COMITETUL JUDEŢEAN PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ ALBA

PPPLLLAAANNNUUULLL DDDEEE AAANNNAAALLLIIIZZZĂĂĂ ŞŞŞIII AAACCCOOOPPPEEERRRIIIRRREEE AAA RRRIIISSSCCCUUURRRIIILLLOOORRR

--- JJJUUUDDDEEEŢŢŢUUULLL AAALLLBBBAAA ---

ALBA IULIA

2011

PREŞEDINTE AL COMITETULUI JUDEŢEAN

PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

PREFECT AL JUDEŢULUI ALBA

CORNEL ŞTEFAN BARDAN

VICEPREŞEDINTE AL COMITETULUI JUDEŢEAN

PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

PREŞEDINTE AL CONSILIULUI

JUDEŢEAN ALBA

ION DUMITREL

PLANUL DE ANALIZĂ ŞI

ACOPERIRE A RISCURILOR

- JUDEłUL ALBA -

ALBA IULIA

2011

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ „UNIREA” AL JUDEŢULUI ALBA

INSPECTOR ŞEF

Colonel

DOREL SOFICA

COMITETUL JUDEŢEAN PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ AL

JUDEŢULUI ALBA

1

C U P R I N S

CONŢINUT PAG. Prezentarea Planului de Analiză şi Acoperire a Riscurilor 4 CAPITOLUL I - DISPOZIŢII GENERALE 10 Secţiunea 1 – Definiţie, scop, obiective 10 Secţiunea a 2-a – Responsabilităţi privind analiza şi acoperirea riscurilor 10 2.1. Acte normative de referinţă 10 2.2. Structuri organizatorice implicate 13 2.3. Responsabilităţi ale organismelor şi autorităţilor cu atribuţii în domeniu 13 CAPITOLUL II - CARACTERISTICILE UNITĂŢII ADMINISTRATIV TERITORIALE

15

Secţiunea 1 - Amplasare geografică şi relief 15 1.1 Suprafaţă, vecinătăţi 15 1.2 Forme de relief, specificităţi, influenţe 16 1.3 Caracteristici pedologice ale solului 18 Secţiunea a 2-a - Caracteristici climatice 19 2.1. Regimul climatic, specificităţi, influenţe 19 2.2. Regimul precipitaţiilor 19 2.3. Temperaturi 20 2.4. Fenomene meteorologice extreme 22 Secţiunea a 3-a - Reţeaua hidrografică 23 3.1. Cursurile de apă, debite normale, creşteri înregistrate 23 3.2. Bazinele hidrografice, lacurile de acumulare 25 3.3. Caracteristicile pedologice 26 3.4. Lacuri, iazuri 27 3.5. Acumulări piscicole 28 3.6. Amenajări hidrotehnice 28 Secţiunea a 4-a Populaţia 31 4.1 Numărul populaţiei 31 4.2 Structura demografică 35 4.3 Mişcarea naturală 38 4.4 Densitatea / concentrarea populaţiei pe zone - aglomerări 38 Secţiunea a 5-a - Căile de transport 39 5.1. Căi de transport rutiere 39 5.2. Căi de transport feroviare 50 5.3. Căi de transport aeriene 51 5.4. Reţele de conducte magistrale 51

5.4.1. Reţele de conducte magistrale de gaz 51 5.4.2. Reţele de conducte magistrale apă 52

Secţiunea a 6-a - Dezvoltare economică 66 6.1. Zonele industrializate / ramuri 66 6.2. Depozite / rezervoare, capacităţi de stocare 68 6.3. Exploatări miniere, petroliere, gaze 71 6.4. Fondul funciar 72 6.5. Creşterea animalelor 73 6.6. Turism / capacităţi de primire turistică 74 6.7. Apariţii de noi activităţi economice în cadrul zonei 75 6.8. Resurse naturale 76

2

Secţiunea a 7-a - Infrastructuri locale 76 7.1. Instituţii publice – judeţene, locale, cultură, ocrotirea sănătăţii, învăţământ, etc 76 7.2. Reţele de utilităţi – apă, canalizare, electrice, gaze, reţele termoficare, telefonie fixă, telefonie mobilă, comunicaţii, radio - tv

92

7.3. Locuri de adunare şi cazare a populaţiei în situaţii de urgenţă 106 Secţiunea a 8-a Specific regional – vecinătăţi, influenţe, riscuri transfrontaliere 107

CAPITOLUL III - ANALIZA RISCURILOR GENERATOARE DE SITUAŢII DE URGENŢĂ

109

Secţiunea 1 – Analiza riscurilor naturale 109 1.1. Fenomene meteorologice periculoase 109

1.1.1. Inundaţii 109 1.1.2. Furtuni (vânt puternic, precipitaţii masive, căderi grindină) 186 1.1.3. Tornade 187 1.1.4. Secetă 187 1.1.5. Îngheţ (poduri şi baraje de gheaţă, căderi masive de zăpadă, chiciură, polei) 193

1.2. Incendii de pădure (incendii la fondul forestier, vegetaţie uscată, culturi de cereale păioase)

198

1.3. Avalanşe 201 1.3.1. Avalanşe de zăpadă 201 1.3.2. Avalanşe de pietre, grohotiş 201

1.4. Fenomene distructive de origine geologică 202 1.4.1. Cutremure 202 1.4.2. Alunecări de teren 202

Secţiunea a 2-a Analiza riscurilor tehnologice 206 2.1. Riscuri industriale 206 2.2. Riscuri de transport şi depozitare de produse periculoase 229

2.2.1. Transport rutier 229 2.2.2. Transport feroviar 232 2.2.3. Transport aerian 233 2.2.4. Transport prin reţele magistrale 233 2.2.5. Riscuri nucleare 238 2.2.6. Riscuri de poluare a apelor 238 2.2.7. Prăbuşiri de construcţii, instalaţii sau amenajări 247 2.2.8. Eşecul utilităţilor publice 248 2.2.9. Căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos 271 2.2.10. Muniţie neexplodată 272

Secţiunea a 3-a – Analiza riscurilor biologice 277 3.1. – Epidemii 277 3.2. – Epizootii 278 Secţiunea a 4-a Analiza riscurilor de incendiu 280 Secţiunea a 5-a Analiza riscurilor sociale 286 Secţiunea a 6-a Analiza altor tipuri de riscuri 289 Secţiunea a 7-a Zone de risc crescut 290 7.1. Zone de risc urbane 290 7.2. Zone de risc periurbane 297 7.3. Zone de risc rurale 302 CAPITOLUL IV - ACOPERIREA RISCURILOR 313

Secţiunea 1. Concepţia desfăşurării acţiunilor de protecţie-intervenţie 313 Secţiunea a 2-a. Etapele de realizare a acţiunilor 315 Secţiunea a 3-a. Faze de urgenţă a acţiunilor 319 Secţiunea a 4-a. Acţiunile de protecţie-intervenţie 320 Secţiunea a 5-a. Instruirea 370 Secţiunea a 6-a. Realizarea circuitului informaţional-decizional şi de cooperare 370

3

CAPITOLUL V - RESURSE UMANE, MATERIALE ŞI FINANCIARE 377

CAPITOLUL VI - LOGISTICA ACŢIUNILOR 410 CAPITOLUL VII - ANEXE 411

1. lista autorităţilor şi factorilor care au responsabilităţi în analiza şi acoperirea riscurilor în unitatea administrativ-teritorială

411

2. atribuţiile autorităţilor şi responsabililor cuprinşi în Planul de Analiza şi Acoperire a Riscurilor

422

3. componenţa nominală a structurilor cu atribuţii în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă, cu precizarea unităţii la care sunt încadraţi membrii structurilor, funcţiei, adresei şi a telefoanelor de la serviciu şi de la domiciliu, a responsabilităţilor şi misiunilor;

437

4. componenţa comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă 442 5. componenţa grupurilor de suport tehnic la nivel CJSU 444 6. riscuri potenţiale în localităţi/judeţe vecine care pot afecta zona de competenţă a unităţii administrativ-teritoriale;

448

7. măsuri corespunzătoare de evitare a manifestării riscurilor, de reducere a frecvenţei de producere ori de limitare a consecinţelor acestora, pe tipuri de riscuri;

449

8. sisteme existente de preavertizare / avertizare a atingerii unor valori critice şi de alarmare a populaţiei în cazul evacuării;

452

9. date cuprinzând obiectivele care pot fi afectate de producerea unei situaţii de urgenţă (seism, inundaţie, alunecare de teren, accident tehnologic etc.);

456

10. planuri şi proceduri de intervenţie; 456 11. schema fluxului informaţional-decizional; 457 12. locuri/spaţii de evacuare în caz de urgenţă şi dotarea acestora; 468 13. planificarea exerciţiilor/aplicaţiilor conform reglementărilor tehnice specifice; 474 14. rapoarte lunare de informare şi analiză către prefect; 474 15. situaţia resurselor, tabelul cu stocul de mijloace şi materiale de apărare existente, modul cum se acoperă deficitul din disponibilităţi locale şi cu sprijin de la comitetul pentru situaţii de urgenţă ierarhic superior etc.;

474

16. reguli de comportare în cazul producerii unei situaţii de urgenţă. 475

4

PREZENTARE PLAN DE ANALIZĂ ŞI ACOPERIRE A RISCURILOR LA NIVELUL JUDEŢULUI ALBA

Prin „Planul de analiză şi acoperire a riscurilor” s-a propus stabilirea scopurilor, obiectivelor

şi răspunderilor autorităţilor şi factorilor în analiza şi acoperirea riscurilor în judeţul Alba. Planul cuprinde riscurile potenţiale identificate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, măsurile, acţiunile şi resursele necesare pentru managementul riscurilor respective din perspectiva structurilor cu atribuţii în acest sens la nivel judeţean.

Scopurile „Planului de Analiză şi Acoperire a Riscurilor”, sunt de a asigura cunoaşterea de către toţi factorii implicaţi a sarcinilor şi atribuţiilor ce le revin premergător, pe timpul şi după apariţia unei situaţii de urgenţă, de a crea un cadru unitar şi coerent de acţiune pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă şi de a asigura un răspuns optim în caz de urgenţă, adecvat fiecărui tip de risc identificat.

La baza întocmirii „Planului de analiză şi acoperire a riscurilor” a stat Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 132 din 29 ianuarie 2007, pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a Structurii-cadru a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor, Schema cu riscurile teritoriale întocmită la nivelul judeţului Alba, precum şi acte normative de referinţă menţionate la capitolul I.

Obiectivele „Planului de Analiză şi Acoperire a Riscurilor”, sunt: • asigurarea prevenirii riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă, prin evitarea manifestării

acestora, reducerea frecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor lor, în baza concluziilor rezultate în urma identificării şi evaluării tipurilor de risc, conform schemei cu riscurile teritoriale;

• amplasarea şi dimensionarea unităţilor operative şi a celorlalte forţe destinate asigurării funcţiilor de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;

• stabilirea concepţiei de intervenţie în situaţii de urgenţă şi elaborarea planurilor operative; • alocarea şi optimizarea forţelor şi mijloacelor necesare prevenirii şi gestionării situaţiilor de

urgenţă. Responsabilităţile privind analiza şi acoperirea riscurilor revin tuturor factorilor care, potrivit legii, au atribuţii ori asigură funcţii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în profil teritorial.

Prezentul plan este organizat pe şase capitole, fiecare capitol fiind organizat pe secţiuni, iar în cadrul acestora puncte şi subpuncte.

Structurarea pe capitole a „Planului de Analiză şi acoperire a riscurilor – la nivelul judeţului Alba” este următoarea:

o Capitolul I - dispoziţii generale o Capitolul II - caracteristicile unităţii administrativ teritoriale o Capitolul III - analiza riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă o Capitolul IV - acoperirea riscurilor o Capitolul V - resurse umane, materiale şi financiare o Capitolul VI - logistica acţiunilor o Capitolul VII - anexe

Capitolul I - dispoziţii generale este structurat pe două secţiuni. În prima secţiune sunt

tratate probleme referitoare la definirea planului de analiză şi acoperire a riscurilor, scopurile şi obiectivele acestuia. Secţiunea a doua are în cuprins trei subpuncte prin care sunt abordate problemele referitoare la actele normative de referinţă, structurile organizatorice de la nivel judeţean implicate în analiza şi acoperirea riscurilor şi responsabilităţi ale acestora din acest punct de vedere. Actele normative incluse abordează în mod direct problematica situaţiilor de urgenţă dar şi problematici specifice instituţiilor / structurilor cu atribuţii în acest domeniu. Punctele 2 şi 3 din această secţiune sunt detaliate prin prisma Comitetului Judeţean pentru situaţii de urgenţă ca element de bază, la nivel judeţean, al Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

5

Capitolul II - caracteristicile unităţii administrativ teritoriale este structurat pe opt secţiuni prin intermediul cărora s-a urmărit prezentarea elementelor definitorii ale judeţului Alba şi care au incidenţă în dezvoltarea următoarelor capitole ale planului. Secţiunile componente ale capitolului sunt:

o Secţiunea 1 - Amplasare geografică şi relief o Secţiunea a 2-a - Caracteristici climatice o Secţiunea a 3-a - Reţeaua hidrografică o Secţiunea a 4-a Populaţia o Secţiunea a 5-a - Căile de transport o Secţiunea a 6-a - Dezvoltare economică o Secţiunea a 7-a - Infrastructuri locale o Secţiunea a 8-a Specific regional – vecinătăţi, influenţe, riscuri transfrontaliere

Secţiunea 1 - Amplasare geografică şi relief, tratează probleme referitoare la suprafaţa, vecinătăţile, formele de relief, specificităţile şi influenţele existente şi elemente legate de caracteristicile pedologice ale solului.

În cuprinsul secţiunii a 2-a "Caracteristici climatice" s-au făcut referiri cu privire la regimul climatic, specificităţi ale acestuia, influenţe, regimul precipitaţiilor ( cantităţi lunare şi anuale, valori medii, valori extreme înregistrate - vârfuri istorice), temperaturi (lunare şi anuale, valori medii, valori extreme înregistrate - vârfuri istorice), fenomene meteorologice extreme ( furtuni, tornade).

Secţiunea a 3-a "Reţea hidrografică" cuprinde referiri cu privire la cursurile de apă, debite normale, creşteri înregistrate - vârfuri istorice, bazinele hidrografice, lacurile de acumulare (suprafeţe, volume ale acestora), caracteristicile pedologice, lacurile şi iazurile din judeţ (suprafeţe, adâncimi), acumulări piscicole (suprafeţe, localizare), amenajări hidrotehnice (diguri, baraje, alte lucrări de apărare împotriva inundaţiilor prin prisma datelor caracteristice ala acestora).

În cuprinsul secţiunii a 4-a "Populaţie" s-au abordat probleme referitoare la numărul populaţiei, structura demografică, mişcarea naturală, densitatea/concentrarea populaţiei pe zone - aglomerări.Datele sunt cele rezultate după ultimul recensământ desfăşurat la nivel naţional, în conformitate cu cerinţele stipulate în „Metodologia de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor”. Pentru datele care au impus folosirea datelor statistice întocmite pînă la data ultimului recensămînt naţional sau după acesta, s-au folosit şi astfel de date, acestea fiind puse la dispoziţie de Direcţia de statistică a judeţului Alba. Secţiunea a 5-a "Căi de transport" tratează problematica referitoare la căile de transport existente în judeţ. Datele folosite au rol lămuritor asupra principalelor căi de comunicaţie existente privitor la localizarea acestora, desfăşurarea şi principalele caracteristici. Elementele prezentate, specifice judeţului sunt căile de transport rutiere (drumuri europene / naţionale, drumuri judeţene, rute de transport pentru materiale periculoase cu precizări la starea acestora), căile de transport feroviare (desfăşurare, caracteristici), căile de transport aeriene, reţele de conducte magistrale. La nivel judeţean nu sunt căi de transport subterane – metrou, căile navigabile – porturi.

Secţiunea a 6-a "Dezvoltare economică" face referiri cu privire la zonele industrializate/ramuri, depozite/rezervoare, capacităţi de stocare, exploatările miniere, fondul funciar - terenuri agricole, suprafeţe împădurite, creşterea animalelor, turism/capacităţi de primire turistică, apariţii de noi activităţi economice în cadrul zonei, resurse naturale.

În cuprinsul secţiunii a 7-a "Infrastructuri locale" sunt prezentate elementele de identificare referitor la instituţii publice din judeţ precum şi date privitoare la reţelele de utilităţi, apă, canalizare, electrice, gaze, locurile de adunare şi cazare a populaţiei în situaţii de urgenţă - tabere de sinistraţi.

Secţiunea a 8-a "Specific regional/local" abordează influenţele prezente (din judeţele vecine) asupra principalelor elemente de analiză şi acoperire a riscurilor şi care pot afecta zona de competenţă. În acest sens în cuprinsul secţiunii sunt tratate aspecte din punct de vedere climatic, hidrologic, al formelor de relief, al comunicaţiilor rutiere, al comunicaţiilor feroviare, al comunicaţiilor aeriene, al fondului forestier, al protecţiei mediului, sanitar veterinar, al asigurării cu energie electrică, gaze naturale şi apă. Capitolul III - analiza riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă este structurat pe şase secţiuni, la elaborarea acestora ţinându-se seama de principalele tipuri de riscuri definite de legislaţia în vigoare. Secţiunile capitolului III, sunt:

6

o Secţiunea 1 – Analiza riscurilor naturale o Secţiunea a 2-a Analiza riscurilor tehnologice o Secţiunea a 3-a – Analiza riscurilor biologice o Secţiunea a 4-a Analiza riscurilor de incendiu o Secţiunea a 5-a Analiza riscurilor sociale o Secţiunea a 6-a Analiza altor tipuri de riscuri o Secţiunea a 7-a Zone de risc crescut

Analiza riscurilor cuprinse are la bază „Schema cu riscurile teritoriale la nivelul judeţului Alba” şi permite cunoaşterea mecanismelor şi condiţiilor de producere/manifestare, amplorii şi efectelor posibile ale acestora. Analiza s-a realizat pe tipuri de riscuri, pe baza datelor şi evidenţelor statistice, precum şi a altor documente avute la dispoziţie - studii, prognoze, etc., fiind avute în vedere: riscurile naturale, riscurile tehnologice, riscurile biologice, riscurile de incendiu, riscurile sociale, alte tipuri de riscuri.

Secţiunea 1 "Analiza riscurilor naturale" cuprinde referiri cu privire la: o fenomenele meteorologice periculoase – unde au fost analizate zonele unde s-au produs

astfel de fenomene, precum şi posibilitatea apariţiei acestora în noi locuri; o inundaţii, unde am analizat dacă inundaţiile sunt previzibile şi cu cât timp înainte, efectele

dinamice şi dacă necesită evacuarea persoanelor, starea tehnică şi de întreţinere a lucrărilor hidrotehnice, inventarierea construcţiilor realizate în zone inundabile, existenţa unor măsuri de protecţie suplimentare;

o furtuni, tornade, secetă, îngheţ cu date referitoare la previzibilitatea fenomenelor, cu cât timp înainte, localităţile/terenurile/obiectivele care pot fi afectate şi dacă este necesară evacuarea persoanelor;

o incendii de pădure, abordându-se probleme referitoare la posibilitatea producerii incendiilor de această natură, perioadele şi frecvenţa acestora, suprafeţele împădurite care pot fi afectate;

o avalanşe - se analizează posibilitatea producerii acestora, perioadele şi frecvenţa lor, localităţi şi amenajări care pot fi afectate;

o fenomene distructive de origine geologică: cutremure şi alunecări de teren. Cutremure avându-se în vedere: macro- şi microzonarea seismică a teritoriului naţional, caracteristicile fondului construit. Alunecările de teren - prin analizarea locurilor cunoscute în care se produc astfel de fenomene pe teritoriul judeţului, precum şi posibilele noi locuri de apariţie a acestora, suprafeţele de teren şi construcţiile care pot fi afectate. În secţiunea a 2-a "Analiza riscurilor tehnologice" s-au abordat probleme cu privire la:

o riscurile industriale, analizîndu-se activităţile care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, tipurile de substanţe chimice periculoase folosite în procesul de producţie;

o riscurile de transport şi depozitare de produse periculoase, analizîndu-se posibilele accidente care se pot produce pe reţeaua rutieră, feroviară pentru transportul materialelor periculoase, din ce se compun transporturile şi destinaţia acestora. Referitor la transport rutier s-a ţinut cont de infrastructura existentă, transportul materialelor periculoase, din ce se compun transporturile şi destinaţia acestora, numărul de accidente pe kilometru şi pe an. Referitor la transportul feroviar s-a ţinut cont de reţeaua feroviară existentă, transportul materialelor periculoase, din ce se compune şi destinaţia, numărul de evenimente produse şi frecvenţa acestora;

o transportul aerian analizat prin prisma posibilităţii producerii unor evenimente avînd în vedere faptul că pe teritoriul judeţului nu sunt amplasate aeroporturi sau aerodromuri dar judeţul este tranzitat de rute de zbor;

o transportul prin reţele magistrale, analizîndu-se riscurile în funcţie de magistralelor de transport existente (gaze, apă);

o riscurile nucleare analizate avînd învedere amplasarea unor astfel de obiective la nivel naţional, pe teritoriul judeţului neexistînd astfel de obiective;

o riscurile de poluare a apelor unde s-au inventariat locurile în care au avut loc astfel de fenomene, precum şi posibilele noi locuri de apariţie a acestora, zonele care ar putea fi afectate;

7

o prăbuşirile de construcţii, instalaţii sau amenajări cu referiri la construcţiile, instalaţiile şi alte amenajări aflate în stare avansată de degradare şi la care există riscul de prăbuşire;

o eşecul utilităţilor publice, analizat prin inventarierea şi analiza sistemelor, instalaţiilor şi echipamentele a căror scoatere din funcţiune poate conduce la întreruperea alimentării cu apă, gaze naturale, energie electrică şi termică pentru o zonă extinsă din cadrul localităţii/judeţului;

o căderile de obiecte din atmosferă sau din cosmos; o muniţia neexplodată prin analizarea existenţei fostelor zone de conflicte militare în care se

poate afla muniţie neexplodată, utilizându-se şi datele statistice referitoare la misiunile de asanare pirotehnică executate.

Secţiunea a 3-a "Analiza riscurilor biologice" cuprinde referiri la inventarierea şi analizarea surselor potenţiale de izbucnire a unor epidemii/epizootii în construcţii, ferme zootehnice, spitale de boli contagioase, laboratoare de analize epidemiologice, colonii şi poluările accidentale.

În secţiunea a 4-a "Analiza riscurilor de incendiu" abordează probleme de analiză şi diferenţiere a riscurilor de incendiu după context: statistica incendiilor şi a altor situaţii de urgenţă, evidenţele existente pe localităţi, operatori economici, instalaţii publice etc., fond construit, vegetaţie sau vehicule.

Secţiunea a 5-a "Analiza riscurilor sociale" cuprinde analiza riscurilor sociale în funcţie de evidenţele existente privind adunări, târguri, festivaluri şi alte manifestări periodice cu afluenţă mare de public şi mişcările sociale posibile, în raport de politica socială şi situaţia forţei de muncă din zonă.

În secţiunea a 6-a "Analiza altor tipuri de riscuri" sunt referiri la descarcerări, asistenţă medicală şi transport medical, deblocări de persoane, evacuare a apei din subsolul clădirilor, salvări de animale, întocmite pe baza statisticilor, a intervenţiilor cele mai des desfăşurate.

Secţiunea a 7-a Zone de risc crescut, analizează riscurile pe zone geografice raportat la concentraţia a riscurilor de aceeaşi natură, legate de infrastructuri şi construcţii Elementele avute în vedere pentru stabilirea zonelor de risc crescut au fost: zonele de activitate dezvoltate de-a lungul căilor de comunicaţii, clădirile publice, fie datorită numărului de persoane, fie datorită vulnerabilităţii lor, instalaţiile tehnologice, alte elemente, cum sunt: zonele inundabile, zonele predispuse alunecărilor/prăbuşirilor de teren etc. Din punctul de vedere al tipului unităţii administrativ-teritoriale, sunt stabilite 3 clasificări ale zonelor de risc: zone de risc urbane, zone de risc periurbane, zone de risc rurale. La baza stabilirii acestor zone s-a avut în vedere datele rezultate şi prezentate în secţiunile anterioare, în cadrul fiecărei zone problemele fiind abordate în raport de tipurile de riscuri.

Capitolul IV - acoperirea riscurilor este structurat pe şase secţiuni cuprinzînd elemente de

concepţie a desfăşurării acţiunilor de protecţie intervenţie, etape, faze şi circuitul informaţional decizional. Secţiunile capitolului sunt:

o Secţiunea 1. Concepţia desfăşurării acţiunilor de protecţie-intervenţie o Secţiunea a 2-a. Etapele de realizare a acţiunilor o Secţiunea a 3-a. Faze de urgenţă a acţiunilor o Secţiunea a 4-a. Acţiunile de protecţie-intervenţie o Secţiunea a 5-a. Instruirea o Secţiunea a 6-a. Realizarea circuitului informaţional-decizional şi de cooperare

Secţiunea 1. Concepţia desfăşurării acţiunilor de protecţie-intervenţie cuprinde referiri la desfăşurarea acţiunilor de protecţie intervenţie, principiile acţiunilor de intervenţie, repartizarea managementului tipurilor de risc generatoare de situaţii de urgenţă şi evitarea manifestării riscurilor.

Acţiunile de protecţie - intervenţie la nivel judeţean se desfăşoară pe principiul gradualităţii în funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia situaţiei şi în concordanţă cu principăiile managementului integrat. În cadrul secţiunii a 2-a sunt stipulate elementele referitoare la etapele de realizare a acţiunilor de către serviciile de urgenţă profesioniste, serviciile voluntare / private pentru situaţii de urgenţă şi instituţiile cu atribuţii în domeniul situaţiilor de urgenţă. Etapele pentru fiecare structură sunt stabilite în raport cu atribuţiile şi specificul fiecăreia. Elementele principale ale etapelor se referă la alertare, informarea asupra situaţiei create, deplasarea la locul evenimentului, intrarea în

8

acţiune, îndeplinirea sarcinilor / activităţilor / misiunilor specifice, manevra de forţe, localizarea şi limitarea efectelor evenimentului/dezastrului, stabilirea cauzei producerii evenimentului, analiza intervenţiilor şi evidenţierea măsurilor de prevenire/optimizare necesare. În secţiunea a 3-a a capitolului IV sunt stabilite fazele acţiunilor de urgenţă raportându-se la specificul structurii sau instituţiei în cauză. În funcţie de locul, natura, amploarea şi de evoluţia evenimentului, a numărului de evnimente sau de unităţi administrativ teritoriale afectate precum şi de specificul structurii cu atribuţii în monitorizarea / gestionarea situaţiilor de urgenţă, fazele acţiunilor de urgenţă se diferenţiază pentru serviciile de urgenţă profesioniste şi alte forţe cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Secţiunea a 4-a. Acţiunile de protecţie-intervenţie - se stabilesc principalele activităţi specifice desfăşurate. Acţiunile de protecţie – intervenţie se vor desfăşura pe baza activităţilor stabilite pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin prin reprezentările structurilor ministerelor, de la nivel local / judeţean / naţional după caz sau prin organe şi organizaţii neguvernamentale cu atribuţii privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă. Principalele activităţi specifice care se îndeplinesc în cadrul funcţiilor de sprijin constau în: o Monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice, precum şi a efectelor negative ale acestora o Informarea, înştiinţarea şi avertizarea o Planificarea şi pregătirea resurselor şi serviciilor o Comunicaţii şi informatică o Căutarea, descarcerarea, salvarea persoanelor o Evacuarea persoanelor, populaţiei sau bunurilor periclitate o Acordarea asistenţei medicale de urgenţă o Prevenirea îmbolnăvirilor în masă o Localizarea şi stingerea incendiilor o Neutralizarea efectelor materialelor periculoase o Asigurarea transportului forţelor şi mijloacelor de intervenţie, persoanelor evacuate şi altor

resurse o Efectuarea lucrărilor publice şi inginereşti la construcţiile, instalaţiile şi amenajările afectate o Asigurarea apei şi hranei pentru persoanele şi animalele afectate sau evacuate o Asigurarea cazării şi adăpostirii persoanelor afectate sau evacuate o Asigurarea energiei pentru iluminat, încălzire şi alte utilităţi o Efectuarea depoluării şi decontaminării o Menţinerea şi restabilirea ordinii publice o Logistica intervenţiei o Reabilitarea zonei afectate o Acordarea de ajutoare de primă necesitate, despăgubiri şi asistenţă socială şi religioasă

Secţiunea a 5-a. Instruirea, abordează principalele elemente privind instruirea personalului şi structurilor cu atribuţii în domeniul situaţiilor de urgenţă.

Secţiunea a 6-a. Realizarea circuitului informaţional-decizional şi de cooperare abordează elementele referitoare la sistemul informaţional decizional, fluxuri informaţional operative, fluxul informaţional între structuri şi fluxuri informaţional decizionale specifice (raportate la tipurile de risc existente pe teritoriul judeţului).

Sistemul informaţional-decizional cuprinde ansamblul subsistemelor destinate observării, detectării, măsurării, înregistrării, stocării şi prelucrării datelor specifice, alarmării, notificării, culegerii şi transmiterii informaţiilor şi a deciziilor de către factorii implicaţi în acţiunile de prevenire şi gestionare a unei situaţii de urgenţă.

Informarea secretariatelor tehnice permanente ale comitetelor pentru situaţii de urgenţă ierarhic superioare asupra locului producerii unei situaţii de urgenţă specifică, evoluţiei acesteia, efectelor negative produse, precum şi asupra măsurilor luate se realizează prin rapoarte operative.

9

Capitolul V - resurse umane, materiale şi financiare. În acest capitol sunt prezentate elementele referitoare la resursele umane şi materiale existente şi planificate în domeniul situaţiilor de urgenţă.

Consiliul Judeţean Alba şi consiliile locale prevăd anual, în bugetele proprii, fondurile necesare pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare analizei şi acoperirii riscurilor din unităţile administrativ-teritoriale pe care le reprezintă.

Capitolul VI - logistica acţiunilor cuprinde referiri la sistemul forţelor, organizarea şi

stabilirea forţelor şi mijloacelor de intervenţie, elemente referitoare la stabilirea fondurilor necesare pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare analizei şi acoperirii riscurilor din unităţile administrativ-teritoriale.

Sistemul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă sunt în conformitate cu prevederile din planurile de apărare specifice elaborate, potrivit legii, de autorităţile, instituţiile publice, societatea civilă şi operatorii economici cu atribuţii în acest domeniu, conform regulamentelor privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de riscuri.

Capitolul VII - Dispoziţii finale. Anexe. Anexele cuprind puncte referitoare la : o lista autorităţilor şi factorilor care au responsabilităţi în analiza şi acoperirea riscurilor; o atribuţiile autorităţilor şi responsabililor cuprinşi în Planul de Analiza si Acoperire a

Riscurilor; o componenţa nominală a structurilor cu atribuţii în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă; o riscuri potenţiale în localităţi/judeţe vecine care pot afecta zona de competenţă; o măsuri corespunzătoare de evitare a manifestării riscurilor, de reducere a frecvenţei de

producere ori de limitare a consecinţelor acestora, pe tipuri de riscuri; o sisteme existente de preavertizare / avertizare a atingerii unor valori critice şi de alarmare a

populaţiei în cazul evacuării; o tabel cuprinzând obiectivele care pot fi afectate de producerea unei situaţii de urgenţă; o referiri la planurile şi procedurile de intervenţie; o schema fluxului informaţional-decizional; o locuri/spaţii de evacuare în caz de urgenţă şi dotarea acestora; o situaţia resurselor, tabelul cu stocul de mijloace şi materiale de apărare existente, modul cum

se acoperă deficitul din disponibilităţi locale şi cu sprijin de la comitetul pentru situaţii de urgenţă ierarhic superior;

o reguli de comportare în cazul producerii unei situaţii de urgenţă. o alte documente referitoare la analiza şi acoperirea riscurilor

10

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

SECŢIUNEA 1 – DEFINIŢIE, SCOP, OBIECTIVE Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, stabileşte scopurile, obiectivele şi răspunderile

autorităţilor şi factorilor care au responsabilităţi în analiza şi acoperirea riscurilor în judeţul Alba şi cuprinde riscurile potenţiale identificate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, măsurile, acţiunile şi resursele necesare pentru managementul riscurilor respective.

Scopurile „Planului de Analiză şi Acoperire a Riscurilor”, sunt de a asigura cunoaşterea de către toţi factorii implicaţi a sarcinilor şi atribuţiilor ce le revin premergător, pe timpul şi după apariţia unei situaţii de urgenţă, de a crea un cadru unitar şi coerent de acţiune pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă şi de a asigura un răspuns optim în caz de urgenţă, adecvat fiecărui tip de risc identificat.

Obiectivele „Planului de Analiză şi Acoperire a Riscurilor”, sunt: • asigurarea prevenirii riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă, prin evitarea manifestării

acestora, reducerea frecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor lor, în baza concluziilor rezultate în urma identificării şi evaluării tipurilor de risc, conform schemei cu riscurile teritoriale;

• amplasarea şi dimensionarea unităţilor operative şi a celorlalte forţe destinate asigurării funcţiilor de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;

• stabilirea concepţiei de intervenţie în situaţii de urgenţă şi elaborarea planurilor operative; • alocarea şi optimizarea forţelor şi mijloacelor necesare prevenirii şi gestionării situaţiilor de

urgenţă.

SECŢIUNEA A 2-A – RESPONSABILITĂŢI PRIVIND ANALIZA ŞI ACOPERIREA RISCURILOR

2.1. Acte normative de referinţă o Constituţia României, republicată, modificată şi completată prin Legea de revizuire 429 din

23 octombrie 2003; o Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de

Management al Situaţiilor de Urgenţă; o Legea nr. 15 din 28 februarie 2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă; o Hotărârea Guvernului României nr. 2288 din 9 decembrie 2004, pentru aprobarea

repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;

o O.M.A.I.nr. 132 din 29 ianuarie 2007, pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a Structurii-cadru a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor.

o Hotărârea Guvernului nr. 547 / 09.06.2005 pentru aprobarea Strategiei Naţionale de protecţie civilă.

o Legea nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protecţia civilă, republicată în Monitorul Oficial nr. 554 din 22 iulie 2008, cu modificările şi completările ulterioare;

o Hotărârea Guvernului nr. 547 din 09 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei Naţionale de protecţie civilă.

o Hotărârea Guvernului României 1489/2004 privind organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.

o Hotărârea Guvernului României 1490/2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

o Hotărârea Guvernului României 1491/2004 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă.

11

o Hotărârea Guvernului României 1492/2004 privind principiile de organizare, funcţionare şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.

o Hotărârea Guvernului 1222/2005 privind stabilirea principiilor evacuării în situaţii de conflict armat.

o Legea nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor. o Ordinul comun Nr. 638/420 din 12 mai 2005 al Ministerului Administraţiei şi Internelor

respectiv Ministerul Mediului şi Gospoodăririi Apelor entru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale

o Hotărârea Guvernului 642/13.07.2005 pentru aprobarea criteriilor de clasificare a unităţilor administrativ teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici în funcţie de tipurile de riscuri specifice.

o OMAI nr. 647/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt implicate substanţe periculoase.

o OMAI nr. 886/2005 care aprobă „Normele tehnice privind sistemul naţional integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare a populaţiei”.

o OMAI nr. 684/2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind planificarea, pregătirea şi intervenţia în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică.

o OMAI nr. 683/2005 privind aprobarea procedurilor generice pentru colectarea datelor, validare şi răspuns pe timpul unei urgenţe radiologice.

o OMAI nr. 1134/13.01.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste;

o O.M.A.I. nr. 1184 / 06.02.2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă;

o O.M.A.I. nr. 1352 / 23.06.2006 pentru aprobarea Metodologiei de organizare, asigurare a activităţilor de evacuare a persoanelor, bunurilor, documentelor şi materialelor care conţin informaţii clasificate, în situaţii de conflict armat;

o O.M.A.I. nr. 1494 / 07.11.2006 pentru aprobarea normelor tehnice privind organizarea şi funcţionarea taberelor pentru sinistraţi în situaţii de urgenţă;

o Ordinul comun nr. 470 / 1149 / 06.12., 19.01.2006 (MCTI / MAI) al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor şi al ministrului administraţiei şi internelor pentru aprobarea Regulamentului privind managementul situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de riscuri din domeniul de competenţă al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei;

o Ordinul comun nr. 1995 / 1160 / 18.11, 30.01.2006 (MCTI / MAI) al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor şi al ministrului administraţiei şi internelor pentru aprobarea Regulamentului privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi alunecări de teren;

o Ordinul comun nr.1240 / 1178 / 05.12., 02.02.2006 (MMGA, MAI) al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului administraţiei şi internelor privind aprobarea Manualului prefectului pentru managementul situaţiilor în caz de inundaţii şi a Manualului primarului pentru managementul situaţiilor în caz de inundaţii;

o O.M.A.I. nr. 1259 / 10.04.2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă.

o Legea nr.107 din 25.09.1996 - Legea apelor, modificată şi completată cu O.U.G. nr.3 din data de 05.02.2010;

o Ordinul comun nr. 823 / 1427 / 15.08, 11.09.2006 (MMGA, MAI) al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului administraţiei şi internelor pentru aprobarea procedurilor de codificare a atenţionărilor şi avertizărilor meteorologice şi a avertizărilor şi alertelor hidrologice;

o Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului;

o H.G.R. nr. 95 din 23 ianuarie 2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

12

o Ordinul M.A.P.A.M. nr. 142 din 25 februarie 2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a raportului de securitate privind activităţile care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

o Ordinul M.A.P.A.M nr.1084 din 22 decembrie 2003 privind aprobarea procedurilor de notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi, respectiv, a accidentelor majore produse;

o Ordinul M.M.G.A nr. 251 din 26 martie 2005 pentru organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

o Ordinul M.M.G.A nr. 1299 din 23 decembrie 2005, privind aprobarea Procedurii de inspecţie pentru obiectivele care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

o Ordinul comun nr. 520/1318 din 29 mai 2006 al M.M.G.A şi M.A.I. privind aprobarea Procedurii de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

o Ordinul comun al M.G.P.D.R. nr. 551 din 08 august 2006 şi M.A.I. nr. 1475 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea şi gestionarea riscurilor cauzate de căderile de grindină şi secetă severă, a Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă în domeniul fitosanitar - invazii ale agenţilor de dăunare şi contaminarea culturilor agricole cu produse de uz fitosanitar şi a Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă ca urmare a incendiilor de pădure;

o Legea nr.550 din 29.11.2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. o Legea 138 din 27 aprilie 2004 – Legea Îmbunătăţirilor Funciare, cu modificările şi

completările ulterioare. o HG 1309 din 19 august 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare

a Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare cu completările şi modificările ulterioare.

o Legea nr.10/1995- Lege privind calitatea în construcţii modificată cu HG. 498/2001, Legea nr. 587/2002 şi Legea 123/2007.

o HGR nr.766/1997- Regulament privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor modificat cu H.G. 675/2002, H.G.622/2004 şi H.G. 123/2008.

o HGR 273/1994- Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora modificat cu H.G. 940/2006 şi H.G. 1303/2007.

o Legea nr.50/1991 cu modificările ulterioare - Lege privind autorizarea lucrărilor de construcţii o O.G. nr. 42 din 29 ianuarie 2004, privind organizarea activităţii veterinare, publicat în

M.Of. nr. 94 din 31 ianuarie 2004. o Legea nr. 215 din 27 mai 2004, pentru aprobarea O.G. nr. 42/2004, privind organizarea

activităţii veterinare, modificată şi completată cu Legea nr. 238/2007, Legea nr. 1/2008, Legea nr.180/2008, O.U.G.nr.27/2009, O.U.G.nr. 73/2009, Legea nr. 374/2009 H.G. 1415/2009.

o H.G. nr. 738 din 14 iulie 2005 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, modificată şi completată cu H.G. nr. 130/2006;

o Ordinul nr.1094 din 13 octombrie 2005, privind Planul naţional de intervenţie în pandemia de gripă şi constituirea Comitetului naţional şi a comitetelor judeţene de intervenţie în caz de pandemie de gripă.

o Ordinul comun al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile Nr. 247/1235/631/1130 din 10 iulie 2007 privind aprobarea Planului de măsuri vizând realizarea acţiunilor de cooperare între prefecţi şi primari, în calitatea acestora de preşedinţi ai comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, respectiv ai comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă, şi autorităţile de sănătate publică, pentru atenuarea efectelor temperaturilor ridicate asupra populaţiei;

13

2.2. Structuri organizatorice implicate o Instituţia Prefectului Judeţul Alba o Consiliul Judeţean Alba o Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Unirea” al judeţului Alba o Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Alba o Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Alba o Garnizoana Militară Alba o Sistemul de Gospodărire al Apelor Alba o Inspectoratul de Stat în Construcţii Alba o Filiala de Cruce Roşie Alba o Direcţia de Sănătate Publică Alba o Secţia Drumuri Naţionale Alba o S.C. Drumuri şi Poduri Locale S.A. Alba o Sistemul de Gospodărire a Apelor Alba o S.C. F.D.F.E.E. Electrica Transilvania Sud S.A. Sucursala Alba o S.C. E.On. Gaz România S.A, Sucursala Alba o Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Alba o Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba o Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba o Romtelecom- Centrul de Telecomunicaţii Alba o Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba o Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Alba o Serviciul Teritorial pentru Probleme Speciale Alba o Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic şi de Vânătoare Alba o Direcţia Silvică Alba o Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba o Autoritatea Rutieră Română - Agenţia Alba o Regionala Trans Gaz Arad - sector Alba o Sectia L9 C.F.R. Alba o Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare Alba - Sistemul Zonal Alba o Sistemul Naţional de Îmbunătăţiri Funciare – Sucursala ALBA o SC Hidroelectrica SA - Sucursala Hidrocentrale Sebeş o S.C. APA MARE C.T.T.A. ALBA o REGIONALA TRANS GAZ ARAD – SECTOR ALBA o Serviciul de Ambulanţă Judeţean Alba o Structura Teritorială pentru Probleme Speciale Alba o Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

Pentru întocmirea Planului de Analiză şi Acoperire a Riscurilor la nivelul judeţului Alba au fost furnizate date şi informaţii şi de către următoarele instituţii:

o Direcţia Regională de Statistică Alba o Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba o Direcţia Judeţeană Pentru Cultura, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional o Ocoalele Silvice Private din judeţ

2.3. Responsabilităţi ale organismelor şi autorităţilor cu atribuţii în domeniu.

Componenţa Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, componenţa grupurilor de suport tehnic la nivelul Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă precum şi atribuţiile autorităţilor şi responsabililor cuprinşi în planul de analiză şi acoperire a riscurilor la nivel judeţean sunt prezentate la capitolul 7 – anexe, din prezentul plan. 2.3.1. Responsabilităţile organismelor: Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă are următoarele atribuţii: a) informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General, privind stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora;

14

b) evaluează situaţiile de urgenţă produse în unităţile administrativ-teritoriale, stabilesc măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora şi urmăresc îndeplinirea lor; c) declară, cu acordul ministrului administraţiei şi internelor, starea de alertă la nivel judeţean sau în mai multe localităţi ale judeţului şi propun instituirea stării de urgenţă; d) analizează şi avizează planurile judeţene pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare gestionării situaţiilor de urgenţă; e) informează Comitetul Naţional şi consiliul judeţean asupra activităţii desfăşurate; f) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege sau de Comitetul Naţional Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă au următoarele atribuţii: a) informează prin centrul operaţional judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, privind stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora; b) evaluează situaţiile de urgenţă produse pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, stabilesc măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora şi urmăresc îndeplinirea lor; c) declară, cu acordul prefectului, starea de alertă pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; d) analizează şi avizează planul local pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare gestionării situaţiei de urgenţă; e) informează comitetul judeţean şi consiliul local asupra activităţii desfăşurate; f) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege sau de organismele şi organele abilitate. Atribuţiile cu caracter de specificitate (pentru o anumită situaţie de urgenţă) ale Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, comitetele locale pentru situaţii de urgenţă, autorităţile administraţiei publice, operatorii economici, instituţiile publice, persoanele juridice, reprezentanţii societăţii civile - ONG-uri. cu atribuţii în domeniul situaţiilor de urgenţă, sunt în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, a ordinelor şi a regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Secretariatul tehnic permanent al Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă se asigură prin centrul operaţional din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Unirea” al judeţului Alba. Pe linie de secretariat, centrul operaţional îndeplineşte următoarele atribuţii: a) asigură convocarea comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă şi transmiterea ordinii de zi; b) primesc şi pregătesc materialele pentru şedinţa comitetului pentru situaţii de urgenţă şi le prezintă preşedintelui şi membrilor comitetului; c) execută lucrările şi operaţiunile de secretariat pe timpul şedinţelor; d) execută redactarea hotărârilor adoptate, precum şi a proiectelor de ordine sau dispoziţii, pe care le prezintă spre aprobare; e) asigură multiplicarea documentelor emise de comitetul judeţean privind activitatea preventivă şi de intervenţie şi difuzarea lor la autorităţile interesate ; f) întocmesc informări periodice privind situaţia operativă sau stadiul îndeplinirii hotărârilor adoptate; g) întocmeşte proiectele comunicatelor de presă ale comitetului judeţean; h) urmăreşte realizarea suportului logistic pentru desfăşurarea şedinţelor Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă; i) gestionează documentele Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă; j) asigură legătura între Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi secretariatul tehnic permanent din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă; k) îndeplinesc şi alte sarcini stabilite de Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi preşedintele acestuia. Pentru îndeplinirea atribuţiunilor centrul operaţional poate consulta specialişti şi din alte domenii de activitate.

Atribuţiile persoanelor din compunerea Comitetului Judeţean pentru situaţii de urgenţă precum şi a celor din cadrul grupurilor de suport tehnic se completează cu legislaţia în vigoare referitor la atribuţiile specifice funcţiei îndeplinite în cadrul autorităţii administraţiei publice, operatorului economic, instituţiei publice, societatea civilă - ONG-ul. pe care o / îl reprezintă sau din care provine.

15

CAPITOLUL II

CARACTERISTICILE UNITĂŢII ADMINISTRATIV TERITORIALE

SECŢIUNEA 1 - AMPLASARE GEOGRAFICĂ ŞI RELIEF

1.1 Suprafaţă, vecinătăţi. Judeţul Alba este situat în partea central - vestică a ţării, ocupând o suprafaţă de 6242 km2,

ceea ce reprezintă 2,6 % din suprafaţa ţării. Administrativ judeţul este mărginit de judeţul Cluj în partea de nord, în nord-est cu judeţul

Mureş, în sud-est cu judeţul Sibiu, în sud cu judeţul Vâlcea, în sud-vest cu judeţul Hunedoara şi judeţul Arad şi în nord-vest cu judeţul Bihor.

Coordonatele punctelor extreme ale judeţului Alba, sunt următoarele : Punct

cardinal Punct extrem

Judeţul cu care se invecinează

Longitudinea

estică Latitudinea

nordică Cluj

Nord Pătruşeşti (com. Horea) Bihor

22047’ 46035’

Sibiu Vâlcea Sud Tărtarău ( com. Şugag)

Hunedoara 23032 ‘ 45024’

Sibiu Est

Crăciunelu de Sus (com. Cetatea de Baltă ) Mureş

24015’ 46010’

Hunedoara Bihor Vest Bubeşti (com.Arieşeni ) Arad

22037’ 46030’

Alături de judeţele Braşov, Sibiu, Covasna, Harghita şi Mureş, judeţul Alba intră în

componenţa Regiunii de Dezvoltare Centru, organism care îşi are sediul în municipiul Alba Iulia.

16

Structura administrativă a judeţului Alba cuprinde un număr de 11 localităţi urbane (4 municipii – Alba Iulia, Aiud, Blaj, Sebeş şi 7 oraşe – Abrud, Baia de Arieş, Cîmpeni, Cugir, Ocna Mureş, Zlatna, Teiuş), 67 de comune şi 656 de sate.

Organizarea administrativă a teritoriului şi evoluţia numărului unităţilor administrativ teritoriale în perioada 1990 – 2010:

Anii Tipul unităţii

administrativ

teritoriale 1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2006 2007 2008 2009 2010

Municipii 1 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 Oraşe 9 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 Comune 67 66 65 65 65 65 66 67 67 67 67 67 Sate 658 657 656 656 656 656 656 656 656 656 656 656

1.2 Forme de relief, specificităţi, influenţe.

Privit în ansamblu relieful judeţului Alba, apare destul de variat fiind alcătuit din munţi, podişuri, piemonturi şi depresiuni. Munţii ocupă cca 52 % din suprafaţa sa, zona de podiş şi dealuri 20 %, iar zonele depresionare inclusiv luncile râurilor 28 %.

După formarea şi extinderea marilor unităţi tectonice de relief din România acestea au intrat

sub influenţa agenţilor modificatori externi: apă, climă, vegetaţie, care le-au sculptat şi modelat prin eroziune, până la formele actuale. În cuprinsul judeţului Alba, se găsesc părţi din trei mari unităţi de relief şi anume: Munţii Apuseni, Munţii Şureanu (Carpaţii Meridionali) şi Podişul Transilvaniei, despărţite de zona depresionară reprezentată de Culoarul Mureşului, ce se prelungeşte spre est pe Valea Secaşului. Zona depresionară axată pe Mureş, este cunoscută sub numele de depresiunea Alba Iulia - Turda şi are orientare în direcţia NNE-SSV. De la Alba Iulia şi până la Şibot, ea se

17

prelungeşte cu o altă zonă depresionară de origine tectonică Culoarul Orăştie. Lunca Mureşului fiind o zonă des inundabilă, aşezările umane sunt relativ reduse cu puţine excepţii. Contactul dintre depresiuni şi zonele montane, se realizează prin platforme structurale, asociate cu acumulări piemontane provocate de conurile de dejecţie ale apelor ce coboară de pe versanţii acestora.

Unitatea muntoasă din sudul judeţului face parte din Carpaţii Meridionali, este foarte restrânsă şi cuprinde doar terminaţiile nordice ale Munţilor Şureanului şi Cindrel.

Masivul muntos se caracterizează printr-o lipsă a abrupturilor şi a denivelărilor pronunţate între cele trei suprafeţe de eroziune. Relieful coboară lin de la peste 2000 m la sub 900 m, încât treapta inferioară este situată deasupra depresiunilor marginale.

Ca unitate montană nordică judeţul Alba cuprinde sectoare neuniforme ca întindere din orogenul Munţilor Apuseni Centrali şi Sudici. Trăsăturile geografice ale acestei unităţi sunt imprimate de varietatea înălţimilor, gradul ridicat de compartimentare şi fragmentare a reliefului, de morfologia diversificată, ca substrat petrografic.

Munţii Apuseni formează în partea de vest a ţării o zonă compactă care închide la vest Depresiunea Transilvaniei. Limita cea mai pregnantă a acestora este cea sudică, unde defileul Mureşului separă pe întreaga lui lungime elemente diferite: la nord formaţiunile alpine ale Munţilor Apuseni, cu relief de culmi domoale străpunse de aparate vulcanice şi mase de calcare ceea ce introduce în relief o anumită dinamică; la sud formaţiunile prealpine cu relief monoton de platforme de eroziune şi culmi omogene.

În Munţii Apuseni se găsesc o seamă de zone depresionare de origine tectonică care reduc din masivitate masivele montane. Între acestea amintim depresiunea Cîmpeni - Abrud, de pe Arieş, Zlatna de pe Ampoi, Întregalde pe valea Gălzii, Almaşu Mare, Trascău şi altele. Pentru asigurarea necesarului de apă la unele localităţi din această zonă, cum ar fi Cîmpeniul şi Abrudul, s-a amenajat la Mihoieşti un lac de acumulare cu un volum brut de 17 mil. mc., la care se mai adaugă 30 mil.mc. Tranşa de viitură, având importanţă şi pentru atenuarea viiturilor care, deseori pe Arieş au un efect catastrofal.

Din punct de vedere morfologic, se remarcă marea varietate a formelor de relief cu altitudini cuprinse între 550 m şi peste 1000 m.

Se remarcă două suprafeţe de nivelare: - una superioară - Fărcaşa - Cîrligatele - la peste 1500 m altitudine; - una inferioară (700 - 800 m altitudine) denumită şi "platforma Ţării Moţilor".

În această masă muntoasă mişcările din neozoic au avut drept consecinţă formarea unor depresiuni (Depresiunea Cîmpeni - Bistra) unde, de asemenea, se disting două trepte de relief: treapta montană - peste 1000 m altitudine, respectiv treapta submontană - între 550 - 1000 m.

Reţeaua hidrografică - formată în cuaternar - a creat noi forme de relief: zone de luncă şi de terasă, conuri de dejecţie, depuneri de depozite deluviale.

Deci, se poate spune că din punct de vedere morfologic teritoriul cercetat se remarcă prin marea varietate a formelor de relief reprezentate prin:

Zona montană, cu altitudini cuprinse între 600 m şi peste 1000 m; Zona submontană (depresionară) caracterizată prin interfluvii largi care coboară spre valea

Arieşului, zonă mai denumită şi "platforma Ţării Moţilor"; din această zonă face parte şi Depresiunea Cîmpeni - Bistra; Principalele altitudini muntoase din judeţ Alba sunt:

Nr.

crt Denumirea vârfului Denumirea masivului muntos

Altitudinea

(m )

1. �Vf. lui Petru Şurianu 2130 2. �Curcubăta Bihor 1849 3. �Muntele Mare Muntele Mare 1826 4. �Tărtărău Cibinului 1772 5. �Dealu Comanului Sebeşului 1619 6. �Poieniţa Munţii Metaliferi 1437 7. �Dâmbău Trascău 1369 8. �Detunata Munţii Metaliferi 1258

18

Zona formaţiunilor sedimentare cuaternare reprezentate prin: conuri de dejecţie - acumulări de depozite sedimentare cu stratificaţie încrucişată depuse pe cursurile inferioare ale văilor, la confluenţa cu râurile importante (în special râul Arieş);

o zone de luncă - individualizate pregnant de-a lungul râului Arieş şi a văilor mai importante;

o zone de terasă evidenţiate, în general pe cursurile de apă importante (în special pe malul stâng al râului Arieş dar şi a altor afluenţi importanţi ai acestuia);

o zone de depuneri deluviale care fac legătura între teritoriile mai joase (luncă şi terasă) cu dealurile învecinate; aceste zone s-au format prin acţiunea factorilor exogeni, depozitele mai vechi, antecuaternare fiind erodate iar materialul rezultat transportat şi depus pe pante sub formă de depozite fine (argiloase - prăfoase).

Altitudinile la care sunt situate municipiile şi oraşele sunt cuprinse între 235 m (Municipiul Alba Iulia) şi 589 m (Oraş Abrud), fiind următoarele:

Nr.

crt. Denumirea localităţii Tipul localităţii Altitudinea medie ( m )

1. Alba Iulia Municipiu 235 2 Aiud Municipiu 250 3. Blaj Municipiu 250 4. Sebeş Municipiu 255 5. Câmpeni Oraş 550 6. Cugir Oraş 311 7. Ocna Mureş Oraş 250 8. Abrud Oraş 589 9. Zlatna Oraş 410 10. Baia de Arieş Oraş 550 11. Teiuş Oraş 240

1.3 Caracteristici pedologice ale solului Formarea şi evoluţia numeroaselor categorii de soluri care se regăsesc pe teritoriul judeţului

Alba, se explică prin variabilitatea spaţială şi cea temporală a factorilor pedogenetici naturali (factorul litologic, climatic, biologic, relieful, apa, timpul).

Principalele tipuri de sol din judeţul Alba sunt : - În zona montană (Munţii Şureanu şi Munţii Apuseni) predomină solurile brune

luvice, luvisoluri albice, soluri brune acide, humisilicatice, litosoluri. Toate tipurile de sol reprezentative din zonă, sunt mai mult sau mai puţin degradate prin fenomene de eroziune de suprafaţă sau adâncime, exces de umiditate, terenuri acide, alunecări, tasări, etc. În zona colinară din judeţul Alba (Podişul Târnavelor şi Podişul Secaşelor), tipurile de sol reprezentative sunt cernoziomurile tipice, argiloiluviale, soluri brune argiloiluviale şi eumezobazice, soluri brune argiloiluviale, regosoluri, erodisoluri. Degradarea solurilor din zonă este datorată atât fenomenelor de eroziune, alunecări de teren, terenuri acide cât şi surpărilor, tasărilor, ori soluri slab evoluate. Zona de luncă a principalelor râuri care străbat judeţul cuprinde soluri slab evoluate respectiv soluri aluviale tipice, gleizate sau molice, protosoluri aluviale, soluri gleice.

Din punct de vedere agropedologic, solurile judeţului Alba, dupa gradul de fertilitate sunt: • Cernoziomuri – 21.111 ha • Litosoluri- 23.470 ha • Regosoluri – 34.196 ha • Aluviosoluri – 35.692 ha. • Soluri brune – 63.923 ha • Rendzine – 14.565 ha • Soluri neproductive - 40.777 ha.

Diferenţa până la 330.771 ha. agricol o reprezinta preluvosolurile, erodosolurile, gleiosolurile, etc.

19

Ca resursă naturală, solul se deosebeşte esenţial de resursele de apă şi aer care se pot reânnoi relativ uşor. Solul, în schimb, îşi poate doar regenera fertilitatea şi deci potenţialul productiv dacă este utilizat cu anumite precauţii pentru a nu-l deteriora, dar dacă este distrus într-un mod sau altul, refacerea lui durează mulţi ani, iar costurile sunt foarte mari.

În toate zonele procesele de degradare sunt favorizate de activitatea antropică, precum exploatarea neraţională a pădurilor fără reîmpădurirea suprafeţelor defrişate, aplicarea unei agrotehnici necorespunzătoare pe terenurile arabile sau păşunatul neraţional, cauze care potenţează fenomenele de degradare amintite. Sunt afectate de aceste fenomene de degradare suprafeţe considerabile, astfel:

- alunecări pe 32.087 ha - inundatii pe 28.112 ha - eroziuni în adâncime pe 18.533 ha. - Eroziuni sub influenta apelor pe 114.744 ha.

Cele mai afectate zone ale judetului de eroziune în adâncime sunt: Zlatna – 1271 ha; Valea Lunga – 607 ha; Şona – 705 ha; Unirea – 515 ha; Sebeş – 503 ha. iar zone cu soluri erodate sub influenţa apelor sunt: Zlatna – 1995 ha; Sona – 1869 ha; Unirea – 1351 ha; Valea Lunga – 1342 ha; Jidvei – 1241 ha.

Degradarea solului, prin procesele de eroziune (de suprafaţă şi de adâncime), favorizează colmatarea albiilor minore.

SECŢIUNEA A 2-A - CARACTERISTICI CLIMATICE

2.1. Regimul climatic, specificităţi, influenţe Clima judeţului Alba poate fi caracterizată ca fiind o climă temperat - continentală, având în

vedere interdependenţa factorilor genetici ai climei (radiaţia solară, circulaţia generală a atmosferei şi particularităţile suprafeţei active), cu uşoare nuanţe de excesivitate în regiunile de şes şi de podiş şi moderată cu uşoare nuanţe pluviale în regiunile montane.

Aceste particularităţi sunt determinate pe de o parte, de circulaţia generală a atmosferei iar pe de altă parte de structura suprafeţei.

Regimul radiativ de care beneficiază teritoriul judeţului Alba (situat pe paralela 46°N) poate fi apreciat ca moderat şi cu unele diferenţieri altitudinale după cum urmează : în timp ce în zona colinară a judeţului se înregistrează valori medii anuale ale radiaţiei solare globale de peste 120 kcal/cmp, în zona montană la peste 1500 m, valorile scad sub 110 kcal/cmp, cu un maxim vara şi un minim în anotimpul rece al anului.

Prin poziţia sa geografică judeţul Alba se află sub influenţa preponderentă a circulaţiei vestice, la care se adaugă influenţele circulaţiei polare ori tropicale, în funcţie de poziţia şi de intensitatea principalelor sisteme barice (cicloni şi anticicloni - care generează şi influenţează permanent aceste forme ale circulaţiei aerului în straturile inferioare ale atmosferei).

Munţii Apuseni şi Munţii Şureanu în vestul şi respectiv sudul judeţului, constituie o barieră climatică în deplasarea pe orizontală a maselor de aer, în schimb Culoarul Mureşului favorizează circulaţia aerului dinspre sud sau dinspre nord în funcţie de condiţiile sinoptice.

Suprafaţa activă eterogenă (diverse forme de relief cu altitudini diferite, orientarea şi expunerea versanţilor, vegetaţia, reţeaua hidrografică, solul, etc.) introduc, pe fondul general al climatului, o serie de topoclimate cu caracteristici proprii. 2.2. Temperaturi – lunare şi anuale, valori medii, valori extreme înregistrate – vîrfuri istorice

Temperatura medie a aerului scade în funcţie de altitudine de la cca. 9,5°C în Culoarul Mureşului (9,8°C la Alba Iulia ; 9,4°C la Sebeş), la valori de cca. 9°C sau chiar sub această valoare în zona colinară a judeţului (9,2°C la Blaj) şi la valori de 7 la 8°C în depresiunile intramontane (7,6°C la Cîmpeni), iar la altitudini de 1200 m în zona montană temperatura medie a aerului coboară la valori de 5 la 6°C (5,5°C la Roşia Montană). În zona montană înaltã, cu altitudini de 1600 - 1800 m, temperatura medie a aerului scade la valori de cca. 2°C, iar în Munţii Şureanu la peste 2000 m aceasta ajunge chiar sub 0°C.

20

În tabelul de mai jos sunt redate valorile extreme ale temperaturii aerului, maxima absolută şi minima absolută la staţiile meteorologice din judeţ, după cum urmează :

ANUL Tmedie

° C Tmax.

° C Data

Tmin. ° C

Data

Precipitaţii valori

maxime l/mp

2007 11,3 39,6 24.07 -11,0 19.12 585,8 2008 10,9 36,0 15,16.08 -15,6 17.12 628,9 2009 11,1 34,0 03.08 -15,4 21.12 484,7

2010 10,6 34,5 12,13.06

16.08 -18,7 25.01 663,3

< date culese de la staţiile meteorologice din judeţ > Datorită ponderii destul de ridicate a reliefului montan pe teritoriul judeţului , primăvara

întârzie din ce în ce mai mult pe măsură ce creşte altitudinea , iar toamna este mai prelungă aceasta datorându-se faptului că atât procesele de răcire cât şi cele de încălzire încep de jos în sus , astfel că pe culmile montane înalte acestea se produc cu o întârziere progresivă.

În ianuarie temperaturile medii variazã în acelaşi sens, fiind cuprinse între -10°C în zonele înalte şi -3°C la -4°C în podiş şi în zonele depresionare. Adeseori iarna, aerul rece şi ceţos se acumuleazã pe văi şi în depresiuni (unde temperaturile minime absolute pot să scadă până la valori de -30 la -35°C), relativ frecvent înregistrându-se inversiuni de temperaturã. În iulie, temperaturile medii sunt cuprinse între cca. 10°C la munte şi 19 - 21°C în zonele mai joase, maximele absolute ajungând până la valori de 37 la 40°C, în funcţie de altitudine.

Privitor la temperatura aerului, mai putem aminti faptul că în zona colinară a judeţului Alba, în anotimpul cald al anului (1987, 2000, 2003, 2007) s-au înregistrat perioade de timp cu 1-3 zile consecutive când s-au înregistrat nopţi tropicale (temperaturi minime nocturne mai mari de +20 gr. Celsius) şi cu valori maxime diurne de 32 la 35 de gr. Celsius, sau mai mari, care au condus la depăşirea ITU 80 (indicele temperatură – umezeală).

2.3. Regimul precipitaţiilor (cantităţi lunare şi anuale, valori medii, valori extreme înregistrate – vîrfuri istorice)

Analizând cantităţile anuale de precipitaţii, constatăm cã ele cresc de la 450 - 550 l/mp în zona de podiş şi Culoarul Mureşului, la peste 1000 - 1100 l/mp în zona de munte. Urmărind repartiţia pe anotimpuri a precipitaţiilor se observã că iarna cad cca. 15 % din cantitatea anuală, primăvara cca. 30 %, vara aproape 40 %, iar toamna mai mult de 15 %. In lunile mai - iulie se înregistrează maximul pluviometric (cca. 85 l/mp/lunã în zona colinarã şi peste 100l/mp/lună în zona montanã), iar minimul pluviometric se înregistreazã în luna februarie, cantităţile măsurând în medie 20 - 30 l/mp/lună în zonele de podiş şi culoar şi 45 - 60 l/mp/lună în cele înalte. În ceea ce priveşte cantităţile lunare şi multianuale de precipitaţii, se remarcă la nivelul judeţului o repartizare diferenţiată în funcţie de criteriul altitudinal dar şi în funcţie de influenţele circulaţiei generale. Aceste date sunt prezentate în tabelul următor:

PRECIPITAŢII MEDII LUNARE ŞI MULTIANUALE POSTUL

PLUVIO HABS I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media

I - XII

Arieşeni 900 82,7 63,4 78,9 92,5 117 127 107 87,5 89,1 83,7 80,1 125 1134 Avram Iancu 753 82,6 61,8 83,1 103 116 137 101 101 85,3 92,3 92,1 115 1172 Cîmpeni 591 46,0 33,2 42,2 57,8 75,4 98,5 86,5 68,7 62,5 45,7 41,5 58,9 715 Alba Iulia 246 24,9 20,3 30,3 48,6 55,3 73,9 78,0 59,0 43,5 36,4 24,8 34,4 529,5 Blaj 334 24,6 22,5 18,1 50,2 79,1 115 92,9 68,4 68,7 40,2 23,3 40,0 642,6

< date culese de la staţiile pluvio din judeţ > Cantităţile maxime căzute în 24 ore au depăşit deseori 50 l/mp, iar izolat şi în câteva cazuri, chiar peste 100 l/mp/24 ore, în ultimul timp constatându-se chiar o creştere a frecvenţei acestor ploi cu caracter torenţial.

21

La Ocna Mureş, în zona satului Uioara de Jos (zonă nesupravegheată hidro-meteorologic) în data de 22.06.2010, au căzut precipitaţii care au măsurat cca. 150-200 l/mp/24 ore (având în vedere nivelurile maxime ale apelor, pagubele produse şi declaratiile martorilor).

În tabelul următor sunt redate cantităţile maxime de precipitaţii măsurate în 24 de ore la staţiile meteo şi posturile pluvio din judeţ, după cum urmează :

Nr.

crt.

Staţia meteo / Postul pluvio

Precipitaţii maxime în 24 de ore

Data înregistrării

1. Alba Iulia 74,1 l/mp 18.06.1998 2. Blaj 84,4 l/mp 18.06.1998 3. Sebeş 61,3 l/mp 18.06.1998 4. Roşia Montană 65,9 l/mp 16.07.1988 5. Cîmpeni 73,3 l/mp sept. 1978 6. Arieşeni 103,5 l/mp 24.12.1995 7. Avram Iancu 116,0 l/mp 24.12.1995 8. Berghin 90,2 l/mp 22.06.1979 9. Câlnic 71,0 l/mp 22.06.1979

10. Ighiu 51,8 l/mp 01.07.1975 11. Jidvei 70,3 l/mp 24.04.2001 12. Roşia de Secaş 69,3 l/mp 21.07.1994 13. Dobra 73,6 l/mp 24.04.2001 14. Fărău 65,4 l/mp 30.07.1975 15. Abrud 63,3 l/mp 24.12.1995 16. Baia de Arieş 80,1 l/mp 16.07.1988 17. Ponorel 62,7 l/mp 08.06.2005 18. Poşaga 76,0 l/mp 08.06.2005 19. Ocna Mureş 70,0 l/mp 22.06.2010

Un alt aspect privitor la clima judeţului Alba îl reprezintă fenomenele de iarnă dintre care menţionăm căderile abundente de zăpadă şi îngheţurile. În anotimpul rece al anului precipitaţiile sub formă de zăpadă se produc în medie într-un număr de 20 - 30 zile în podiş şi 50 - 60 zile la munte.

Căderile masive de zăpadă în 24 de ore s-a înregistrat : • iarna anului 1997 - 17 februarie - 23 cm la Alba Iulia ; • iarna anului 2002 - 18 decembrie - 40 cm la Cîmpeni ;

Primul îngheţ se produce în regiunea montană la cca 1.000 m altitudine în jurul datei de 01 octombrie.

Îngheţul, este cel mai important fenomen climatic de iarnă şi este definit prin coborârea temperaturii aerului şi a solului sub 0 grade Celsius. La fel de important ca şi valoarea temperaturii minime absolute, este şi regimul îngheţului. Pe teritoriul judeţului Alba s-au înregistrat perioade de timp în care temperaturile negative au persistat un lung şir de zile consecutive. Amintim astfel faptul, că în zona colinară a judeţului, în iarna anului 1984-1985, în condiţiile unei inversiuni termice prelungite, au fost înregistrate temperaturi negative cuprinse în medie între -5 la -22 °C, un număr de 21 zile consecutive (între 2 – 22 ianuarie 1985), urmată de o a doua perioadă de timp cu temperaturi scăzute, de 19 zile consecutive (între 11 februarie – 1 martie 1985) cu valori medii cuprinse între -4 la -15 grade Celsius. Aceste fenomene au condus la mari greutăţi în alimentarea cu gaze naturale, energie termică, alimentări cu apă, transporturi, au determinat închiderea temporară a unor operatori economici energofagi, şcoli, etc. şi depăşirea temporară a IR (indicele de răcire). Datorită temperaturilor negative înregistrate în aceste două perioade de timp, râurile mici practic au îngheţat total, iar pe râurile mari de pe teritoriul judeţului, s-au format poduri de gheaţă de mari grosimi pe toată lăţimea albiilor minore (la Alba Iulia pe râul Mureş grosimea podului de gheaţă a fost de 40-50 cm.). Ca urmare a acestui fapt s-a produs mortalitate piscicolă masivă, datorită lipsei oxigenării apei, iar prin moartea reproducătorilor s-a redus drastic şi puietul. Topirea gheţurilor s-a produs lent, fără alte evenimente.

22

Umezeala relativã a aerului înregistreazã valori medii anuale cuprinse între 76 - 82 % raportat la scara întregului judeţ. Direct dependentã de circulaţia generală a atmosferei, ca şi de cele ale suprafeţei active, nebulozitatea influenţează la rândul ei regimul tuturor elementelor climatice şi prezintă valori medii multianuale care se situeazã între 5,7 şi 6,9 zecimi. Strâns legat de nebulozitate este un alt element meteorologic şi anume durata de strălucire a soarelui care pentru teritoriul judeţului Alba înregistreazã sume cuprinse între 1700 - 2000 ore pe an, cu diferenţierile spaţiale şi temporale specifice. 2.4. Fenomene meteorologice extreme – furtuni, tornade

Vântul prezintă direcţii şi viteze ce diferă în funcţie de particularităţile circulaţiei generale ale atmosferei şi ale suprafeţei active (punându-se în evidenţă şi de această dată rolul de baraj orografic al Munţilor Apuseni şi al Munţilor Şureanu). Astfel în lungul Culoarului Mureşului predomină vântul de sud - vest (19,0%) şi cel de nord - est (11,5 %). Tot sud - vestică este direcţia predominantă atât la nivelul crestelor din Munţii Apuseni, cât şi în zona de podiş a judeţului, urmată în ordinea frecvenţei de direcţia nord - estică. Viteza medie a vântului este cuprinsă între 1,5 - 2,5 m/s în zona Culoarului Mureşului, între 3,0 - 4,5 m/s în zona de podiş şi între 5,5 - 7,5 m/s în zona montană. O altă caracteristică a vântului, o constituie viteza la rafala maximă, care în zonele colinare ale judeţului depăşeşte 20 m/s, iar în zonele montane chiar 30 m/s. Frecvenţa calmului atmosferic prezintă variaţii foarte largi de la 18,3 % în zona montană (Staţia meteorologică de culme Roşia Montană) la 52,1 % în zonele mai adăpostite ale culoarului Mureşului (Staţia meteorologică Alba Iulia) şi până la 67,2 % în Depresiunea intramontană a Ţării Moţilor (Staţia meteorologică Cîmpeni). O trăsătură aparte a climei judeţului Alba, o constituie existenţa topoclimatului cu efect de fohn, vânt local, cald şi uscat, prezent pe versanţii estici ai Munţilor Apuseni şi spre Culoarul Mureşului a cărui manifestare se reflectă în regimul tuturor elementelor climatice.

Totodată, mai consemnăm faptul că la nivelul judeţului Alba s-au înregistrat de-a lungul timpului şi fenomene extreme aşa cum sunt furtunile, caracterizate prin vânt puternic cu schimbarea bruscă a direcţiei, cu formarea de vârtejuri care au antrenat în aer praf sau alte obiecte uşoare de pe sol, însoţite sau nu de averse de ploaie, descărcări electrice şi grindină. Aceste furtuni au afectat învelitorile unor construcţii, reţelele electrice şi telefonice, au produs doborâturi de vânt în fondul forestier, etc. Cea mai mare furtună sub aspectul pagubelor (vânt puternic, însoţit de precipitaţii sub formă de aversă, fenomene orajoase, grindină şi inundaţii locale), a fost aceea din intervalul 23 – 27 iunie 1996, care a traversat judeţul pe direcţia sud-west – nord-est şi care a afectat localităţile Sebeş, Ciugud, Alba Iulia, Zlatna, Aiud, Berghin, Crăciunelu de Jos, Blaj şi Şona, unde au fost avariate 2051 de locuinţe şi anexe gospodăreşti, 35 de clădiri ale unor instituţii publice (sedii primării, grădiniţe, şcoli, muzee, cămine culturale, cinematograf) şi 12 clădiri ale unor agenţi economici, peste 24.000 ha terenuri agricole (cu un procent mediu de distrugere de 61 %), reţele electrice, 19 autovehicule, material aluvionar depus pe carosabilul drumurilor ca urmare a scurgerilor de pe versanţi, etc.

De asemenea, fenomenele orajoase au produs incendierea unor locuinţe sau anexe gospodăreşti pe teritoriul judeţului Alba.

Potrivit evidenţelor statistice, la nivelul judeţului, zonele afectate de furtuni sau vînturi puternice cu aspect de vijelie sunt pe teritoriul administrativ al localităţilor Alba Iulia, Aiud, Blaj, Cugir, Sebeş, Teiuş, Berghin, Cenade, Cîlnic, Cricău, Crăciunelu de Jos, Galda de Jos, Ighiu, Lopadea Nouă, Meteş, Mihalţ, Miraslău, Ohaba, Pianu, Ponor, Rădeşti, Roşia de Secaş, Sîncel, Săliştea, Stremţ, Şpring, Valea Lungă.

Până în prezent nu au fost înregistrate tornade pe teritoriul judeţului Alba deşi la nivel naţional au fost înregistrate astfel de fenomene. În acest contex nu poate fi exclusă apariţia unor astfel de fenomene şi pe teritoriul judeţului.

Seceta este unul dintre fenomenele climatice cele mai complexe (la care concură mai mulţi factori : precipitaţiile atmosferice, rezerva de apă din sol, umezeala şi temperatura aerului, evapotranspiraţia, viteza vântului, caracteristicile şi particularităţile suprafeţei active, etc) şi care se poate produce în oricare anotimp al anului. Apariţia secetei este condiţionată de absenţa precipitaţiilor, care determină mai întâi declanşarea fenomenului de uscăciune, iar ulterior

23

persistenţa acestuia generează seceta. Perioada de uscăciune este considerată acea perioadă timp de cel puţin 5 zile consecutive în care nu a plouat deloc, iar perioada de secetă este acea perioadă de minim 10 zile consecutive fără precipitaţii. Ambele fenomene (uscăciunea şi seceta) se produc mai întâi în aer, iar apoi afectează şi solul. Din momentul în care seceta a cuprins şi solul, rezerva de apă se reduce până la coeficientul de ofilire (când plantele se ofilesc şi mor). Intensitatea fenomenelor de uscăciune şi secetă se pun în evidenţă prin determinarea indicelui de ariditate şi a deficitului de apă din sol. Frecvenţa perioadelor de secetă, durata maximă a secetelor şi periodicitatea secetelor sunt parametrii la fel de importanţi pentru anlizarea secetelor şi efectelor lor. Şi mai important, în ansamblu, este intervalul secetos (perioada de secetă propriu-zisă plus perioada cu precipitaţii deficitare), în care trebuie analizate perioadele în care deficitul în precipitaţii a persistat timp îndelungat care se poate întinde pe durata mai multor ani. Seceta meteorologică induce seceta hidrologică, caracterizată prin diminuarea resurselor de apă din râuri, precum şi a celor subterane. În aceste condiţii pot apărea situaţii în care nu toţi utilizatorii de apă pot folosi cantităţile necesare, fiind necesară impunerea de restricţii temporare în utilizarea apei anumitor consumatori. De asemenea, există un risc crescut de contaminare ori impurificare a resurselor de apă. Judeţul Aba fiind situat în interiorul arcului carpatic beneficiază de un climat mai moderat cu influenţe oceanice şi prin urmare nu a fost afectat de secete la fel de severe ca cele din Oltenia, Câmpia Română, sudul Moldovei sau Dobrogea în anii 1987, 2000, 2003, 2007.

SECŢIUNEA A 3-A - REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

3.1. Cursurile de apă, debite normale, creşteri înregistrate – vîrfuri istorice Reţeaua hidrografică codificată aferentă judeţului Alba are o lungime totală de 2456 km,

care raportată la suprafaţa judeţului de 6242 km2, conduce spre o densitate medie de 0,394 km/km2. Datorită diversităţii formelor de relief (zonă montană şi colinară) acest parametru prezintă valori de la sub 0,3 km/km2 în zona colinară şi mai uscată din Podişul Târnavelor, până la valori de aproape 0,5 km/km2 în zona superioară a bazinului hidrografic al Arieşului.

Configuraţia reţelei hidrografice pentru majoritatea cursurilor de apă din judeţ este de tip rectangular.

Principalul curs de apă care tranzitează judeţul, este râul Mureş, care colectează întreaga reţea hidrografică de pe teritoriul judeţului pe o lungime de 140 km. Principalii afluenţi ai Mureşului de pe teritoriul judeţului Alba sunt: Arieşul, Târnavele (rezultat din unirea Târnavei Mici cu Târnava Mare), râul Sebeş şi râul Cugir. Caracteristicile hidrografice ale celor mai importante cursuri de apă de pe teritoriul judeţului Alba sunt prezentate în tabelul de mai jos :

Date privind cursul de apă Bazinul hidrografic Panta medie ‰ Nr.

crt.

Cursul de

apă Lungime

în jud.Alba km.

Pe bazin

În judeţ Coef.de sinuoz.

Supraf. aferentă jud. Alba km2.

Altitudine medie bazin

m.

1. Mureş 140 2 0,7-1,0 2,22 6231 648 2. Arieş 113 7 7 1,69 1678 957 3. Târnava Mare 40 5 1,0-1,2 1,89 616 535 4. Târnava Mică 51 5 1,43 1,51 547 530 5. Sebeş 96 20 20 1,74 1054 834 6. Cugir 67 26 26 1,45 358 1007

Scurgerea apei este direct influenţată de caracteristicile fizico-geografice (relief, variaţia factorilor climatici, stadiul de dezvoltare a vegetaţiei, etc). Principalele caracteristici ale scurgerii sunt determinate de variaţiile altitudinale, anotimpuale şi de factorii azonali.

Ponderea cea mai mare a scurgerii se realizează în lunile de primăvară şi începutul verii, cauzate de precipitaţii mixte (lichide şi din topirea zăpezii) respectiv din precipitaţiile lichide de la începutul verii (luna VI şi luna VII) când se realizează 30 - 40 % (uneori chiar 50 %) din volumul

24

scurgerii medii anuale. Râurile mici din zona de podiş a judeţului (afluenţii de stânga ai Mureşului, afluenţii Târnavelor, Secaşul Mare şi afluenţii săi) înregistrează valori mari ale scurgerii şi în perioada de iarnă (20 - 30 % din volumul scurgerii medii anuale ca urmare a topirii mai timpurii a zăpezilor şi gheţurilor). Vara ca rezultat a creşterii evapotranspiraţiei şi a scăderii precipitaţiilor apare o epuizare a apelor subterane din stratul freatic, fenomen reflectat prin apariţia apelor mici de vară (luna VIII şi luna IX). Ca efect al ploilor torenţiale pot apărea şi viituri de vară care ating valori mari ale debitelor, îndeosebi pe râurile mici şi pe torenţi. La începutul toamnei, deşi evaporaţia începe să scadă şi încep ploile de toamnă, rezervele subterane nefiind refăcute se înregistrează valori mici ale scurgerii (luna IX, luna X). În funcţie de ploile de toamnă care pot fi de lungă durată se pot înregistra creşteri ale scurgerii, apărând viiturile de toamnă care se pot prelungi până în luna XII. În zona montană scurgerea este mai bogată, ca efect al precipitaţiilor mai mari cantitativ, 800-1100 l/mp/an, exemplificând prin zona superioară a râurilor Arieş, Sebeş, Cugir şi altele.

Principalul indice al resurselor de apă din râuri este dat de scurgerea medie, acesta fiind deosebit de util în dimensionarea planurilor de gospodărire a apelor. În tabelul de mai jos se regăsesc şi valorile debitului mediu multianual pe principalele râuri din judeţ.

Cea mai importantă fază de regim hidrologic prin ponderea efectelor distructive ale apelor este scurgerea maximă, caracterizată prin debite şi volume maxime, fiind legată de durata în ore (zile) a viiturilor. Viiturile care se produc pe teritoriul judeţului sunt generate de ploi în intervalul mai - noiembrie şi preponderent topirea zăpezilor în sezonul rece, sau din suprapunerea celor două fenomene în perioada de iarnă - primăvară. Caracteristicile viiturilor şi amploarea lor variază în timp şi spaţiu, fiind legată de factorii climatici şi de caracteristicile bazinelor hidrografice (mărimea suprafeţei şi altitudinea medie). Frecvenţa medie de producere a inundaţiilor pe teritoriul judeţului Alba este de 2 - 3 inundaţii pe an, durata acestora fiind variabilă de la 12-15 ore pe cursurile mici de apă, la 5 - 6 zile pe râul Mureş şi chiar 9-11 zile în punctul de confluenţă al Mureşului cu Târnavele din zona Mihalţ - Sântimbru.

În decursul ultimilor ani cele mai mari debite maxime înregistrate pe principalele râuri din judeţul Alba se regăsesc în tabelul de mai jos:

Debite maxime istorice Nr.

crt. Râul

Staţia hidrometrică

Q mediu

multianual

mc/s

Q 1 %

mc/s Q max. ist.

mc/s Data

1. Mureş Ocna Mureş 74 1850 1580 14.05.1970 2. Mureş Alba Iulia 108 2600 2450 15.05.1970 3. Mureş Acmariu 119 2660 1716 21.06.1998 4. Arieşul Mare Scărişoara 5,6 260 275 12.03.1981 5. Arieş Cîmpeni 13,3 490 735 12.03.1981 6. Arieş Baia de Arieş 19,9 685 860 12.03.1981 7. Arieş Turda - jud. Cluj 26,9 1100 950 3.07.1975 8. Aiud Aiud 0,8 190 90 12.07.2005 9. Geoagiu Teiuş 1,8 215 83,0 2.07.1975

10. Târnava Mare Blaj 15,2 954 851 3.07.1975 11. Târnave Mihalţ 28,0 1360 1350 4.07.1975 12. Târnava Mică Blaj 12,5 660 268 19.06.1998 13. Secaşul Mic Colibi 0,5 400 56,6 19.06.1998 14. Galda Benic 1,3 195 77,2 22.07.1979 15. Ampoi Zlatna 1,5 185 116 14.07.1979 16. Ampoi Bărăbanţ 4,5 330 244 1.07.1975 17. Sebeş Petreşti 10,5 470 189 8.06.1975 18. Secaşul Mare Cunţa 0,8 245 143 2.07.1975 19. Cugir Cugir 5,2 285 114 9.07.1999

Analizând datele observăm că în ultimii 30 ani s-au produs frecvente inundaţii de mare amploare, care s-au situat în jurul probabilităţilor anuale de depăşire de 1 % (de exemplu : r. Mureş în anul 1970, r. Târnave în 1975, r. Arieş în anii 1981 şi 1995, etc.).

25

În funcţie de substratul litologic al reliefului pe care-l străbat, râurile prezintă variate elemente ale naturii patului albiei. Astfel în zona montană predomină bolovanii de dimensiuni mari (5-50 cm) intercalaţi cu pietrişuri grosiere. Spre zona de podiş şi de confluenţă (zona de luncă), fundul albiilor este preponderent format din pietrişuri grosiere cu dimensiuni variate (1-5 cm), sau mai fine (0,5-2 cm), ori chiar din nisipuri fine. Pe unele po