,Că-i frumoasă, bat-o vina!Ea, pisica SERAFINA!

Ionel şi toba lui

Ionel primi o tobăBum. bum, bumBum ta-ra-ta-tum!Şi nu mai auzi o vorbăDe atât bum-bum.Bum ta ra ta tum!

Toată ziua-auzi prin casăBum bum bumŞi pe hol şi chiar la masăbum ta ra ta tumDe-ţi bubuie în urecheBum bum bum

Ca un ţârâit de streche !bum ta ra ta tum!

Sar pisicile năuceMiau-miau-miauAr fugi şi s-ar tot duceMiau-miau-miauMiau-miorlau,miorlau!

Bunicuţa dă să fugăŞontâc, şontâc, şontâcToba parcă dă să-mpungă.Bum bum bumBum ta ra ta tum

Orişiunde se ascundevai vai vaiNumai toba se aude !Bum bum bumBum ta ra ta tum

Chiar viteazul AzoricăHam, ham, hamS-a ascuns sub pat de fricăHam- ham-ham-Mâr şi ham ham ham !

Dacă-o prinde o face prafMâr, mâr mârŞi-o -nghite cu pilafCleaf, cleaf ,cleafSă se liniştească casaŞi să îi priască masa!

Aha! Aha! Aha!Ha-ha-ha-ha-ha!

FAMILIA

Mama, tata şi cu mine,Si AntoniaAceasta-i FAMILIA.Toţi avem acelaşi NUME,Fiecare un PRENUME.Stăm cu toţii într-o casă,Şi mâncăm la- aceeaşi masă.Împreună tot mereuŞi la bine şi la greu,Că dacă suntem uniţiSuntem tare fericiţi !

Mi- aduc aminte,Că-n dulap aveam odatăUn pacheţel de ciocolată.Tata a vrut să ia o fărâmiţă,Dar mama i-a spus:Nu, că-i pentru fetiţă!Ce ,pentru tine-am cumparat?Tata a râs şi nu s-a suparatAtunci am impărţit pachetul-n treiSă mănânce şi părinţii meiCând am să cresc ,am sa le-aduc de toate,Căci ii iubesc cum nici nu se mai poate!Dar câte-o dată nici n-aş vrea să crescCăci ştii: atunci şi ei îmbătrânesc.

Mâţa hoaţă

Pisi, mâţa siamezăA poftit la maioneză.Şi uite-aşa pâş-pâş-pâş-pâşSe apropie târâş

De bucătăria-în careEste porţia cea mare.Dintr-un salt a şi ajunsPe dulap, acolo sus.

Dar, dezastru! Cu lăbuţaA trântit farfuriuţaŞi-a căzut şi pisicuţaDrept pe cap la bunicuţa.

Uf! De spaimă a împietritŞi-ochelarii i-au săritChiar în vasul cu mâncareCe-l ducea lui tata-mare.

Şi-a crezut că uraganulI-a trântit în cap tavanul !Atunci, Pisi… ţuşti afară…Şi-a fugit pe ulicioară !

Dar de-o prinde bunicuţa,Ce-o păţi ea, pisicuţa?

Grădiniţa de copii

Când mergeam spre grădiniţă,Cu mămica de mâniţă,Mă-ntrebam:”De ce merg oareÎmbrăcat de sărbătoare?”

Eu credeam c-o grădiniţăEste o curte cu portiţă,Unde cresc frumoase floriIn mulţime de culori.

Dar când colo, ea eraTocmai grădiniţa mea:Casă mare şi frumoasă,Primitoare, luminoasă,

Cu păpuşi şi jucăriiŞi-o mulţime de copii,Care vin la fel ca mineSă fim educaţi mai bine!

La vânătoare

Şoricelul s-a ascuns,In frunziş, acolo sus.Mâţu-l simte şi se duceDe codiţă să-l apuce.

Numai că, s-a întâmplatMâţu de-a alunecatŞi-aşa şoricelul mic,

Nu a mai păţit nimic!

Fularul

Intr-o zi de dimineaţă,Lăbuş , câine pus pe harţăGăsi -n curte un fularPierdut de un copil hoinar.

Nu-l vrea nimeni? N-are haz!Cui să-i facă in necaz?Chiar atunci trecea Grivei.-Hei, am un fular, nu-l vrei?

Bucuros de întrebare,Grivei vine-n goana mareDrept cu botul în fular,Insă… trage în zadar.

Ham-ham, păi nu mi-l dai?Ha-ha-ha! Ai vrea să-l ai !Să ţi-l dau, nici nu visez,Te-am chemat să mă distrez.

Şi-amândoi înfuriaţiTrag fularu-ncrâncenaţi,Mârâie şi strâng din dinţiParcă şi-au ieşit din minţi,

Se zburlesc, se-ncordează,Şi nici unul nu cedează.Tocmai când e lupta-n toiSe iveşte… un cotoi.

Ce fular şi ce dispută?Au uitat de tot de luptăSi-au ţâşnit după cotoi…Da-l pierdură în zăvoi!

Micul mofturos

Zice lumea-n gura mareCă fac nazuri la mâncareŞi sunt tare supăratFiindcă nu-i adevărat!

Eu pap tot din farfurieDacă… e de jucărie

Şi mănânc mâncarea toatăDacă… e de ciocolată!

Poftă bună!

Ia uite ce mare eşti!Şi-o să vezi ce-o să mai creşti.De-acum cred că eşti în drept,Să-nveţi să mănânci corect.

Hai cu toţi, poftiţi la masăCă avem mâncare-aleasă.Se cuvine să se spunăMesenilor: poftă bună!

Uite, vine fripturiţaŢine-n stânga furculiţaŞi în dreapta cuţitaşulCă se supără, poznaşul!

Tăiem acum o bucatăŞi-o punem în gură toată.Mestecăm cu gura-nchisă,C-altfel de căţel e linsă.

Şi nu plescăim delocCum face purcelu-n troc!Luăm bucată cu bucată…Şi-am mâncat friptura toată!

Bună-a fost! Mama-a muncit!Pentru mine a gătit!La mâncare-aşa gustoasă:Sărut mâna pentru masă!

PETRECERE PISICEASCAIn lumea pisicească, văzduhul vibrează:Azi motanul Brucellee, ziua îşi serbează.6 ani de viaţă-n dulce alintareCe-au trecut ca vântul într-o încântare.

Invitaţi de seamă sunt feline-alese,Motani cavaleri şi pisici prinţese.Iat-o pe Nataşa, nobilă rusoaicăUnduindu-şi coada ca o arăboaică.

Serafina vine, clipind des din pleoape…Ştie că Brucellee o va ţine-aproape.Orchestra e formată din trei miorlăitoriEfecte luminoase, sunt ochii sclipitori.

Cheful se încinge, pământul trepideazăCând prinse în horă, mâţele dansează.Iar când în cor motanii LA MULTI ANI au spus,Şoarecii-n cotloane, cu toţi s-au ascuns!

Aşa-s bunicii!

Răsună văzduhul de râsete zglobiiCând trec în joacă cete de copii.Bunicii se opresc cu drag să-i vadăŞi-o lacrimă furişă stă gata să le cadă.

Sunt copleşiţi de duioşie, blând privesc,Discret se-nchină şi smerit şoptesc:O, Doamne, cât sunt de frumoşi!Apără-i Doamne şi ţine-i sănătoşi!

Pisicuţa Serafina împlineşte 4 ani

După ce a fost respins de Nataşa, Serioja, motanul meu, lovit în amorul propriu şi umilit şi-a îndreptat privirea spre Serafina. De cum a văzut-o s-a îndrăgostit pe loc şi aflând că este ziua ei, a pornit campania de cucerire, fapt ce l-am povestit pe blogul Mirelei Pete, stăpâna Serafinei. Pentru o constanta admiratoare aduc povestea si aici:

Motanul Serioja, crai mare şi vestit,La uşa Serafinei se-ntrece-n miorlăit,

Şi dăruindu-i azi, cu drag un şoricelO-mbrăţişează tandru, şoptindu-i uşurel:De ziua ta, frumoasă pisicuţăDă-mi voie să-ţi sărut micuţa ta lăbuţă.Ea fericită, boticu-şi umezeşteÎncuviinţează gestul şi-i zâmbeşte.El o priveşte adânc, cu tainic înţelesŞi dintre toţi motanii… doar el e cel ales!

CĂŢEII MEI

De-acum un an am trei căţei:Lăbuş, Jăvroi şi cu UrseiŞi dacă-aş sta să povestescCu fiecare ce păţesc…M-ar prinde noaptea.

Lăbuş e mic şi răsfăţatŞi-i place mult la mine-n pat,Dar azi culcuşul i-am mutat

Că-n dar doi purici mi-a lăsatŞi ţin-te scărpinat !

Jăvroi stă toată ziua-n ladăNu zice ham, de-l calci pe coadă,Dar dacă-i vorba de frigareEl este primul la mâncareŞi zău că-i de mirare.

Al treilea este Ursei,Cel mai mare-ntre căţeiŞi vătaf peste pisici.Când le latră, parcă-i biciŞi-au plecat toate de-aici.

N-or fi buni, dar sunt ai meiŞi mi-e tare drag de ei.Cu ei o o ţin într-un jocNu mă plictisesc deloc…Şi-ăsta, da noroc !

CE ESTE PACEA (poezie pentru copii)

( imagine preluată de pe internet)

Intr-o lume a violenţei în care traiesc şi copiii, printre strigătele agresive ce însoţesc jocul cu pistoale, puşti, mitraliere, săbii, tunuri şi tancuri (fireşte, de jucărie, să nu care cumva să nu înveţe viitorul adult cu ce să ucidă, cum să provoace suferinţă, cum să nască ură şi răzbunare, cum să distrugă…) poate este bine să mai strecurăm, cu riscul de fi consideraţi penibili, şi câte un cuvânt despre PACE, pe care să o asociem cu duioşia, cu dragostea, cu mângâierea caldă a razelor

de soare, cu faptul că totuşi putem fi şi buni şi aceasta chiar nu dăunează grav sănătăţii.Ce este pacea?

- Mămico, CE E PACEA?- Este lumina-n noapte,E zâmbetul curat,E raza ce-ncălzeşteNăsucul îngheţat.

- Dar spune-mi CINE-I PACEA ?- Este o zână bună,Ce-aduce bucurieŞi strânge-n jurul meseiPe toţi ce-i vrem să fie.

- Mămico, CUM E PACEA ?- Este ca mâna mameiCând mângâie fetiţa,Este sărutul caldCând doare rău bubiţa.

-Dar UNDE-I CASA PĂCII ?- E-n orice suflet bunSi trebuie să-ţi spunC-aşa mică cum eşti,Şi tu s-o găzduieşti.

Cocoşul cu gât golaş

Un cocoş cu gât golaşMergea-n fugă spre oraş.Curios, curcanu-ntreabă:- Unde mergi aşa cu grabă?

- La doctor, că sunt bolnavŞi mă tem ca este grav.Am răcit şi chiar tuşescNici să cânt nu reuşesc.

- Dacă stai cu gâtul gol,La găini cand dai ocol,S-ar putea să ai problemeŞi-atunci ai de ce te teme.

N-ai nici fulgi şi nici fular,Nici cravată, nici ştergar…Dacă faci o laringităPoţi da în cucurigită,

Şi-n loc să cânţi pe hambar,Te va prind-un bucătar

Şi-ntr-o clipă “Don cocoş”Va fi bucăţele-n borş.

- Vai de mine, mă-nspăimânţi!Tot mai bine e să cânţi!Pun fularul – fentez frigul -Şi-am să cânt iar cu-cu-ri-guuuuuu!

Flori de câmp

Printre zeci de margarete,Flori de mac roşesc sfioase.- S-ar muta-n obraji de feteSă le facă mai frumoase!

Aşa îi spunea bunicaPe-nserat lui MăriucaCe privea uimită tareSimfonia de culoare.

- De-i aşa, şi sunt cuminte,Macii mă vor ţine minteŞi în zori cu siguranţăIn obraji vor da roşeaţă.

Poezioare pentru copii foarte mici

Cu-cu-ri-guCu-cu-ri-guuu! Face cocoşul.Şuuuu, şuuuu! Îl uşuie moşul!Uş găină, uş cocoş,Că vă pun acum în coş !

Miau-miauMiau, miau, miau, face pisica,Că-i e foame mititica,Si când lapte îi aduc,Ea mă pupă pe năsuc.

Ham-hamHam, ham, ham face căţelulCând îl plimbă băieţelul,Ţopăind de bucurieCă-i da os din farfurie.

CăpriţaBe-he-he face căpriţa,Ha-ha-ha, râde fetiţa.Sare pe garduri căpriţaŢopăie pe scări fetiţa.Cine a murdărit rochiţa?Chiar fetiţa, sau căpriţa?

VINE PRIMĂVARA

Şapte gâze, un ariciŞi doi ursuleţi mai mici,Şuşotesc c-au auzitCă iarna s-a plictisit,

C-ar pleca şi s-ar tot duceAlte drumuri să apuceŞi că fuga-n urma sa,Ar veni primăvara.

Alături, trei ghioceiScuturând din clopoţei

Şi cu multă importanţă,Le strigă de la distanţă:

Nu e zvon, e-adevărat:Sigur iarna aplecat.Noi de aceea înflorim,Primăvara să vestim

Şi să spunem tuturor,Că aduce mărţişor,Şnur alb-roşu răsucit,Pentru vise de-mplinit.

Lăbuş şi luna

Poza mi-a oferit-o Zamfir Pop, caruia îi mulţumesc)

Labuş latră furios.Ies afară curiosŞi pe vârfuri mă cocoţSă văd dacă e vreun hoţ.

Da de unde! E doar lunaŞi Lăbuş o latră-ntr-una,Că fiind de mămăligă,O să cadă şi-o să-l frigă.

Şi precis stă s-o păzeascăPână o să flămânzeascăŞi-o mai lasă la răcit,Numai bună de-nghiţit.