Nanocompozite Polimerice

Dan DonescuINCDCP-ICECHIM – Departamentul Polimeri, Spl. Independentei nr. 202, Bucuresti

Materialele hibride sunt sisteme formate de doi sau mai multi parteneri care prin aportul lor personal pot asigura obtinerea unor performante superioare fata de sistemele initiale.

Nanocompozitele polimerice constituie materiale care in matricea polimerica contin dispersata o alta faza de dimensiuni reduse (max. 100 nm).

Problema esentiala in proiectarea unor sisteme de complexitatea nanocompozitelor este asigurarea dispersarii umpluturii nanometrice prin alegerea unor parteneri de polaritati asemanatoare si prin procese de omogenizare adecvate.

In conditiile in care una sau ambele faze din materialele hibride sunt obtinute prin polimerizare, policondensare, etc. asigurarea unei dispersabilitati finale trebuie realizata din etapele anterioare, de exemplu nanodispersarea monomerilor.

Sunt prezentate unele rezultate originale referitoare la nanostructurarea cosurfactantilor cu catena scurta (scc) in apa, modul in care aceasta nanostructurare asigura solubilizarea selectiva a monomerilor, alcoxisilanilor, colorantilor, etc.

Prin conducerea simultana a doua procese: polimerizare radicalica si procese sol-gel s-a reusit formarea unor noi produse: retele simultane polimeri-anorganice (SIPIN).

O sistematizare a rezultatelor obtinute prin sinteza si caracterizarea unor nanocompozite polimerice este efectuata dupa geometria fazei dispersate (1,2):

a) 1D – nanofire

b) 2D – silicati stratificati

c) 3D – nanoparticule sferice – oxizi, metale, etc.

Principalele contributii ale Departamentului Polimeri aduse in domeniul de interes sunt trecute in revista in functie de acest mod de sistematizare. Au fost utilizate nanoparticule (SiO2, TiO2, ZnO, Fe3O4, Ag0, Pd0) silicati stratificati (hidrofobizati sau grefati cu catene hidrocarbonate), nanofire (celulozice, de silice, nanotuburi de carbon).

1. D.W. Schaefer, R.S. Justice, How Nano Are Nanocomposites, Macromolecules, 40 (8501) 2007.

2. K.J. Winey, R.A. Vaia, M.R.S. Bulletin, 32 (314) 2007.

Prezentare orala extinsa1

STUDIUL UNOR MEDII FOTOREZISTIVE DIN COPOLIMERI DE9–CARBAZOLILMETILTIIRAN CU BUTIRAT DE GLICIDIL PENTRU

ÎNREGISTRAREA IMAGINILOR HOLOGRAFICEAndrei Andrieş, Alexei Meşalchin, Ştefan Robu, Alexandru Prisacar,

Liudmila Vlad, Dmitrii Mitcov.

Institutul de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei str. Academiei 5, MD-2028, Chişinău, Moldova

e-mail: stefan_robu@usm.md

În lucrare se descriu rezultatele cercetărilor unor medii fotorezistive din copolimeri de 9–carbazolilmetiltiiran (CMT) cu butirat de glicidil (BG) pentru înregistrarea imaginilor holografice. Copolimerii de de 9–carbazolilmetiltiiran cu un conţinut de 5-15 mol% fragmente de butirat de glicidil s-au sinetizat prin metoda anionică în prezenţa de 1-2% de metoxid de sodiu în calitate de catalizator.

CMT BG Copolimeri obţinuţi s-au purificat prin segmentare din hexan. Viscozitatea caracteristică constituie 0,05-0,10 Dl/g. Pentru cercetare s-au confecţionat straturi subţiri cu grosimea de 1,5 µm, cu un conţinut de 10% de tetraiodometan CHI3 pe suport transparent din polietilentereftalat sau din sticlă. Tetraiodometanul are rolul de agent de fotoreticulare [1,2].

Studilul fotoreticulării straturilor s-a efectuat prin metoda spectrală „UV-VIS” la iradiere cu raze

UV în decurs de 5-60 minute. Iradierea UV s-a înfăptuit cu ajutorul dispozitivului PRK-4 (E=3,3

mW/cm2). La iradierea UV se observă apariţia şi creşterea în timp a intensităţii unei benzi de absorbţie

λ=650 nm datorită formării unor grupări cromofore la interacţiunea nucleelor carbazolice cu CHI3 [1].

Înregistrarea imaginilor holografice s-a produs cu ajutorul unei instalaţii optice înzestrată cu laser

Argon (λ=488 nm). S-a stabilit că prezenţa fragmentelor de butirat de glicidil în copolimeri

îmbunătăţesc proprietăţile fizico-mecanice a copolimerilor şi conduc la majorarea parametrilor

fotosensibili de 2-3 ori faţa de materiale descrise în litaratură [1,2]. [1] O.V. Kolninov, V.K Milinchuk, E.G. Strukov, V.V. Kolesnikova. Photochemical oxidising of poly-N-vinilcarbazol by

the electron-acceptors, High-molecular compounds, 22, 2042-2049, 1980[2] Bivol V., Robu S., Vlad L., Coban, A., Prisacari A. Photostructure transformation effects of layer consisting from

CAM:OMA copolymers under the action of laser irradiation, Proc. SPIE Vol. 4423, p. 49-54, 2001

Comunicare orala

2

TEHNICA “SLURRY” APLICATA NANOCOMPOZITELOR

IN DETERMINARILE ANALITICE PRIN ICP-OES

Constantinescu Estera, Capota Petre, Neagu Eleonora, Purcaru Victoria

Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare – IMNR (INCDMNR-

IMNR) Bdul. Biruintei nr.102, loc. Pantelimon, jud. Ilfov, 077145, Romania.

REZUMAT

Tehnica “slurry” se bazeaza pe transformarea probei solide in pulbere foarte fina cu

dimensiunea particulelor sub 10 μm, introducerea ei in apa deionizata si mentinerea in suspensie cu

ajutorul unui agitator si a unei substante surfactante (Triton X-100), dupa care se aspira solutia cu

suspensia, se pulverizeaza si se introduce in plasma pentru analiza. Aceasta tehnica permite analiza

probelor dificile ca soluri, silicate, carburi, materiale refractare si probe biologice care nu pot fi aduse

usor in solutie, reducand totodata si timpul de analiza.

Aceasta tehnica se potriveste foarte bine nanocompozitelor care au deja dimensiuni

submicronice, si cuplata cu Spectrometria de Emisie Optica cu Plasma Cuplata Inductiv (ICP-OES) ce

pemite determinari simultane multielement (~70 elemnte), poate rezolva foarte eficient stabilirea

compozitiei chimice si prezenta impuritatilor.

Evitand dezagregarea chimica, pe langa scurtarea timpului de analiza, se evita impurificarile

sau pierderea de compusi volatili din timpul prelucrarilor chimice. Ramane totusi de rezolvat problema

etalonari folosind etaloane certificate cu granulatie similara sau amestecuri sintetice de pulberi. O alta

posibilitate ar putea fi analiza pulberilor prin alte metode ce utilizeaza aducerea lor in solutie,

etalonarea spectrometrului cu solutii certificate si stabilirea unor factori de transformare (corectie).

Metoda va fi aplicata pe aliajele obtinute prin alierea mecanica a nanopulberilor (Aluminiu –

Carbura de Siliciu) si la analiza nanobiomaterialelor (pe baza de fosfat de calciu).

Comunicare orala

3

STUDIUL INTERFERENTELOR

IN DETERMINARILE ANALITICE PRIN ICP-OES

Capota Petre, Constantinescu Estera, Enache Lenuta, Soare Victoria

Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare – IMNR (INCDMNR-

IMNR) Bdul. Biruintei nr.102, loc. Pantelimon, jud. Ilfov, 077145, Romania.

REZUMAT

In ultimul deceniu, in chimia analitica, pentru stabilirea compozitiilor chimice a materilelor

multifunctionale, nanocompozitelor, soluri sau ape, etc., atat la nivel de elemente majore sau de

impuritati, s-a remarcat in mod evident, ca o perspectiva analitica durabila, Spectrometria de Emisie

Optica cu Plasma Cuplata Inductiv (ICP-OES), datorita performantelor ei: determinari simultane

multielement (pana la 70 elemente), limite de detectie scazute, etalonare facilitata prin lucrul in solutie,

domeniul analitic linear pentru 4 – 6 ordine de marime, etc.

Lucrarea propusa va face un studiu asupra interferentelor spectrale, fizice si chimice intalnite la

determinarile prin ICP-OES in cazul a 18 elemente chimice : Al, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mg, Mn, Mo, Ni,

P, Pb, Sb, Si, Sn, Ti, Zn, Zr. Pentru unele elemente precum Al, Cu, Fe, Mn, Mo, Ni, Sn, Ti si Zn

studiul este facut si pentru o a doua linie spectrala, mai putin sensibila, preferata la determinarile de

concentratii mai mari de element.

Daca interferentele spectrale vor depinde de dispersia spectrala a policromatoarelor folosite, de

latimea fantelor de intrare si iesire utilizate, dar si de liniile spectrale selectate in contextul unei

matrice date, interferentele fizice vor depinde de vascozitatea si densitatea solutiilor, de tipul de

nebulizator utilizat, de puterea si temperatura plasmei in zona analitica utilizata.

Lucrarea studiaza si interfereatele chimimice (pe langa cele spectrale si fizice), produse in

plasma de prezenta cationilor Na+, K+, Li+, Ca2+, dar si de prezenta anionii proveniti de la acizi utilizati

la aducerea probelor solide in solutie: HCl, HNO3, H2SO4, HClO4, H3PO4, H3BO3.

In final se stabilesc corectiile aditive sau multiplicative functie de diferitele matrici, care

trebuie avut in vedere atunci cand etalonarea se face cu etaloane simple.

Se constata ca interferentele chimice in plasma sunt mai mici decat la determinarile similare

prin Spectrometria de Absorptie Atomica in Flacara (FAAS) datorita temperaturii mai mari din plama,

si datorita atmosferei inerte de argon din plasma.

Comunicare orala

4

CERCETARI PRIVIND INTENSIFICAREA OXIDARII CONCENTRATELOR

SULFUROASE PRIN ACTIVARE MECANICA

Autori:

Vasile Predica

Luminita Mara

Silviana Onisei

Cornelia Lupu

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare, B-dul Biruintei Nr. 102,

Com. Pantelimon, Jud. Ilfov

Lucrarea prezinta rezultatele studiului experimental privind influenta activarii mecanice asupra

oxidarii in autoclava a concentratului sulfuros de cupru de la flotatia Baia de Aries.

S-a efectuat studiul mineralogic pentru determinarea principalilor compusi existenti în material

si a conexiunilor lor morfologice, prin difractie de raze X (RDX) şi microscopie optica. Pentru analiza

granulometrica s-a folosit analizator cu laser tip Ankersmid. In lucrare sunt prezentate si cercetari

experimentale de oxidare a concentratului de Cu la diferite temperaturi pe concentrat măcinat şi

nemăcinat. Pe baza rezultatelor obtinute s-a studiat influenta activarii mecanice asupra cineticii

oxidarii concentratelor sulfuroase. Din analiza rezultatelor experimentale se constata ca activarea

mecanica are o influenta pozitiva asupra oxidarii concentratului, concretizata prin valori ale energiei de

activare mai mici cu până la circa 7 ori, după 4 ore de oxidare a sulfurilor în autoclava ceea ce conduce

la posibilitatea reducerii timpului de reactie cu implicatii in cresterea productivitatii utilajului

principal, autoclava.

Comunicare orala

5

Comportarea reologică a unor geluri de colagen utilizate la realizarea

membranelor pentru ambalaje alimentare

Mădălina Georgiana Albu1, Mihaela Violeta Ghica2, Viorica Trandafir,

Lacramioara Popa2, Elena Constantin2, Mihaela Diaconu2

1. INCDTP – Sucursala Institutul de Cercetare Pielărie Încălţăminte, Bucureşti2. Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti

Colagenul tip I este foarte utilizat într-un domeniu larg de aplicaţii din industria alimentară,

biochimie, medicină şi farmacie. Proprietăţile fizice şi chimice ale colagenului depind de sursa şi

condiţiile de extracţie ale acestuia. În timpul procesului de extracţie colagenul poate să-şi păstreze

structura triplu helicoidală sau se poate denatura tranformându-şi structura triplu helicoidală în ghem

statistic, devenind gelatină. În cele mai multe cazuri colagenul este extras ca soluţie (sau gel) apoasă şi

prelucrat în diferite forme. Una din cele mai utilizate forme utilizate în industria alimentară este

membrana de colagen.

În vederea obţinerii membranelor de colagen, comportarea reologică a gelului din care se

realizează în diferite condiţii de forfecare şi temperatura este deosebit de importantă, pentru a prevedea

posibilităţile de curgere şi modelare la prepararea membranelor.

Proprietăţile reologice dau informaţii asupra structurii şi vicozităţii gelurilor precum şi asupra

comportării acestora în timpul preparării membranelor, fiind puternic influenţate de parametrii de

curgere ai sistemului.

În această lucrare s-au studiat geluri de colagen cu concentraţii diferite din punct de vedere

fizico-chimic şi reologic. S-au determinat tensiunile de forfecare, viscozităţile la viteză de forfecare

zero, modelele matematice şi parametrii de curgere, atât la 23 cât şi la 37oC.

Gelurile cu proprietăţi reologice speciale s-au dovedit a fi ideale pentru prepararea membranelor

utilizate ca ambalaje alimentare.

Comunicare orala

6

Modificarea polimerilor ionici reticulaţi cu particule ultra fine de compusi metalici

Guţanu Vasile Universitatea de Stat din Moldova, str. A.Mateevici,60. Chişinau, MD – 2009. Moldova

Polimerii ionici reticulaţi care conţin grupe slab bazice ( -N(CH3)3Cl ) sunt utilizaţi pe larg ca

schimbători de anioni în procese de concentrare, separare, purificare a difertor sisteme lichide sau

găzoase, îndeosebi la tratarea apei la staţiile termice, termo- şi atomoelectrice. Aceşti polimeri practic

nu posedă selectivitate sorbţională. Matricea acestor polimeri nu conţine atomi donori de electroni şi

teoretic ei nu ar trebui să reţina cationi din soluţii. Şi totuşi, deşi pare incredibil, în anumite conditii

aceşti polimeri sunt capabili să reţină cationii unor metale din soluţii1.

În această comunicare se face o sinteză a rezultatelor cercetării reţinerii din soluţii a cationilor

( hidroxocationilor) de Fe(III), Al(III), Cr(III), Ga(III), In(III) şi Bi(III) de către schimbătorii de

anioni puternic bazici comerciali de tip gel AV-17, Varion AD şi Purolite A-400. Conform

rezultatelor obtinute cu utilizarea spectroscopiei Mossbauer se constată că reţinerea cationilor de

Fe(III) de catre polimeri are loc in rezultatul formarii in faza lor a particulelor ultra fine de compuşi de

tipul mineralului jarosit(alunit). În acelaşi mod se reţin şi ceilalti cationi cu excepţia Bi(III), formînd

compuşi de tipul R4N[M3(OH)6(SO4)2] şi H3O[M3(OH)6(SO4)2], în care R4N+ este grupa funcţională

a polimerului, M – Fe3+, Al3+,Cr3+,Ga3+, In3+. La fierberea in apă jarisitul din faza pilmerului se

transformă în particule nanometrice de β-FeOOH in starea superparamagnetica şi particule relativ

masive magnetic ordonate. Cationii de Bi(III) sunt reţinuţi în rezultatul formării în faza polimerului

preponderent a compusului BiOCl.

A fost cercetat polimerl AV-17 modificat cu compuşi de Bi-Fe, Bi-Cr, Bi-Al, Bi-Fe-Cr.

Fornarea particulelor ultra fine de compuşi metalici in faza polimerilor şi modificarea morfologiei lor

a fost confirmată de rezultatele cercatarilor cu utilizare microscopiei electronice şi a difracţiei razelor

X.

Se demonstrează că polimerii modificaţi cu compuşi metalici devin sorbenţi selectivi pentru pentru

unii anioni (NCS-, NCO-, CN-, I-, HS-, S2- ş.a.) şi molecule (I2, H2S ş.a.). Deasemenea ei pot fi şi

catalizatori performanţi.

1. Gutsanu V., Gafiichuk V., Shofransky V., Turta C. Nature of compounds formed in phase of

strongly basic anion exchanger in contact with Fe2(SO4)3 solutions. J. App. Polym. Sci. 2006,

99, 59

Comunicare orala7

8

SINTEZA HIDROTERMALA: O PROVOCARE IN ECO-PROIECTAREA TiO2 NANOSTRUCTURAT

Roxana Mioara Piticescu 1 , Zina Vuluga2, Speranta Tanasescu3, Cornel Ponta4

1Institutul National de C&D pentru Metale Neferoase si Rare-INCDMNR-IMNR2Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIM Bucuresti3 Institutul de Chimie Fizica Ilie Murgulescu, Academia Romana4 Institul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara “Horia Hulubei” – IFIN-HH

Situatia actuala a stadiului S/T in domeniul riscurilor legate de producerea si utilizarea

nanomaterialelor a fost cel mai recent sintetizata la EuroNanoForum 2007. Cu aceasta ocazie s-a

evidentiat preocuparea majora a comunitatii stiintifice, marilor firme producatoare si societatii civile

privind potentialul impact asupra mediului si oamenilor produs de nanomateriale ca rezultat al

dimensiunilor de acelasi ordin de marime cu cel al biomoleculelor si celulelor. Nanotehnologia este

liderul dezvoltarii in numeroase domenii de noi materiale si dispozitive care demonstreaza dependenta

proprietatilor de nanostructura1. Proprietatile unice electrice si chimice le fac foarte utile in aplicatii

comerciale, medicale, de mediu si in sectoare militare 2. Directiile strategice de cercetare si productie

trebuie sa fie astfel orientate incat sa asigure nanotehnologii si nanoproduse prietenoase cu mediul, cu

risc scazut asupra sanatatii 3. Aceasta presupune nu numai intelegerea profunda a fenomenelor care au

loc la scara nanometrica dar si dezvoltarea unor metode si instrumente pentru a controla procesele de

sinteza, de abordare a aspectelor toxicologice si ecotoxicologice, de abordare a strategiilor si

metodelor de valorificare superioara a materialelor nanostructurate naturale sau deseurilor

nanostructurate. Printre procedeele chimice, procedeul hidrotermal de sinteza reprezinta o solutie

promitatoare pentru sinteza materialelor nanostructurate utilizand ca materii prime saruri solubile,

ieftine, usor accesibile. Totusi indepartarea anionilor (NO3-, Cl-) si cationilor (NH4

+, Mez+) din apele

rezultate in urma procesului hidrotermal reprezinta o incercare majora si acest aspect a fost neglijat in

cele mai multe studii. In acest context in lucrare sunt abordate urmatoarele aspecte: posibilitatea

utilizarii bentonitei naturale pentru ecologizarea apelor rezultate in procesul de sinteza hidrotermala a

TiO2 nanostructurat, analiza puritatii TiO2 nanostructurat prin studii RES si studiul modificarii

proprietatilor termodinamice a TiO2 ca urmare a starii nanocristaline.

Referinte selective1.Andrew D.Maynard si Eileen D.Kumpel, Journal of Nanoparticle Research, 7(2005), 587-6142. Damjana Dobre, Nanotoxicology for safe Nanotechnology, 58(2007), 471-4783. Andrew D.Maynard, Nanotoday, May 2006, 1[2], 22-33

Comunicare orala

9

SISTEME COLOIDALE MONODISPERSE

Alexandra Mocanu, Edina Rusen, Bogdan Marculescu

Universitatea Politehnica Bucuresti, Depart. Sinteza Polimerilor, Calea Victoriei nr. 149,

RO-010072, Bucuresti, Romania

Studiul de fata prezinta metode de sinteza a particulelor coloidale monodisperse

autoasamblabile, pornind de la sistemul stiren (St) – hidroxipropil metacrilat (HPMA) prin

polimerizare in emulsie in absenta surfactantului. In urma sintezelor efectuate s-a remacrcat ca

prezenta fulerenelor (C60) in procesul de copolimerizare in emulsie, determina atat la scaderea

dimensiunilor particulelor, cat si obtinerea unor sisteme monodisperse. Morfologia si distributia

dimensionala a particulelor au fost investigate cu ajutorul (tehnicilor de analiza) SEM, AFM si DLS.

Comunicare orala

10

STUDIU SPECTROSCOPIC SI DE ANALIZA TERMICA AL UNOR AGREGATE SUPRAMOLECULARE PORFIRINA-FTALOCIANINA

Simona-Florentina Pop1,2, Rodica-Mariana Ion1,2

1 Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM,

Spl. Independentei, 202, sect. 6, Bucuresti, Romania2 Universitatea Valahia, 2 Carol I Bd, Targoviste, Romania

E-mail: popsimfc@yahoo.com

Abstract

Compuşi macro-heterociclici, cum ar fi porfirinele şi ftalocianinele sub formă de complecşi metalici, au proprietăţi fizice şi chimice unice. Noi posibilităţi de utilizare a compuşilor porfirine-ftalocianine au fost dezvăluite de curând, capacitatea lor de auto-organizare fiind adecvată pentru aplicaţii în diverse nanotehnologii. Din acest motiv, stabilitatea termică a acestor agregate supramoleculare este un criteriu esenţial pentru aplicaţiile lor.In această lucrare, analiza termogravimetrică (TG) a fost utilizată pentru a studia stabilitatea termică, descompunerea termică şi termochimia complecşilor de porfirine şi ftalocianine. Agregatele de tip aduct ale porfirinelor şi ftalocianinelor pot furniza informaţii importante în cercetarea materialelor moleculare noi din medicină; acestea pot fi analizate prin metode spectrale datorită culorii lor intense, responsabile de spectrele specifice din UV şi vizibil. In aceasta lucrare s-a investigat prin spectroscopie UV-Vis, FTIR şi analiză termică, formarea heteroagregatelor solubile în apă ale complecsilor de Ni,Rh ai 5,10,15,20-tetra-metil-piridilporfirinei (Me-TMPyP) şi complexului de Zn al 2,9,16,23-tetra-sulfo-ftalocianinei (ZnTSPc). Formarea de agregate-aducţi prespune interacţii puternice între două molecule diferit încărcate electric, aceste interacţii fiind influenţate puternic de natura metalului din interiorul macrociclului. Se evidenţiază formarea de nanotuburi prin auto-asamblarea celor două tipuri de compuşi cu sarcini electrice diferite. Sunt evaluate posibilităţile de aplicare ale acestor aducţi în terapia fotodinamică a cancerului, prin determinarea capaciăţii de generare a oxigenului singlet.

Key words: porfirine, ftalocianine, analiza termica, terapie fotodinamica.

Comunicare orala

11

CERCETARI PRIVIND OBTINEREA UNOR MATERIALE MICROCRISTALINE

MULTIFUNCTIONALE IN MICROSTRATURI

Cornelia Lupu, Teodor Velea, Mircea Gorinoiu

Institutul national de cercetare-dezvoltare a materialelor neferoase rare, INCDMNR-IMNR

Blvd. Biruintei, nr. 102, Pantelimon, Ilfov

Articolul prezinta metoda de obtinere si caracterizarea unui material compozit nou,

microcristalin, pe baza de Cu-Mo, cu microadaosuri de Zr si Y. Obtinerea acestui material a fost

realizata prin tehnologia electrono-radianta de evaporare-condensare cu flux de electroni in vid.

Scopul cercetarilor este obtinerea unui nou material pentru contacte electrice – cu aplicatii in

echipamentele industriale electrotehnice si casnice, si in infrastructura transportului in comun - cu

caracteristici superioare contactelor electrice realizate din materiale tradiţionale de tip Ag-CdO.

Noile materiale studiate sunt materiale multifunctionale, caracterizate printr-o mare rezistenta

la coroziune, eroziune si cavitatie, o plasticitate suficient de mare in stare calita, o rezistenta deosebita

la oboseala, frecare, uzura si fluaj, o buna conductivitate electrica, nu produc scantei in timpul

functionarii, prezinta o valoare foarte ridicata pentru modulul de elasticitate si proprietati mecanice,

dupa calire si revenire, comparabile cu ale celor mai bune oteluri.

Analizele si incercarile efectuate arata ca introducerea suplimentara in matricea de cupru a

ytriului si zirconiului alaturi de molibden va permite obţinerea materialului compozit (Cu-Y-Zr)-Mo,

material cu rezistenta înalta la coroziune si eroziune.

Comunicare orala

12

NANOSTRUCTURED PEDOT-METALLO-PORPHYRIN CATALYTIC PLATFORM TO

DETECT PEROXYNITRITE

Serban F. Peteu, Mekki Bayachou

Department of Chemistry, Cleveland State University, 2121 Euclid Ave,

Cleveland, Ohio 44115, United States of America

<sfpeteu @ umich.edu>

Peroxynitrite (O=N—O—O-) is generated by nitric oxide’s reaction with superoxide anion in

cell and organelles. It is a powerful oxidizing and nitrating agent, and his presence was correlated with

the pathogenesis of many degenerative conditions such as Alzeimer’s, Parkinson’s, cancer or AIDS.

Currently, peroxynityrite is detected by chemiluminescence, fluorescence, LC-MS or with

electrochemically modified carbon microfibers

This talk outlines efforts to fabricate and test metallo-porphirin-modified carbon fiber

microelectrodes (CFEs) for peroxynitrite’s quantification. The analyte peroxynitrite was synthesized in

house fresh every time, by the two-phase displacement reaction. The investigations included: field

emission scanning electron microscopy (FESEM) characterization, cyclic voltammetry and time based

amperometry. The sensitivity, detection limit, response time and selectivity are characterized.

Moreover, the electroactive polymer poly(3,4-ethylenedioxythiophene) or PEDOT was

employed to improve both the detection limit and sensitivity. Indeed, this talk will show that the

sensitivity for the hemin-PEDOT modified CFE was 13 pA/nM. That is 130 times higher than bare

CFE, or 50 times higher than hemin-modified CFE. Also, the detection limit for the hemin-PEDOT

CFE was 200 nM for a 3/1 response/noise ratio.

Comunicare orala

13

NANOMATERIALS IN MEDICINELABORATORY AND CLINICAL APPLICATIONS

Rodica – Mariana Ion 1,2 1Valahia University, Targoviste

2ICECHIM, Bucharest; e-mail: rodica_ion2000@yahoo.co.uk

The application of nanotechnology for treatment, diagnosis, monitoring, and control of biological systems is now often referred to as nanomedicine. Among many possible applications of nanotechnology in medicine, the use of various nanomaterials as pharmaceutical delivery systems for drugs, DNA, and imaging agents has gained increasing attention. Photodynamic therapy (PDT) is a treatment modality for cancer and various other diseases. The clinical protocol covers the illumination of target cells (or tissue), which have been loaded with a photoactive drug potosensitizer). Photodynamic therapy itself, however, employs the light-induced chemical reactions of the activated photosensitizer (triplet state), resulting in the production of various reactive oxygen species, amongst them singlet oxygen as the primary photochemical product. PDT has been widely used in both oncological (e.g., tumors) and nononcological (e.g., age-related macular degeneration, pre-malignant skin conditions) applications [1,2]. It will be discussed some aspects about the applications of some new nanostructures (porphyrin nanotubes, carbon nanotubes) in medical area: for brain aneurysm instrumentation, in actinic keratosis (AK), in human brain tumors (in vitro), due to its capacity of J-aggregates generation. Porphyrins can form a variety of structures from linear head-to-tail or J-aggregates to fractal aggregates with different and specific photophysical properties. In this paper, the controlled aggregation of meso-5, 10, 15, 20-sulfonato-phenyl porphyrin (H2TPPS4

4-) was studied as an ionic self-assemblied nano-structure.

Fig.1.Chemical structure of 5, 10, 15, 20-sulfonato-

phenyl porphyrin (H2TPPS44-)

Fig.2. The microscopy images for neuronal cells

before PDT treatment with TSPP nanotubes 20

microg/ml

Fig.3. The microscopy images for neuronal cells at 7 mW

irradiation power 25 mW after PDT treatment with TSPP

nanotubes

Topical PDT is currently mainly used to treat actinic keratosis (AK) and superficial non-melanoma skin cancers [3]. The tested TSPP showed an effective in vivo destructive effect on keratinocytes in the patient with actinic keratosis doubled by a good clinical response. The adverse events to PDT (pain, erythema) were slightly lower in the TSPP treated area, Figure 4.

14

Figure 4. The volunteer patient at different stages at PDT treatment

At some human brain tumor samples (prelevated in vitro) the cerebral microvasculature, particularly the endothelium is the primary target for PDT. A cytotoxic effect on the vascular network that results in cession of blood circulation and subsequent necrosis of the tissue could be observed. In experimental tumor systems, clumps of aggregated platelets in the brain parenchyma vessels and focal thrombosis in pial vessels of tumor tissue may be observed in the microvasculature after light exposure, followed by transient vasoconstriction, vasodilatation and eventual complete blood stasis and hemorrhage. The blood vessels become dilated and filled with a dense mass of red cells [3].

Figure 5. The human brain tissue (in vitro) before (left) and after (right) PDT treatment

References1. RM Ion, Photodynamic therapy – a photochemical concept for cancer therapy,

Rev.Roum.Chim., 52(12)1093-1102(2007);2. RM Ion, D.Boda, Supramolecular nanotubes porhyrin-based gebetated by aggregation,

rev.Chim., (Bucharest), 59(2)205-207(2008);3. R.M.Ion, Porphyrins and photodynamic therapy of cancer, FMR Ed., Bucharest, 2003

Comunicare orala

15

Day 1 – immediatelly after phototherapy

Day 2 – 5 days after phototherapy Day 3 – 10 days after phototherapy

COMPUSI ORGANICI TRIBOLUMINISCENTI CU APLICATII LA OBTINEREA UNOR

SENZORI DE PRESIUNE SI IMPACT MECANIC

Ana - Alexandra Sorescu, P. Ardeleanu, Alexandrina Nuta, V. Raditoiu, Monica Raduly, Alina Raditoiu, Luminita Wagner, Viorica AmariuteiInstitutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Splaiul Independentei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania

Triboluminiscenta reprezinta un fenomen optic ce consta in emisia de lumina de catre

materialele solide atunci când acestea sunt deformate mecanic sau sparte1. Clasa compusilor

triboluminiscenti are un caracter aparte, deosebit de complex, determinat, pe de o parte, de diversitatea

structurala foarte mare a produselor, corelata cu diversitatea suporturilor de aplicare, iar pe de alta

parte de diversitatea procedeelor de sinteza, care practic acoperă intreagul domeniu al chimiei

moderne.

Importanta compusilor triboluminiscenti a crescut semnificativ odata cu necesitatea obtinerii de

senzori optici de presiune2, precum si a senzorilor de modificare a structurii, cu largi aplicatii in

evaluarea gradului de uzura al unui material compozit.

Fenomenul de triboluminiscenta este intalnit preponderent la compusii fara centru de simetrie3,

iar in cazul celorlalti compusi este data si de prezenţa impuritatilor in structura cristalina. Printre

caracteristicile compusilor triboluminiscenti4, sunt amintite: intensitate mare a emisiei

triboluminiscente, randament cuantic mare al emisiei triboluminiscente, stabilitate ridicata la

temperatura, etc.

Lucrarea contine:• prezentarea fenomenului de triboluminiscenta;

• tendintele referitoare la utilizarile compusilor organici triboluminiscenti;

• experimentari de laborator privind:

o obtinerea unor compusi organici triboluminiscenti noi: acidul N –

acetilantranilic, zaharina, acidul salicilsalicilic, salicilatul de metil, etc.;

o purificarea unor compusi organici existenti: rezorcina, ahhidrida ftalica, etc.

[1] L. M Sweeting, Chem. Mater., 1990, 10

[2] I. Sage, G. Bourhill, Journal of Materials Chemistry, 2001, 11, 231 – 245

[3] T. Ishihara, K. Tanaka, K. Fujita, K. Hirao, Solid State Commun., 1998, 107, 763

[4] Hollerman W.A., Goedeke S.M., Bergeron N.P., Nucl. Inst. and Meth., 2005, B241, 578-582

Comunicare orala

16

TESATURI FUNCTIONALIZATE BIOACTIV TIP BARIERA CU PROPRIETATI ANTIALERGICE

Loti Cornelia OPROIU*, Anca Angela ATHANASIU*, Elena IONITA*, DEACONU Marian*, RUSE Mircea*, ALBULESCU Viorel Liviu*, TOLESCU Ciprian*, FARAON Victor Alexandru*, Anca Maria TOIU**, Marieta

NICHIFOR***, Cristina Magdalena STANCIU***, RADU Cezar-Doru****, Mihaela HRITCU****, Lucia BOSCA*****, Veronica DUMITRU*****, Elena Alina NANU*****

*INCDCP ICECHIM-Bucuresti ; **Universitatea de Medicina si Farmacie- Cluj-Napoca ;***Institutul de Chimie Macromoleculara “Petru Poni”- Iasi ;

**** Universitatea Tehnica “Gh. Asachi “- Iasi ; ***** S. C. BIO HIGH TECH -Srl

Lucrarea prezinta cateva consideratii generale asupra posibilitatilor de functionalizare bioactiva tip bariera

antialergica a suprafetelor textile, studiul experimental preliminar de caracterizare a catorva dintre compusii bioactivi cu

proprietati antialergice, extrasi din plante, sinteza si caracterizarea fizico-chimica a unor materiale polimerice naturale

nonalergice functionalizate, proiectarea si realizarea unei prime tesaturi de Bbc 100% antiseptice, pregatita pentru

functionalizarea bioactiva, metode si tehnici de caracterizare dermatologica a compusilor bioactivi aflati in studiu in

vederea selectarii acelor compusi biocompatibili cu pielea umana si cu proprietati nonalergice/antialergice.

Lucrarea a fost pornita in primul rand din dorinta de a imbunatati calitatea vietii, starea de sanatate a persoanelor alergice

dar si a celor potential alergice, cu antecedente de acest gen in familie, prin utilizarea unor produse textile cu proprietati

antialergice si rol de protectie/calmare pasiva a suferintelor pielii/cailor respiratorii.

Problema alergiilor se pune tot mai acut in prezent, dat fiind faptul ca, in urma unui studiu, s-a ajuns la concluzia ca in anul

2015, un european din doi va suferi de alergie, in marea majoritate copii. Mai mult decat poluarea, de vina este aparitia

unor noi alergeni in viata noastra cotidiana: produse cosmetice si de igiena, alimente, materiale, plante, etc.

Cererea de consum tot mai ridicata pentru imbracaminte si textile in general, a determinat si o crestere a pietei de

fibre/tesaturi care protejeaza impotriva insectelor, bacteriilor, alergenilor, mirosurilor, etc., si aceasta din cauza nevoii tot

mai crescute a omului de a fi in siguranta, dat fiind si pericolul reprezentat de posibilele pandemii.

Prin intermediul acestei lucrari, se considera ca este deschisa, cu rezultate bune, promitatoare, calea catre rezolvarea

dezideratului propus, si anume acela de a obtine textile antialergice, in conditiile in care informatiile in acest domeniu sunt

aproape inexistente, in ultimii 10 ani studiile din acest domeniu, referindu-se invariabil la textile cu proprietati

antimicrobiene realizate cu ajutorul unor substante chimice sintetice, care determina microbii sa devina rezistenti la ele.

BIBLIOGRAFIE (selectiva)

1.Schindler, W.D. and Hauser, P.J., Chemical finishing of textiles, Woodhead Publishing Publishing Ltd., 20042.Brevet HK1046022/2007, Durable, comfortable, air-permeable allergen-barrier fabrics3.Brevet US5874164/1999, Barrier webs having bioactive surfaces4.Brevet US6716450/2004, Enhancing protein activity through nanoencapsulation5.Brevet US0098713/2007, Nanoparticle delivery systems and methods of use thereof6.Payne, J.D. and Kudner, D.W., A durable anti-odor finish for cotton textiles, Textile Chemist and Colorist, 1996, 28(5), 28-307.Knittel, D. and Schollmeyer, E., Chitosan und Derivate fur die Textilveredlung, part I Textilveredlung, 1988, 33(3/4), 67-71 and part 4 Melli

Comunicare orala

17

COMPOZITE POLIMERICE BITUMINOASE PENTRU SOLUŢII DEPROTECŢIE A AUTOTURISMELOR

Ramona Marina Coşerea , Simona Pop, Irina Dumitriu, Radu Fierascu, Sebastian Amariei, Luana Baciu, Doina Dimonie

Materialele polimerice bituminoase se pot folosi sub formă de soluţii şi pentru protejarea anumitor suprafeţe metalice ale autovehiculelor, în scopul reducerii vibraţiilor (antifonare), eliminării proceselor corozive, diminuării efectelor abrasive. Aceste soluţiile au caracter tixotropic [1,2].

Pentru realizarea unei astfel de soluţii trebuie să se ţină cont că protecţia fonică este asigurată de materiale vâscoelastice, care au elasticitate şi rezilienţă ridicată, rezistenţă mare la oboseală, sunt puţin sensibile la schimbările de temperatură şi frecvenţă din intervale de temperatură largi, au capacitate de a absorbi energie cinetică şi de a o transforma în căldură. Alte condiţii pe care trebuie să le îndeplinească noul material sunt adeziunea la suprafaţa metalică şi capacitatea de a asigura protecţie anticorozivă [3]. Pentru o adeziune corespunzătoare sunt necesare legături între lanţurile macromoleculare ale polimerului din noua compoziţie şi diverse puncte de conexiune de pe suprafaţa metalului (fig.nr.1). Protecţia anticorozivă este asigurată, în principal, de aderenţa la suportul metalic a peliculei care se formează după evaporarea soluţiei rezultate prin dizolvarea noii compoziţii într-un

solvent corespunzător şi de comportarea acestei pelicule în timp.

Fig.nr.1 1 – Folie de protecţie bitum-polimer; 2 –

Metal; 3 – Strat oxidat/hidroxilat.

Prin lucrările desfăşurate s-au realizat noi compozite polimerice bituminoase care prin dizolvare într-un solvent selectat au condus la soluţii de interes practic [4]. După evaporare, aceste soluţii formează pe suprafeţele metalice ale autovehiculelor pelicule de protecţie elastice, cu grosime controlată care împiedică procesele corozive, reduc vibraţiile, impiedeca deteriorarea mecanică a suprafeţelor protejate şi nu se exfoliază (fig.nr.2).

Bibliografie1. http://www.arrowengineering.com/lubricants/coatings.htm2. Patent US 46185213. Patent GB 1551953

18

Fig. nr. 2

4. Cerere de brevet in curs de redactareComunicare orala

19

ASPECTE PRIVIND COMPORTAREA LA EXTRUDERE A UNOR POLIMERI OLEFINICI Ramona Marina Co şerea , Simona Pop, Irina Dumitriu,Radu Socoteanu, Raluca Darie,

Radu Fierăscu, Doina Dimonie

Degradarea poliolefinelor este un proces complex caracterizat şi prin aceea că se schimbă coloarea polimerul şi se formează produşi volatili [1,2]. În funcţie de condiţiile de lucru (temperaturi diferite, viteze diferite de rotaţie, melci diferiţi – transport, compresie, reologic) şi de valoarea proprietăţilor reologice şi termice ale unor homopolimeri ai propenei s-a observat că principalul parametru care controlează calitatea procesului de extrudere este temperatura. Nu s-a observat o dependenţă la fel de accentuată a numărului şi dimensiunii incluziunilor gazoase de viteza de rotaţie sau de profilul melcului. Deasemeni s-a constatat că procesul de formare de incluziuni gazoase nu depinde de continutul rezidual de volatile al pulberii de polimer si nici de tipul aditivilor folosiţi pentru stabilizare. Pentru homoplimerul cu ICT = 24 g/10 min., la temperaturi mai mici de 230 0C, chiar dacă polimerul are conţinutul rezidual de resturi catalitice sub 10 ppm.,este uscat şi este stabilizat cu amestecuri de fenoli împiedicaţi steric şi fosfiţi, indiferent de profilul melcului, firul extrus conţine goluri de dimensiuni medii şi mari, pe mai mult de 80 % din lungimea sa şi că, în cele mai multe situaţii, acesta este de culoare galbenă (fig.nr.1) . La viteza de 50 rpm, deoarece polimerul nu are timp să se topească, nu se mai formează fir continuu, ci o înşiruire de granule netopite, sinterizate doar (fig.nr. 2). Dacă temperatura este mai mare de 230 0C, atunci procesul de degradare se diminuează considerabil. În aceste condiţii scade numărul şi dimensiunea incluziunilor gazoase până la cca. 5 - 10 % din lungimea filmului extrus, iar culoarea galbenă nu apare decât dacă temperatura pe duză este mai mare de 250 0C, iar polimerul a fost extrus la viteză foarte mică (6 rpm.). Influenţa temperaturii se confirmă şi pentru tipuri de homopolimeri ai propenei care au alte mase moleculare. Alegerea unei formule de stabilizare corespunzătoare şi extruderea la temperaturi mai mari de 230 0C permite realizarea unui fir fără incluziuni gazoase, translucid, necolorat, bine profilat, cu diametru constant.

Fig.1 Fig.2 Fig.3

Lucrarea explică rezultatele obţinute considerând, pe de o parte, mecanismul de degradare al homopolimerului în condiţii mecano-termice şi în prezenţa oxigenului în care s-a lucrat, iar pe de alta parte, dependenţa dintre parametrii de extrudere şi coeficienţii de fricţiune [3], vâscozitatea topiturii polimerului studiat [3], masele moleculare, perioadele de inducţie a degradării, forma termogramelor DSC şi ATG sau cea a spectrelor FTIR . Conţinutul de cenuşă şi de resturi catalitice sunt alte rezultate care au ajutat la elucidarea fenomenelor care se produc la extruderea unor homopolimeri ai propenei.Bibliografie

1. Doina Dimonie, Mihai Dimonie, Gabriel Vasilievici, “Polyolefines Mechanical Recycling considering the Carbonyl Variation During the First Life (I)”, Materiale Plastice, 44, Nr. 4, pg. 361-364, 2007.

2. Doina Dimonie, Mihai Dimonie, Gabriel Vasilievici, “Polyolefines Mechanical Recycling considering the Carbonyl Variation During the First Life (II)”, Materiale Plastice, 45, Nr. 1, pg. 91-96, 2008.

2. Chris Rauwendaal, “ Polymer Extrusion”, Carl HanserVerlag, Munich Vienna, New York, 1994, ISBN 3 – 446 – 17960 – 7(Munich)

Comunicare orala20

FLUOROFORI XANTENICI MARKERI PENTRU PRODUSE PETROLIERE

Monica Raduly, Alina Raditoiu, Ana-Alexandra Sorescu, Valentin Raditoiu, Luminita Wagner,

Alexandrina Nuta, Viorica Amariutei, Petrea Ardeleanu

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie –ICECHIM, Splaiul

Independentei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania

Markerii au utilizari multiple in domeniul medical, biologic, tehnic (defectoscopie

nedistructiva, textile tehnice etc.), o deosebita importanta o reprezinta folosirea acestora in domeniul

marcarii produselor petroliere pentru atestarea calitatii produselor si prevenirea comercializarii

amestecurilor de produse de calitati diferite la preturi superioare1-5.

Prezenta lucrare ilustreaza datele experimentale referitoare la 6 noi compusi organici cu

structura xantenica sintetizati prin reactii de acilare a grupelor hidroxil cu anhidrida acetica si respectiv

cu clorura de benzoil. Produsii de reactie, purificati, au fost caracterizati prin analiza elementala,

spectometrie UV si IR, 1H si 13C-RMN, concluzionându-se ca structurile preconizate a fi sintetizate

sunt corecte. Studiul relatiei structura - proprietati de fluorescenta cu considerarea naturii

substituentilor desemneaza noii compusi sintetizati drept agenti de marcare a produselor petroliere.

Identificarea se poate efectua fie prin detectie in domeniul ultraviolet, fie in domeniul vizibil dupa

developare cu agenti specifici.

Fluoroforii cu proprietati de marker pentru produse petroliere pot rezolva datorita

caracteristicilor lor, probleme legate de inconvenientele produselor de marcare utilizate in mod curent

si anume: pierderea in timp a proprietatilor de culoare, detectia greoaie a produsului de marcare dupa

stocarea indelungata a produselor petroliere, manevrarea dificila a produselor de developare,

toxicitatea relativ ridicata, probleme de mediu legate de distrugerea probelor supuse analizei, trecerea

agentilor de marcare in faza apoasa, prezenta in cele mai multe cazuri, in rezervoarele in care se

depoziteaza produsele petroliere.

Bibliografie1. 1. X. Wu, M. Tian, H. He, W. Sun, Bioorganic & Medicinal Chemistry Letters, 2009, 19, 2957–29592. N. Tsai, W. Chang, C. Shaw, Thrombosis Research, 2009, 124, 213–218.3. G. Ntaios, A. Hatzitolios, C. Savopoulos, European Journal of Internal Medicine, 20084. W. E. Asher, R. H. Clarke, M. S. Farahat - US 5,958,780, 28.09.19995. M. J. Smith, B. Desal, J. J. Frederico - US 6,514,917 B1, 4.02.2003

Comunicare orala

21

NANOBIOMATERIALS OBTAINING BY INNOVATIVE BIOTECHNOLOGIES AND THEIR THERAPEUTIC APPLICATION

Nicoleta Radu1, Cosmin Corobea1, Mariana Ferdes2, Oana Coman3, Isabel Ghita Cristescu3, Camelia Ungueranu2, Ana Aurelia Chirvase1

1 I.N.C.D.C.P. ICECHIM Bucharest, Biotechnology Department, Bucharest, Romania2 University POLITEHNICA of Bucharest, Faculty of Applied Chemistry and Materials Science, Department of General Chemistry, Bucharest, Romania3 University of Medicine and Pharmacy Carol Davila, Pharmacology Department, Bucharest, Romania

The pigments produced by Monascus is a mixture that includes azaphilone pigments. The biological activity of

the pigment extracts from Monascus purpureus included their antibiotic action not only against bacteria but also

against some species of yeasts and filamentous fungi. These activities depended on the presence of the orange

component (monascorubrin and rubropunctatin). The formation of these compounds was influenced by the

composition of the culture medium of the fungus; when amino acids, peptides or proteins were available during

cultivation, in case of solid-state cultivation on rice, wheat or pearl barley or submerged cultivation with an

organic nitrogen source, the bioactive compounds were converted into inactive complexes and into purple

pigments (monascorubramine and rubropunctamine) which retained some biological activity. In our

experiments, performed in two manner respectively in solid state and in submerged media, the best results are

obtained in solid state biosynthesis, when the great amount of pigments are obtained. Research performed

regarding the biological activity of pigments on different bacteria, and yeast, reveal a intense bacteriostatic

effect against the Bacillus subtilis, Pseudomonas aeruginosa, Streptomyces albus, Rhodotorula sp. Candida

utilis, Torulopsis utilis, Saccharomyces cerevisiae, Saccharomyces fibuligera. Additionally, the presence of

Monascus pigment in culture media (1% w/w) decrease the development of more fungal strains: Fusarium

oxysporum, Fusarium roseum, Penicilum roqueforti, Trichoderma viridae, Mucor pusillus, Aspergillus

ochraceus Wilhem, Aspergillus oryzae, Aspergillus usamii sakaguchi. Additionally, in the case of strains

Fusarium oxysporum, Trichoderma viridae, Mucor pusillus, Aspergillus usamii sakaguchi, Aspergillus

ochraceus the growth rate is reduced , and the spore production was partially inhibated.

3. Carels, M. Shepherd, D. (1977) The effect of different nitrogen sources on pigment production and sporulation of Monascus species in submerged, shaken culture. Canadian Journal of Microbiology 23, 1360–1372

4. Nozaki, H., Date, S., Kondo, H., Kiyohara, H., Takaoda, D., Tada, T. Nakayama, M. (1991) Ankalactone, a new α, β-unsaturated γ-lactone from Monascus anka. Agricultural and Biological Chemistry 55, 899–900.

5. Ober, P. Kinz, B. (1989) Wirkung von Stoffwechselprodukten des Monascus purpureus auf Bakterien. Fleischwirtschaft 69, 123–125.

Comunicare orala

22

DERIVATI DE AMONIU AI O-MONOALCHIL [ARIL]-O,O-DIALCHIL

[ARIL]ESTERFOSFATILOR-ACIZI, CU STRUCTURI MOLECULARE COMPLEXE, BIOCIZI

POLIVALENTI DE INALTA EFICIENTA FOLOSITI PENTRU PROTECTIA CURATIVA SI

PREVENTIVA IMPOTRIVA AGENTILOR BIOLOGICI DETERIORATORI AI MONUMENTELOR

ISTORICE ARHITECTURALE

N.Luta, Sanda Velea, Gh. Raceanu, Mariana Popescu Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie- ICECHIM-Bucuresti, Splaiul Independentei nr.202, sector 6, Bucuresti

Pe baza cercetării celor mai recente realizarii obtinute de specialisti pe plan international, s-a ajuns la concluzia că avind la baza structurile moleculare ale O-monoalchil [aril]-O,O-dialchil [aril] fosfatilor acizi, se pot obtine biocizi cu un spectru larg de actiune, cu ajutorul carora sa se asigure o protectie integrata a monumentelor istorice arhitecturale impotriva agentilor biologici deterioratori. In final, pe baza rezultatelor obtinute în cadrul testarii efectelor biocide a produselor cercetate şi realizate, s-au selectionat o serie de O-monoalchil [aril]-O,O-dialchil [aril] fosfati acizi, ale caror functiuni acide libere (-OH) au fost neutralizate în proportie de 70-75% cu diverse amine cu structuri alifatice şi aromatice, exemple:

On+ P

OOH

( )C

)(2O2CHO

2CH O2CHCH

O

PHO

HO

n

nO

P

B( )

)(2O2CHO

2CH O2CHCH

O

PHO

HO

HO

HOP

O

CH CH2 OCH

2O CH2 O 2( )

O +H

)( An 2

O

O2

CH O2CH2

CHCH

+P OH

O

unde n =3...8Dintre functiile acide (-OH) din structurilor moleculare ale produselor A,B şi C, s-au neutralizat , cu diverse amine, in proportie de 70-75%; exemple: etanolamine, derivati de 8-hidroxichinolina etc.

Testarile efectuate în scopul determinarii efectelor biocide: bactericide, fungicide, algicide etc., au

demonstrat că produsele realizate se caracterizeaza printr-un spectru larg de activitate, ca sunt eficiente

la concentratii mici etc. Totodata, produsele realizate au o toxicitate redusa fata de mamifere, deci si in

cazul subiectilor umani, se incadrează in legislatiile nationale si internationale privind protectia

mediului, caracterul ecologic etc.

Comunicare orala

23

Dispersarea nanofibrilelor celulozice în alcool polivinilic

Adriana Nicoleta Frone, Denis Mihaela Panaitescu, Michaela Doina Iorga, Dan Donescu, Raluca Munteanu, Marius Ghiurea, Dorel Florea

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti, Spl. Independenţei 202, România

Preocupările din ce în ce mai intense privind protecţia mediului înconjurător precum şi legislaţia tot mai aspră din domeniu, au condus la numeroase încercări de a dezvolta noi sisteme biodegradabile cu proprietăţi performante. Producerea de nanocompozite polimerice prietenoase mediului, bazate pe materiale naturale provenite din resurse regenerabile prezintă un interes sporit atât din partea cercetătorilor precum şi a producătorilor din industrie.

Printre cele mai promiţătoare materiale biodegradabile care se pot utiliza ca nanoranforturi pentru diverse matrici polimerice se numără şi nanofibrilele celulozice. Acestea prezintă o serie de proprietăti avantajoase precum: densitate scazută, proprietăţi mecanice bune, preţ scăzut, regenerare anuală, consum mic de energie pe unitatea de produs şi emisie redusă de bioxid de carbon. Prin încorporarea nanofibrilelor celulozice în diverse matrici polimerice de tipul acidului polilactic, alcoolului polivinilic sau amidonului se pot obţine nanocompozite cu proprietăţi mult îmbunătăţite şi cu multiple aplicaţii. Alcoolul polivinilic este un polimer sintetic solubil în apă [1] obţinut prin hidroliza (sau alcooliza) unui ester polivinilic. Alcoolul polivinilic este utilizat într-un număr mare de aplicaţii industriale dar şi pentru obţinerea ambalajelor, fiind cel mai uşor biodegradabil dintre polimerii vinilici.

Prezenta lucrare descrie obţinerea şi caracterizarea unor nanocompozite polimerice pe bază alcool polivinilic şi fibrile celulozice sub formă de nanoranforturi. Nanocompozitele polimerice au fost obţinute sub formǎ de filme, variind tipul şi concentraţia de nanofibrile celulozice în vederea optimizării procesului.

Nanocompozitele rezultate au fost caracterizate din punct de vedere al proprietăţilor mecanice precum şi din punct de vedere morfologic.

Referinţe:1. Ray, S.S; Bousmina, M. Biodegradable polymers and their layered silicate nanocomposites: In

greening the 21st century materials world; Prog. Mater Sci. 2005, 50, pag. 962-1079

Comunicare orala

24

CINETICA REACTIEI DE POLIADITIE A RASINILOR EPOXI CU GLICOLI IN CAMP DE MICROUNDE

Magdalena Ladaniuc ,Raditoiu Valentin, Liviu Dumitrache, Raditoiu AlinaInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie- ICECHIM

Răşinile epoxidice sunt o clasa de polimeri cu multiple aplicatii de un înalt nivel tehnic si

anume: industria aerospaţială şi auto (colaj , structuri), sport (schi, snowboard ,cadru de biciclete ),

industria electrica si electronica . Aceste răşini se caracterizează printr-o rezistenţă excepţională la

produse chimice si apa , excelenta aderenta la toate tipurile de substrat (sticlă, carbon ,lemn etc) şi

foarte bune proprietăţi mecanice.

Scopul lucrǎrii este de a sintetiza raşini epoxidice cu masǎ molecularǎ medie si mare,

modificate cu polieteri ,cu flexibilitate înaltǎ, prin reacţia raşinilor epoxidice cu masǎ molecularǎ micǎ

cu polietileri glicoli de diferite mase moleculare, în câmp de microunde.

Reactia de poliaditie dintre cele douǎ substanţe, necesitǎ în mod convenţional un tratament termic la

temperaturi de aprox. 170°C, si prezenţa unor catalizatori specifici (in general amine terţiate sau sǎruri

ale metalelor alcaline). [1]

Iradierea în camp de microunde este o cale rapidǎ de a încǎlzi materialele atât in domeniul

casnic cât si în cel industrial si medical. Este o metodă studiată intens în ultimii ani pentru sinteza

compusilor organici ca metoda alternativǎ la procedeul clasic.[2]

Utilizarea microundele oferǎ o serie de avantaje comparativ cu activarea termicǎ conventionalǎ

cum ar fi: materialul nu este în contact cu suprafeţele calde si prin aceasta se vor evita supraîncalzirile

locale; transferul energetic este foarte intens datorit penetrǎrii radiaţiei în material, încǎlzirea are loc în

întreg volumul de material, se poate supraveghea startul si oprirea rapidǎ a încalzirii, încalzirea are

loc doar in interiorul masei de reactie. [3]

Lucrarea îsi propune sǎ studieze cinetica reactiei dintre cele douǎ substante, în câmp de

microunde.

Cinetica procesului de poliaditie se realizeaza prin determinarea conversiei grupelor epoxidice

prin metode spectrometrice si anume prin spectroscopie FT-IR.

Rezultatele obtinute vor servi la alegerea parametrilor de reactie necesari tehnicii de iradiere

cu microunde în cazul reacţiei de poliaditie dintre raşinile epoxidice şi compuşi hidroxilici de tip

glicoli.

Bibliografie[1] Lee, H.; Neville, K., Handbook of Epoxy Resins, McGraw-Hill: New York, (1967). [2] The rapid synthesis of organic compounds in microwave ovens Richardn Gedye,, Frank E. Smith , Kennetchh Arlewse ,Stawacya.N . J . Chem. 66, 17 (1988) [3]. Synthesis of high molecular weight epoxy resins under microwave irradiation Jaroslaw Gorezyk, Darius Bogdal, , Jan Pielichowski , Piotr Penczek., Poland 2001

Comunicare orala

25

HIBRIDE POLIMERICE ANORGANIC – ORGANICE OBTINUTE PRIN POLIMERIZARE RADICALICA

Anamaria Lungu 1 , Anita-Laura Radu1, Andrei Sarbu1, Victor Fruth2, Marius Ghiurea1, Sorina

Garea3, Stefan-Ovidiu Dima1, Tanta-Verona Nicolescu1, Mircea Teodorescu3

1.Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti2.Institutul de Chimie Fizica “Ilie Murgulescu” al Academiei Romane,Bucuresti3.Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta materialelor, Bucuresti

In ultimele doua decenii, procesarea ceramicii si a compozitelor ceramice care utilizeaza

precursori polimerici a castigat recunoastere multumita avantajelor pe care le ofera fata de procesarea

traditionala a ceramicii. Aceste avantaje includ temperaturi de procesare scazute, microstructuri si

compozitii usor de ajustat 1-4. Aceasta lucrare trateaza o metoda noua „gelcasting” pentru producerea

materialelor ceramice dense si poroase pe baza de caolina. Metoda de gelcast este o metoda bazata pe

obtinerea intermediara a unor geluri initiate de polimerizarea “in situ” in pasta ceramica 5. S-au facut

cercetari preliminare de obtinerere a gelurilor nanocompozite si analiza acestora, avand drept scop

identificarea conditiilor in care are loc polimerizarea monomerilor acrilici in suspensii anorganice

concentrate. O problema a constituit-o alegerea unui monomer vinilic adecvat. S-a optat pentru acidul

acrilic deoarece acidul acrilic (AA) este considerat slab toxic fata de acrilamida, monomer des utilizat

in procedeul de obtinere a spumelor ceramice prin metoda gelcasting. S-a folosit ca dispersant

poliacrilatul de amoniu, ca agent de reticulare s-a folosit N,N,-metilen bisacrilamida (MBAM). S-a

optat pentru polimerizarea radicalica, intrucat aceasta poate fi realizata in conditii experimentale mai

simple decat alte tipuri de polimerizare. Ca initiator de polimerizare, s-a ales persulfat de potasiu (PK)

si un al doilea metabisulfit de sodiu (MS), care sunt cunoscuti ca initiatorii ai polimerizarii acidului

acrilic, prin formarea unui sistem redox. Gelurile nanocompozite obtinute a fost analizate prin diverse

metode: FTIR, XRD, SEM, DSC,TGA.

Bibliografie:1. Rice RW (1983) Cer Bull 62(8):889

2. Wynne KJ, Rice RW (1984) Ann Rev Mater Sci 14:297

3. Greil P (1995) J Am Cer Soc 78(4):835

4. Riedel R, Dressler W (1996) Cer Int 22:233

5. Dweck J., Fischer R., Fischer E. J. Therm. Anal. (1997), Vol. 49 1249-125

Comunicare orala

26

COMPARISON BETWEEN MOLECULARLY IMPRINTED POLYMERS PREPARATION

BY PHASE INVERSION AND RADICAL POLYMERISATION

Stefan-Ovidiu Dima 1 , Andrei Sarbu1, Tanase Dobre2, Tanta-Verona Nicolescu1, Marius

Ghiurea1, Anita-Laura Radu1, Anamaria Lungu1

1National Institute of Research and Development in Chemistry and Petrochemistry ICECHIM, 202

Splaiul Independentei, 6th District, C.P. 15-159, postal code 06002,1 Bucharest, Romania,

E-mail: phd.ovidiu.dima@gmail.com2 Polytechnic University of Bucharest, 313 Splaiul Independentei, postal code 060042, Bucharest,

Romania

Since the beginning of polymer imprentation, in 1972 by Wulf and Sarhan1, this method has

gain interest in the high selective material domain preparation for separation purposes. A molecularly

imprinted polymer is a polymer that formed in the presence of a molecule that is extracted afterwards,

thus leaving complementary molecular cavities behind with specific electronic surroundings. The

affinity for the target molecule suggests that they can be used in applications of advanced separations,

biosensors, the mechanism being similar to antibodies and enzymes.

Whatever the final form of the polymer, particles, membranes2 or gels, obtaining selective

materials3 can be made using two methods: phase inversion and polymerisation by auto-assembly. The

functional mechanism of these MIP’s is similar to antibodies and enzymes. Phase inversion method

involves precipitation of the polymer in a suitable solution containing the template molecule. Auto-

assembly method consists in pre-mixing the template and the monomer to establish specific physical

bonding and then, by adding a hardening agent, the structure template-monomer is "frozen" by

polymerization.

References:[1]. G. Wulff and A. Sarhan, Angew.Chem., 1972, 84, 364.

[2] Parkt, J.K., Seo, J.II, Characteristics of Phenylalanine Imprinted Membrane Prepared by the Wet Phase Inversion

Method, Korean J. Chem. Eng.,2002, 19(6),940-948.

[3] Silvestri, D., Coluccio, M.L. , Barbani, N., Ciardelli, G., Cristallini, C., Pegoraro, C., Giusti, P., Poly(ethylene-co-vinyl

alcohol) membranes with specific adsorption properties for potential clinical application, Desalination 199, 2006, 138–140.

Comunicare orala

27

Nanocompozite pe baza de polietilena si nanooxizi metalici

Denis Panaitescu, Adriana Frone, Michaela Iorga, Constantin Radovici, Marius Ghiurea

Compozitele polimerice cu nanoumpluturi reprezinta in momentul de fata o alternativa

remarcabila la sistemele conventionale continand ranforturi micrometrice. Datorita dimensiunilor

reduse, nanoumpluturile prezinta un raport inalt suprafata/volum si energii inalte de suprafata care

determina o marire a interactiunilor dintre matricea de polimer si nanoumplutura. Dintre umpluturile

uzuale, TiO2 reprezinta solutia la indemana pentru imbunatatirea unui numar mare de proprietati

referitoare la aspect si culoare, proprietati mecanice si termice si, nu in ultimul rand, proprietati

electrice. Sunt putine informatiile de literatura care sa evidentieze influenta marimii si geometriei

nano- TiO2 asupra proprietatilor nanocompozitelor polimerice.

In aceasta lucrare sunt prezentate o parte din rezultatele cercetarilor intreprinse pe

nanocompozite obţinute din polietilena de joasa densitate si nano- TiO2 de doua tipuri: anatas 99.7%

cu diametrul mediu al particulelor de 15 nm si suprafata specifica de 210 m2/g si rutil 99.5% cu

diametrul xlungime 10 nm x 40 nm si suprafata specifica 160 m2/g. Sunt prezentate proprietatile

mecanice in relatie cu dispersia nanoumpluturilor si caracteristicile morfologice ale matricei

polimerice relevate prin microscopie electronica si difractie de raze X.

Poster

28

SISTEME DE STINGERE A INCENDIILOR REALIZATE PE BAZA DE PULBERI CU

EFECT SUPERIOR DE INTERVENTIE

Mihaela Grecu, Ioneta-Codrina Bujanca, Lorena Iancu, Sorin Gabriel Grecu, Nicolae Tanase,

Viorel Albulescu

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM, Splaiul

Independentei Nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania

Stingerea incediilor reprezinta o necesitate obligatorie pentru protectia si salvarea vietii si a

bunurilor materiale. In functie de tipul de incendiu, se utilizeaza diferite categorii de produse specifice:

spumanti si pulberi. Acestea sunt realizate de catre producatori specializati si aplicate cu aparatura

tehnico-tactica de catre echipe instruite si abilitate din domeniu.

Obiectivul lucrarii a fost obtinerea unor pulberi noi, de tip BC si tip ABC, ecologice,

superhidrofobizate, cu mobilitate superioara si care sa prezinte, totodata, compatibilitate cu spumanti

sintetici biodegradabili. Acest sistem mixt se bazeaza pe efectul combinat al pulberii si al spumantului,

fiind recomandabil in caz de dezastre, adica incendii insotite de explozii (de exemplu la instalatii

industriale chimice si petrochimice). Pana in prezent, pe plan national, acest tip de cercetare complexa

nu s-a efectuat si nu se fabrica, la nivel industrial, pulberi omologate pentru stingerea incendiilor,

acestea fiind importate pentru umplerea stingatoarelor de interventii.

Pulberile de tip BC si tip ABC s-au realizat in principal pe baza de materii prime naturale

anorganice, total sau partial insolubile in apa, substante de superhidrofobizare, aditivi specifici. O parte

din materiile prime reprezinta produse cu structura specializata, avand totodata efect de protectie a

mediului. S-au urmarit, la nivel de laborator, proprietatile fizico-chimice ale pulberilor obtinute,

caracterizarea lor efectuandu-se conform normativului SREN 615/1997, cu amendamentele din 2002 si

2006: densitatea aparenta, analiza granulometrica, compozitie chimica, rezistenta la aglutinare si

aglomerare, hidrofobie, continut de apa, mobilitate si alte teste specifice. De asemenea, s-a pus la

punct o metoda de laborator pentru evaluarea compatibilitatii intre pulberi si spume stingatoare.

Aceasta metoda originala a permis preselectia pulberilor optime hidrofobizate sau superhidrofobizate

pentru cazul utilizarii concomitente cu spumantii.

Lucrarile efectuate abordeaza un domeniu cu aplicabilitate practica reala, produsele obtinute

contribuind la cresterea gradului de securitate si protectie in cazul interventiilor la incendii insotite sau

nu de explozie.

Poster

29

APLICAREA TINCTORIALA A UNOR CROMOGENI NEIONICI PE AMESTECURI DE

FIBRE TEXTILE

Alina Raditoiu, Viorica Amariutei, V. Raditoiu, Luminita Wagner, Monica Raduly, Ana-

Alexandra Sorescu, Alexandrina Nuta Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si

Petrochimie –ICECHIM, Splaiul Independetei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania

In mod uzual amestecurile de fibre textile naturale si sintetice sunt colorate in doua etape, cu

utilizarea clasei tinctoriale de coloranti specifice fiecarui tip de fibra în parte. O vopsire economica a

acestor amestecuri presupune realizarea efectului de colorare dorit intr-un timp total de vopsire mai

mic decât cel necesar la aplicarea succesiva a colorantilor, procesele de vopsire rapide fiind de cel mai

mare interes. Vopsirea ambelor componente ale amestecului cu acelasi tip de colorant, deci intr-o

singura etapa, raspunde acestui deziderat, modificarea (functionalizarea) fibrelor naturale fiind o etapa

obligatorie in acest caz1-3 .

Studiul prezentat a urmarit comportarea tinctoriala la aplicarea unor coloranti neionici pe

amestecuri de fibre textile, dupa functionalizarea fibrelor naturale cu unii compusi studiati anterior4,5,

prin procedee clasice de aplicare a colorantilor pe suport textil, respectiv epuizare si impregnare.

Materialele textile functionalizate se vopsesc cu coloranti de dispersie în flote apoase, in prezenta unui

agent tensioactiv si accelerator, la temperatura de 1000C.

Suport Colorant Rezistenta la lumina

Rezistenta la spalareSchimbarea

culoriiCedare pe

lanaCedare pe bumbac

PES/BBC Rosu de Dispersie 60 (C.I.60756) 5 4-5 4-5 4-5PES/Lana Rosu de Dispersie 60 (C.I.60756) 5 4 4-5 4-5PES/Lana Galben de Dispersie 23 (C.I.26070) 5-6 4-5 3-4 4-5PES/BBC Galben de Dispersie 23 (C.I.26070) 5-6 4 3-4 4-5PES/Lana Albastru de Dispersie 56 (C.I.63285) 5-6 4 4-5 4-5PES/BBC Albastru de Dispersie 56 (C.I.63285) 5-6 4-5 4-5 4-5

1. Kamel M., Kamel M.M., El-Skishtawy R.M., Journ. of Islamic Acad. of Sci., 4 (2), 1999, 99

2. Lewis D.M., Int. Journ. Cosmetic Sci.,18, 1996, 123

3. Lewis D.M., Rev. Prog. Coloration, 28, 1998, 12

4. Raditoiu V., Wagner L., Raditoiu A., Amariutei V., Tarabasanu - Mihaila C., Rev. Chim. (Bucuresti), 56(12), 2005,

1264

5. Raditoiu V., Wagner L., Raditoiu A., Amariutei V., Boscornea C.A., Rev.Chim. (Bucuresti), 57(4), 2006, 424

Poster

30

SISTEME CROMOGENE HIBRIDE ORGANIC-ANORGANICE APLICATE PE MATERIALE TEXTILE PRIN PROCESE SOL-GEL

Alina Raditoiu, Viorica Amariutei, V. Raditoiu, Luminita Wagner, Monica Raduly, Ana-

Alexandra Sorescu, Alexandrina Nuta

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie –ICECHIM, Splaiul

Independentei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania

Pe plan international exista numeroase studii cu privire la modificarea fibrelor textile utilizand

compusi organosilanici, multe dintre acestea axandu-se pe impactul acestora din urma, asupra

proprietatilor mecanice ale compozitelor obtinute, in principal astfel de tratamente implicand

condensarea grupelor silanolice cu functiunile de la suprafata fibrei. Procesele de reticulare termica ce

survin etapei de grefare chimica conduc la realizarea unei modificari chimice a suprafetei textilelor1.

Acoperirile obtinute prin functionalizarea materialelor textile sunt interesante deoarece pot fi usor

modificate chimic sau fizic ceea ce permite variatia proprietatilor rezultate intr-un domeniu foarte

larg2.

In lucrarea prezentata sunt ilustrate date experimentale referitoare la obtinerea unor compozitii

de aplicare prin procese sol-gel pe materiale textile prin selectia cromogenilor, a componentelor

auxiliare si a proportiilor acestora in solul pentru functionalizarea fibrelor textile, stabilirea conditiilor

optime de aplicare pe materialele textile naturale celulozice si proteice si evaluarea performantelor de

aplicare tinctoriala. Una dintre principalele concluzii ale studiului este ca modificarile chimice ale

matricei de silice influenteaza decisiv rezistentele la spalare si lumina ale acoperirilor obtinute.

Importanta obtinerii materialelor textile functionalizate prin procese sol-gel rezida si din

multiplele avantaje obtinute legate in principal de: imbunatatirea stabilitatii fibrelor la solicitari

mecanice, agenti chimici, degradare fotochimica si solicitare termica, schimbarea proprietatilor de

absorbtie sau emisie dinspre zona UV catre IR, imbunatatirea proprietatilor hidrofobe, oleofobe si a

rezistentei la murdarire, obtinerea de proprietati antistatice si de protectie impotriva radiatiilor

electromagnetice, etc..Bibliografie

1. M. Abdelmouleh, S. Boufi, M.N. Belgacem, A.P. Duarte, A Ben Salah, A Gaudini, Intern. Journ. of Adhesion &

Adhesives, 2004, 245, 43-54

2. B. Mahltig, H. Haufe, H. Bottcher, Journ. of Mater. Chem., 2005, 15, 4385-4398

Poster

31

SINTEZA ŞI CARACTERIZAREA UNOR POLIMERI SEMICONDUCTORI CU

SOLUBILITATE ÎMBUNĂTĂŢITĂ

Margareta GRIGORESCU1, Cristian-Andi NICOLAE1, Raluca GABOR1,Iuliana DUMITRESCU2 , Ana Maria MOCIOIU2, Mona MIHAILESCU3

1 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti2 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie – Bucureşti

3"POLITEHNICA" University of Bucharest

Polianilina (PANI) este unul din cei mai importanţi şi larg studiaţi polimeri conductori datorită

proprietăţilor sale deosebite: conductivitate ridicată în stare dopată, reversibilitate redox ridicată,

transformare uşoară în filme colorate, proprietăţi electronice, optice, magnetice si mecanice deosebite.

Astfel, polianilina poate fi utilizată la realizarea de electrozi pentru baterii, dispozitive

electrocromice, celule fotovoltaice, diode emiţătoare de lumină, biosenzori, senzori electronici,

suspensii electroreologice, filme protectoare contra coroziunii, membrane separatoare de gaz,

catalizatori pentru reacţii organice, antistatizarea materialelor textile, ecranare electromagnetică.

Aplicabilitatea industrială a polianilinelor este încă redusă datorita unor dezavantaje precum:

solubilitatea mică în majoritatea solvenţilor, plasticitate scăzută; conductibilitatea redusă comparativ

cu conductorii metalici; instabilitate termica peste 160 °C sau la expunere prelungita la temperaturi

ridicate; (nu poate fi topita sub temperatura de descompunere); pierderea rapidă sau segregarea

dopanţilor în timpul procesului de fabricare (la temperatura, contactul cu apa sau solvenţi polari).

Lucrarea prezintă cercetările efectuate în vederea creşterii solubilitatii polianilinei, fără

scăderea conductivităţii electrice. Procesul constă în polimerizarea chimică a polianilinei în apă, în

prezenţa acidului dodecilbenzensulfonic (DBSA), a oxidantului (persulfat de amoniu) şi a agentului de

dispersie, polivinilpirolidonă (PVP). Doparea PANI cu DBSA în prezenţa PVP contribuie atât la

îmbunătăţirea solubilităţii polimerului cât şi la creşterea randamentului de obţinere a PANI. Asfel la un

raport molar, DBSA:PANI, mai mare de 3:1 se obţin soluţii stabile de PANI-DBSA.

Spectroscopia UV-VIZ şi FTIR evidenţiază formarea stucturii polianilinei conţinând lanţuri

lineare (cuplare 1,4).

PANI dopată cu DBSA prezintă o stabilitate termică acceptabilă, procesul de descompunere

începând în jurul valorii de 250 °C.

Poster

32

STUDII PRIVIND DEGRADAREA TERMICĂ A ACIDULUI POLILACTIC

Cristian-Andi NICOLAE, Raluca GABOR, Margareta GRIGORESCUInstitutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti

Acidul polilactic (PLA) este un poliester termoplastic biodegradabil cu un domeniu larg de

aplicaţii cuprinzând medicina, agricultura şi industria ambalajelor.

Degradarea termică a PLA în topitură este descrisă în literatură mai mult ca proces statistic.

Sunt foarte puţine rezultatele publicate asupra cineticii pierderii de masă în timpul tratamentelor

termice ale PLA la temperaturi situate deasupra temperaturii de topire. S-a evidenţiat că degradarea

termică a PLA în aer implică procese termo-oxidative într-o singură etapă cu energii de activare de 22-

28 kcal/mol şi că lactida este aproape singurul produs al reacţiei de decompoziţie.

După cum este cunoscut mecanismul degradării termice a poliesterilor poate implica ruperea a

două legături: cea dintre atomul de carbon al grupării carbonil şi un atom de oxigen şi cea dintre

atomul de carbon al grupării carbonil şi un atom de carbon. Se presupune că în etapa iniţială a

degradării termice a PLA ruperea legăturii dintre atomul de carbon al grupării carbonilice şi atomul de

oxigen vecin este cea mai frecventă. Acest lucru conduce la reducerea numărului de grupări esterice şi

la creşterea numărului de grupări carbonil terminale.

Lucrarea prezintă studiul degradării termice a PLA în atmosferă inertă folosind două moduri de

încălzire: izoterm şi dinamic. Pentru prelucrarea datelor experimentale au fost utilizate două modele

cinetice diferite, unul pentru regimul de încălzire izoterm şi altul pentru regimul de încălzire dinamic.

A fost astfel evidenţiat faptul că degradarea termică a PLA în mediu inert în domeniul de

pierdere de masă cuprinsă între 0 şi 30% este un proces ce are loc într-o singură etapă şi care are o

energie de activare de 21 - 23 kj/mol.

Poster

33

SENSIBILIZAREA MATERIALELOR FOTOTERMOPLASTICE CU COLORANŢI

FTALOCIANINICI

Robu Ştefan, Mitcov Dmitri, Dragalina Galina, Barbă Nicanor

Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică, Universitatea de Stat din Moldova,

str. A. Mateevici, 60, MD2009, Chişinău, Rep. Moldova

Datorită benzii de absorbţie înguste, stabilităţilor termice, chimice şi fotochimice excelente şi

datorită compatibilităţii cu laserele semiconductoare diodice ftalocianinele sunt aplicate cu succes la

elaborarea mediilor lasero-optici de înregistrare a informaţiei.

Unul dintre neajunsurile acestor coloranţi metaloftalocianinici, care limitează domeniul de

utilizare a lor, este capacitatea redusă de a se dizolva în solvenţi organici şi incompatibilitatea lor cu

materialele polimerice. Soluţionarea problemelor menţionate privitor la producerea materialelor

polimerice ar fi posibilă prin introducerea unor substituenţi alchilici în molecula de metaloftalocianină.

În lucrarea de faţă sunt cercetate căile de sinteză a 4-alcoxi-1,2-dicianobenzenilor, iar pe baza

lor, a coloranţilor ftalocianinici ai metalelor de tranziţie (Cu, Zn, Co). Ca punct de pornire serveşte 4-

nitro-1,2-dicianobenzenul, care a fost obţinut în urma unei succesiuni de transformări chimice ale

ftalimidei. Sinteza 4-alcoxi-1,2-dicianobenzenilor a fost realizată conform schemei:CN

CNO2N

1) NaNO2, K2CO3/ DMSO2) HCl, 1M

CN

CNHO

CN

CNRO

RBr, K2CO3 / DMF

- KBr , -KHCO3

I II III

Tetramerizarea compuşior III a fost realizată în dimetilformamidă (DMF) anhidră şi în prezenţa

sărurilor anhidre de Cu, Zn, Co, şi Ni la 170oC timp de 12-20 ore:

N

N

N

N

N

N

N

NC

C

N

N

170°C4 + M++ M

DMFRO

RO OR

ORRO

Pentru cercetarea proprietăţilor optice au fost confecţionate straturi subţiri (1,0 - 2,0 μm) din

diferiţi polimeri şi copolimeri de carbazolici, sensibilizaţi cu 12% 2,4,7-trinitrofluorenonă (TNF) şi 1-

5% coloranţi ftalocianinici (MePc). Cercetarea filmelor pe baza acestor copolimeri a demonstrat

prezenţa fotosensibilităţii spectrale şi în diapazonul roşu al spectrului (λ~650-700 nm) datorită

efectului de fotosensibilizare a coloranţilor ftalocianinici.

Poster

34

NOI APLICATII PE BAZA POLIMERIZARII PRIN METATEZA CU DESCHIDERE DE INEL, IN MODIFICAREA COPOLIMERILOR PE BAZA DE OXIRANI

Bogdan Spurcaciu(1), Cristian-Andi Nicolae(1), Paul Ghioca (1), Lorena Iancu(1), Valerian Dragutan(2), Ileana Dragutan(2).

(1) INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU CHIMIE SI PETROCHIMIE - ICECHIM - BUCURESTI(2) CENTRUL DE CHIMIE ORGANICA “C.D. NENITESCU” AL ACADEMIEI

ROMANE BUCURESTI

Studiul a constat in sinteza copolimreilor ternari epiclorhidrina - porpenoxid - alilglicidileter, in prezenta sistemelor catalitice ionic-coordinative pe baza de alchili de aluminiu, urmata de modificarea acestora prin reactii de matateza cu deschidere de inel cu ciclooctena, norbornena si ciclododecena in prezenta catalizatorilor Grubbs: bis-(trifenilfosfina) benziliden ruteniu diclorura.

Intr-o prima etapa, au fost sintetizati copolimeri ternari pe baza de oxirani cu diferite compozitii, in prezenta sistemelor catalitice ionic coordinative pe baza de alchili de aluminiu :

Conditiii experimentale: - Solvent: toluen; - Concentratia de comonomeri: 100 g / 800 mL solvent; - Compozitia substratului: ECH/PO/AGE = 60/30/10 (gravimetric) - Concentratia de catalizator: 30 mmoli /100 g comonomeri; - Copolimerizare la temperature de 50°C; pe parcursul a 8 ore.

Copolimerii pe baza de oxirani au fost ulterior modificati prin polimerizare de tip matateza cu deschidere de inel la dubla legatura alilica cu ciclooctena, norbornena si ciclododecena in prezenta catalizatorilor Grubbs: bis-(trifenilfosfina) benziliden ruteniu diclorura:

35

Reactiile de metateza cu deschidere de inel au fost realizate in solutie, intr-un amestec de toluen si tetrahidrofuran (la un raport molar toluen/tetrahidrofuran = 5/1) in prezenta catalizatorilor Grubbs.

Reactiile de polimerizare prin metateza cu deschidere de inel in prezenta catalizatorului bis-(trifenilfosfina) benziliden ruteniu diclorura, au fost efectuate prin dizolvarea la fierbere a copolimerului ternar pe baza de oxirani sintetizat anterior, urmata de adaugarea de ciclooctena, norbornena sau ciclododecena. Reactiile de grefare s-au realizat pe parcursul a 22 ore la temperatura de 60 oC

Bibliografie :1. B. Spurcaciu, E. Buzdugan, C. Nicolae, V. Dragutan and I. Dragutan, in: “MetathesisChemistry: From Nanostructure Design to Synthesis of Advanced Materials”, Y. Imamogluand V. Dragutan, Eds., NATO Science Series II. Mathematics, Physics and Chemistry,Vol. 243, Springer, Dordrecht, 2007, pp. 347-354.2. C.P. Radano, O.A. Scherman, N. Stingelin-Stutzmann, C. Muller, D.W. Breiby, P. Smith, R.A.J. Janssen and E.W. Meijer, J. Am. Chem. Soc., 127 (2005) 12502.

Poster

36

ASPECTE PRIVIND OBŢINEREA BIO-NANO-COMPOZITELOR POLIMERICE PE BAZĂ DE RESURSE REGENERABILE

Ramona Marina Coşerea, Radovici Constantin, Cristian Grigoras, Simona Pop , Catalin Zaharia, Raluca Darie , Roxana Popescu, Doina Dimonie

Utilizarea amidonului în fabricaţia de ambalaje polimerice răspunde unei cerinţe acute a societăţii contemporane şi anume aceea a folosirii intensive a resurselor regenerabile şi/sau alternative cu realizarea unor materiale polimerice cu o performanţă cel puţin similară celor sintetice. Compoundurile pe bază de amidon sunt importante pentru practică datorită biodegradabilităţii amidonului [1-5].

Realizarea practică a amestecurilor pe bază de amidon şi silicaţi stratificaţi nu este o sarcină uşoară. Performanţa acestor amestecuri este condiţionată de foarte mulţi parametri. S-a observat de ex. că omogenitatea amestecurilor pe bază de amidon depinde, pe lângă tipul utilajului pe care se realizează compoundarea şi prelucrarea în produs finit, şi de următorii parametri importanţi: compoziţia amestecurilor, tipul tratamentelor individuale a anumitor componenţi din amestec, condiţiile de prelucrare din topitură, secvenţa de prelucrare din topitură.Considerând proprietăţile amidonului, s-a încercat să se găsească posibilităţile de creştere a gradului de omogenitate a amestecurilor pe bază de amidon şi silicat stratificat în baza formulei de plastifiere, a modului de tratare a silicatului astfel încât să se realizeze exfolierea silicatului (fig.1) şi a secvenţei de omogenizare care precede prelucrarea din topitură.

a) a) b) c) d)

Fig.1 Se prezintă importanţa formulei de plastifiere, a modului de tratare a silicatului şi a secvenţei de precondiţionare asupra omogenităţii morfologice a unor amestecuri pe bază de amidon şi silicat

stratificat. Bibliografie

1. D. Dimonie, c. Radivici, S. Serban, A. Taranu, G. Vasilievici, “Compozite biodegradabile din resurse regenerabile pentru ambalaje”, Materiale Plastice, 44, Nr. 2, pg. 148-154, 2007.

2. D. Dimonie, C. Radovici, C. Zaharia, G. Vasilievici, A. Stoleriu, “Comportarea termica a nanocompozitelor biodegradabile pe baza de alcool polivinilic si amidon”, Materiale Plastice, 43, Nr. 2, pg. 132-137, 2006.

3. D. Dimonie, D. Petre, G. Vasilievici, “Polyvinyl Alcohol Melt Processing”, Journal of Elastomers and Plastics, 39, Doi: 10.1177/0095244306071978, 2007.

4. D. Dimonie, C. Radovici, G. Vasilievici, M.C. Popescu, S. Garea, “The Dependence of the XRD Morphology of Some Bionanocomposites on the Silicate Treatment”, Journal of Nanomaterials, doi: 10.1155/2008/538421, 2008.

5. D. Dimonie, C. Radovici, R.M. Coserea, S. Garea, M.Teodorescu, “The Polymer Molecular Weight and Silicate Treatment Influence upon the Morphology of Nanocomposites for Food Packaging”, Revue Roumaine de Chimie, 53(11), pg. 1017-1026, 2008.

Poster

37

ELECTRODEPUNEREA DE FILME SUBTIRI CuInSe2 PENTRU APLICATII IN DOMENIUL FOTOVOLTAIC

Burada Marian1, Soare Vasile1, Radu Mircea1, Dumitru Mitrică1, Barloaga Ionela1

Lungu Petrica Cristian2, Ghenescu Veta3, Antohe Stefan4

1Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare, Pantelimon, Ilfov2Institutul National de Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei, Măgurele, Ilfov

3Institutul de Ştiinţe Spaţiale, Măgurele, Ilfov4Universitatea Bucureşti - Facultatea de Fizică, Magurele, Ilfov

Compusul intermetalic CuInSe2 – CIS, este unul din cele mai promiţătoare materiale semiconductoare

absorbante pentru fabricarea celulelor fotovoltaice pe baza de filme subtiri.1,2,3.Filmele subtiri de CIS

au fost obtinute prin electrodepunere din solutii apoase intr-o celula de electroliza cu trei electrozi cu

anod inert din platina si electrod de referinta de calomel saturat. Substratul utilizat drept catod a fost

constituit din folii de material plastic placate cu Ni prin metoda arcului termoionic in vid (grosimea

stratului de Ni=1,5 microni). Electrodepunerea a fost efectuata in regim potentiostatic dintr-un

electrolit continand CuSO4 * 5H2O, In2(SO4)3, SeO2 si agent de complexare acid gluconic. pH solutiei

de electrolit a fost ajustat la o valoare de 2,5 cu solutie diluata de H2SO4 sau NaOH. A fost studiata

influenta parametrilor procesului de electrodepunere asupra caracteristicilor filmelor subtiri CIS

obtinute.

1 0 2 0 3 0 4 0 5 0 6 0 7 0 8 0

0

2 0 0

4 0 0

6 0 0

8 0 0

= (

&)

c o m m e n t ( d a t e )

f o l i e f o l i e f o l i e - d o s f o l i e

p r o b a 1

h o l d e r

Fig.1. Analiza SEM a filmului CIS depus Fig. 2. Analiza XRD a filmului CIS depus

Compoziţia chimică şi structurală a filmelor subţiri CIS obtinute permite utilizarea lor ca

material semiconductor absorbant pentru aplicatii in domeniul fotovoltaic.[1] Green M. A., Emery, K., King, D. L. et.al., Solar Cell Efficiency Tables - short communication, Progress in Photovoltaics: Research And Applications, 2007, 15, pp 35-40. [2] Chopra K. L., Paulson P. D., Dutta V., Thin-Film Solar Cells: An Overview, Progress in Photovoltaics: Research And Applications 2004, 12, pp. 69–92. [3] Green M., Thin-film solar cells: review of materials, technologies and commercial status, Journal of Materials Science: Materials in Electronics, volum 18, Supplement 1, October 2007, pp. 15-19.

Poster

38

PROCES IN-SITU PENTRU SINTEZA COMPOZITELOR DIN

SISTEMUL Al-Si/SiCp

Mitrica Dumitru, Soare Vasile, Surcel Ioan, Gurgu Constantin, Burada Marian, Constantin

Ionut.

Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare – IMNR

B-lvd Biruinţei, nr. 102, Pantelimon, Ilfov, Romania, 077145

RezumatMetoda in-situ de obtinere a materialelor compozite de tipul Al-Si12 / SiCparticule se realizeaza prin

barbotarea unui amestec de gaz metan si argon în topitura de aliaj, la temperaturi cuprinse între 1173 si

1373ºC[1]. In aceasta lucrare s-au stabilit reactiile posibile atat dintre componentele initiale cat şi cele

formate (disocierea gazului metan, formarea de carburi si compusi intermetalici). S-au determinat

marimile termodinamice principale (energia libera Gibbs, constanta de reactie, entalpia), in intervalul

de temperatura 600 ÷ 1.500 0C, utilizand programele de calcul HSC Chemistry şi Thermo-calc. S-a

realizat o presentare a mecanismului procesului impreuna cu o discutie concludenta asupra etapei mai

lente caracteristice sistemului[2]. Studiul cinetic precum şi modelarea procesului de formare a SiC prin

insuflarea gazului metan in aliaj AlSi lichid, au fost efectuate luand in considerare rezultate

experimentale preliminare si utilizand programe de calcul specializate: Thermo-calc, Mathcad. Pentru

simularea numerica a procesului, prin utilizarea de formule specializate, s-a luat in considerare

conditiile prealabile, intre care: volumul topiturii de aliaj 100 cm3; amestec de gaz introdus 90

%Ar/10%CH4; debitul de intrare al amestecului de gaze 0,1 - 0,3 L/min; temperatura procesului

1.173-1.373 K; timpul de barbotare de 2-8 ore. Din rezultatele obtinute se observa ca, la temperaturi de

proces relativ joase, debite mici si timpi lungi de barbotare randamentele de formare a SiC (numarul de

particule de carbon reactionate) au valori ridicate, limitate insa la cca. 70% , acesta exprimand gradul

de utilizare a CH4.

Variatia cantitatii de particule de ranforsare obtinuta functie de timpul de barbotare, pentru conditiile

de proces stabilite are o dependenta ascensionala cvasiliniara.

Bibliografie

1) Reddy, R. G. And Kumar, V., “Chemical in situ Synthesis of Aluminum Alloy Composites”, Materials Science Forum,

Vol. 561-565 (2007), pp. 701-704.

2) Banqiu, Wu And Ramana, G. Reddy, “In-Situ Formation of SiC-Reinforced Al-Si Alloy Composites Using Methane

Gas Mixtures”, Metallurgical and Materials Transactions B, Vol. 33B (2002), pp. 543-550.

Poster

39

CORELATII PERMEABILITATE LA GAZE, STRUCTURA, PROPRIETATI MECANICE, ALE UNOR NANOCOMPOZITE PE BAZA DE PEJD PENTRU AMBALAJE

Vuluga Zina, Florea Dorel, Iorga Michaela, Radovici Constantin, Paven HoriaINCDCP - ICECHIM, Spl. Independentei 202, 060021, Bucuresti

Materialele polimerice sunt utilizate adeseori datorita proprietatilor de bariera fata de gaze si

vapori, precum si a rezistentei mecanice, in anumite domenii cum ar fi ambalajele pentru alimente,

ceai, bauturi, acoperiri de protectie, in agricultura, etc.1, 2 Pentru evitarea degradarii alimentelor,

materialele plastice utilizate la ambalarea alimentelor trebuie sa prezinte proprietati inalte de bariera la

gaze si vapori de apa. Poliolefinele ofera o buna bariera pentru umiditate, insa pot fi permeate de gaze

precum azotul si oxigenul.

Nanocompozitele polimerice pe baza de silicati stratificati prezinta proprietati de bariera

excelente fata de gaze (O2, N2, CO2), apa si hidrocarburi. Proprietatile de bariera imbunatatite sunt

explicabile prin calea de difuzie impiedicata (in "zig-zag") prin nanocompozite.3-6

In lucrarea de fata se prezinta proprietatile mecanice (modul de rigiditate Olsen, modul de

elasticitate aparent, rezistenta la tractiune, alungirea la rupere) si de bariera (la azot) ale unor

nanocompozite PEJD/ silicat stratificat modificat precum si corelatia acestora cu proprietatile

morfostructurale. Nanocompozitele s-au obtinut in conditii dinamice prin intercalarea din topitura a

polietilenei intre straturile unui silicat stratificat hidrofil/ organofil modificat cu diferite substante

bioactive (colagen, chitosan, amidon, celuloza, acizi si alcooli grasi si derivati ai acestora).

Proprietatile morfostructurale (distanta interlamelara, cristalinitate) s-au determinat prin difractie de

raze X. In functie de silicatul folosit si de substanta bioactiva utilizata la modificarea suprafetei s-au

obtinut nanocompozite intercalate cu structura lamelara dezordonata, intercalate/ partial exfoliate si

intercalate cu structura lamelara ordonata. Nanocompozitele intercalate cu structura lamelara ordonata/

partial dezorganizata prezinta proprietati mecanice si de bariera ridicate.

Bibliografie

1. Lu C., Mai Y. W., Compos. Sci. Technol., 2007, 67, 2895-2902. 2. Sasa Mrkic, Kata Galic, and Marica Ivankovic, Journal of Plastic Film & Sheeting, 2007, 23, 239-356 3. Z.Vuluga, H. Paven and D. Donescu, Mat.Plast., 2002, 39(1), 19-27; 4. Osman M. A., Rupp J. E. P. Suter U. W., J. Mater. Chem., 2005, 15, 1298-1304. 5. Zang Q. H., Yu A. B., Lu G. Q., Paul D. R., J. Nanosci. Nanotech., 2005, 5, 1574-1592. 6. Brody A. L., Food Technology, 2007, 80-83.

Poster

40

STUDIUL IMBATRINIRII NANOCOMPOZITELOR BIOACTIVE PENTRU AMBALAJE

ALIMENTARE SI EVALUAREA ACESTEIA

Stanulet Lucica*, Blajan Olimpiu*, Crucean Augustin *

Vuluga Zina**, Iorga Mihaela**

* SC Institutul de Cercetari Produse Auxiliare Organice SA Medias – Str. Carpati nr.8

** INCDCP - ICECHIM, Spl. Independentei 202, 060021, Bucuresti

In prezent, ambalajele pe baza de poliolefine trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte

functionale printre care flexibilitate, claritate optica, pierdere scazuta de apa, durata de viata la raft

ridicata, permeabilitate scazuta la O2, CO2, stabilitate dimensionala si termica, rezistenta la flexiuni

repetate, prelucrabilitate usoara, biocompatibilitate, biodegradabilitate si pret scazut.

In lucrarea de fata s-a studiat imbatrinirea unor nanocompozite bioactive PEJD/ silicat

stratificat modificat obtinute sub forma de folii pentru ambalaje alimentare. Imbatranirea s-a realizat

prin expunerea controlata a foliilor la radiatii UV. S-au determinat factorii de echivalenta intre

iradierea artificiala si iradierea atmosferica studiind valorile radiatiilor UV pe o perioada de 1 an.

Evaluarea degradarii s-a facut prin determinarea proprietatilor fizico mecanice ale foliilor expuse la

radiatii UV la anumite intervale de timp.

Studiul efectuat are rolul estimarii duratei de viata a nanocompozitelor pentru acoperiri

alimentare.

Poster

41

SUBSTRATURI NANOSTRUCTURATE SI FUNCTIONALIZATE PENTRUCELULE CU CRISTAL LICHID.

EVIDENTIEREA INTERACTIEI SUBSTRATURILOR CU CRISTALUL LICHID

T. Beica1, S. Frunza1, I. Zgura1, L. Frunza 1, O. Rasoga1, M. Baibarac1, C. Cotarlan1,

C. Negrila1, A.M. Vlaicu1, A. Moldovan2, M. Dinescu2, C. N. Zaharia3

1Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, 2Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei si Radiatiei, 3Institutul

de Virusologie Stefan S. Nicolau al Academiei Romane

Pe plan international, a fost deschisa o directie noua de evidentiere a complecsilor ligand-

receptor prin folosirea sensibilitatii orientarii cristalelor lichide la prezenta liganzilor pe stratul de

aliniere1. Metoda se bazeaza pe proprietatea de amplificare a semnalului optic aparut ca urmare a

interactiunii ligand – receptor specific.

Aceasta contributie prezinta rezultate privind obtinerea si caracterizarea unor substraturi

nanostructurate, precum si celulele cu cristal lichid realizate pe baza lor.

S-au realizat straturi nanostructurate (de polimeri, oxid de siliciu, aur) depuse prin metode

adecvate precum: centrifugare si frecare unidirectionala, depunere de dielectrici la unghi mic, depunere

de straturi metalice la unghi mic. Aceste straturi au fost folosite ca atare sau functionalizate cu diverse

grupari functionale de tip amina, hidroxil, carboxil sau autoasamblate cu tioli prin diferite reactii

chimice.

Pentru aceste depuneri de straturi, s-au folosit placute plan-paralele, de sticla silico-calco-

sodica de tip float sau borosilicatica (lame de microscop).

Proprietatile straturilor depuse au fost studiate prin metode complementare, cum ar fi:

microscopie de forta atomica (AFM), spectroscopie de fotoelectroni (XPS), difractia de raze X

(XRD) la unghi de incidenta mic, spectroelipsometrie, spectroscopie Raman, spectroscopie de

infrarosu (FTIR), masuratori de unghi de contact.

Cu aceste placute de sticla, purtatoare de diferite straturi, s-au realizat celule cu cristal lichid.

Alinierea moleculelor de cristal lichid a fost observata vizual si prin microscopie optica in lumina

polarizata. Interactia acestor molecule cu substratul a fost evidentiata astfel, indirect si sustinuta de

datele de caracterizare.

Multumiri se aduc pe aceasta cale, Ministerului Educatiei si Cercetarii pentru sustinerea

financiara (prin proiectul VIRNANO/2007).

1. W. J. Miller, N. L. Abbott, Langmuir 13, 7106-7114. (1997).

Poster

42

STUDIUL COMPLEX AL ARTEFACTELOR CERAMICE ROMANESTI

Irina Dumitriu1, 2,3, Radu-Claudiu Fierascu1, 2,3, Simona – Florentina Pop1, 2,Raluca Ioana Bunghez1, Rodica–Mariana Ion1,2

1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti, 2 Universitatea Valahia, Targoviste,

3 Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Chimie, e-mail: dumitriu.irina@yahoo.com

Rezumat Din punctul de vedere al aplicatiilor in investigarea artefactelor si obiectelor de arta, este

adesea importanta folosirea atat a metodelor nedistructive (care pot fi in unele cazuri complet neinvazive) cat si a metodelor moderne distructive microanalitice pentru analiza probelor foarte mici. Se pot dovedi foarte valoroase in investigarea provenientei obiectelor si a originii materialelor folosite si pentru a determina starea de degradare si pentru a monitoriza transformarile care apar in timpul procesului de imbatranire. Metodele se pot dovedi valoroase pentru alegerea celor mai potrivite metode de restaurare si conservare, tipul de materiale folosite pentru conservare si restaurare, precum si in monitorizarea procesului de restaurare/conservare. Metodele analitice se pot folosi si pentru datarea obiectelor si identificarea artefactelor falsificate.

O metoda de carcaterizare integrata a artefactelor ceramice include adesea descrierea proprietatilor mineralogice, chimice si termice. Aceste date se pot obtine printr-o abordare interdisciplinara, folosind o varietate de tehnici instrumentale.

In lucrarea de fata s-a studiat un set de fragmente ceramice Romanesti. Principalul obiectiv l-a consituit caracterizarea artefactelor, folosinf Fluorescenta de raze X cu dispersie dupa energie (EDXRF), studii termogravimetrice, spectrometria de emisie atomica cu plasma cuplata inductiv (ICP-AES) si difractia de raze X. Continutul de Ca este diferit in cele doua porbe, iar prezenta sistematica a Fe in conentratii marite poate caracteriza artefactele ceramice. Ti este intotdeauna prezent la concentratii relativ ridicate, la fel ca si Zn, Cu si alte elemente, la nivel de urme. Resultatele obtinute se pot aplica pentru conservarea si restaurarea pieselor originale din care probele au fost extrase.

Bibliografie:[1] R.M. Ion, D. Boros, M.L. Ion, I. Dumitriu, R.C. Fierascu, C. Radovici, G. Florea, C. Bercu –

Metalurgia International, vol XIII (2008), nr. 5, pp 61-65; [2] Radu-Claudiu Fierascu, Irina Dumitriu, Mihaela-Lucia Ion, Adrian Catangiu and Rodica–

Mariana Ion - European Journal of Science and Theology, Vol.5, No.1, 17-28;[3] Irina Dumitriu, Radu – Claudiu Fierascu, Rodica-Mariana Ion and Mihaela – Lucia Ion -

www.eJournalNet.com, J.Int.Res.Pub., Issue Materials, Methods & Technologies, ISSN: 1313-2539, 2009, pp. 108-116;

Poster

43

BIOSINTEZA NANOPARTICULELOR DE AUR

MEDIATA DE EXTRACTE DIN PLANTE

Radu Claudiu Fierascu1,2,3, Irina Dumitriu1,2,3, Sorin Marius Avramescu3, Rodica-Mariana Ion1,2, Marian Neata4

1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti, 2 Universitatea Valahia, Targoviste,

3 Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Chimie, 4 Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Chimie, RENAR

e-mail: radu_claudiu_fierascu@yahoo.comRezumat

Nanoparticulele metalelor nobile, precum nanoparticulele de aur sau argint, absorb puternic in domeniul vizibil si infrarosu apropiat cand frecventa unui camp electromagnetic devine rezonanta cu oscilatia plasmonica electronica coerenta de suprafata din nanoparticule. Metalele nobile nu se fotodegradeaza si pot fi detectate pana la concentatii de 10-16. Nanosferele de aur cu anumite diametre au un maxim de absorbtie la aproximativ 520 nm, in timp ce aurul sub forma de nanorod poseda un maximum de absorbtie tunabil, inclusiv in domeniu infrarosu apropiat (NIR), unde tesutul este mai transparent.

In zilele noastre, nanoparticulele si-au gasit intrebuintari diverse in terapia fotodinamica (PDT) pentru tratamentul cancerului in vivo. In tesuturile de adancime, se foloseste radiatia din domeniul NIR, deoarece aceasta poseda o putere de penetratie maxima prin tesut, datorita imprastierii si absorbtiei scazute a cromoforilor intrinseci in tesut. Agentii PDT folositi in prezent includ molecule inglobabile prefrential in celulele tumorale. Radiatia ajunsa la locul tumorii, in zona rosie (600-700 nm) produce fotochimic oxigen singlet, daunator celulelor.

Sinteza biologica extracelulara a nanoparticulelor de aur s-a atins printr-o procedura biologica simpla, folosind extracte de plante ca agent reducator. Ionii de aur in solutie apoasa expusi extractului natural sunt redusi, rezultand biosinteza de nanoparticule de aur cu dimensiuni in domeniul 6.75–57.91 nm. Nanoparticulele de aur au fost sintetizate prin spectroscopie UV-VIS, difractie de raze X, fluorescenta de raze X, spectroscopie FTIR si microscopie de transmisie electronica (TEM). Aceasta abordare „verde” pentru sinteza de nanoparticule este simpla, ameliorabila pentru sinteza pe scara larga si aplicatii tehnice.References:[1] M. Brust, C. J. Kiely, Some recent advances in nanostructure preparation from gold and silver

particles: a short topical review, Colloids and Surfaces A: Physicochemical and Engineering Aspects, 202, Issues 2-3, 9 April 2002, Pages 175-186

[2] G.B. Sergeev, Synthesis and Stabilization of Nanoparticles, Nanochemistry, 2006, Pages 7-36[3] H. Huang, X. Yang, Chitosan mediated assembly of gold nanoparticles multilayer, Colloids and

Surfaces A: Physicochemical and Engineering Aspects, 226, Issues 1-3, 30 September 2003, Pages 77-86;

[4] M. Gericke, A. Pinches, Biological synthesis of metal nanoparticles, Hydrometallurgy, 83, Issues 1-4, September 2006, Pages 132-140;

[5] RM Ion, R.C. Fierascu, I. Dumitriu, Photonic metallic nanostructures in photodynamic therapy, Proc. SPIE 7297, 729723 (2009)

[6] R.C. Fierascu, RM Ion, I. Dumitriu, Advanced new materials with various applications, Proc. SPIE 7297, 72970H (2009)

Poster

44

STUDIUL PRIVIND EFECTUL DE MEMORIE AL COPOLIMERILOR

POLI(L-LACTIDĂ-co-ε-CAPROLACTONĂ)Raluca Augusta GABOR , Cristian-Andi NICOLAE, Margareta GRIGORESCU

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM Bucureşti

Aliajele cu efect de memorie, ca de exemplu cele TiNi, sunt aplicate pe scară largă în domeniul

medical datorită rezistenţei, excelentei biocompatibilităţi şi mai ales datorită efectului special de

memorie a formei. Totuşi aceste materiale prezintă şi numeroase dezavantaje cum ar fi: costuri ridicate

de producţie, o recuperare limitată a deformării şi nu sunt biodegradabile. Pentru implanturile medicale

materialele trebuie să prezinte atât biodegradabilitate cât şi efect de memorie. Având o bună

biodegradabilitate nu vor rămâne în corp mai mult decât este necesar şi nici nu vor necesita o a doua

intevenţie chirurgicală pentru a fi îndepărtate. Datorită efectului de memorie implanturile vor avea o

formă convenabilă pentru a asigura o intervenţie cât mai puţin invazivă urmănd ca acestea să-şi

recupereze forma originală în interiorul corpului. În ultimii ani mai mulţi polimeri biodegradabili cu

efect de memorie au reuşit să atragă atenţia apărând destul de frecvent în lucrările de specialitate.

Polilactida (PLLA), poli(ε-caprolactona) (PCL) şi copolimerii poli(L-lactidă-co-ε-

caprolactonă) (PCLA) ocupă o importantă poziţie în familia polimerilor biodegradabili cu utilizări

largi în domeniul medical datorită excelentei lor biodegradabilităţi şi biocompatibilităţi.

În lucrarea de faţă sunt prezentate proprietăţile termice, structura cristalină şi efectul de

memorie a formei ale PLLA şi PCLA utilizând calorimetria cu scanare diferenţială (DSC), difracţia de

raze X şi analize mecanice în regim dinamic (DMA). Sunt prezentate efectele efortului de deformare

asupra ratei de recuperare a formei şi a deformării. Aceşti polimeri prezintă atât zone cristaline cât şi

zone amorfe care servesc ca faze fixe şi respectiv, faze reversibile. Rata de recuperare a formei şi

reversibilitatea deformării sunt influenţate semnificativ de compoziţie şi de forţa de deformare. La

copolimerii cu un procent ridicat de grupe ε-CL se observă o reducere a ratei de recuperare a formei

odată cu creşterea forţei de deformare. Forţa de revenire funcţie de efortul de deformare variază destul

de mult dar pentru toţi polimerii studiaţi a depăşit 3 MPa, valoare acceptabilă în cazul aplicţiilor

medicale

Poster

45

NANOCOMPOZITE POLIMERICE FOTOLUMINISCENTE DIN DERIVAŢI AI

CHALCONELOR AROMATICE

Ana Dragalina Popuşoi, Nicanor Barbă, Galina Dragalina, Elmira Cuculescu,

Mihai Caraman, Ştefan Robu

Universitatea de Stat din Moldova

Extinderea domeniului de utilizare a pigmenţilor luminofori în elaborarea lazerului color, a

tehnicii de fotografiere şi de fotocopiere, în crearea elementelor de memorie şi de înregistrare pentru

calculatoare, precum şi la marcarea proteinelor în vederea descifrării structurii celulare, au condus la

intensificarea cercetărilor în domeniul chalconeor luminiscente [1,2].

În lucrare se analizează căile de sinteză a unor compozite nanodimensionale pe bază de chalcone

aromatice cu polimeri organici şi proprietăţile fotoluminiscente ale lor. În calitate de chalcone

aromatice s-a utilizat N,N-dimetiltioureidochalcona (I) şi izotiocianatochalcona corespunzătoare (II),

care manifestă fluorescenţă:

CH

NCH3

CH3

CH

O

NH

SNCH3

CH3CH

NCH3

CH3

CH

ONCS

I II

Compusul I a fost obţinut prin încălzirea 4-aminoacetofenonei cu disulfura de tetrame- tiltiuram

în dimetilformamidă şi condensarea ulterioară a dimetilaminobenzaldehidei cu acetofenona formată.

La rîndul său, izotiocianatochalcona II a fost obţinută prin tratarea chalconei (I) cu diferiţi reagenţi cu

caracter acid. Eliminarea dimetilaminei din chalconă (I) se realizează cu succes la fierberea cu

anhidridă acetică în benzen.

Derivaţii chalconici sunt solubili în solvenţi organici nepolari şi sunt compatibili cu polimerii

organici de tipul polimetacrilaţilor, ceea ce permite a produce pe baza lor sisteme nanodimensionale.

Fotoluminiscenţa compuşilor I şi II, precum şi a sistemelor ”chalconă-polimer” s-a excitat cu

radiaţia lazerului de azot (λ=337,4 nm, densitatea fascicolului cca 300-1200 wt/cm2). Aceste sisteme

posedă fotoluminiscenţă intensă într-un diapazon larg al spectrului. De menţionat, că chalcona II

deplasează spectrul de luminiscenţă în domeniul roşu (λ=600-630 nm) graţie prezenţei grupei

izotiocianat. Pentru interpretarea rezultatelor experimentale, odată cu fotoluminiscenţa s-a analizat

cinetica relaxării în benzile caracteristice.

1. C. Boscornea, St. Tomas, L. G. Hinescu, C. Tărăbăşanu ” Semiconducting Polymers based on Tetraizoindole”, vol. Congr. AMPT-99. Dublin, 1999.

2. V. Verlan, S. Buzuriniuc, S. Robu, N. Barbă, M. Caraman. Some fluorescents properties of organic/organic compozite on base of luminophor compound and polymer. ”3-rd, International conference on materials science and condensed matter physics”, Abstracts MSCMP p.118, 2006.

Poster

46

MATERIALE NOI RETARDANTE DE FLACĂRĂ

E. Vilcea1,2, R.M.Ion2,3

1Ministerul Educatiei si Cercetarii, Bucuresti2Universitatea Valahia, Targoviste

3ICECHIM, Bucuresti

Retardanţii de flacără sunt extrem de importanţi în multe domenii industriale, iar domeniul lor de utilizare s-a extins foarte mult. Printre retardanţii de flacără cei mai răspândiţi sunt retardanţii bromuraţi de flacără, datorită costului scăzut şi eficienţei lor ridicate. Retardanţii de flacără reactivi – de obicei sunt încorporaţi în faza de polimerizare şi copolimerizare, împreună cu alţi monomeri, de exemplu pentru poliesteri cei mai importanţi retardanţi sunt retardanţii bromuraţi cu 70% mai eficienţi decât cei cloruraţi. Retardanţii de flacără aditivi pot fi anorganici (alumina, trioxid de antimoniu, hidroxid de magneziu, fosforul), compuşi halogenaţi (compuşii cloruraţi şi compuşii bromuraţi).

Unele caracteristici generale ale compusilor chimici ignifuganti fac referire la modul cum acestea interactioneaza cu polimerul in care sunt incorporate si la modul cum este impiedicata flacara de substratul in care este utilizat.

In general, un ignifugant actioneaza intr-unul sau doua moduri: fie previne aprinderea, fie previne imprastierea flacarii. Cei mai utilizati ignifuganti sunt pe baza de pulberi oxidice, de tipul Mg(OH)2, fie argile de tipul montmorilonitului, fie de tip organic precum melaminele si in special melaminele cianurate.

Materialele supuse analizei in aceasta lucrare sunt de tip polipropilenă cu diverse adausuri Reogard 2000, iar tehnicile utilizate in analizarea acestora sunt: difractie de raze X; fluorescentă de raze X; analiză termică.

Din analizele de difracţie de raze X s-a constatat că polipropilena nu este pură şi este de fapt o polipropilenă şarjată cu CaCO3 (calcit) în proporţie de 5-10 %, cu un colorant verde stabil la temperatura de prelucrare şi un compus organic de calciu care se descompune la temperatura de prelucrare (160-190 oC) cu formare de oxid de calciu şi cu apariţia de goluri în material.

Totodată, conţinutul ridicat de calciu (59,5 %) determinat prin fluorescenţa de raze X este o indicaţie prezentei unui compus cu Ca în compozitia polipropilenei pure.

Aceste observaţii sunt vizibile şi din analiza DSC, prin apariţia picului la 166,78 oC (pic endoterm), characteristic unei faze polimerice suplimentare generate cel mai probabil prelucrarilor mecanice (presare, forfecare).

Analizand Reogard 2000, s-a constatat că acesta este un amestec complex de fosfaţi de sodium, magneziu, aluminiu şi aluminosilicaţi care la temperatura de prelucrare îşi modifică structura şi probabil şi compoziţia.

In amestecurile polipropilenă - Reogard 2000 polipropilenă îşi modifică structura: d110 şi d130

cresc cu ~ 0,3 % şi respective 0,6 % şi apare maximul d021. Modificarea se datorează atat condiţiilor de prelucrare (presiune, forfecare, regim termic) cat şi interacţiilor polimer-umplutura.

Poster

47

UTILIZAREA CELULELOR SOLARE

Nicolae Irina-Elena Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti

Celulele solare constituie o sursa nepoluanta de energie electrica. Ele au o fiabilitate ridicata, putand functiona timp indelungat fara supraveghere.

Celulele solare sunt destinate atat utilizarilor spatiale (ca sursa de energie electrica pentru aparatura electronica a satelitilor, navelor si statiilor cosmice), cat si celor terestre. Intre cele doua situatii, exista mari diferente cu privire la compozitia spectrala si la puterea incidenta a luminii solare, in afara atmosferei terestre (AMO) si respectiv la sol (AM1). Datorita absorbtiei atmosferice puterea incidenta a luminii la nivelul solului este mai mica decat in conditiile AMO. Ca urmare, utilizarea celulelor solare in exteriorul atmosferei necesita o rezistenta marita la actiunea radiatiilor cosmice si o adaptare corespunzatoare spectrului solar AMO.

Folosirea lor la nivelul solului implica o buna adaptare la spectrul AM1 prin alegerea adancimii jonctiunii, astfel incat campul electric intern sa poata prelua o parte cat mai mare din purtatorii fotogenerati in tot volumul dispozitivului. In aceste conditii, este necesara de asemenea, protejarea structurilor semiconductoare fata de actiunea mediului inconjurator printr-o incapsulare adecvata.

Principalul impediment in utilizarea pe scara larga a celulelor solare pe baza de siliciu monocristalin este in prezent costul relativ ridicat al acestora.

O problema importanta legata de utilizarea celulelor solare este stocarea energiei electrice pentru a permite functionarea aparaturii alimentate si in timpul noptii sau in perioadele innorate. In mod obisnuit, stocarea se face cu ajutorul unui acumulator electric, plasat intre sursa (celula, modul, panou) si consumator.

BIBLIOGRAFIE

1. “Das Grosse Anwenderluch der Solartechnik” – Bo Hanus 1996, Franzis-Verlag GmbH, Feldkirchen

2. “Tehnische Physik”, Horst Herr, Ewald Bach, Ulrich Maier, Verlag Europa – Lehrnittel, Haan-Gruiten, 1997

Poster

48

NECESITATEA STRATURILOR ANTIREFLECTANTE

Nicolae Irina-Elena Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti

Celula solara face parte din categoria fotoelementelor. Fotoelementele sunt dispozitive semiconductoare, caracterizate de aparitia unei tensiuni electromotoare sub actiunea luminii.

Unul din factorii care influenteaza performantele celulelor solare este reflexia radiatiei incidente pe suprafata activa a celulei solare. Astfel, datorita indicilor de refractie foarte mari ai principalelor materiale semiconductoare, pierderile datorate fenomenului de reflexie depasesc 30% din radiatia incidenta, la lungimea de unda pentru care se obtine maximul efectului fotovoltaic. Astfel, numai 40% din fluxul incident de fotoni contribuie efectiv la aparitia fenomenului fotovoltaic.

Aceste pierderi datorate fenomenului de reflexie pot fi reduse foarte mult prin depunerea pe suprafata activa a celulei solare a unor strate antireflectante (AR), constituite din straturi dielectrice.

Principalele materiale utilizate ca straturi antireflectorizante sunt: bioxid si nitrura de siliciu, oxizi de aluminiu, titan si tantal, cu grosimea mai mica de 1µm. Depunerea acestor straturi antireflectante determina reducerea reflexiilor la suprafata cu 6-10%.

Factorii generali care influenteaza performantele celulelor solare sunt:

- intensitatea si distributia spectrala a radiatiei incidente;

- reflexia radiatiei incidente la suprafata calueli solare;

- pierderile prin absorbtie a radiatiei incidente in straturile de protectie ale celulei solare;

- suprafata utila a celulei solare (influentata de grila de contact);

- coeficientul de absorbtie al radiatiei incidente.

BIBLIOGRAFIE

3. B.O. Seraphire. H.E. Bennett, Semiconductors and Semimetals, vol. 3, Academic Press, New York, 1987

4. Encyclopedia of Chemical Technology, vol. 18, Willey, New York, 1984

Poster

49

CELULA SOLARA

Nicolae Irina-Elena Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti

Celula solara este un dispozitiv optoelectronic destinat conversiei directe a energiei luminii

solare in energie electrica cu un randament ridicat si cu costuri cat mai accesibile. De aceea, celula

solara suscita un interes deosebit in prezent.

Functionarea celulei solare se bazeaza pe efectul fotovoltaic produs pe o suprafata activa de

ordinul centimetrilor sau zecilor de centimetri patrati. Celulele solare pot fi construite din diverse

materiale semiconductoare, cel mai avantajos fiind considerat pana in prezent siliciul.

Grila metalica de contact de pe suprafata activa are rolul de a mari eficienta de colectare a

purtatorilor fotogenerati si de a micsora rezistenta serie a celulei (definita ca rezistenta electrica pe care

dispozitivul insusi o opune trecerii curentului electric). Datorita stratului antireflectant numai

aproximativ 10% din fluxul luminos incident este reflectat pe suprafata activa a celulelor; absenta

acestui strat ar face ca pierderea prin reflexie sa fie in jur de 35%.

Celulele solare sunt caracterizate de doi parametri optoelectrici importanti: tensiunea de circuit

deschis (UCD) si curentul de scurtcircuit (ISC). Parametrul principal care caracterizeaza calitatea unei

celule solare este randamentul de conversie (η). Acesta reprezinta raportul dintre puterea electrica

maxima furnizata de celula pe rezistenta de sarcina, Pmax, si puterea radianta incidenta pe suprafata

fotosensibila, Pinc.

BIBLIOGRAFIE

5. “De la efectul fotoelectric la celula solara” – Mircea Negreanu, ed. Albatros, 1981

6. “Fenomene fotoelectrice in semiconductori si aplicatii” – I. Dinu si I. Licea, ed. Academiei, 1980

Poster

50

COMPORTAREA ELECTROCHIMICA A NIOBIULUI. STUDII VOLTAMETRICE

Cristian George Vaszilcsin 1 , Andrea Kellenberger2, Adina-Elena Segneanu1,

Dan Cristian Rosu1, Doru Buzatu1,2, Marius Constantin Mirica1,

Damian Daniel1, Ionel Balcu1

1Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119, Fax. 0256-2013822 Universitatea “Politehnica” Timisoara, 30006 Piata Victoriei 2, Timisoara, Romania

Pentru a reduce dependenta de combustibili fosili un mare interes a fost acordat surselor alternative de

energie, cum ar fi hidrogenul si pilele de combustie1. Una dintre cele mai importante reactii

electrochimice din industrie este bazata pe degajarea catodica a hidrogenului2,3.

Scopul acestui studiu este obtinerea de informatii asupra efectului electrocatalitic al niobiului in reactia

de degajare a hidrogenului si oxigenului din medii apoase. Studiile de voltametrie au fost efectuate in

medii acide, neutre si alcaline. De asemenea, parametrii cinetici ai reactiilor de electrod au fost

determinate folosind metoda pantei Tafel.

Bibliografie:

[1] J.O’M., Bockris, A primer on electrocatalysis, J. Serb. Chem. Soc. 70 (3) 475–487, 2005;

[2] B.J., Priesma, W.Greatbatch, Some aspects of electrocatalysis, Platinum Metals, 30,(3), 120-129, 1986;

[3] N.N., Greenwood, A. Earnshaw, Chemistry of elements, Butterworth-Heinemann, 1997.

Poster

51

CONTRIBUTII LA SINTEZA IN EMULSIE APOASA CONCENTRATA A

COPOLIMERILOR VINIL – ACRILICI

Autori: Gajdos Emeric*, Vuluga Zina**, Blajan Olimpiu*, Nicolae Cristian Andi**

* S.C. Institutul de Cercetari Produse Auxiliare Organice (ICPAO) S.A., Str. Carpati, nr.8, Medias,

jud. Sibiu, 551022, Romania** Institutul National de Cercetare- Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie (ICECHIM), Splaiul

Independentei, nr.202 – Bucuresti, 060021, Romania

Dispersiile apoase concentrate (cu circa 45% substanta uscata) ale acetatului de vinil cu esteri

acrilici se pot utiliza cu success ca periculogen in domenii unde nu se cer rezistente deosebite la

conditii climaterice (umiditate, inghet, radiatii solare), cum ar fi obtinerea vopselelor pigmentate

pentru constructii si consolidarea, apretarea sau rigidizarea textilelor netesute pentru tapiterii. Sinteza

unor astfel de dispersii se realizeaza cel mai bine prin copolimerizarea cu grefare in emulsie a unui

amestec de monomeri pe baza de acetat de vinil si esteri (met)acrilici pe un copolimer samanta in

emulsie pe baza de ester acrilic si stiren.

Lucrarea de fata prezinta unele aspecte ale sintezei unui astfel de produs sub aspectul influentei

vascozitatii emulsiei samanta si a raportului copolimer grefa / copolimer samanta asupra proprietatilor

fizico-chimice ale produsului final atat sub forma de dispersie, cat si sub forma de pelicula. Datele

obtinute se pot valorifica cu success la elaborarea tehnologiei de sinteza a unor copolimeri vinil-acrilici

grefati in emulsie concentrata.

Poster

52

PRODUSE POLIMERICE PERFORMANTE UTILIZATE PENTRU MARIREA DURABILITATII SI REZISTENTEI INFRASTRUCTURII CONSTRUCTIILOR LA

IMPACTUL FENOMENELOR DE INSTABILITATE

Mihaela Ion, Vasilica Vasile, Cornelia-Florentina DobrescuInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare in Constructii si Economia Constructiilor – INCERC

Bucuresti, Sos.Pantelimon 266, Sector 2, Cod postal 021652

Pe plan mondial exista preocupari intense in domeniul reducerii efectelor provocate de

fenomenele de instabilitate asupra constructiilor1. Urmarile fenomenelor de alunecari de teren au atras

si atrag atentia specialistilor din intreaga lume mobilizandu-i in aprofundarea cunoasterii comportarii

pamanturilor si perfectionarea metodelor de cercetare, analiza si calcul al stabilitatii terenurilor, in

scopul adoptarii unor masuri eficiente de prevenire a acestor fenomene2.

Articolul prezinta pe de o parte, preocuparile existente pe plan national si international privind

zonarea hazardului produs de fenomenele de instabilitate, iar pe de alta parte contine consideratii

generale privind alunecarile de teren, manifestarea si implicatiile acestora precum si inventarierea

tipurilor de produse polimerice numite geosintetice, utilizate in stransa legatura cu pamanturile, in

domeniul constructiilor.

Se poate afirma cǎ masurile de prevenire si combatere a alunecarilor de teren urmaresc cauzele

care pot provoca sau deja au provocat instabilitatea masivelor de pamant. Ca urmare, alegerea si

dimensionarea judicioasa a mijloacelor de combatere a alunecarilor trebuie cunoscute si analizate cu

deosebita atentie.

Cercetate in cadrul proceselor de modelare naturala a reliefului, alunecarile si alte forme de

deplasari ale terenului au o larga raspandire in tara noastra, fiind in directa legatura cu substratul

litologic si regimul climatic.

Pe teritoriul Romaniei, zonele avand conditii potentiale de declansare a alunecarilor, au fost

delimitate tanand seama de litologic, panta combinata cu energia de relief si gradul de acoperire cu

paduri.

Zonele cele mai expuse pericolului alunecarilor de teren sunt zonele subcarpatice, cu

intensificari in sectorul de curbura Campia Transilvaniei, in special in partea centrala si sudica, Podisul

Tarnavelor, Platforma Someseana si Podisul Moldevei, cu intensificari in Campia Jijiei si Podisul

Barladului. Zonelor distribuite in suprafata pe teritoriul tarii li se adauga fasii inguste in lungul malului

Dunarii si a litoralului.

53

Din acest punct de vedere in figura de mai jos se prezinta o harta a zonelor cu alunecari de

teren in Romania, apreciindu-se ca terenurile stabilizate sau active ocupa o suprafata de cca. 900.000

ha:

Pe scara tot mai mare, in ultima perioada se opteaza pentru solutii constructive mixte, de tipul

transeelor realizate din produse polimerice si material granular, solutii care combina rolul drenant cu

cel de sprijinire.

Conlucrarea intre geosintetice4 si pamanturi, imbunatatirea sau suplinirea unor proprietati ale

acesora din urma, implica o cunoastere profunda atat a proprietatilor celor doua tipuri de materiale

(geosintetice – pamanturi) cat si a mecanismelor de comportare sub solicitari: mecanice, chimice,

hidrice etc. Utilizarea geosinteticelor3 la lucrarile de constructii prezinta numeroase avantaje, unele cu

caracter general, altele legate de aplicatia specifica pentru care sunt utilizate. Ca orice material fabricat

in mod controlat, prezinta avantajul omogenitatii proprietatilor pe toata suprafata si a disponibilitatii pe

orice amplasament. Geosinteticele cu functie de armare, prin capacitatea lor de a prelua fortele de

intindere, imbunatatesc proprietatile mecanice ale structurii6 in care sunt inglobate, rezolvand probleme

care ar necesita masuri constructive deosebite ( inlocuiri de pamanturi, instalari de straturi aditionale

etc ). Produsele cu functie drenanta sau filtranta s-au impus prin usurinta cu care este realizat un sistem

de drenaj, fara a fi nevoie de aport de material granular sortat.

54

Geomembranele si geocompozitele bentonitice5 au revolutionat modul de realizare a sistemelor

de etansare si nu numai, prin calitatile de impermeabilizare, prin reducerea drastica a timpului de

executie fata de solutia clasica cu argila, fiind in prezent impuse de toate legislatiile nationale si

internationale din domeniul mediului.

Aparitia noilor tehnologii de constructii pe baza de geotextile reprezinta un important progres,

in special prin faptul ca:

- inlocuiesc volume si mase de materiale clasice – filtre inverse minerale, pereuri din beton si

masti din asfalt – reduc gabaritele terasamentelor, in final conducand la o economie considerabila de

resurse materiale naturale, precum si de energie pentru extragere, prelucrare, transport si punere in

opera;

- nu reactioneaza chimic cu apa si pamantul, putand fi folosite chiar acolo unde exista surse de agresivitate, care ar putea degrada materialele clasice;

- sunt omogene, izotrope atunci cand se cere aceasta caracteristica, au o masa redusa, se pot realiza din fabrica la lungimi de pana la 100m si latimi de pana la cca 6m;

- au o elasticitate mare, proprietate extrem de importanta intrucat structurile de pamant pot suferi in exploatare deformatii insemnate pe care, datorita acestei caracteristici, materialele gotextile le pot prelua cu usurinta. Rezistenta la intindere se pastreaza chiar la alungiri insemnate.

Rezulta o larga paleta de utilizari a geotextilelor, cu posibilitatea de a le „proiecta” caracteristicile si deci functiunile, o facilitate deosebita la punerea in opera, cu o productivitate mare si cu un consum redus de energie la aplicare, lansand o adevarata provocare in competitia tehnica si economica cu materiale clasice.

Bibliografie

1Varnes, D.J., 1978, Slope movement types and processes, in Schuster, R.L., and Krizek, R.J., eds., Landslides Analysis and control: National Research Council, Washington, D.C., Transportation Research Board, Special Report 176, p. 11–33.2 Lacerdo, W.A., Ehrlich, M., Fontoura, S., 2004, Landslides. Evaluation & Stabilization, volume 1, p. 117-119.3Gazdaru, A., Manea, S., Feodorov, V., Batali, L., 1999, Geosinteticele in constructii – Proprietati, utilizari, elemente de calcul, p. 87.4Koerner, R.M., Soong, T.Y., 1998, Analysis and design of veneer cover soils, Proceedings of the 6th International Conference of Geosynthetics, Atlanta, p. 1- 26.5Koerner, R.M., Daniel, D. E., 1995, A suggested methodologz for assesing the technical equivalency of geosynthetic clay liners to compacted clay liners. Proceedings of the International Symposium Geosynthetic Clay Liners, Nürnberg, Germany, p. 73 – 100.6 Koerner, R.M, Designing with geosynthetics. Third edition, Prentice Hall, SUA, 1994.

Poster

55

ELLYPSOMETRY ; APPLICATION FIELD

Marian MocanuLaboratory of Chemical Kinetics, ,,Ilie Murgulescu” Institut of Physical Chemistry,

202 Splaiul Independentei, 060021, P.O. Box 12-197, Bucharest, ROMANIA.E-mail: mmocanu@icf.ro ; cuantic63ma@yahoo.com

It is well know that the ellipsometric method is non-destructive and non contacttechnique, the most accurate optical way to study reflecting surface ( the measurementof the optical constants of a material or thin layer parameters ).Ellipsometry is an optical method that measures the change in the polarization state of light (Ψ, Δ), reflected from the surface of a sample.Ellipsometry enables us to obtain the amplitude reflectivity. Thus one can obtain the complex refractive index by measuring the reflecivity. The optical response of the material, e.g.light propagation described in the complex refractive index, originates from the polarization induced by the incident light.Ideal technique for materials research (thin films, surface and interface characterization ), process development, quality control of thin films, and fabs.Application fields: Semiconductor, Photovoltaic, Optoelectronic, Nano Biotechnology and Chemistry, Display.

References:1) Editors: Horst Czichos, Tetsuya Saito, Leslie Smith,, Springer Handbook of Materials Measurement Methods”, 2007.

Poster

56

METAMATERIALS, AN EXCITING CATEGORY OF ORDERED NANOMATERIALS

Marian MocanuLaboratory of Chemical Kinetics, ,,Ilie Murgulescu” Institut of Physical Chemistry,

202 Splaiul Independentei, 060021, P.O. Box 12-197, Bucharest, ROMANIA.E-mail: mmocanu@icf.ro ; cuantic63ma@yahoo.com

Metamaterials are artificial composite materials that, by virtue of their microstructure, exhibit properties not exhibited by their component materials. Since their first practical demonstration the interest in metamaterials has grown explosively and they are currently one of the most rapidly advancing sector in electromagnetic research. Much excitement has been generated by negatively refracting metamaterials–typicallyconsisting of coupled, metallic, subwavelength elements that simulate electric and magnetic dipoles-because of their unusual ability to manipulate visible light, infrared waves and microwaves [1,2]. In 1968, the Russian physicist Victor Veselago predicted the existence of material with negative refractive index.This property should arise when the electric permittivity and magnetic permeability-of a material, are both negative and results from the solution of Maxwell equations.These materials, sometimes called ,,left handed “should refract light in the opposite direction to conventional materials.In the case of right handed material, the light source appears closer to an observer white in the case of left handed materials light seem to emanate from a source at the some side as the observer.The ,,reversal” of the Snell law has interesting consequences: the Doppler shift of radiation will be reversed and Cerenkov radiation i.e. light emitted when a loaded particle passes through a medium will be emitted not in the forward but in the backward directionIn such a metamaterial, an electromagnetic wave propagates so that the direction of its energy flow is opposed to its phase velocity, a condition captured by the real part of the refractive index being negative.Negatively refracting metamaterials in the microwave and terahertz regimes are periodic arrays of subwavelength elements comprising incomplete loops and straight wires [2,3]. In the near-infrared regime (wavelength λ~1.5 m), arrays of parallel pairs of metal rods in a dielectric matrix material [4] and parallel pairs of dielectric rods in a metal matrix [4] have been used as those elements. To extend further the frequency bands in which they can be applied, the dimensions of metamaterials should become nanometric.

References:1) D. R. Smith, J. B. Pendry, and M. C. K. Wiltshire, “Metamaterials and negative refractive index,” Science 305, 788-792 (2004).2) V. M. Shalaev, “Optical negative-index metamaterials,” Nature Photon. 1, 41-48 (2007).3) R. A. Shelby, D. R. Smith, and S. Schultz, “Experimental verification of a negative index of refraction ” Science 292, 77-79 (2001).4) V. M. Shalaev, W. Cai, U. K. Chettiar, H.-K. Yuan, A. K. Sarychev, V. P. Drachev, and A. V. Kildishev,“Negative index of refraction in optical metamaterials,” Opt. Lett. 30, 3356–3358 (2005).5) J.B. Pendry ,,Introduction”, OPTICS EXPRESS - ,, Focus Issue: Negative refraction and Metamaterials”, 7 April,Vol. 11, No. 7,(2003).

Poster

57

PROTECTIA MEDIULUI PRIN CERCETARI AMS DE MONITORIZARE SI PREVENIRE A POLUARII NUCLEARE

Catalin Stan-Sion, Marius Dogaru, Mihaela Enachescu, Olimpiu Constantinescu.

Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Fizica si Ingineri Nucleara „ Horia Hulubei”,

Bucuresti, Romania.

Spectrometria de Masa cu Ioni Accelerati (AMS) constituie cea mai sensibila metoda atomica

de analiza cunoscuta, reuşind la nivelul concentratiilor de 10-15 ( raport izotop/element).. Un interes

special il au măsurările izotopului 129I in zonele de activitate nucleara, in vederea prevenirii timpurii a

celor mai mici scurgeri de material radioactiv. 129I este un produs de fisiune cu timpul de injumatatire

T1/2=15.7 Myr. Datorita acestui timp mare de injumatatire si datorita sensibilitatii exceptionale a

metodei de analiza AMS, acest izotop permite reconstituire actuala a poluarilor si incidentelor

nucleare petrecute in urma cu zeci de ani dar si prevenirea timpurie a unor incidente nucleare datorate

unor defecţiuni. Incepand cu anii 60 acest radioizotop a fost emis de catre diversele instalatii nucleare,

atat sub formă gazoasa cat si lichida, si a devenit principalul agent de poluare nucleara a mediului.

Singura metoda apta sa masoare concentratiile forate reduse de 129I ( 129I/127I=10-13) este AMS. Acesta

numara individual atomii din probele prelevate. Lucrarea de fata prezinta masurarile AMS ale 129I,

aplicate pentru monitorizarea si investigarea poluarii nucleare a mediului inconjurator, pentru controlul

si estimarea nivelului de global de radioactivitate in mediu si in vecinatatea obiectivelor nucleare si

pentru reconstituirea istoriei incidentelor si contaminarilor radioactive din trecut. Urmarirea s-a realizat

in toate componentele ecosistemului: apa, aer, vegetatie, sol.

Tritiul a fost si el monitorizat prin AMS, folosind captatori plasati in vecinatatea rectorilor

nucleari bazaţi pe apa grea si in instalatiile nucleare de detritiere.

In sfarsit, AMS are si capacitatea de a distinge intre poluarea nucleara produsa de Reactoare

Nucleare energetice si cea produsa de catre Reactoarele Nucleare , destinate fabricarii de arme

nucleare. Astfel, 239Pu este produs in urma reactiei : 238U(n ) +2 = 239Pu. Depinzand de timpul de

ardere a combustibilului nuclear, este produs si izotopul 240Pu. Pentru costructia de arme nucleare

concentratia de 240Pu nu trebuie sa depaseasca 6% din continutul de 239Pu, proportie atinsa dupa cca.

120 zile de functionare a reactorului. Deci, diferenta este evidentiata de valoarea raportului 240Pu/239Pu

, pe care AMS il masoara cu precizie.

Comunicare orala

58

IMPACTUL HALDELOR DE STERIL DIN ZONELE MINIERE ASUPRA

ECOSISTEMELOR DIN BORSA MARAMURES SI MOLDOVA VATRA DORNEI

Eleonora Ana Neagu, Lenuta Jana Enache, Petre Capota, Lucia FirescuInstitutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare – IMNR – Bd Biruintei nr. 102, Pantelimon, Ilfov

Studiul prezinta unele aspecte privind compozitia chimica a deseurilor rezultate in urma proceselor de

flotatie a minereurilor si a exploatarilor miniere dezafectate din ultimii 20 de ani.

Industria miniera exercita o vasta si complexa influenta asupra mediului. Considerabile suprafete de

teren sunt scoase din circuitul agricol de exploatarile miniere si de depozitele haldelor de steril. Alaturi

de ele se afla vechile goluri de mina extinse pe zeci de kilometri ce pot provoca instabilitatea fizica a

solului, alunecari de teren a materialelor depozitate care pun in pericol asezarile umane din

proximitate. Aceste depozite de steril, sub influenta factorilor atmosferici, duc la transportul metalelor

toxice in apele de suprafata cat si in solurile si apele de adancime din zonele invecinate.

Responsabilitatea pentru cresterea calitatii vietii reprezinta o cerinta a Normelor Europene de

securitate a sanatatii umane. Apele si solurile care contin metale grele sunt toxice si au impact asupra

vietii acvatice si asupra sanatatii umane.

S-au studiat 40 de mostre de soluri din bazinele miniere din Borsa Maramures , valea Izei si Moldova

Vatra Dornei .

Datele analitice s-au obtinut prin utilizarea tehnicilor spectrometrice, cu aparatura de inalta

performanta si de ultima generatie:

-spectrometrie de absorbtie atomica in flacara FAAS ( ANALYTIC JENA ZEEnit 700 )

- spectrometrie de emisie optica in plasma ICP-OES ( SPECTRA FLAME P )

S-au analizat elementele majore SiO2, Al2O3, TiO2, Fe2O3, P2O5, MnO prin ICP-OES elementele

alcaline si alcalino-pamantoase prin FAAS.

S-au efectuat masuratori de aciditate totala a solurilor studiate.

Restul elementelor Cu, Fe , Mn , Ni , Cr ,Cd , Zn , Pb au constituit un studiu comparativ prin cele doua

tehnici cu scopul validarii metodelor in cadrul laboratorului acreditat .

S-au studiat si soluri poluate din zona de influenta a platformei Neferal si Acumulatorul Bucuresti.Bibliogafie:

C.H. Walker, S.P. Hopkin : Principles of Ecotoxicology, Taylor&Francis Ltd, 1996

Comunicare orala

59

FERTILIZANTI EXTRARADICULARI CU SUBSTANTE ORGANICE NATURALE CHELATANTE – TESTARI AGROCHIMICE IN SOLAR

Autorii: Carmen Sirbu 1 , T. Cioroianu1, Dana Popoi2, Daniela Mihalache1, Adriana Grigorie1, Ioana Oprica1

1 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului-ICPA, Bucuresti, sect. 1, bd. Marasti, nr. 612 S.C. Chimro S.R.L. Craiova, Calea Severinului nr. 172 A, Craiova

Realizarea unor noi fertilizanti avand in structura si compusi naturali cu proprietati chelatante

si fitostimulatoare a repezentat una din directiile si prioritatile de cercetare in agricultura abordata de

majoritatea marilor operatori din domeniul ingrasamintelor chimice.

In cadrul acordului de grant nr. 141708/2008 a fost realizata o gama de fertilizanti ce contin

intr-o matrice complexa de tip NPK cu microelemente si substante organic de natura animala cu

proprietati chelatante si fitostimulatoare. Fertilizantii experimentali contin proteine, polipeptide si

aminoacizi alaturi de macro si microlelementele chimice intalnite frecvent in structura fertilizantilor cu

aplicare extraradiculara

Fertilizantii obtinuti experimental au fost testati comparativ, prin aplicare extraradiculara cu

martori nefertilizati si cu ingrasaminte certificate ecologic, in solar neincalzit, pe cultura de tomate,

ciclul scurt. Sunt prezentate comparativ rezultatele experimentale privind productia obtinuta,

continutul in zaharuri, continutul in vitamina C si aciditatea fructelor.

Comunicare orala

60

STABILIREA PARAMETRILOR OPTIMI DE OXIDARE IN MEDIU APOS A

CONCENTRATELOR SULFUROASE CU CONTINUT DE PLUMBVelea Teodor1, Taloi Dragos 2 , Predica Vasile1, Gherghe Liliana1

1. Institutul National de Cercetare –Dezvoltare pentru Metale Neferoase si Rare, B-dul Biruintei

nr. 102 Com. Pantelimon Jud. Ilfov

2. Universitatea Politehnica Bucuresti – Facultatea Stiinta si Ingineria Materialelor , Splaiul

Independentei nr. 313 Bucuresti

Rezumat

In lucrare se prezinta un nou concept tehnologic privind prelucrarea

hidrometalurgica a concentratelor sulfuroase cu continut de plumb prin oxidarea

sulfurilor de metale in mediu apos, slab alcalin, urmata de separarea plumbului prin

solubilizare în solutii de hidroxid de sodiu 6M si extracţia prin depunere electrolitica

In cadrul fluxului tehnologic stabilit, faza de oxidare fiind un nou concept a

necesitat o aprofundare, motiv pentru care s-a apelat la un program de experimentare,

program activ ortogonal de ordinul 2 ( PO2)[1].

Cu ajutorul acestui program s-a stabilit un model matematic al fazei de oxidare

care a permis evidenţierea parametrilor optimi ai procesului

Bibliografie

1. Dragos Taloi. Optimizarea proceselor tehnologice –Aplicatii in metalurgie Edit. Academiei Republicii

Socialiste România Bucuresti 1987

Comunicare orala

61

DEZVOLTAREA SI VALIDAREA UNEI METODE GC-MS PENTRU

DETERMINAREA PCB-urilor DIN ULEIURI MINERALE

V. Badescu, M. Radu

Datorita stabilitatii chimice si termice si a proprietatilor dielectrice, PCB-urile in amestec cu uleiurile minerale au fost utilizate pe scara larga ca uleiuri de transformator si de condensator. Deoarece nu sunt biodegradabile, PCB–urile contribuie la poluarea ireversibila a mediului inconjurator, iar prin ingerare, se acumuleaza in tesuturile adipoase, contribuind la perturbari endocrine. Datorita acestor probleme, este necesara imbunatatirea selectivitatii si exactitatii monitorizarii PCB–urilor.

In general, PCB–urile sunt analizate prin cromatografie de gaze cu detector cu captura de electroni (GC–ECD), utilizand coloane clasice cu umplutura, sau coloane capilare. Aceste tehnici analitice conventionale de determinare a PCB–urilor prezinta probleme de selectivitate, datorate interferentelor care pot sa apara din cauza matricei. Datorita proprietatilor fizico–chimice foarte asemanatoare, este dificila separarea PCB–urilor de compusii care intra in compozitia chimica a uleiurilor minerale.

Din cauza acestor probleme de matrice, determinarea PCB–urilor din uleiuri minerale a fost considerata o metoda analitica dificila. Utilizarea cromatografiei de gaze cuplata cu spectrometria de masa (GC–MS) pentru determinarea PCB–urilor din uleiuri minerale necesita o prelucrare a probei pentru analiza prin indepartarea matricei si diminuarea interferentelor.

Deoarece metodele clasice de extractie si purificare a probei, utilizate pentru metoda GC-ECD, extractia in faza solida, spalarea cu acid sulfuric, etc. nu au dat rezultate satisfacatoare, s-a pus la punct o metoda de extractie si purificare lichid-lichid in doua etape. In prima etapa, proba pregatita pentru analiza este extrasa cu dimetilsulfoxid (DMSO), iar in etapa a doua, extractul obtinut se amesteca cu un anumit volum de apa, care se extrage cu izooctan.

Utilizarea acestei metode de pregatire a probei pentru analiza a condus la punerea la punct a unei metode analitice care realizeaza o separare si purificare corespunzatoare a PCB-urilor de matricea de ulei si de unii interferenti extractibili, cu un grad de recuperare cuprins intre 72,2 % si 90,5 %.

Eliminarea interferentelor se mai realizeaza pentru ambele metode GC-ECD si GC-MS printr-o separare cromatografica adecvata, pe o coloana capilara din silice topita cu faza stationara selectiva pentru PCB-uri.

Metoda de detectie prin spectrometrie de masa, in varianta “Selected Ion Monitoring” contribuie de asemenea la eliminarea unor interferente intre PCB-uri si unii compusi chimici din matricea de ulei mineral, ramasi dupa etapa de separare si purificare si neseparati gaz-cromatografic.

Intrucat metoda a fost dezvoltata in laborator, a fost necesara validarea metodei prin studierea urmatorilor parametrii de performanta: specificitatea, selectivitatea, repetabilitatea, precizia intermediara, gradul de recuperare, limita de detectie, limita de cuantificare, robustetea si incertitudinea de masurare.

Metoda GC-MS permite determinarea PCB–urilor in domeniul de concentratie 0,25 – 8 mg PCB/kg in ulei (5 – 160 ppb in solutia de analizat).

Comunicare orala

62

ANALIZA TERMICA A HARTIEI VECHI DE CARTE DIN SECOLUL XVIII-lea SI AL XIX-LEA

Sanda Maria Doncea, Rodica Mariana Ion, Simona Florentina Pop

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie- ICECHIM, BucurestiUniversitatea Valahia, Targoviste

e-mail:sandamariadoncea@yahoo.com

In general, analiza termica reprezinta o metoda reproductibla si convenabila, pentru caracterizarea materialelor organice heterogene, asa cum este hartia. In cazul hartiei, comportarea termica a principalilor componenti ai acesteia: celuloza, hemiceluloza, lignina si compusii de umplutura, pot fi investigati foarte bine prin metodele DSC si TGA.Calorimetria cu scanare diferentiala (DSC) permite o detectare si o masurare rapida a schimbarilor fizico-chimice pe care le suporta fibra celulozica supusa incalzirii. Analiza termogravimetrica (TGA) este o metoda care determina schimbarile de masa a polimerului ca o functie de timp si temperatura, care reflecta reactiile ce apar la nivel molecular in hartie.Deasemeni, prezenta aditivilor influenteza comportarea hartiei in timpul degradarii termice.Metodele DSC si TGA au fost aplicate pentru caracterizarea hartiei istorice, dintr-o colectie privata, de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. In acest fel se obtin informatii utile pentru restaurarea si conservarea hartiei.

Cuvinte cheie: hartie istorica, metode de analiza TGA si DSC

Comunicare orala

63

IDENTIFICAREA MICROORGANISMELOR CARE FORMEAZA BIOFILME UTILIZATE IN RECONVERSIA APELOR REZIDUALE, CA MIJLOC DE PROTECTIE A MEDIULUI

Pasarin Diana, Popovici Stela, Raceanu Gheorghe, Albulescu ViorelInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie-ICECHIM,

Splaiul Independentei 202, 060021 Bucuresti, Romania

Studiul biofilmelor microbiene, initial a prezentat interes, pentru a combate efectul lor negativ.

Ulterior s-a constatat ca biofilmele microbiene pot fi utilizate in scopul depoluarii apelor reziduale,

datorita exprimarii unui factor σ care derepreseaza un numar mare de gene ce modifica fenotipic

celula2.

Studiile si experientele anterioare efectuate de noi arata ca, dintre microorganismele lipolitice,

cele care au aderat si au format biofilme pe suporturile de sticla, polimeri, otel inox si zeoliti, au fost

bacteriile din genul Pseudomonas, numite generic pseudomonade, pe baza proprietatilor genotipice

(filogenetice)2.

Lucrarea de fata a avut ca scop identificarea tulpinilor din genul Pseudomonas care intra in

componenta biofilmelor microbiene. Pentru stabilirea componentei si activitatii biofilmelor s-au

utilizat metode microbiologice, biochimice si tehnice de biologie moleculara care au permis

diferentierea genurilor si speciilor de microorganisme biofixate1.

Rezultatele obtinute utilizand tehnicile de: izolare, cultivare si caracterizare biochimica a

microorgansimelor (folosind kit-ul API 20NE) precum si izolarea, purificarea ADN genomic bacterian

si verificarea electroforetica in gel de agaroza 1%, amplificarea PCR a fragmentelor genei ARNr 16S

de la tulpinile dominante Pseudomonas au fost urmatoarele: incadrarea sistematica a tulpinilor

dominante I, II si III (izolate din coloniile obtinute prin insamantare din dilutia 10-7 pe mediu 7329A

Acumedia Manufacturers). Tulpina II este asimilata speciei Pseudomonas putida, tulpina III speciei

Pseudomonas stutzeri iar rezultatele pentru tulpina I nu au fost complet edificatoare avand totusi

caracteristicile generale ale pseudomonadelor1.Bibliografie

1. Pasarin D., Popovici S., Tutulan-Cunita A., Constantin N., Stoian V., 2009 – Studies on the composition of biofilms

used in the reconversion of oily greases from industrial wastewaters , Romanian Biotechnological Letters, vol 14, no 3,

pp. 4430-4437.

2. Popovici S., Stoian V., Pasarin D., 2007- Laboratory technologies regarding the obtain of some biofilms in different

working conditions, Romanian Biotechnological Letters, vol 12, no 3, pp.3249-3253.

Comunicare orala

64

ZEOLITII NATURALI, CATALIZATORI SI ADSORBANTI PENTRU PROCESE DE

DEPOLUARE

Irina Bajenaru, Valcu Alexandra, I. Minca, Liliana Badalau, Liliana Sarbu, Fanica Bacalum, T.

Bota

Caracteristicile structurale (structura, compozitia retelei, cationii extraretea, puritatea

zeolitului ) specifice proceselor de schimb ionic si de adsorbtie fac din zeoliti, materiale importante

destinate depoluarii fluxurilor gazoase sau lichide atat prin cataliza heterogena cat si prin tehnici de

purificare prin adsorbtie.

Abundenta si potentialul zacamintelor naturale de tuf zeolitic pe care Romania le detine a

determinat dezvoltarea unor cercetari destinate utilizarii lor atat ca material de plecare in obtinerea

catalizatorilor destinati reducerii, prin oxidare catalitica totala a continutului de VOC (toluen, acetat de

etil, hexan) din fluxuri gazoase industriale cat si ca adsorbanti pentru clase speciale de poluanti din ape

( metale grele cu factori de risc, produse petroliere, compusi fenolici, coloranti ).

Lucrarea prezinta rezultatele experimentale obtinute la aplicarea unor tehnici simple de

modelare a structurii zeolitilor naturali autohtoni cu continut ridicat de clinoptilolit in vederea obtinerii

de catalizatori de tipul Me-CLN (Me= Cu, Cu+La, Co,) si de structuri adsorbante [Mod]-CLN.

Caracteristicile structurale si texturale ale structurilor catalitice si adsorbante obtinute au fost

puse in evidenta prin difractie de raze X (DRX) , analiza termogravimetrica (TG), calorimetrie cu scanare

diferentiala(DSC), spectroscopie FTIR , spectroscopie de fotoemisie(XPS).

Verificarea potentialului de depoluarea a catalizatorilor Me-CLN si a structurilor adsorbante

[Mod]-CLN s-a realizat in procesul de oxidare totala a toluenului si a acetatului de etil existente in

fluxuri gazoase, respectiv in procesele de adsorbtie a compusilor fenolici existententi in ape poluate.

1.. N.Widiastuti Desalination, , 2008, 218,271-2802.M.F. Ribeiro Appl. Catal. B: Environmental, (2007), 70, 384–3923. Z .L i, , Water Res. 2006,40:3811-3819;4.A Burt T, J. Environ. Eng., 2005 131:934-9425.Y.E. Benkli, ,Water Research (2005), 39, 487–493

Comunicare orala

65

Thermo stability of extracellular metabolites with antifungal properties

Amalia Gheorghe1, Luiza Jecu1, Andreea Rosu 1 , Iulia Raut1, Anca Voicu2, Anca Roseanu3, Gelu Vasilescu1

1National Research & Development Institute for Chemistry and Petrochemistry, ICECHIM, Spl. Independentei 202, Bucharest, Romania

2Institute of Biology of the Romanian Academy, Spl. Independentei 296, Bucharest, Romania3Institute of Biochemistry of the Romanian Academy, Spl. Independentei 296, Bucharest, Romania

Plant diseases need to be controlled to maintain the quality and abundance of food, feed, and fiber produced by growers around the world. A variety of biological controls are available or use, but further development and effective adoption will require a greater understanding of the complex interactions among plants, people, and the environment1. Control of pathogens by antagonistic microorganisms is now considered a viable disease control technology.

Aspergillus niger 105 growth on Sabouraud medium

Mycotoxins are secondary metabolites produced by filamentous fungi, which can be produced in food as a result of fungal growth. Mycotoxins ingestion by humans, can lead to deterioration of liver or kidney function, other mycotoxins are neurotoxics. The mycotoxigenic fungi involved with the human food chain belong mainly to three genera: Aspergillus, Fusarium, and Penicillium2. The filamentous fungus used in experiments was Aspergillus niger 105.

The antifungal properties of some microorganisms were significantly reduced after boiling or treatment with proteinase K3. Also, there are relationships involving nutrient sources and the growth and efficacy of microorganisms as biocontrol agents 4.

Extracellular metabolites of Bacillus subtilis and Trichoderma sp., used as biocontrol agents were treated by sterilization at 110oC for 30 min. The results of this study confirmed that the antifungal properties for Bacillus subtilis depend on heat. No significant difference in the percentage of growth inhibition for Trichoderma sp. experiments was observed between heat treated and untreated.

References1 Pal, K. K. and McSpadden Gardener, B., Biological Control of Plant Pathogens, 2006, The Plant Health Instructor DOI: 10.1094/PHI–A-2006-1117-02.2 Sweeney, M J., Dobson, A. D. W., Mycotoxin production by Aspergillus, Fusarium and Penicillium species, 1998, International Journal of Food Microbiology, 43, 141-158.3 Prapagdee, B., Kuekulvong, C., Mongkolsuk, S., Antifungal Potential of Extracellular Metabolites produced by Streptomyces hygroscopicus against Phytopathogenic Fungi, 2008, International Journal of Biological Sciences, 4, 330-337.4 Engelkes, C. A., Nulo, R. L., Fravel, D. R., Effect of Carbon, Nitrogen and C:N Ratio on Growth, Sporulation, and Biocontrol Efficacy of Talaromyces flavus, 1997, Phytopatology, 87(5), 500-505.

Acknowledgements. This study was supported by the project PNCDI II 61-045, financed by CNMP Romania.

Comunicare orala

66

INVESTIGATIONS ON MICROBIAL DEGRADATION OF POLY(VINYL ALCOHOL) BASED MATERIALS

Iulia Raut 1 ,Luiza Jecu1, Amalia Gheorghe1, Andreea Rosu1, Marius Ghiurea1, Elena Grosu2, Anicuta Stoica3, Marta Stroescu3

1 - National Research and Development Institute for Chemistry and Petrochemistry – ICECHIM, Spl. Independentei 202, Bucharest, Romania; 004-021.316.30.63, jecu.luiza@icechim.ro2 – SC INCERPLAST SA, 23 Street Ziduri Mosi, nr. 23, sector 2, Bucharest, Romania 004-021.252.52.50

3 University Politehnica of Bucharest, Faculty of Applied Chemistry and Material Science, Polizu Street, nr. 1, 011061, Bucharest, Romania,004-021.402.38.70

AbstractPolyvinyl alcohol (PVA), a water-soluble synthetic polymer, has been widely used for many applications including fabric sizing, fiber coating, adhesives, films for packaging and agricultural uses. Annual, huge quantities of PVA are released into the ecosystem after use, and thus, biodegradation of PVA microorganisms or enzymes has attracted much attention1, 2, 3. Bacterial species such as Pseudomonas, Alcaligenes, Bacillus and Flavobacterium sp. are capable of assimilating PVA as their sole carbon source4. Also, PVA biodegradation by fungal species is of interest due to their versatility5. The aim of this paper was to investigate the microbial degradation of several poly (vinyl alcohol) based materials. The experiments were performed with PVA composites, containing PVA and natural polymer, such as, starch, collagen, bacterial cellulose (biocellulose). The selected microorganism was an Aspergillus strain isolated from natural habitat. The evaluation of microorganism’s ability to degrade polymeric substrates was done by solid-media agar-plate tests. The fungal growth and polymer surface changes were demonstrated by scanning electron microscopy.

a) Micrograph indicating the soft aspect of polymeric film

b) Micrograph indicating the fungal growth on polymeric surface after 10 days incubation with microorganism

References1 Flieger, M., Kantorová, M., Prell, A., Řezanka, T., Votrub, J., 2003, Folia Microbiol. 48, 27–44 2 Lesinsky, D., Fritz, J., Braun, R., 2005, Biores. Technol., 96, 197–2013 Zheng, Y., Yanful, E., Bassi, A., 2005, Critical Rev. Biotechnol., 25, 243–250.4 Qian, D., Du, G., Chen, J., 2004, World J. Microbiol. & Biotechnol., 20, 587–5975 Kim, D. Y., Rhee, Y. H., 2003, Appl Microbiol Biotechnol, 61, 300–308

Acknowledgements. This study was supported by the project PNCDI II 32-115, financed by CNMP Romania.

Comunicare orala

67

REALIZAREA UNOR COMPOSITE INTELIGENTE ANTIFOULING, CU APLICARE IN

PROTECTIA STRUCTURILOR METALICE IMERSATE IN MEDIU MARIN SI TESTAREA

PRIVIND EFICIENTA ANTIVEGETATIVA IN CORELATIE CU IMPACTUL REDUS

ASUPRA ECOSISTEMULUI ACVATIC

Autori: Marin Laurentiu1, Marin Catalina1, Talpes Marilena2, Tenciu Magdalena2, Piescu Victoria3 1 Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIM-

Bucuresti, Splaiul Independentei Nr. 202, Sector 6, 0600212 Institutul de Cercetare-Dezvoltare Pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi,

Galaţi, strada Portului nr.54, jud Galati3 Institutul National de Cercetare Dezvoltare Marina Grigore Antipa Constanta

Lucrarile de cercetare derulate se desfasoara atit pe planul cercetarii – dezvoltarii tehnologice –

cu rezultat elaborarea de tehnologii si obtinere de produse precum si pe planul studierii influentei ce o

au produsele rezultate in urma activitatii de cercetare asupra mediului. Aspectele de mediu sunt

hotaritoare in elaborarea tehnologiilor finale. Coordonarea activitatilor stiintifice din domenile diferite

- chimic si biologic ce alcatuiesc sfera de preocupare a activitatii de cercetare derulate este de

asemenea un proces complex ce Noutatea consta in obtinerea de composite polimerice cu proprietati

antifouling in matrice elastomerica reticulabila prin inductie peroxidica prin intermediul unui proces

chimic original, in opera (la locul de montaj), in timp, fara aport temperatura si presiune.

Aceasta procedura de reticulare este total diferita de procedura clasica, cu sulf, la presiune si la

temperatura, ce se aplica compozitelor elastomerice. Procedeul chimic de reticulare aplicat, este pe

baza de peroxizi si compusi organici ai sulfului , iar noutatea rezulta din modalitatea de creare a

puntilor de reticulare intre macromoleculele de elastomer.

Compusul organic cu sulf este agentul de reticulare si se transforma intr-o specie chimica

activa in urma unui proces de scindare radicalica homolitica a legaturii chimice R1 – S – R2. Aceasta

scindare este indusa de descompunerea peroxidului ( de fapt scindarea legaturii simple R2 – O – O –

R2 din molecula acestuia) ce se produce in conditiile mediului de lucru al izolatiei.

1 Suty-Heinze; Anne; (Langenfeld, DE) ; Hungenberg; Heike; (Langenfeld, DE) ; Thielert; Wolfgang; (Odenthal, DE) ; Elbe; Hans-Ludwig; (Wuppertal, DE) Bayer CropScience AG, PCT/EP2006/003487, May 6, 20082 Tomko; Revathi R.; (North Olmsted, OH) ; Papagianidis; Dino D.; (Hattiesburg, MS) ; Joecken; John A.; (Palm Springs, CA) ; Reuter; James M.; (Cleveland Heights, OH), The Sherwin-Williams Company, Cleveland, PCT/EP07/51478, March 26, 2008

Comunicare orala

68

METODA SPECTROFOTOMETRICA DE DETERMINARE A NITRATILOR REZIDUALI

DIN LEGUME BAZATA PE REDUCEREA LA NITRITI: ALTERNATIVA NEPOLUANTA

DE INLOCUIRE A CADMIULUI CA AGENT DE REDUCERE HETEROGENA

CU ZINC METALIC

Lidia Preda, George Raceanu, Luiza Capra, Georgeta Ivan, Florentina Milea,Dorina Toader, Iulian Minca

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Splaiul Independentei nr. 202, Bucuresti

Lucrarea prezinta o metoda alternativa de determinare a nitratilor in legume bazata pe reducerea

cantitativa a nitratului la nitrit cu zinc metalic, eliminand in acest fel utilizarea cadmiului (recomandat

de metoda standardizata ISO), metal cu toxicitate ridicata. Nitritul rezultat in urma reducerii este

determinat printr-o metoda spectrofotometrica, metoda mult mai sensibila si exacta fata de metodele

analitice de determinare a nitratului. Selectarea zincului ca agent de reducere in locul cadmiului, se

bazeaza pe proprietătile electrochimice comparabile ale acestor metale (electronegativitate, potentiale

red-ox).

Sensibilitatea si acuratetea metodei depinde de viteza relativa de reducere a nitratului la nitrit. Nitratii

sunt relativ usor de redus la nitriti in prezenta metalelor Zn şi Cd, dar o regasire cantitativa a NO3- ca

NO2- este dificil de realizat, in reactie fiind implicate mai multe variabile, unele dintre ele

interdependente.

Pentru stabilirea conditiilor optime de reducere a fost studiat efectul asupra absorbantei masurate (λ =

545 nm) a mai multor parametrii (cantitatea de zinc adaugata, timpul de agitare, pH-ul), care afecteaza

in mare masura viteza de reducere. Se obtine in acest fel un randament al reactiei de reducere

NO3-/NO2

- de peste 93%, valoare confirmata de analiza prin ion cromatografie (IC) a celor doi ioni

aflati in coprezentă.

Cuantificarea nitritului rezultat prin reducere s-a facut prin determinarea spectrofotometrica a

colorantului azo format in urma reactiilor de diazotare/cuplare a NO2- cu reactivul Griess –Ilosvays,

metoda sensibila si de larga utilizare.

Pentru punerea la punct a metodei, au fost efectuate studii preliminare pe probe de nitrat de sodiu

standard analitic, precum si pe un Material de Referintă IPE (International Plant-analytical Exchange

Program -WEPAL), cu valoare declarata pentru concentratia de NO3-.

Rezultatele au fost comparabile cu cele obţinute prin metoda Ulsch şi ion cromatografie (IC).

Poster

69

ADITIVI ALIMENTARI PENTRU COLORAREA PRODUSELOR ALIMENTARE, CONFORM NORMELOR EUROPENE

Ana - Alexandra Sorescu, Alexandrina Nuta, Alina Raditoiu, V. Raditoiu, P. Ardeleanu, Monica Raduly, Luminita Wagner, Viorica AmariuteiInstitutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Splaiul Independentei nr. 202, sector 6, 060021, Bucuresti, Romania

In prezent, aditivii naturali si sintetici sunt folositi pe scara larga in industria alimentara, uneori

chiar abuziv, nerespectandu-se dozele maxim admise sau domeniul de utilizare prevazut. De aceea, a

devenit necesar si obligatoriu ca producerea si utilizarea lor sa fie monitorizate si reevaluate prin

controlul legislativ al organismelor nationale si internationale1, ca o garantie a respectarii normelor

ingienice pentru alimente, in vederea asigurarii starii de sanatate a populatiei.

Aditivii alimentari sunt definiti ca fiind „orice substanta care in mod normal nu este consumată

ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracterisitic, avand sau nu valoare

nutritiva, care, adaugata intentionat in produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul

procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor

asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi ori prin derivatii sai, direct sau

indirect, o componenta a acestor produse alimentare” 2.

Obiectivul principal al lucrarii "Aditivi alimentari pentru colorarea produselor alimentare,

conform Normelor Europene" il constituie abordarea unor studii de sinteza si caracterizare fizico-

chimica a unor materiale colorante utilizate ca aditivi alimentari, existente in Anexa I la Directiva

94/36/CE, avand caracteristici fizico-chimice aliniate la criteriile de puritate incluse in anexa la

Directiva 95/45/CE3.

Sunt vizate structuri cunoscute de coloranti, in nuantele de rosu ( E124 – Ponceau 4R), galben

(E102 – Tartrazina) si albastru (E 132 - Indigo Carmin sau E 133 - Albastru stralucitor FCF) pentru

care vor fi efectuate studii experimentale de laborator in vederea elaborarii unor procedee de sinteza

noi, ecologice, care sa asigure in egala masura protectia personalului si a mediului inconjurator.

[1] Banu C. – Principii de Drept Alimentar, Editura Agir, Bucuresti,2003

[2] Gerd Löbbert, BASF Enciclopedia Ullman, Food Dyes, 1997

[3] Specifications for identity and purity of some food colors – FAO/WHO – Geneve, 1976

Poster

70

METODE ANALITICE COMPARATIVE PENTRU CARACTERIZAREA CHIMICA A

ZGURILOR DIN INDUSTRIA METALURGICA

Lenuţa Enache, Eleonora Neagu, Petre Capota, Victoria Purcaru, Victoria Soare,

Cornel Simu, Viorel Bădiliţa, Estera Constantinescu

INCDMNR-IMNR – B-dul Biruitei Nr.102, Oras Pantelimon, jud. Ilfov

Deseurile , mai ales cele industriale constituie surse de risc pentru sanatate si mediu datorita

continutului lor in substante toxice precum metale grele ( plumb, cadmiu, crom, fier, mangan, arsen).

Impactul negativ determinat de depozitele de deseuri industriale din industria metalurgica se

poate cuantifica asupra factorilor de mediu, aer, sol, apa de suprafata si subterana. Pentru a reduce

impactul cauzat de deseuri asupra mediului, este necesara caracterizarea fizico- chimica a acestora si

apoi clasificarea lor ca deseuri periculoase , nepericuloase si inerte chimic.

Scopul lucrarii este de a efectua un studiu comparativ privind metodele analitice folosite pentru

caracterizarea chimica a acestor zguri si valorificarea lor in industrie.

Se vor analiza zguri provenite din metalurgia aluminiului si a plumbului prin urmatoarele

tehnici analitice: Spectrometrie optica cu plasma cuplata inductiv ( ICP - OES), Spectrometrie optica

cu plasma de curent continuu (DCP), Spectrometrie de absorbtie atomica in flacara

( FAAS) , Analiza de gaze, Difracţie de raze X, Analiza termică, metode chimice clasice (volumetrie si

gravimetrie), Spectrometrie de absorbtie moleculara. Se vor determina concentratiile metalelor grele

toxice, anionii ( NO3- , NH4

+ , SO42-, Cl-) si se vor compara rezultatele obtinute prin tehnicile analitice

enumerate.

Referinte

Treatise on Analytical Chemistry – I.M. Kolthoff and Philip J.Elwing

Standard Methods oh Chemical Analysis – Frank J. Welcher

Anghel Mihail Demetrescu; Anton Tutoveanu ; Mircea Ionescu; - Analiza tehnica a minereurilor

Editura Tehnica 1966

Poster

71

Noi compusi calixarenici pentru eliminarea poluantilor din procesarea chimica textilaC. Ţolescu, M. Mateescu, E. Ioniţă, M. Deaconu, L. Oproiu, A. Athanasiu, M. Ruse, C. Filipescu.

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie- ICECHIM

Bucuresti, Splaiul Independentei, nr 202, Bucuresti, www.icechim.ro, email: tzoly2@yahoo.com

REZUMAT

S-au sintetizat si utilizat compusi macrociclici de tip p-tert-butilcalix[8]arena ca sechestranti

de cationi metalici si complexanti ai colorantilor din procesarea chimica textila. In scopul utilizarii

compusilor macrociclici calixarenici cu proprietati de nano-filtrare ca membrane organice s-a avut in

vedere controlul sintezei prin cromatografie in strat subtire, spectrometrie UV-Vis, punct de topire al

produsului finit. Verificarea capacitatii de complexare s-a verificat prin metoda spectrofotometrica.

Tehnica de epurare se bazează pe propritatile acestor compusi de a forma complecsi de incluziune cu

cationi metalici sau molecule organice neutre mici si a condus la rezultate foarte bune. Fazele de lucru

sunt simple, iar separarea compusului calixarenic din ape se poate realiza prin operatii de filtrare

Para-tert-butilcalix[8]arena s-a obtinut prin condensarea in cataliza bazica a para-tert-

butilfenolului (PTBF) cu paraformaldehida, utilizandu-se ca solvent xilenul, condensarea s-a realizat in

atmosfera inerta si cu indepartarea continua a apei rezultate din reactie.

Formula structurala a produsului astfel obtinut este

(CH3)3C

OHOH

C(CH3)3

HO

(CH3)3C OH

(CH3)3C

OHOH

C(CH3)3

HO

C(CH3)3HO

C(CH3)3

C(CH3)3

47

1 2

3

45

8

11

14

55

54

56

49

1720

53

23

2629

52

32

5135

3850

4144

6

7

45

46 48

p-tert-butilcalix[8]arena

sau 5,11,17,23,29,35,41,47-octa-tertbutil-49,50,51,52,53,54,55,56-octahidroxi-calix[8]arena

Poster

72

MILITARY CHEMICALS AND THEIR INFLUENCE ON THE ENVIRONMENT

Teodora Zecheru 1 , Tudor Cherecheş2

1NBC Defense and Ecology Scientific Research Center, 225 Sos. Oltenitei, 041309 Bucharest2Military Technical Academy, 81-83 Bd. George Cosbuc, 050141 Bucharest

The military industry involves highly poisonous chemicals. It does not necessarily include the

use of weapons as such against a military target. Many toxic chemicals used in the chemical industry,

if used as weapons on unprotected civilians, may be as devastating as the use of chemical weapons

(CW) designed to inflict damage and casualties on protected groups.

This is the case of pesticides: insecticides, such as parathion, and TEPP (which is one of the

most toxic commercially available insecticides) or herbicides, such as TCDD (dioxin).

There are four categories of CW substances affecting humans:

Blistering agents , which are substances intended to cause incapacitation rather than death, such

as Lewisite or mustard gas;

Choking agents , substances intended to cause death and offering the terrorists the advantage of

being easy to obtain, such as Phosgene (CG);

Blood agents , such as cyanide base compounds;

Nerve agents , which are hundreds to thousands of times more lethal than precedent agents,

such as: tabun (GA); sarin (GB); soman (GD); VX; Novichok1.

The effective dissemination or delivery of CB agents by terrorists or during military activities2,

which involves an important influence on the environment, includes:

Food or liquids contamination. In this regard, 43% of the past incidents of CB terrorism have

been blamed to contaminated food and drink, 13% on contaminated consumable products and

12% on water supplies;

Dispersion as vapour or aerosols (9% of the past incidents);

Contaminated clothing or direct human contact, as in the case of the ricin-tipped umbrellas

used in various assassination attempts (4% of the past incidents);

Explosive dispersal, with a significant loss of agents (3 %);

War itself.

References:[1] David Zurick, International Conference on Grassroots Environmental Movements in Japan and the

United States, April 25-26, 2003, University of Kentucky, Lexington, KY;

[2] www.opcw.org .

Poster

73

SISTEME CROMOGENE CU STRUCTURA CONTROLATA (TIP ECO) PENTRU ASIGURAREA UNUI IMPACT MINIM ASUPRA MEDIULUI

Mircea Ruse, Alexandrina Nuta, Anca Athanasiu, Constantin Alifanti, Marian Deaconu, Loti Oproiu, Elena Ionita, Catalin Filipescu.

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Splaiul Independentei, nr. 202, sector 6, Bucuresti, www.icechim.ro e-mail: mircearuse2126@yahoo.com

Lucrarea prezinta cercetarile efectuate de catre colectivul nostru privind realizarea in tara a

unor noi structuri de coloranti azoici reactivi eco-performanti, obtinuti cu consumuri specifice minime,

avand nuante de rosu, violet si albastru. Acesti coloranti sunt destinati vopsirii si imprimarii fibrelor

celulozice.

S-au elaborat tehnologiile de laborator privind sinteza, caracterizarea structurala si fizico-

chimica, conditionarea ecologica (sub forma de solutii concentrate stabile) si vopsirea bumbacului.

S-au studiat un numar de 7 structuri de coloranti azoici reactivi mono-si bifunctionali

monoclortriazinici, nemetalizati si metalizati in substanta, care au fost analizate din punctul de vedere

al performantelor fizico-chimice (puritate, absorbtie in domeniul UV-VIS, concentratie chimica) si

coloristice (nuanta, concentratie de vopsire, rezistenta la lumina, rezistenta la apa, frecare umeda si

uscata, rezistenta la transpiratie acida, solubilitate, grad de epuizare al flotei). In urma testarilor s-a

dovedit ca numai colorantii nemetalizati prezinta performantele fizico-chimice si coloristice la nivelul

marcilor straine de renume (BASF, Höechst, DyStar, TFL). S-au selectionat 5 coloranti azoici reactivi

monofunctionali cu sistem reactiv monoclortriazinic in nuntele: rosu-galbui, rosu-albastrui, rubiniu,

violet, albastru-verzui si 1 colorant disazoic reactiv homo-bifunctional cu sistem reactiv

monoclortriazinic in nuanta albastru-roscat, a caror pret de cost este mai mic, comparativ cu pretul de

cost al colorantilor reactivi hetero-bifunctionali cu sistem reactiv monoclortriazinic-vinilsulfonic.

Tehnologiile utilizate la obtinerea si aplicarea acestora sunt ecologice (nu s-a lucrat cu compusi

organici volatili) si economice, iar conform informatiilor ecologice existente in prezent, atat materiile

prime (intermediarii aromatici specifici ieftini) cat si produsii finali, prezinta risc eco-toxicologic

redus.

Cercetarile abordate au condus la efectuarea de experimentari la scara micropilot a

tehnologiilor de laborator elaborate, demonstrandu-se functionalitatea si utilitatea solutiilor propuse.

Bibliografia: 1. Pol.PL 163.041 (Cl CO9B 45/16) 28 feb.1994 ; 2. Pol.PL 163.333 (Cl CO9B 62/00) 31 MAR.1994.

3. Pol.PL 162.611 (Cl CO9B 62/095)31 dec.1993; 4. Jpn.JP 08.209.201 (Cl CO9B 67/22) 13 aug.1996.

5. Pol.PL 173.542 (Cl CO9B 29/24) 31 mar.1998; 6. Eur.Pat.EP 1.045.008 (Cl CO9B 67/22)18 oct.2000

7. Eur.Pat.EP 1.046.677 (Cl CO9B 62/513) 25 oct. 2000.

Poster

74

PRECIPITATIILE – VECTOR DE POLUARE A MEDIULUI INCONJURATOR

Nicolae Irina-Elena Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti

Regimul elementelor climatice este influentat, in mod determinant, pe langa factorii zonali si

regionali, si de altitudinea si morfologia reliefului.

Deoarece precipitatiile sunt deosebit de eficiente in spalarea atmosferei, parametrii lor de

calitate constituie indicatori pretiosi pentru evaluarea surselor de poluare a mediului inconjurator, dar

si pentru aprecierea contributiei surselor de emisie a poluantilor gazosi la poluarea solului si a panzei

freatice.

De aceea, Inspectoratul de Protectie a Mediului Piatra Neamt monitorizeaza calitatea

precipitatiilor din zona Savinesti, prin indicatorii: pH, conductivitate, ionii de amoniu, ionii azotat,

ionii sulfat. Statia de monitorizare este amplasata la aproximativ 400 m sud-vest fata de platforma

chimica Savinesti. Analiza precipitatiilor s-a realizat dupa metodologia recomandata de Organizatia

Meteorologica Mondiala si adaptata de Institutul de Cercetari pentru Ingineria Mediului Bucuresti.

In zona de influenta a platformei chimice s-au inregistrat ploi cu caracter slab acid, iar in

perioada cand s-au semnalat cresteri ale concentratiilor la emisie pentru poluantii gazosi, caracteristici

evacuarilor de noxe de pe platforma chimica (amoniac, oxizi de azotat, sulfati) s-a determinat in apele

din precipitatii un continut ridicat al ionilor corespunzatori (amoniu, nitrati, sulfati).

Precipitatiile au antrenat in sol si panza freatica importante cantitati de poluanti, sporind

continutul in azot si sulf.

BIBLIOGRAFIE

1. Feldman D. – The tehnology of macromolecular compounds, ed. Tehnica, Bucharest, 1994

2. Statistic year-book, ICIM – Bucharest, Methodological guide for rainfall quality supervision, Bucharest, 1995

Poster

75

INFLUENTA ELECTRICITATII ATMOSFERICE ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

Nicolae Irina-Elena Colegiul National “Ion Creanga”, str. Radu Motru Constantin, nr. 51, sect. 4, Bucuresti

Pamantul poate fi privit ca o sfera electrizata al carei potential variaza in mod semnificativ

odata cu altitudinea, mergand pentru un singur metru de denivelare – pana la minim 100V.

Zonele cu potential ridicat sunt regiuni in care intensitatea campului electric este foarte ridicata.

Aceste zone sunt “statiuni cu aer pur”, localizate in platourile mari, cum ar fi coastele Marii Nordului

sau ale Atlanticului, unde vegetatia nu este luxurianta, foioasele lipsesc si coniferele (mai ales pinii) se

simt in largul lor.

In zonele cu potential mediu, gradientul de potential electric variaza intre 30 si 100V/m.

acestea sunt locuri mai adapostite, aflate in apropierea grohotisurilor sau in vai, pe langa paduri, in

campiile joase, luncile raurilor, in care vantul nu razbate foarte usor. Vegetatia este mult mai

abundenta decat in zonele cu potential ridicat, fara a fi luxurianta. Exista multi copaci de foioase, iar

plopii lipsesc.

In zonele cu potential cvasinul, gradientul de potential coboara sub 30V/m. In aceasta

categorie, intra vaile foarte adanci si unele paduri, precum si malul raurilor. Vegetatia este extrem de

luxurianta, bogata in plante agatatoare, ferigi, ierburi care cresc si in apropierea zidurilor.

Zonele cu potential zero sunt create chiar de om, sunt zonele cladirilor, in care potentialul

electric este foarte apropiat de zero.

BIBLIOGRAFIE

1. Leontie, Liviu (2002), “Introducere in fizica atmosferei” (partea I), ed. Gh. Asachi, Iasi

2. Gaju, Stela (1984), “Electricitatea atmosferei”, ed. Academiei RSR, Bucuresti

Poster

76

CARACTERIZAREA PESTICIDELOR ORGANOCLORURATE PRIN METODE DE

ANALIZA FIZICO-CHIMICE

Adina-Elena Segneanu, Corina Macarie, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Ionel Balcu,

Raluca Pop, Cristian Vaszilcsin

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382

Este cunoscut faptul ca utilizarea unora dintre substantele chimice sintetice a rezultat din necesitatea

rezolvarii problemelor umanitatii, insa fara a cunoaste consecintele sau pretul care va trebui platit

ulterior pentru degradarea mediului sau a sanatatii populatiei. Din acest motiv, directivele europene

stabilesc obligatiile si conditiile privind productia, depozitarea si manipularea pesticidelor.1,2,3

Lucrarea nostra prezinta un studiu cu privire la caracterizarea pesticidelor organoclorurate existente in

fructe si legume de larg consum; prin metoda de spectroscopie de absorbtie atomica respectiv prin

metode de analiza fizico-chimica: AOX, spectroscopie de UV-VIS, GC-MS.

Probele au fost extrase in trei tipuri de solventi si a fost comparata deasemenea eficienta extragerii

pesticidelor in acesti solventi. Rezultatele obtinute au fost comparate cu limitele maxime admise

impuse de legislatia UE.

BIBLIOGRAFIE

1. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, DIRECTIVA 2008/84/CE;

2. Monitorul Oficial, Partea I nr. 722 din 03/10/2002 - Ordin nr. 438/2002;

3. Food Additives & Contaminants: Part A Chemistry, Analysis, Control, Exposure & Risk Assessment, Taylor

&Francis, 2007

Poster

77

Holographic method for real-time gradient concentration monitoringMona Mihailescu1, Raluca Augusta Gabor2,Cristian-Andi Nicolae2

1Physics Department, University “Politehnica” of Bucharest, Romania2National Research-Development Institute for Chemistry and Petrochemistry - ICECHIM Bucharest,

Polymer Department;mona_m@physics.pub.ro

The holographic interferometry is an advanced optical tool, non-destructive and non-intrusive

laser-based technique to measure the temporal and spatial distribution of the refractive index in the

transparent liquid solutions with concentration gradient. The experimental setup is based on the

classical Mach-Zehnder interferometer with the sample in one arm. Both the reference and object

beams interfere and the pattern is recorded on a video camera (2048x2048 pixels, 7.4μm pitch). The

acquired images are then processed using dedicated code written in MATLAB based on Fourier

transform. From the fringe displacements we deduced the values for phase shift introduced by the

sample, linked with refractive index in the investigated region. The correspondence between refractive

index and concentration was done using refractometry with an accuracy of 0.001. Starting with these

measurements, we simulated the diffusion process in MATLAB using Fick's law to find the diffusion

coefficient of potassium dihydrogen phosphate in water.

Potassium dihydrogen phosphate (PDP) is a highly water-soluble salt included in the pesticide

class of fungicide type, and is easily carried by the rain in the surface waters. Its diffusion coefficient

in water is important for research and in many applications: chemical engineering, biology, pollution

control. It isn't a toxic substance in small concentration, but its secondary effect is the increase of the

plants growth rate in surface waters, even under the euphotic zone. This process and its consequences

are known with the name of eutrophication. The decomposition of the plants depletes the supply of

oxygen which leads to the death of fish and other sub-aquatic animals. Eutrophication leads to daily

variations in both oxygen concentration and the water PH. Another places where the diffusion

coefficient of fertilizer is important, are the constructed wetlands. We must know the lengths where

exists phosphate with significant concentration. The information about nutrients distribution give a

better prediction of the treatment efficiency and lead to a better optimization of the size and the

geometry of the wetlands.

Poster

78

CERCETARI IN SCOPUL REALIZARII UNUI AGENT REDUCATOR DE Cr6+, PENTRU

CIMENTUL PORTLAND

Autori:Dr ing. Moanta Adriana – CEPROCIMDr. Ing. Dumitrescu Cristina - CEPROCIM

Ing. Baleanu Georgeta – ICECHIMIng. Faraon Victor – ICECHIM

Ing. Tolescu Ciprian- ICECHIMIng. Ivan Georgeta- ICECHIM

Prezenţa cromului hexavalent – Cr6+ în cimentul portland, element nociv pentru sănătatea celor ce vin în contact cu produsele care îl conţin, preocupă din ce în ce mai mult organul legislativ al Uniunii Europene. S-a constatat că printre operatorii care manevrează sau pun în operă manual cimentul apar cazuri de dermatită alergică la nivelul mâinilor provocată de Cr 6+ prezent în ciment.

Limitarea conţinutului în Cr6+ în ciment s-a legiferat la nivel CE prin Directiva 2003/53/CE, aceasta limita fiind de max. 2 ppm.

În concordantă cu cerinţele impuse de Directiva 2003/53/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 18 iunie 2003 nu se permite utilizarea cimentului sau a preparatelor pe bază de ciment care conţin peste 2 ppm Cr6+ raportat la cantitatea totală de ciment uscat. Drept urmare, Guvernul României a adoptat Hotărârea 932/10 iunie 2004 pentru modificarea si completarea HG 347/2003, privind restricţionarea introducerii pe piaţă si a utilizării anumitor substanţe si preparate chimice periculoase, printre care si cimentul, cu punerea în aplicare din 17 ianuarie 2005.

La nivel european s-au cercetat diferite căi de reducere a Cr6+ din ciment, implementându-se, totodată, norme naţionale de limitare a Cr6+ din ciment.

Cea mai utilizată cale de reducere a Cr 6+ din ciment, este cea de utilizare a sulfatului feros. Totusi, utilizatorii, prin datele publicate în literatura de specialitate, semnalează o serie de probleme neelucidate până în prezent si inconveniente aduse prin utilizarea sulfatului feros.

Preocuparile noastre s-au canalizat spre: Elaborare reţete pentru produs/agent de reducere a Cr6+

Testare agent reducător. Stabilire si realizare reţetă optimă.S-au realizat mai multi agenti reducatori, rezultate optime rezultand in urma testelor facute

pentru agentii reducatori Z3 si Z4, avand la baza un zeolit natural si o sare anorganica. Literatura de specialitate propune si utilizarea agentilor antioxidanti la tratarea cimenturilor cu agenti reducatori. Pentru aceasta s-au utilizat ca agenti antioxidanti, sare EDTA si acid ascorbic. Prezenta acidului ascorbic in reteta agentului reducator determina o comportare mai buna a acestuia. Rezultate foarte bune s-au observat si la utilizarea altor agenti reducatori pe baza de clorhidrat de hidroxilamina, clorura de staniu si sulfat de mangan, urmand a se face recomandarea de utilizare si in functie de preturile de achizitie a sarurilor respective.

Poster

79

VALORIFICAREA BIORESURSELOR REGENERABILE - PREZENT SI PERSPECTIVE -

Autor: Sanda VeleaInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie Bucuresti, Spaliul Independentei nr. 202, sector 6

Lucrarea prezinta directiile principale de cercetare in domeniul valorificarii bioresurselor

regenerabile indigene, abordate in cadrul Institutului in ultimii 10 ani, si anume:

- Obtinerea biodieselului din uleiuri vegetale si valorificarea subproduselor (glicerol, srot) de la

fabricarea acestuia prin utilizarea lor ca materii prime pentru furaje, amelioratori de sol, mulci, bio-

fumiganti de sol

- Obtinerea solventului ecologic din uleiuri vegetale indigene, folosit ca inlocuitor al solventilor

clasici pe baza de petrol, cu diverse aplicatii (spalari industriale, solvent pentru cerneluri

tipografice, lacuri si vopsele, agent de racire)

- Obtinerea sarurilor metalice (de calciu, cupru, sodiu, potasiu) ale acizilor grasi din uleiuri

vegetale si grasimi animale, utilzate ca aditivi furajeri pentru rumegatoare si insecto-fungicide

ecologice pentru stropiri foliare in pomicultura si viticultura

- Extracte vegetale pentru utilizare ca suplimente alimentare cu actiune like-hormonala si in

industria cosmetica

- Biopesticide cu aplicatii in protectia plantelor ca fungicide, insecticide, repelenti

- Captarea CO2 din emisiile de la centralele termoelectrice pe baza de combustibili fosili, si

sechestrarea lui durabila in procesul de fotosinteza accelerata a microalgelor, cu producere de

biomasa si valorificarea acesteia prin obtinerea de biopolimeri (proteine, carbohidrati, lipide),

suplimente alimentare (antioxidanti), furaje

- Formulari de microorganisme (bacterii, drojdii) aplicate ca tratamente in vegetatie si samanta la

porumb, pentru reducerea riscului de contaminare cu aflatoxine si ca amelioratori de sol cu eticheta

ecologica

Dezvoltarea actuala a domeniului prin proiectul BIORES are in vedere dotarea cu echipamente de

inalta performanta a 4 laboratoare: laboratorul de extractii, laboratorul de biocombustibili, laboratorul

de bioproduse si laboratorul de teste si incercari.

Continuarea şi dezvoltarea cercetărilor privind valorificarea bioresurselor regenerabile se aliniaza

cerintelor Comisiei Europene pentru dezvoltarea tehnologiilor energetice cu emisii scazute de carbon,

prin conversia biochimica a produselor si deseurilor agricole si industriale in bioenergie

(biocombustibili) si bioproduse cu valoare adaugata.

Poster

80

Producerea concomitenta de biocombustibili si biopreparate - exemplu de utilizare a tulpinilor microbiene multifunctionale pentru valorificarea complexa a bioresurselor

Florin Oancea1, Sanda Velea2, Liliana Aurora Stefan1, Liliana Anton2, Carmen Lupu1

1 Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Bucureşti2 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie, Bucureşti

In lucrare se propune o variantă a tehnologiei de măcinare uscată a porumbului, destinată să asigure valorificarea non-alimentară totală a porumbului contaminat cu aflatoxine în timpul vegetaţiei. Soluţia tehnică nouă propusă implică folosirea unor drojdii antagoniste, cu recuperarea co-produselor de distilerie (conţinând biomasă cu activitate antagonistă faţă de fitopatogeni) şi condiţionarea acestor co-produse de distilerie ca biopreparate de uz agricol.

Pentru realizarea şi verificarea biotehnologiei de valorificare non-alimentară totală s-au realizat experimente referitoare la: (i) antagonismul unor drojdii fată de Aspergillus flavus şi/sau faţă de alte microorganisme fitopatogene (potenţial toxigene); (ii) capacitatea drojdiilor antagoniste de a fermenta siropul de glucoză; (iii) influenţa aflatoxinelor asupra hidrolizei enzimatice a amidonului; (iv) fermentaţia alcoolică a siropului de glucoză contaminat cu aflatoxine de către drojdiile antagoniste; (v) producerea de bioetanol din porumb contaminat cu aflatoxine prin utilizarea de drojdii antagoniste; (vi) producerea biopreparatelor pe bază de drojdii antagoniste prin condiţionarea co-produselor rezultate la fermentarea zaharurilor formate din porumb contaminat cu aflatoxine; (vii) utilizarea bio-etanolului în amestec cu motorina (E-diesel).

Tulpina multifuncţională de drojdie L30, care prezintă concomitent înaltă capacitate de fermentare a plămezii de porumb (inclusiv a celei provenite din boabe contaminate cu micotoxine) şi activitate antagonistă faţă de o serie de agenţi fitopatogeni, a fost înregistrată la NCAIM Budapesta, autoritate de depozit internaţional, sub numărul Y001350, şi a fost depusă pentru brevetare la OSIM.

In finalul lucrării este discutată posibilitatea utilizării şi unor alte tulpini multifuncţionale de microorganisme pentru valorificarea complexă a resurselor regenerabile.

Comunicare orala

81

SE-SPIRULINA –SUPLIMENT ALIMENTAR ADAPTOGEN – PRODUS FITOTERAPEUTIC CU CALITATI IMBUNATATITE ANTIOXIDANTE SI DE PROTECTIE A ORGANISMULUI

EXPUS IMPACTULUI CHIMICAutori: Manea Stefan, Viorica Tamas, V Radanta, Gabriela Rizea, Florin Ionescu, Dune A

Rezumat:

Lucrarea prezenta se inscrie in efortul de contracarare a stresului chimic la care este supus

omul contemporan in conditiile unei suprasolicitari complexe.

Continutul redus de Se in solul si vegetatia din zona noastra geografica, precum si rolul esential

al acestui oligoelement in sistemele enzimatice de baza (glutation peroxidaza) ne-au determinat sa

suplimentam nivelul natural din compozitia Spirulinei (circa 0,4 μg/g Spirulina)-pentru a asigura doza

zilnica recomandata de Se.

Este prezentata compozitia complexa a produsului realizat precum si determinarea efectului

antioxidant total.

Sunt mentionate de asemenea mecanismele de interventie ale Se in sistemele enzimatice ale

organismului si necesitatea asigurarii necesarului acesta in organismul uman.

Se-Spirulina capata astfel calitati antioxidante superioare (peste 50 %) in comparatie cu

spirulina conform testelor de evaluare efectuate.

Comunicare orala

82

CERCETARI PENTRU INLOCUIREACONCENTRATELOR FURAJERE MINERALE DE SINTEZA,

CU UNELE NATURALE PENTRUAMELIORAREA HRANEI SUINELOR

Autori: Stefan Manea, Viorica Tamas, D. Belala, Florin Ionescu, A. Dune, M. NeaguS.C. HOFIGAL Export-Import SA

Lucrarea prezinta studiile efectuate pentru inlocuirea concentratelor furajere minerale de

sinteza cu biodisponibilitate redusa si costuri mari,cu produse naturale vegetale, superioare ca

proprietati.

Plecand de la constatarea ca la administrarea in hrana porcinelor a unor concentrate furajere de

sinteza cu compozitie si continut echilibrat in saruri minerale de macro- si micro-elemente acestea se

regasesc in scurt timp si in proportie mare in fecalele animalelor, s-a impus necesitatea gasirii unor

alternative mai bune pentru eficienta lor fiziologica.Ca urmare, s-au studiat cateva plante cunoscute ca

fiind bogate in minerale, incercand in acelasi timp sa folosim subproduse de la prelucrarea lor

industriala si/sau organe de plante mai putin valorificate.

Dupa analiza in laborator a peste zece produse vegetale s-au selectat patru, care satisfac atat

cerintele de calitate, cat si cele economice (frunze de catina, turte presate de orz, turte presate de

tuberculi de topinambur si amarant -parte aeriana).

Cu acest material vegetal bine caracterizat chimic ca si compozitie, s-au realizat 2-3

concentrate furajere pentru adaosuri in hrana suinelor.

Aceste fitoconcentrate realizate de catre autori prezinta evidente avantaje fata de concentratele furajere

de sinteza.Datorita compozitiei lor complexe (aminoacizi, proteine, aminoacizi cu sulf, minerale,

vitamine, zaharuri complexe, structuri polifenolice , enzime etc) mineralele sunt fixate sub forma de

complecsi chimici, asigurandu-le remanenta si intrarea in circuitul fiziologic normal (Ex: Selenilu este

favorizat de aminoacizii cu sulf, Borul este favorizat de fructooligozaharide etc). Ca urmare

randamentul absorbtiei intestinale este esential imbunatatit. Continutul in metale toxice este sub limita

admisa, iar fibrele vegetale din concentratele furajere naturale regleaza evacuarea intestinala si

favorizeaza eliminarea toxinelor.

Prezenta compusilor naturali mentionati ( multi fiind dintre cei esentiali ) alaturi de minerale,

au pe langa rolul de cofactor de asimilare a mineralelor si valoare importanta de nutrienti de baza.De

83

asemenea, sunt prezenti compusi organici cu puternic efect antioxidant (SOD, CAT, alaturi de

caroteni, polifenoli, vitamina C si E etc) care combat stresul oxidativ, favorizand un metabolism

echilibrat, inclusiv pentru minerale.

BIBLIOGRAFIE1. Dinu I, 2002- Tratat de creştere a suinelor, Ed Coral-Sanivet, Bucureşti, p.490-505

2. Ghergariu S, 1980- Oligominerale şi oligomineraloze, Ed. Academiei RSR, Bucureşti,

3. Grecu I, Neamţu M, Enescu L, 1982 -Implicaţii biomedicale ale chimiei anorganice, Ed. Junimea, Iaşi, p.55

4. Istudor V, 1998- Farmacognozie, fitochimie, fitoterapie, vol I, Ed. Medicală, Buc, p. 145-179

5. Manea St., Belală D, şi colab, 2008- Superoxiddismutaze vegetale-antioxidanţi naturali disponibili în suplimentele

alimentare, Compendiul lucrărilor Conferinţei Internaţionale “Terapii complementare şi alternative”, Arad, p. 687-690

6. Mărgineanu O., Miu N. 1984- Oligoelementele în biologie şi patologie, Ed Dacia, Cluj Napoca, p127. Mencinicopschi G., Scorei R. 2004- Borul-microelement esenţial pentru plante şi animale , Planta Romanica, Bucureşti

nr.4, p.10

8. Palamaru MN şi col. 1998- Chimie bioanorganică generală, Ed. Univ. Al Ioan Cuza-Iaşi, p. 25-29

9. Roman L, Bârzu O. 1979 - Implicaţii biomedicale ale combinaţiilor complexe, Ed. Dacia, Cluj Napoca, p 19

10. Tămaş V, Şerban M., Cotruţ M, 1981 - Biochimie medicală veterinară, Ed Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.580

11.Institutul Cantacuzino: Agenda Medicala 2005, SOD Natural, Ed. Medicala, p. 609.

Comunicare orala

84

TEHNOLOGII DE OBTINERE A BIOPRODUSELOR DE ORIGINE ALGALĂ CU

CONŢINUT ÎNALT DE CROM BAZATE PE UTILIZAREA UNOR COMPUŞI

COORDONATIVI AI CR(III)

Bulimaga Valentina, Rudic Valeriu*, Zosim Liliana, Efermova Nadejda,

Chiriac Tatiana, Ciumac Daniela*, Gulea Aurelian

Universitatea de Stat din Moldova – USM, str. A. Mateevici 60, MD 2009, Chisinau, Republica

Moldova

*Instititutul de Microbiologie şi Biotehnologie AŞM, str. Academiei 1, MD 2028, Chisinau,

Republica Moldova

În ultimele decenii compuşii coordinativi ai metalelor de tranziţie se aplică pe larg nu doar

în sfera cercetărilror chimice, dar şi în astfel de domenii ca medicina, biotehnologia şi

ficobiotehnologia. Utilizarea compuşilor coordinativi ai Fe(III) şi Zn(II) la cutlivarea

cianobacteriei Spirulina platensis a demonstrat capacitatea ei înaltă de bioacumulare a acestor

microelemente.

Prezintă interes şi studiul influenţei unor compuşi coordinativi ai Cr(III) asupra acumulării

acestui element în biomasa de spirulină, în vederea elaborării ulterioare a unor biopreparate de

origine algală pentru utilizarea lor în profilaxia şi tratamentul diabetului zaharat de tip (II). Scopul

cercetărilor a constituit elaborarea tehnologiilor de obtinere a bioproduselor de origine algală cu

conţinut înalt de crom bazate, pe utilizarea unor compuşi coordonativi ai Cr(III). În calitate de

reglatori ai conţinutului de crom în biomasa de spirulină au fost selectaţi 2 compuşi ai cromului:

K2[Cr(NTA)(C2O4)(H2O)]•2H2O şi [Cr(Gly)3] în concentraţie de 30 şi 40mg/l, respectiv.

Tehnologiile elaborate includ etapele: prepararea mediului nutritiv SP1, inocularea spirulinei,

suplimentarea compuşilor coordinativi, cultivarea timp de 7-10 zile, separarea biomasei,

demineralizarea şi liofilizarea ei. Conţinutul de crom în biomasă constituie 0,51 şi 1,01% din BAU în

cazul utilizării K2[Cr(NTA)(C2O4)(H2O)]•2H2O şi [Cr(Gly)3], respectiv.

Tehnologiile propuse permit obtinerea biomasei cu un conţinut majorat de crom legat

organic şi alte substanţe bioactive - sursă de produse antidiabetice.

Comunicare orala

85

DEVELOPMENT OF HIGH ADDED VALUE PRODUCTS BY ALGAL BIOMASS VALORIZATION

Sanda Velea, Lucia Ilie, Sever Serban, Danielea Stilpeanu, Angelea Dinu

The biotechnology of microalgae has gained a considerable importance in recent decades.

Applications range from simple biomass production for food and feed to valuable products for

ecological applications. For most of these applications, the market is still developing and the

biotechnological use of microalgae will extend into new areas.

Considering the enormous biodiversity of microalgae, this group of organisms represents one

of the most promising sources for new products and applications. With the development of

sophisticated culture and screening techniques, microalgal biotechnology can already meet the high

demands of both colors and food-coloring products and pharmaceutical industries.

Our paper aims to provide a selection of microalgae species that are able to convert a

significant fraction of carbon dioxide output from power plants into controlled composition biomass

by accelerated microalgae photosynthesis, and by processing of algal biomass we propose to develop

new high value added bioproducts as follows:

- pigments such as phycobiliproteins, i.e phycocyanin, phycoerythrin and allophycocyanin

developed for applications in cosmetics, nutrition and pharmacy.

- Carotenoids, such as β-Carotene developed in health food as a vitamin A precursor;

Astaxanthin used in aquaculture for coloring muscles in fish; Lutein, zeaxantin and

canthaxantin for chicken skin coloration, or for pharmaceutical purposes

Comunicare orala

86

ULEIURILE ESENTIALE - POSIBILA ALTERNATIVA NATURALA PENTRUPREVENIREA ALTERARII OXIDATIVE A ALIMENTELOR

Liliana Anton, Ana-Maria Popilian, Elena Dobre, Camelia Rovinaru, Maria PanaI.N.C.D.C.P. ICECHIM Bucuresti, Splaiul Independentei 202, sector 6

Una dintre principalele cauze ale alterarii alimentelor este oxidarea grasimilor si a uleiurilor. In

contact cu oxigenul din aer se produc spontan reactii de oxidare (rancezire) care modifica proprietatile

organoleptice ale alimentelor si deterioreaza calitatea acestora prin distrugerea vitaminelor si pierderea

valorii nutritive.

Pentru a preveni sau incetini deteriorarea oxidativa a alimentelor, in industria alimentara se

utilizeaza antioxidanti ca aditivi. Antioxidantii sunt substante chimice care in concentratii mici intarzie

atacul oxidativ prin diverse mecanisme : indepartarea si/sau inactivarea pro-oxidantilor, stabilizarea

radicalilor liberi si intreruperea lantului oxidativ. Cei mai cunoscuti antioxidanti sunt tocoferolii, acidul

ascorbic si compusii fenolici sintetici, BHA si BHT. In prezent, utilizarea antioxidantilor sintetici este

restrictionata datorita efectelor nedorite asupra sanatatii omului. Identificarea de noi antioxidanti

competitivi din resurse naturale regenerabile este o procupare recenta, alimentele cu continut de aditivi

naturali prezentand inters atat pentru consumatori, cat si pentru procesatorii preocupati sa obtina

produse cu eticheta „verde”, imbunatatind valoarea si competitivitatea produselor alimentare.

Antioxidantii naturali sunt derivati de flavonoide, cumarine, tocoferoli, acizi hidroxicinamici si

carotenoide. In prezent, cei mai comuni antioxidanti naturali sunt extractele din plante. Un interes

practic pentru utilizarea in scopul protejarii alimentelor impotriva degradarii oxidative prezinta

plantele aromatice din familia Lamiaceae: salvia (Salvia officinalis L.), rozmarinul (Rosmarinus

officinalis L.)1, cimbrul salbatic (Thymus vulgaris L.), busuiocul (Ocimum basilicum L.) etc., precum si

musetelul (Matricaria chamomilla) din familia Asteraceae. Principalii compusi responsabili pentru

efectul puternic antioxidant al extractelor din plantele lamiaceae sunt : acid carnosic, carnosol,

rosmanol, acid rosmarinic, carvacrol, thymol2.

Pentru izolarea uleiurilor esentiale se folosesc metode clasice si moderne. Metodele clasice de

extractie sunt distilarea, extractia cu solventi, presarea la rece, extractia cu grasimi, iar cele moderne

extractia cu gaze comprimate si extractia asistata ultrasonic3.

Bibliografie1 Sonia Socaci, Preliminary study on rosemary essential oil, Journal of Agroalimentary Processes and Technologies, 14, pag. 128-132, 2008 2 Clifford A. Hall III and Susan L. Cuppett, Structure-Activities of Natural Antioxidants, Antioxidant Methodology, pag, 141-172, 1997 3 Mircea Vinatoru – Ultrasonically assisted extraction of bioactive principles from plants and their constituents, Advances in Sonochemistry, vol.5, pag. 209-247, 1999

Comunicare orala

87

BIOCARBURANŢI DIESEL ŞI EMULGATORI, DIN MATERII GRASE

Emil Stepan1, Sanda Velea1, Sever Şerban1, Constantin Tãnase2, Adrian Radu1, Cristina

Enãşcuţã1, Elena-Emilia Oprescu1

1Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie ICECHIM, Bucureşti,

Splaiul Independenţei 202, sector 62Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică, Bucureşti, str. Vitan nr. 112,

sector 3

Contextul în care a apărut nevoia de biocombustibili se poate rezuma la enumerarea a trei

factori favorizanţi:

- necesitatea înlocuirii materiilor provenite din surse neregenerabile (ex. ţiţei, gaze

naturale), în curs de epuizare, cu materii din surse regenerabile, inepuizabile în timp (ex. uleiuri

vegetale)

- din raţiuni economice, ca soluţii alternative pentru combustibilii pe bază de ţiţei, cu

preţuri în continuă creştere

- protejarea mediului ambiant, de gazele rezultate prin arderea combustibililor (ex. gazele

care genereaza “efect de sera”)

Biocarburantul cel mai utilizat in lume, cunoscut şi sub denumirea de “biodiesel” are la bazã

esteri metilici ai acizilor graşi, obţinuţi prin metanoliza trigliceridelor din uleiurile vegetale. Preţul de

cost al biodieselului este însã superior preţului motorinei. Pentru micşorarea acestuia, se recomandă

valorificarea glicerinei brute rezultate ca produs secundar şi obţinerea în paralel a unor produse cu

valoare adaugată.

In acest context, s-a elaborat un procedeu flexibil de obţinere a biodieselului şi a unor

emulgatori cu structurã de monogliceride ale acizilor graşi. S-a urmãrit înlãturarea unor dezavantaje

ale procedeelor clasice de obţinere a biodieselului cu catalizatori alcalini, în care metanoliza se

desfãşoarã la concurenţã cu saponificarea, iar concentraţia de monogliceride e mai micã de 1%. S-a

utilizat un nou sistem de catalizatori, format din baze organice împreunã cu un cocatalizator. Din

amestecul de reacţie, s-a separat întâi o fracţie lipidicã, formatã din esteri metilici şi mono-/digliceride,

de glicerina brutã. Apoi s-au separat şi purificat esterii metilici de monogliceride. Esterii metilici

obţinuţi, îndeplinesc condiţiile de utilizare ca biodiesel, cu caracteristici în conformitate cu standardul

EN 14214, iar monogliceridele ca emulgatori performanţi.

Comunicare orala

88

SISTEM DE IMUNOANALIZA IN FLUX PENTRU DETERMINAREA

AFLATOXINEI B1 DIN BERE

Alexandru Chivulescu, Emilia Ocnaru, Mihaela-Carmen Cheregi, Mihaela Badea

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM,

Departamentul Biotehnologie, Spl. Independentei nr. 202, sector 6, Bucuresti

Pentru determinarea aflatoxinei B1 din bere a fost dezvoltata o metoda FI-IA (imunoanaliza in

flux) cu detectie prin chemiluminescenta (CL), bazata pe utilizarea conjugatului HRP-AFB1

(peroxidaza din hrean – aflatoxina B1).

Intr-o prima etapa a fost realizat un sistem FIA cu detectie prin chemiluminescenta pentru

determinarea a conjugatului HRP-AFB1. In acest scop a fost realizat un montaj FIA (fig. 1). Parametrii

sistemului, precum pH-ul mediului in care are loc reactia CL, compozitia fluxului purtator,

concentratiile de luminol si apa oxigenata, debitul total sau volumul de proba injectata au fost initial

optimizati pentru determinarea HRP. Pentru imbunatatirea limitei de detectie si a preciziei metodei, a

fost testat efectul unor sensibilizatori de chemiluminescenta, cum ar fi surfactantul Tween 20, p-

iodofenolul, etc. sau activarea enzimei cu clorura de magneziu.

Dupa stabilirea parametrilor optimi pentru determinarea HRP, o etapa de reoptimizare a fost

necesara pentru determinarea sensibila a conjugatului de interes.

Fig. 1. Montaj de analiza pentru determinarea conjugatului HRP-OCH; P - pompa peristaltica; PMT – tub

fotomultiplicator; C – Celula de chemiluminescenta in flux; W – rezidii.

In a doua etapa, metoda a fost aplicata in analiza aflatoxinei B1 din bere, prin dezvoltarea unei

metode de imunoanaliza in flux cu detectie CL bazata pe competitia dintre HRP-AFB1 si AFB1 din

bere pentru anticorpul anti-AFB1.

Comunicare orala

89

W

P

PMT

luminol

Mediu

H2O

2

CProba

THE INTELLIGENT CONTROL MODELING OF THE BIOTECHNOLOGIES FOR THE HUMAN BIOTHERAPEUTICS PREPARATION

Camelia Ungureanu1, Ana Aurelia Chirvase1, Mihai Caramihai2, Nicoleta Radu1

1National Research & Development Institute for Chemistry and Petrochemistry ICECHIM, 202, Splaiul Independentei, sector 6, CP 060021, Bucharest, Romania

2Politehnica University of Bucharest, 1, Polizu Street, sector 1, CP 011061, Bucharest, Romania

The ability the optimally control the biotechnologies and especially the productive

bioprocesses is now a days of a considerable interest in the case of obtaining the therapeutic

bioproducts of human use, generally expensive molecules, which must have high quality and

efficiently contribute to the modern, targeted treatments of diseases1. The optimal control fulfills the

task to reduce the manufacturing costs, to increase the bioconversion yields, to assure the

reproducibility of preparation conditions and to determine the stability of work procedures with major

influence on the bioproduct quality2.

This paper presents the study of the influence the bioprocesses parameters on the cellular

activity, will participate to the elaborations of optimal models, by using the specific methodology of

biochemical engineering. The bioprocesses analyses and quantification will be done with soft:

SPSS/Table Curve 2D or Table Curve 3D and Sigma Plot3.

Key words: bio pharmaceutics preparation, intelligent control

References:

1. Guez, A., Ellbert, J. L., Kam, M.; IEEE Contr. Sys. Mag., 27, p.22, 20072. Gupta, V. K.; J. Res., 29(2), p.219, 20073. Hu, D. Z., Yuan, Y. J.; Chem. Eng. Sci., 50, p.3297, 2008

Comunicare orala

90

STUDII DE IMUNOAFINITATE FOLOSIND TEHNICA

REZONANTEI PLASMONULUI DE SUPRAFATA (SPR)

Mihaela Badea1, Petru Epure2, Emilia Ocnaru1

1INCDCP-ICECHIM, Departament Biotehnologie,Spl.Independeintei, nr.202, Bucuresti2Epi-Sistem, Sacele, Jud. Brasov

Tehnica SPR (Surface Plasmon Resonance) este o tehnica recent dezvoltata pentru studiul

interactiilor la nivel molecular, avand aplicatii deosebite in studiul reactiilor de imunoafinitate1-3.

Instrumentul Autolab Esprit (Ecochemie, Olanda) a fost utilizat pentru dezvoltarea de

imunosenzori pentru determinarea Aflatoxinei B1 (AFB1) pe baza reactiei specifice cu anticorpul anti-

AFB1. In acest scop a fost propus un format bazat pe competitie directa.

In prima etapa au fost realizate studii privind imobilizarea conjugatului AFB1 – peroxidaza

(AFB1-HRP) pe discuri de aur modificat cu acid 11-mercaptoundecanoic (11-MUA), precum si pe

discuri pe care au fost electrodepuse filme conductoare ce prezinta grupari carboxil libere.

Imunosenzorii obtinuti prin imobilizarea AFB1-HRP au fost caracterizati si optimizati prin realizarea

curbei de dilutie a anticorpului pentru selectarea concentratiei anti-AFB1 optime pentru asigurarea

competitiei; stabilirea influentei timpului de incubare si a pH-ului, de asociere, etc.

Imunosenzorii dezvoltati permit determinarea AFB1 in intervalul de concentratii: 0,2 – 20 ppb,

cu o limita de detectie de 0,1 ppb.

1. Cedric Ayela, Francoise Roquet, Lionel Valera, Claude Granier, Liviu Nicu, Martine Pugnière Biosensors and

Bioelectronics, 22(12), 2007, 3113-3119

2. Hua Dong, Xiaodong Cao, Chang Ming Li, Weihua Hu, Biosensors and Bioelectronics, 23(7), 2008, 1055-1062

3. Marek Piliarik, Lucie Párová, Jiří Homola, Biosensors and Bioelectronics, 24(5), 2009, 1399-1404

Comunicare orala

91

ANALIZA SITUATIEI ACTUALE SI PROGNOZA PRODUSELOR

PETROCHIMICE IN ROMANIA

Piscureanu Aurelia, Varasteanu Dana, Chican Irina

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Spl.

Independentei 202,sector 6, Bucuresti, Romania

Industria de prelucrare a titeiului (rafinare si petrochimie) constituie un sector important al

economiei nationale si un suport al dezvoltarii pentru numeroase sectoare ale industriei si economiei

romanesti si de aceea necesitatea modernizarii si restructurarii industriei petroliere constituie un factor

principal in procesul dezvoltarii economice durabile a tarii.

Sectorul industriei petrochimice in Romania s-a dezvoltat in mod coerent in complexe integrate

rafinarie-petrochimie incepand din 1960 pana in 1989.

In prezenta lucrare se prezinta pe scurt dezvoltarea industriei petrochimice din Romania pana

in 1989 precum si situatia actuala a sectorului petrochimic, luandu-se in considerare acele produse

petrochimice care au mai ramas in portofoliul de fabricatie al sectorului petrochimic din Romania.

Pe baza datelor de productie, consumului intern, exportul si importul de produse petrochimice

se poate estima evolutia pietei de produse petrochimice, tinand cont si de punctele tari si punctele slabe

ale sectorului, pentru a scoate in evidenta problemele prezente si viitoare cu care se confrunta sectorul

petrochimic din Romania. De asemenea se tine seama in studiu de efectul pe care criza economica

mondiala il are asupra acestui sector.

Comunicare orala

92

ASPECTE PRIVIND SINTEZA SI PROPRIETATILE DE SUPRAFATA A UNOR

SURFACTANTI PE BAZA DE GLICINA

Varasteanu Dana, Piscureanu Aurelia, Chican Irina, Corobea Mihai Cosmin

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Spl.

Independentei 202,sector 6, Bucuresti, Romania

Tendinta inregistrata in ceea ce priveste surfactantii este trecerea spre materii prime

regenerabile de origine vegetala sau animala, in defavoarea produselor petrochimice.

De aceea cercetarile se indreapta spre dezvoltarea unor noi surfactanti biodegradabili si

biocompatibili: surfactanti pe baza de carbohidrati sau pe baza de proteine. Surfactantii pe baza de

proteine se definesc ca molecule amfifile care contin un rest de aminoacid, oligopeptide sau proteine

hidrolizate ca grupa hidrofila si un lant lung hidrocarbonat. Diversitatea structurii aminoacizilor, cat si

a componentului hidrofob cu lant hidrocarbonat lung, conduce la obtinerea unei multitudini de derivati

Nα- acilati, Oα- amidici, Oα- esterici, N- alchilici sau bolaamfifilici 1-4.

Datorita lipsei de toxicitate, actiunii blande asupra pielii, activitatii superficiale bune si gradului

mare de biodegradabilitate, surfactantii pe baza de proteine au aplicatii in industria farmaceutica si industria

cosmetica. In plus, in domeniul medical se utilizeaza substante amfifile obtinute din peptide sintetice,

obtinute prin metoda standard de sinteza a peptidelor in faza solida.

In lucrare de fata se prezinta sinteza N-lauroilglicinei si N-lauroilglicilglicinei prin reactia

Schotten-Baumann. Au fost investigate proprietatile de suprafata ale solutiilor apoase ale sarurilor de

potasiu sau trietanolamina ale produsilor sintetizati: tensiune superficiala, concentratie critica micelara.

De asemenea au fost stabilite conditiile de aparitie a fenomenului de auto-asamblare ale surfactantilor

pe baza de peptide. Dimensiunea agregatelor obtinute a fost masurata prin tehnica DLS. Fenomenul

de auto-asamblare observat poate conduce la utilizarea acestor tipuri de surfactanti in nanotehnologii,

de exemplu hibrizi anorganic-organic. Bibliografie

1. MaRosa Infante, A. Pinazo, J. Seguer, Colloids and Surfaces, A: Physicochemical and Engineering Aspects, 123-124,

(1997) p. 49-70

2. Krister Holmberg, Novel Surfactants - Preparation, Applications, and Biodegradability, Marcel Dekker (2001)

3.Jiding Xia, Protein-Based Surfactants-Synthesis, Physicochemical Properties and Applications, Marcel Dekker (2003)

4. MC Moran et al, Green amino acid-based surfactants, Green Chem, (2004), 6, p.233-240

Comunicare orala

93

STUDII PRIVIND PREPARAREA SI CARACTERIZAREA UNOR VECTORI

MEDICAMENTOSI DE GENERATIE II

Cristina Dinu Pirvu 1 , Cristina Hlevca2, Alina Ortan3, Elena Patrut2, Luigi Silvestro4 1 Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila - Facultatea de Farmacie – Chimie fizica, coloidala si Biofarmacie, str. Traian Vuia, nr.6, S2– Bucuresti2 Institutul National de Cercetari Chimico Farmaceutice – ICCF- Bucuresti3 Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara – Facultatea de Biotehnologii – Bucuresti4 SC Pharma Serv SRL - Bucuresti

In ultimii ani veziculele au devenit vectorii medicamentosi preferati pentru cedarea controlata a

substantelor medicamentoase datorita avantajelor pe care le prezinta: sunt netoxice si biodegradabile,

pot incorpora atat medicamente hidrofile cat si lipofile, pot mari timpul de circulatie prin incapsularea

medicamentului in lipozomi, putand fi atinse organele sau tesuturile tinta, micsoreaza toxicitatea

substantei active si maresc biodisponibilitatea ei1 .

In aceasta lucrare am urmarit stabilirea unor formulari optime, care sa asigure o buna

incorporare si o stabilitate corespunzatoare a substantei active (hormoni steroidieni) in etozomi si

transferozomi, vectori medicamentosi din generatia a II a.

Transferozomii au fost preparati folosind metoda hidratarii filmului lipidic, iar etozomii prin

amestecarea unor cantitati cunoscute de apa si solutie lipidica in etanol2,3. S-au investigat efectele

diferitelor formulari asupra caracteristicilor veziculelor (gradul de incorporare si distributia dupa

dimensiuni a populatiei obtinute).

Concluzii: incorporarea hormonilor steroidieni in formularile propuse pentru transferozomi are

loc in proportie mare; marirea concentratiei de colat de sodiu duce la o marire a gradului de

incorporare; stabilitatea transferozomilor experimentali este influentata semnificativ de conditiile de

conservare, in mod deosebit de temperatura (la o tempratura de 370C ei pierd cam 25% din substanta

incorporata in cca. 1 luna). In cazul etozomilor gradul de incorporare este intr-o relatie de inversa

proportionalitate cu concentratia etanolului din formulare; stabilitatea etozomilor experimentali este

mai buna comparativ cu a transferozomilor ce contin aceeasi substanta activa.

1. Barry B., Transdermal Drug Delivery, in Pharmaceutics: The Science of Dosage Form Design, ed. Aulton E. M., Churchill Livingstone, 2002, 499 – 528

2. Honeywell-Nguyen P. L., Bouwstra J. A. ,Vesicles as a Tool for Transdermal and Dermal Delivery, Drug discovery Today: Technologies, 2(2005),67-74

3. Godin B. and Touitou E., Ethosomes: New prospects in transdermal delivery ,Therapeutic Drug Carriers Systems,20(2003), 63-102

Poster

94

STUDII ASUPRA CINETICII DE CEDARE/DIZOLVARE A SUBSTANTEI ACTIVE DIN VEZICULE ELASTICE

Razvan Prisada1, Cristina Dinu Pirvu1, Mihaela Ghica1, Cristina Hlevca2, Alina Ortan3, Elena Patrut2

1 Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila - Facultatea de Farmacie – Chimie fizica, coloidala si Biofarmacie, str. Traian Vuia, nr.6, S2– Bucuresti2 Institutul National de Cercetari Chimico Farmaceutice – ICCF- Bucuresti3 Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara – Facultatea de Biotehnologii – Bucuresti

In contextul actual al cercetarii si realizarii unor noi sisteme medicamentoase si al elaborarii unor

formulari farmaceutice optime, se urmareste utilizarea unei cantitati minime de substanta activa care sa

asigure un efect terapeutic maxim pe durata dorita, cu efecte secundare minime si fara inconveniente

pentru bolnav1. In aceasta directie se evidentiaza preocuparea pentru realizarea vectorilor capabili sa

asigure o dirijare selectiva si o cedare controlata a substantei medicamentoase la organul sau celula

vizata (drug targeting)2. In ultimii ani veziculele au devenit vectorii medicamentosi preferati pentru

cedarea controlata a substantelor medicamentaoase intr-o serie de formulari datorita avantajelor pe

care le prezinta3.

Pentru evaluarea cineticilor de cedare in vitro a substantei active din vezicule ultradeformabile

(transferozomi cu diferite compozitii) am folosit un dispozitiv tip celula de difuzie Franz adaptata, iar

ca membrana am folosit celofanul, a carui grosime (0,07mm)am determinat-o folosind un micrometru

Starret cu parghie.Am folosit ca mediu receptor un amestec tampon fosfat pH=7.4:alcool etilic in

raport volumic 4:1. Experimentele s-au derulat pe un interval cuprins intre 0 si 24 ore.

Datele experimentale au fost prelucrate pentru a verifica diferite modele cinetice. Am constatat ca,

pentru o perioada de 24 de ore, cedarea din transferozomi respecta ordinul 0, deci ei pot constitui

sisteme de cedare controlata sistemica a principiului activ. Viteza de cedare se afla intr-o relatie de

inversa proportionalitate cu procentul de colat de sodiu din formulare. Toate formularile analizate au

prezentat valori ale parametrilor cinetici mai mici decat in cazul unei solutii a aceleiasi substante,

analizate in aceleasi conditii experimentale. 1. Leucuţa S.E. – Biofarmacie şi farmacocinetică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002;2. Cevc G., Transfersomes: Innovative Transdermal Drug Carriers, in Modified Release Drug Delivery Technology,

Rathbone J. M., Hadgraft J., Roberts M. S. (eds.), Marcel Dekker Inc., 2003, 533 – 547;3. Cevc G., Lipid vesicles and other colloids as drug carriers on the skin, in Advanced Drug Delivery Reviews 56

(2004) 675– 711

Poster

95

FILME COMESTIBILE PE BAZA DE AGRO-POLIMERI, PENTRU AMBALAREA ACTIVA A FRUCTELOR SI LEGUMELOR

Autori: Camelia Rovinaru, Maria Pana, Liliana Anton, Elena Dobre, Mariana PopescuInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie Bucuresti

Spaliul Independentei nr.202, sector 6

Conceptul folosirii filmelor comestibile pe baza de agro-polimeri (resurse regenerabile) s-a

dezvoltat pornind de la cerintele de calitate si siguranta alimentara, de reducere a ambalajelor sintetice

pe baza de petrol si a poluării mediului inconjurator.

Filmele comestibile sunt definite ca un strat subtire de material biopolimeric, comestibil, care

adera intim sau acopera suprafata fructelor si legumelor proaspete, diminuandu-le respiratia si

transpiratia, reducand fenomenele de imbatranire si depreciere.

Realizarea filmelor comestibile necesita folosirea unor componente cu suficienta putere de

coeziune pentru a forma o matrice structurala. Acestea pot fi polizaharide (celuloza, amidon, chitina,

chitosan, alginati, guma de caragenan), proteine (gelatina, zeina, gluten, proteine din soia), lipide

(ceruri, parafine, acetogliceride) si amestecurile lor (compozite). În afara de amidon si celuloza, care

au fost intens studiate, proteinele vegetale manifesta un mare potential ca biomateriale pentru

ambalaje, filme/invelisuri, adezivi.

Proprietatea glutenului de a forma filme este o consecinta directa a vascoelasticitatii lui, datorata

fractiilor proteice majore gliadina si glutenina. Obtinerea glutenului din grau consta in separarea

acestuia de amidon, prin formarea unui aluat, care se spala intens până ce apa devine transparentă.

Masa rămasă este glutenul. Filmele comestibile pe bază de gluten sunt puternice, elastice şi

permeabile, fiind favorabile respiratiei legumelor si eliberarii etilenei din fructele ambalate.

Zeina este un amestec de 4 tipuri distincte de proteine cu greutati moleculare si solubilitati

diferite. Unul dintre procedeele moderne de extractie, cu randament ridicat, a zeinei este extractia

multipla cu etanol apos 70%. Filmele comestibile pe baza de zeina sunt dure, lucioase, reduc migrarea

lipidelor si sunt rezistente la atacul agentilor patogeni.

Glicinina şi conglicinina sunt cele mai importante proteine din soia, cu o structura puternic

cutata, stabilizata prin legături disulfidice intramoleculare. Pentru obtinerea filmelor/invelisurilor se

impune încălzirea soluţiei de film pentru ruperea legăturilor disulfidice native şi evidenţierea

grupărilor sulfhidril hidrofobe, iar apoi formarea de noi legături disulfidice hidrofobe şi de hidrogen în

timpul uscării filmului. Filmul este flexibil si extensibil si pastreaza proprietatile texturale (duritate,

elasticitate, coezivitate) ale legumelor.

Poster

96

CRESTEREA AGRODISPONIBILITATII FERTILIZANTILOR MINERALI SI

DIMINUAREA REZIDUURILOR DIN LANTUL ALIMENTAR PRIN

MICROENCAPSULAREA LOR IN STRUCTURI POLIMERE

Constantin Neamtu, Ciprian Tolescu, George Raceanu, Daniela Stalpeanu, Mariana Popescu

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie-Petrochimie ICECHIM, Spl.

Independentei nr. 202, sector 6, Bucuresi

Lucrarile de cercetare au avut ca obiectiv elaborarea de fertilizanti minerali microencapsulati in

structuri ureo-aldehidice avand eliberare controlata de substanta activa NPK (slow release), in scopul

diminuarii reziduurilor si contaminantilor din plantele de cultura si protectia mediului, aceste

formulari fertilizante avand un grad superior de utilizare de catre plante si doze de utilizare reduse in

raport cu fertilizantii granulati clasici.

Microencapsularea s-a realizat prin policondensarea interfaciala in faza de microemulsie a unui

amestec de uree si concentrat ureo-formaldehidic UFC 80. S-a studiat influenta raportului molar uree/

formaldehida si a pH-ului in faza de condensare asupra indicelui de activitate IA a produsului final de

policondensare, indice de acctivitate definit de expresia urmatoare:

100*IAR

IACIARIA −= /1/

Unde:

IAR = proportia de produs finit insolubil in apa rece (25° C)

IAC = proportia de produs finit insolubil in apa calda (100° C)

Au fost obtinute formulari avand un indice de activitate IA cuprins intre 55-75%, net superior limitei

de 40% impuse produselor din aceasta categorie.Bibliografie selectiva:

1. Dorneanu A. : “Dirijarea fertilitatii solului”, Ed. Ceres, 1987.

2. M. E. Trenkel: Controlled-Release and Stabilized Fertilizers in Agriculture, (FAO) IFA, Paris 1997.

3. * * * „Fertilizers”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, 5th Edition, 1987, Vol. A10

Poster

97

BAKER’S YEAST PRODUCTION IN BATCH BIOREACTOR

Camelia Ungureanu1, Gelu Vasilescu1, Răut Iuliana1, Andreea Roşu1

1National Research & Development Institute for Chemistry and Petrochemistry ICECHIM, 202, Splaiul Independentei, sector 6, CP 060021, Bucharest, Romania

From the economical point of view, baker's yeast as a source of enzymes is very popular because it is very cheap and simple to use1,2. It can be grown on simple, defined media, without any extraordinary requirements for the nutrients. Also baker's yeast is quite tolerant to changes of environmental conditions, i.e. its permissive ranges for physical and chemical parameters are very broad3,4.

Baker's yeast (Saccharomyces cerevisiae) was cultivated in batch bioreactor.

The bioreactor was equipped with standard control units for pH, temperature, aeration and stirrer

speed. Computer acquisition to collect and monitor DO (dissolved oxygen) data every 15 s was

established.

A biomass wet weight change was monitored on the spectrophotometer at the wavelength 600 nm with a calibration curve.

The bioprocess is performed in 3.7 L Bioengineering bioreactor with 2 L cultivation medium

made of KH2PO4, MgSO4∙7H2O, (NH4)2SO4, glucose and yeast extract. The optimal bioprocess

parameters were determined: temperature - 280C, agitation speed - 400 rpm, aeration rate – 150-

200L/h.

Key words: Saccharomyces cerevisiae, batch, baker's yeastReferences:

1. Sonnleitner B. Dynamics of yeast metabolism and regulation. Bioprocess Eng 1991;6:187-932. Pertev C, Türker M, Berber R. Dynamic modelling sensitivity analysis and parameter estimation of industrial

yeast fermenters. Comput Chem Eng 1997;21:5739-443. Luedeking R, Piret EL. A kinetic study of the lactic acid fermentation. Batch process at controlled pH.

Biotechnol Bioeng 2000;67:633-444. Miron J, Gonzalez MP, Pastrana L, Murado MA. Diauxic production of glucose oxidase by Aspergillus niger

in submerged culture. Enzyme Microb Tech 2002;31:615-20

Poster

98

COPOLIESTERI BIODEGRADABILI DIN DESEURI DE PETSI MATERIALE REGENERABILE

Stela Iancua, Monica Duldnera, Emeric Barthab, Dragos Gherase b,Florina Teodorescu b, Sorina Gareac

aInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIM, Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 202, sector 6

bCentrul de Chimie Organica “C. D. Nenitescu”, Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 202 A, sector 6cUniversitatea POLITEHNICA Bucuresti, Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta

Materialelor, Calea Victoriei nr. 149 , sector 1

Copoliesteri biodegradabili, dispersabili in apa, au fost preparati prin metode de policondensare in

topitura, folosind ca materii prime o componenta continand un acid dicarboxilic aromatic, furnizat de

produse de depolimerizare a deseurilor de PET, o componenta continand un acid dicarboxilic alifatic,

un compus continand o grupare sulfonica sub forma de sare de sodiu, dioli alifatici precum si izosorbit,

produs derivat din biomasa.

Biodegradabilitatea1,, dispersabilitatea in apa precum si proprietatile termice2 urmarite sunt determinate

de compozitia copoliesterilor (raportul intre monomeri, succesiunea unitatilor structurale) si masa

moleculara a acestora3.

In scopul maximizarii randamentului de incorporare a izosorbitului in polimer si numarului de legaturi

esterice acid aromatic-izosorbit (formand unitati structurale rigide), a fost experimentata o metoda de

sinteza care cuprinde ca etapa distincta glicoliza PET cu izosorbit.

Produsii rezultati au fost caracterizati prin determinarea intervalului de topire, indicelui de aciditate si

viscozitatii inerente, compozitia copoliesterilor a fost investigata prin spectroscopie 1H-RMN, iar

proprietatile termice prin DSC. Copoliesterii au fost analizati comparativ cu copoliesteri cu structura

chimica similara, obtinuti prin metode cunoscute in literatura.

Lucrarile au fost finantate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, Central National de Management al

Programelor, prin proiectul BIOCOPET, contract no. 31-044/2007.1. Yiwang Chen; Licheng Tan; Lie Chen; et al. „Study on biodegradable aromatic/aliphatic copolyesters” Braz. J. Chem.

Eng. vol.25 no.2 São Paulo, 2008

2. Reinhard Storbeck, et. al., "Synthesis and Thermal Analysis of Copolyesters Deriving From 1,4:3,6-Dianhydrosorbitol,

Ethylene Glycol, and Terephthalic Acid, "J. of Appl. Polym. Sci., vol. 59, pp. 1199-1202 1996

3. Bart A. J. Noordover, et al. „ Co- and Terpolyesters Based on Isosorbide and Succinic Acid for Coating Applications:

Synthesis and Characterization” Biomacromolecules, 7 (12), pp 3406–3416, 2006

Poster

99

NANOMATERIALE CU APLICATII in vitro LA ANEVRISME CEREBRALE

Rodica-Mariana IONa,b, Daniel MUNTEANUb, George-Costel COCINAc aICECHIM, Bucuresti, Romania;

bUniversitatea Valahia University, Targoviste, Romania.cFacultatea de Biologie – Centrul de Cercetari BCUM-NFM,

Universitatea din Bucuresti, Romania

Aplicatiile nanotehnologiei pentru tratamentul, diagnosticarea, monitorizarea si controlul

sistemelor biologice este adesea cu referiri clare la nanomedicina. O scurtă enumerare implică aplicaţiile

în dermatologie – pentru refacerea tesutului cutanat, indepartarea celulelor moarte, curatarea in

profunzime a pielii, în imunologie – prin nanoroboti capabili sa identifice si sa distruga bacterii si

virusuri, în oncologie – prin distrugerea unor procese tumorale, concomitent cu oferirea unor

informatii referitoare la volumul tumorei, cantitatea ramasa, cantitatea distrusa, naturale, şi în

farmacologie – prin transportul unor substante medicamentoase in anumite regiuni ale corpului, bine

definite (antibiotice, citostatice, etc).

Terapia fotodinamica (PDT) este o metoda terapeutica relativ noua si moderna ce implica

implica actiunea concertata a unui medicament-fotosensibilizator cu radiatie laser şi în prezenţa

oxigenului, ce va conduce la generarea în sistem a oxigenului singlet ce va initia procedura de necroza

tumorala. Posibilitatea regenerarii neuronale ar putea imbunatati prognosticul pacientilor cu

traumatisme neuronale. Se cunoaste faptul ca neuronii traumatizati în urma anevrismelor cerebrale nu

se refac datorita vitezei mici de regenerare, dar si datorita mediului inhibitor creat de celulele gliale.

Ele se pot uni prin intermediul unei grefei din nanotuburi între cele doua capete despartite de catre

leziune. Aceasta tehnologie a fost testata prin culturi din neuroni de sobolan ce au fost implantate

constatandu-se ca fibrele nervoase au crescut 4 milimetri in ambele directii. Astfel, s-a demonstrat

eficacitatea acestei metode. Utilizand si terapia fotodinamica, s-a constatat ca prin iradiere cu radiatie

laser, apar insule neuronale, initiindu-se formarea de axoni si dendrite. References:

1. R.M.Ion, Porphyrins and photodynamic therapy of cancer, FMR Ed., Bucharest, 20032. R.M.Ion, GC Cocina, TPPS4 Nanotubes Architecture for Nanorobots with Application in Cerebral Aneurysm, AIP

Conference Proceedings, Volume 1117, BICS 2008: Proceedings of the 1st International Conference on Bio-Inspired Computational Methods Used for Difficult Problems Solving: Development of Intelligent and Complex Systems, pp. 201-208, 2009.

Poster

100

METALOCOMPLEXE IN MODELAREA PROCESULUI DE BIOSINTEZA A ERGOSTEROLULUI SI CARBOHIDRATILOR LA DROJDII

Usatii Agafia, Molodoi Elena, Chiselita OlegInstitutul de Microbiologie si Biotehnologie al Academiei de Stiinte a Moldovei,

Chisinau, str. Academiei, 1,

Anterior am relatat ca compusii coordinativi a unor 3-d elemente se implica in mecanismul

biosintetic al drojdiilor pigmentate din genul Rhodotorula, ceea ce a dat posibilitate de a orienta in

directia necesara biosinteza principiilor bioactive oleogene, obţinand astfel lipide, fosfolipide, acizi

grasi polinesaturati, pigmenti carotenoidici, in special β-caroten, produse necesare pentru obtinerea

preparatelor cu diversa destinatie.

Scopul cercetarilor ulterioare a constituit elucidarea efectului compusilor coordinativi ai Mn

(II), Zn (II), Cr (III) ca potentiali inductori ai biosintezei sterolilor si carbohidratilor la drojdiile

genului Saccharomyces.

Au fost cercetati 4 compusi coordinativi: [Mn(Gly)2Cl2], [Zn(L-ala)2], [Cr(Met)], [Cr(Gly)], in

concentratii de 1, 5, 10, 15, 20 mg/L, sintetizati de colaboratorii Institutului de Chimie al A.S.M. Ca

liganzi servesc aminoacizii glicina, metionina si L-alanina prezenta in forma sa levogira (L).

In procesul de evaluare a acţiunii compusilor coordinativi s-a constatat, ca mai eficienti sunt

compusii zincului şi manganului. L-alaninatul de zinc, fiind utilizat in concentratie de 15 mg/L,

stimuleaza productivitatea drojdiei de bere Saccharomyces carlsbergensis CNMN-Y-15 cu 55% fata de

martor. In cazul aplicarii concentratiilor mici de glicinat de mangan, in biomasa drojdiei creste

continutul de ergosterol cu 16,8 -18,6% fata de proba martor. In ordinea diminuarii relative a efectului

de sporire a continutului de steroli, urmeaza compusii coordinativi ai cromului [Cr(Gly)] si [Cr(Met)]

cu valori situate in limitele martorului.

Studierea efectului metalocomplexelor asupra biosintezei carbohidratilor la drojdiile de vin

Saccharomyces cerevisiae CNMN -Y-20 si Saccharomyces cerevisiae CNMN -Y-20 a evidentiat ca

compusul coordinativ al [Mn(Gly)2Cl2], în concentratie de 10 mg/L, sporeste conţinutul acestora cu 10-

18% fata de martor.

Astfel, prin intermediul metalocomplexelor pot fi dirijate procesele de biosinteza a sterolilor si

carbohidratilor la drojdii. Aceste rezultate au o mare importanta pentru elaborarea procedeelor de

sinteza orientata si tehnologiilor de obtinere a produselor bioactive din drojdii.

Poster

101

MODEL EXPERIMENTAL AL INTERACTIEI ENZIMA-MICELE INVERSE

Melania Arsene, Mihaela Badea, Alexandru Chivulescu, Amalia Gheorghe, Luiza Jecu

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie – ICECHIM - Bucureşti ,

Splaiul Independenţei 202, Sector 6- 060021

Una dintre solutiile propuse pentru rezolvarea dificultatilor legate de utilizarea sistemului

bifazic predominant apolar in biocataliza/bioconversie este reprezentata de agregatele formate prin

auto-organizarea surfactantilor in solventi organici apolari, agregate cunoscute sub numele de

micele inverse si care contin cantitati reduse de apa (maxim 5%). Realizarea intr-un mediu

heterogen a unei interfete apa/solvent apolar, distribuita la nivelul acestor nano-entitati dinamice,

determina aparitia unei macrofaze pseudo-omogena, optic transparente.

In cazul biocatalizei, aceasta structura a RM rezolva la scara moleculara problemele

heterogenitatii mediului de reactie legate de diferentele de solubilitate sau de separarea spatiala a

enzimei de substrat. Totodata, micelele inverse ofera solutii pentru ajustarea polaritatii din

vecinatatea moleculelor de enzima solubilizate, concretizate in marirea concentratiilor locale ale

reactantilor si eficienta crescuta a biocatalizei.

S-a studiat efectul mediului de reactie de tipul micelelor inverse AOT – izooctan asupra

structurii oligomere a alcooloxidazei (EC 1.1.3.13) din Hansenula polymorpha si, implicit, a

capacitãtii catalitice a enzimei .

Efectele individuale ale surfactantului anionic AOT si ale solventului organic apolar,

izooctanul, precum si efectul lor comun asupra enzimei în solutie apoasã s-au studiat în prezentã de

metanol ca substrat.

Studiile releva impactul compozitiei interfetei micelare, ale carei polaritati si rigiditate poate fi

manipulata prin intermediului gradului de hidratare, tipului si a concentratiei de

surfactant/cosurfactant, precum si a naturii solventului.

Bibliografie selectiva

1) Elena A. Ermakova ∗, Natalia L. Zakhartchenko, Yuri F. Zuev, Colloids and Surfaces A: Physicochem. Eng. Aspects 317 (2008) 297–3022) AdamW.Perriman,DuncanJ.McGillivray,Jhih-MinLin Nuclear Instruments and Methods in Physics Research A 600 (2009) 263–265

Poster

102

EVALUAREA COMPORTARII TIXOTROPE A UNOR GELURI DE COLAGEN

Ghica Mihaela Violeta1, Popa Lacramioara1, Albu Madalina Georgiana2, Leca Minodora2,

Constantin Elena1, Diaconu Mihaela Cristina1

1Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Str. Traian Vuia,

nr. 6, cod 020956, Bucuresti, Romania, 2Departamentul de Colagen, Institutul de Cercetare Pielarie si

Incaltaminte, Str. Ion Minulescu, nr. 93, cod 031215, Bucuresti, Romania, 3Facultatea de Chimie,

Universitatea Bucuresti, Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, cod 030018, Romania

Colagenul este unul dintre cele mai utilizate biomateriale datorita biocompatibilitatii, lipsei de toxicitate, biodegradabilitatii sale si a posibilitatii de a fi procesat in baze apoase.1 Datorita acestor beneficii in prezenta lucrare au fost proiectate hidrogeluri de colagen cu hiclat de doxiciclina, nereticulate sau reticulate cu glutaraldehida, destinate pentru prevenirea si/sau tratamentul infectiilor cutanate. Sistemele medicamentoase au fost caracterizate sub aspectul proprietatilor tixotrope care furnizeaza informatii referitoare la parametri reologici ce pot determina atat cinetica de cedare a unei substante active din gel cat si comportarea la locul de aplicare.2 Determinarile reologice au fost efectuate la 23oC (temperatura de conditionare a hidrogelurilor) si 37oC (temperatura de derulare a experimentelor cinetice de cedare a doxiciclinei din hidrogeluri), utilizandu-se un vascozimetru rotational. Cuantificarea caracterului tixotrop s-a realizat prin aria de tixotropie si indicele de tixotropie.3 Toate sistemele proiectate au prezentat o comportare tixotropa la ambele temperaturi. Valorile descriptorilor de tixotropie sunt modulate de cantitatea variabila de colagen si agent de reticulare. Analiza tixotropa completeaza problematica complexa a studiului cedării medicamentelor din forme farmaceutice topice, fiind importantă sub aspectul trecerii unui produs iniţial vâscos într-un material subţire, uşor de etalat în urma aplicării pe piele, disponibil pentru absorbţia cutanată.

Bibliografie

1. W. Friess, Eur. J. Pharm. Biopharm., 1998, 45, 113-136.

2. C.H. Lee, V. Moturi, Y. Lee, J. Control Release, 2009, 136, 88-98.

3. F. Lardy, B.Vennat, M.P. Pouget, A. Pourrat, Drug. Dev .Ind. Pharm., 2000, 26, 715-721.

Poster

103

ISOLATION AND ANALYSIS OF LIGNIN FROM CORN RESIDUALS

FOR BIOMASS BIO-DIGESTIBILITY STUDIES

Carmen Mateescu, Ioana Ion, Magdalena Lungu

National Institute for Research and Development in Electrical Engineering ICPE-CA, Splaiul Unirii no. 313, Bucharest-030138, Romania

Abstract

Lignin negatively affects the anaerobic bio-digestibility of agricultural residues in biogas units

as lignin is a phenolic polymer having a very complex structure which forms a protective coating

around cellulose and hemicelluloses, reducing the surface area available to enzymatic penetration and

activity of fermentative microorganisms[2].

To achieve a high rate conversion of organic compounds to biogas, a pretreatment process is

necessary for lignocellulosic materials in order to increase the solubilization of lignin and

consequently the hydrolysis of carbohydrates. Since corn stover is an agricultural residue which can be

used successfully as feedstock for biogas systems, the improving of its biodegradation represents an

important goal for many research studies.

This paper presents some experiments in isolation and quantification by UV-VIS spectroscopy

of lignin contained in corn stover. Lignin was extracted and isolated from acidic solution using methyl

isobutyl ketone extraction[1]. After solvent removing, the fraction was dried and the extracted lignin

was dissolved in water to produce a set of lignin concentration standard and to obtain the lignin

standard curve. The concentration of soluble lignin extracted from corn stover was measured by UV-

VIS spectroscopy at a maximum wavelength of 320 nm.

These extraction and isolation experiments have been performed as a first step in a complex

research aimed on assessment the soluble lignin degradation before and after applying some physical,

chemical or physicochemical pretreatment methods in scope of enhance the bio-digestibility of corn

residuals for biogas production[2].

BIBLIOGRAPHY

[1] Technical Report NREL/TP-510-42617 “Determination of Acid Soluble Lignin Concentration Curve by UV-VIS

Spectroscopy”, January 2008

[2] M.Taherzadeh et al. “Pretreatment of Lignocellulosic Wastes to Improve Ethanol and Biogas Production”,

International Journal of Molecular Sciences, ISSN 1422-0067, 2008, Vol. 9, pp. 1621-1651

Poster

104

BIOMATERIALE PE BAZA DE HIDROXIAPATITA CA SUBSTITUT DE

GREFE OSOASE

Aurora Anca Poinescu 1 ,2, Nicoleta Popescu2, Radu Claudiu Fierascu1,2, Irina Dumitriu1,2, Inna Trandafir1, Rodica-Mariana Ion1,2

1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti, 2 Universitatea Valahia, Targoviste,

e-mail: poinescua@yahoo.comRezumat

In aceasta lucrare, sunt prezentate proprietatile fizico-chimice ale unui compozit biodegradabil compus din nano-hidroxiapatita (n-HA), un polimer natural carboximetil celuloza (CMC), si o pulbere de otel inoxidabil (316L), notat n-HA/CMC/316L.Proprietatile fizico-chimice ale compozitului n-HA/CMC/316L au fost testate prin spectroscopie in infrarosu cu transformata Fourier (FTIR), microscopie electronica cu baleiaj (SEM), fluorescenta de raze X cu dispersie dupa energie (EDXRF) si spectroscopie de absorbtie atomica cu plasma cuplata inductiv (ICP-AES).Rezultatele au demonstrat ca acest compozit prezinta o reticulare ionica intre CMC si n-HA, ambele fiind incorporate ulterior in matricea metalica fara aglomerare, iar reteaua finala manifestand o rezistenta la rupere mare si o buna stabilitate structurala precum si la degradare. Analizele termogravimetrice au aratat ca faza minerala reprezinta 23.7% din masa totala a nanocompozitului. Microgramele SEM inregistrate au aratat ca n-HA se prezinta sub forma de pulbere pura si aglomerata in particule micrometrice, aceste din urma fiind constituite din nanoparticule.

Figura 1. Micrograma SEM pentru hidroxiapatita

Poster

105

SYNTHESIS BY CRYOGENIC METHOD OF MAGNETITE NANOPARTICLES FOR BIOMEDICAL APPLICATIONS

Sergiu Sora1,2, Rodica-Mariana Ion1,2

1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM Bucuresti, 2 Universitatea Valahia, Targoviste,

e-mail: sergiusora@yahoo.com

In recent years, substantial progress has been made in developing technologies in the field of magnetic nanoparticles. The synthesis of magnetic nanoparticles at low temperature with dimension under 20nm can be obtain by cryogenic method. The low temperature, promotes the formation of nanoscale particles with a narrow size distribution. The low temperature of the reactive suspension prevents the formation of aggregations of precritical nuclei and their recrystallization yielding large fault-structured particles. Also, in order to analyse the possibility to trap hexavalent chromium, one of the most toxic heavy metal by magnetite, some aspects about the complex chromium – magnetite is analyzed in this paper. Atomic force microscopy (AFM) have been used. The major cause of its acute toxicity is its rapid diffusivity through the skin which enables it to react with biological systems and damage various organs. The inhaled chromium accumulates in lung and can be detected long time after exposure has cessed.

Atomic force microscopy (AFM) investigations from this paper were carried out with an Agilent 5500 SPM system, described by PicoSPM controlled by a MAC Mode module and interfaced with a PicoScan controller from Agilent Technologies, Tempe, AZ, USA (formally Molecular Imaging). All AFM measurements (256 samples/line × 256 lines and 512 samples/line × 512 lines) were done by scanning the surface at a rate of 0.8-1.2 lines per second and were done at room temperature in tapping mode. The images were processed by first order flattening in order to remove the background slope and the contrast and brightness were adjusted. The original images for the samples, the 3D topographical images and section analysis over the magnetite particles were performed using Acoustic AC Mode- Acoustic AC Mode (AAC mode) which is an oscillating technique more gently and less destructive than contact mode. AAC mode excites the cantilever by vibrating the piezo where the cantilever holder is attached. The AAC mode option includes an AAC mode controller and an AAC mode scanner module. The piezo causes the probe tip to oscillate, typically at or near one of its resonance frequencies, such that it taps gently on the surface.

AFM for magnetite with Cr(VI) AFM for magnetite

Poster

106

AGENTI ANTIMICROBIENI PE BAZA DE EXTRACTE DIN PLANTE AROMATICE PENTRU AMBALAREA ACTIVA A PRODUSELOR ALIMENTARE

Autori: Anton Liliana, Rovinaru Camelia, Dobre Elena, Pana Maria, Popilian Ana MariaInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM Bucuresti,

Splaiul Independentei, nr. 202, Sector 6

In cadrul metabolismului, plantele sintetizeaza si stocheaza un numar variabil de compusi chimici, multi dintre ei inca necercetati din punct de vedere al valorii lor pentru om. Unele dintre substantele chimice sintetizate ca metaboliti principali sau secundari reprezinta principii active si dau importanta medicinala si terapeutica plantelor care ii contin. In functie de structura chimica, principiile active sunt grupate in: glucide, poliuronide, antracenozide, produse cu glicorezine, heterozide cardiotonice, saponozide, taninuri, flavonozide, antocianozide, uleiuri volatile, substante rezinoase, lipide, alcaloizi, substante amare.

Uleiurile esentiale (volatile, eterice) continute in plante, prin compusii lor activi, sunt ingrediente importante pentru multe medicamente, alimente si produse cosmetice. Unele uleiuri esentiale/compusii lor activi manifesta diverse activitati biologice, inclusiv antibacteriene, antimicrobiene, antifungice, etc. S-a evidentiat activitatea antimicrobiana fata de microorganisme, inclusiv patogene, a uleiurilor esentiale de rozmarin, cimbru, salvie, busuioc, menta, coriandru, roinita, chimen, fenicul fata de bacterii si fungi.

Termenul de ulei esential (volatil, eteric) se refera la substante extrem de volatile, mirositoare, specifice regnului vegetal, secretate de celule specializate, izolate din plante aromatice printr-un procedeu fizic, prin metode clasice si moderne. Metodele clasice de extractie sunt distilarea cu apa sau cu abur, extractia cu solventi, presarea la rece, extractia cu grasimi, iar cele moderne extractia cu gaze comprimate si extractia asistata ultrasonic.

Uleiurile esentiale sunt lichide concentrate, hidrofobe, cu miros agreabil, specific sursei vegetale din care provin, in general, neuleioase (mai mult cu aspect de apa decat de ulei) si mai usoare decat apa, insolubile in apa (dar au si componente solubile care imprima apei mirosul lor), solubile in alcool, eter, uleiuri vegetale, solventi organici.

Constituentii chimici ai uleiurilor sunt in principal monoterpene si sesquiterpene si compusi oxigenati derivati din aceste hidrocarburi. Se estimeaza ca exista peste 1000 de monoterpene si 3000 de structuri sesquiterpenice. In unele plante, predomina un singur constituent principal, iar in altele exista un echilibru intre diversii componenti.

Prezenta lucrare evidentiaza activitatea antimicrobiana a uleiurilor volatile ca baza pentru conservarea alimentelor procesate prin ambalare activa cu folii ce inglobeaza in matricea lor polimerica uleiuri esentiale. Ambalarea antimicrobiana, un concept inovativ, este o versiune a

ambalarii active, in care ambalajul, produsul si mediul interactioneaza in scopul prelungirii fazei lag si/sau reducerii ratei de crestere a microorganismelor, influentand caracteristicile produsului ambalat. De aceea, atat amabalajul cat si produsul trebuie privite in ansamblu, ca un tot unitar.

Poster

107

HIDROGENOLIZA GLICERINEI IN CATALIZA HETEROGENA

D. Bombos1, I. Bolocan1, Mihaela Bombos2, G. Vasilievici2, Cristina Dusescu1,Maria Dumitrescu (Nicolae)3, M. Ghiurea2

1 Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti, Calea Bucuresti, nr. 39, 100520, Ploiesti, Romania2 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM-Bucuresti,

Splaiul Independetei, nr. 202, 060021, Bucuresti, Romania3 SC IPIP SA, str. Diligentei, nr. 16, 100575, Ploiesti, Romania

Utilizarea metalelor nobile la prepararea catalizatorilor de hidrogenoliza este de data recenta. O varianta de interes aplicativ de valorificare a acestor catalizatori consta in hidrogenoliza unor bioresurse precum glicerina la derivatii cu o cerere mare pe piata precum propilenglicolul sau alcoolul izopropilic 1-9. Procesul de hidrogenoliza a glicerinei poate decurge printr-un mecanism bifunctional, catalizatorii utilizati continand de regula doua tipuri de centrii activi, respectiv centrii de tip metalic si centrii de tip acid sau bazici. Centrii de tip acido-bazic catalizeaza reactiile de deshidratare/hidratare iar cei de tip metalic catalizeaza reactiile de hidrogenare/dehidrogenare a legaturilor olefinice sau carbonilice.

In lucrare au fost studiate diverse retete de preparare-activare a unor catalizatori pe baza de metale nobile si/sau nenobile. Distributia centrilor metalici activi pe suprafata catalizatorilor testati a fost determinata prin microscopie electronica de baleiaj (SEM) pe un aparat FEI Quanta 200 (filament wolfram), pulberile fiind depuse pe o banda de carbon dublu adeziva. In vederea optimizarii etapei de activare a catalizatorilor a fost evaluat consumul de hidrogen al unor catalizatori testati in procesul de hidrogenoliza a glicerinei in functie de temperatura, pe un domeniu de temperaturi cuprins intre temperatura ambianta si 8500C. Determinarile au fost realizate pe un aparat tip ChemBET PULSAR ™

TPR/TPD. Caracteristicile texturale ale catalizatorilor preparati au fost determinate pe un Autosorb 1 Quantacrome. Datele texturale s-au obtinut prin inregistrarea si prelucrarea automata a izotermelor de adsorbtie-desorbtie a azotului.

Testarea catalizatorilor preparati in procesul de hidrogenoliza catalitica a glicerinei a fost realizata in sistem continuu si echicurent pe o instalatie micropilot in strat fix catalitic, cu circulatie descendenta a reactantilor la presiuni de pana la 40 bar si temperaturi de pana la 250OC. Compozitia efluentilor a fost determinata gaz-cromatografic. Performantele catalizatorilor pe baza de Ru în procesul de hidrogenoliză a glicerinei a fost ridicata.

Bibliografie

1. Maris E. P, Ketchie W. C., Murayama M., Davis R.J., Journal of Catalysis, 251, 2007, 281–294;2. Wang K., Hawley M. C., DeAthos S. J., Ind. Eng. Chem. Res, 4, 2003, 2913-2923;3. Maris E. P, Davis R. J., Journal of Catalysis, 249, 2007,328–337;4. Kusunoki Y, Miyazawa T, Keinimori K, Tomisigl K, Catalyst Communications, 6, 2005, 645 – 6495. Miyazawa T, Kusunoki Y, Kunimori K, Tomishige K, “,Journal of Catalysis, 240, 2006, 213 – 221;6. Lahr D. G., Shanks B. H., Journal of Catalysis, 232, 2005, 386–394;7. Dasari M.A., Kiatsimkul P., Sutterlin W.R., Suppes G.J, Aplied Catalysis a Generad, 281, 2005, 225-231.8. Seraphin Papanikolaoau, s.a., Biomass and Bioenergy, www.elsevier.com;9. GenLin Zhang s.a., Biochemical Engineering Journal 37, 2007, 256-260.

Poster

108

VALORIFICAREA GLICERINEI REZULTATE LA FABRICAREA BIODIESELULUI IN DIRECTIA PREPARARII DE EMULSII COMBUSTIBILE

Dorin Bombos 1, Ion Bolocan1, Mihaela Bombos2, Gabriel Vasilievici2, Sever Serban2

1Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti, Calea Bucuresti, Nr. 39, 100520, Ploiesti, Romania;2Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie ICECHIM-Bucuresti,

Splaiul Independetei, Nr. 202, 060021, Bucuresti, Romania;

Tehnologia de obtinere a biodieselui implica un proces de transeterifcare a gliceridelor cu

alcool metilic in urma caruia se obtine ca produs secundar glicerina. Cantitatea de glicerina rezultata la

fabricarea biodieselului depaseste cu aproximativ 100% consumul de glicerina din unitatile industriale

existente. O varianta de interes aplicativ privind valorificarea glicerinei rezultate la fabricarea

biodieselului consta in utilizarea acesteia la prepararea de combustibili de focare, produse cu cerere

mare pe piata, avand in vedere ca prezenta componentilor oxigenati asigura o ardere curata a acestora.

Solubilitatea reciproca scazuta a combustibililor de focare si glicerinei reprezinta principalul

impediment la prepararea de combustibili lichizi ce contin glicerina. Omogenizarea celor doi

componenti se poate realiza prin emulsionare1-5. Prepararea emulsiilor combustibile pe baza de

glicerina s-a realizat prin amestecare cu ajutorul unui agitator de tip ancora. Emulgatorii utilizati

pentru prepararea de emulsii combustibile pe baza de glicerina au fost fie de uz industrial, fie preparati

in acest scop.

Caracterizarea emulsiilor preparate a avut in vedere in prima etapa determinarea stabilitatii

emulsiilor preparate cu ajutorul unui Turbiscan, iar apoi determinarea principalelor caracteristici

specifice combustibililor (putere calorica, temperatura de inflamabilitate, vascozitate, punct de

congelare). Majoritatea emulsiilor combustibile pe baza de glicerina preparate au fost stabile pe durate

mai mari de 60 de zile.Bibliografie

1. Kirk-Othmer, Encyclopedia of Chemical Technology, 1996, (23), 4th Edition;2. Journal of Colloid and Interface Science, 2000, (230), p.213-215, www.ideallibrary.com.on;3. Gonglum, Ch., Tao, D., Fuel Processing Technology, 2005, (86), p. 499-508;4. Groeneweg, F., Fvan Dieren, Agterof, W.G.M., Colloids and Surfaces, 1994, (91), p.207-214;5. Gonglun Chen, Daniel Tao, Fuel Processing Technology, 2005, (86), p. 499– 508.

Poster

109

VARIETATILOR DE Camellia sinensis

Valeria Nandina Vlatanescu , Cristian Vaszilcsin, Corina Amalia Macarie,

Adina-Elena Segneanu, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Ionel Balcu, Raluca Pop

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382

Cafeina este o compus natural, care se regaseste in frunzele, semintele sau fructele a peste 63 specii de

plante din lumea intreaga si face parte dintr-un grup de compusi denumiti metilxantine. Cafeina este un

alcaloid cu efect de stimulare moderata al sistemului nervos central.1,2

Scopul acestei lucrari este determinarea continutului cafeinei din diferite tipuri de ceaiuri (alb, negru,

verde si rosu) extrase in diverse medii: apos, acid, alcoolic.

Identificarea cafeinei din ceaiuri s-a realizat prin HPLC, spectrofotometrie UV-VIS si FT-IR.

Bibliografie:

1. Barone, J.J., Roberts, H.R. “Caffeine Consumption“, Food Chemistry and Toxicology, McGraw-Hill, N-Y, 34, 119,

1996;

2. Arnaud, M.J, The Pharmacology of Caffeine, Prog Drug, 31,273, 1987.

Poster

110

CAPACITATILE ANTIOXIDANTE A EXTRACTELOR DE DIFERITE

VARIETATI DE Camellia sinensisValeria Nandina Vlatanescu , Adina-Elena Segneanu, Ionel Balcu, Corina Amalia Macarie,

Cristian Vaszilcsin, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Raluca Pop

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382

Prin ceai se intelege produsul agricol provenit din frunzele, mugurii si internodurile plantei Camellia

sinensis, preparate si uscate prin diferite metode. Termenul de “ceai” se mai refera si la bautura

aromata obtinuta prin infuzie de frunze uscate, precum si la denumirea populara a plantei Camellia

sinensis.

Ceaiul ramane cea mai consumata bautura din lume, dupa apa, cu mult inainte de cafea, bere, vin si

bauturi racoritoare carbogazoase. Studiile au demonstrat ca ceaiul verde si negru are efecte benefice

asupra sanatatii consumatorilor.

O ipoteza stiintifica explica aceste efecte prin referire la nivelul ridicat de flavonoide din ceai care

protejeaza celulele si tesuturile de degradarea oxidativa prin inlaturarea radicalilor liberi din organism.

Scopul acestui studiu a fost determinarea caracterului antioxidant al diferitelor varietati de Camellia

sinensis (ceai verde, negru si alb) extrase in mediu alcoolic. Comportarea electrochimica a ceaiurilor a

fost investigata prin voltametrie ciclica pe electrod de carbon vitros.

Bibliografie

1. Lakenbrink, C., Lapczynski, S., Maiwald, B. & Engelhardt, U. H. Flavonoids and other polyphenols in consumer

brews of tea and other caffeinated beverages, J. Agric. Food Chem. 48:2848-2852, 2000;

2. Cabrera, C., Gimenez, R., & Lopez, M. C., Determination of tea components with antioxidant activity, Journal of

Agriculture and Food Chemistry, 51, 4427–4435, 2003.

Poster

111

STUDIUL COMPARATIV ASUPRA DETERMINARII CONTINUTULUI DE

CAFEINA DIN VARIETATI DE Camellia sinensis SI Aspalathus linearis (ROOIBOS)

Valeria Nandina Vlatanescu , Cristian Vaszilcsin, Firuta Fitigau, Claudia Popescu,

Adina-Elena Segneanu, Ionel Balcu, Corina Amalia Macarie, Daniel Damian

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382

Camellia sinensis este o planta perena care face parte din familia Theaceae. Este cultivata in regiunile

tropicale si subtropicale.

Aspalathus linearios sau rooibos este des utilizat, in special in Africa pentru prepararea ceaiului.

Continutul de cafeina difera mult in cele doua specii de plante.1,2

Scopul acestei lucrari este determinarea continutului de cafeina din varietati Camellia sinensis si din

Aspalathus linearios prin metode electrochimice (voltametrie ciclica).

Bibliografie:1. Joubert E, Gelderblom WC, Louw A et al,”South African herbal teas: Aspalathus linearis, Cyclopia spp., Athrixia

phylicoides - a review. J.Ethnopharmacol. 119: 376-412, 2008;

2. Barone, J. J., Roberts, H.R. “Caffeine Consumption“, Food Chemistry and Toxicology, McGraw-Hill, Newyork, 34, 119,

1996.

Poster

112

DETERMINAREA VANILIEI, VANILINEI SI ETIL VANILINEI DIN COMPUSI ALIMENTARI

Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Adina-Elena Segneanu, Raluca Martagiu, Ionel Balcu, Raluca

Pop, Cristian Vaszilcsin, Corina Amalia Macarie

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119, Fax. 0256-201382

Vanilina (4-hidroxi-3metoxibenzaldehida) este componentul principal care se regaseste in vanilia

naturala, unul dintre cele mai importante si utilizate produse de aroma din intreaga lume. Alaturi de

componentul principal regasit in pastai se mai regasesc compusi fenolici cum ar fi p-

hidroxibenzaldehida (PHB) si acidul vanilic, acestia dau caracteristici speciale pastailor de vanilie.

Acesti compusi sunt utilizati in intreaga lume ca si aromatizanti alimentari. Deasemenea acesti

compusi imbunatatesc mirosul alimentelor, ei fiind inlocuiti de compusi cu arome sintetice si aditivi

alimentari.1,2

In lucrarea de fata s-a urmarit identificarea si determinarea caracterului antioxidant al vanilinei,

etilvanilinei si vaniliei prin metode electrochimice, analiza prin HPLC si spectroscopie de UV-VIS.

BIBLIOGRAFIE

1. Claudia Valdez-Flores, M.P. Canizares-Macias, On-line dilution and detection of vanillin in vanilla extracts obtained

by ultrasound, Food Chemistry, 105, 1201–1208, 2007;

2. Yongnian Ni, Guowen Zhang, Serge Kokot, Simultaneous spectrophotometric determination of maltol, ethyl maltol,

vanillin and ethyl vanillin in foods by multivariate calibration and artificial neural networks, Food Chemistry, 89 ,

465–473, 2005.

Poster

113

CARACTERIZAREA UNOR DERIVATI PETROLIERI

PRIN GC-MS SI SPECTROSCOPIE DE FT-IR

Ionel Balcu, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Adina-Elena Segneanu, Raluca Pop, Cristian

Vaszilcsin, Corina Amalia Macarie, Marius Constantin Mirica

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382

Combustibilii conventionali pentru motoarele cu aprindere prin compresie sunt motorinele sau

combustibilii Diesel. Motorinele sunt fractiuni petroliere formate din amestecuri de hidrocarburi cu

12…20 atomi de carbon in molecula obtinute din distilarea primara a petrolului in domeniul de

temperatura de 220 – 360°C. Combustibili conventionali sunt sursa primara de compusi cu sulf

eliberati in atmosfera. Diminuarea emisiilor de sulf din benzine si motorine a fost impusa de catre

Uniunea Europeana.1,2

In lucrare s-a studiat caracterizarea chimica a unor motorine provenite de la rafinarii diferite. In acest

scop, s-a realizat atat conform standardelor in vigoare pentru produsele petroliere de acest tip

(determinarea densitatii, vascozitatii, cifrei cetanice, rezidului fix, punctului de inflamabilitate, cifra

cetanica, indice cetanic calculat, separare prin distilare, determinarea condensului la 250°C si 350°C)

cat si o caracterizare prin GC-MS si spectroscopie de FT-IR.

BIBLIOGRAFIE

4. Directive 98/70/EC of the European Parliament and of the Council, Official J Eur Communities

L 350:58–68, 1998;

5. Modern High-Speed Oil Engines Volume II de C. W. Chapman, The Caxton Publishing Co. Ltd., 1949.

Poster

114

DETERMINAREA METALELOR GRELE DIN COAJA CITRICELOR PRIN

SPECTROSCOPIE DE ABSORBTIE ATOMICA SI CROMATOGRAFIE

Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Corina Amalia Macarie, Adina-Elena Segneanu,

Ionel Balcu, Raluca Pop, Cristian Vaszilcsin, Zoltan Urmosi

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382

La ora actuala, se cunoaste faptul ca metalele grele existente in coaja fructelor, in cantitati mai mari

decat limitele impuse prin normativele in vigoare, dauneaza sanatatii populatiei. Legislatia care

transpune directivele europene stabileste obligatiile si limitele in care acestea se vor regasi in coaja

citricelor.1,2,3

Scopul acestei lucrari este de a identifica metalele grele din coaja unor citrice (clementina, lamaie,

minola, portocala, grapefruit) prin spectroscopie de absorbtie atomica, precum si caracterizarea fizico-

chimica prin spectroscopie de UV-VIS. Concentratiile metalelor grele determinate au fost comparate

cu limitele impuse de legislatia UE.

BIBLIOGRAFIE

6. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, DIRECTIVA 2008/84/CE;

7. Monitorul Oficial, Partea I nr. 722 din 03/10/2002 - Ordin nr. 438/2002;

8. Food Additives & Contaminants: Part A Chemistry, Analysis, Control, Exposure & Risk Assessment, Taylor

&Francis, 2007

Poster

115

IDENTIFICAREA COMPUSILOR ADSORBITI PE FILTRELE

CU CARBUNELE ACTIV

Ionel Balcu, Adina-Elena Segneanu, Corina Macarie, Firuta Fitigau, Claudia Popescu, Raluca

Pop, Paula Sfarloaga

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382

Este cunoscut faptul ca, carbunele activ este adsorbantul cu cea mai larga utilizare in retinerea

compusilor organici nebiodegradabili, datorita suprafetei specifice mari, rezultata ca urmare a retelei

de pori interiori cu diametrul de 20-100 Å, suprafetele specifice fiind de ordinul a 500-1500 m2/g, cu

porozitate de pana la 80%.1,2

In studiul nostru a fost ales pentru analiza carbunele activ sub forma de granule, utilizat la tratarea si

analizarea derivatilor petrolieri. Acesta a fost supus unor analize de GC-MS, microscopie electronica

de baleaj (EDAX) si unei analize de spectroscopie de FT-IR.

BIBLIOGRAFIE

1. M. Macoveanu, T. Carmen, Gh. Duca. Epurarea avansata a apelor uzate continand compusi organici

nebiodegradabili, 192 p., Ed. Gh. Asachi, Iasi, 1997;

2. Surprenant, N., T. Nunno, M. Kravett, and M. Breton, Technical Resource Document: Treatment Technologies for

Halogenated-Organic-Containing Wastes, Vol. I. EPA/600/2- 87/098, 1988.

Poster

116

ANALIZA PRIN GC-MS A UNOR COMPUSI BIOACTIVI DIN ULEIURI VOLATILE

Corina Amalia Macarie, Adina-Elena Segneanu, Fitigau Firuta, Nandina Vlatanescu, Raluca

Martagiu, Ionel Balcu, Claudia Popescu, Cristian Vaszilcsin

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119, Fax. 0256-201382

Uleiurile volatile au numeroase aplicatii: tratamente, aromoterapie, alimentatie, parfumerie şi produse

cosmetice. La scara industrial, uleiurile volatile sunt obţinute, prin antrenare cu vapori de apă.1,2

Identificarea compuşilor organici din plante este importantă deoarece separarea şi cunoasterea

structurii lor chimice constituie pasul esenţial în explicarea acţiunii lor terapeutice caracteristice. Se

cunoaste faptul ca in compozitia chimica a unui ulei volatil exista mai mulţi compuşi principali, insa

aroma uleiului fiind data doar de un singur compus, compusul de bază.

Scopul lucrarii a fost analiza prin cromatografie de gaz cuplata cu spectrometrie de masa a unor tipuri

diferite de uleiuri volatile in vederea identificarii compusilor bioactivi.

Bibliografie

1. Adams, LP, Identification of essential oil components by gas chromatography/mass spectrometry, Illinois: Allured

publishing Corporation Carol Stream, 2001;

2. Mastelic J, Jerkovic I, Mesic M., Volatile constituents from flowers, leaves, bark and Prunus mahaleb L. Fav.Fragr.

J.21:306-313, 2006.

Poster

117

DETERMINARI SPECTROSCOPICE SI CROMATOGRAFICE PRIVIND

IDENTIFICAREA VITAMINEI C DIN Rosa canina

Raluca Martagiu, Valeria-Nandina Vlatanescu, Adina-Elena Segneanu, Daniel Damian, Ionel

Balcu, Claudia Popescu, Firuta Fitigau, Corina Amalia Macarie

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Electrochimie si Materie Condensata, Timisoara,

str. Dr. Aurel Paunescu Podeanu nr. 144, Tel. 0256-222119; Fax. 0256-201382

Acidul ascorbic sau vitamina C este cunoscut ca si antioxidant, intervenind in numeroase functii

biochimice si fiziologice ale metabolismului plantelor si animalelor. Activitatea biologica marita a

acidului ascorbic este legata de mentinerea potentialului de oxido-reducere in organism. In afara de

proprietatile antioxidante, acesta actioneaza asupra inactivarii radicalilor liberi, co-factorului

enzimatic, participa la sinteza colagenului - proteina necesara dezvoltarii si intretinerii oaselor,

cartilagiilor, dintilor, gingiilor, pielii si vaselor de sange, carnitinei, tirozinei si reactioneaza dependent

de citocromul P450, intervenind in metabolismul fierului si histamine, depigmentarea pielii si reactii

imunologice.1,2 Este un puternic agent reducator, intalnit in fructe si legume, in special legume verzi,

citrice, rosii, guave, pepeni si fructe de padure.3

Scopul acestei lucrari este identificarea vitaminei C (acid ascorbic) din Rosa canina prin metode

spectroscopice UV-VIS si metode cromatografice HPLC.

BIBLIOGRAFIE

1. Adriana M. Maia, Andre Rolim Baby,Wilson J. Yasaka, Eunice Suenaga, Telma M. Kaneko, Maria Valeria R.

Velasco, Validation of HPLC stability-indicating method for Vitamin C in semisolid pharmaceutical/cosmetic

preparations with glutathione and sodium metabisulfite, as antioxidants, Talanta 71, 639–643, 2007;

2. Yurena Hernandez, M. Gloria Lobo, Monica Gonzalez, Determination of vitamin C in tropical fruits: A

comparative evaluation of methods, Analytical, Nutritional and Clinical Methods, Food Chemistry 96, 654–664,

2006;

3. S. Chevion, M. A. Roberts, M. Chevion, The Use of Cyclic Voltammetry for the Evaluation of Antioxidant

Capacity, Free Radical Bio. & Medicine, 28, 860-870, 2000.

Poster

118

SOLUTIE ECOLOGICA DE TRATAMENT CURATIV AL BIODETERIORARII

PATRIMONIULUI CULTURAL ARHITECTURAL

Autori: Mariana Popescu, Sanda Velea, Elena Dobre, Lucia Ilie

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM

Splaiul Independentei 202, Bucuresti

Lucrarea prezinta noi compozitii biocide ecologice si tehnici neinvazive de aplicare a acestora

pentru protectia patrimoniului cultural arhitectural impotriva actiunii distructive a factorilor biologici

(alge, ciuperci, muschi, licheni, etc.) care paraziteaza suprafetele exterioare de piatra si zidarie veche.

In literatura internationala de specialitate sunt prezentate metode fizice, biologice si biochimice, dar

cele mai utilizate in practica sunt metodele chimice. In România, preocuparea pentru restaurarea si

conservarea obiectivelor culturale arhitecturale de patrimoniu este prea puţin evidentă. Dupa aderarea

la Uniunea Europeana, specialistii din domeniu trebuie sa respecte conditiile tot mai severe impuse

prin reglementarile legislatiei europene privind protectia mediului. Produsele chimice utilizate pina in

prezent in interventiile operative de restaurare si conservare pot contine ingrediente active toxice,

interzise deja sau in perspectiva de a fi scoase in urmatorii ani de pe piata biocidelor prin decizii ale

Comisiei Parlamentului European. Prin urmare, s-a studiat posibilitatea utilizarii unor ingrediente

active, selectate dintre subtantele chimice si naturale incluse în Anexele Directivei 98/8/EC a

Parlamentului European privind plasarea pe piata a produselor biocide, in compozitii biocide formulate

ecologic. Pe baza rezultatelor preliminare ale screening-ului biologic la nivel de laborator si in situ, s-

au selectat compozitiile care au evidentiat efecte biocide sinergice si spectru larg de actiune. S-a

demonstrat capacitatea unor uleiuri esentiale din plante aromatice indigene de a spori eficacitatea

biocidă a compozitiilor, concomitent cu posibilitatea de reducere a concentratiei de substanta activa

chimica, in scopul diminuarii impactului cu componentele ecosistemului si eliminarea pericolului de

contaminare a acestuia. Produsele inovative si tehnologiile de aplicare a acestora reprezinta solutii

originale eficiente si prietenoase fata de mediu, pentru tratamentul curativ al biodeteriorarii fatadelor

neadapostite ale cladirilor, monumentelor istorice si a altor obiective arhitecturale de patrimoniu

construite din piatra sau caramida.

Comunicare orala

119

EVALUAREA EFECTELOR ALGICIDE ALE UNOR SOLUTII BIOCIDE COMPLEXE PRIN

TESTUL SELENASTRUM

Bica Adriana, 1 Druga, B.,1 Coman, C.,1 Nicoara, A.,1 Dragos, N.1, 2

1 Institutul de Cercetari Biologice Cluj-Napoca 2 Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca

Microorganismele fotosintetizante (cianobacteriile si algele eucariote) reprezinta o componenta

importanta a biodermei de pe suprafetele monumentelor arhitecturale cu valoare de patrimoniu,

datorita functiei lor de colonizatori primari. Aceste microorganisme manifesta exigente reduse pentru

multiplicarea lor, o mare rezistentă la factorii de mediu si reprezinta o sursa importanta de substrat

organic regenerabil pentru dezvoltarea bacteriilor si fungilor. In consecintă, orice compozitie biocida

formulata în scopul combaterii biodermei de pe suprafetele monumentelor arhitecturale, trebuie să

manifeste un pronuntat efect algicid.

Scopul acestei lucrari a fost testarea activitatii algicide a 4 solutii biocide complexe

(BIOGREEN C1-C4) formulate pentru combaterea organismelor responsabile de biodeteriorarea

monumentelor de patrimoniu cultural national arhitectural.

Rezultatele obtinute au fost fundamentate pe doua strategii de testare: a. testarea standard a

compozitiilor biocide pe baza testului cu alga verde Selenastrum capricornutum adoptat de Standardul

Roman pentru Calitatea Apei si b. testarea efectului algicid pe baza lizei celulare evidentiată pe plăci

de agar cu Selenastrum capricornutum.

Primul test este unul necesar si raspunde exigentelor standardelor romanesti si europene. Acest

test se efectuează in solutii nutritive lichide. El indica un potential algicid/biocid al unui compus sau al

unei mixturi biocide. Un test suplimentar este necesar pentru a verifica efectele algicide/biocide in

conditii mai apropiate de conditiile combaterii in situ a procesului de biodegradare.

Compozitiile BIOGREEN C1 şi BIOGREEN C2 au inhibat complet cresterea algei S.

capricornutum la concentratii minime de 0,125%. Aceste compozitii produc liza in masa a celulelor

algale (plaje de liza) dezvoltate pe placi de agar, la concentratii de aprox. 0,250 %. Compoziţiile

BIOGREEN C3 şi BIOGREEN C4 au inhibat cresterea cu 100% a algei verzi S. capricornutum la

concentratii minime de 0,005%, respectiv 0,008% dar nu au fost capabile de dezvoltarea unor plaje de

liza celulara clara in toata seria de concentratii dovedite experimental ca inhibitoare. Rezultatele

obtinute au indicat faptul ca nu este recomandata utilizarea compozitiilor biocide C3 si C4 in solutii

apoase, la concentratii mai mici de 0,35%, respectiv 0,52%.

Comunicare orala

120

STUDII PRIVIND COMPOZIŢIA CHIMICĂ A UNOR ULEIURI VOLATILE OBŢINUTE DIN FLORA SPONTANA

Georgescu Cecilia 1 , Mironescu Monica2, Bucsa Livia3

1,2 Facultatea de Stiinte Agricole, Industrie Alimentara si Protectia Mediului, 3Facultatea de Istorie, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, Romania

In aceasta cercetare sunt extrase si analizate un numar de 4 uleiuri volatile provenite de la

plante din flora spontana din Romania (ienupar, pin, brad, cimbrisor). Plantele supuse extractiei au fost

recoltate din imprejurimile Sibiului, in perioada cand acestea erau inflorite sau aveau fructificatie. De

la ienupar (Juniperus communis) s-au utilizat fructele, pin (Pinus sylvestris) acele, brad (Abies alba)

acele, cimbrisor (Tymus serpyllum) herba.

Extractia uleiurilor volatile s-a facut prin antrenare cu vapori de apa, timp de 5 ore (metodă după

FR X) cu ajutorul aparatului neo Clevenger modificat de Moritz si analizate prin GC-MS. Pentru

analizele GC-MS s-a utilizat un gaz cromatograf Hewlett Packard 5890 II echipat cu detector de masa

MS 5972. Coloana cromatografica utilizata a fost o coloană capilară HP5-MS confecţionata din cuart

avand o faza stationară nepolara 95% metil şi 5% fenil polisiloxan. S-a utilizat heliu ca si gaz purtător

(1:1 ml/min), temperatura de injectie fiind de 60°C, programata sa creasca cu 3°C/min pana la 240°C.

Componetele separate au fost identificate prin compararea spectrelor de masa cu cele ale

compusilor existenti in biblioteca de date a aparatului (Library Wiley 275). Compusii separati fac parte

din clasa monoterpenelor, sesquiterpenelor, alcoolilor, aldehidelor, etc (tabelul 1).

Tabelul 1. Caracterizarea uleiurilor volatile extrase

Nr. crt

Denumire planta

Organul vegetal din care s-a extras

uleiul

Conţinutul de ulei volatil

ml/100g

Aspect ulei volatil extras

Componetele principale ale uleiului volatil extras

1. Ienupar fructe 0,8-1,5culoare galbuie, miros caracteristic, putin aromat

α-pinen, camfen, cadinen, 1,4-terpineol, β-pinen, mircen, iuniperina, etc.

2. Pin ace (frunze) 0,3-0,6culoare galbuie, miros caracteristic, putin aromat

α-pinen, β-pinen, β-felandren, limonen, Δ3-caren, acetat de bornil, etc.

3. Brad ace (frunze) 0,5-0,8culoare galbuie, miros caracteristic, putin aromat

α-pinen, limonen, acetat de bornil, aldehida laurica, sesquiterpene, etc.

4. Cimbrisor herba 0,5-1,2

culoare alb-galbuie, miros caracteristic, putin aromat

linalool, nerolidol, limonen, mircen, geraniol, germacrene, α-cadinol, etc.

1. Mironescu M., Georgescu C., Oprean L., Ismană R.-C., Bucşa L., Action of some volatile oils on fungi isolated from stone, Acta Oecologica Cibiniensis, 2008, .1, p.57-64.

2. Mironescu M., Georgescu C., Oprean L., Comparative sporicidal effects of volatile oils, Journal of agroalimentary processes and technologies, 2009, vol. XV, no. 3, ISSN 1453-1399, in curs de aparitie.

Comunicare orala

121

COLONIZAREA LICHENILOR PE ZIDURILE FORTIFICATIILOR

DIN TRANSILVANIA

Bucsa Livia 1 , Mironescu Monica2, Georgescu Cecilia3

1Facultatea de Istorie, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, 2,3 Facultatea de Stiinte Agricole,

Industrie Alimentara si Protectia Mediului, Sibiu, Romania

Sistemul de fortificatii medievale din Transilvania, la inceputul sec. XVIII este inlocuit cu

sistemul de fortificatii de tip Vauban. Cele mai bine pastrate cetati de acest tip sunt la Alba Iulia,

Oradea si Sibiu.

Zidurile de incinta la aceste fortificatii au fost confectionate in proportie de peste 80% din zidarie

de caramida avand partile bazale, muchiile si ornamentele din piatra. Ambele suporturi expuse

intemperiilor de-a lungul secolelor au fost intens colonizate de o vegetatie, in care lichenii joaca un rol

predominat.

In ultimii 10 ani am avut prilejul sa efectuam investigatii la aceste cetati, cu prilejul intocmirii

unor proiecte de restaurare.

In lucrare prezentam, comparativ, colonizarea acestor monumente cu licheni, oportunitatea si

problematica indepartarii acestora.

Rezultatele partiale ale efectelor unor combinatii biocide, testate pe zidurile de fortificatii din

Sibiu sunt de asemenea puse in discutie.

Comunicare orala

122

STUDIUL ACTIUNII UNOR BIOCIDE ASUPRA MUCEGAIURILOR IZOLATE DE PE MONUMENTE DIN PIATRA SI CARAMIDA

Mironescu Monica 1 , Georgescu Cecilia2, Bucsa Livia3

1,2 Facultatea de Stiinte Agricole, Industrie Alimentara si Protectia Mediului, 3Facultatea de Istorie, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, Romania

In aceasta cercetare este investigata actiunea antifungica a zece uleiuri volatile (ienupar,

cimbru, pin, menta, brad, eucalipt, fenicul, tarhon, chimen si cimbrisor) si a patru formulari biocide

preparate de ICECHIM Bucuresti asupra unor mucegaiuri apartinand speciilor Penicillium, Alternaria

si ureobasidium izolate de pe monumente din piatra (Biserica Evanghelica) si caramida (Bastionul

Soldisch) din Sibiu, România.

La studiul actiunii uleiurilor volatile, s-au folosit metode culturale. Rezultatele arata ca actiunea

acestora este diferita, functie de uleiul folosit si de tipul de mucegai. Uleiurile de cimbru, cimbrisor si

fenicul au efect antifungic puternic, urmate de tarhon si chimen. Pinul are actiune diferita, functie de

mucegai. Menta, ienuparul si bradul poseda actiune inhibitoare foarte slaba sau actiunea lor este

inexistenta1,2.

Pentru studiul actiunii formularilor biocide, s-au urmarit modificarile de microstructura ale

mucegaiurilor si s-a determinat CMI (Concentratia Minima Inhibitorie) asupra germinarii si dezvoltarii

fungilor. Rezultatele arata ca biocidele manifestă dubla actiune, de inhibare a germinarii si de

modificare a miceliilor. La nivel microstructural, sub actiunea biocidelor fie se reduc lanturile de

fialospori, fie se modifica forma hifelor vegetative (care devin ca niste chisturi) si se produc metaboliti

cu actiune de protectie contra chimicalelor (Figura 1). CMI este 1% din concentratia initiala in

majoritatea cazurilor.

Martor Tratament cu C1 Tratament cu C2 Tratament cu C3

Figura 1. Influenţa biocidelor asupra miceliului de mucegai SE3

Se poate face o ordonare a actiunii medii a biocidelor C1 – C4 astfel: C3 100% >> C2 100% > C3

15% = C2 6% > C1 100% > C1 6% = C4 100% > C1 1% = C4 15% > C2 1% > C4 5% > C3 5%.

1. Mironescu M., Georgescu C., Oprean L., Ismană R.-C., Bucşa L., Action of some volatile oils on fungi isolated from stone, Acta Oecologica Cibiniensis, 2008, .1, p.57-64

2. Mironescu M., Georgescu C., Oprean L., Comparative sporicidal effects of volatile oils, Journal of agroalimentary processes and technologies, 2009, vol. XV, no. 3, ISSN 1453-1399, in curs de aparitie

Comunicare orala

123

NOI COMPOZITII ECOLOGICE CU POTENTIALA ACTIUNE DE COMBATERE A

ORGANISMELOR RESPONSABILE CU BIODETERIORAREA PATRIMONIULUI

CULTURAL ARHITECTURAL

F. Oancea1, Sanda Velea2, Elena Hera 1, Alexandra Pasareanu1, Carmen Mincea1,Mariana Popescu2, Elena Dobre2

1Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Plantelor – Bucuresti 2Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIMIn lucrare sunt prezentate rezultatele cu privire la evaluarea actiunii biologice asupra muschilor

si lichenilor la un numar de 13 fractii extractibile, realizate in laboratoarele ICECHIM. In urma

cercetarilor experimentale efectuate, s-au selectat probele cu actiune biologica buna si foarte buna, in

vederea dezvoltarii unor compozitii originale, pe baza de extracte naturale si/sau compusi chimici, cu

potentiala actiune biocida, destinate combaterii organismelor responsabile cu biodeteriorarea

patrimoniului cultural imobil. Probele selectate in vederea continuarii studiilor, si actiunea acestora in

combaterea muschilor crescuti pe substrat de piatra si caramida, precum si a lichenilor dezvoltati pe

tigle, sunt prezentate in tabel.

Nr. crt.

Cod proba(substanta activa)

Concentratia experimentata

(%)

% inhibitie dupa :

20 zile 25 zile

p.c. s.a. muschi(piatra)

muschi(caramida)

licheni(tigla)

1. DL4(glutaraldehida, bromura de hexadeciltrimetilamoniu, dietilenglicol)

10 1,5 95 95 8015 2,25 100 100 90

2. DL6 (acid 2-etilhexanoic) 10 5,0 100 100 7515 7,5 100 100 90

3.DL1 (clorura de benzalconiu, clorura de didecildimetilamoniu, glutaraldehida si bicarbonat de sodium)

15 2,25 100 100 85

4.DL3(clorura de benzalconiu, clorura de didecildimetilamoniu,imbentinU/070 si acid citric)

15 2,25 100 100 90

5. DI (irgasan) 15 0,3 90 85 906. DPN (extract natural din hrean) 15 0,75 85 85 85

Comunicare orala

124

http://hanrotelecom.ro e-mail: office@hanro.ro; service@hanro.ro

Prezenţa continuă a firmei noastre timp de 16 ani pe piaţa românească de IT - domeniu dinamic şi în permanentă schimbare - ne-a adus un binemeritat prestigiu.Orientată cu precadere spre domeniul telecomunicaţiilor, firma noastră pune la dispoziţia clientilor, în principal următoarele grupe de produse :

1. TERMINALE TELEFONICE pentru reţelele de telefonie fixă: cu fir sau fără fir (wirless ) cu unul sau mai multe receptoare înregistrate la bază permiţînd astfel convorbiri interne fără plata adiţionalelor

2. TELEFAXURI, 3. IMPRIMANTE, 4. COPIATOARE, 5. STAŢII DE EMISIE - RECEPŢIE RADIO (PMR ), cu raza de acţiune de la 5 Km până la

10 Km6. DISPOZITIVE ELECTRONICE MEDICALE: tensiometre digitale de braţ şi de

încheietură, termometre 7. UMIDIFICATOARE DE INTERIOR – care permit realizarea unui mediu ambiant în birou

sau cameră 8. CÂNTARE ELECTRONICE monovolum sau cu braţ, 9. DISPOZITIVE DE MĂSURAREATEMPERATURII ŞI UMIDITĂŢII MEDIULUI DIN

INTERIOR ŞI/SAU EXTERIOR 10. Servicii de garanţie şi postgaranţie: Oferim asistenţă tehnică prin telefon sau email, de

asemenea GRATUITĂ11. Servicii de proiectare şi instalare terminale telefonice12. Servicii de consultanţă de specialitate Puteţi solicita ajutorul echipei noastre pentru

extinderea sau optimizarea sistemului de telecomunicaţii deja existent în cadrul firmei dumneavoastră, prin apelarea la serviciile de consultanţă. Consultanţa în domeniu oferită de noi vă va ajuta să realizaţi investiţii eficiente cu costuri mnime.

13. Consumabile şi produse auxiliare

Cele peste 500.000 de terminale telefonice şi peste 2000000 de dispozitive electronice distribuite de firma HANRO TELECOM în cei peste16 ani de existenţă, au confirmat atenţia deosebită acordată fiabilităţii şi design-ului,atuuri importante ale produselor noastre.

HANRO este partener oficial OLIVETTI, MOTOROLA , TOPCOM, în România şi are relaţii strânse de afaceri cu alte firme de prestigiu din Belgia, Germania, Italia, Taiwan sau Hong Kong. HANRO TELECOM este distribuitor în Romania pentru firmele SCAIME şi RAVAS Olanda.Politica firmei noastre se poate sintetiza astfel : furnizarea de produse de calitate superioară şi uşor de utilizat în codiţiile unui raport calitate/preţ de excepţie.

Certificarea SR EN ISO 9001:2001, obţinută în anul 2007, atestă existenţa unor proceduri permanent îmbunatăţite de control al activităţii pe întregul proces, de la aprovizionarea şi verificarea produselor, până la livrarea către client inclusiv serviciul de garaţie şi postgaraţie.

125