Planificarea la intreprindere

Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Inginerie economică şi businessCatedra Economie şi Management Industrial

Teză de an

Sisteme de Planificare

SA «Franzeluța»

A efectuat: studentul gr.

A verificat: conf. univ., Bugaian Larisa

Chişinău 2007

Planul proiectului de an

Introducere …………………………………………………………………….…3 Capitolul 1. Conţinutul şi etapele de elaborare a planurilor în întreprinderile industriei alimentare………………………………………………………………51.1 Esenţa şi sarcinile planificării în întreprinderile industriei alimentare………..51.2 Tipologia planurilor în întreprinderile industriei alimentare………………….61.3 Informaţia iniţială pentru elaborarea planurilor……………………………….71.4 Etapele de elaborare a planurilor în întreprinderile industriei alimentare……10Capitolul 2. Caracteristica tehnico-economică a întreprinderii………………....142.1 Caracteristica generală a întreprinderii……………………………………….142.2 Analiza indicatorilor tehnico-economici de bază ai întreprinderii…………....17Capitolul 3. Elaborarea planului annual al secţiei de bază……………………....20 3.1 Planul de producere…………………………………………………………...20

3.1.1 Planificarea fabricării producţiei în expresie naturală. Calculul capacităţii de producţie a secţiei……………………………………………..213.1.2 Planificarea fabricării producţiei în expresie valorică…………………26

3.2 Planul dezvoltării tehnice……………………………………………………..303.2.1 Măsuri de introducere a tehnologiilor progresive şi tehnicii performante şi evaluarea eficienţei lor economice………………………………………...303.2.2 Măsuri de perfecţionare a organizării producţiei, muncii, managementului……………………………………………………………...31

3.3 Planul aprovizionării tehnico-materiale…………………………………….....333.3.1 Calculul necesarului de materie primă şi materiale de bază…………...333.3.2 Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie elctrică, termică ...35

3.4 Planul muncii şi al fondului de salarizare……………………………………..383.4.1 Planificarea sporirii productivităţii muncii în baza factorilor tehnico-oragnizatorici………………………………………………………………...383.4.2 Fişa manoperei producţiei……………………………………………...403.4.3 Calculul numărului personalului industrial-productiv din secţie………423.4.4 Calculul fondului de salarii…………………………………………….43

3.5 Planului costului de producţie şi al rezultatelor financiare……………………483.5.1 Calculul costului de producţie a produselor fabricate………………….483.5.2 Calcularea cheltuielilor indirecte…………………………...…….........513.5.3 Produsele-cheie. Calculul marjei de contribuţie……………………….53

Concluzii…………………………………………………………………………..55 Bibliografie………………………………………………………………………..57Anexe ……………………………………………………………………………..58

2

Introducere

Planificarea constă în elaborarea unui sistem de măsuri, succesivitatea şi termenii de

îndeplinire, conştient schiţate de oameni pentru atingerea obiectivelor propuse.

Planificarea presupune luarea cunoştinţei cu tipurile de planuri, metode de

planificare, măsuri de atingere a planurilor.

Dimensiunea planificării, conţinutul acesteia şi nivelul probabilităţii atingerii

obiectivelor prevăzute în plan vor fi diverse în dependenţă de caracterul obiectivelor,

condiţiile social-economice ale vieţii, nivelul de încadrare a colectivelor de muncă,

implicaţi în îndeplinirea planului elaborat, termenii, pentru care se alcătuieşte planul.

Societatea îşi pune diverse scopuri, printre care important este cît mai deplină

satisfacerea a necesităţilor lor materiale şi spirituale aflate în continuă creştere. Spre

atingerea acestui scop este orientată activitatea colectivelor de muncă, acestui scop îi sînt

supuse planificarea ramurală şi teritorială, planificarea activităţii unităţilor şi

întreprindelor producătoare.În acest context planificarea la întreprindere joacă un rol

subordonat, sarcina ei constă în aşi aduce aportul atingerea scopurilor.

Pe lîngă acestea în planurile întreprinderilor se fixează şi sarcini independente, care

reies din necesităţi şi sînt condiţionate numai de posibilităţile colectivului dat.

Influenţa decisivă asupra caracterului planificării o au condiţiile social-economice şi

mai întîi de toate formele proprietăţii asupra mijloacelor de producţie.

De calitatea planificării depinde în mare parte activitatea reuşită a organelor

gospodăreşti în atingerea obiectivelor prevăzute şi a sarcinilor propuse, utilizarea

raţională a resurselor, ritmurile dezvoltării economice şi sociale a statului.

De asemenea eficienţa administrării în orice formă a sa şi la orice nivel este

determinată de aceea întrucît contribuie la îndeplinirea sarcinilor, prevăzute în plan.

În prezent atenţie deosebită se atrage părţii ştiinţifice a planurilor. Planurile curente

şi cele de perspectivăa unităţilor de producţiee necesar de a elabora în baza calculelor

economice şi inginereşti, nepermiţînd stabilirea sarcinilor de plan numai din dinamica

creată a indicatorilor respectivi.

3

Partea ştiinţifică a planificării presupune luarea în consideraţie a particularităţilor

ramurale şi a posibilităţilor reale a întreprinderii şi utilizarea la maxim a rezervelor

interne pentru atingerea obiectivului indicat în plan, implimentarea în calculele de plan a

sistemului de norme şi normative progresive, avînd suport ştiinţific, luarea deciziilor

optime în baza analizei multilaterale a activităţii productiv-gospodăreşti şi a prognozelor

ştiinţifice.

Argumentarea ştiinţifică a planificării reprezintă legătura reciprocă dintre indicatorii

diferitor compartimente ale planului, legătura strînsă a planului unităţii producătoare şi

unităţile lui de producţie, a întreprinderii cu secţiile, subdiviziunile.

Nivelul înalt al argumentării ştiinţifice planurile îl vor atinge în acel caz, dacă la

elaborarea compartimentelor acestuia şi a indicatorilor vor fi utilizate diverse metode

moderne cum sînt cea a balanţelor, normativă, economico-matematică, factorială, etc.

În sistemul de măsuri, menite să asigure sporirea eficienţei producţiei publice, un rol

de vază aparţine perfecţionării planificării atît la nivel naţional şi ramural, cît şi la

nivelul unităţii de producţie şi a întreprinderii.

Etapa modernă a dezvoltării economiei statului se caracterizează prin dimensiunea

sporită a producţiei, relaţii economice internaţionale dintre state, utilizarea pe larg în

producţie a performanţelor din domeniul tehnic şi ştiinţific. În aceste condiţii sporeşte

rolul planificării pe durată medie ca important instrument de realizare a politicii

economice, cresc cerinţele faţă de calitatea elaborării planurilor de perspectivă şi a celor

curente: asigurarea echilibrării lor, o mai mare orientare spre rezolvarea sarcinilor de

ordin social, îmbunătăţirea sistemului indicatorilor planificaţi prin aceea ca să fie

integral cointeresate colectivele de muncă în procesul de sporire a productivităţii muncii,

utilizarea deplină a resurselor materiale.

4

Capitolul 1: Conţinutul şi etapele de elaborare a planurilor în

întreprinderile industriei alimentare

1.1 Esenţa şi sarcinile planificării în întreprinderile industriei

alimentare

Planificarea nu reprezintă doar etapa iniţială, dar şi etapa cu cel mai înalt grad de

responsabilitate în sistemul de management. Aceasta e precedată de stabilirea sarcinilor de

perspectivă şi a celor curente, volumul şi tipul cărora determină conţinutul şi structura

planurilor, iar lizibilitatea formulării lor determină funcţionalitatea acestora.

Unităţile de producţie moderne şi întreprinderile industriei alimentare rezolvă o

complexitate de probleme, care-şi găsesc exprimarea în sistemul de indicatori. Stabilirea

acestor sarcini este bazată pe îndeplinirea următoarelor cerinţe: acestea trebuie să

corespundă direcţiilor principale ale politicii social-economice la etapa dezvoltării

moderne, sarcinile trebuie să poarte un caracter real, reieşind din posibilităţile de

producţie şi cele financiare, şi sarcinile trebuie să fie lizibil formulate pentru a fi

inteligibile pentru muncitori.

În plan sarcinile sînt expuse în formă exactă, sub forma unor anumiţi indicatori. Spre

exemplu, ritmurile de sporire a volumului de producţie pentru un anumit an se exprimă în

procente faţă de perioada de bază, însăşi volumul de producţie se exprimă prin indicatorul

producţia-marfă în preţuri comparabile.

După tipul sarcinilor planurile se divizează în economice şi sociale, după perioada de

funcţionare- de perspectivă şi curente.

Principalele sarcini economice, care includ toate aspectele activităţii întreprinderilor,

se stabilesc de către organele de conducere a acestora. Întreprinderile îşi asumă

responsabilitatea în fabricarea suplimentară a producţiei şi atingerea unui nivel mai înalt

al calităţii. Sarcinile de ordin social se stabilesc de către întrepridere: este evident care-s

problemele sociale cu care se confruntă întreprinderea şi care ar fi căile optimale de

soluţionare a acestora, reieşind din posibilităţile materiale şi cele financiare.

5

1.2 Tipologia şi structura planurilor

Managementul activităţii din punct de vedere economic, social şi tehnic se realizează

cu ajutorul sistemului de planuri , care după termenul lor de funcţionare se divizează în

planuri de perspectivă, curente şi operaţionale.

Planurile de lungă durată (de perspectivă) permit previziunea schimbărilor în

nomenclatorul producţiei, tehnică şi tehnologii; observarea direcţiilor de îmbunătăţire a

organizării producţiei şi muncii, dezvoltării relaţiilor de muncă; deteminarea posibilelor

necesităţi în resurse materiale, financiare şi de muncă şi stabilirea surselor de satisfacere a

acestei necesităţi, determinarea direcţiilor principale de dezvoltare a bazei de materie

primă pentru acele întreprinderi, activitatea cărora are legătură nemijlocită cu prelucrarea

producţiei agricole. Planurile de perspectivă prin esenţa lor sporesc argumentarea

ştiinţifică a planurilor de durată medie (2-5 ani).

Planurile de durată medie ce includ divizarea sarcinilor de bază în parte pentru fiecare

an, joacă un rol deosebit în sistemul de planificare a activităţii multilaterale a

întreprinderii. În baza acestor planuri se determină ritmul de creştere a volumului de

producţie, structura producţiei fabricate, volumul a investiţiilor capitale necesare pentru

sporirea productivităţii utilajului, direcţiile dezvoltării tehnice şi sporirii eficienţei

producţiei, se încheie contracte cu furnizorii şi consumatorii.

Planurile curente se întocmesc pentru un termen de un an cu divizare trimestrială.

Menirea acestora constă in detalierea sarcinilor menţionate în planul de durată medie

pentru anul respectiv şi întocmirea sistemului de măsuri, necesare pentru realizarea

sarcinilor prevăzute în planul de durată medie.

Programul de activitate a întreprinderii pentru perioade mai scurte de timp (lună,

decadă, zi, schimb) poartă denumirea de planuri operaţionale. Acestea se elaborează sub

forma unor grafice de eliberare a producţiei, zilnice sau pe schimburi, graficele dinamicii

procesului de producţie. În acetse planuri se stabileşte volumul de lucru, care trebuie să fie

îndeplinit zilnic de către subdiviziunile de bază şi auxiliare a întreprinderii, pentru a

asigura activitatea ritmică a întreprinderii în ansamblu. Sarcina planificării operaţionale

6

constă în asigurarea îndeplinirii obiectivelor stabilite în planurile trimestriale şi cele

curente.

Planurile întreprinderilor moderne reprezintă în sine un sistem de indicatori, complex

de programe sociale şi diverse măsuri, îndreptate spre realizarea sarcinilor propuse, care

sînt divizate în 12 grupe.

Cerinţele înalte faţă de funcţionalitatea şi argumentarea planurilor impune precticilor

să găsească forme mult mai ideale de elaborare a acestora, incluzînd totodată noi

compartimente.

1.3 Informaţia iniţială pentru elaborarea planurilor

Pentru o întocmire calitativă a planurilor întreprinderilor e necesar un volum mare de

informaţie diversă şi veridică. Insuficienţa acesteia determină reducerea nivelului de

argumentare ştiinţifică şi funcţionalitate a planului. De aceea colectarea informaţiei,

prelucrarea acesteia, sistematizarea, păstrarea şi reînnoirea periodică reprezintă in element

de bază în organizarea muncii de plan.

La alcătuirea bazei de date trebuie de determinat exact pentru ce este necesară

informaţia, care trebuie să fie volumul acesteia, în ce formă trebuie ea prezentată, care sînt

sursele ei.

Întreprinderilor industriei alimentare informaţia e necesară pentru determinarea

perspectivelor de dezvoltare şi stabilirea sarcinilor suplimentare atît pentru întreaga

întreprindere cît şi pentru subdiviziunile acesteia; pentru realizarea unei analize

sistematice a activităţii şi relevarea pe această bază a rezervelor interne de producţie;

aprecierea nivelului tehnic, tehnologic, calitatea producţiei, organizarea producerii şi a

muncii, a nivelului dezvoltării sociale a colectivului; alegerea, determinarea conţinutului

şi argumentarea multilaterală a măsurilor de dezvoltare tehnică incluse în plan, a celor

legate de îmbunătăţirea organizării producerii, muncii, managementului, planificării,

stimulării materiale.

Informaţia apare sub diverse forme, în special sub forma de sarcini, sistem de norme şi

normative, informaţie despre progresele tehnico-ştiinţifice în domeniul de activitate al

întreprinderii date, diverse dispoziţii, standarde, cerinţe tehnice faţă de materia primă.7

În corespundere cu tipurile de planuri, deosebim informaţie de perspetivă, curentă şi

operativă.

Informaţia de perspectivă reprezintă datele despre direcţiile şi tendinţele de dezvoltare

tehnică, economică şi socială, despre relaţiile cu furnizorii de materie primă şi

consumatorii producţiei finite, folosite la întocmorea planurilor de perspectivă şi celor de

durată medie.

Informaţia curentă reprezintă un ansamblu de norme şi normative, date, obţinute în

rezultatul analizei activităţii de producere pentru perioada precedentă, informaţii despre

experienţile anterioare de producţie.

Informaţia operativă include datele evidenţei operative şi rezultatele prelucrării

acestora, care caracterizează cursul îndeplinirii graficelor de aprovizionare cu materie

primă, de eliberare a producţiei, a planului de realizare, utilizării materiei prime şi a

materialelor în afara normelor îin baza cărora se introduc corectări în anumiţi indicatori ai

planului, se realizează un control zilnic asupra activităţii de producţiei a întreprinderii.

După izvoarele de formare, informaţia poate fi devizată în internă şi externă.

Informaţia internă include datele din rapoartele statistice, evidenţa contabilă şi cea

operativă, în baza cărora se realizează în mod regulat analiza activităţii întreprinderii, se

determină nivelul atins al producerii, gradul de îndeplinire a sarcinilor planificate, se

conturează experienţa anterioară, cauzele neîndeplinirii normelor şi toate rezervele interne

de producţie.

E important de menţionat că un rol de vază în acumularea informaţiei veridice şi actule

revine activităţii analitice. Cu regret, însă, această activitate continuă în prezent să fie

realizată la un nivel scăzut în unele întreprinderi ale industriei alimentare: datele iniţiale

nu sînt analizate în profunzime şi din toate punctele de vedere. În special se relizează o

analiză insuficientă a gradului tehnic şi organizaţional al producţiei cu determinarea

eficienţei economice a măsurilor tehnico-organizaţionale introduse.

De asemenea, în cadrul întreprinderii apare o serie de altă informaţie, aşa cum normele

de muncă, normele de consum a resurselor materiale şi energetice, normele de pierderi,

normele productivităţii utilajului, încărcării suprafeţii, normele şi normativele de

organizare a procesului de producţie.

8

O parte însemnată a informaţiei necesare pentru elaborarea planului şi pentru un

management eficient al producţiei, întreprinderile obţin din exterior: de la organele

administraţiei publice, instituţiile de cercetare ştiinţifică, instituţiile de informaţie tehnico-

ştiinţifică, organizaţiile gospodăreşti şi financiare de stat, furnizorii de materie primă,

materiale, utilaje, consumatorii producţiei finite.

Informaţia primită din exterior apare sub forma sarcinilor de fabricare a producţiei, de

dezvoltare tehnică, de efectivitate a producţiei, finanţe, limitele satbilite la investiţiile

capitale, numărul scriptic a muncitorului sub formă de norme şi normative.

Normativele economice susţinute de organizaţiile superioare întreprinderilor industriei

alimentare:

Planuri de durată medie Planuri curente

Pe producţie:

sporul producţiei marfă fabricarea tipurilor de bază de producţie în expresie naturală, inclusiv pentru export sporul fabricării producţiei de calitate superioară

fabricarea producţiei în expresie naturală (inclusiv producţia pentru export)

volumul producţiei realizate volumul producţiei marfă sporul fabricării producţiei de calitate superioară

Pe introducerea tehnicii noi:

sarcinile de bază de ralizare a programelor tehnico-ştiinţifice, de introducere a proceselor tehnologice şi tipurilor noi de producţie cu eficienţă înaltă indicatorii de bază ai nivelului tehnic al producţiei efectul economic de la introducerea măsurilor tehnico-economice

sarcini de introducere a proceselor tehnologice noi, de înaltă eficienţă şi tipuri noi de produse, îndeplinirea programelor tehnico-ştiinţifice

Pe muncă:

sporul productivităţii muncii normativul de plată ce revine la 1 leu de producţie numărul scriptic al muncitorilor şi funcţionarilor sarcina de reducere a utilizării muncii manuale normativele de formare a fondurilor

sporul productivităţii muncii numărul scriptic al muncitorilor şi funcţionarilor fondul de salarizare

Pe finanţe:

9

venitul total plăţile bugetare (impozitele) asigurările sociale şi medicale

venitul total plăţile bugetare (impozitele) asigurările sociale şi medicale

Pe construcţii capitale:

punerea în funcţiune a fondurilor de bază, puterilor productive şi obiectelor, inclusiv puterile adăugate din contul reutilării tehnice şi reconstruirii întreprinderilor normativele de formare a fondului de dezvoltare a producţiei

punerea în funcţiune a fondurilor de bază, puterilor productive şi obiectelor, inclusiv puterile adăugate din contul reutilării tehnice şi reconstruirii întreprinderilor

Asigurarea tehnico-materială:

volumul furnizărilor resurselor tehnico-materiale de bază, necesare îndeplinirii planului de durată medie sarcina de micşorare medie a normelor de consum a resurselor materiale de bază

volumul furnizărilor resurselor tehnico-materiale, necesare îndeplinirii planului curent

1.4 Etapele de elaborare a planurilor în întreprinderile industriei

alimentare

Întocmirea planurilor de perspectivă începe de sus, a celor curente- de jos. La

întocmirea planurilor întreprinderilor de producţie, cît şi la îînfăptuirea controlului asupra

executării lor, implicare activă au colectivele de muncă.

Utilizînd experienţa anterioară acumulată, poate fi recomandată următoarea

succesivitate de întocmire a planurilor întreprinderilor industriei alimentare.

Pînă la obţinerea datelor de control de sus sau a sarcinilor se realizează o analiză

multilaterală a activităţii de producţie pentru perioada anterioară la elaborarea planurilor

de perspectivă sau a modalităţii de îndeplinire a planurilor de durată medie. O analiză

deosebit de amplă se face asupra mijloacelor de producţie de bază, nivelului

productivităţii muncii, starea şi perspectivele de dezvoltare a fundalului materiei prime,

nivelul de utilizare a materiei prime şi a materialelor, nivelul tehnico-organizaţional al

producţiei. În procesul analizei se evidenţiază posibilităţile de îmbunătăţire a

sortimentului şi calităţii producţiei.

În baza datelor de control primite de la organizaţia superioară pentru următoarea

perioadă de planificare, se clarifică sarcinile întreprinderii pentru perioada planificată, se

10

avaluează posibilităţile de îndeplinire a acestor sarcini şi se determină direcţiile de bază a

soluţionării lor (în baza factorilor intensivi şi extensivi).

După elucidarea sarcinilor şi evaluării posibilităţilor se începe elaborarea planului

dezvoltării tehnice şi organizării producţiei.

În baza datelor analizei şi a planului dezvoltării tehnice şi se clarifică normele şi

normativele tehnico-economice pentru perioada planificată.

La elaborarea planului curent în baza rezervelor interne de producţie, a măsurilor

planificate legate de îmbunătăţirea organizaţiei şi ridicării nivelului tehnic de producţie.

În continuare, compartimente separate a planurilor de durată medie şi a celor curente

sînt elaborate în următoarea consecutivitate: planul deservirii tehnico-materiale a

producţiei; planul fabricării şi realizării producţiei; planul asigurării tehnico-materiale;

planul muncii; planul costurilor şi a rentabilităţii; planul mijloacelor de stimulare

economică; planul financiar; indicatorii sporirii eficienţei economice a producţiei. În final

se completează un tabel recapitulativ cu indicatorii de bază.

În perioada de pregătire a datelor iniţiale pentru calculul nemijlocit al indicatorilor

planului de perspectivă şi a celui curent, un rol extrem de important joacă clarificarea

sarcinilor impuse de către întreprindere.

La studierea sarcinilor conducerea întreprinderii trebuie să atragă atenţie la

următoarele întrebări: cu cît trebuie majorat volumul de producţie, se va schimba în

perioada planificată sortimentul producţiei, care vor fi noile produse fabricate, cu cît va

spori productivitatea muncii, care-s obiectivele de dezvoltare tehnică, micşorarea

normelor de consum a materialelor de bază şi a celor auxiliare, care va fi nivelul planificat

al profitului, care va fi volumul investiţiilor capitale necesare, care e necesarul de resurse

materiale, a resurselor de muncă şi a fondului de salarizare.

Clarificarea sarcinii e în strînsă legătură cu evaluarea posibilităţilor întreprinderii şi

determinarea căilor de realizare a sarcinilor stabilite:

Sarcinile stabilite Mijloacele de care dispune întreprinderea

Căile de realizareExtensive Intensive

Asigurarea fabricării producţiei în expresie naturală în volumul stabilit

Capacităţile de producţie existente

Sporirea capacităţilor de producţie

Îmbunătăţirea utilizării capacităţilor de producţie existente

Fondurile la materia Implicarea în producţie Micşorarea normelor

11

primă şi resursele tehnico-materiale de bază

a resurselor tehnico-materiale suplimentare

de consum a materiei prime şi a materialelor, majorarea eliberării producţiei finite dintr-o unitate de materie primă

Numărul scriptic al muncitorilor

Implicarea în producţie a resurselor suplimentare de muncă

Creşterea productivităţii muncii

Asigurarea ritmului stabilit de creştere a volumului de producţie

Sporirea volumului fizic de fabricare a producţiei, schimbări în structura sortimentului producţiei

Asigurarea ritmului planificat de creştere a productivităţii muncii

Mijloace financiare pentru utilaj nou, mijloace de mecanizare şi automatizare

Creşterea volumului general de fabricare a producţiei

Sporirea nivelului tehnic al producţiei

Schimbări de structură în sortimentul producţiei

Perfecţionarea organizării producţiei şi muncii

Majorarea perioadei sezonului de muncă (la întreprinderile sezoniere)

Majorarea conţinutului de substanţe utile în materia primă

Îndeplinirea sarcinilor de reducere medie a normelor de consum la resursele materiale de bază

Reducerea pierderilor şi deşeurilor la materia primă şi materiale din contul introducerii în producţie a tehnicii noi şi a tehnologiilor progresiveReducerea pierderilor materiei prime şi materialelor în timpul păstrării lor, pregătirii pentru fabricare şi fabricării, din contul măsurilor organizatePrelucrarea complexă a materiei prime

Asigurarea sporului planificat al profitului

Sporirea volumului producţiei realizate; creşterea preţurilor en-gros de realizare a producţiei; profitul obţinul în afara operaţiunilor de realizare

Reducerea costurilor de producţie

Evaluarea posibilităţilor de îndeplinire a sarcinilor stabilite se efectuează după

capacităţile de producţie, resursele de materie primă şi a celor de muncă. Iniţial, în baza

sarcinii pe volumul de fabricare a producţiei în asortiment şi coeficientului de utilizare a

12

capacităţii de producţie şi a nivelului productivităţii muncii se determină necesarul în

resurse pentru perioada planificată, după care datele obţinute se compară cu fondul alocat

şi disponibilităţile. Se elaborează bilanţuri anticipate ale capacităţii de producţie, materiei

prime şi a resurselorde muncă separat pentru fiecare an în cazul planificării de perspectivă

şi pentru anul planificat în cazul planificării curente.

Comparînd necesarul în resurse cu existenţa lor se determină: sînt suficiente resursele

alocate pentru atingerea obiectivelor propuse de fabricare a producţiei; sînt oare

posibilităţi suplimentare de majorare a volumului producţiei eliberate.

Posibilităţile apărute permit, în final, de determinat în ce măsură e posibilă realizarea

obiectivelor din contul factorilor intensivi şi extensivi.

La determinarea căilor de realizare a obiectivelor se stabileşte în ce măsură trebuie să

fie asigurată îndeplinirea sarcinilor propuse în baza factorilor intensivi şi extensivi.

Un rol important în planificarea curentă joacă elaborarea planurilor individuale şi a

celor colective, ceea ce prezintă o formă individuală de participare activă a fiecărui

muncitor în depistarea şi utilizarea rezervelor interne.

Obligaţiile suplimentare în baza planului individual se primesc în baza unei utilizări

mai eficiente a resurselor de muncă şi a celor materiale la fiecare loc de muncă,

subdiviziune, secţie, şi întreprindere în ansamblu.

La întreprinderile industriei alimentare planurile individuale includ obligaţiile

colectivului de muncă în sporirea calităţii producţiei, economia materiei prime şi

resurselor termo-energetice, sporirea productivităţii muncii, reducerea costului de

producţie, de asemenea la eliberarea suplimentară a producţiei din contul utilizării mai

eficiente a capacităţilor de producţie, materiei prime, materialelor şi forţei de muncă.

În primirea planurilor individuale colectivele de muncă sînt cointeresate material. În

acelaşi timp cu consolidarea lor se corectează în direcţia majorării mărimii fondurilor

suplimentare (fondul suplimentar de salarizare ş.a.).

Organizarea muncii de planificare în unităţile de producţie presupune o diviziune

exactă a funcţiilor legate de planificare între executanţi separat. Înainte de începerea

elaborării, aceste funcţii se întăresc de un ordin special al conducerii de vîrf, unde se

specifică termenii exacţi de elaborare a diviziunilor şi subdiviziunilor separate, executorii

responsabili, slujbele şi persoane în parte care participă în aceasta.

13

Organizarea metodică şi coordonarea muncii de întocmire a planului este realizată de

economistul întreprinderii, iar dacă nu există, atunci managerul secţiei de planificare şi

economice.

Capitolul 2: Caracteristica tehnico-economică a întreprinderii

2.1 Caracteristica generală a întreprinderii

Combinatul de panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” a fost înregistrat ca Societate

pe acţiuni de către Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Justiţiei la 12 septembrie

1995,numărul de înregistrare 10405656.

Temelia industriei de panificaţie a fost pusă în primii ani după cel de-al II-lea

război mondial.Pînă la începerea procesului de mecanizare a industriei de panificaţie

din republică,în cele 42 de brutării existente,procesele tehnologice erau executate

manual.

Anul 1947 marchează începutul campaniei de construcţie a unor noi întreprinderi

şi de modrnizare a celor existente.Astfel,în acest an,este dată în exploatare în Chişinău

prima fabrică de pîine,în baza unei brutării particulare renovate.

Din anul 1959,odată cu intrarea în funcţiune a unor noi linii mecanizate,se

declanşează o altă campanie de reconstrucţie şi reutilare tehnică,la fabrica de pîine

nr.1,capacitatea de productivitate atingînd cota de 50 tone în 24 ore.

La 24 februarie 1960,prin asocierea organizaţiilor de profil din capitală,a fost

creat Combinatul de panificaţie.Fondarea acestuia a dat posibilitatea centralizării

serviciilor,organizării unui birou de comandă,ce determină cantitatea şi tipul

produselor pentru fiecare subunitate în parte pe baza solicitărilor din partea

clienţilor.Trecerea la regimul de autofinanţare a contribuit la mărirea volumului de

producţie şi la lărgirea gamei sortimentale.

Automatizarea intensivă în anii 70 a proceselor de fabricare a devenit direcţia

prioritară,avînd drept efect îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi ridicarea eficienţei de

producţie.Astfel,în baza introducerii tehnologiilor progresiste au fost mecanizate

procesele de depozitare,transportare şi dozare a materiilor prime,modul de preparare şi

dospire a aluatului,coacerea pîinii.În urma înlocuirii vechilor cuptoare cu alte noi de tip

14

tunel,cu încălzire electrică,a devenit posibilă şi crearea la toate întreprinderile a unui

mediu de muncă adecvat din punct de vedere ecologic.

Ca urmare a reconstrucţiilor succesive a fabricilor nr.1 şi nr.4,precum şi a

construirii noilor fabrici nr.2,nr.3 şi fabricii de paste făinoase,combinatul a devenit o

întreprindere modernă a industriei de panificaţie din Republica Moldova.

La 1 iulie 1999,combinatul devine întreprindere de arendă,iar de la 15 august

1995,”Franzeluţa” este transformată în societate pe acţiuni cu proprietate mixtă,56%

din capitalul statutar constituind aportul statului.

În anul 2001 a fost pusă temelia organizării reale a întreprinderii,conform

cerinţelor internaţionale de calitate,care a dat posibilităţi mai mari în vederea

exportului şi eficienţei activităţii întreprinderii.Această temelie se numeşte ISO 9001-

2000-sistem de management al calităţii şi sistemul „20 de Keys”-sistem de

îmbunătăţire continuu a calităţii.

Toată producţia este certificată în Sistemul Naţional de Certificare al

Departamentului „Moldova-Standart” şi de Ministerul Sănătăţii al Republicii

Moldova,ceea ce contribuie la protecţia intereselor consumatorilor şi alegerea justă a

lor.

S.A.”Franzeluţa” pentru calitatea produselor fabricate a fost decorată cu

următoarele premii internaţionale:

„International Gold Star for Quality”,Elveţia,Geneva,1999

„International Platinum Star for Quality”,Spania,Madrid,2000

„Arch of Europe for Quality and Technology Diamond

Category”,Germania,2001

Astăzi Combinatul de panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” reprezintă o societate

pe acţiuni,ce include 4 fabrici moderne de pîine,fabrica de paste făinoase înzestrată cu

echipament „Briuler” şi „Bassano”,complex eneregetic cu instalaţie modernă de

producere a bioxidului de carbon a firmei daneze „Union Engineering”,ateliere

mecanice experimentale,o reţea de magazine specializate ale firmei.

S.A.”Franzeluţa”este specializată în fabricarea,comercializarea cu ridicata şi cu

amănuntul a diverselor sortimente de produse de panificaţie,patiserie,cofetărie şi a

pastelor făinoase.Gama sortimentală a produselor prezintă un diapazon

15

larg.S.A.”Franzeluţa”propune un sortiment de peste 600 de produse,care include pîine

şi produse de panificaţie,produse de patiserie,paste făinoase,bioxid de carbon.Trebuie

de meniţionat faptul că sortimentul de produse permanent se reînnoieşte.Numai în anul

2007 au fost introduse mai bine de 90 de feluri de produse noi,ceea ce vorbeşte despre

lucrul peramanent în domeniul perfecţionării sortimentului.În viitor se prevede

continuarea cu aceleaşi ritmuri a acestui lucru,îmbunătăţirea produselor cu diferite

adausuri,ce sporesc valoarea nutritivă a lor.Ingredientele naturale folosite la prepararea

produselor,condiţiile igienice de păstrare şi deutilizare a materiei prime protejează

consumatorul,oferindu-i totodată posibilitatea de a a alege.Pe lîngă aceasta

S.A.”Franzeluţa” produce utilaj experimental şi diferite construcţii metalice.

Fabrica de paine nr.1

Fondată în anul 1947, în rezultatul reconstrucţiei brutăriei private.În anul 1955 s-a

dat în exploatare secţia de producere a covrigilor şi pesmeţilor.În prezent, fabrica de

pîine dispune de şapte linii în flux cu capacitatea de producere de 118 tone pe zi, două

din care sunt destinate fabricării produselor de covrigărie, precum şi de o secţie pentru

fabricarea produselor de patiserie. Fabrica se specializează în producerea sortimentelor

de pîine din făină de secară, precum şi în asortimentul bogat de produse de covrigărie:

covrigi, covrigei, covrigei uscaţi de diferite mărimi şi forme. Pe lîngă această, aici, din

aluat pentru covrigei, se fabrică produse originale sub formă de coşuleţe, cu porumbei

sau fără.


Dată în exploatare în luna decembrie a anului 1973. Capacitatea de producere a

fabricii de pîine este de 135 tone în 24 de ore.În anul 1975 i s-a conferit titlul de

"Întreprindere de nivel înalt ", datorită introducerii schemelor tehnologice avansate de

producere. La etapa actuală, la fabrica functionează 6 linii, care asigură un flux

neîntrerupt de pîine.În secţia de patiserie a fabricii de pîine se produc chifle mărunte.

Fabrica se bazează pe tehnologiile clasice, verificate în timp,de asemenea se introduc

noi tehnologii, conform cerinţelor cumpărătorilor.

16


Fondată în anul 1978, este alcatuită din secţia de panificaţie şi cofetărie. Secţia

de panificaţie este echipată cu trei linii complex-mecanizate în flux pentru fabricarea

pîinii ţi două linii pentru fabricarea produselor de patiserie, inclusiv a sortimentelor de

produse împletite şi a produselor cu destinaţie dietetică.Sectia de cofetărie dispune de

utilaj modern şi de cadre calificate pentru fabricarea pînă la 8 tone de produse de

cofetărie pe zi: torturi, prăjituri, rulade, biscuiţi s.a. Aici se pot comanda produse de

cofetărie pentru ceremonii, cu inscripţii si prezentări la dorinţa clientului.


A fost întemeiată în anul 1956. După reconstrucţie şi numeroase reutilări, fabrica

de pîine numară 5 linii complex-mecanizate în flux pentru fabricarea diverselor

produse de panificaţie.O particularitate distinctivă a acestei fabrici de pîine este secţia

de fabricare a produselor din vafe, echipată cu linii moderne germane "Nagema" -

pentru coacerea foilor crocante din vafe si "Jupiter" - pentru fabricarea conurilor si

cornetelor din vafe. Secţia produselor din vafe lansează peste 40 de denumiri de

produse din vafe: torturi, prăjituri, napolitane, conuri si cornete, care au fost înalt

apreciate de către cumpărători, atît pe piata internă, cît şi peste hotare. De asemenea,

aici se fabrică bomboane şi figurine din glazură ciocolată.

Fabrica de paste făinoase

Dată în exploatare în anul 1975. Este înzestrată cu linii tehnologice moderne a

firmelor europene recunoscute "Buhler", "Bossano" si "Dominioni". Pastele făinoase

de tip "spaghetti" şi cele tăiate scurt de diverse forme (cornişoare, taieţei, figurine şi

macaroane pentru supă), sunt ambalate la automatele firmei "Zamboni" în ambalaj

atractiv din peliculă de polipropilenă şi carton.În anul 1985 a fost fondată secţia de

cofetărie, care dispune de două linii în flux pentru fabricarea turtelor dulci şi a

biscuiţilor, cu capacitatea generală de producere de 1,6 mii tone pe an.În anul 2005 a

fost instalată o linie de fabricare a fursecurilor şi o line de filtrare şi îmbuteliere a apei

17

potabile. La fabrică se produc astfel de concentrate alimentare,precum:muesli şi două

tipuri de amestecuri pentru blini si blinele.

Complexul energetic

În anul 1998, pentru prima dată în republică a fost organizată producerea

bioxidului de carbon alimentar cu ajutorul utilajului firmei daneze "Union". Bioxidul

de carbon se utilizează în diferite domenii:la gazeificarea băuturilor nealcoolice,apei

minerale,berii,şampaniei şi vinurilor spumoase,precum şi la executarea lucrărilor de

sudare şi în alte ramuri.De asemenea,se fabrică şi gheaţă uscată-bioxid de carbon în

stare solidă,folosit în scopuri de congelare. Complexul energetic produce şi vapori de

aburi dens uscat,întrebuinţaţi la umectarea cu abur a produselor de panificaţie,în

calitate de agent termic şi pentru sterilizare.

Ateliere experimentale mecanice

Au fost întemeiate în 1977.Atelierele experimentale mecanice prestează

urmatoarele servicii:echipează secţiile,desfăşoară controale tehnice,reparaţii capitale a

utilajului,acordă ajutor tehnic,efectuează lucrări de montaj.În plus, atelierele produc

utilaj nestandard.Deseori,în baza comenzilor,fabrică o gamă largă de agregate şi

echipament pentru diverse întreprinderi de profil.

Laboratorul central

Laboratorul este acreditat în sistemul naţional de certificare pentru competenţa

tehnica şi conformitatea cerinţelor SM EN ISO/CEI 17025:2002. Specialiştii acestui

laborator ţin cont de interesele consumatorului - efectuează încercări de certificare şi

controlul periodic al producţiei fabricate,precum şi a materiei prime folosite pentru

producerea ei,garantînd,astfel,calitatea producţiei.Aici se elaborează acte normative şi

reţete pentru tipurile noi de produse.

Comerţul de firmă

Începînd cu anul 1988,combinatul de panificaţie deţine dreptul de a-şi crea

reţeaua comercială proprie.În prezent,în republică activează 36 puncte specializate

18

de comert.Personalul comerţului de firmă "Franzeluţa" oferă permanent consultaţii

de înalta calificare în ceea ce priveşte sortimentul fabricat la S.A. "Franzeluţa".Tot

aici se pot comanda produse de panificaţie şi cofetărie pentru ceremonii familiale.

2.2 Analiza indicatorilor tehnico-economici de bază

SA "Franzeluţa" fabrica pîine si produse de franzelărie conform diferitor tehnologii

de preparare a aluatului, alese in dependenta de tipul si de reteta produsului finit. La

intreprindere se practica tehnologia clasica de preparare a aluatului, cu fermentarea

deplina a plamadelii si a aluatului, care contribuie la ameliorarea calitatii structurale a

glutenului din aluat si conditioneaza obtinerea painii cu o porozitate mai dezvoltata, cu un

continut mai bogat de substante, de care depind aroma si gustul produselor.

Sortimentele din faina de secara si amestec secara-grau se fabrica conform tehnologiei

clasice, prin metoda "cu opareala", care reda painii un miros caracteristic si contribuie la

pastrarea prospetimii sale un timp mai indelungat.

Tinand cont de faptul, ca mediul naturii Republicii Moldova se caracterizeaza printr-un

continut scazut de iod in produsele de origine vegetala si ca problema profilaxiei bolilor

cauzate de lipsa iodului este foarte acuta, la intreprinderile SA "Franzeluta" toate

produsele de panificatie sunt imbogatite cu iod.

Produsele de covrigarie se fabrica la liniile moderne complexe-mecanizate, cu

capacitatea de producere pana la 8 tone pe zi. In procesul fabricarii se respecta toate

cerintele tehnologice si toti parametrii specifici. Produsele se prepara numai din

ingrediente naturale, despre continutul carora puteti afla citind marcajul de pe ambalaj.

Turtele dulci se fabrica conform diferitor tehnologii: prin metoda bruta si prin metoda

de oparire. Se fabrica cu umplutura sau fara umplutura, figurine comercializate cu bucata

si comercializate la cantar sau preambalate. Turtele dulci comercializate cu bucata se

modeleaza manual, cele comercializate la cantar - linii mecanizate in flux, cu capacitatea

de producere pana la 4 tone in 24 de ore. Toata productia se fabrica din materii prime

naturale, cu respectarea stricta a cerintelor tehnologice si a parametrilor.

19

Pastele fainoase se produc pe liniile renumitelor firme europene: "Dominioni",

"Bossano" si "Buhler", cu capacitatea de producere pana la 15 mii tone pe an, conform

tehnologiilor clasice, cu respectarea tuturor cerintelor tehnologice necesare pentru

obtinerea produsului calitativ, din materii prime naturale, fara folosirea aditivilor

artificiali si a colorantilor. Productia este ambalata la automatele firmei "Zamboni" intr-un

ambalaj expresiv modern din carton sau polipropilena.

Produsele din vafe fabricate la SA Franzeluta intotdeauna au fost deosebit de fine,

crocante si gustoase. La intreprindere se produc atat torturi din vafe de diferite greutati,

cat si conuri si cornete din vafe. Torturile, conurile si cornetele din vafe se fabrica la

liniile mecanizate in flux continuu de origine germana NAGEMA si WALTER.

Specialistii intreprinderii ae elaborat multe retete originale pentru bomboane fabricate

atat la linii in flux continuu, cat si modelate manual. In sortiment sunt bomboane cu

diferita compozitie si cele mai gustoase umpluturi: cu halva, arahide, stafide, glazurate cu

glazura de ciocolata, precum si bomboane pe baza de nuci si caramela.

Concepţia de dezvoltare a S.A. trebuie să fie bazată pe factorii mediului de

marketing,întreprinderea trebuie să reacţioneze la orice modificare a mediului,imediat sau

în mod sistematic.

Principiile de activitate a întreprinderii S.A.”Franzeluţa presupune 4 politici de bază:

Politica de produs

Politica de preţ

Politica de distribuţie

Politica de promovare

Politica de Produs

Sortimentul S.A.”Franzeluţa” poate fi grupat în 5 grupe generale de produse:

Pîine şi produse de panificaţie

pîine din secară

pîine din făină de grîu de calitatea II(masa > 500 g)

pîine din făină de grîu de calitatea I(masa > 500 g)

pîine din făină de grîu de calitatea superioară(masa > 500 g)

20

produse de patiserie din făină de grîu de calitatea II(masa <= 500

g)

produse de patiserie din făină de grîu de calitatea I(masa <= 500 g)

produse de patiserie din făină de grîu de calitatea superioară

(masa<= 500g)

covrigei

produse de cozonac

pesmeţi,friganele,pîiniuţă uscată

pine şi produse de panificaţie dietice

pateuri,gogoaşe,plăcinte

● Produse de cofetărie

turte dulci

biscuiţi

torte

napoletane

prăjituri

checuri

rulade

dulciuri orientale

ciocolată şi produse din ciocolată

● Produse de paste făinoase

fidea

tăiţei

paste făinoase figure

cornişoare

● CO2

● Alte produse

Atributele produsului constituie acele caracteristici ale produsului care îl fac

atractivpentru client şi care trebuie permanent studiate şi îmbunătăţite:calitatea,design-

ul,ambalajul,marca,dimensiunile,culoarea.

21

Calitatea înaltă este preţuită de cumpărători şi contribuie la sporirea imaginii

produselor în lupta concurenţială.Prosperitatea vînzărilor depinde direct de ridicarea

calităţii produselor.Reputaţia S.A.”Franzeluţa” este anume calitatea înaltă a

produselor.Sarcina Secţiei de aprovizionare este de a asigura achiziţiile de materie primă

de înaltă calitate.Este necesar de diversificat comenzile de materie primă:pentru export şi

pentru piaţa internă,pentru covrigi şi paste făinoase.

Ambalajul îndeplineşte 2 funcţii_de protecţie şi de promovare.Protecţia este necesară

şi esenţială pentru majoritatea produselor.Ambalajul este”vînzătorul mut” al produsului.

Politica de Preţ

Formarea preţurilor este un process destul de dificil,întrucît trebuie să se ţină cont de

interesele contradictorii ale producătorului şi consumatorului,să se găsească soluţii de

compromises pentru ambele părţi.Preţurile se determină,de regulă,astfel încît să acopere

cheltuielile de producţie,distribuţie,vînzare. Principala sarcină a politicii de preţ este

asigurarea profitabilităţii producţiei şi cererea produsului pe piaţă.

Un preţ aparte la produsele de cofetărie,paste făinoase şi covrigărie au clienţii din

grupa Distribuitori şi reţeaua”Metro”,avînd reducere de la 0,8% pînă la 5% de la preţul de

bază,îndeplinind anumite condiţii de volume de realizare.Contractele de distribuţie sunt

încheiate doar cu personae de încredere care au arătat pe parcursul anilor îndeplinirea

totală a obligaţiunilor contractuale.

Politica de distribuţie

Politica de distribuţie prezintă activitatea care generează canalele de distribuţie către

client şi metodele de comunicare cu clienţii.

Principalele volume de vînzări se efectuează pe piaţa municipiului.

Magazinele specializate a S.A.”Franzeluţa” îndeplinesc nu numai rolul de realizare a

producţiei,ci şi rolul de promovare,recepţionare a modificărilor pe piaţă,crearea imaginii

firmei.

Distribuitorii sunt intermediarii între Combinat şi consumatori.Prin intermediul lor

produsele sunt realizate pe teritoriul Republicii.

S.A."Franzeluţa" colaborează cu peste 2000 clienţi din Chişinău şi Republică.

22

Analiza efectuată demonstrează,că 75% din producţie se comercializează în

Chişinău şi 25 % în Republică.

Produsele sunt cunoscute şi peste hotarele republicii. Geografia largă a

livrărilor–Germania,Canada,Italia,USA,Grecia,Portugalia,România, Estonia,Irlanda

caracterizează pe deplin succesul de care se bucură produsele.Exportul producţiei este în

permanentă creştere.Dacă în anul 2006 olumul exportului a constituit 787 tone,apoi în

anul 2006 volumul exportului a crescut pînă la 1 238 tone în valoare de 1 034 540 EURO.

Politica de promovare

Politica de promovare cuprinde:

● publicitatea-activităţile de prezentare şi promovare a produselor

● promovarea vînzării-totalitatea modalităţilor de a atrage cumpărătorii

● relaţiile cu publicul-realizări în mass-media sau de persoane responsabile

● vînzările-demonstraţii vînzări,tărguri,expoziţii

3. Analiza economico-financiară a S.A.”Franzeluţa”

Analiza economico-financiară are ca obiectiv aprecierea stării de performanţă

financiară a S.A.”Franzeluţa” la 31.03.2009

Principalele scopuri urmărite sunt:

-aprecierea rezultatelor financiare obţinute

-evidenţierea modalităţilor de realizare a echilibrului financiar

-examinarea randamentului capitalului investit

-evaluarea riscurilor

Rezultatele analizei pot fi utilizate pentru_

-fundamentarea deciziilor de gestiune

-elaborarea unui diagnostic global strategic

-fundamentarea politicilor de dezvoltare

Sursele utilizate au fost:

-rapoartele financiare anuale(2008-2010)

-alte materiale de documentare din evidenţa contabilă

23

Tab.1

Nr

Categoria

activelor

31.03.2008 31.03.2009 31.12.2010

Suma

mii lei

Pondere

a %

Suma

mii lei

Pondere

a %

Suma

mii lei

Pondere

a %

1.

1.1

1.2

1.3

1.4

Active pe termen lung

Inclusiv:

Active nemateriale preţ

bilanţ

Active materiale

termen lung

Active financiare

termen lung

Alte active pe termen

lung

Active curente

Inclusiv:

Stocuri de mărfuri şi

materiale

198.173.

095

958 219

195 450

912

1 763

964

98 744

0.48

98.62

0.9

33.26

193.864.

158

961 011

191 267

945

1 635

202

125 220

0.5

98.66

0.84

39.25

182.455.

841

921 819

179 898

017

1 636

0005

144 339

0.5

98.6

0.9

44

24

Creanţe pe termen scurt

Mijloace băneşti

Alte active curente

Total Activ

590

71 982

486

21 168

675

5 042

150

551 279

72.9

21.4

5.1

0.6

100

757

65 896

333

26 495

915

32 257

121

571 388

319 084

915

52.62

21.16

25.76

0.46

100

298

62 613

210

37 159

499

42 588

651

977 938

325 795

139

43.68

25.92

29.71

0.69

100

25

296 917

685

Analiza de structură a bilanţului

Structura activelor pentru anul 2008 Structura activelor pe anul 2009

Ponderea activelor pe termen lung-măsoară gradul de investire a capitalului fix şi se

micşorează în 2009 la 60,75% faţă de 66.74% în 2008, iar ponderea activelor pe termen

lung continua sa scada si in 2010 pina la 56%.

La capitolul stocuri putem menţiona,că stocurile de materie primă şi mărfuri s-au

micsorat cu 6 086 153 lei.La sfîrşitul perioadei supuse analizei stocurile de materie primă

în sumă de 62 613 210 lei vor genera veniturile perioadei următoare şi abia atunci

valoarea lor va putea fi scăzută din venituri,pentru a afla profitul.

26

Analiza mijloacelor băneşti pentru 2008- 2010

Tab.2

Denumirea 2008 2009 2010

Soldul mijloacelor băneşti la începutul

perioadei de gestiune

3 466 584 5 042 150 32 257 121

Intrări de mijloace băneşti

-din vînzări 664 541 482 594 084 229 599 693 730

-dividente încasate 91 132 0 0

-din împrumuturi 34 789 538 0 0

-alte încasări 11 903 452 8 825 254 14 660 798

Total intrări de numerar în cursul anului 711 325 604 602 909 483 614 354 528

Ieşiri de mijloace băneşti

-pentru procurarea materiei prime 391 937 684 290 154 812 314 190 193

-pentru cheltuieli operaţionale 27612309 51092515 36605359

-pentru impozit pe venit 3520 0 0

-pentru achitarea cu salariaţii şi contribuţii

sociale

121 243 415 132 066 787 133 949 938

-pentru credite şi dobînzi 37 576 019 0 0

-pentru reparatia mijloacelor fixe 1084600 2043706 284784

Total ieşiri de numerar în cursul anului 579457547 475357820 485029774

Soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul

perioadei de gestiune

5042150 32257121 42588651

Fluxul mijloacelor băneşti

Fluxul mijloacelor băneşti arată că disponibilul bănesc a crescut în anul 2009 cu 27

214 971 lei comparativ cu perioada corespunzătoare a anului precedent, iar in 2010

continua sa creasca cu inca 10 331 530 lei.

El însă nu determină:

27

-profitul la sfîrşitul perioadei de gestiune deoarece nu includ veniturile şi cheltuielile

complete

Venitul din vînzări constituie 541 598 598 lei in anul 2010.

Încasările din vînzări constituie 599 693 730 lei.

Tab.3

Nr Categoria

pasivelor

2008 2009 2010

Suma mii lei Ponde

rea %

Suma mii lei Ponde

rea %

Suma mii lei Ponde

rea %

1.

2.

3.

4.

Capital propriu

Datorii termen

lung

Capital

permanent

Datorii termen

scurt

Total pasiv

241.214.543

6.993.373

248.207.916

48.709.769

296.917.685

81,24

2,36

83,6

16,4

100

274.325.972

6.959.946

281.285.918

37.798.997

319.084.915

85,97

2,18

88,15

11,85

100

278.660.374

5.588.967

284.249.341

41.545.798

325.795.139

85,53

1,72

87,25

12,75

100

Componenţa şi structura sursei financiare

Structura pasivelor pe anul 2008 Structura pasivelor pe anul 2009

28

Structura pasivelor pe anul 2010

Din tabel,rezultă că sursa principală de finanţare în activitatea operaţională este

capitalul propriu.În anul 2009 ponderea capitalului propriu a constituit 85,97 %,a crescut

cu 4,73 % faţă de capitalul propriu în 2008, ce se explica prin obţinerea profitului. In anul

2010 ponderea capitalului propriu scade nesemnificativ fata de 2009 cu 0,44 %, insa

continua sa ramina principala sursa de finantare.

Micşorarea ponderii datoriilor pe termen lung faţă de anul trecut se lămureşte prin

achitarea unor transe de împrumut.

Tab.4

Nr. Indicatorii 2008 2009 Rezultat(+-)

1. Total active 296 917 685 319 084 915 +22 167 230

2. Datorii termen lung 6 993 373 6 959 946 -33 427

29

3. Datorii termen scurt 48 709 769 37 798 997 -10 910 772

4. Active nete 241 214 543 247 325 972 11 223 031

Evidenţa activelor pe anii 2008-2009

Tab.5


1. Total active 319 084 915 325 795 139 +6 710 224

2. Datorii termen lung 6 959 946 5 588 967 -31 370 979

3. Datorii termen scurt 37 798 997 41 545 798 + 3 746 801

4. Active nete 247 325 972 278 660 374 9 086 046

Evidenţa activelor pe anii 2009-2010

Datorii pentru perioada 2008-2010

Indicatorul prezentat în tabelele de mai sus reflectă mărimea patrimoniului care este

format numai de schema surselor proprii şi nu este împovărat cu datorii.Acest indicator

este important pentru evaluarea patrimoniului întreprinderii în scopul

acţionării,gajării,asigurării activităţii economice,la stabilirea atractivităţii acţiunilor de

către acţionari.

Tab.6


1. Active curente 98 744 590 125 220 757 +26 476 167

2. Datorii pe termen scurt 48 709 769 37 798 997 -10 910 772

30

3. Active curente nete 50 034 821 87 421 760 +37 386 939

Asigurarea cu active curente nete 2008-2009

Tab.7


1. Active curente 125 220 757 143 339 298 +18 118 541

2. Datorii pe termen scurt 37 798 997 41 545 798 +3 746 801

3. Active curente nete 87 421 760 101 793 500 +14 372 040

Asigurarea cu active curente nete 2009-2010

Active curente nete 2008-2010

Se apreciaza pozitiv rezerva de mijloace circulante a intreprinderii atingand valoarea

de 14 372 040 lei.

Analiza factorilor de strategie

Rata lichidităţii mijloace băneşti+investiţii pe termen scurt absolute=

Total datorii pe termen scurt

Rata lichidităţii absolute 2008 = 5 042 150 =0,1

48 709 769

Rata lichidării absolute 2009 = 125 220 757 =3,3

37 798 99731

Rata lichidării absolute 2010 = 42 588 651 =1,02

41 545 798

Examinînd calculul observăm că la S.A.”Franzeluţa” la fiecare leu datorii pe termen

scurt în anul 2009 întreprinderea dispune de 3 lei în numerar,pe cînd în anul 2008 dispune

de 10 bani.Se observă o creştere a capacităţii de plată esentiala, anume prin menţinerea

unui echilibru financiar dintre încasări şi preţ.

Rata lichidităţii Suma totală a activelor curente-suma totală a stocurilor

intermediare= Datorii pe termen scurt

Rata lichidităţii intermediare 2008 = 98 744 590-71 982486 = 0,54

48 709769

Rata lichidităţii intermediare 2009 = 125 220 757-65 896 333 = 1,56

37 798 997

Rata lichidităţii intermediare 2010 = 143 339 298-62 613 210= 1,94

41 545 798

Rata lichidităţii intermediare sau capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile pe

termen scurt fără a fi obligată să vîndă stocurile de mărfuri şi materiale în anul 2009 s-a

mărit cu aproximativ un punct comparativ cu 2008. Concomitent se observa o usoara

crestere de circa 0,4 puncte a ratei lichiditatii intermediare si in 2010 ceea ce se explica

prin marirea stocurilor de marfuri si materiale la sfarsitul anilor 2009-2010.

Rata lichidităţii totale = Suma totală a activelor curente

Datorii pe termen scurt

Rata lichidităţii totale 2008 = 98 744 590 = 2,02

48 709 769


32

37 798 997


41 545 798

Rata lichidităţii totale sau posibilitatea activelor curente, de care dispune întreprinderea

de a se transforma într-un termen scurt în lichidităţi necesare pentru a satisface obligaţiile

de plată în anul 2009 a crescut comparativ cu 2008 cu 0,7 puncte. Iar in 2010 continua sa

creasca cu 0,14 puncte in comparatie cu 2009. De regulă se apreciază o lichiditate totală

favorabilă în condiţiile cînd acest indice are o mărime supraunitară şi este analizat mai des

de acţionari.

Analiza factorilor de potenţial

Rata autonomiei capitalul propriu .

financiare= capitalul permanent(capital propriu+datorii termen lung)

Rata autonomiei financiare 2008 = 241 214 543 = 0,97

248 207 916

Rata autonomiei financiare 2009 = 274 325 972 =0,975

281 285 918

Rata autonomiei financiare 2010 = 278 660 374= 0,98

284 249 341

Rata autonomiei financiare în anul 2009 a crescut cu 0,005 puncte faţă de anul 2008,

iar in 2010 sporirea este cu 1,005 puncte mai mare decat anul precedent. Gradul înalt al

acestui indice reflectă riscul financiar minim şi posibilitatea favorabilă pentru aderarea la

surse suplimentare fie credite sau alte împrumuturi pe termen lung.

Rata datoriilor globale = Datorii pe termen lung+datorii pe termen scurt

Stocuri de mărfuri şi materiale

33

Rata datoriilor globale 2008 = 6 993 373+48 709 769 =0,78

71 982 486

Rata datoriilor globale 2009 = 6 959 946+37 698 997 = 0,68

65 896 333

Rata datoriilor globale 2010 = 5 588 967+41 545 798 = 0,75

62 613 210

De regulă,trebuie să fie subunitară.Cu cît este mai mică,cu atît securitatea financiară a

întreprinderii este mai stabilă. Astfel in toti anii putem observa securitatea financiara

inalta si o stabilitate evidenta a intreprinderii care este mult mai evidentiata in anul 2009

cand gradul de risc se reduce cu 0,1 puncte.

Tab.8

Nr. Denumirea 2008 2009 2010

1 Venituri din vînzări 582.528.346 538.979.325 541.598.59

8

2 Costul vînzărilor 527.933.199 439.790.459 479.782.30

5

3 Rezultat brut(1-2) 54.595.147 99.188.865 61.816.293

4 Rentabilitatea % 9,4 18,4 11,4

5 Alte venituri 40.930.890 23.450.057 29.850.998

6 Cheltuieli administrative,

comerciale, operaţionale

80.000.399 86.650.734 84.760.226

7 Rezultatul perioadei pînă

la impozitare(3-4-5-6)

15.525.638 35.988.188 6.907.065

8 Impozit pe venit 1.863.076,6 4.318.582,6 828.847,8

9 Profit net 13.662.561,

4

31.669.605,4 6.072.817,2

10 Rentabilitatea la 1 leu

venit din vînzări %

2,34 5,87 1,12

34

Situaţia veniturilor 2008-2010

Vînzări pentru perioada 2008-2010

În rezultatul analizei indicatorul rezultativ,care reflectă activitatea operaţională a

S.A.”Franzeluţa” observăm o creştere a venitului din vînzări pentru anul 2009 în

comparaţie cu anul 2008 în cifre absolute cu 95 621 146 lei dub influenţa următorilor

factori:

Modificarea soldului producţiei în stocuri la începutul perioadei de gestiune

Modificare volumului producţiei fabricate

Modificarea preţurilor la produsele vîndute

35

Creşterea profitului înseamnă că S.A.„Franzeluţa” nu va avea dificultăţi în finanţarea

investiţiilor viitoare.

Tab.9

Nr. Denumirea indicatorilor 2008 2009 Abaterea

absolută

1 Cheltuieli comerciale 47.298.854 49.905.261 -1.975.407

2 Cheltuieli generale şi

administrative

28.092.384 32.716.327 4.623.943

3 Alte cheltuieli operaţionale 3.978.161 4.029.246 50.985

4 Cheltuielile perioadei total 80.000.399 86.650.734 6.650.335

Situaţia cheltuielilor comerciale,administrative şi operaţionale 2008-2009

Tab.10

Nr. Denumirea indicatorilor 2009 2010 Abaterea

absolută

1 Cheltuieli comerciale 49.905.261 50.282.585 377.324

2 Cheltuieli generale şi

administrative

32.716.327 28.754.895 -3.961.432

3 Alte cheltuieli operaţionale 4.029.246 5.722.746 1.693.600

4 Cheltuielile perioadei total 86.650.734 84.760.226 -1.490.508

Situaţia cheltuielilor comerciale,administrative şi operaţionale 2009-2010

Structura cheltuielilor pentru 2008 Structura cheltuielilor pentru 2009

36

Structura cheltuielilor pe anul 2010

Cheltuieli administrative,comerciale şi operaţionale în perioada 2008-2010

Examinînd structura cheltuielilor perioadei, observăm că cheltuielile generale şi

administrative pentru activitatea de bază pe anul 2009 în comparaţie cu 2008 au crescut cu

1 975 407 lei, iar cele operaţionale cu 50 985 lei, iar in anul 2010 se observa o reducere a

37

cheltuielilor generale si administrative cu 3 961 432 lei si o semnificativa crestere a celor

operationale cu 22 969 486 lei.

Remarcăm că, datorită cresterii cheltuielilor într-o măsură oarecare nivelul profitului

net a crescut concomitent pentru anul 2009 în comparaţie cu anul 2008 si respectiv in anul

2010 datorita reducerii cheltuielilor s-a redus si profitul semnificativ.

Concluzie

Societăţile pe acţiuni au o importanţă vitală pentru antrenarea populaţiei în activitatea

economică,crearea noilor locuri de muncă,saturarea pieţei cu mărfuri şi

servicii,dezvoltarea regională şi reducerea sărăciei,deoarece ele de obicei sunt foarte mari

şi astfel pot asigura un număr mare de populaţie cu locuri de muncă.

Putem spune că totalul activelor au crescut în anul 2009 cu 22 167 230 lei faţă de anul

2008, iar cresterea continua si in 2010 cu 6 710 224 lei, ceea ce se datoreaza majorarii

semnificative a ponderii mijloacelor banesti din Total activ.

La capitolul stocuri putem menţiona că stocurile de materie primă şi mărfuri s-au mărit

cu 5 327 240lei in 2009, dar cresterea cea mai semnificativa se observa in 2010 cand

stocurile de materie prima se majoreaza cu 36 117 295lei. Majoritatea stocurilor de

materie primă demonstrează,că Combinatul a depus eforturi pentru acoperirea necesarului

de materii prime şi resurse materiale pentru producţie din punct de vedere

cantitativ,calitativ şi la termen.

Creanţele pe termen scurt s-au marit în anul 2009 cu 5 327 320 lei în comparaţie cu

anul 2008, iar in 2010 se mai maresc cu inca 10 663 584 lei ceea ce contribuie la marirea

creditului de comerţ acordat.

Fluxul mijloacelor băneşti arată că disponibilul bănesc a crescut în anul 2009 cu 27

214 971 lei si in 2010 cu inca 10 331 530 comparativ cu perioada corespunzătoare a

anului precedent.

Sursa principală de finanţare în activitatea operaţională este capitalul propriu,care în

2009 constituie 85,97% din totalul pasivelor. Aceeasi tendinta se manifesta si in anul 2010

unde ponderea capitalului propriu constituie 85,53 %.

De asemenea, cresc activele nete în 2009 cu 1 122 303lei. Scad datoriile pe termen

lung de la 6 993 373 lei în 2008 la 6 959 946 mii lei în 2009. La datoriile pe termen scurt

se observă o scădere considerabila de la 48 709 769 lei în 2008 la 37 798 997 în 2009.

38

Aceleasi modificari se observa si in anul 2010 cu exceptia datoriilor pe termen scurt care

se maresc cu 3 746 801.

Referitor la avansuri, investitii, imprumuturi si decontari cu clientii externi in anul

2010 se observa o abatere semnificativa de 3 251 421 lei a datoriilor fata de clientii din

strainatate in comparatie cu creantele aceleiasi categorii de clienti.

Putem afirma cu încredere că S.A.”Franzeluţa” este o întreprindere care se dezvolta

bine desi scaderea profitului in ultimii ani ar arata contrariul. S.A. „Franzeluta” îşi

distribuie produsele pe tot teritoriu şi practic deţine monopolul fabricării produselor de

patiserie în Republica Moldova.

Totuşi nu există limită pentru perfecţionare şi din acest motiv conducerea

S.A.”Franzeluţa” caută mereu căi pentru a mări productivitatea întreprinderii.

Capitolul 3: Elaborarea planului anual al secţiei de bază

3.1 Planul de producere

Un plan al producţiei industriale necesită respectarea unei serii de cerinţe de bază,

dintre care cele mai importante sînt:

o asigurarea executării unor produse de calitate superioară, în condiţiile

unor capacităţi de producţie existente;

o executarea unor astfel de produse care să asigure folosirea raţională a

resurselor materiale şi înlocuirea materialelor deficitare fără a diminua

calitatea produselor fabricate;

o introducerea în fabricaţie a unor produse noi, modernizate, care să asigure

o reducere a costurilor de producţie;

o asigurarea specializării întreprinderii şi a subunităţilor sale, pentru

executarea unor grupe de produse sau faze de proces tehnologic, în

concordanţă cu baza tehnico-materială existentă;

o lărgirea cooperării întreprinderii prin asigurarea folosirii optime a

capitalului existent.

39

Elaborarea planului de producere are la bază o serie de date de pornire, din care

enumerăm:

a) produsele care vor fi fabricate cu următoarele specificaţii:

-nomenclatorul de produse;

-cantitatea;

-calitatea;

-termenele de execuţie.

Pe baza acestor date se poate întocmi un proiect de plan de producţie industrială în

care, pentru fiecare produs ce se va executa, se vor preciza unitatea de măsură, preţul

unitar, cantitatea anuală ce se va fabrica cu defalcarea acesteia pe trimestre.

b) date din programul de pregătire a fabricaţiei noilor produse. Astfel, termenele de

încheiere a etapei de pregătire a fabricaţiei noilor produse, trebuie să se constituie în

date de început pentru fabricarea acestora;

c) date referitoare la punerea în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie,

cuprinse în planul de investiţii al întreprinderii. Pentru folosirea eficientă a acestor

date, trebuie să existe lista de investiţii definitivă pe anul considerat;

d) date referitoare la durata ciclului de producţie al proceselor ce vor fi executate;

e) date despre capacităţile de producţie ale diferitelor subunităţi de producţie;

f) date din contractele economice pentru perioada pentru care se întocmeşte planul

de producţie industrială. Aceste date vor face referire la:

-nomenclatura produselor executate;

-cantitatea de produse;

-calitatea acestora.

g) date din programul de măsuri tehnico-organizatorice, care vor aduce informaţii

despre efectele acestor măsuri asupra capacităţii de producţie, a calităţii produselor

şi a costului acestora.

Determinarea volumului de rezultate obţinute într-o anumită perioadă în întreprinderea

industrială se face utilizînd metodele:

- metoda exprimării în unităţi fizice;

- metoda exprimării în unităţi natural-convenţionale;

- metoda exprimării în unităţi de timp de muncă;

40

- metoda exprimării în unităţi valorice.

3.1.1 Planificarea fabricării producţiei în expresie naturală. Calculul

capacităţii de producţie a secţiei

Metoda de exprimare a producţiei industriale în unităţi fizice se utilizează în

întreprinderile industriale cu producţie omogenă, atît din punct de vedere al utilităţii, cît şi

al caracteristicilor tehnico-economice, astfel încît cantităţilor aferente diferitor produse să

poată fi însumate. Utilizarea metodei are un caracter limitat, mai ales în condiţiile

complexităţii rezultatelor activităţii dintr-o întreprindere. Deci, luînd în consideraţie

specificul producţiei fabricate la fabrica de pîine, această metodă poate fără ezitare sa fie

utilizată în acest caz.

Procesul de planificare a întregii activităţi a fabricii se va începe de la planificarea

producţiei în expresie naturală. Acest indicator natural are o importanţă incontestabilă

pentru întreaga planificare, deoarece serveşte pentru fundamentarea celorlalţi indicatori ai

activităţii economice a fabricii.

Întocmirea planului de fabricare şi realizare a producţiei se începe de la determinarea

volumului şi sortimentului de eliberare a acesteia în expresie naturală. Indicatorii naturali

de fabricare a volumului de producţie sînt determinanţi în raport cu indicatorii valorici ai

acestei secţiuni, de asemenea în raport cu mulţi alţi indicatori ai planului.

În baza indicatorilor naturali ai planului se întocmesc bilanţurile de fabricare şi

utilizare a produselor. Fundamentul contractelor economice, încheiate între unităţi şi

întreprinderile industriei alimentare, pe de o parte, şi organizaţii de comercializare pe de

altă parte, reprezintă furnizarea producţiei în expresie naturală şi-n asortiment.

Pentru a planifica corect fabricarea producţiei în expresie naturală, e necesar de ştiut,

ce se referă la producţia unităţii. În sens statistic, producţia întreprinderii alimentare

reprezintă rezultatul direct al activităţii ei industrial-productive, exprimată în formă de

produse sau lucrări cu caracter industrial.

Din această determinare urmează, că producţia întreprinderilor industriale trebuie

referită numai la rezultatul activităţii secţiilor de bază, auxiliare şi de servire a lor. Aşa

producţie a secţiilor de servire, ca energiă electrică, termică, abur, apă se includ în 41

volumul producţiei în cantitatea eliberată deoparte pentru construcţiile sale capitale şi

activităţilor neproductive ale întreprinderii sale.

Nu poate fi referit rebutul la producţia întreprinderii, aşa cum el nu poate fi utilizat în

direcţia sa exactă, şi deşeurile producţiei de bază, obţinerea cărora nu prezintă scopul

activităţii întreprinderii. Însă deşeurile, care au trecut deja la întreprindere procesul de

prelucrare primară, se includ în componenţa producţiei, ca şi produsele obţinute din

deşeuri ( în cazul întreprinderii de panificaţie la acestea se referă).

Trebuie de facut diferenţa între deşeuri şi produse ......., obţinute concomitent cu

produsele de bază în rezultatul prelucrării complexe a materiei prime. Această producţie

se include în producţia întreprinderii. Această producţie lipseşte în întreprinderile de

panificaţie.

Producţia întreprinderii nu include numai produsele fabricate cu anumite proprietăţi de

consum, dar şi lucrările cu caracter industrial, care prezintă prin sine sau restabilirea

costului de consum utilizat sau mărirea acestuia, aducerea produselor fabricate la alte

întreprinderi, pînă la starea, necesară pentru realizare în reţeaua de comerţ. În condiţiile

industriei alimentare la ele se referă, spre exemplu, reparaţia capitală a utilajului şi

mijloacelor de transport.

După gradul de finisare produsele întreprinderilor industriei alimentare se divid în

produse finite, semifabricate şi producţie neterminată. Această divizare este condiţionată

de continuitatea procesului de producţie. Dacă de presupus că într-un oarecare moment

procesul de producţie va fi întrerupt, atunci, obiectele de muncă intrate în acest proces, se

vor situa la diferite etape ale transformării lor în produs finit: unele deja vor reuşi să fie

transformate în produse finite, aşa cum procesul de producţie asupra lor va fi finisat; pe

cînd altele doar vor fi finisate prin prelucrare în una din secţii şi, pentru ca să devină

produse finite, acestea trebuie să treacă prelucrarea finală în alte secţii ale întreprinderii

respective; şi altele se vor afla la acea etapă cînd asupra lor se vor exercita procesele

prevăzute de tehnologia aleasă.

Divizarea producţiei în produse finite, semifabricate şi producţie neterminată are mare

importanţă în planificarea volumelor generale îndeosebi în producţia cu ciclu îndelungat.

Clasificarea producţiei după gradul de finisare se utilizează de asemenea şi la întocmirea

42

calculaţiei de plan a costurilor de producţie, elaborarea bugetului cheltuielilor de

producţie, la normarea mijloacelor circulante şi calcularea altor indicatori ai planului.

Pentru întocmirea planului de fabricare a producţiei în expresie naturală în calitate de

date iniţiale, în cadrul elaborării planurilor curente, se utilizează: sortimentul producţiei

inclus în planul de durată medie a întreprinderii pentru anul respectiv; obligaţiile de

furnizare a producţiei către clienţi în concordanţă cu acordurile încheiate; conţinutul şi

caracteristicile calitative ale materiei prime, intrate la prelucrare în perioada planificată, de

asemenea normele de eliberare a producţiei finite dintr-o unitate de materie primă.

Volumul producţiei în expresie naturală se determină, de regulă, după emiterea

globală, şi numai în cazuri separate, prevăzute de plan,- după emiterea marfară.

Conţinutul planului de fabricare a producţiei în expresie naturală pentru întreprinderile

industriei alimentare este următorul:

Producţia finită- de bază, concomitentă, energia electrică de producţie proprie,

energia termică, apă, materiale pentru ambalaj (dacă costul acestora nu este inclus

în preţul produselor), producţia din deşeurile producţiei de bază, deşeurile care au

trecut prelucrarea primară, ş.a.

Semifabricatele de producţie proprie- semifabricatele utilizate în interiorul

întreprinderii pentru emiterea producţiei finite, semifabricatele emise aparte;

Producţia neterminată- produsele aflate operioadă îndelungată de timp în

producţie;

Lucrări cu caracter industrial- ambalarea produselor alimentare intrate din afară,

reparaţia capitală a utilajului.

Elaborarea planului de fabricare a producţiei în expresie naturală nu se limitează la

indicarea nomenclaturii, ci e necesară planificarea sortimentului acesteia, adică de

determinat cîtă producţie trebuie să fie fabricată (în unităţi fizice) după tipuri şi varietate.

Aşa cum sortimentul producţiei emise are mare influenţă asupra multor indicatori

cantitativi şi calitativi ai activităţii întreprinderii, trebuie de referit foarte precaut faţă de

elaborarea acestuia. Acesta trebuie planificat astfel, încît luîndu-se în consideraţie

capacităţile de producţie existente şi resursele de materie primă, să fie îndeplinită sarcina

propusă spre îndeplinire în planul curent sau cel de durată medie.

43

Soluţionarea acestei probleme este imposibilă prin utilizarea metodelor tradiţionale. În

planificarea actuală a sortimentului optim al producţiei se realzează prin intermediul

metodelor economico-matematice.

În planificarea curentă, pentru asigurarea activităţii ritmice şi uniforme a întreprinderii,

o importanţă majoră are repartizarea corectă a volumului de producţie pe trimestre. La

întreprinderile şi unităţile cu regim de lucru non-stop, ccum ar fi în cazul nostru fabrica de

pîine, emisiunea trimestrială a producţiei se divizează în baza obligaţiilor legate de

termenele de furnizare a producţiei în asortiment, datele despre introducerea şi scoaterea

capacităţilor de producţie pe trimestre, fondul trimestrial de timp de muncă a întregii

întreprinderi şi a subdiviziunilor ei separate în corespundere cu regimul de lucru adoptat.

Planul de fabricare a producţiei în expresie naturală pentru anul 2008, la SA „Fabrica

de pîine din Orhei” este prezentat în tabelul 3.1. Aici se indică întreg sortimentul de prod-

Tabelul 3.1.1

Planul de fabricare a producţiei în expresie naturală

Denumirea produsului Vol.productie an precedent, tone

Volumul de producţie în anul planificat,toneTotal Inclusiv pe trimester

I II III IVPîine de grîu 0,6 473 480 107,52 112,8 136,8 122,88Pîine de grîu 0,4 359 360 80,64 84,6 102,6 92,16Pîine cu tărîţe 0,6 55 25 5,6 5,875 7,125 6,4Pîine cu tărîţe0,6(franzelă) 1,5 10 2,24 2,35 2,85 2,56Pîine cu tărîţe 0,4 0,7 5 1,12 1,175 1,425 1,28Pîine împletită 1,2 2,9 9 2,016 2,115 2,565 2,304Pîine împletită 0,6 0,7 6 1,344 1,41 1,71 1,536Total pîine 892,8 895Colac ceremonial 2,0 1,7 3 0,672 0,705 0,855 0,768Colac Ceremonial 1,5 4,2 5 1,12 1,175 1,425 1,28Colac Ceremonial 1,1 1,3 5 1,12 1,175 1,425 1,28Colac împletit 1,0 2,8 4 0,896 0,94 1,14 1,024Colac împletit 0,5 5,4 9 2,016 2,115 2,565 2,304Colac împletit 0,4 2,9 3,5 0,784 0,8225 0,9975 0,896Colac împletit 0,3 6,2 6 1,344 1,41 1,71 1,536Colac împletit 0,25 6,5 10 2,24 2,35 2,85 2,56Colac împletit 0,2 0,6 1 0,224 0,235 0,285 0,256Ciur 4,2 4 4 0,896 0,94 1,14 1,024Pomană 1,5 3,3 3,5 0,784 0,8225 0,9975 0,896Jemnă 1,5 0,3 0,5 0,112 0,1175 0,1425 0,128Total colaci 39,2 54Chiflă “Romaniţa” 0,48 1,5 2,4 0,5376 0,564 0,684 0,6144Chiflă cu presărătură 0,14 19,4 25 5,6 5,875 7,125 6,4Cornuleţ 0,14 16,2 17 3,808 3,995 4,845 4,352Cornuleţ 0,1 19,9 20 4,48 4,7 5,7 5,12Cornuleţ cu mac 0,1 14 15 3,36 3,525 4,275 3,84Covrigi de cozonac 0,1 8 5 1,12 1,175 1,425 1,28Cozonac 1,8 2 0,448 0,47 0,57 0,512Rulada cu magiun 0,5 3,6 10 2,24 2,35 2,85 2,56

44

Rulada cu magiun 0,3 0,2 5 1,12 1,175 1,425 1,28Rulada cu magiun 0,1 0,6 5 1,12 1,175 1,425 1,28Rulada cu mac 0,5 4,4 8 1,792 2,35 2,85 2,56Rulada cu mac 0,3 2,2 4 0,896 0,94 1,14 1,024Rulada cu mac 0,1 0,5 3 0,672 0,705 0,855 0,768Pliuşcă cu mac 0,1 0,4 4 0,896 0,94 1,14 1,024Pliuşcă cu magiun 0,1 0,5 5 1,12 1,175 1,425 1,28Total produse de cozonac 93,2 128Foietaj cu caşcaval 0,07 1,7 2 0,448 0,47 0,57 0,512Croissant cu ciocolată 0,07 0,7 1,5 0,336 0,3525 0,4275 0,384Crossant cu cremfil 0,07 0,7 1,5 0,336 0,3525 0,4275 0,384Crossan cu magiun 0,07 0,7 2 0,448 0,47 0,57 0,512Foietaj cu stafide 0,07 0,3 1 0,224 0,235 0,285 0,256Aluat foietaj 1,0 0,4 1 0,224 0,235 0,285 0,256Total produse aluat din foi 4,5 9 2,016 2,115 2,565 2,304Biscuiţi de casa 1,0 0,3 2 0,448 0,47 0,57 0,512Total 1030 1100

ucţiei care urmează a fi fabricat în perioada planificată, precum şi cantităţile în care se

vor fabrica, cu divizare trimestrială.

Ne propunem să calculăm capacitatea de producţie a SA „Fabrica de pîine din Orhei”

în baza datelor din tabelul de mai jos, după formula:

CP= ∑P*T*k

Utilajul Zile de reparaţii pe an

Nr. de utilaje Timp efectiv de lucru

Productivitatea, tone/zi

Capacitatea de producţie

anuală, t/anBN-50 24 2 341 14,4 4910,4

BN-25 17 1 348 11 3828

BN-25 17 1 348 7,2 2505,6

Total 11244

3.1.2 Planificarea fabricării producţiei în expresie valorică

Pe lîngă indicatorii naturali în planul de fabricare a producţiei se calculează un şir de

indicatori valorici: producţia globală, producţia marfă în preţuri curente, producţia marfă

în preţuri comparabile, producţia realizată.

Evaluarea volumului de fabricare a producţiei după valoare e condiţionată de

necesitatea primirii datelor iniţiale recapitulative. Indicatorii naturali pentru acest scop nu-

s potrivite, acestea nu sînt comparabile, aşa cum, în primul rînd diferite tipuri de produse

45

se măsoară cu diferite unităţi de măsură, şi în al doilea rînd, gradul de finisare a

producţiei, incluse în plan, este diferit.

Indicatorii valorici oferă posibilitatea obţinerii datelor generale pe fabricarea producţiei

nu numai în limitele întreprinderii separate, ci şi a ramurii, şi a economiei naţionale în

întregime. Cu ajutorul acestor indicatori se determină dinamica fabricării producţiei

pentru un şir de ani, în baza lor se calculează mulţi alţi indicatori ai planului, ca

productivitatea muncii, cheltuieli la 1 leu producţie marfă, profitul, rentabilitatea, ş.a.;

după îndeplinirea indicatorilor valorici separaţi se evaluează munca colectivelor

întreprinderilor, se corectează fondurile de stimulare economică. Indicatorii, cu toate că se

numesc valorici, însă în realitate nu reflectă valoarea producţiei, aşa cum sînt calculaţi în

baza preţurilor en-gross, care deseori nu coincid cu valoarea produselor.

Volumul general al producţiei se determină cu ajutorul a doi indicatori: producţia

globală şi producţia-marfă în preţuri comparabile.

Valoarea oricărui produs, se compune din valoarea resurselor consumate de producţie,

valoarea produsului necesar şi valoarea produsului adăugat. Prima parte constituie

valoarea transferată, iar celelalte două- valoarea din nou creată.

La evaluarea volumului de producţie pe producţia-marfă în rezultatele activităţii

întreprinderii se include valoarea transferată, şi cea din nou creată. Însă valoarea

transferată este aportul în producţia altor întreprinderi, furnizorilor de materie primă,

materiale, semifabricatelor cumpărate şi altor mijloace de producţie. Aporul real al

întreprinderii respective este valoarea din nou creată.

Aprecierea producţiei întreprinderilor de producţie în baza valorii depline dădea

posibilitatea sporirii volumului ei, asigurarea sporirii productivităţii muncii, nu din contul

creşterii fireşti, ci pe calea utilizării materiei prime scumpe sau a majorării masei specifice

în volumul total de fabricare cu producţie cu capacitate materială mai mare.

Neajunsurile indicatorului producţia-marfă se elimină prin utilizarea indicatorului

producţia globală, aşa cum aceasta caracterizează valoarea din nou creată, adică numai

acea parte din valoarea ăproducţiei, care este creată în perioada respectivă de către

muncitorii din întreprindere.

Priorităţile producţiei globale apar în întregime numai la întreprinderile, care produ un

sortmint larg de producţie. În producerea monoproductivă practic nu există diferenţă în

46

ritmurile de creştere a volumului de producţie, calculate în baza producţiei-marfă şi a

producţiei globale.

Pentru planificarea volumului de realizare, precum şi a indicatorilor de cost şi a

profitului se efectuează calculul producţiei-marfă în preţuri curente, precum şi se

determină indicatorul volumului producţiei realizate. Prin producţie realizată se

subînţelege producţia furnizată către consumatori, care a fost în întregime achitată.

Valoarea producţiei, achitată de consumatori, dar care încă n-a fost furnizată în perioada

de plan, în volumul producţiei realizate nu se include, în afara cazului, cînd producţia

achitată, este lăsată în întreprinderea producătoare pentru păstrarea corespunzătoare.

Conţinutul producţiei globale şi a producţiei-marfă în preţuri comparabile este acelaşi;

producţia realizabile se deosebeşte de producţia marfă prin aceea că aceasta nu include

producţia finită, destinată pentru realizare, iar la sfîrşitul perioadei planificate şi producţia

aflată la depozit, de asemenea producţia care încă nu fusese achitată de către consumatori;

în afară de aceasta, numai în componenţa producţiei realizabile se include producţia finită

nerealizată a perioadei precedente.

În componenţa producţiei globale şi a producţiei-marfă în preţuri comparabile, se

include sporul sau pierderea numai a celor semifabricate de producţie proprie, care sînt

luate la evidenţa în mişcarea semifabricatelor.

Toţi indicatorii valorici se determină prin calcul direct, ca suma produselor dintre

volumul producţiei şi preţul la fiecare categorie de produse în parte.

Tabelul 3.1.2

Planul de fabricare a producţiei în expresie valorică

Denumirea producţiei

Preţ comp. Lei/kg

Producţia marfă în preţuri comparabile,mii lei Preţ curent lei/kg

Producţia marfă în preţuri curente, mii leiPM anul prec.

PM anul planificat PM anul panificatTotal Inclusiv pe trimestre Total Inclusiv pe trimestre

I II III IV I II III IVPîine de grîu 0,6 4,77 2256,2

12289,

6512,8

7538,056

652,536

586,13

4,82304

516,096

541,44

656,64

589,824

Pîine de grîu 4,0 4,76 1708,84

1713,6

383,846

402,696

488,376

438,681

4,781720,8

385,459

404,388

490,428

440,525

Pîine cu tărîţe 0,6 4,55250,25

113,75 25,48

26,73125 32,41 29,12

4,6115 25,76

27,025

32,775 29,44

Pîine cu tăr. fran 4,556,825 45,5

10,192

10,6925

12,9675

11,648

4,646

10,304 10,81 13,11

11,776

Pîine cu tăr. 0,4 4 2,8 20 4,48 4,7 5,7 5,12 4 20 4,48 4,7 5,7 5,12Pîine împl. 1,2 5,11

14,819 45,9910,30176

10,80765

13,10715

11,77344

5,1346,17

10,342 10,85

13,158 11,82

Pîine împl. 0,6 5,33,71 31,8

7,1232 7,473 9,063

8,1408

5,533 7,392 7,755 9,405 8,448

Colac cerem 2,0 8,86 15,062 26,58 5,953 6,246 7,575 6,804 8,9 26,7 5,981 6,275 7,61 6,835

47

92 3 3 48Colac Cerem 1,5 9

37,8 45 10,0810,57

512,82

5 11,529

45 10,0810,57

512,82

5 11,52Colac Cerem 1,1 8,88

11,544 44,49,945

610,43

412,65

411,3664

8,8844,4 9,946

10,434

12,654

11,366

Colac împletit 1,0 7,9522,26 31,8

7,1232 7,473 9,063

8,1408

7,9531,8 7,123 7,473 9,063 8,141

Colac împletit 0,5 8,1844,172 73,62

16,49088

17,3007

20,9817

18,84672

8,1873,62

16,491

17,301

20,982

18,847

Colac împletit 0,4 8,0723,403

28,245

6,32688

6,637575

8,049825

7,23072

8,128,35 6,35 6,662 8,08 7,258

Colac împletit 0,3 8,1650,592 48,96

10,96704

11,5056

13,9536

12,53376

8,1648,96

10,967

11,506

13,954

12,534

Colac împlet 0,25 8,5655,64 85,6

19,1744

20,116

24,396

21,9136

8,5685,6

19,174

20,116

24,396

21,914

Colac împletit 0,2 9,15,46 9,1

2,0384

2,1385

2,5935

2,3296

9,19,1 2,038 2,139 2,594 2,33

Ciur 4,2 7,4729,88 29,88

6,69312

7,0218

8,5158

7,64928

7,4729,88 6,693 7,022 8,516 7,649

Pomană 1,5 8,1826,994 28,63

6,41312

6,72805

8,15955

7,32928

8,228,7 6,429 6,745 8,18 7,347

Jemnă 1,5 92,7 4,5 1,008

1,0575

1,2825 1,152

94,5 1,008 1,058 1,283 1,152

Chiflă “Romaniţa” 0,48

9,48

14,2222,75

25,096448

5,34672

6,48432

5,824512

9,4822,752 5,096 5,347 6,484 5,825

Chiflă cu pr 0,14 9,1176,54 227,5 50,96

53,4625

64,8375 58,24

9,1227,5 50,96

53,463

64,838 58,24

Cornuleţ 0,14 8,78 142,236

149,26 0 0 0 0

8,78149,26

33,434

35,076

42,539

38,211

Cornuleţ 0,1 9,1181,09 182 0 0 0 0

9,1182

40,768 42,77 51,87

46,592

Corn cu mac 0,1 10 140 150 33,6 35,25 42,75 38,4 10 150 33,6 35,25 42,75 38,4Covrigi de c 0,1 10 80 50 11,2 11,75 14,25 12,8 10 50 11,2 11,75 14,25 12,8Cozonac 5,12

9,216 10,242,29376

2,4064

2,9184

2,62144

5,1510,3 2,307 2,421 2,936 2,637

Rulada cu m 0,5 3,1811,448 31,8

7,1232 7,473 9,063

8,1408

3,232 7,168 7,52 9,12 8,192

Rulada cu m 0,3 12,722,544 63,6

14,2464

14,946

18,126

16,2816

12,7263,6

14,246

14,946

18,126

16,282

Rulada cu m 0,1 14,18,46 70,5

15,792

16,5675

20,0925

18,048

14,170,5

15,792

16,568

20,093

18,048

Rulada cu m 0,5 11,36 49,984 90,88 20,35 26,69 32,37 29,08 11,4 91,2 20,42 26,79 32,49 29,18Rulada cu m 0,3 12,86

28,292 51,4411,52256

12,0884

14,6604

13,16864

12,951,6

11,558

12,126

14,706 13,21

Rulada cu m 0,1 13,26,6 39,6

8,8704 9,306

11,286

10,1376

13,239,6 8,87 9,306

11,286

10,138

Pliuşcă cu m 0,1 14,55,8 58

12,992 13,63 16,53

14,848

14,558

12,992 13,63 16,53

14,848

Pliuşcă cu ma 0,1 14,57,25 72,5 16,24

17,0375

20,6625 18,56

14,572,5 16,24

17,038

20,663 18,56

Foietaj cu caşcaval 0,07

22,71

38,607 45,4210,17408

10,6737

12,9447

11,62752

22,7145,42

10,174

10,674

12,945

11,628

Croissant cu ciocolată 0,07

26

18,2 39 8,736 9,16511,11

5 9,98426

39 8,736 9,16511,11

5 9,984Crossant cu crmfil 0,07

26

18,2 39 8,736 9,16511,11

5 9,98426

39 8,736 9,16511,11

5 9,984Crossan cu magiun 0,07

26

18,2 5211,64

8 12,22 14,8213,31

226

5211,64

8 12,22 14,8213,31

2Foietaj cu st 0,07 22,71

6,813 22,715,08704

5,33685

6,47235

5,81376

22,7122,71 5,087 5,337 6,472 5,814

Aluat foietaj 1,0 13,25,28 13,2

2,9568 3,102 3,762

3,3792

13,213,2 2,957 3,102 3,762 3,379

Biscuiţi de casa 1,0 17,65,28 35,2

7,8848 8,272

10,032

9,0112

17,635,2 7,885 8,272

10,032 9,011

Total 5543,2 6233 6258,9

48

3.2 Planul dezvoltării tehnice

3.2.1 Măsuri de introducere a tehnologiilor progresive şi tehnicii noi

Planul dezvoltării tehnice reprezintă un ansamblu de măsuri tehnice, organizaţionale şi

altele, o parte dintre care reprezintă mijlocul de realizare a programelor proprii complexe,

iar altele nu au legătură cu programele tehnico-ştiinţifice, avînd importanţă individuală.

Măsura de dezvoltare tehnică propusă pentru a fi introdusă la SA „Fabrica de pîine din

Orhei”, este de a introduce tehnică nouă, şi anume urmează a face alegerea corectă, între

cuptorul „LC UNIVERSAL” şi cuptorul SPT-20. Datele referitoare la aceaste cuptoare

sînt prezentate mai jos:

Tabelul 3.2.1

Caracteristica variantelor propuse

INDICATORII „LC UNIVERSAL” SPT-201. Capacitatea de producţie, t/an:- nr. de cuptoare- productivitatea cuptorului, kg/h- fondul anual de timp, ore- capacitatea de producţie, kg/oră

1215,223501736700

1666,5633201736960

2. Cheltuieli capitale, lei:- preţul de achiziţie, lei- valoarea totală a cuptorului, lei- cheltuieli de transport şi montare, lei- costul suprafeţei de producţie, lei

571840253500507000608404000

782472230200690600828729000

49

3. Cheltuieli curente totale, lei:- salarii tarifare- premii şi adaosuri- salariul suplimentar- CAS şi CAM- amortizarea utilajului- cheltuieli p-u energie electrică- întreţinerea şi reparaţia curentă a utilajului

394199.8132550662753181263425567843199711356.8

401826,62122650613252943658688,0278247,23583115649,4

Pentru a alege varianta optimă din cele propuse, se determină cheltuielile recuperabile

pentru fiecare variantă propusă în parte, după formula:

CR=CC+k*En, unde

CR – cheltuieli recuperabile;

CC – cheltuieli curente;

En – coeficientul normativ de eficienţă a investiţiilor capitale;

k – investiţii capitale.

Varianta optimă se consideră aceea pentru care cheltuielile recuperabile sînt minimale.

Efectuînd calculele se obţin rezultatele pentru cheltuielile recuperabile de 451383,8 lei

pentru I variantă propusă, şi 480073,82 lei pentru a II-a variantă propusă (pentru unitate

de producţie fabricată vom avea 410,35lei şi 436,43 lei pentru fiecare variantă în parte).

Prin compararea datelor obţinute, concludem că varianta optimă este introducerea tehnicii

noi propuse de I variantă, adică procurarea cuptorului „LC UNIVERSAL”.

Vom prezenta în tabelul 3.2.2 eficienţa relativă de la implimentarea tehnicii noi, pe

tipuri de indicatori:

Tabelul 3.2.2

Indicatorii eficienţei măsurilor tehnico-organizatorice propue în proiect

Măsuri tenico-oragnizatorice

Investiţii capitale, mii lei

Efectul ec-ic anual relativ, mii lei

Efectul p-u toată perioada de exploatare, mii lei

Termen de recuperare a investiţiilor, ani

Economia personalului, om

Creşterea productivităţii muncii, %

Introducerea tehnicii noi- cuptor „LC UNIVERSAL”

571,84 28,688 35327,1 4 2 135

50

3.2.2 Măsuri de perfecţionare a organizării producţiei, muncii,

managementului

Din cauza cererii scăzute la produsele de panificaţie a fabricii, nivelul de utilizare a

capacităţii de producţie disponibile este relativ scăzut, estimîndu-se la 22,4% pentru

cuptorul BN-25, şi 38,3% pentru BN-50. astfel, întreprinderea dispune de o rezervă

enormă de capacitate de producţie fapt care cere o soluţionare imediată a problemei.

O solţie ar putea fi extinderea reţelei de distribuţie a produselor proprii fabricate prin

includerea noilor regiuni din împrejurimi (se au în vedere satele şi comunele din

apropierea or. Orhei) în segmentul de piaţă ocupat de SA „Fabrica de pîine din Orhei”.

Însă, trebuie de mneţionat faptul că concurenţa pe piaţa locală a produselor de panificaţie

este acută, deoarece se atestă un număr mare de brutării private din care majoritatea oferă

produse omogene consumatorilor şi deci, cererea este în mare parte dictată de alegerea

făcută de către clienţii fideli.

O altă soluţie, ce nu ţine de domeniul sporirii numărului consumatorilor şi nici de

ridicarea nivelului de utilizare a capacităţii de producţie la utilajul existent la

întreprindere.

Aceasta constă în propunerea spre comercializare a utilajului existent şi anume a

cuptoarelor BN-25 şi BN-50, a căror capacitate de producţie este foarte înaltă faţă de

volumul de producţie cerut pe piaţă, altor întreprinderi antrenate în sfera dată de activitate

şi în special celor ce activează pe segmente de piaţă largi (municipiile Chişinău sau Bălţi;

alte oraşe mari din Republica Moldova). În cazul comercializării acestora este evident că

se vor lua în consideraţie gradul de uzură a utilajului pentru a putea fi determinat preţul

utilajului sau aşa zisa valoare restantă.

Aceste cuptoare au fost achiziţionate în anii 90, cînd numărul concurenţilor din

domeniul de activitate al acesteia era nespus de redus şi fabrica practic deţinea minim

50% din vînzările de pe piaţa locală a produselor de panificaţie. Însă, odată cu apariţia

unui număr mai mare de concurenţi, poziţia întreprinderii pe piaţa locală a avut de suferit,

astfel încît aceasta nu mai putea produce aceleaşi cantităţi de produse ca şi anterior, astfel,

51

treptat reducîndu-se gradul de utilizare a capacităţii de producţie a întreprinderii pînă la

nivelul actual.

În prezent la SA „Fabrica de pîine din Orhei”, subfuncţia reparaţii este într-o oarecare

măsură neglijată, motivul de bază fiind necesitatea efectuării unor cheltuieli suplimentare.

Din întreg ciclu al sistemului de profilactică planificată, la întreprindere se efctuează doar

examinările periodice ale stării utilajului şi uneori, în cazul depistării unor deficienţe

tehnice – reparaţii medii şi curente. Responabili de această funcţie sînt muncitorii secţiei

mecanice a întreprinderii.

3.3 Planul aprovizionării tehnico-materiale

3.3.1 Calculul necesarului de materie primă şi materiale auxiliare

Pentru organizarea aprovizionării neîntrerupte a tuturor subdiviziunilor unităţii de

producţie cu resursele materiale necesare de calitate corespunzătoare, în cantitatea cerută

şi în termenii stabiliţi, de asemenea, pentru a efectua controlul asupra utilizării eficiente a

acestora, în planurile curente şi cele de durată medie, se elaboreză o secţiune specială –

aprovizionarea tehnico-materială.

Desfăşurarea procesului de producţie în contextul cerinţelor economiei de piaţă

prevede necesitatea formării şi utilizării unui sistem mobil de aprovizionare şi asigurare

cu materii prime şi resurse materiale la fiecare întreprindere în parte.

Este cunoscut că Republica Moldova nu dispune de resurse minerale industrializabile,

iar unităţile de producţie funcţionează în baza resurselor materiale, majoritatea cărora nu

sînt de import şi foarte costisitoare.

În ce priveşte situaţia în cauză există viziunea nouă privind verigile de funcţionare şi

dezvoltare a sistemului de aprovizionare şi asigurare a fiecărei întreprinderi cu materii

prime şi resurse materiale în parte.

52

Principiul fundamental al acestui sistem este cumpărarea avantajoasă de la furnizorii

resurselor materiale necesare pentru activităţile desfăşurate, precum şi folosirea lor cu un

grad de eficienţă mult mai înalt.

În condiţiile unei activităţi durabile fiecare unitate de producţie trebuie să elaboreze de

sinestătător un program bine chibzuit de aprovizionare şi asigurare cu resurse materiale.

De regulă, în cazul cînd agentul economic este cointeresat să satisfacă necesităţile

curente ale întreprinderii în resurse materiale, trebuie să fie excluse problemele privind

asigurarea integrală şi oportună cu aceste resurse.

În realitate, însă, sînt foarte frecvente cazurile cînd disponibilităţile băneşti reduse,

lipsa resurselor materiale necesare, precum şi costul lor exagerat pe piaţa de desfacere

creează unele probleme obiective şi subiective privind aprovizionarea şi asigurarea

întreprinderii cu resurse materiale.

În astfel de condiţii devine evidentă necesitatea gestionării eficiente a tuturor resurselor

materiale de care dispune întreprinderea la un moment dat. Acest lucru poate fi efectuat în

baza normării justificate a stocurilor de materii prime şi materiale la depozitele

întreprinderii, precum şi elaborării unor norme rezonabile de consum pe unitate de

produse.

Aprovizionarea şi asigurarea integrală şi oportună a întreprinderii cu materii prime şi

resurse materiale necesare influenţează direct atăt activităţile desfăşurate, cît şi rezultatul

acestor activităţi.

Desfăşurarea normală a procesului de aprovizionare a întreprinderii cu resurse

materiale nu se poate realiza fără un program (plan) de aprovizionare care să prevadă

asigurarea necesarului respectiv în mod ritmic şi operativ cel puţin pentru un an. De

modul în care se derulează procesul de aprovizionare depinde constituirea rezervelor

pentru materii prime şi materiale, precum şi ritmicitatea producţiei.

De regulă, în orice unitate economică de producţie mecanismul aprovizionării şi

asigurării cu resurse materiale trebuie să funcţioneze ireproşabil. Orice abatere afectează

desfăşurarea normală a procesului de producţie şi declanşează dereglări intersistemice în

lanţ.

La SA „Fabrica de pîine din Orhei” la calcularea normelor de consum necesare pentru

determinarea necesarului de materie primă şi resurse materiale pentru tot volumul de

53

producţie se utilizează metoda statistică. Aceasta constă în aceea că normele de consum a

tipurilor separate de materii prime şi materiale se determină în baza datelor a consumului

lor de facto pe unitate de produs pentru anii precedenţi luînd în considerarefactorii, care

influenţează reducerea în perioada planificată. În procesul elaborării normelor de consum

se iau în consideraţie datele din receptura produselor de panificaţie a fabricii aprobată de

catre şeful de laborator, unde sînt indicate randamentul fiecărui produs şi cosumurile de

materiale pentru fiecare produs în parte.

În tabelul următor sînt calculate necesarul de materie primă şi materiale de bază pentru

fabricarea unei tone de pîine din făină de grîu cu gramaj 0,6 şi 0,4. Costul total al materiei

prime, materialelor auxiliare, energiei termice, electrice necesare pentru fabricarea

restului producţiei sînt prezentate în anexa 1.

Tabelul 3.3.1

Calculul necesarului de materie primă şi materiale de bază

Tipul mat. prime şi mat. de bază, u.m.

Preţ pe unitate, lei

Costul unităţii de producţie

Cost p-u tot volumul de producţie

Norma de consum

Suma, lei Cantitatea necesară

Suma, mii lei

Pîine de grîu 0,6Făină calit. sup, kg 3,8 819 3115,66 393120 1495,51Drojdie Orion, kg 8,75 8 72 3840 34,56

Sare, kg 1,12 12 21,6 5760 10,36Ulei, kg 7,5 1,5 19,5 720 9,36Apa, m3 18,18 1 18,18 480 8,72

Ameliorator, kg 30,83 10 308,3 4800 147,98Total 3555,24 1706,51

Pîine de grîu 0,4Făină calit. sup, kg 3,8 953 3623,99 343080 1304,63Drojdie Orion, kg 8,75 8 72 2880 25,92

Sare, kg 1,12 12 21,6 4320 7,77Ulei, kg 7,5 1,5 19,5 540 7,02Apa, m3 18,18 1 18,18 480 8,72

Ameliorator, kg 30,83 10 308,3 3600 110,98Total 1465,04

54

3.3.2 Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie electrică,

termică, frig, ambalaj

Necesitatea în resurse materialo-energetice se determină după tipurile de bază a

acestora în expresie naturală. Necesarul în resurse materiale se determină după direcţiile

lor de întrebuinţare .

Calculul necesităţii în resurse materiale se realizează deobicei prin metoda calculării

directe: prin înmulţirea normei de consum la volumul planificat de producţie. În calitate

de date iniţiale se utilizează volumele planificate de fabricare a producţiei în asortiment,

volumul de lucrări, efectuate de secţiile auxiliare şi de servire ale întreprinderii, volumul

planificat al investiţiilor capitale după izvoarele lor de finanţare şi metodele de

introducere a construcţiilor capitale, şi, în final, normele individuale progresive şi cele de

grup de consum a materiei prime, materialelor, combustibilului, energiai electrice.

La faricarea porducţiei de bază, necesarul în toate tipurile de materale auxiliare se

determină preponderent în baza normelor individuale de consum, iar în întreprinderile cu

sortiment larg al producţiei se admite calculul pe norme de grup. În acel caz cînd un

material sau altul se consumă pentru fabricarea mai multor produse, necesarul general în

acesta se determină prin sumarea necesităţilor pe produse separate, adică:

M=∑ Nc i*Qplan i, unde

Nc i – norma de consum a materialului pe unitate de produs;

Qplan i - volumul planificat de producţie pe tipuri de produse.

În cazul obiectelor de inventar, necesarul valoric pentru îndeplinirea planului, se

fundamentează ţinînd cont de normativele de consum de obiecte de înventar la 1000 tone

de produs.

Necesarul de energie electrică pentru forţa motrice se fundamentează cu ajutorul

relaţiei:

Nec=(Fplt*Pi*Ks/R)*(1+Kp), unde

Fplt – timpul necesar total pentru realizarea producţiei planificate;

Pi – puterea instalată a motoarelor;

Ks – coeficientul de simultanietate a încărcării utilajelor;

55

R – randamentul motoarelor;

Kp – coeficientul pierderilor în reţea.

În cazul procurării energiei electrice din afară, cum este în cazul SA „Fabrica de pîine

din Orhei” necesarul acesteia se determină după relaţia:

Nec=∑ Nc i*Qplan i

Aceeaşi relaţie este valabilă pentru calculul necesarului de energie termică şi gaz.

Fabrica de pîine în producere utilizează pe larg aburul, acesta se obţine cu ajutorul apei,

norma de consum şi necesarul ei sînt calculate în subcapitolul 3.3.2.

În tabelul 3.3.2 este prezentată lista tuturor tipurilor de materiale auxiliare utilizate de

către secţia de bază a fabricii de panificaţie, precum şi necesarul în acestea pentru

obţinerea volumului de producţie planificat.

Tabelul 3.3.2

Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie termică şi electrică

Tipul de materiale auxiliare,

u.m.

Preţ/Tarif pe unitate, lei

Costul unităţii de producţie Cost p-u tot volumul de producţie

Norma de consum

Suma, lei Cantitatea necesară

Suma, mii lei

Pîine de grîu 0,6Abur(apă) 18,18 2,5 45,45 1200 21,81

En. electrică, kw/h

0,96 150 453,372000 217,58

Gaz, m3 3,022 600 576 288000 276,48Total 1074,75 515,87

Pîine de grîu 0,4Abur(apă) 18,18 2,5 45,45 900 16,36

En. electrică, kw/h

0,96 150 453,354000 163,18

Gaz, m3 3,022 600 576 216000 207,36Total 1074,75 386,91

56

3.4 Planul muncii şi a fondului de salarizare

3.4.1 Planificarea sporirii productivităţii muncii în baza factorilor tehnico-

organizatorici

Elaborarea planului muncii se începe cu planificarea productivităţii muncii, aşa cum

restul indicatorilor acestei secţiuni a planului au legătură directă sau indirectă şi depind de

indicatorii productivităţii muncii.

Productivitatea muncii se exprimă prin cantitatea producţiei, fabricată într-o unitate de

timp calculată pentru un muncitor din personalul industrial-productiv (PIP). Atît în

planurile de durată medie cît şi în cele curente idicatorul productivităţii anuale a muncii

este exprimat în unităţi absolute- sub forma fabricării producţiei în unităţi monetare (lei;

mii lei) la un muncitor mediu scriptic, iar ritmul de creştere a acesteia se determină în

procente faţă de perioada de bază.

Pe lîngă productivitatea anulă este de asemenea calculată şi productivitatea pe oră şi pe

zi a muncii, care deobicei sînt utilizate în cazul analizei activităţii economice de producere

a întreprinderii şi pentru delimitarea rezervelor interne. În unele ramuri ale industriei 57

alimentare pe lîngă indicatorul valoric de bază, se mai utizează calculul productivităţii

muncii în unităţi fizice, convenţional-fizice şi de muncă.

La întreprinderile industriei alimentare se utilizează metoda factorială de planificare a

sporului productivităţii muncii. Esenţa acestuia se reduce la: iniţial se determină numărul

PIP, necesar în perioada planificată, dacă acesta ar rămîne la nivelul periodei de bază ,

apoi pe factori separaţi se calculează economia relativă a numărului de personal, şi în

final, se calculează sporul productivităţii muncii, numărul PIP planificat şi nivelul

planificat al productivităţii muncii. Deci, prima etapă în planificarea sporirii

productivităţii muncii va fi determinarea necesarului de personal pentru realizarea

productivităţii muncii pentru perioada de plan, obţinem:

PIP’=PM(plan)/W(baza)

unde PM(plan) - producţia marfă planificată; W(baza) –productivitatea muncii, perioada de

bază. În continuare vom analiza modul de influenţare a diverşilor factori asupra sporului

productivităţii muncii:

Schimbările de structură în producţie au loc în rezultatul modificării greutăţii

specifice a tipurilor separate de produse în volumul total al producţiei şi modificarea cotei

de semifabricate procurate în valoarea producţiei-marfă.

Economia numărului PIP din contul schimbărilor de structură în asortiment se

determină pe baza deosebirilor în capacitatea medie de muncă a producţiei perioadelor

planificate şi de bază, calculată după una şi aceeaşi normă de cheltuieli de muncă pe

unitate de producţie.

Sporul productivităţii muncii în baza creşterii volumului de producţie sau a schimbării

sortimentului, se determină astfel:

Ep=PIP(baza) *kspor – PIP(const)

Modificarea volumului de producţie presupune mai întîi de toate sporul volumului de

producţie, care nemijlocit duce la reducerea relativă a numărului muncitorilor condiţionat-

permanenţi.la aceşti se referă acea parte a personalului, numărul cărora în condiţii

normale, se majorează într-o măsură mai mică, decăt creşte volumul de producţie.

Ridicarea nivelului tehnic al producţiei – este o măsură de introducere a

proceselor tehnologice progresive, a utilajelor mai productive, materiale mai eficiente,

58

tipuri noi de materiale pentru ambalare, de asemenea măsurile de mecanizare a muncii

manuale şi de automatizare a producţiei. După toate aceste măsuri modificarea numărului

de muncitori are loc din contul micşorării cheltuielilor de muncă dintr-o unitate de produs

sau de muncă. La introducerea tehnicii mult mai productive se reduce norma cheltuielilor

timpului de muncă la acele operaţiuni, în care se introduce tehnica nouă. Întrebuinţarea

tehnologiilor noi influenţează numărul muncitorilor: dacă se reduce ciclul de producţie,

atunci se micşorează cheltuielile tehnologice de muncă a produsului; dacă se majorează

calitatea producţiei, se majorează volumul de producţie în indicatori valorici în condiţiile

cheltuielilor de muncă precednte; dacă tehnologia progresivă prevede reducerea locurilor

de muncă în producţia în flux, scade necesitatea în personalul de servire. Economia

numărului muncitorilor antrenaţi în grupul dat de factori se determină după formula:

Ep= (Nt(baza)-Nt(plan))*VP(plan) / Ft an, unde

Nt(baza), Nt(plan) – normele de timp în perioada de bază şi planificată;

Ft an – fond anual de timp.

Perfecţionarea mangementului, organizării producţiei şi muncii. În

acest grup de factori se includ măsurile de perfecţionare a managementului producţiei,

organizarea ştiinţifică a muncii, de asemenea măsurile de reducere a pierderilor de timp de

muncă. Măsurile acestui factor influenţează în primul rînd modificarea numărului de

personal tehnic şi ingineresc.

Măsurile de organizare ştiinţifică a muncii influenţează modificările numărului de

muncitori din contul sporirii normelor de emitere şi a celor de servire în rezultatul

revizuirii normelor de emitere învechite, înlocuirii normelor statistico-experimentale cu

norme tehnico-fundamentate, rezizuirea normelor la produsele noi pe parcursul însuşirii

emiterii lor, de asenea din contul altor mîsuri organizatorice de specializare a producţiei şi

majorării loturilor separate de producţie.

Ep= [ kn*Cp/ (100+kn)]*PIP’, unde

kn – coeficientul de majorare a normelor de emitere sau a celor de servire în urma

introducerii măsurii;

Cp – ponderea muncitorilor în numărul total PIP.

Factori ramurali ţin de schimbările condiţiilor geografice şi a masei specifice de

dobîndire a sării; majorarea emisiunii producţiei finite dintr-o unitate de materie primă din

59

contul ridicării calităţii acesteia; schimbări în durata sezonului de prelucrare a materiei

prime. Aceşti factori influenţează numărul PIP prin modificarea cheltuielilor de muncă

pentru o unitate de producţie sau prin modificarea fondului real de timp de muncă a unui

muncitor.

3.4.2 Fişa manoperei de producţie

Prin manoperă se înţelege suma tuturor cheltuielilor de muncă la unitate de producţie.

În dependenţă de conţinutul cheltuielilor de muncă, a rolului lor în procesul de producţie

deosebim manoperă tehnologică, manoperă de servire a producţiei şi manoperă de

conducere a producţiei.

Manopera tehnologică prezintă cheltuielile de muncă a muncitorilor de bază, antrenaţi

nemijlocit în procesul de producţie, indiferent de forma de plată.

Manopera de servire a producţiei sînt cheltuielile de muncă a muncitorilor auxiliari în

secţiile de bază şi a tuturor muncitorilor antrenaţi în seţiile auxiliare şi de servire.

Manopera tehnologică şi cea de servire constituie împreună manopera productivă, care

constituie cheltuielile de muncă a tuturor muncitorilor secţiilor de bază şi a celor auxiliare.

Manopera de conducere reprezintă cheltuielile de muncă restului categoriilor de

personal industrial-productiv, în afara muncitorilor. Manopera totală este suma celor trei

tipuri de manoperă.

Manopera de plan se ia din fişele individuale ale manoperei de producţie, în care pe

lîngă cheltuielile de muncă sînt reflectate şi tarifarea în acord la fabricarea unităţii de

fiecare tip de produs, ceea ce facilitează pe viitor calculul fondului de salarii.

Tabelul 3.4.2

Calculul manoperei pentru tot volumul de producţie planificat şi a fondului tarifar de salarii a muncitorilor direct productivi

Denumirea producţiei,u.m.

Volumul de producţiei planificat

P-u o unitate de producţie P-u tot volumul de producţieManopera, om-ore

Tarif pe unitate, lei

Manopera totală, om-ore

Salariul tarifar, mii lei

Secţia de producere a pîinii şi produselor de panificaţie (12 ore)Pîine de grîu 0,6 480 14,77 91,12 7089,6 43,73Pîine de grîu 4,0 360 14,77 91,12 5317,2 32,80Pîine cu tărîţe 0,6 25 15 92,54 375 2,31Pîine cu tărîţe0,6 fran 10 16 98,71 160 0,98

60

Pîine cu tărîţe 0,4 5 14,5 90 72,5 0,45Pîine împletită 1,2 9 36,92 227,8 332,28 2,05Pîine împletită 0,6 6 48 257,51 288 1,54Colac ceremonial 2,0 3 112,94 461,39 338,82 1,38Colac Ceremonial 1,5 5 112,94 461,39 564,7 2,30Colac Ceremonial 1,1 5 103,23 421,7 516,15 2,10Colac împletit 1,0 4 62,75 256,33 251 1,02Colac împletit 0,5 9 70,59 288,37 635,31 2,59Colac împletit 0,4 3,5 80,67 329,56 282,345 1,15Colac împletit 0,3 6 93,2 380,76 559,2 2,28Colac împletit 0,25 10 96 390 960 3,9Colac împletit 0,2 1 103,23 421,7 103,23 0,42Ciur 4,2 4 97,96 400,18 391,84 1,60Pomană 1,5 3,5 112,94 461,39 395,29 1,61Jemnă 1,5 0,5 112,94 461,39 56,47 0,23Chiflă“Romaniţa”0,48 2,4 103,23 421,7 247,752 1,01Chiflă cu presăr. 0,14 25 97,96 435,76 2449 10,8Cornuleţ 0,14 17 87,27 435 1483,59 7,39Cornuleţ 0,1 20 101,05 395 2021 7,9Cornuleţ cu mac 0,1 15 106,67 435,76 1600,05 6,53

Secţia de cofetărieCovrigi de cozonac 0,1 5 218,2 783,91 1091 3,91Rulada cu magiun 0,5 10 151,9 542,99 1519 5,42Rulada cu magiun 0,3 5 176,5 542,99 882,5 2,71Rulada cu magiun 0,1 5 218,2 783,91 1091 3,91Rulada cu mac 0,5 8 151,9 542,99 1215,2 4,34Rulada cu mac 0,3 4 176,5 542,99 706 2,17Rulada cu mac 0,1 3 218,2 783,91 654,6 2,35Pliuşcă cu mac 0,1 4 282,4 960,01 1129,6 3,84Pliuşcă cu magiun 0,1 5 282,4 960,01 1412 4,8Foietaj cu caşcaval 0,07

2 600 2327,47 1200 4,65

Croissant cu ciocolată 0,07

1,5 600 2327,47 900 3,49

Crossant cu cremfil 0,07

1,5 600 2327,47 900 3,49

Crossan cu magiun 0,07

2 600 2327,47 1200 4,65

Foietaj cu stafide 0,07 1 600 2327,47 600 2,32Aluat foietaj 1,0 1 192 674,08 192 0,67Biscuiţi de casa 1,0 2 140,5 783,91 281 1,56Total 27634,11 192,35

3.4.3 Calculul numărului personalului industrial-productiv din secţie

Forţa de muncă la orice întreprindere constituie un factor important de producţie.

Numărul acesteia în perioada planificată trebuie să fie minimală, însă suficientă pentru

organizarea efectivă a muncii tuturor subdiviziunilor. De aceea planificarea numărului de

61

muncitori prevede soluţionarea a aşa probleme ca asigurarea utilizării raţionale a

resurselor de muncă, repartizarea corctă a lor pe unităţi de producţie şi subdiviziuni

separate.

În planurile curente şi de perspectivă se determină numărul mediu scriptic al

muncitorilor pe grupe şi categorii. Acesta include tot personalul, atît cel aflat la moment la

locurile de muncă, cît şi cel menţionat în listele întreprinderii.

În dependenţă de sfera de activitate toţi muncitorii întreprinderilor alimentare se divid

în două grupe: personal industrial-productiv şi personalul organizaţiilor neîndustiale. În

dependenţă de funcţiile îndeplinite PIP se divizează în următoarele categorii: muncitori,

ucenici, muncitori tehnico-inginereşti, slujbaşi, personal inferior de serviciu, paza.

Numărul de muncitori se determină pe grupe separate. Numărul PIP se calculează în

baza volumului de producţie prevăzut în plan şi a ritmurilor de creştare a productivităţii

muncii. Formula de calcul este următoarea:

PIP= PMplan/Wbază*Kspot

În planul curent calculul numărului de personal se realizează nu numai pe grupe, ci şi

pe categorii separate cu divizarea lor pe trimestre. Pentru asigurarea îndeplinirii la timp şi

efective a sarcinilor stabilite, este necesar de divizat numărul total al personalului

industrial-productiv nu numai pe categorii ci şi pe subdiviziunile structurale ale

întreprinderii: unităţi de producţie, secţii, gospodării.

3.4.4 Calculul fondului de salarii

Această secţiune, elborată plecănd de la obiectivele de producţie, cuprinde

fundamentarea numărului de salariaţi pe categorii şi a fondului de salarii.

Pentru fundamentarea numărului de muncitori direct productivi, într-o primă etapă, se

va determina bilanţul timpului de muncă planificat al unui muncitor, calculele fiind

prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 3.4.4

Bilanţul timpului de muncă pentru un muncitor

Indicatorii U/m Total anual

Inclusiv pe trimestreI II III IV

1.Fondul calendaristic de timp zile 366 91 91 92 92

62

2.Zile nelucrătoare, total: zile 113 28 30 27 282.1 sărbători zile 12 2 6 2 22.2 de odihnă zile 101 26 24 25 26

3.Fondul nominal de timp de muncă zile 253 63 61 65 644.Neprezentarea la lucru, total: zile 36 10 8 11 74.1 concedii curente şi suplimentare zile 22 5 5 9 34.2 concedii de maternitate zile 1 14.3 concedii pentru studii zile 1 14.4 cauze de boală zile 10 4 1 1 44.5 îndeplinirea obligaţiilor de stat şi obşteşti zile 1 14.6 alte neprezentări zile 1 15.Fondul real al timpului de muncă zile 217 53 53 54 576.Durata medie a zilei de muncă ore 8 8 8 8 87.Fondul efectiv de muncă a unui muncitor ore 1736 424 424 432 456

Importanţa bilanţului timpului de muncă în planificare este enormă. Aceasta este dată

de faptul că în baza bilanţului se analizează eficienţa utilizării timpului de muncă, se

delimitează rezervele extensive de creştere a productivităţii muncii, se determină fondurile

de timp nominal şi efectiv de muncă a unui muncitor.

Bilanţul timpului de muncă se întocmeşte unul pentru pentru toţi muncitorii pentru un

an şi pe trimestre. Sarcina de bază a bilanţului constă în determinarea numărul

neprezentărilor planificate la lucru, numărul zilelor de lucru ce urmează a fi lucrate în

perioada planificată, durata medie a zilei de muncă. Şi în sfîrşit fondul efectiv de timp de

muncă a unui muncitor pe an în ore. În baza acestui bilanţ se determină fondul de

salarizare pentru muncitorii salarizaţi în regie, adica pentru muncitorii auxiliari.

Fondul de salarizare prezintă exprimarea în formă bănească suma mijloacelor alocate

de către întreprindere pentru a fi divizate pe muncă printre muncitori şi funcţionari,

suficientă pentru îndeplinirea sarcinii de producţie stabilite în perioada planificată. Scopul

planificării fondului de salarizare este de a asigura utilizarea cît mai eficientă a resurselor

alocate pentru plata muncii, şi a le diviza corect pe subdiviziuni structurale şi categorii de

muncitori.

Planificarea fondului de salarizare se realizează pe elemente structurale. Fondul total

de salarizare se compune din fondul de bază şi fondul suplimentar. Fondul de bază se

costituie din plăţile pentru munca efectuată incluzînd toate tipurile de premii şi adaosuri.

Fondul suplimentar este retribuirea timpului nelucrat, prevăzută de lege. Aici se atribuie

remunerarea concediilor anuale, a celor suplimentare, concedii de studii, plata pentru

lucrările cu caracter social efectuate, ş.a.63

Fondul planificat de remunerare a PIP poate fi calculat prin două metode: după salariul

mediu şi după normativul de salarizare pentru 1 leu producţie-marfă. Fondul de salarizare

pentru muncitorii neproductivi se determină în baza numărului de state, premiilor de

fucţie şi fondului efectiv de timp de muncă.

În planul curent fondul de salarizare se calculează în felul următor. Iniţial se

fundamentează mărimea totală a fondului de salarizare a PIP, apoi se determină fondul de

salarizare pe categorii de muncitori şi subdiviziuni , după care se calculează fondul de

salarizare a muncitorilor neproductivi, şi, în final, se determină mărimea totală a fondului

întregului personal.

Tabelul 3.4.5

Fondul total de salarizare a muncitorilor de bază

Denumire producţiei Fondul de salarizare tarifar, mii lei

Premii şi adaosuri, mii lei

Fondul de salarizare de bază, mii lei

Fondul de salarizare suplimentar, mii lei

Fondul total de salarizare, mii lei

Pîine de grîu 0,6 43,73 21,865 65,595 10,5 76,095Pîine de grîu 4,0 32,8 16,4 49,2 7,87 57,07Pîine cu tărîţe 0,6 2,31 1,155 3,465 0,55 4,015Pîine cu tărîţe0,6 fran 0,98 0,49 1,47 0,24 1,71Pîine cu tărîţe 0,4 0,45 0,225 0,675 0,11 0,785Pîine împletită 1,2 2,05 1,025 3,075 0,49 3,565Pîine împletită 0,6 1,54 0,77 2,31 0,37 2,68Colac ceremonial 2,0 1,38 0,69 2,07 0,33 2,4Colac Ceremonial 1,5 2,3 1,15 3,45 0,55 4Colac Ceremonial 1,1 2,1 1,05 3,15 0,5 3,65Colac împletit 1,0 1,02 0,51 1,53 0,24 1,77Colac împletit 0,5 2,59 1,295 3,885 0,62 4,505Colac împletit 0,4 1,15 0,575 1,725 0,28 2,005Colac împletit 0,3 2,28 1,14 3,42 0,55 3,97Colac împletit 0,25 3,9 1,95 5,85 0,94 6,79Colac împletit 0,2 0,42 0,21 0,63 0,1 0,73Ciur 4,2 1,6 0,8 2,4 0,38 2,78Pomană 1,5 1,61 0,805 2,415 0,39 2,805Jemnă 1,5 0,23 0,115 0,345 0,06 0,405Chiflă“Romaniţa”0,48 1,01 0,505 1,515 0,24 1,755Chiflă cu presăr. 0,14 10,8 5,4 16,2 2,59 18,79Cornuleţ 0,14 7,39 3,695 11,085 1,77 12,855

64

Cornuleţ 0,1 7,9 3,95 11,85 1,9 13,75Cornuleţ cu mac 0,1 6,53 3,265 9,795 1,57 11,365Covrigi de cozonac 0,1 3,91 1,955 5,865 0,94 6,805Rulada cu magiun 0,5 5,42 2,71 8,13 1,3 9,43Rulada cu magiun 0,3 2,71 1,355 4,065 0,65 4,715Rulada cu magiun 0,1 3,91 1,955 5,865 0,94 6,805Rulada cu mac 0,5 4,34 2,17 6,51 1,04 7,55Rulada cu mac 0,3 2,17 1,085 3,255 0,52 3,775Rulada cu mac 0,1 2,35 1,175 3,525 0,56 4,085Pliuşcă cu mac 0,1 3,84 1,92 5,76 0,92 6,68Pliuşcă cu magiun 0,1 4,8 2,4 7,2 1,15 8,35Foietaj cu caşcaval 0,07 4,65 2,325 6,975 1,12 8,095Croissant cu ciocolată 0,07 3,49 1,745 5,235 0,84 6,075Crossant cu cremfil 0,07 3,49 1,745 5,235 0,84 6,075Crossan cu magiun 0,07 4,65 2,325 6,975 1,12 8,095Foietaj cu stafide 0,07 2,32 1,16 3,48 0,56 4,04Aluat foietaj 1,0 0,67 0,335 1,005 0,16 1,165Biscuiţi de casa 1,0 1,56 0,78 2,34 0,37 2,71Total 192,35 334,695

În tabelul de mai sus sînt prezentate datele cu privire la planificarea fondului de salarii

pentru muncitorii de bază ai SA „Fabrica de pîine din Orhei”. Acesta se compune din fond

tarifar, premii şi adaosuri(50% din salariul tarifar) şi fond suplimentar(16% din salariul de

bază). Ponderea înaltă a premiilor şi adaosurilor la salariul tarifar se explică prin aceea că

muncitorii activează preponderent în schimbul de noapte.

În tabelul următor este calculat fondul de salarizare a muncitorilor auxiliari. Specificul

salarizării acestei categorii de muncitori este că remunerarea se realizează în baza

fondului de timp lucrat, retribuirea muncii în regie. Cota premiilor şi adaosurilor şi a

salariului suplimentar este aceeaşi pentru toată întreprinderea.

Tabelul 3.4.6

Fondul total de salarizare a muncitorilor auxiliari

Profesia muncitorului

Cat

egor

ia

tari

fară

Num

ărul

de

m

unci

tori

Tar

iful

pe

oră,

le

i

Fon

d

efec

tiv

de

mun

că

a un

ui m

unci

tor,

or

e

Fon

d

de

sala

riza

re

tari

far,

mii

lei

Pre

mii

şi

ad

aosu

ri,

m

ii

lei

Fon

d

de

sala

riza

re

de

bază

, mii

lei

Fon

d

de

sala

riza

re

supl

imen

tar,

m

ii le

i

Fon

d t

otal

de

sala

riza

re,

mii

le

i

Lăcătuş 4 5 5,68 1736 197,2 98,6 295,8 47,33 343,13Fochist 4 1 5,68 1736 39,4 19,7 59,1 9,46 68,56Strungar 5 1 6,3 1736 54,6 27,3 81,9 13,1 95Tîmplar 2 1 4,61 1736 16 8 24 3,84 27,84Zugrav 3 1 5,12 1736 26,6 13,3 39,9 6,38 46,28Total 333,8 166,9 500,7 80,11 580,81

65

Fondul de salarizare a conducătorilor şi funcţionarilor se calculează pe baza salariului

de funcţie. Fondul planificat de salarizare a conducătorilor şi funcţionarilor din SA

„Fabrica de pîine din Orhei” este dat de tabelul 3.4.7:

Tabelul 3.4.7

Calculul fondului de retribuire pentru conducătorii şi funcţionarii din secţie

Funcţia Nr. de persoane Salariul de funcţie, lei

Lunile lucrate Salariul anual, mii lei

Inginer programist 1 1890 12 22,68

Şef de laborator 1 1900 12 22,8Economist 1 2000 12 24

Şeful secţiei 1 1500 12 18Contabil 1 1400 12 16,8

Inginer-chimist 1 1320 12 15,84Personal inferior

de serviciu 4 900 12 43,2Maistru de secţie 1 1400 12 16,8

Total 11 180,12

Informaţia generalizatoare din tabelele 3.4.5-3.4.7este prezentată în tabelul de mai jos

cu calculul fondului total de salarizare şi a numărului planificat de personal industrial-

productiv.

Tabelul 3.4.8

Numărul PIP şi fondul total de retribuire a muncii

Categoria Nr. angajaţilor Fondul total de salarizare, mii lei

Muncitori, total: 64 915,5m. de bază 55 334,69m. auxiliari 9 580,81Conducători 3 57,6Slujbaşi 4 79,32Personal inf. de serviciu 4 43,2Total 75 1095,62

66

3.5 Planul costului de producţie şi a rezultetelor financiare

3.5.1 Calculul costului de producţie a produselor fabricate

Scopul nemijlocit al planificării costului reprezintă fundamentarea determinării

volumului consumurilor, necesare pentru fabricarea producţiei, asigurarea sporului

profitului în mărimea stabilită şi majorarea rentabilităţii.

Costul reprezintă exprimarea bănească a părţii consumurilor, ce acoperă cheltuielile

pentru mijloacele de producţie şi fondul de salarizare a muncitorilor în procesul de

fabricare şi realizare a producţiei.

În cost se includ următoarele: cheltuielile pentru pregătirea fabricării, asimilarea

emiterii tipurilor noi de produse; cheltuielile nemijlocit legate de fabricarea producţiei,

fundamentate de tehnologie şi organizării producţiei, incluzînd cheltuielile pentru

management; cheltuielile legate de perfecţionarea tehnologiei şi organizării producţiei,

realizate în timpul procesului de producţie, îmbunătăţirii calităţii producţiei; cheltuielile

pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi tehnicii de securitate, ridicării calificării

muncitorilor; cheltuielile de desfacere.

În dependenţă de volumul cheltuielilor se dosebesc costuri de secţie, de productivitate

şi totale.

67

Calculul cheltuielilor planificate pentru fabricarea şi realizarea producţiei la unităţile

de producţie se realizează prin două metode: după factorii tehnico-economici şi după

norme. Metoda normativă permite determinarea mai exactă a costului de plan unitar şi a

celui pentru întreg volumul de producţie.

Metoda factorială se utilizează în paralel cu cea normativă la elaborarea planurilor

curente. Scopul acesteia se reduce la aceea că, în primul rînd, aigură comparabilitatea

indicatorilor costului în perioada de bază şi cea palnificată, în al doilea, considerarea în

întregime a eficienţei măsurilor dezvoltării tehnice ale planului, în al treilea, să facă

legătura între calculele costului efectuate după norme şi după factori, în al patrulea,

determină aporul fiecărei subdiviziuni structurale ale întreprinderii în micşorarea

reţinerilor de producţie şi determină în această bază mărimile recompensei materiale.

Poziţiile de bază în planificarea, evidenţa şi calculul costului de producţie la

întreprinderile industriei alimentare sînt prevăzute în ordinea ce urmează:

se determină costul producţiei-marfă pentru perioada planificată, reieşind din nivelul

cheltuielilor pentru perioada de bază, pentru care volumul producţiei-marfă a perioadei

planificate se înmulţeşte la cheltuielile la 1 leu PM a perioadei de bază;

se calculează economia în cheltuieli, condiţionată de influenţa factorilor tehnico-

economici;

din costul producţiei-marfă a perioadei planificate, calculate la nivelul cheltuielilor

perioadei de bază, se scade suma totală a economiei, obţinută după toţi factorii, şi în acest

mod se determină costul producţiei-marfă în preţurile perioadei de bază în xondiţiile

perioadei planificate;

se calculează nivelul cheltuielilor la 1 leu PM în perioada planificată în preţurile

perioadei de bază şi reducerea acestor cheltuieli în comparaţie cu nivelul perioadei de

bază;

se stabileşte modificarea preţurilor en-gross la producţia şi materiale şi influenţa

acesteia asupra volumului producţiei-marfă şi costul, calculate în preţurile anului de bază;

se determină nivelul planificat al cheltuielilor la 1 leu PM în preţuri curente actuale

pentru anul planificat.

Costul total al produsului include costul lui direct şi o porţiune adecvată de cheltuieli

indirecte. Costurile directe sînt acelea care pot fi identificate direct pentru u produs sau

68

serviciu. Ele pot fi subdivizate în materiale directe (toate materialele incluse ca

componente în produsul final), muncă directă (toate salariile personalului implicat direct

în fabricarea produselor de panificaţie, testarea produselor, ambalarea acestora) şi

cheltuieli directe (acestea sînt suportate mai rar, dar ele reprezintă uzura utilajului,

redevenţe şi alte cheltuieli direct asociate produsului finit). Totalul costurilor directe este

numit cost primar.

În tabelul 3.5.1 este prezentată calculaţia de plan pentru două produse fabricate la SA

„Fabrica de pîine din Orhei” şi anume pentru produsele pîine din făină de grîu de 0,6 kg şi

franzela de acelaşi gramaj. În tabel sînt incluse toate articolele ce fac parte din calculaţie,

acestea prezintă în primul rînd materiile prime şi materialele de bază, fiind urmate de

materialele auxiliare, energia termică, electrică. Calculul costului de producţie pe tipuri de

produse se realizează în baza normelor de consum pe unitate de produs, după care se

determină cantitatea necesară de materie primă şi mai apoi se calculează suma necesară de

investit în producţie pentru a obţine volumul de producţie planificat.

Tabelul 3.5.1

Calculaţia de plan a costului de producţie pentru produsul pîine de grîu

Articole de calculaţie

Unitatea de măsură

Preţ pe unitate, lei

Cost pe unitate de producţie

Cost p-u tot volumul de producţie

Norma de consum

Suma, lei Cantitatea Suma, mii lei

Pîine de grîu 0,61. materia primă(făina) kg 3,8 819 3115,66 393120 1495,512. materiale auxiliare:drojdie orion kg 8,75 8 72 3840 34,56sare kg 1,12 12 21,6 5760 10,36ulei kg 7,5 1,5 19,5 720 9,36ameliorator 30,83 10 308,3 4800 147,983. apă m3 18,18 1 18,18 480 8,724.abur(apă) m3 18,18 2,5 45,45 1200 21,815.en. termică(gaz) m3 3,022 150 453,3 72000 217,586.en. electrică kwt 0,96 600 576 288000 276,487. salarizarea muncii:- de bază lei 136,6 65,59- suplimentar lei 21,9 10,5- total lei 158,5 76,098. contributii la asig. sociale

lei 43,58 20,93

Total cost direct: 4832,07 2319,399. Cheltuieli ind. lei 434,6 208,61

69

de producţieTotal cost de producţie:

lei 5266,67 2528

Pîine de grîu 0,41. materia primă(făina) kg 3,8 953 3623,99 343080 1304,632. materiale auxiliare:drojdie orion kg 9 8 72 2880 25,92sare kg 1,8 12 21,6 4320 7,77ulei kg 13 1,5 19,5 540 7,02ameliorator 30,83 10 308,3 3600 110,983. apă m3 18,18 1 18,18 360 6,544.abur(apă) m3 18,18 2,5 45,45 900 16,365.en. termică(gaz) m3 3,022 150 453,3 54000 163,186.en. electrică kwt 0,96 600 576 216000 207,367. salarizarea muncii:- de bază lei 136,6 49,2- suplimentar lei 21,9 7,87- total lei 158,5 57,078. contributii la asig. sociale

lei 43,58 156,88

Total cost direct: 5340,4 1922,549. Cheltuieli ind. de producţie

lei 434,6 156,46

Total cost de producţie:

lei 5775 2079

3.5.2 Calcularea cheltuielilor indirecte

Toate cheltuielile care nu pot fi definite ca cheltuieli directe, sînt cheltuieli indirecte.

Există mult mai multe articole de cheltuieli indirecte decît articole de costuri directe şi se

observă că ponderea cheltuielilor indirecte are tendinţa de creştere în totalul cheltuielilor.

La aceste se pot referi: salariile administrative, cheltuielile de întreţinere a maşinilor,

cheltuielile pentru întreţinerea subdiviziunilor de producere şi funcţionale, cheltuielile

telefonice, taxe, etc.

Cheltuielile indirecte nu sînt cheltuieli ineficiente. Acestea susţin esenţial organizarea

producţiei şi înseamnă că costul total al unui produs trebuie să includă deopotrivă

costurile directe identificabile şi o proporţie convenabilă de cheltuieli indirecte.

70

Prin natura lor, costurile directe ale produsului pot fi uşor identificate, dar pentru a

determina ce sumă de cheltuieli indirecte trebuie inclusă în costul produsului sînt necesare

cîteva etape.

Dificultatea majoră legată de cheltuielile indirecte poate fi ilustrată prin analiza unui

exemplu particular – articolul de cheltuieli pentru întreţinerea clădirilor. Aceste cheltuieli

sînt percepute ca o sumă în ansamblu, deoarece, fără îndoială, toate departamentele şi

secţiile beneficiază de încăperi pentru a îndeplini o activitate şi, de aceea, trebuie să

suporte o proporţie din totalul cheltuielilor de întreţinere a clădirilor. Ca urmare, pentru

fiecare departament şi secţie apare necesitate unui sistem de cumulare a tuturor

cheltuielilor indirecte care sînt specifice departamentului respectiv plus o pondere de

cheltuieli comune pe companie.

Prima etapă este de a diviza întreaga întreprindere în centre de cost care, în scopuri de

control, în mod normal sînt în gestiunea unei singure persoane. Un centru de cost este o

locaţie pentru cumularea atît a costurilor directe, cît şi a cheltuielilor indirecte, care pot fi

asociate direct sau indirect cu centrul de cost. Acţiunea prin care cheltuielile indirecte sînt

repartizate între cenrele de cost se numeşte alocarea cheltuielilor.

Acolo unde sînt două sau mai multe centre de cost sau produse care suportă cheltuieli

comune, este rezonabil ca aceste cheltuieli să fie divizate între lel în proporţia în care

beneficiază de activitate. Mai întîi, cheltuielile indirecte sînt colectate de centrele de cost,

apoi, cheltuielile indirecte ale centrului de cost se repartizează pe toate produsele care trec

prin acest centru de cost printr-un calcul cunoscut ca distribuirea cheltuielilor indirecte.

Astfel, fiecare unitate de produs urmează să includă o porţiune din cheltuielile

indirecte care reflectăcu mai multă exactitate volumul de muncă pe care o necesită

producerea acestei unităţi. În realitate aceasta este greu de atins.

Obiectivul alocării cheltuielilor indirecte este de a repartiza cheltuielile indirecte ale

unui centru de cost pe produse, într-un mod care reflectă univoc cheltuielile pa care

centrul de cost le atribuie produsului.

Metoda ordinară prin care se atinge acest obiectiv este calcularea ratei de absorbţie a

cheltuielilor indirecte (RACI) pentru fiecare centru de cost de producţie, metodă care

ulterior este folosită pentru determinarea cheltuielilor aplicabile produsului sau activităţii

71

de muncă. Cota-parte a cheltuielilor indirecte determinată utilizîndu-se RACI se

calculează pentru centrul de cost respectiv înmulţită la orele cheltuite în centru de cost.

În cazul alocării directe a cheltuielilor indirecte pe tipuri de produse la SA „Fabrica de

pîine din Orhei”, iniţial se determină bugetul cheltuielilor indirecte (considerîndu-se

datele anului de bază). După care, se alege criteriul de alocare a cheltuielior indirecte, care

la întreprinderea dată este volumul anual de producţie şi se determină valoarea RACI:

RACI = Bugetul chelt. indirecte/ Volumul anual de producţie=478073/1100= 434,6 lei

Valoarea obţinută a RACI (care în întreprinderea dată constituie 434,6 lei pentru o

unitate de produs) se înmulţeşte la volumul anual planificat a fiecărui tip de produs şi se

determină, în acest mod, suma cheltuielilor indirecte din totalul acestora ce revine fiecărui

tip de produs separat.

3.5.3 Produsele-cheie. Calculul marjei de contribuţie

Marja de contribuţie reprezintă valoarea care a fost adăugată la costul producţiei în

procesul stabilirii preţului la produsele fabricate. Cu alte cuvinte ea arată cu cît depăşeşte

preţul produsului respectiv costul acestuia. Deci, marja de contribuţie se determină ca

diferenţa dintre preţul produsului şi costul de producţie a lui:

MC=P – ChP

Marja de contribuţie permite planificarea unei structuri mai raţionale de producţie şi

vînzări, în scopul maximizării profitului. Aflînd marja de contribuţie pe tipuri de produse

separat determinăm cele mai profitabile produse, aşa numitele produse-cheie. Pentru

aceste produse marja de contribuţie este cea mai înaltă comparativ cu restul produselor din

sortimentul fabricii. În cazul SA „Fabrica de pîine din Orhei”, produsul-cheie este pîinea

din făină de grîu cu gramajul 0,6 şi 0,4 kg. Marja de contribuţie calculată pentru întreg

volumul de producţie, luîndu-se în consideraţie sortimentul de producţie poartă denumirea

de marjă operaţională ţi se calculează în felul următor:

MO=∑(Pi-ChPi)*Qi

Tabelul 3.5.2

72

Calculul marjei operaţionale de contribuţie pe produse

Denumirea producţiei Preţul pe unitate, lei

Costul de producţie pe unitate, lei

Marja de contribuţie unitară , lei

Volumul de producţie

planificat, tone

Marja de contribuţie totală, mii

leiPîine de grîu 0,6 5680 5266,67 413,33 480 198,39Pîine de grîu 0,4 6250 5775 475 360 171Pîine cu tărîţe 0,6 4461,58 3781 680,58 25 17,01Pîine cu tărîţe0,6(franzelă) 4552,44 3858 694,44 10 6,9Pîine cu tărîţe 0,4 4725,43 4004,6 720,83 5 3,6Pîine împletită 1,2 5462,9 4629,58 833,32 9 7,5Pîine împletită 0,6 5462,9 4629,58 833,32 6 4,9Colac ceremonial 2,0 7812,01 6620,35 1191,66 3 3,57Colac Ceremonial 1,5 8012,28 6790,07 1222,21 5 6,11Colac Ceremonial 1,1 8124,83 6885,45 1239,38 5 6,19Colac împletit 1,0 7265,73 6157,4 1108,33 4 4,43Colac împletit 0,5 7429,52 6296,2 1133,32 9 10,19Colac împletit 0,4 7648,17 6481,5 1166,67 3,5 4,08Colac împletit 0,3 7830,09 6635,67 1194,42 6 7,16Colac împletit 0,25 7954,14 6740,8 1213,34 10 12,13Colac împletit 0,2 7921,34 6713 1208,34 1 1,21Ciur 4,2 7439,98 6305,07 1134,91 4 4,53Pomană 1,5 7611,71 6450,6 1161,11 3,5 4,06Jemnă 1,5 8012,32 6790,1 1222,22 0,5 0,61Chiflă “Romaniţa” 0,48 9332,5 7908,9 1423,6 2,4 3,41Chiflă cu presărătură 0,14 8974,74 7605,71 1369,03 25 34,22Cornuleţ 0,14 8818,81 7473,57 1345,24 17 22,86Cornuleţ 0,1 9013,43 7638,5 1374,93 20 27,49Cornuleţ cu mac 0,1 9123,17 7731,5 1391,67 15 20,87Covrigi de cozonac 0,1 9506,08 8056 1450,08 5 7,25Cozonac 14160 12000 2160 2 4,32Rulada cu magiun 0,5 11909,27 10092,6 1816,67 10 18,16Rulada cu magiun 0,3 13110,98 11111 1999,98 5 9,99Rulada cu magiun 0,1 13110,98 11111 1999,98 5 9,99Rulada cu mac 0,5 11909,27 10092,6 1816,67 8 14,53Rulada cu mac 0,3 13110,98 11111 1999,98 4 7,99Rulada cu mac 0,1 13110,98 11111 1999,98 3 5,99Pliuşcă cu mac 0,1 14750 12500 2250 4 9Pliuşcă cu magiun 0,1 14750 12500 2250 5 11,25Foietaj cu caşcaval 0,07 23412,88 19841,43 3571,45 2 7,14Croissant cu ciocolată 0,07 27315,47 23148,57 4166,9 1,5 6,25Crossant cu cremfil 0,07 27315,47 23148,57 4166,9 1,5 6,25Crossan cu magiun 0,07 27315,47 23148,57 4166,9 2 8,33Foietaj cu stafide 0,07 23412,38 19841 3571,38 1 3,57Aluat foietaj 1,0 13657,32 11574 2083,32 1 2,08Biscuiţi de casa 1,0 14750 12500 2250 2 4,5Marja operaţională 1100 719,32

Informaţia din tabelul de mai jos se referă la indicatorii tehnico-economici de bază ai

întreprinderii, şi anume:

Tabelul 3.5.3

Indicatorii tehnico-economici de bază ai secţiei

Indicatorii Valoarea efectivă Valoarea Abatere

73

planificată absolută1. Fabricarea producţiei în expresie naturală, tone2. Producţia-marfă în preţuri comparabile, mii lei3. Producţia-marfă în preţuri curente, mii lei4. Numărul PIP, persoane:5. Fondul de salarii total, mii lei6. Productivitatea muncii, mii lei7. Salariu mediu lunar, lei8. Costul de producţie al produsului-cheie, mii lei- unitară- p-u tot volumul de producţie9. Marja de contribuţie a produsului-cheie, mii lei- unitară- p-u tot volumul de producţie

1030

5543,2

5366,3

77843,3785,86750,6

5,182454,3

0,415196,3

1100

6233

6258,9

751095,62116,33979,4

5,262528

0,413198,39

70

689,8

892,6

-2252,2530,47228,8

0,0873.7

-0,0022,09

Concluzii:

Scopul elaborării proiectului planului anual al secţiei de bază a SA „Fabrica de pîine

din Orhei” este întocmirea planului activităţii acestei secţii pentru perioada de plan. Acest

plan ajută la planificarea exactă pe etape a activităţii secţiei, luîndu-se în consideraţie

circumstanţele de pe piaţă, modificarea preţurilor de achiziţie a materiilor prime,

materialelor, ş.a.

Este bine cunoscut faptul că obiectivul de bază al oricărei unităţi economice este

obţinerea profitului, deoarece profitul este motivaţia materială care impulsionează agenţii

economici să fie cointeresaţi în continuitatea activităţii lor de producere, dar odată cu

obţinerea profitului, agentul economic va căuta să găsească calea optimă spre

maximizarea acestuia. În ajutor, evident că vine activitatea de planificare. Nu întîmplător

funcţia de planificare a managementului după gradul său de importanţă ocupă locul

prioritar în comparaţie cu restul funcţiilor.

Etapa iniţială în elaborarea planului (de orice tip) se reduce la stabilirea ţelului ce

urmează a fi atins pe parcurs, şi, la finele perioadei pentru care se întocmeşte planul. Şi,

74

desigur, acest scop este obţinerea profitului, însă, pentru a fi obţinut, acesta din urmă

trebuie planificat. Planificarea profitului presupune în primul rînd planificarea

componentelor sale de bază, şi anume a veniturilor şi cheltuielilor ce urmează a fi

suportate în peroada planificată de către întreprindere.

Planificînd activitatea de bază a întreprinderii, am parcurs etapele cărora trebuie de

atribuit atenţie specială şi care în ansamblu vizează toate laturile activităţii economice a

secţiei de bază. Elaborînd planul activităţii secţiei de bază a SA „Fabrica de pîine din

Orhei” am estimat totalul cheltuielilor preconizate şi necesare pentru realizarea scopului

propus, şi anume maximizarea profitului cu costuri pe cît de minim posibile, pentru

perioada de plan. O treaptă de importanţă însemnată în direcţia dată este sporirea

volumului producţiei fabricate. Odată cu sporirea acestuia sporeşte concomitent şi

volumul vînzărilor şi producţia-marfă.

În acelaşi timp, nu trebuie de lipsit de atenţie capitolul legat de introducerea măsurilor

de dezvoltare tehnică, deoarece acest capitol contribuie cu o cotă procentuală sporită la

eficienţa economică anuală. Datorită introducerii tehnicii noi poate fi facilitat procesul de

atingere a obiectivelor propuse, şi anume sporirea volumului de producţie cu cheltuieli

minime, de asemenea creşterea nivelului de utilizare a capacităţii de producţie

concomitent cu reducerea rezervelor acesteia.

De asemenea în procesul elaborării planului se urmăreşte obiectivul reducerii costului

producţiei fabricate prin găsirea surselor de furnizare a materialelor la preţuri mai reduse.

Tot aici se calculează fondul total de salarizare a muncitorilor industrial-productivi. De

asemenea se iau măsuri de economie a fondului de salarii, economisindu-se numărul de

salariaţi.

În baza datelor generalizatoare se calculează rezervele interne formate ale

întreprinderii. Astfel în baza datelor obţinute concludem că datorită sporirii fondului te

timp efectiv de muncă, obţinem o rezervă de 3,81tone a capacităţii de producţie

neutilizate. Iar, datorită creşterii productivităţii muncii avem o rezervă de 112,84 tone.

Rezerva totală a capacităţii de producţie constituie 116,65 tone.

75

Bibliografie:

Badea Florica, „Strategii economice ale întreprinderilor”

Badea Florica, „Managementul producţiei industriale”,

Bălănuţă Vladimir, „Analiza gestionară”, Chişinău, 2003

Bugaian Larisa, „Managementul costurilor şi contabilitatea managerială”, Chişinău, 2003

Puiu Tatiana, „Managementul producţiei industriale”

Заяц И.Н. „Планирование в производственных объединениях и на предприятиях

пищевой промышленности”, Mockвa, 1985

76

Anexe

Anexa 1

Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie termică şi electrică

Materia primă,

materiale de bază

Unit.de măsură

Preţul Pîine cu tărîţe Pîine împletită Colaci împletiţi Covrigi de cozonac

Cornuleţi Cornuleţi cu mac

Ruladă cu mac Pliuşcă cu mac

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Făină kg 3,0 1503,74 60,14 1923 28,84 2230,68 120,45 2155 10,77 2230,7 87,88 2230,7 89,23 1611,2 19,33 1611,24 11,28Tărîţe kg 0,6 69,24 2,77Drojdii kg 6,9 106,26 4,25 79,35 1,19 79,35 4,28 59,34 0,29 212,52 8,37 212,52 8,5 76,59 0,92 76,59 0,53

Sare Kg 0,72 8,28 0,33 8,28 0,12 8,28 0,45 9,29 0,046 5,54 0,218 5,54 0,221 3,96 0,047 3,96 0,027Ulei Kg 9,45 14,17 0,567 21,73 0,326 21,73 1,173 16,06 0,08 21,74 0,856 21,73 0,869 16,07 0,192 16,07 0,112Apă Kg 18,18 5,6 0,224 5,6 0,084 5,6 0,302 5,6 0,028 5,6 0,22 5,6 0,224 5,6 0,067 5,6 0,039

Ameliorator Kg 30,83 21,08 0,843 21,08 0,316 2,63 0,142 21,08 0,105 21,08 0,83 21,08 0,843 28,98 0,347 28,97 0,202Zahăr Kg 7 182,34 9,846 356,98 1,784 455,25 17,93 455,25 18,209 822,28 9,867 822,28 5,76

Margarină Kg 7,14 137,09 7,4 430,54 2,152 439,11 17,3 439,11 17,56 396,98 4,76 396,98 2,77Ouă Kg 1,02 425,34 5,14 567,12 3,97

Lapte uscat Kg 24,8Decor Kg 26,7Mac Kg 27,72 213,44 8,527 1541,23 18,49 1541,23 10,79

Stafide Kg 20,48Caşcaval Kg 39,7Ciocolată Kg 34,05Cremfil Kg 25Magiun Kg 8,52Vanilină Kg 174,2 69,68 0,348 52,26 0,627 52,26 0,365

Bicarbonat de sodiu

Kg 5,35

Colorant kg 259,24Total 8,985 2,084 23,599 4,842 45,74 54,971 40,432 24,577En.

electricăKw/h 0,96 1260 16,8 1680 11,76 2520 14,07 834,6 4,17 1260 16,38 840 14,57 5400 25 1400 5,6

Abur m3 18,18 450 6 300 2,25 300 1,3 300 5,55 150 2,25Total 22,8 14,01 15,37 4,17 21,93 16,95 25 5,6

Materia primă,

materiale de bază

Unit.de măsură

Preţul Ruladă cu magiun

Ruladă cu magiun 0,1

Foietaj cu caşcaval

Foietaj cu stafide croissant cu ciocolată

Croissant cu cremfil

Croissant cu magiun

Aluat în foi

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1

tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Lei la 1 tonă

La volum, mii lei

Făină kg 3,0 1450 21,75 1450 14,5 1705,8 3,411 1705,8 1,705 1705,8 2,558 1705,8 2,558 1705,8 3,411 1405 1,405Tărîţe kg 0,6Drojdii kg 6,9 69 1,035 69 0,69 202,86 0,405 202,86 0,202 202,86 0,304 202,86 0,304 202,86 0,405 202,86 0,202

Sare Kg 0,72 3,6 0,054 3,6 0,036 8,5 0,017 8,5 0,008 8,496 0,012 8,496 0,012 8,496 0,017 8,5 0,008Ulei Kg 9,45 14,2 0,212 14,18 0,141 8,51 0,017 8,51 0,008 8,505 0,012 8,505 0,012 8,505 0,017Apă Kg 18,18 5,6 0,084 5,6 0,056 5,6 0,011 5,6 0,005 5,6 0,008 5,6 0,008 5,6 0,011 5,6 0,005

Ameliorator Kg 30,83 26,3 0,395 26,35 0,263 31,61 0,063 31,61 0,031 31,61 0,047 31,614 0,047 31,61 0,063 31,61 0,032Zahăr Kg 7 740 11,1 740 7,4 174,048 0,384 174,05 0,174 174,05 0,261 174,05 0,261 174,05 0,384 174,05 0,174

Margarină Kg 7,14 357 5,355 357 3,57 4227,26 8,454 4227,26 4,227 4227,26 6,34 4227,26 6,34 4227,26 8,454 4227,26 4,227Ouă Kg 1,02 382,5 5,74 510 5,1 449,82 0,899 449,82 0,449 449,82 0,674 449,82 0,674 449,82 0,899

Lapte uscat Kg 24,8Decor Kg 26,7Mac Kg 27,72

Stafide Kg 20,48 1566,72 1,566Caşcaval Kg 39,7 2100,13 4,2Ciocolată Kg 34,05 3983,85 5,97Cremfil Kg 25 5352,5 8,028Magiun Kg 8,52 2130 31,95 2130 21,3 2505 5,011Vanilină Kg 174,2

Bicarbonat de sodiu

Kg 5,35

Colorant kg 259,24 28,52 0,427 28,52 0,285Total 56,35 38,84 14,416 6,674 13,638 15,691 15,227 4,649En.

electricăKw/h 0,96 2600 19 1400 7 2223 4,45 2223 2,22 2223 3,33 2223 3,33 2223 4,45 800 0,8

abur m3 18,18Total 19 7 4,45 2,22 3,33 3,33 4,45 0,8

79

Materia primă, materiale de bază

Unit.de măsură Preţul Biscuiţi de casă Cozonac Total Lei la 1

tonăLa volum,

mii leiLei la 1

tonăLa volum,

mii leiLa volum, mii lei

Făină kg 3,0 1993,8 3,987 1813 3,625 2129,2Tărîţe kg 0,6 2,77Drojdii kg 6,9 102,5

Sare Kg 0,72 2,736 0,005 2 0,004 8,6Ulei Kg 9,45 24Apă Kg 18,18 4 0,008 6,1

Ameliorator Kg 30,83 163 0,327 22,5Zahăr Kg 7 1332 2,664 666 1,332 97,4

Margarină Kg 7,14 1606,5 3,213 446 0,893 67,6Ouă Kg 1,02 38

Lapte uscat Kg 24,8 2295 4,59 1594 3,189 31,3Decor Kg 26,7 471 0,942 0,9Mac Kg 27,72 1280 2,56 0,5

Stafide Kg 20,48 37,8Caşcaval Kg 39,7 4,1Ciocolată Kg 34,05 4,2Cremfil Kg 25 6Magiun Kg 8,52 8Vanilină Kg 174,2 52,26 0,104 58,3

Bicarbonat de sodiu Kg 5,35 20,06 0,04 1,2Colorant kg 259,24 1,3

Total 10,617 10,222 523,37En. electrică Kw/h 0,96 1000 2 500 1 522,72

Abur m3 18,18 150 0,3 157,5Total 2 1,3 680,22

80

Planificarea la intreprindere

Documents

Transcript of Planificarea la intreprindere