PLAN STRATEGIC DE DEZVOLTARE A PARCULUI …aitt.asm.md/userfiles/file/2010/plan strategic de...

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEIAGENŢIA PENTRU INOVARE ŞI TRANSFER TEHNOLOGIC

«APROBAT»

Director general al Agenţiei pentruInovare şi Transfer Tehnologic

__________________dr. Gh.CERNEI “___”_________________2009

PLAN STRATEGIC DE DEZVOLTARE A PARCULUI ŞTIINŢIFICO-TEHNOLOGIC ÎN DOMENIUL ECOLOGIEI ŞI

AGRICULTURII INTENSIVE «INAGRO» PENTRU ANII 2010-2016

Chişinău • 2009

2

CUPRINS

I INTRODUCERE.................................................................................. 3

II Analiza SWOT...................................................................................... 6

III PRIORITĂŢILE DEZVOLTĂRII PARCULUI ŞTIINŢIFICO-TEHNOLOGIC “INAGRO”............................................................... 16

IV ACTIVITĂŢI CU RENTABILITATE ÎNALTĂ, PLANIFICATE A FI REALIZATE ÎN CADRUL PŞT “INAGRO”............................................................................................ 20

V IMPLEMENTAREA ŞI PROPAGAREA TEHNOLOGIILOR PERFORMANTE DE ADMINISTRARE A AGROBUSINESSULUI, BAZATE PE APLICAREA SISTEMULUI EUROPEAN DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI ŞI COMERCIALIZARE A PRODUSELOR AGRICOLE PE PIAŢA INTERNĂ ŞI CEA EXTERNĂ............................................................................................. 72

VI CONSTRUIREA OBIECTELOR DE TURISM RURAL ÎN INCINTA PŞT “INAGRO”................................................................. 78

Anexa nr.1: Planul de perspectivă privind utilizarea edificiilor existente pe teritoriul PŞT "INAGRO".......................................... 79

Anexa nr.2: Calcularea necesităţii de investiţie pentru crearea obiectelor-etalon ale infrastructurii inovaţionale PŞT .................. 93

3

I. INTRODUCERE

Actualitatea creării unui parc ştiinţifico-tehnologic în domeniul ecologiei şi agriculturii ecologice în Republica Moldova, în mare parte, este determinată de imperativul aplicării tuturor măsurilor de scoatere a ramurii agricole din criza de durată, cu care în ultimii ani se confruntă aceasta. Analiza dovedeşte, că volumul producţiei globale în agricultură s-a redus în anii 90 cu 55%, situându-se în prezent mult sub media nivelului anilor 1989-1991. În sectorul agrar este cu mult diminuată productivitatea muncii, ea fiind de 3,6 ori mai scăzută decât cea din industrie.

Dar, deşi a fost desfăşurată reforma agrară şi ţăranii au fost împroprietăriţi cu pământuri, s-a înregistrat un declin brusc al producţiei marfă a exploataţilor agricole comparativ cu perioada premergătoare reformei.

Capacitatea de producţie marfă (orientarea spre piaţă) a industriei agrare autohtone, potrivit calculelor, constituie doar 37%, restul producţiei (63%) este utilizată pentru consumatorul intern. Exportul producţiei fabricate constituie doar 13%. Cea mai înaltă capacitate de producţie marfă o au culturile tehnice, cum ar fi tutunul – 93,8%, sfecla de zahăr – 85,6%, seminţe de floarea-soarelui – 61,3% etc., care sunt achiziţionate, în principal, de către întreprinderile de procesare, nefiind destinate consumului final.

În acelaşi timp, o anumită capacitate de producţie marfă o au produsele animaliere – 7,8%, produsele lactate – 3,2%, legumele – 16,2%, strugurii de masă – 25,6% etc.

Din cauza capacităţii de producţie marfă industria agrară îşi pierde poziţiile în astfel de sfere, în care anterior tradiţional era recunoscută ca lider. O pondere considerabilă în vânzări pe piaţa internă o deţin produsele din import: pătrunjel, mărar şi alte zarzavaturi importate din Ucraina, sfecla de masă şi morcovi din Belarus, roşii şi castraveţi din Turcia şi Olanda, mere din Polonia, struguri de masă din Turcia şi Grecia etc.

În general, acest lucru este determinat de faptul că în perioada privatizării de multe ori se producea dezmembrarea totală a întreprinderilor agricole. În prezent 44% din terenurile de pământ sunt prelucrate de firme mijlocii şi mari, ai căror proprietari, aşa-numiţii „lideri”, iau în arendă cotele de pământ ale ţăranilor proprietari, peste 46% din suprafeţe sunt prelucrate de gospodării ţărăneşti individuale şi fermieri, iar circa 6% din terenuri sunt prelucrate de colective de producţie.

4

Procesele de privatizare au fost însoţite cu distrugerea puternică a bazei tehnico-materiale a ramurii, sistemelor de management, de finanţare, resurselor umane, de integrare orizontală şi verticală a verigilor complexului agroindustrial. O problemă serioasă este insuficienţa cunoştinţelor şi diminuarea nivelului de pregătire în domeniul economic, agronomic, zootehnic, juridic etc. a fermierilor particulari şi conducătorilor noilor formaţiuni agrare, create în urma privatizării şi reorganizării întreprinderilor colective.

În sectorul agrar al Republicii Moldova există de asemenea o serie de probleme, conexe cu deficienţele substanţiale ale sistemului de transfer tehnologic şi implementare a tehnologiilor moderne şi realizărilor ştiinţei, dezvoltarea cunoaşterii, serviciilor informaţionale şi de marketing. Mai mult decât atât, în ramură se înregistrează un deficit de canale de comercializare, servicii de păstrare şi transport al produselor, imperfecţiunea formelor economice de organizare a gestiunii afacerilor, lipsa infrastructurii moderne de piaţă.

Este absolut nesatisfăcător modul de implementare şi propagare a tehnologiilor de producţie de mare rentabilitate garantată a produselor agricole, nu este soluţionată problema comercializării profitabile a producţiei pe piaţa internă şi cea externă, care să fie bazată pe implementarea celor mai noi tehnologii de marketing şi management.

O pârghie consistentă de soluţionare a problemelor menţionate în practica mondială o reprezintă structurile inovaţionale specializate pe implementarea în sectorul agrar a diverselor proiecte inovaţionale, care să asigure propagarea printre fermieri şi alţi producători agrari a celor mai noi tehnologii moderne şi cunoştinţe.

Obiectivele creării şi funcţionării Parcului ştiinţifico-tehnologic în domeniul agriculturii intensive şi ecologice «Inagro» sunt următoarele:• promovarea în sectorul agrar al ţării a proceselor inovaţionale, care să contribuie la asimilarea masivă de către angajaţii din agricultură şi ramurile conexe a tehnologiilor moderne avansate în ciclul agrar, care include producţia, procesarea, depozitarea, transportarea şi comercializarea produselor către consumatori, crearea infrastructurii de piaţă, industriale, instituţionale, informaţionale şi sociale, bazate pe ultimele realizări în ştiinţă şi tehnică;• crearea platformei de obţinere garantată a recoltelor bogate la cele mai rentabile tipuri de produse agricole;

5

• implementarea celor mai performante tehnologii de promovare, comercializare şi logistică a producţiei agricole pe piaţa internă şi cea externă.

În procesul funcţionării sale Parcul ştiinţifico-tehnologic «Inagro» prin rezidenţii săi va soluţiona următoarele sarcini:- implementarea şi propagarea printre fermieri şi alţi producători agricoli, procesatori şi angajaţi din ramurile conexe a celor mai noi tehnologii în domeniul:• agriculturii ecologice şi intensive;• procesării producţiei agricole;• producerii tipurilor de produse agricole suplinitoare a importurilor;• agronomiei, zootehniei, medicinii veterinare;• producerii noilor tipuri de produse agricole;• producerii legumelor în teren protejat;• păstrării fructelor şi legumelor proaspete;• uscării şi sublimării producţiei exploataţiilor agricole;• conservării produselor agricole;• congelării rapide a legumelor şi altor produse agricole;- implementarea şi propagarea noilor forme şi tehnologii moderne de management şi marketing în comercializarea produselor agricole pe piaţa internă şi cea externă.

Planul strategic de dezvoltare a PŞT “INAGRO” a fost elaborat de către colaboratorii Secţiei Infrastructură inovaţională:

Coordonator- A. Bucatînschi, doctor în Ştiinţe economice. V. Andriuţă, cercetător ştiinţific E. Calin, cercetător ştiinţific

6

II. ANALIZA SWOT

Scopul principal: Însuşirea de către angajaţii în ramura agrară şi ramurile conexe a tehnologiilor de cultivare, procesare, păstrare, transportare şi comercializare a produselor agricole, tehnologiilor de administrare a businessului agrar modern, management şi marketing.

2.1. PUNCTELE FORTE 2.2. PUNCTELE SLABE2.1.1 Valoarea relativ diminuată a forţelor de muncă în sectorul agrar.

2.1.2. Sectorul bancar relativ dezvoltat şi stabil.

2.1.3. Preferinţe în accesul pe pieţele ţărilor UE prin scutirea de la plata taxelor vamale în baza sistemului «GSP-PLUS» în ţările Europei de Sud-est – în baza acordului CEFTA şi în ţările CSI – în baza acordurilor privind libera circulaţie de mărfuri.2.1.4. Existenţa cadrului legislativ şi fiscal de stimulare a investiţiilor în sectorul agrar.

2.1.5. Creşterea puterii de cumpărare a populaţiei şi diminuarea nivelului de sărăcie.

2.2.1. Creşterea deficitului de forţă de muncă calificate, în special datorată migraţiei acesteia. 2.2.2. Nivelul crescut al dobânzilor la credite şi accesul limitat la creditele pe termen lung.

2.2.3. Accesul limitat la utilaje, echipamente noi şi mijloace moderne de producere.2.2.4. Lipsa unor mecanisme eficiente în transferul tehnologic, implementarea tehnologiilor moderne şi realizărilor în ştiinţă, evoluţia cunoaşterii, serviciilor informaţionale şi de consultanţă în marketing.

2.2.5. Lipsa unor forme de organizare moderne de asociere a agenţilor economici şi ţăranilor fermieri, care ar putea să întrunească în sine întreaga diversitate de forme de gospodărire într-un sistem de producţie, procesare, păstrare, transportare, promovare şi comercializare a produselor.

7

2.2.6. Sistem judiciar ineficient şi existenţa corupţiei.2.2.7. Capacitatea de producţie marfă slabă a exploataţiilor agricole şi lipsa infrastructurii moderne de piaţă.2.2.8. Existenţa unor obstacole de ordin administrativ în activităţile de afaceri şi investiţionale.2.2.9. Insuficienţa resurselor materiale şi financiare pentru realizarea proiectelor performante în sectorul agrar.

2.4. POSIBILITĂŢI: 2.3. PERICOLE:2.4.1. Existenţa pământurilor fertile, condiţiilor natural-climaterice, ceea ce favorizează obţinerea unor recolte bogate.2.4.2. Proximitatea geografică faţă de UE şi pieţele mari de desfacere a produselor agroalimentare.2.4.3. Cadre calificate, populaţia rurală muncitoare.2.4.4. Potenţialul ştiinţific şi inovaţional puternic al instituţiilor agrare de învăţământ superior şi de cercetări ştiinţifice.

2.3.1. Lipsa interesului economic la producătorii de mărfuri mici şi mijlocii faţă de rezultatele muncii sale.2.3.2. Exodul continuu al populaţiei rurale peste hotare, mărirea suprafeţelor de pământuri neprelucrate.2.3.3. Creşterea preţurilor la resursele energetice.2.3.4. Lipsa unor proiecte reale de înaltă eficienţă în domeniul noilor tehnologii, producţiei, procesării, păstrării, transportării şi comercializării produselor agricole.

2.1. PUNCTELE FORTE

2.1.1. Valoarea relativ diminuată a forţelor de muncă în sectorul agrar.

În zonele rurale ale Republicii Moldova forţele de muncă sunt relativ mult mai ieftine în comparaţie cu ţările din vecinătate. Spre exemplu,

8

raportată la salariul mediu din România salarizarea angajaţilor din sectorul agrar constituie doar 37%, iar în raport cu Ucraina 50%. În ţările baltice salariul este de 5 ori mai mare decât cel din Republica Moldova. Acesta este un factor stimulator în atragerea investiţiilor şi diminuarea costurilor de producţie a produselor agricole în sectorul agrar al ţării.

2.1.2. Sectorul bancar relativ dezvoltat şi stabil.

În pofida crizei financiare mondiale profunde sistemul bancar în Republica Moldova a demonstrat stabilitatea indicilor financiari. În sectorul bancar per ansamblu se urmăreşte un nivel crescând al veniturilor, capitalizării şi lichidităţilor. Activele băncilor în ultimii 7 ani au crescut de 5 ori, creditele băncilor comerciale, oferite sectorului agrar şi ramurilor conexe, s-au dublat în raport cu PIB, iar ponderea creditelor nefavorabile a înregistrat o scădere de aproximativ 4,7 ori.

2.1.3. Preferinţe în accesul pe pieţele ţărilor UE prin scutirea de la plata taxelor vamale în baza sistemului «GSP-PLUS» în ţările Europei de Sud-est – în baza acordului CEFTA şi în ţările CSI – în baza acordurilor privind libera circulaţie de mărfuri.

Ţara noastră în baza acordului încheiat cu Uniunea Europeană a obţinut la începutul anului 2006 acces la sistemul generalizat de preferinţe (GSP-PLUS), care asigură acces liber pe pieţele ţărilor UE pentru aproape 9200 poziţii tarifare din cele 10200 disponibile, o parte substanţială din acestea fac parte din nomenclatura produselor agricole, produse în sectorul agrar al Republicii Moldova. Extinderea cantităţilor produselor orientate spre export, conforme cu standardele europene, va permite în mod considerabil de a creşte exporturile de produse agricole în ţările UE. Acest fapt va fi influenţat şi de aderarea Republicii Moldova la CEFTA (Acordul Central European de comerţ liber), precum şi de semnarea acordurilor de comerţ liber cu o serie de state CSI.

2.1.4. Existenţa cadrului legislativ şi fiscal de stimulare a investiţiilor în sectorul agrar.

Afluxul de investiţii în sectorul agrar este favorizat de Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător valabilă în Republica Moldova, care stabileşte condiţii şi drepturi egale pentru investitorii naţionali şi cei

9

străini. Un aport considerabil în acest sens îl are şi Legea cu privire la parcurile ştiinţifico-tehnologice şi incubatoarele de inovare, care stabileşte facilităţi fiscale şi preferinţe vamale consistenţe pentru firmele inovaţionale mici, care aplică cele mai noi tehnologii în sectorul agrar. În anul 2007 au fost aprobate trei elemente componente ale reformei fiscale pe termen mediu, care le oferea acestor firme o amnistie fiscală, legalizarea capitalului şi aplicarea cotei zero pentru venitul reinvestit al agenţilor economici.

2.1.5. Creşterea puterii de cumpărare a populaţiei şi diminuarea nivelului de sărăcie.

În ultimii ani se înregistrează o creştere accentuată a cererii populaţiei Republicii Moldova la produsele alimentare. Aceasta este generată de ridicarea continuă a nivelului de venituri ale populaţiei. Sursele acestora constituie creşterea anuală a salariului, indexarea pensiilor şi remitenţele gastarbeiterilor plecaţi la muncă peste hotare. În urma creşterii puterii de cumpărare a populaţiei, aceasta a început să manifeste cerere pentru produsele agroalimentare de calitate nu numai în perioada sezonului de cultivarea a acestora, dar şi în perioada intersezonieră. Datorită insuficienţei producţiei autohtone în această perioadă necesarul populaţiei este acoperit cu produse din import: fructe, legume, producţie animalieră etc.

Este suficient de menţionat, că volumul vânzărilor de produse de acest fel importate de peste hotare se estimează la 500 mln. de dolari SUA, ceea ce constituie aproape o treime din volumul comercializării produselor alimentare pe piaţa internă a ţării. Toate acestea atestă existenţa unor rezerve considerabile şi potenţiale posibilităţi ale sectorului agrar naţional în vederea majorării producerii şi livrărilor de produse către consumatorii din ţară.

2.2. PUNCTELE SLABE

2.2.1. Creşterea deficitului de forţă de muncă calificate, în special datorată migraţiei acesteia.

În Republica Moldova după declararea şi dobândirea independenţei, se urmăreşte un proces al exodului populaţiei rurale în străinătate. Potrivit estimărilor făcute de către experţii independenţi în ţările de peste hotare

10

momentan se află de la 800 mii până la 1 mln. de persoane, din care circa 60% constituie locuitorii de la sate. Din păcate situaţia socio-economică creată în sectorul agrar deocamdată nu contribuie la diminuarea migraţiei populaţiei rurale în afara ţării.

2.2.2. Nivelul crescut al dobânzilor la credite şi accesul limitat la creditele pe termen lung.

În sistemul bancar al Republicii Moldova predomină rate înalte ale dobânzii pentru credite: în valută naţională – 18-20% anual, în valută străină – 11-14%, iar loturile de pământ nu sunt acceptate în calitate de gaj. Toate acestea au un impact negativ asupra afluxului de investiţii în sfera agrară.

2.2.3. Accesul limitat la utilaje, echipamente noi şi mijloace moderne de producere.

În ţară s-au format aşa-zisele “foarfece ale preţurilor”, fapt care se manifestă prin nivelul crescut al preţurilor la tehnica şi utilajele agricole moderne şi nivelul scăzut al preţurilor la produsele agricole, cultivate de către producătorii agrari. Toate acestea nu le permite producătorilor să achiziţioneze tehnica şi utilajele noi necesare.

2.2.4. Lipsa unor mecanisme eficiente în transferul tehnologic, implementarea tehnologiilor moderne şi realizărilor în ştiinţă, evoluţia cunoaşterii, serviciilor informaţionale şi de consultanţă în marketing.

Actualmente în sectorul agrar lipsesc mecanisme reale de implementare masivă a realizărilor ştiinţei şi tehnicii în exploataţiile agricole. Pe de o parte, producătorii agricoli nu dispun de posibilităţi financiare de utilizare a celor mai noi tehnologii, pe de altă parte, oamenii de ştiinţă şi inventatorii nu întotdeauna propun tehnologii şi invenţii eficiente revendicate finisate până la faza implementării masive. Mai mult decât atât, în sectorul agrar nu este constituit un sistem eficient operabil de propagare a cunoştinţelor moderne şi experienţei avansate, astfel încât fermierii şi alţi producători agricoli să poată beneficia de cunoştinţele necesare pentru administrarea businessului agrar modern. La sate nu există o infrastructură necesară pentru aceasta, lipsind şi consultanţii calificaţi.

11

În acest sens nu corespunde şi nomenclatura de specialităţi a Universităţii Agrare. Astfel, ca pe vremuri aceasta pregăteşte specialişti de profil îngust în agronomie, zootehnice etc., pe timp ce în sectorul agrar sunt revendicaţi specialişti universali, care dispun de cunoştinţe în toate ramurile ştiinţei agrare, într-un volum necesar pentru a gestiona o gospodărie de fermieri şi agrobusinessul.

2.2.5. Sistem judiciar ineficient şi existenţa corupţiei.

Indiferent de reformele promovate în sistemul judiciar acesta este la fel ca şi altădată ineficient şi inert. Din această cauză locuitorii de la sate nu au accesul cuvenit la justiţie, neavând posibilitate să-şi apere drepturile într-o măsură deplină, mai ales în ceea ce priveşte predarea în arendă a terenurilor de pământ liderilor şi încasarea în termen a plăţii pentru produsele agricole predate către procesatori şi intermediari. Eficienţa redusă a sistemului judiciar este influenţată şi de funcţionarea ineficientă a sectorului executor al hotărârilor judecătoreşti, motiv din care hotărârile judecăţii adeseori echitabile nu sunt executate.

2.2.6. Capacitatea de producţie marfă slabă a exploataţiilor agricole şi lipsa infrastructurii moderne de piaţă.

În agricultura Moldovei funcţionează puţin peste 1500 de mari gospodării agricole şi circa 300 de mii de mici gospodării de fermieri, care cultivă în marea majoritate a cazurilor prin metode primitive cantităţi nesubstanţiale de produse nestandardizate, în principal pentru consumul intern în familie, iar surplusurile le comercializează pe pieţe neorganizate, fără plata impozitelor respective statului.

Capacitatea redusă de producţie marfă a exploataţiilor agricole este influenţată nu numai de dispersarea producătorilor agricoli. În ţară practic nu este dezvoltată infrastructura de piaţă modernă: în special, nu sunt dezvoltate forme moderne ale comerţului angro cu producţie agricolă, cară să dispună de spaţii pentru depozitare, frigidere, tehnică de ambalare şi împachetare, utilaje şi echipamente de procesare etc. În ţară practic lipseşte un sistem de studiu al conjuncturii pieţelor interne şi externe, promovare pe aceste pieţe a producţiei agroalimentare, organizare a comerţului bazat pe experienţa ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată.

12

2.2.7. Existenţa unor obstacole de ordin administrativ în activităţile de afaceri şi investiţionale.

Deşi în ţară a fost desfăşurată reforma regulatorie, continuă, totuşi, să existe acte normative care împiedică dezvoltarea agrobusinessului. În plus, anevoios este procesul de schimbare a mentalităţii conducătorilor de la toate nivelele, care inventează diverse bariere în calea antreprenoriatului în localităţile rurale.

2.2.8. Insuficienţa resurselor materiale şi financiare pentru realizarea proiectelor performante în sectorul agrar.

În agricultură a devenit iminent imperativul restabilirii practic a întregului spectru al infrastructurii: drumurilor, obiectelor sociale, gospodăriei comunale, procesării, depozitării, ambalării producţiei agricole. În acest scop sunt necesare resurse materiale şi financiare considerabile, pe care ţara nu le are.

2.3. PERICOLE

2.3.1. Lipsa interesului economic la producătorii de mărfuri mici şi mijlocii faţă de rezultatele muncii sale.

Din cauza problemelor ce ţin de organizarea producţiei şi, în special, de comercializarea producţiei agricole cultivate, lipsa investiţiilor, preţurile de achiziţie reduse, dictatul impus de precupeţi şi procesatori, existenţa unor bariere birocratice, producătorii mici şi mijlocii pierd interesul faţă de activitatea în sectorul agrar.

2.3.2. Exodul continuu al populaţiei rurale peste hotare, mărirea suprafeţelor de pământuri neprelucrate.

Chiar dacă guvernul întreprinde măsuri pentru crearea locurilor de muncă în zonele rurale, criza economico-financiară care a afectat toată ţara diminuează cererea pentru forţă de muncă în agricultură, iar intensificarea importului de produse agricole conduce la expulzarea populaţiei de la sate în afara ţării în căutare de locuri de muncă şi la creşterea suprafeţelor de pământuri agricole neprelucrate.

13

2.3.3. Creşterea preţurilor la resursele energetice.

Tendinţa mondială de creştere a preţurilor la resursele energetice conduce la majorarea continuă a costurilor de fabricaţie a produselor producătorilor agrari autohtoni, fapt care, în ansamblu cu utilizarea în sectorul agrar a tehnologiilor arhaice, accentuează competitivitatea redusă a producţiei agricole atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă.

2.3.4. Lipsa unor proiecte reale de înaltă eficienţă în domeniul noilor tehnologii, producţiei, procesării, păstrării, transportării şi comercializării produselor agricole.

Dezvoltarea agriculturii într-o măsură esenţială este frânată de faptul, că în ţară se acordă o atenţie insuficientă elaborării şi argumentării prealabile a proiectelor performante pentru implementarea în zone concrete a noilor tehnologii de cultivare şi procesare a producţiei agricole, cât şi tehnologiilor de administrare a agrobusinessului modern. Drept consecinţă, sunt frecvente cazurile în care investiţiile alocate pentru dezvoltarea agrobusinessului şi infrastructurii rurale rămân nerevendicate.

2.4. POSIBILITĂŢI

2.4.1. Existenţa pământurilor fertile, condiţiilor natural-climaterice, ceea ce favorizează obţinerea unor recolte bogate.

Republica Moldova beneficiază de unul din cele mai bune cernoziomuri din lume, condiţii natural-climaterice excelente, ceea ce creează posibilităţi potenţiale sub rezerva organizării corespunzătoare a producţiei şi businessului, poate face businessul în agricultură, profitabil şi de succes.

2.4.2. Proximitatea geografică faţă de UE şi pieţele mari de desfacere a produselor agroalimentare.

Proximitatea geografică faţă de ţările UE reprezintă pentru agricultura Republicii Moldova un consistent avantaj prin prisma accesului producţiei agricole autohtone pe pieţele acestor ţări, preluarea tehnologiilor avansate şi experienţei vaste. În plus, aceasta le permite oamenilor de afaceri din ţările UE să-şi amplaseze obiectele agrobusinessului în zonele rurale ale

14

Republicii Moldova cu populaţie harnică, unde există forţă de muncă calificată relativ ieftină.

2.4.3. Potenţialul ştiinţific şi inovaţional puternic al instituţiilor agrare de învăţământ superior şi de cercetări ştiinţifice.

Având o agricultură dezvoltată Republica Moldova a acumulat un puternic potenţial ştiinţific şi inovaţional. În Moldova mereu s-a acordat o deosebită atenţie edificării şi dezvoltării instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi instituţiilor de învăţământ superior de profil agrar. În decursul mai multor ani savanţii din domeniul agrar au elaborat şi definitivat pentru implementare un mare număr de inovaţii în toate domeniile exploataţiilor agricole, fapt care sub rezerva asigurării unei bune organizări a businessului inovaţional va favoriza dezvoltarea reuşită a sectorului agrar al ţării.

2.5. CONCLUZII

Analiza SWOT a restricţiilor şi evoluţiei socio-economice a sectorului agrar a permis stabilirea unor factori, atât de favorizare, cât şi de împiedicare a dezvoltării cu succes a businessului inovaţional în ţară. În Republica Moldova o perioadă lungă s-a menţinut stabilitatea macroeconomică, există un sector bancar stabil, forţă de muncă calificată la sate. Producţia agricolă, la fel cum şi întreaga economie naţională, a beneficiat de preferinţe considerabile în comerţul cu ţările UE.

În acelaşi timp, producţia agricolă este foarte puternic deformată, fragmentată, bazându-se pe tehnică şi tehnologii învechite, produsele deseori sunt necompetitive, producătorii agricoli mari şi mijlocii şi fermierii nu cunosc principiile moderne ale agrobusinessului, în zonele rurale nu este dezvoltată infrastructura de piaţă, nu se aplică formele moderne de organizare a exploataţiilor agricole, procesare, păstrare, transportare şi comercializare a produselor agricole.

Totodată, în ţară există potenţiale posibilităţi pentru dezvoltarea de succes a sectorului agrar. În acest sens, pot fi menţionate şi solurile fertile, şi personalul calificat, şi populaţia muncitoare, şi proximitatea geografică faţă de UE, şi potenţialul ştiinţific şi inovaţional puternic pe care îl au instituţiile de cercetări ştiinţifice şi instituţiile de învăţământ superior – toate acestea, suplimentate cu utilizarea formelor moderne de organizare a implementării noilor tehnologii şi inovaţiilor, vor servi un suport consistent

15

pentru depăşirea rapidă a crizei socio-economice de durată în sectorul agrar.

16

III. PRIORITĂŢILE DEZVOLTĂRII PARCULUI ŞTIINŢIFICO-TEHNOLOGIC «INAGRO»

Priorităţile de bază în activitatea Parcului Ştiinţifico-tehnologic „Inagro” vor deveni următoare direcţii:

3.1. Implementarea proiectelor de inovare şi transfer tehnologic în scopul dezvoltării agriculturii intensive, bazate pe aplicarea tehnologiilor autohtone şi străine în prelucrarea terenurilor şi utilizarea unor noi soiuri de plante mult mai roditoare şi noilor rase de animale şi păsări, care ar permite obţinerea unei cantităţi mult mai substanţiale de produse solicitate pe piaţă pe aceleaşi suprafeţe.

3.2. Implementarea şi propagarea celor mai noi tehnologii autohtone şi străine ale agriculturii ecologice în fitotehnie şi zootehnice, cultivarea produselor ecologice, solicitate pe piaţă.

3.3. Implementarea şi propagarea tehnologiilor moderne de administrare a agrobusinessului, bazate pe utilizarea sistemului european de organizare a producţiei şi comercializării produselor agricole pe piaţa internă şi cea externă.

3.4. Implementarea şi propagarea tehnologiilor moderne de prestare a serviciilor în vederea organizării turismului rural şi serviciilor aferente acestuia.

În dezvoltarea priorităţilor Parcului ştiinţifico-tehnologic «Inagro» de primă importanţă va fi implementarea proiectelor, bazate pe tehnologiile agriculturii intensive, acordând-se o deosebită atenţie următoarelor direcţii:

- stabilirea celor mai de perspectivă tipuri, soiuri de plante şi rase de animale, care aduc cel mai mare venit pe o unitate de suprafaţă, având cerere pe piaţa internă şi cea externă;- determinarea manoperei pentru cultivarea tipurilor şi soiurilor menţionate de producţie agricolă şi calcularea resurselor de muncă necesare; - selectarea celor mai moderne şi productive tehnologii de procesare a producţiei fitotehnice şi zootehnice în mărfuri, care corespund cererii de pe piaţă, superioritatea fiind deţinută de acele tehnologii, care sunt dimensionate pentru a fi utilizate în societăţile mici şi mijlocii;

17

- selectarea celor de perspectivă tehnologii autohtone şi străine pentru cultivarea plantelor în sere;- implementarea celor mai noi tehnologii performante de păstrare a fructelor şi legumelor proaspete pe termen lung, tehnologii de congelare, uscare, sublimare şi conservare; - selectarea tehnologiilor de producere a seminţelor ameliorate;- selectarea tehnologiilor de cultivare a plantelor medicinale şi aromatice, dezvoltarea mini-întreprinderilor de prelucrare a acestora;- utilizarea celor mai econome şi puţin energointensive utilaje şi echipamente agricole moderne pentru implementarea noilor tehnologii în exploataţiile agricole.

În cadrul realizării priorităţii de dezvoltare a agriculturii ecologice în parc vor fi implementate, în primul rând, proiecte de inovare şi transfer tehnologic în următoarele direcţii:

- protecţia solurilor împotriva eroziunii, restabilirea solurilor afectate şi îmbunătăţirea solurilor cu fertilitate redusă, utilizarea raţională a păşunilor;- implementarea tehnologiilor de prelucrare minimă a solurilor şi introducere în sol a resturilor vegetale şi îngrăşămintelor organice, efectuarea unui număr cât mai mare de operaţiuni la o singură manevră a maşinilor şi agregatelor pe terenurilor agricole;- aplicarea sistemelor şi tehnologiilor de irigaţie, econome din punct de vedere energetic, luându-se în calcul necesitatea eliminării salinităţii şi evitării resalinizării solurilor;- elaborarea şi implementarea sistemelor de prognoză a condiţiilor naturale, creşterii şi dezvoltării plantelor, precum şi a bolilor şi dăunătorilor;- minimizarea consumului de energie în procesul păstrării şi transportării produselor alimentare, în special a celor în stare proaspătă;- utilizarea resurselor energetice netradiţionale (energie solară, biogazului, energie eoliană, obţinerea din biomasă vegetală cu destinaţie nonalimentară, spre exemplu sorgo zaharat, rapiţă etc., a agenţilor energetici în formă de etanol, biocombustibil şi gaze) pentru destinaţii speciale, precum şi în procesele de producere şi prelucrare a materiei prime agricole, inclusiv a producţiei obţinute în condiţii de seră;- optimizarea raţiilor de nutreţ pentru animalele agricole conform criteriului minimizării furajelor consumate pe unitate de producţie; a

18

energiei termice, iluminatului şi altor categorii de energie, consumate pentru întreţinerea animalelor agricole, etc.;- optimizarea fluxurilor energetice şi materiale, cât şi managementul eficient al acestora în agroecosisteme cu scopul creării sferei agroalimentare, care ar corespunde următoarelor criterii, comensurabile cu principiile dezvoltării durabile: a) utilizarea eficientă prin mijloace biologice de producere (fitocenoze şi zoocenoze, soiuri şi hibrizi de plante agricole, rase de animale) a resurselor materiale şi energetice atât de origine naturală, cât şi de origine antropogenă şi b) protecţia şi ecologizarea mediului ambiant (solului, apei, aerului), menţinerea diversităţii biologice, menţinerea calităţii produselor agricole în limitele ce asigură siguranţa şi sănătatea oamenilor.

Sub aspectele implementării şi propagării tehnologiilor moderne de administrare a businessului agrar, bazate pe utilizarea sistemului european de organizare a producţiei şi comercializare a produselor agricole pe piaţa internă şi cea externă :

- selectarea tehnologiilor de creare a sistemelor tip cluster de organizare a exploataţiilor agricole, procesare, păstrare, ambalare, transportare şi comercializare profitabilă a produselor agricole;- crearea în cadrul PŞT «Inagro» a elementelor unei infrastructuri de piaţă moderne dezvoltate pentru deservirea rezidenţilor parcului – producătorilor de produse agroalimentare, cât şi a altor agenţi economici, care produc şi comercializează mărfuri agroalimentare;- selectarea şi implementarea unei tehnologii moderne performante de promovare a produselor agroalimentare pe pieţele interne şi externe;- implementarea proiectului pilot de creare a unui sistem naţional informaţional de marketing pentru asigurarea permanentă a producătorilor de produse agroalimentare cu informaţie comercială exhaustivă, care ar garanta producţia şi comercializarea neîntreruptă a produselor acestora la preţuri avantajoase.

Întru soluţionarea problemelor de implementare şi propagare a tehnologiilor moderne de prestare a serviciilor în vederea organizării turismului rural şi serviciilor aferente acestuia se vor desfăşura următoarele activităţi:

- selectarea celor mai potrivite locuri în zonele rurale pentru crearea aşezărilor etno- şi eco-turistice şi a unor obiective separate, care satisfac cerinţele organizării turismului rural;

19

- selectarea celor mai de perspectivă proiecte inovaţionale de creare a zonelor şi obiectivelor rustice turistice şi propunerea acestora candidaţilor la statutul de rezident al PŞT «Inagro» pentru realizare;- organizarea producţiei şi comercializării pe teritoriul aşezărilor etnografice a obiectelor de artă şi meşteşugărit popular pentru turişti şi excursionişti; - organizarea serviciilor aferente necesare pentru asigurarea confortului turiştilor şi excursioniştilor.

20

IV. ACTIVITĂŢI CU RENTABILITATE ÎNALTĂ, PLANIFICATE A FI REALIZATE ÎN CADRUL PŞT «INAGRO»

În cadrul Parcului ştiinţifico-tehnologic «INAGRO» se propune obiectivul creării unor loturi etalon demonstraţionale pentru cultivarea şi procesarea numai a acelor tipuri de produse agricole, care permit obţinerea venitului anual de cel puţin 30 mii lei de la fiecare hectar de pământ prelucrat.

4.1. Acest obiectiv este trasat atât pentru producţia convenţională, cât şi pentru cea ecologică. În cadrul PŞT „Inagro” vor fi dezvoltate trei mari direcţii:

4.1.1. Prima direcţie – crearea obiectelor demonstraţionale, pe care vor fi modelate cultivarea, procesarea, ambalarea şi păstrarea tipurilor de producţie marfă cu rentabilitate înaltă, obţinută prin utilizarea celor mai noi tehnologii mondiale, care permit obţinerea unor rezultate maxim înalte.Aceste obiecte etalon vor servi drept suport de familiarizare a specialiştilor din agricultură şi fermierilor cu modul de organizare în practică a producţiei de mărfuri foarte rentabile.4.1.2. A doua direcţie – implementarea în cadrul obiectelor etalon şi întreprinderilor – rezidenţi a celor mai noi tehnologii de promovare şi organizare a comerţului angro şi cu amănuntul cu produse agricole prin utilizarea celor mai de perspectivă forme de organizare a marketingului şi managementului în administrarea agrobusinessului.4.1.3. A treia direcţie – selectarea întreprinderilor agricole şi gospodăriilor de fermieri, care vor implementa activităţile menţionate anterior şi cele mai noi tehnologii de desfăşurare a acestora în formă de proiecte inovaţionale, în calitate de rezidenţi ai PŞT „Inagro”, aceştia beneficiind de toate facilităţile fiscale, vamale şi preferinţele prevăzute de legislaţia în vigoare. Din toată diversitatea de activităţi în domeniul agriculturii, în baza analizei economice, realizate de către specialiştii Centrului de economie a producţiei agricole şi dezvoltării rurale din Institutul de economie, finanţe şi statistică AŞM, vor fi selectate pentru implementare activităţi cele mai de perspectivă în plan comercial.

21

4.2. Loturi demonstraţionale şi mini-întreprinderile etalon de cultivare a culturilor agricole prin tehnologii ecologice şi intensive pe terenuri irigate.

4.2.1. Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a roşiilor prin aplicarea tehnologiei intensive utilizând folie de mulcire şi irigaţie prin picurare pe o suprafaţă de 1 ha.

Valoarea anuală a importurilor de roşii în toată lumea este de peste 5 mil tone de roşii proaspete. Roşiile reprezintă produsul cu cea mai mare pondere în importul de legume pe piaţa europeană. 70-90% din europeni consumă roşii, acesta este unul din cel mai mare nivel al consumului printre produsele agroalimentare. Roşiile ocupă 25% din producţia totală de legume din Moldova. Deficitul de roşii în Moldova constituie anual circa 20% din necesarul intern. Cea mai mare ţară de import de roşii pentru Moldova este Turcia (91% din totalul de roşii importate). Cele mai mari exporturi de roşii din Moldova sunt pe piaţa din Belarus, cu o cotă de 83% din volumul roşiilor exportate.

In funcţie de soi, perioada de vegetaţie, schema de plantare, agrotehnica aplicată şi alţi factori, de pe 1 ha de tomate se poate obţine cca. 100 t de tomate. Calculele cheltuielilor şi vînzărilor la cultivarea tomatelor au fost efectuate pentru o suprafaţă de 1 ha. Vor fi studiate 3 cazuri: primul caz descrie schema tehnologică standartă pentru cultivarea tomatelor, al doilea caz presupune tehnologia descrisă în primul caz cu cu folosirea sistemului de irigaţie prin picurare. Cel de-al treilea caz presupune tehnologia din cazul doi, cu adăugarea foliei pentru mulcire.

Pentru unele materiale ca de exemplu, echipamentul de irigare, şi lăzile pentru depozitare, costurile au fost calculate reieşind din termenul de exploatare al acestora.

Tabel 1. Schema tehnologică pentru cultivarea tomatelor

Specificare I Tehnologia

II Tehnologia (sistem de irigare)

III Tehnologia (mulcire + sistemul de

irigare)Total,

leiStructura

%Total, lei

Structura %

Total, leiStructura

%A. VÂNZĂRI NETE 90000 x 120000,0 x 180000,0 xB. COSTUL MATERIALELOR 27010 53,4 37525,0 58,0 46010,0 60,6C. OPERAŢII MECANIZATE 6800 13,4 6800,0 10,5 5200,0 6,9D. OPERAŢII MANUALE 11400 22,5 13700,0 21,2 17000,0 22,4E. ALTE CHELTUIELI NEPREVĂZUTE (10%) 4521 8,9 5802,5 9,0 6821,0 9,0

22

F. TAXE ŞI IMPOZITE 856 1,7 856,0 1,3 856,0 1,1G. TOTAL CHELTUIELI (B+C+D+E+F) 50587 100,0 64683,5 100,0 75887,0 100,0H. MARJA BRUTĂ (A-G) 39413 55316,5 104113,0RENTABILITATEA (A/G*100), % 177,9 185,5 237,2

Deci, tabelul de mai sus demonstrează că folosirea tehnologiilor intensive în cultivarea roşiilor, va duce spre creşterea rentabilităţii investiţiilor de la 177,9 % pînă la 237,2% .

4.2.2. Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a vinetelor prin aplicarea tehnologiei intensive utilizând folie de mulcire şi irigaţie prin picurare pe o suprafaţă de 1ha.

Fructele conţin 92,7% de apă, 1,1% proteine, 4,56% substanţe extractive fără azot, cantităţi reduse de vitaminele A, B, C, săruri minerale. Fructele mai conţin fitoncide şi alte substanţe care conduc la scăderea colesterolului în sînge. Aceasta afacere are următoarele avantaje:• Vinetele se întrebuinţează pe larg în alimentaţia oamenilor şi industria producerii conservelor• Asigură venituri mari pentru cultivatori• Se poate cultiva prin semănat şi plantarea răsadului atît în sere, cît şi în cîmp deschis• Cererea sporită pe piaţa locală şi pe pieţele străine a producţiei de vinete

Investiţia necesarăPentru producerea pătlăgelelor vinete, producătorul trebuie să dispună de teren arabil bine prelucrat, fertil şi afînat şi cu posibilitatea de a efectua irigarea. Pentru cultivarea vinetelor este necesar de asigurat procesul tehnologic cu mijloacele circulante calitative. Pentru cultivarea 1ha de vinete sunt necesare cca. 36 mii lei. Răsadul de vinete poate fi produs în condiţiile casnice (sere) sau procurat de la întreprinderile specializate în producerea răsadului.

Desfăşurarea afaceriiSoiuri de vinete. În Republica Moldova o răspîndire largă au soiurile: Sukleiski, Almaz – de coacere medie şi Varatic – timpuriu. Vinetele pot fi cultivate atît prin metoda de răsad, cît şi prin încorporarea seminţelor direct în pămînt deschis.

23

Plantarea răsadului se începe cînd în sol, pe adîncimea de 10 – 15cm, se realizează temperaturi de minim 15ºC. Plantarea răsadului de vinete în cîmp se face cu răsad de vîrsta 55 – 60 zile la adîncimea de 10 – 15cm şi la distanţa de 70x30cm (52 – 55 mii de plante la hectar). Plantatul se face manual sau cu maşina de plantat. Fiecărei plantule i se va administra nu mai puţin de 0,6l de apă în timpul plantării. După 4 – 5 zile după plantare se vor complecta golurile existente.Îngrijirea. După prima udare sau ploaie (peste 10 – 12 zile după plantare) este necesar de efectuat afînarea între şi în rînduri. Mai apoi afînarea se va efectua odată cu nimicirea buruienilor. Se vor aplica 4 – 5 cultivări între rînduri şi 2 – 3 prăşituri manuale pe rînd.Recoltarea vinetelor se face eşalonat, de la jumătatea lunii iulie pînă la căderea primei brume (jumătatea lunii octombrie). Se recoltează la 3 – 4 zile, cînd fructele au culoarea specifică soiului(violetă+închisă sau albastră-închisă) şi sunt elastice. Fructul se recomandă de tăiat cu foarfecul sau cu cuţitul, lăsînd o bucată de peduncul pentru a micşora traumarea plantelor. Se obţin producţii medii medii de 40 – 60t/ha. După recoltarea fructelor se condiţionează, se ambalează şi se transportă la unităţile de comercializare.

Analiza vînzărilor şi cheltuielilorCalculul vînzărilor şi cheltuielilor la cultivarea vinetelor au fost efectuate pentru suprafaţa de 1ha. Recolta medie posibilă a fost estimată la 35t/ha. Preţul de comercializare este de 2,0lei/kg de vinete, luînd în consideraţie că producătorul va comercializa direct din cîmp producţia obţinută.

Tabel 2. Analiza vînzărilor şi cheltuielilorSpecificare TOTAL(lei)Vînzări neteTotal vinete 70,000Total cheltuieli 35,939MARJA BRUTĂ 34,061MARJA BRUTĂ,% 49%

4.2.3. Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a verzii prin aplicarea tehnologiei intensive utilizând folie de mulcire şi irigaţie prin picurare pe o suprafaţă de 1ha

Cultivarea verzei albe are o importanţă economică şi alimentară mare şi este o afacere profitabilă care are următoarele avantaje:• Varza se consumă pe tot parcursul anului în stare proaspătă, fiartă, înăbuşită, deshidratată sau congelată

24

• Căpăţîna de varză are un conţinut bogat în hidraţi de carbon, proteine, săruri şi vitamine, avînd efect terapeutic• Varza se întrebuinţează pe larg în industria producerii conservelor• Este o cultură ce permite de a obţine profituri mari în rezultatul comercializării varzei pe piaţa internă şi externă• Soiurile de varză sunt rezistente la temperaturi scăzute şi au cerinţe mari faţă de umiditate• Sunt plante bienale şi alogame, se cer măsuri de izolare în spaţiu a culturilor semincere• Varza se poate cultiva prin semănare şi plantarea răsadului• Cerere sporită pe piaţa locală şi pe pieţele străine a producţiei de varză

Investiţia necesarăPentru producerea cu succes a verzei, producătorul trebuie să dispună

de teren arabil bine prelucrat, cu o expoziţie bună la lumină şi posibilitatea de a efectua irigarea. Cultivarea verzei nu necesită investiţii mari în fonduri fixe. Pentru cultivarea verzei este necesar de asigurat procesul tehnologic cu mijloacele circulante calitative.

Pentru cultivarea 1ha de varză cu coacere tardivă sunt necesare următoarele cheltuieli: mijloace circulante - 12 378lei, servicii mecanizate – 6620lei, plata muncii angajaţilor sezonieri – 3400lei, taxe şi impozite – 240lei şi alte cheltuieli 1490lei. Deci, pentru cultivarea 1ha de varză tardivă este necesară o sumă de 24128lei.Piaţa de desfacere

Printre principalii consumători de varză din ţară este populaţia, care se consumă pe tot parcursul anului în stare proaspătă, fiartă, înăbuşită, deshidratată sau congelată. O parte de varză este achiziţionată de întreprinderile ce dispun de utilaj pentru producerea conservelor.

Desfăşurarea afaceriiSoiuri şi hibrizi de varză. Printre soiurile raionate în ţara noastră cele

mai valoroase sunt: Iunskaia 3200, Resitor (Olanda), Musketeer (Olanda), Slava, , Zoluşca, Vestri (Olanda), Grenadie (Olanda), Erdeno (Olanda), Lada, Iujanka, Ivolga (Volna), Moldovanca, Zavadovakaia.

Plantarea răsadului de varză tardivă în cîmp se face în luna iunie. Pînă la plantare solul se erbicidează. Plantatul se face manual sau cu maşina de plantat. În aşa mod, la 1ha revin circa 30 mii de plantule. Fiecărei plantule i se va administra nu mai puţin 0,6l de apă în timpul plantării. După 4 -5 zile după plantare se vor completa golurile existente.

25

Recoltarea verzei. Varza tardivă se recoltează într-o singură etapă – la sfîrşitul lunii octombrie (pînă ce nu dau îngheţurile de (-4)-(-5)ºC. După recoltarea verzei se execută curăţitul manual suplimentar al căpăţînilor de frunze verzi.

Analiza vînzărilor şi cheltuielilorCalculul vînzărilor şi cheltuielilor la cultivarea varzei cu coacere

tardivă au fost efectuate pentru suprafaţa de 1ha. Recolta medie posibilă la varza tardivă a fost estimată la 80t/ha.

Tabel 3. Analiza vînzărilor şi cheltuielilorSchema tehnologică pentru cultivarea varzei tardive

Specificare Total, leiVînzări nete 112 000Total cheltuieli 24 128MARJA BRUTĂ 87 872MARJA BRUTĂ, % 78,5%

4.2.4. Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a cartofilor timpurii prin aplicarea tehnologiei intensive utilizând folie de mulcire şi irigaţie prin picurare pe o suprafaţă de 1 ha.

Descrierea afacerii.În ultimii ani republica practic se autoaprovizionează cu cartofi de

consum din producerea autohtonă. Cartoful cultivat pe solurile noastre este mult mai calitativ şi gustos, iar la comercializare uşor cîştigă concurenţa în faţa cartofului de consum de import. Plus la aceasta cartoful din producţia autohtonă nu este periculos din punct de vedere ecologic.

Cultivarea cartofilor este o afacere profitabilă care are următoarele avantaje:• Creşterea consumului de cartof pe cap de locuitor atît pe piaţa locală cît şi cea internaţională• Cererea crescîndă pe piaţa locală la produsele naturale autohtone.• Din cartof se pot prepara peste 600 de feluri de bucate, cartoful poate înlocui proteina de origine animală, avînd în acelaşi timp un nivel scăzut de calorii.

Investiţia necesară.

26

Pentru producerea cu succes a cartofului, producătorul trebuie să dispună de teren arabil bine prelucrta, fertil, afînat şi cu posibilitatea de irigare. Procesul tehnologic de cultivare a cartofului este necesar de asigurat cu mijloace agricole de calitate.

Pentru cultivarea 1ha de cartof sunt necesare următoarele cheltuieli: seminţe- 15 000lei, îngrăşăminte şi substanţe chimice- 6 400lei, servicii mecanizate- 4800 lei, plata muncii angajaţilor sezonieri- 4 200lei, taxe şi impozite- 240lei şi alte cheltuieli- 1 860lei. Sumînd toate aceste cheltuieli, constatăm că pentru cultivarea 1 ha de cartof este necesară suma de 32 500lei.

Piaţa de desfacere.În dependenţă de soi, perioada de vegetaţie, schema de plantare,

agrotehnica aplicată şi alţi factori, de pe 1ha de cartof se poate obţine 30 – 40tone. Cartoful obţinut poate fi comercializat direct din cîmp sau depozitat pentru o perioadă de timp în beciuri cu o aerisire bună şi comercializarea la preţuri mai avantajoase.

Comercializarea cartofului cu ridicarea direct din cîmp se efectuează la 1,8 – 2lei/kg. Pentru comercializarea cartofului la preţuri mai avantajoase, producţia va fi depozitată în beciuri (în cazul cînd dispune de spaţiu de depozitare pentru cantităţi mari) şi va fi comercializat cu ridicata la preţul de 2,5 – 3,0lei/kg. La pieţele agricole locale preţul de comercializare cu amănuntul a cartofului variază între limitele 3,5 – 4lei/kg pentru sezonul de toamnă şi 3,5 – 4,5lei/kg pentru sezonul de iarnă – primăvară. În cazul producerii cartofului timpuriu preţul de realizare a acestuia constituie cca. 3 - 4lei la realizarea direct din cîmp ceea ce măreşte considerabil veniturile producătorului.

Desfăşurarea afacerii.Soiuri de cartof. Pentru obţinerea recoltelor extratimpurii şi timpurii

sunt recomandate soiurile: Agata, Sprinter, Svetliacioc, Impala, Flavia, Velox, Rosara, Minerva, Tresor. Pentru consumul de vară – toamnă: Amorosa, Arnova, Ilona, Balica, Kondor, Romano. Pentru consumul de toamnă – iarnă: Raia, deyire, Asterix, Sante. Utilizarea acestor soiuri a permis unor producători să obţină în anul 2002, în loturi de demonstrare, o recoltă de 40 – 60t/ha.

Pregătirea tuberculilor pentru plantare include următoarele procedee: încălzirea sau încolţirea normală (la temperatura de 14 - 16ºC şi umiditatea de 85%), înrădăcinirea (cu 7 – 10 zile înainte de plantare, tuberculii se pun

27

în lăzi într-un amestec de turbă sau pamînt cu mraniţă şi nisip, rumeguş etc.), secţionarea (cu o zi-două înainte de plantare sau în ziua plantării, cu tratarea bucăţilor de tuberculi cu o soluţie de 2% d Diatne M 45 sau Benlat), călirea (timp de 8 – 10 zile la temperatura de 6 – 10ºC), scoaterea lor din starea de repaus în cazul culturii a doua.

Plantarea se efectuează atunci cînd temperatura solului atinge 6 – 7ºC la adîncimea de plantare. Tuberculii se amplasează în solul bine afînat şi umed (dar nu ud. Plantarea se efectuează în următorii termeni: Sud – 20-25 martie, Centru – 26 martie – 5 aprilie., Nord – 1 – 10 aprilie. Adîncimea de plantare variază de la 2 – 3cm pînă la 8 – 10cm şi depinde de: componenţa mecanică a solului, mărimea tuberculului, pregătirea tuberculilor înainte de plantare, epoca de plantare şi aplicarea sau neaplicarea irigaţiei.

Întreţinerea culturii dupa plantare se face prin: afînarea solului după 7 – 10 zile după plantare la adîncimea de 12 – 14cm şi distrugerea buruienilor din bilon cu ajutorul grapelor uşoare, care copie suprafaţa bilonului; combaterea buruienilor – cu 2 -3 zile înainte de răsărirea plantelor se face o rebilonare cu cultivatorul înzestrat cu raţie de rebilonare. După răsărirea plantelor rebilonarea se repetă după fiecare ploaie sau irigare, pînă la împreunarea rîndurilor. Prăşiturile manuale se efectuează numai atunci cînd în urma lucrărilor mecanice mai rămîn în cîmp unele buruieni.

Analiza veniturilor şi cheltuielilor.Calculul vînzărilor şi cheltuielilor a fost efectuat pentru suprafaţa de

1ha. Recolta medie posibilă la cartof a fost estimată la 30t/ha. Preţul de comercializare este de 1,9lei/kg, luînd în consideraţie că producătorul va comercializa producţia obţinută direct din cîmp.

Tabel 4. Analiza vînzărilor şi cheltuielilor.Specificare TotalVînzări NETECartofi 57,000Total cheltuieli 32,541MARJA BRUTĂ 24,459MARJA BRUTĂ,% 43%

4.2.5. Crearea unui lot etalon de cultivare a legumelor în sere, 1 ha.

Cultivarea legumelor în sere duce spre majorarea recoltelor, oferă posibilitatea obţinerii recoltei mai devreme şi prelungirea perioadei de

28

comercializare a lor. Legumele obţinute în sere au un aspect comercial mai atrăgător, în comparaţie cu cele din cîmp, ceea ce permite comercializarea lor la un preţ destul de înalt, pînă la 20 - 25 lei pentru un kg de tomate sau castraveţi în lunile de primăvară. Statistica din ultimii ani, demonstrează că producţia autohtonă de legume din sere a devenit competitivă în raport cu cea de import.

În Republica Moldova este foarte răspîndită cultivarea castraveţilor şi tomatelor în sere. Eficienţa economică la cultivarea legumelor în sere este condiţionată de modalităţile diverse de consum în alimentaţie (în stare proaspătă, produse procesate industrial), de cererea pe piaţa internă şi externă, de productivitate şi de nivelul preţurilor de comercializare a producţiei.

Cele mai mari investiţii capitale în cazul cultivării legumelor sunt necesare pentru achiziţionarea serelor. În funcţie de producător, preţurile la sere pot varia de la 10 pînă la 18 euro pentru un m2. Producătorii oferă construcţii formate din ţevi din metal galvanizat la cald cu diametru de minim 60 mm, ceea ce permite prelungirea perioadei de exploatare a serelor pînă la circa 20 de ani.Astfel pentru un ha de sere va fi nevoie de 1 800 000 lei, iar amortizarea anuală constituie 90 000 lei.

Calculele cheltuielilor şi vînzărilor La cultivarea legumelor au fost efectuate pentru o suprafaţă de 1 ha.

Vor fi studiate 3 cazuri: primul caz descrie schema tehnologică standardizată pentru cultivarea legumelor, al doilea caz presupune tehnologia descrisă în primul caz cu folosirea sistemului de irigaţie prin picurare. Cel de-al treilea caz presupune tehnologia din cazul doi, cu adăugarea foliei pentru mulciere. Pentru unele materiale ca de exemplu, echipamentul de irigare, şi lăzile pentru depozitare, costurile au fost calculate reieşind din termenul de exploatare al acestora.

Tabel 5. Schema tehnologică pentru cultivarea legumelor.

Specificare I Tehnologia


III Tehnologia (mulciere +

sistemul de irigare)

Total, leiStructura

%Total, lei Structura %

Total, lei

Structura %

A. VÂNZĂRI NETE 765000 x 990 000 x 1187000 x

B. COSTUL MATERIALELOR 117010 78,2127525,

0 77,9136010,

0 77,8C. OPERAŢII MECANIZATE 6800 4,5 6800,0 4,2 5200,0 3,0D. OPERAŢII MANUALE 11400 7,6 13700,0 8,4 17000,0 9,7E. ALTE CHELTUIELI 13521 9,0 14802,0 9,0 15821,0 9,0

29

NEPREVĂZUTE (10%) F. TAXE ŞI IMPOZITE

856 0,6 856,0 0,5 856,0 0,5G. TOTAL CHELTUIELI (B+C+D+E+F) 149587 100,0 163682,96 100,0 174886,96 100,0H. MARJA BRUTĂ (A-G) 615413 826317,04 1012113,04 RENTABILITATEA (A/G*100), procente 511,4 604,8 678,7

Astfel, tabelul de mai sus demonstrează că folosirea tehnologiilor intensive la cultivarea legumelor, va duce la creşterea rentabilităţii investiţiilor de la 511,4 % pînă la 678,7%.

4.2.6. Crearea unui lot etalon de cultivare a strugurilor de masă prin utilizarea foliei de mulcire şi irigaţiei prin picurare pe o suprafaţă de 1 ha

Cu toate că necesită multe mijloace financiare, producerea strugurilor de masă este o afacere profitabilă, profitul brut constituind cca. 44 mii lei la hectar anual. Este rentabil de plantat viţă de vie şi din următoarele considerente:• Foarte multe terenuri agricole din ţară pot fi eficient exploatate numai cultivîndu-le cu viţă de vie. • Cererea pe piaţă a strugurilor de masă este în creştere.• La îngrijirea bună a plantaţiei viticole aceasta poate fi exploatată pe parcursul a 25 – 30 ani• Plantaţia viticolă poate preîntimpina alunecările de teren şi eroziunea solului.

Investiţia necesarăProductivitatea plantaţiilor viticole şi durabilitatea exploatării lor

eficiente depinde de valoarea biologică a materialului săditor, de corectitudinea înfiinţării plantaţiei şi de nivelul de îngrijire în primii 3 – 4 ani după plantare. Plantaţia de viţă trebuie înfiinţată cu material săditor din clone înalt productive libere de viroze. Înfiinţarea unui hectar de vie şi îngrijirea acestuia pînă la intrarea pe rod (primii4 ani) necesită cca. 100 – 110 mii lei: I an de vegetaţie cca. 54 mii lei; anul II de vegetaţie cca. 42 mii lei: şi anul III şi IV de vegetaţie cca. 5,6 mii lei anual.

Piaţa de desfacere

30

Printre principalii consumători de struguri de masă pot fi numiţi: întreprinderile de comerţ cu ridicata (spre ex. Codru ST şi Nectar) care de regulă posedă frigidere de păstrare a strugurilor pe termen îndelungat şi exportăstrugurii pe pieţele din Rusia, Belorusia, Romania şi Ukraina, magazinele, populaţia de regiune, realizatorii de struguri la pieţele din Chişinău, Bălţi etc. Struguri care nu corespund standardelor de depozitare se comercializează la fabricele de vin.

Desfăşurarea afaceriiSoiuri de viţă de vie de masă. La înfiinţarea plantaţiilor de vie

producătoare de struguri pentru masă este necesar de plantat o gamă mai largă de soiuri cu perioade diferite de coacere care ar forma un conveier varietal pentru struguri de masă. Este important ca materialul săditor să fie procurat de la unităţile pepinieriste care deţin licenţă de producere a clonelor înalt productive libere de viroze aşa ca: Institutul Naţional al Viei şi Vinului, sauron, Codru ST, Sadac Agro etc. Conveierul poate fi din soiurile:• Soiuri cu coacere extratimpurie: Perla de Csaba, Muscat Iantarnîi, Irşai Oliver etc.• Soiuri cu coacere timpurie: Ranii Magaracia, Cardinal, Chişmiş Lucistîi, Codreanca• Soiuri cu perioada medie de coacere: Regina Viilor, Chasselas dore, Leana, Frumoasa Albă• Soiuri cu coacere tîrzie: Ialovenschi Ustoicevîi, Coarna Neagră, Alb de Suruceni, Moldova, Muscat de Hamburg

Înfiinţarea plantaţiilor. Odată cu desfundatul , în sol se încorporează 60 – 100t de îngrăşăminte organice, precum şi îngrăşăminte minerale: superfosfat 300kg/ha. Desfundatul se efectuează la adîncimea de 40 – 50cm, după ce urmează nivelarea, pichetarea terenului şi plantarea cu ajutorul burghiului hidraulic.Recoltarea strugurilor. Recoltatul strugurilor de masă începe în decada a 2 – 3 a lunii august şi se efectuează în 2 -3 reprize, adică se aleg strugurii care sunt copţi şi se comercializează. Strugurii culeşi se ţin în locuri umbrite şi răcoroase şi trebuie urgent comercializaţi (pe parcursul cel mult a 3 – 6 zile în funcţie de gradul de transportare şi păstrare a soiurilor).

31

Analiza veniturilor şi cheltuielilor

Tabel 6. Analiza veniturilor şi cheltuielilorSchema tehnologică pentru creşterea strugurilor de masă în anul 5

de rod (anul 9 de vegetaţie), MDLSpecificare Total,leiVînzări nete 56 000Total cheltuieli 11 221MARJA BRUTĂ 44 779MARJA BRUTĂ, % 80%

4.2.7. Crearea unui lot etalon de plantaţii nucifere: nuc, migdal şi alun, pe o suprafaţă de 1 ha respectiv prin utilizarea irigaţiei prin picurare

Plantaţie de nucPlantaţia de nuc este o investiţie pe termen lung, care poate fi

exploatată 30 – 60 de ani. Înfiinţarea unui hectar de nuc şi îngrijirea acestuia până la intrarea în rod (primii 7ani) necesită cca. 50 mii lei pentru 1 ha: I an de vegetaţie cca. 17 mii lei pentru 1 ha; anul II - VII de vegetaţie cca. 3-4 mii lei anual pentru 1 ha. Pentru următorii 21-57 ani cheltuielile vor constitui 8600 lei.

Dacă în calculi vom include investiţii capital în sistemul de irigare prin picurare şi folie pentru mulcire, atunci cifra totală de cheltuieli pentru I an de vegetaţie se va mări pină la 90 de mii de lei.

Structura investiţiilor capitale totale la înfiinţarea plantaţiei de nuci (I an de vegetaţie) constituie (fără sistemul de irigare prin picurare şi folie pentru mulciere): costul mijloacelor de producţie – 57,9%, servicii mecanizate – 18,6%; operaţii manuale – 14%; taxe şi impozite – 1,4%; alte cheltuieli – 8,0% .

Preţul mediu la care se poate comercializa 1 kg de miez de nucă pe piaţa internă constituie de-a lungul mai multor ani cca. 25 lei. Preţul intern mediu la nucile în coajă variază foarte tare în dependenţă de mai mulţi factori şi este cuprins între 6-10 mii lei pentru 1 tonă.

32

Irigarea prin picurarea şi folosirea foliei pentru mulciere este un element tehnologic foarte important care sporeşte atât productivitatea nucilor cu aproximativ 20-30% cât şi calitatea producţiei.

Pentru calculul veniturilor se foloseşte recolta medie la hectar de 2500 kg fructe în coajă şi conţinutul mediu de miez de 40% din greutatea fructelor (deci 1000 kg de miez la hectar). Această recoltă este caracteristică începând cu anul 4 de rod atunci când pomii intră în perioada de plină producţie. Pentru primii ani de rod recolta la hectar va constitui cca. 400 - 700 kg de miez. Deci rentabilitatea unui ha de nuci, începând cu anul 4 de rod constituie anual 152,8%.

Investiţiile capitale se vor recupera:• 1 caz (tehnologia obişnuită) timp de primii 2 ani de rod, iar următorii ani plantaţia va aduce anual cîte 16 400 lei. Rentabilitatea 289%.• 2 caz (tehnologia intensivă, cu folosirea irigaţiei prin picurare şi foliei pentru mulciere) timp de primii 2 ani de rod, iar următorii ani plantaţia va aduce anual cîte 24 100 lei anual. Rentabilitatea 386%, cu 97% mai mult decît în primul caz.

Plantaţie de migdalInvestiţia pentru 1ha de migdal este mai mică ca la alte specii pomicole

iar plantaţia poate fi exploatată cca. 30 – 40 de ani, perioada de răscumpărare a investiţiilor constituind cca. 7 ani. Cererea pe piaţa locală şi externă a fructelor de migdal este în creştere. Fructele de migdal au o durată îndelungată de păstrare şi nu necesită condiţii speciale

Investiţia necesarăPlantaţia de migdal este o investiţie pe termen lung, care poate fi

exploatată 30 – 40 de ani. Durata exploatării eficiente depinde corectitudinea înfiinţării plantaţiei şi îngrijirea acesteia în primii 4 – 5ani după plantare. Înfiinţarea unui hectar de migdal şi îngrijirea acestuia pînă la intrarea în rod (primii 3 ani) necesită cca. 31,1 mii lei pentru 1ha: I an de vegetaţie cca. 20,7 mii lei pentru 1ha; anul II şi III de vegetaţie cca. 5,2 mii lei anual pentru 1ha.

Piaţa de desfacerePrintre principalii consumători de migdal pot fi numiţi: fabricele

Bucuria şi Franzeluţa, patiseriile, cofetăriile, covrigăriile mici, exportatorii de asemenea produse , depozitele angro şi magazinele. Coaja migdalelor serveşte la fabricarea cărbunelui activ şi poate fi realizat întreprinderilor

33

farmaceutice (farmaco) şi la colorarea coniacurilor şi poate fi realizată întreprinderilor producătoare de coniacuri (Aroma, Cvint; Vinăria Bardar etc.). Lemnul de migdal este întrebuinţat la producerea mobilei iar puieţii de migdal amar servesc ca portaltoi pentru piersic.

Desfăşurarea afaceriiSoiuri de migdal pentru producţie. Printre soiurile cele mai valoroase

sunt: Pervenţul lui Hramov, Victoria, Moldovenesc cu coajă standard, Alb moldovenesc.

Înfiinţarea plantaţiilor. Odată cu desfundatul, în sol se încorporează 40 – 50t de îngrăşăminte organice, 100 – 200kg superfosfat şi 80 – 100kg sare de potasiu la 1 ha. Distanţele optimale de plantare a pomilor sunt de 6x4, 7x4 sau 7x5m. Întrucît soiurile de migdal sunt de regulă autoserile, ele se plantează cîte 3 – 4 într-o parcelă, astfel ca la 3 – 5 rînduri la soiul de bază să revină cîte un rînd din soiul polenizator.

Recoltarea migdalelor. Migdalele se recoltează prin scuturare (cu vibratorul sau manual), cînd crapă mezocarpul. Recoltarea se face pe timp senin, cînd fructele sunt complet uscate. Imediat după cules migdalele se separă de mezocrap şi se usucă 3 – 4zile în locuri bine aerisite, fiin întinse în straturi subţiri.

Analiza veniturilor şi cheltuielilorPentru calculul veniturilor s-a folosit recolta medie la hectar de 2500kg

fructe în coajă şi conţinutul mediu de miez de 40% din greutatea fructelor (deci 1000kg de miez la hectar). Această recoltă este caracteristică începînd cu anul 4 de rod atunci cînd pomii intră în perioada de plină producţie. Pentru primii ani de rod recolta la hectar va constitui cca. 500 – 700kg de miez.

Tabel 7. Analiza veniturilor şi cheltuielilorSchema tehnologică pentru creşterea migdalului în anul 4 de rod (anul 7 de vegetaţie), MDLSpecificare Total, leiVînzări nete 30 000Total cheltuieli 10 667MARJA BRUTĂ 19 333MARJA BRUTĂ, % 64%

34

Plantaţie de alunCultivarea alunelor este o afacere profitabilă care are următoarele

avantaje:• Investiţia pentru 2ha de alun este mai mică ca la alte specii pomicole

iar plantaţia poate fi exploatată cca. 40 de ani• Cererea pe piaţă a fructelor de alun este în creştere• Fructele de alun au o durată îndelungată de păstrare şi nu necesită

condiţii speciale• Alunul contribuie la fixarea alunecărilor de teren în pantă

Investiţia necesarăPlantaţia de alun este o investiţie pe termen lung, care poate fi

exploatată 40 de ani. Durata exploatării eficiente depinde de corectitudinea înfiinţării plantaţiei şi îngrijirea acesteia în primii 4 – 5 ani după plantare. Înfiinţarea unui hectar de alun şi îngrijirea acestuia pînă la intrarea în rod (primii 4 ani) necesită cca. 37,6 mii lei pentru 1ha: I an de vegetaţie cca. 21 mii lei pentru 1ha; anul II, III, IV de vegetaţie cca. 5,5 mii lei/ha anual.

Piaţa de desfacerePreţul mediu la care se poate realiza 1kg de alune de la producător este

de 22lei. Printre principalii consumători de alune din ţară sunt: fabricile Bucuria şi Franzeluţa, patiseriile, cofetăriile şi covrigăriile mici, exportatorii de produse alimentare, depozite angro şi magazine, întreprinderile farmaceutice (Farmaco) şi cosmetice (Viorica- Cosmetic), întreprinderile producătoare de ulei şi comercianţii mici. În prezent, preţurile en – gros de comercializare a alunelor variază în dependenţă de următorii factori: soi, calibru, ambalaj şi cantitatea negociată.

Desfăşurarea afaceriiSoiurile de alun pentru producţie. Printre soiurile cele mai valoroase

sunt: Ata-Baba, Cerkeskii, Panaheskii, Gandja – Funduc, Bolgradskaia Novinca.

Înfiinţarea plantaţiilor. Odată cu desfundatul, în sol se încorporează 40 – 50t de îngrăşăminte organice, 100 – 150kg superfosfat şi 80 – 100kg sare de potasiu la 1ha. Ţinînd cont că la alun există şi soiuri autoserile, într-o parcelă trebuie plantate 3 -4soiuri pentru asigurarea polenizării efective, distanţa dintre 2 soiuri nu trebuie să fie mai mare de 10m. Soiurile cu creştere mijlocie se plantează la 5x3m, 5x4m, iar cele cu creşterea viguroasă la 6x5m şi 6x6m.

35

Recoltarea alunelor. Alunele se recoltează de la mijlocul lunii august pînă la începutul lunii octombrie. Fructele pe acelaşi pom se maturizează în mod eşalonat şi recoltatul se efectuează în 2 – 3 reprize. Momentul maturităţii se poate determina uşor prin faptul că la coacere coaja fructelor se brunifică, iar acestea se pot detaşa uşor de înveliş şi cad singure. Fructele separate de involucru se aşează în straturi, în locuri bine ventilate. Pentru a evita mucigăirea, stratul de alune se rostogoleşte zilnic.

Analiza veniturilor şi cheltuielilorProducţia medie de alune în coajă la 1ha este de circa 200kg la vîrsta

de 5 ani, 450 – 500kg la vîrsta de 6 – 7ani şi 1000 – 1200 după vîrsta de 10 ani. În plantaţiile irigate producţia poate să ajungă la 2000 – 2500kg fructe la hectar. Durata rentabilă a plantaţiilor de alun este de 40 – 60 ani.

Pentru calculul veniturilor s-a folosit recolta medie la hectar de 1200kg fructe. Această recoltă este caracteristică începînd cu anul 5 de rod.

Tabel 8. Analiza veniturilor şi cheltuielilorSchema tehnologică pentru creşterea alunului în anul 5 de rod (anul 9 de vegetaţie), MDLSpecificare Total, leiVînzări nete 26 400Total cheltuieli 12 042MARJA BRUTĂ 14 358MARJA BRUTĂ, % 54%

4.2.8. Crearea unei plantaţii etalon de cultivare a căpşunului prin utilizarea foliei de mulcire şi irigaţiei prin picurare pe o suprafaţă de 1ha

Cultura multianuală a căpşunului are o durată de 3-5 ani. Specificul tehnologii de cultivare a căpşunului constă, în faptul că, primul an este destinat fortificarii plantelor pentru rodire la capacitate maxima şi următorii ani pentru rodire. Recoltele cele mai bune se obtin în anul al doilea şi al treilea de viaţă. Plantele rodesc şi în anii IV şi V, dar producţiile scad la jumătate iar calitatea fructelor este inferioară. Volumul investiţiilor capitale pentru înfiinţarea plantaţiei de căpşun prevăd: cheltuielile efectuate pentru pregătirea solului, plantare, instalarea foliei pentru mulcire şi sistemei de irigare prin picurare şi îngrijirea plantaţiilor până la intrarea căpşunului pe rod de producţie (începând cu anul II). Volumul de investiţii depinde de distanţa de plantare, utilizarea mulciului, prezenţa sau lipsa irigării,

36

sistemul de protecţie a plantelor. Suma investiţiilor capitale la 1 ha de plantaţie de căpşun la pregătirea şi plantarea plantulelor în sol şi întreţinerea în I an de vegetaţie este prezentat în tabelul de mai jos. Vor fi studiate 3 cazuri: primul caz descrie schema tehnologică standartă pentru cultivarea căpşunilor, al doilea caz presupune tehnologia descrisă în primul caz cu folosirea sistemului de irigaţie prin picurare. Cel de-al treilea caz presupune tehnologia din cazul doi, cu adăugarea foliei pentru mulciere. Pentru unele materiale ca de exemplu, echipamentul de irigare, şi lăzile pentru depozitare, costurile au fost calculate reieşind din termenul de exploatare al acestora.

Tabel 9. Fişa tehnologică de cultivare a Căpşunului - Anul plantării şi I an de vegetaţie

Specificare

I Tehnologia II Tehnologia

(sistem de irigare)III Tehnologia (mulcire +

sistemul de irigare)

TOTAL lei

Structura, %

TOTAL lei

Structura, %

TOTAL lei

Structura, %

60000 74000 120 000 XII. Costul mijloacelor de producţie 87895 69,8 115 001 69,5 124 401,00 69,9III. Costul servicii mecanizate 19700 15,6 19700 13,7 19 800 13,5IV. Operaţii manuale 11775 9,4 16875 11,7 16875 11,5V. Taxe şi impozite 520 0,4 520 0,4 520 0,4VI. Cheltuieli neprevăzute (5%) 5994 4,8 7604 4,8 8079 4,8VII. CHELTUIELI - total 125884 100,0 159700,8 100,0 169675 100,0VIII: MARJA BRUTĂ -65884 -85700.8 -49675RENTABILITATEA 47,7 46,4 70,7

Plantaţia de căpşuni începe fructificarea la anul 2 după plantare (anul I de vegetaţie) cu o recoltă de până la 6 t/ha, care sporeşte în anul 2-3 până la 18-20 t/ha. Marja brută în anul I va fi negativă, din cauza investiţiilor efectuate la procurarea mijloacelor de producţiei şi cheltuielile de intrare a căpşunului pe rod de producţie. Din anul 2 se pot obţine producţii stabile care generează o marjă brută aproximativă de 150-152 mii lei/ha. Beneficiul obţinut în anul I şi mai apoi în anul II, a plantaţiei de căpşun permit, reântoarcerea tuturor cheltuielilor de fondare a plantaţiei şi de procurare a mijloacelor de producţie.

Exploatarea în producţie a plantaţiei de căpşun după anul 2, generează profituri de peste 150 mii lei/ha, în dependenţă de măsurile tehnologice aplicate, cheltuielile de producţie, recolta obţinută şi conjunctura pieţii la realizarea producţiei.

37

Tabel 10. Calcularea consumurilor de producţiei şi a marjei brute la plantaţiile de producţiei de căpşun în anul II şi III

SpecificareI Tehnologia


III Tehnologia (mulcire

+ sistemul de irigare)

TOTAL lei

Structura , %

TOTAL lei

Structura , %

TOTAL lei

Structura , %

I. Vânzări nete 96000 X 110000 X 198 000 XII. Costul mijloacelor de producţie

12 317 35,5 12 317 31 12 317 27

III. Servicii mecanizate 1 300 3,8 1 300 3 1 300 3

IV. Operaţii manuale20 171 58,2 23 800 60 29 300 65

V. Taxe şi impozite 260 0,8 260 1 260 1VI. Cheltuieli neprevăzute (5%) 1702 4,9 1883 5 2 159 5VII. CHELTUIELI - total 34663 100,0 39560 100 45 336 100VIII. MARJA BRUTĂ - total 61337 70440 152664RENTABILITATEA 277,0 278,1 436,7

4.2.9. Crearea unei plantaţii etalon de arbuşti fructiferi pentru cultivarea coacăzei negre prin utilizarea foliei de mulcire şi irigaţiei prin picurare pe o suprafaţă de 1 ha

Murele ecologice

Deşi murele sînt mult mai puţin cunoscute în Republica Moldova, decît zmeura, acestea reprezintă un concurent demn pentru ultima. Murele dau roade mult mai mari, manifestă o rezistenţă naturală la boli şi dăunători, posedă calităţi gustative minunate, se pretează mai bine la transportare şi depozitare. În condiţii de criză, toate acestea oferă atractivitate afacerilor cu mure.

Ca şi zmeura, murele posedă proprietăţi medicinale, iar tehnologia de cultivare a lor puţin ce diferă de tehnologia de cultivare a zmeurii. Pentru cultivarea murelor sînt potrivite solurile fertile, bogate în substanţe nutritive, uşoare şi neînmlăştinite. Acestea se pot dezvolta şi pe pante de pînă la 5 grade. Atunci cînd se face irigarea sînt necesari 25-30 de litri de apă pe 1 m2. În total, în faza de vegetaţie ar trebui să se efectueze 5-6 irigări; de aceea, cea mai bună opţiune este irigarea prin picurare. . La 1 ha sînt necesari 2000-2500 de butaşi. Numărul lor depinde de schema de plantare, de posibilităţile de folosire a tehnicii şi de gabaritele acesteia. Procesul de creştere a butaşilor va dura aproximativ 2 ani. Se recomandă să se aplice schema de plantare 2,8 -3 x 1,5-2 m (circa 2 mii de plante la ha), în cazul în care se intenţionează utilizarea maşinilor

38

agricole. Încă la stadiul de înfiinţare a plantaţiei trebuie să se ţină cont şi de gabaritele maşinilor agricole. Cu atît mai mult că este extrem de dificil să se defrişeze murele; acestea au rădăcini foarte adînci, care în caz de smulgere incompletă – dau lăstări în fiecare an. La sectoarele mai mici, acolo unde nu va fi aplicată tehnica, plantele pot fi sădite mai des (de aceea va fi nevoie şi de mai mulţi butaşi). Butaşii dau primele fructe încă în pepinieră, în primul an de plantare. În cel de al doilea an poate fi recoltată roada industrială, pînă la 10 ch/ha, astfel încît se va crea posibilitatea de a recupera cea mai mare parte a cheltuielilor de înfiinţare a murarului. O tufă de mure vegetează 15 şi mai mulţi ani (de zmeură – 8-10), productivitatea maximă se înregistrează la 4-8 ani – 300-400 ch/ha. Se recomandă aratul suprafeţei totale a viitoarei plantaţii la adîncimea de 30 cm, precum şi forarea găurilor pentru fiecare butaş cu diametrul de 60 cm şi adîncimea de 70 cm. În caz de deficit al unor elemente nutritive, acestea se administrează înainte de arat sau pe fundul gropilor, care sînt astupate ulterior cu sol din stratul superior. După plantare, plantele sînt udate de două ori la intervalul de 2-3 zile, încît în sol să nu rămînă goluri, care slăbesc sistemul radicular. Cele mai indicate termene de plantare – cu două săptămîni înainte de îngheţuri, toamna, sau pînă la începutul vegetaţiei active, primăvara devreme. Locul de plantare se va acoperi imediat cu un strat ocrotitor de apă (mulci). Ulterior, pe măsura necesităţii, se poate efectua hrănirea suplimentară cu fertilizanţi organici sau minerali, deoarece cultura este sensibilă la hrănirea şi irigarea suplimentară. La sud, în calitate de spalier este mai indicat să se folosească stîlpi de beton armat de tipul celor de la viţa de vie, cu înălţimea de 2,4 m. Aceştia sînt introduşi în pămînt la adîncimea de 60-80 cm, la distanţa în rînd de 6 m, la cel de la margine (adică – la stîlpul de întindere) este pusă o proptea de acelaşi tip sub un ungi de 30-400. Prima sîrmă este întinsă la înălţimea de 80 cm, cele două ulterioare – la 30-40 cm una de alta. Mlădiţele noi sînt legate periodic, orientîndu-le în direcţia în care cresc, obţinînd o formă de tăiere în evantai. La tăierea în verde se lasă 6-8, dar nu mai mult de 10 lăstari la metrul liniar. Lungimea va fi în limitele 1,4 - 1,8 m, mlădiţele vor fi retezate aproximativ la mijloc, apoi vor fi legate uniform de spalier. Cu cît tăierea este făcută mai în scurt, cu atît mai mari vor fi fructele; însă tăierea exagerat de scurtă poate provoca creşterea abundentă a lăstarilor vegetativi. La sfîrşitul recoltării, lujerii de doi ani, care au rodit, sînt eliminaţi. Dintre cei de un an – sînt eliminaţi cei slabi, deterioraţi, deformaţi şi de îndesire.

39

Dimensiunile boabelor de mure Tornfree ating 3 cm în diametru, greutatea unei boabe – 4-5 g, gustul – acru-dulciu, se maturizează din luna iulie pînă în luna octombrie. Se pretează bine la transportare, practic nu mucegăiesc şi pot fi păstrate îndelung în frigidere (frigorifere). Venituri şi cheltuieli (informaţii primare de la fermieri) Cheltuielile din anul 1, la înfiinţarea plantaţiei – orientativ 17 mii de euro la hectar. Aproximativ 5 mii de euro – la sistemul de irigare prin picurare, 4-5 mii de euro – pentru achiziţionarea butaşilor (2000-2500 de unităţi), circa 5 mii de euro – pentru stîlpii de beton şi instalarea acestora, circa 2 mii de euro – costul proiectului, al lucrărilor de trasare a plantaţiei, de plantare a butaşilor, hrănirea suplimentară prealabilă. (Cantitatea de îngrăşăminte şi frecvenţa administrării acestora depinde de compoziţia solului de pe sector, cantitatea de apă pentru irigare – de condiţiile meteo). Cheltuielile din anii 2-15 – remunerarea muncii manuale la curăţare, eliminarea lăstarilor uscaţi, recoltarea roadei, dacă nu este utilizată tehnica (dacă este utilizată – se va ţine cont şi de costul arendei). Veniturile la cel de al doilea an (la productivitatea de 100 ch/ha şi la preţul de vînzare de 20 lei/kg) – 200 de mii de lei sau 13,3 mii de euro (15 lei pe 1 euro).

Venituri suplimentare se obţin din vînzările de butaşi şi prin procesarea cu echipamente proprii a murelor la gem (minus cheltuielile pentru zahăr, energie, ambalaje). În cel de al treilea an, la productivitatea de 200 ch/ha şi preţul de vînzare de 20 lei/kg, veniturile pot să constituie 26,5 mii de euro/ha (pînă la deducerea impozitelor şi plata salariilor).

Minim de investiţii: aproximativ 17 mii € per hectar (inclusiv – butaşii de soi, instalarea spalierelor, montarea sistemului de irigare prin picurare, proiectul şi lucrările de înfiinţare a plantaţiei). Suma investiţiilor depinde de preţul producătorului la butaşi, spalier, sisteme de irigare.

Termene de recuperare a investiţilor - pînă la 3 ani. În cazul în care materia primă este procesată cu echipamente proprii, iar cultivarea paralelă a butaşilor se face pentru propria plantaţie şi pentru vînzare, termenele de recuperare a investiţiilor sînt şi mai mici.

Factori de risc: anii secetoşi. Pentru a preveni deficitul de umiditate, este instalat un sistem de irigare prin picurare.

Factori de succes: posibilitatea de a procesa pomuşoarele la întreprinderile de conserve existente, pentru producerea de sucuri, gemuri,

40

dulceţuri, vinuri, lichioruri; creşterea cererii la murele ecologice în diverse ţări ale lumii.

4.2.10. Crearea loturilor demonstraţionale etalon de cultivare a culturilor tehnice irigate (floarea soarelui, soia, rapiţă, sfeclă de zahăr) prin utilizarea irigaţiei pe o suprafaţă de 10 ha respectivCultivarea soii

Descrierea afaceriiSoia este o cultură de origine tropicală din centrul de origine a asiei

Centrale, în momentul de faţă ocupă suprafeţe de peste 72 milioane hectare, fiind extinsă în cultură pe toate continentele. Producţia globală a culturii date se măreşte datorită cerinţelor crescînde faţă de uleiurile vegetale şi deficitul proteic. Soia de cultură, în boabele căreia se conţine un procent înalt de 35 – 47% proteine şi 19 – 255 de ulei, are un potenţial economic înalt. Atenţia producătorilor agricoli faţă de această cultură a fost cauzată de însemnătatea producţiei în alimentaţia oamenilor, animalelor şi în industria de prelucrare a produşilor chimici. Suprafeţele cultivate cu soia în republică constituie 12,2 mii hectare.

Cultivarea soii este o afecere profitabilă care are următoarele avantaje:• Boabele de soia au o valoare nutritivă foarte înaltă;• Se foloseşte pe larg în alimentaţia oamenilor;• Se foloseşte în industrie la producerea uleiului vegetal şi industria

alimentară;• Soia are o importanţă agrotehnică mare, fiind plantă fixatoare de azot;• Boabelede soia, deşeurile de boabe, pleavă şi paie sunt utilizate ca

hrană pentru animale;• Cererea sporită pe piaţa locală şi pe pieţele străine a producţiei de soia.• Produsele din soia servesc ca substituenţi a laptelui şi produselor

lactate de origine animală.• Ca cultură medicinală pentru alimentaţia persoanelor cu diabet zaharat,

arteroscleroză, reacţie alergică la produsele de origine animală.• Uleiul şi proteinele de soia sunt pe larg folosite în industria sintezei

chimice (lianţii sintetici, mase plastice, lacuri şi vopsele).Investiţia necesară

Soia este o cultură intensivă cu un nivel înalt de mecanizare. Pentru producerea cu succes a soii, producătorul trebuie să dispună de teren cu un grad înalt a fertilităţii, bogate în humus şi elemente nutritive. Gradul de fertilitate, compoziţia mecanică a solului, cît şi stratul lui afînat,

41

influenţează direct asupra tipului de boabe. Cultivarea soii nu necesită investiţii mari în fonduri fixe, care pot fi tradiţional folosite pentru cultivarea culturilor prăşitoare. Pentru cultivarea soii este necesar de asigurat procesul tehnologic cu mijloace circulante calitative. Boabele de soia obţinute pot fi comercializate direct după prelucrarea primară sau dpozitată pentru comerializarea la preţuri mai avantajoase.

Pentru cultivarea 1ha cu soia sunt necesare următoarele cheltuieli: mijloace circulante – 1 861 lei, servicii mecanizate – 2 037 lei, plata muncii angajaţilor sezonieri – 270 lei şi alte cheltuieli – 402 lei, taxe şi impozite – 240 lei. Sumînd toate aceste cheltuieli, constatăm că pentru cultivarea 1ha co soia este necesar de 4 810 lei.

Piaţa de desfacerePrincipalele direcţii de utilizare a boabelor de soia în ţara noastră sunt:

• Se foloseşte pe larg în alimentaţia oamenilor;• Se foloseşte larg în industria laptelui şi mezelurilor;• În industrie se prepară făină şi ulei vegetal;• Soia se întrebuinţează pe larg în industria producerii conservelor (la producerea diferitor sosuri şi salatelor);

Boabele de soia, deşeurile de boabe, paie şi pleavă sunt utilizate ca hrană pentru animale.

În prezent în ţările dezvoltate soia este folosită la fabricarea a mai mult de 400 produse alimentare. Forma de bază care se foloseşte în alimentaţia oamenilor este făina de soie, care se utilizează în panificaţie, la confecţionarea prăjiturilor, macaroanelor, biscuiţilor. Din boabele de soia se prepară surogat de cafea, diferite sosuri, brînzeturi. Un produs preţios este laptele de soia, care are următoarele avantaje: uşor asimilat de organismul omului, conţine un procent mare de proteine şi este mai ieftin în comparaţie cu laptele de vacă. În industria alimentară proteinele din boabele de soia se utilizează ca substituent al cărnii animale în salamuri, crenvuşti, becon. Carnea de soia este folosită în lumea întregă. Din boabele de soia se extrage ulei vegetal, care după calităţile sale nutritive este superior altor varietăţi ale uleiului vegetal. Uleiul de soia se foloseşte la fabricarea untului vegetal, margarinei şi săpunului. Boabele de soia, neajunse la maturitate, ca şi cele de mazăre, se pot conserva pentru prepararea salatelor.

Desfăşurarea afaceriiSoiuri de soia. Soia face parte din familia Leguminoase.

42

Tabel 11. Soiurile raionate cele mai valoroase de soie

Denumirea soiuluiPerioada de vegetaţie, zile

Recolta, t/haConţinutul de (%) Masa a 1000 de

boabe, gproteine grăsimi

Bucuria 115 – 125 2,8 – 3,2 36,0– 38,0 19,0- 21,0 150 – 170Scînteia 125 – 135 2,5 – 3,0 37,0- 39,0 19,0- 20,0 140 – 155Chişineovskaia 16 105 - 130 2,3 – 2,9 36,5- 38,5 19,0- 21,0 136 – 169Beliţcaia 82 106 - 112 2,5 – 3,0 37,0- 39,0 18,0- 20,0 140 – 160Dorinţa 105 – 112 2,5 – 2,7 38,0- 40,0 20,0- 21,0 140 – 170Soier 3 95 – 110 2,0 – 2,5 38,0- 40,0 19,0- 20,0 150 – 170Licurici 108 – 115 3,5 – 3,8 38,0- 41,0 19,0- 22,0 150 – 175Aura 110 – 120 4,0 – 4,2 38,0- 40,0 17,0- 21,0 140 – 170Mida 100 – 105 2,3 – 2,8 37,0- 38,0 18,0- 19,0 150 - 170Colina 110 - 120 3,8 – 4,0 34,0- 40,0 18,0- 22,0 140 – 170Alina 105 - 118 2,3 – 2,8 35,7- 36,0 21,5- 22,0 100 – 125Gila 106 - 110 3,5 – 3,8 35,4- 39 21- 22,6 140 - 160

Pregătirea solului din toamnă prevede dezmiriştirea (cu LD – 10), şi aratul de zăble la 22 – 25cm şi se menţine după tipul de semiogor. Toamna sub lucrarea de bază a solului (arătura) se recomandă introducerea îngrăşămintelor minerale sau fertilizarea poate fi efectuată odată cu cultivarea şi nivelarea cîmpului toamna sau primăvara devreme (cu cultivatorul fertilizator COR 4,2): 30kg/ha de azot, fosfor – 40 – 60kg/ha, potasiu 40 – 50kg/ha. Primăvara în cazul unei primăveri devremi se efectuează 2 cultivări SP – 117 + 2 CPS 4 sau COR 4,2 (cu introducerea a 30kg/ha de azot substanţă activă în dependenţă de compoziţia solului şi de remanenţa compuşilor de azot în sol) sau USMC 5,4. Prima cultivare la adîncimea de 10 – 12cm, iar a doua la adîncimea de încorporarea seminţelor de 6 – 8cm, cu o zi înainte de semănat în vederea pregătirii unui pat germinativ calitativ.

Semănatul soii. Obţinerea recoltelor de boabe depinde în mare măsură de calitatea seminţelor. Seminţele trebuie să fie de clasa I – facultatea germinativă nu mai ică de 90% şi puritatea de 97%, cu norma de semănat de 100 – 110kg/ha în dependenţă de masa a 1000 boabe. Epoca optimă de semănat începe cînd la adîncimea de 10cm temperatura solului atinge 10-12ºC şi este în creştere. Calendaristic pentru zona de sud şi centru ea coincide cu decada a III+a a lunii aprilie, iar pentru zona de nord – cu decada a I+a a lunii mai. Adîncimea de încorporare este de 5 – 6cm, dacă solul nu este umed adîncimea se măreşte pînă la 6 – 7cm. Semănatul se va efectua cu semănătoarea SPC – 6,SUPN – 8, Multicorn, SSFC – 6, SZ – 3,6 cu intervalul între rînduri: fie la rînduri distanţate de 70cm sau în rînduri

43

apropiate de 45cm. Densitatea plantelor în perioada de vegetaţie trebuie să constituie 0,5 – 0,7 mil de plante la hectar.

Recoltarea soii se efectuează cu combinele SC – 5, SC – 6, Don 1500, Clas – Dominator, la maturitatea deplină, cînd umiditatea boabelor ajunge la 14 – 15%. În acest moment păstăile sunt uscate, de culoare brună, iar boabele au o culoare caracteristică soiului cultivat. Pentru evitarea pierderilor e necesar de reglat combina la cea mai joasă mirişte de10 – 11cm. Pentru reducerea traumării boabelor se micşorează viteza de rotaţie a bătătorului pînă la 300 – 500 rotaţii pe minut. Boabele recoltate trebuie supuse imediat curăţirii primare cu maşinile OVS 25 sau OVP 20 A.

Analiza vînzărilor şi cheltuielilorCalculul vînzărilor şi cheltuielilor la cultivarea soii a fost efectuat

pentru suprafaţa de 1ha. Recolta medie posibilă la soia a fost estimată la 3,0t/ha. Preţul de comercializare este de 3,2 lei/kg de soia, luînd în consideraţie că producătorul va comercializa producţia obţinută după prelucrarea primară (curăţire, uscare şi ventilare). În cazul păstrării soii, vînzările vor spori din contul comercializării la un preţ mai avantajos. Schema tehnologică pentru cultivarea soii:

Tabel 12. Analiza vînzărilor şi cheltuielilorSpecificare TOTAL(lei)Vînzări NETEBoabe de soia 8 960TOTAL vînzări 9 240Total cheltuieli 4 810MARJA BRUTĂ 4 430MARJA BRUTĂ/% 48%

4.2.11. Ferma-model pentru producerea laptelui cu 20 vaci

Elaborarea proiectului tip al minifermelor pentru producerea laptelui alături de satisfacerea necesarului pieţei interne de consum are scopul de a acorda ajutor practic crescătorilor de bovine la implementarea unor tehnologii care ar asigura sporirea producţiei de lapte, ameliorarea calităţii lui, sporirea competitivităţii laptelui şi lactatelor, reducerea cheltuielilor la construcţia şi exploatarea adăposturilor.

44

Crearea fermelor pentru producţia laptelui este importantă atât pentru producătorii agricoli, cât şi pentru întreprinderile de procesare a laptelui, pentru consumatorii laptelui şi produselor lactate, precum în ansamblu pentru agricultură şi economia naţională din următoarele considerente:• Laptele este produsul alimentar cel mai răspândit, cu o largă utilizare în alimentaţia umană, obţinut în prezent de producătorii agricoli în condiţii ne igienice. • Realizarea laptelui de la producător la procesator nu se face în condiţiile securităţii alimentare, controlul calităţii laptelui şi produselor lactate practic fiind pierdut, produsele respective deseori având o calitate îndoielnică.• Crescătorii de taurine din R. Moldova dispun de un efectiv de animale cu o productivitate slabă, nu cunosc şi nu implementează tehnologii performante de ameliorare a calităţilor materialului biologic, precum şi tehnologii moderne de creştere şi nutriţie a taurinelor, ceea ce provoacă obţinerea veniturilor scăzute şi lipsa interesului în intensificarea producerii laptelui.• Întreprinderile de procesare a laptelui nu fac investiţii în dezvoltarea bazei materiale de producere şi achiziţionare a materiei prime, se confruntă cu mari probleme privind cantitatea necesară şi calitatea laptelui, ceea ce conduce la producerea unui sortiment limitat de produse lactate comparativ cu ţările din Uniunea Europeană.• Producătorii de lapte cu o singură vacă reprezintă majoritatea furnizorilor de lapte, cantitatea produsului fiind oscilantă şi instabilă. Necesarul pentru consumul intern deseori este completat din produsele lactate de import.• Producătorii de lapte n-au conştientizat necesitatea creării unor asociaţii profesionale care să le reprezinte interesele în relaţiile cu centrele de achiziţionare şi întreprinderile de procesare a laptelui. Până în prezent n-au fost elaborate pârghii economice efective de stimulare a sporirii productivităţii taurinelor şi producţiei de lapte, de cointeresare a producătorilor agricoli în sporirea calităţii laptelui şi reducerii cheltuielilor la producerea lui. • Calitatea laptelui materie primă din R. Moldova nu corespunde standardelor UE privind calitatea şi siguranţa alimentară. Prevederile standardelor stabilite prin directiva Consiliului UE nr. 46/1992 n-au fost transpuse în legislaţia autohtonă în vigoare.

45

• Nu există unităţi specializate independente care ar efectua controlul productivităţii animalelor şi calităţii laptelui materie primă, ceea ce duce la numeroase conflicte între producătorii şi procesatorii laptelui.În cadrul proiectului vor fi implementate: tehnologia performantă de producere a laptelui, folosind bovinele cu producţie înaltă de lapte (5000 – 6000 kg/an), sistemul ştiinţific argumentat de producere a furajelor, de alimentaţie a vacilor şi tineretului pentru reproducţie), sistemul modern de muls mecanizat, întreţinerea fără legătură a vacilor, prelucrarea primară a laptelui, mecanizarea proceselor tehnologice, sporirea productivităţii muncii; sporirea productivităţii animalelor la nivelul fermelor din ţările UE, majorarea indicilor de calitate, inofensivitate şi competitivitate a laptelui şi lactatelor.

Metode de întreţinere:• Vacile, junincile şi viţelele pentru reproducţie – întreţinere fără

legătură, acces liber la masa de furajare;• Viţelele pentru reproducţie:

- în primele două luni de viaţă – întreţinere în boxe individuale; - viţele cu vârsta mai mare de 2 luni – în boxe colective.

• Mulsul şi productivitatea vacilor: -Muls mecanizat cu colectarea laptelui în rezervorul de răcire a laptelui

• Producţia anuală a vacilor: - primipare – 4000 – 5000kg - multipare – 5000 – 6000kg

Varianta de bază a fermei-model este concepută pentru 20 vaci mulgătoare şi 24 capete de tineret pentru reproducţie (un modul). În funcţie de posibilităţile agentului economic mărimea fermei poate fi de 10, 20, 40, 60, 80, 100 şi mai multe vaci mulgătoare cu tineretul respectiv pentru reproducţie. Tăuraşii la vârsta de până la 30 zile de la naştere se vor realiza pentru a fi crescuţi la carne. Folosind datele următorului tabel se poate calcula mărimea fermei şi volumul producţiei anuale (lapte şi carne în greutate vie).

Tabel 13. Normative privind calculul efectivului şi volumului producţiei

SpecificareMărimea fermei, vaci

10 20 401 2 3 4

1. Perioada între fătări, zile 365 365 365

46

1 2 3 42. Se vor obţine viţei anual, capete

10 20 40

inclusiv viţei de la vaci, capete 8 16 32 viţei de la primipare 2 4 83. Anual se vor creşte junci pentru înnoirea cirezii

2 5 10

4. Rebutarea vacilor adulte, capete

2 5 10

5. Producţia anuală de lapte la o vacă, kg

5000 5500 6000

6. Producţia anuală de lapte, tone

50 110 240

7. Consumul specific de furaje (un. nutritive / kg lapte )

1,25 1,20 1,15

8. Necesarul de furaje pentru producţia laptelui, unităţi nutritive, tone

62,5 132 276

9. Greutatea medie corporală a unei vaci adulte, kg

500 550 600

10. Efectivul tineretului, în medie pe an capete:

11,56

23,12

46,24

inclusiv de la naştere până la 30 zile

0,98 1,96 3,92

de la 30 zile pînă la 6 luni1 2,87 5,74 11,48 de la 6 până la 12 luni 3,45 6,90 13,80 de la 12 până la 17 luni 2,05 4,10 8,20 de la 17 până la 26 luni 2,21 4,42 8,8411 Tineret pentru reproducţie 12 24 4812. Realizarea viţelelor la vârsta de 12 luni, capete

2 4 6

Cu greutatea vie totală, kg 520 1040 156013. Realizarea viţelelor la vârsta de 17 luni, capete

1 2 4

Cu greutatea vie totală, kg 360 740 1480

47

1 2 3 414. Realizarea vacilor adulte rebutate, capete

2 4 10

Cu greutatea vie totală, kg 1000 2000 550015. Realizarea tăuraşilor la vârsta de 30 zile

5 10 20

Greutatea corporală a tăuraşilor, kg

250 500 1000

Adaos total în greutate, kg 75 150 30016. Producţia de carne în greutate vie totală, kg

2130 4280 9540

Inclusiv producţia de carne de la tineret, kg

1130 2280 4540

17. Greutatea corporală a viţelelor, kg: - la naştere 35 35 35 - la vârsta de 6 luni 140 140 140 - la vârsta de 12 luni 280 280 280 - la vârsta de 16 luni (prima însămânţare a viţelelor)

375 375 375

18. Vârsta medie la însămânţarea viţelelor, luni

17 17 17

19. Longevitatea productivă, ani

5 5 5

1 Tăuraşii până la vârsta de o lună după naştere se vor realiza pentru a fi crescuţi la carne.

Costul normativ al întreprinderii tip pentru bovine, inclusiv costul lucrărilor de proiectare şi costul animalelor alcătuieşte 1,6-1,7 mln. lei. Termenul de recuperare – 6-7 ani, termenul de exploatare – 50 ani.

Modelul tip al întreprinderii de bovine va asigura activitatea cu parametrii economici de bază ai bussines-planului: а) numărul lucrătorilor: 2 -3 permanenţi; 4 -5 sezonieri b) productivitatea medie a unei vaci - 6000-6500 litri lapte c) rentabilitatea – 20% d) prezenţa a 25-30 ha teren arabil.

48

4.2.12. Crearea unei ferme demonstraţionale etalon de creştere a porcilor

Ferma-model pentru 20 scroafe de prăsilă

Metoda de creştere a porcinelor include în sine un sistem de secţiuni ecologice interconexate. În corespundere cu cerinţele biologice şi ergonomice iniţiale, Centrul de Economie Agrară şi Dezvoltare Rurală a elaborat o metodă nouă de creştere a porcinelor şi decizii noi de sistematizare spaţială a secţiilor tehnologice, de construcţie şi de mecanizare a proceselor tehnologice şi a propus dispozitive pentru înfăptuirea acesteia. În reţeaua secţiunilor de creştere purceii nou născuţi sunt hrăniţi până la trecerea lor la îngrăşare conform tehnologiei perfecţionate cu două faze executate fără trecerea animalelor dintr-un grajd în altul.

Aspectul inovaţional, pus la baza creşterea şi îngrăşării a porcinelor, prezintă o metoda nouă, bazată pe o concepţie exclusivă şi brevetată, elaborată de Centrul de Economie Agrară de Dezvoltare Rurală. Ea corespunde normelor de igienă şi este adaptată la condiţiile tehnice şi tehnologice moderne.

Este aplicat sistemul întreţinerii porcinelor în două faze, când purceii după înţărcare rămân în aceleaşi boxe pentru fătare şi sunt crescuţi până la atingerea masei medii vii de 35-45 kg. Această tehnologie permite de a minimiza cu mult acţiunea factorilor de stres în timpul înţărcării şi creşterii purceilor. La organizarea nutriţiei porcinelor la îngrăşare şi efectivului de bază sunt folosite nutreţuri umede, iar pentru purceii sugaci şi cei pentru creştere complementară sunt folosite nutreţuri uscate.Înţărcatul purceilor are loc la vârsta de 35 zile la greutatea vie medie de 9,0-11,0 kg. Sporurile în greutate a masei vii a purceilor pentru creştere complementară constituie 450 şi mai mult grame, iar la îngrăşare – mai mult de 800 grame. Rebutarea tineretului în procesul de creştere este mai mică decât indicii normativi.

Tehnologia perfecţionată de creştere a purceilor în două faze nu necesită regruparea şi trecerea animalelor dintr-o încăpere în alta, ceea ce asigură sporirea permanentă a ritmului de creştere şi consumul redus de energie metobolizabilă. Totodată, tehnologia indicată:- contribuie la menţinerea grupului şi protejarea lui contra stresurilor de regrupare;- înlătură situaţiile excedentare de traumatizare;

49

- majorează sporul în greutate vie a purceilor cu 15% pe perioada ciclului tehnologic întreg; - contribuie la realizarea măsurilor zootehnice şi veterinare pe secţii pe principiul „gol-ocupat”. Efectul tehnologic scontat total va fi producţia autohtonă competitivă pe piaţă.

Tehnologia prezentată este prevăzută pentru scroafele înţărcate, în stare de gestaţie, vieri, tineretul de reproducţie, la fel şi pentru efectuarea fătărilor, întreţinerii scroafelor cu purcei, pentru creşterea purceilor după înţărcare şi pentru îngrăşarea porcilor.

Întreţinerea animalelor: scroafelor înţărcate şi în stare de gestaţie, a vierilor, tineretului de reproducţie se prevede în boxe cu păşunare, restul animalelor, inclusiv tineretul la îngrăşare – fără păşunare.Încăperile cu boxe sunt despărţite în secţii izolate: pentru turma de reproducere, pentru îngrăşarea porcilor şi pentru fătarea scroafelor.

Transportarea nutreţului se efectuează cu mijloace de transport. Distribuirea nutreţului este mecanizată. Hrănirea animalelor se efectuează cu nutreţuri uscate în raţie cu valoare deplină.

Eliminarea bălegarului are loc în interacţiunea elementelor fisurate ale podelei.Sistemul de asigurare a microclimei optime include în sine elementele de colectare-ventilare, interconexate cu dispozitivul elementelor de iluminare naturală.

Podelele în boxe sunt combinate: spaţiile încontinuu sunt încălzite (o soluţie nouă în construcţie), iar cele cu zăbrele sunt parţial incorporate în boxă.

Costul normativ al întreprinderii tip, inclusiv costul lucrărilor de proiectare şi costul scroafelor de prăsilă, alcătuieşte 2,2-2,3 mln. lei, termenul de recuperare – 6-7 ani, termenul de exploatare – 50 ani.Modelul tip al întreprinderii de producere a cărnii de porc va asigura activitatea cu parametrii economici de bază ai bussines-planului: а) numărul lucrătorilor: 3-4 permanenţi, 2-3 sezonieri b) productivitatea anuală - 35-36 tone carne în greutate vie c) rentabilitatea medie – 20% d) Prezenţa terenului arabil nu prezintă o condiţie pentru activitatea întreprinderii

50

4.2.13. Crearea unei gospodării piscicole demonstraţionale etalon

Piscicultura este o ramură, care se ocupă cu înmulţirea şi creşterea peştilor în bazine cu apă naturală şi artificială. Creşterea intensivă a peştilor-marfă asigură fermierului obţinerea produselor alimentare dorite şi un venit economic satisfăcător cu mici cheltuieli. Componenţa de bază a afacerii este bazinul de apă, care reprezintă mediu de viaţă şi creştere a mărfii (peştelui), de aceea afacerea dată poate fi desfăşurată în cazul cînd fermierul deţine iazuri proprii sau are posibilitatea de a le arenda.

Avantajele creşterii peştelui-marfă sunt: • Calităţile dietetice înalte ale produselor din peşte

•Existenţa unei cereri constante la produsele din peşte•Costuri relativ reduse la creşterea peştilor•Concurenţă redusă pe piaţa locală•Derularea afacerii poate fi efectuată de membrii unei familii

Investiţia necesarăIazurile sunt bazine artificiale de apă, destinate pentru înmulţirea şi

creşterea peştilor şi constituie principala componentă pentru dezvoltarea pisciculturii. Pentru organizarea gospodăriei piscicole de fermieri se practică iazuri de îngrăşare. Suprafaţa iazurilor de îngrăşare poate fi de la 1ha pînă la 10ha, iar adîncimea medie e de 1,5 – 3m. Lansarea afacerii poate începe de la procurarea următoarelor componente:• Barcă cu motor – necesară hrănirii, supravegherii peştelui şi bazinului. Preţul unei bărci la mîna a doua este în jur de 10 000lei.• Maşină de teren – necesară transportării hranei peştilor şi pescuirii (se foloseşte la tragerea năvodului). Pentru începerea afacerii se poate folosi o tehnică de mîna a doua, care este mai ieftină dar în acelaşi timp poate fi încă folosită.• Năvod – pentru un iaz cu suprafaţa de 10ha este nevoie de un năvod cu dimensiunile de 250m lungimea şi 6 lăţimea. Preţul orientativ 1500 USD.• Puiet de peşte de un an – care poate fi procurat de la întreprinderile piscicole.

51

Tabel 14. Investiţia iniţialăInvestiţia iniţială, MDL (anul I şi II), suprafaţa 10ha

Specificare TOTAL, MDLActive materiale 46 000Costul materialelor 63 870Operaţii mecanizate 5 000General TOTAL 114 870

Piaţa de desfacereProdusele obţinute în cadrul gospodăriilor piscicole de fermieri vor

putea fi comercializate:•Pieţe agricole. Pentru realizarea produselor din peşte pot fi folosite pieţele

de desfacere din zonele urbane şi în special cele din mun. Chişinău. Respectivul fapt se datorează puterii mai mari de cumpărare a clienţilor din oraş, dar şi cererii sporite de peşte în comparaţie cu pieţele săteşti. Preţul minim este de 10lei.

•Maşini specializate. Realizarea peştelui se poate efectua prin contractarea maşinilor specializate sau chiar prin realizarea peştelui direct de la faţa locului întreprinderilor ce asigură pieţele urbane cu produse piscicole. În vederea realizării produselor gospodăria ţărănească poate încheia contacte de intenţie cu administraţiile pieţelor.

•Magazine specializate. Comercializarea produselor piscicole poate fi efectuată prin intermediul întreprinderilor specializate în comerţul produselor date. Colaborarea cu aceste întreprinderi se derulează prin semnarea contractelor.

•Restaurante – sunt localuri, unde preponderent se servesc specialităţi pregătite din peşte.

•Specii de peşti. La etapa actuală în Moldova se cresc artificial aşa specii de peşti ca: Crapul, Carasul, Sîngerul, Novacul, Cosaşul, Şalăul. Dintre speciile noi: Somnul de canal, Scoicarul.

Procesul de producţie al peştelui – marfă cuprinde cîteva etape:Pregătirea iazului pentru peşte – prevede deversarea apei bazinului de

cu toamnă pentru ca suprafaţa fundului să îngheţe şi masa organică acumulată să se mineralizeze. Totodată acvatoria iazului se va curăţi din resurse vegetale, la fundul iazului introducîndu-se var nestins, circa 200 – 300kg/ha sau gunoi mineralizat.

52

Plasarea puietului în bazin – semănătura puietului în iaz se va efectua după dezinfectarea acestuia în soluţie de 5% sare timp de 5 minute, după care se va spăla cu apă obişnuită. La plasarea în bazin puietul se va semăna după calculul: carpi – 700 unit./ha; sînger – 1000 unităţi/ha; novac – 250 peşti/ha; cosaş – 500un./ha.

Hrănirea peştelui – se va efectua în aceleaşi locuri, de cîteva ori pe zi, ultima hrănire urmînd a se efectua cu 5 ore înainte de lăsarea întunericului. Cantitatea de hrană se va micşora dacă concentraţia oxigenului în apă va fi de doar 4mg/l. Nutriţia optimă se va efectua la 20 grade, în rest micşorarea căldurii va duce la micşorarea volumului de hrană plasat după calculele 1 grad – 10%.

Prinderea peştelui (pescuirea) – se va începe în septembrie (anul 2), cînd temperatura apei va atinge 14 - 16º, iar masa medie a peştelui – 1,5 – 1,7kg. Pescuitul în masă se efectuează în luna octombrie.

Analiza veniturilor şi cheltuielilorDurata unui ciclu de creştere a peştelui –marfă este de 2 ani,

întreprinderea producătoare va avea vînzări de peşti numai în anul 2 de viaţă a peştelui. Volumul anual de peşte colectat în anul trei este de 7850kg adică pentru perioada de lansare a afacerii (primii 2 ani) este posibil de obţinut o cantitate de 15 700kg de masă de peşte )pentru o suprafaţă a iazului de 10ha). Derularea eficientă a afacerii recomandă stabilirea unui preţ minim pentru a atrage clienţi şi sporirea încasării veniturilor. Preţul mediu pentru 1kg de peşte este de 10lei.

Tabel 15. Analiza veniturilor şi cheltuielilorVolumul anual de peşte – marfă, suprafaţa 10ha

TOTAL 15 700Schema tehnologică pentru creşterea peştelui în anul II, MDLSpecificare Total, leiVînzări nete 157 000Total cheltuieli 32 410MARJA BRUTĂ 124 590MARJA BRUTĂ, % 79%

O modalitate originală de folosire a serelor a fost elaborată recent în Suedia. Într-una dintre gospodăriile de pe litoralul estic a Suediei, cu 400 de km mai la nord de Stocholm, fermierii locali au efectuat un experiment reuşit de creştere a peştelui şi legumelor în sere. Peştele vegetează într-un

53

container închis. Resturile de nutreţ şi eliminările din acvariu sunt amestecate cu apă, iar de acolo sunt debitate către plante în calitate de nutreţ suplimentar. Conform afirmaţiilor specialiştilor, plantele se dezvoltă foarte bine cu asemenea soluţie nutritivă, iar legumicultorii îşi reduc cheltuielile de hrănire suplimentară a acestora. Cheltuind 150 kg de nutreţ pentru peşte, fermierii obţin 200 kg de păstrăv şi câteva sute de kilograme de legume – roşii, castraveţi, salată. În seră se simte confortabil şi bibanul – puietul acestuia a fost plasat în primăvara anului 2006, iar către toamna anului 2007 a ajuns la greutatea de tocmai un kilogram. Specialiştii remarcă, de asemenea, şi sporul accelerat în greutate al peştilor crescuţi în astfel de sere.

Proiectul respectiv a fost finanţat de UE din noul fond de dezvoltare a pisciculturii stabile, pe deasupra acesta este completamente ecologic, oferind posibilităţi de a obţine concomitent legume şi carne de peşte ecologice. Până în anul 2013 Suedia va beneficia de 500 mln. de crone (55 mln. de euro) pentru dezvoltarea pisciculturii stabile. Metoda respectivă este recomandată pentru implementare legumicultorilor europeni care sunt intenţionaţi ferm să obţină venituri suplimentare.

4.2.14. Crearea unei ferme demonstraţionale etalon de creştere a păsărilor

Creşterea prepeliţelorCreşterea prepeliţelor este un domeniu relativ nou pentru piaţa

republicii noastre. Datorită proprietăţilor dietetice şi curative atît a cărnii cît şi a ouălor de prepeliţă această afacere are o perspectivă mare, ceea ce se confirmă prin experienţa ţărilor înalt dezvoltate.

Avantajele derulării afacerii date:•Cererea înaltă la carnea şi ouăle de prepeliţă•Cheltuieli minime pentru lansarea afacerii şi posibilitatea de lărgire

continuă•Maturizarea rapidă a păsărilor şi rentabilitatea înaltă faţă de alte păsări

domestice•Posibilitatea de administrare de către membrii unei familii

Investiţia necesarăO afacere rentabilă în acest domeniu poate fi începută cu circa 1000 de

păsări. Pentru a lansa această afacere este nevoie de încăpere, un incubator, cuşti pentru păstrarea prepeliţelor şi ouă de rasă.

54

Cuşti pentru păstrarea prepeliţelor – într-o cuşcă cu suprafaţa de 0,5 – 0,6m2 se pot păstra pînă la 50 păsări. Pentru iniţierea afacerii cu 1000 de păsări este nevoie de 20 cuşti. Costul unei cuşti de lemn este de 300 lei. Astfel investiţia în cuşti va reprezenta 6000lei.

Ouă pentru incubare – pentru obţinerea a 500 de femele este nevoie de 1300 ouă (în procesul de incubare poate apărea rebut circa 30%). Costul unui ou variază în dependenţă de regiunea de amplasare a gospodăriei ţărăneşti între 1lei şi 1,5lei. Incubator – pentru incubarea ouălor va fi necesar un incubator, deoarece prepeliţele crescute în condiţii de casă au pierdut instinctul de ecloziune. Dacă luăm în considerare volumul mic al afacerii iniţiale se poate iniţia afacere cu un incubator costul căruia etse de 1500lei.

Generator – costul unui generator de mîna a doua este de 5000lei.TOTAL investiţia iniţială – 5000lei

Piaţa de desfacereOuăle de prepeliţă pot fi comercializate prin:

• Magazine comerciale – procură ouăle en-gros la preţul de 0,5lei/buc.• Pieţe agricole – comercializează direct consumătorului la preţul de 0,8 –

1,2lei/buc;Carnea de prepeliţă are o piaţă de desfacere specifică şi în cele mai

dese cazuri acestea sunt restaurantele. La moment acest produs nu este standardizat pe piaţa moldovenească, de aceea acest produs se comercializează doar în cantităţi mici. Trebuie de menţionat că odată cu aprobarea standardului naţional pentru carnea de prepeliţă, piaţa de desfacere va creşte considerabil. Preţul de cumpărare a cărnii de prepeliţă este de 50lei/kg.

Desfăşurarea afaceriiRasele de prepeliţe crescute în condiţii domestice sunt: de marmoră,

britanice negre şi “faraon”.Procesul de creştere a prepeliţelor pentru ouă şi carne constă din următoarele etape:

Incubarea ouălor. Procesul de incubare durează după normă 17 zile. Pentru obţinerea a 500 de femele, este nevoie de 1200 ouă de prăsilă, care trebuie să fie în mediu de 10 – 4gr., formă ordinară, nici prea mari nici prea mici, iar gălbenuşul trebuie să fie în centru şi să nu fie prea mobil

Maturizarea. Prepeliţele încep a se ouă de la vîrsta de 35 – 45 zile şi ating o productivitate înaltă deja la 2 luni. Ele produc circa 250 – 300

55

bucăţi de ouă pe an cu greutatea oului de 7 – 14g, deci avînd o rentabilitate de 70 – 80%

Exploatarea. După maturizare se repartizează în cuşti a cîte 50 păsări, dintre care 37 femele şi 13 cocoşi. Costul raţiei de nutriţie pentru perioada de exploatare este de 1, 44lei/lună pentru o pasăre. Femelele pentru producerea ouălor pot fi utilizate circa un an. După un an productivitatea lor scade pînă la 50% şi ele trebuie înlocuite cu cele tinere, trecîndu-le în categoria celor pentru carne. Sacrificarea păsărilor se poate efectua la vîrsta de maturizare (1,5 – 2luni).

Analiza veniturilor şi cheltuielilor

Tabel 16. Analiza veniturilor şi cheltuielilorVolumul mediu anual de carne şi ouă primite de la creşterea prepeliţelorSpecificare Num. de capete TOTALVolumul de ouă, bucăţi

500 125 000

Volumul de carne, kg

188 38

Prognoza vînzărilor anualeSpecificare TOTAL, leiTotal 65 160Prognoza veniturilor şi cheltuielilorSpecificare TOTAL, leiVînzări nete 65 160Total cheltuieli 23 591MARJA BRUTĂ 41 569MARJA BRUTĂ, % 64%

4.2.15. Crearea unei albinării demonstraţionale etalon

În ultimii ani în condiţiile R. Moldova creşterii albinelor se acordă o atenţie sporită odată cu solicitarea produselor agricole (în primul rînd a mierii) pe piaţa externă. Creşterea şi exploatarea albinelor este un domeniu profitabil pentru RM îndeosebi dacă acest proces este organizat prin intermediul Asociaţiei Apicultorilor.

Avantajele primite de la creşterea albinelor:• Primirea unor produse ecologice pure

56

• Cererea mare pe piaţa internă şi externă• Posibilităţi de a exporta produse apicole• Funcţii auxiliare de polenizare a florei şi faunei• Afacerea dată poate fi organizată şi dezvoltată de către membrii unei

familii.•

Investiţia necesarăInvestiţia în domeniul apiculturii este o investiţie pe termen lung, care

poate fi lărgită în dependenţă de dorinţa şi posibilităţile proprietarului. Pentru a iniţia această afacere e nevoie de:

• Familii de albine – pentru a lansa o afacere profitabilă iniţial este nevoie de a procura circa 50 familii de albine. Investiţia iniţială în familiile de albine poate fi ulterior rambursată prin vînzarea familiilor noi create sau prin lărgirea afacerii. Preţul unei familii este de 700 lei.

• Stupina sau prisaca este locul unde sunt situaţi stupii, căsuţa pentru păstrarea utilajului, inventarului, etc. Terenul dat poate fi proprietate privată sau poate fi arendat.

• Stupi – în fiecare stup se plasează cîte o familie, deci pentru lansare sunt necesare circa 50 stupi. Costul mediu al unui stup cu 12 faguri este de 600lei.

• Centrifuga pentru colectarea mierii – serveşte pentru extragerea mierii din faguri. Costul este de 4 500lei.

• Inventar auxiliar constă din: afumător, mască de protecţie, fumar de stupină, daltă apicolă, cuţit apicol, colector de polen, filtru cu miere, tară pentru colectarea mierii – bidoane, hrănitoare, faguri.

TOTAL cheltuieli – 72 000lei

Piaţa de desfacerePrincipalii consumători de miere pot fi:

• Cumpărătorii de la pieţele agricole, unde preţul mediu variază de la 25lei pentru 1kg la Comrat, la 50lei pentru 1kg la Chişinău

• Magazinele specializate create de asociaţiile de apicultori din diferite regiuni ale republicii

• Fabricele Nefis, Bucuria, Franzeluţa, Plaisir• Supermarketurile Green Hills, Fidesco, Number One – procură

mierea ambalată în borcane a cîte 420gr sau 1000gr• Întreprinderile specializate în ambalarea mierii – procură mierea la

preţul de 25lei/kg

57

• Exportatorii de miere – colectează mierea de albine la preţul de 25- 30lei.

•Desfăşurarea afacerii

Rase de albine. În RM cele mai răspîndite sunt următoarele rase: albina carpatină şi albina ucraineană.

Iniţierea afacerii. Apicultorul începător trebuie să pornească activitatea sa pentru primii 2 – 3 ani cu stupine de 40 – 50 familii.

Ciclul anual al familiilor de albine se împarte în două perioade: perioada activă şi perioada repaus relativ. În ambele perioade apicultorul trebuie să îngrijească corect albinele pentru primirea rezultatelor înalte.

Perioada de repaus relativ a vieţii familiei de albine începe cu răcirea timpului, ouatul mătcii se reduce complet, albinele reaşează rezervele de hrană, albinele se află n stare de inactivitate, care durează pînă la depunerea primelor ouă de către matcă. În perioada de repaus se efectuează lucrările de însărmuirea ramelor, repararea stupilor, achiziţionarea inventatului apicol necesar.

Perioada activă. Începutul perioadei de activitate se consideră depunerea de către matcă a primelor ouă, şi încep a creşte primele larve. La temperatura aerului de 12ºC la umbră albinele fac primele zboruri de curăţare. În această perioadă apicultorul trebuie să:

• Dirijeze instinctul de înmulţire a albinelor, fapt care contribuie la formarea unor familii puternice, sănătoase şi capabile de muncă pentru culesul principal

• Administreze corect hrana, pentru o bună dezvoltare în primăvară în fiecare familie de albine trebuie să existe 8 – 10kg miere

• Amplaseze familiile în zone bogate în plante melifere, în scopul obţinerii nor recolte de miere bogate şi constante.

•Analiza veniturilor şi cheltuielilor

Pentru a calcula venitul brut s-a folosit recolta medie de miere de la o familie de 31kg, deci de la 50 de familii de albine se colectează 1550kg. Comercializarea mierii la preţul de 30lei/kg permite casarea unui venit anual de 37 500lei. Un al doilea produs comercializat în urma creşterii albinelor este ceara. O familie de albine produce 200 – 300gr de ceară, care poate fi comercializată la preţul de 35lei pentru 1kg. Apicultorul poate de asemenea încasa venit de la polenizarea plantelor, care anual se estimează la 30lei pentru o familie.

58

Tabel 17. Analiza veniturilor şi cheltuielilorVolumul anual de miereSpecificare Num. de familii Total, kgVolumul de miere 50 1 550Volumul de ciară 50 10Vînzări anuale 48350Prognoza veniturilor şi cheltuielilor anualeVînzări nete 48 350Total cheltuieli 12 470MARJA BRUTĂ 35 880MARJA BRUTĂ, % 74%

4.2.16. Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a plantelor medicinale cu un Centru de fitoterapieMuşeţel

Orientările actuale în medicină sunt bazate tot mai mult pe aplicarea tratamentelor cu produse farmaceutice naturiste, obţinute din plante medicinale. Aproape jumătate din produsele farmaceutice au la bază plante medicinale şi substanţe extrase din plante – glicocizi flavonici, cumarine, uleiuri volatile, flavonoizi, alcaloizi, saponozide triterpenice şi carotenoizi.

Cultivarea plantelor medicinale are următoarele avantaje:•Diverse domenii de utilizare – în medicină, cosmetică, parfumerie,

panificaţie, patiserie, cofetărie, alimentaţie, vinificaţie etc. Totodată unele din ele se folosesc ca plante ornamentale;

• O gamă variată de produse fabricate după reţete standardizate – arome, coloranţi, ceai, uleiuri, aromatizanţi, unguente, lacuri, creme, şampoane, detergenţi, parfumuri, extracte, emulsii, talc, gel, loţiuni, siropuri, tinctură, adaosuri în băuturi şi mierea de albine;

•Plantele medicinale sunt excelente plante melifere (de exemplu, de pe 1ha de anason şi lavandă se obţin 100kg miere de albine);

•Asigură o alimentaţie bogată în produse naturiste, care duc la o viaţă sănătoasă.În continuare prezentăm soiurile omologate de plante medicinale în

rep. Moldova:• Muşeţel – Balzam;• Măceşul – măceş Damascen; măceş Rugos; măceş Canin (comun);• Cătina de rău – Velikan; Noutatea Altaiului; Auriu;

59

•Levănţică – Kişiniovskaia 90; Sineva; Kişiniovskaia 32; Kişiniovskaia 100; Galleia;

•Jaleş de grădină (salvia) – Daţinol; Gheniţei.Florile de muşeţel au acţiune antispatică, anesteyică, carminativă,

deyinfectantă, antiinflamatoare; se folosesc atît intern – în afecţiunile stomacale şi intestinale, cît şi extern – în inflamaţiile organului vizual şi cavităţii bucale, afecţiunile otorinolaringologice, dermatoze. Muşeţelul intră în componenţa ceaiurilor cu rol gastric, antispastic şi sudorific.Piaţa de desfacere.

Principalele pieţe de desfacere a plantelor medicinale cultivate vor fi:• Întreprinderile de achiziţie a plantelor medicinale în scopuri medicale;• Întreprinderile de prelucrare a plantelor medicinale şi aromatice cu

fabricatre de uleiuri eterice;•Vînzătorii de plante medicinale amplasaţi în pieţele agricole;• Producătorii de vinuri aromatizate (de exemplu, vinul tare “Buchet

Moldavii”).•Potrivit unor estimări a specialiştilor din ramură, necesarul în republică a

muşeţelului, folosit în farmaceutică sub formă de flori uscate este următor – 8...10t/an.

Desfăşurarea afaceriiSemănatul. Epoca de semănat a muşeţelului este în luna august şi

septembrie. Norma de sămînţă pentru muşeţel – 4kg/ha. Se însămînţează cu semănători universale, adaptate pentru seminţe mici, sau manula. Pe terenuri lipsite de buruieni, această cultură se poate menţine 2 – 3 ani pe acelaşi loc. Seminţele răsar peste 9 – 14 zile după semănat. Înfloritul începe după 40 – 50 zile de la semănat.

Lucrări de îngrijire. Principala problemă cu care se confruntă producătorii de muşeţel constă în afectarea plantaţiilor de secetă. Astfel, se recomandă ca plantaţiile de muşeţel să fie amplasate în zone geografice cu umiditate ridicată, lîngă bazine acvatice, la cultivare aplicîndu- se lucrări de irigare (la necesitate). Culturile semănate se prăşesc 1 – 2 ori, apoi se fac 1 – 2 pliviri.

Recoltarea. Recoltarea muşeţelului se va face eşalonat de 2 – 3 ori, cînd la majoritatea inflorescenţelor florile ligulate sunt disfăcute şi dispuse în poziţie orizontală, iar florile tubulare sunt pregătite pentru înflorire avînd culoarea galbenă – verzuie. Lungimea codiţei inflorescenţilor nu va depăşi 1cm. Se va evita amestecarea inflorescenţelor cu frunze şi tulpini.

60

Florile proaspăt recocoltate nu se ţin în grămezi. Durata medie de recoltare manuală, luată în calcul, este de 1min/1m2. Pentru recoltarea unui hectar de plante s-au preconizat 167 om/zile. Producţia medie de muşeţel este de 1,5t/ha flori uscate.

Lucrări post- recoltare. După recoltare, inflorescenţele se supun uscării la umbră, în straturi subţiri (1kg/m2), sau în condiţii artificiale la t=40ºC după o deshidratare prealabilă la umbră. Uscarea se va efectua în încăperi speciale, sau în şoproane şi poduri bine aerisite (timp de 4-5 zile). Pentru uscarea plantelor se pot folosi dulapuri cu sertare din lemn sau rafturi. Pentru păstrarea aspectului comercial se va evita sfărîmarea inflorescenţilor.

După uscare florile se sortează pe calităţi, ambalează în lăzi căptuşite, etichetate şi se păstrează pînă la transportatre la beneficiari, la întuneric, în încăperi curate, uscate şi aerisite. Florile trebuie să-şi păstreze culoarea naturală. Durata de păstrare a florilor uscate este de 2 ani, iar termenul de garanţie – 1 an. Pentru materialul semincer durata de păstrare este de 3 – 4 ani. Plantele vor fi livrate beneficiarilor în formă uscată.

Analiza veniturilor şi cheltuielilor.Tabel 18. Analiza veniturilor şi cheltuielilor.

Indicatori MuşeţelA. Vînzări, lei 37 500J. Total cheltuieli, lei 15 471K. MARJA BRUTĂ, lei 22 029MARJA BRUTĂ 59%

4.2.17. Mini-linii de procesare a produselor agricole: conservare, uscare, sublimare, congelare.

Conservarea economicoasă a legumelor şi fructelor

Ideea: conservarea cu consum minim de energie, în mini-secţii, a fructelor şi legumelor preluate de la fermieri, metodă prin care se permite a păstra la maximum vitaminele şi a prelungi termenele de depozitare a produselor pînă la comercializarea acestora.

Investiţii iniţiale: organizarea unei mini-secţii, al cărei set de echipamente include un aparat pentru conservare „la rece” - de la 30 la 70 mii de euro (suma totală depinde de valoarea fiecărei unităţi de echipament);

61

Termene de recuperare a investiţiilor: (pentru ambele variante, depind de volumele produselor comercializate) – 2-3 ani.

Factori de succes: sporirea competitivităţii produselor de fructe şi legume conservate, prin reducerea costului de producţie, precum şi prin posibilitatea de depozitare pe termen lung pentru vînzarea ulterioară la o conjunctură mai favorabilă.

Factori de risc: cheltuieli semnificative privind achiziţia completă a setului de echipamente în condiţii de posibilităţi limitate de creditare. Pentru a reduce costurile iniţiale, mini-secţia poate fi creată în baza unei întreprinderi de conserve inactive (a unei secţii de cofetărie-patiserie sau de alt tip de produse alimentare), ce corespunde standardelor sanitare şi dispune de o parte din echipamentul necesar. Cîţiva ani în urmă, savanţii de la Universitatea Tehnică din Moldova au elaborat şi au brevetat o tehnologie prin care se permite a conserva produse de fructe şi legume cu mai puţine cheltuieli de resurse energetice. În acelaşi timp, în produsele finite este păstrată cea mai mare parte a vitaminelor şi microelementelor, ba chiar şi aromele lor naturale. Unul dintre cele mai energofage tipuri de produse conservate îl reprezintă dulceţurile, care sînt fabricate folosindu-se cantităţi mari de zahăr, cu multe ore de fierbere. Aplicarea noii tehnologii permite să se diminueze conţinutul de zahăr pînă la 60% şi să se reducă semnificativ timpul de fabricare a produselor.Utilizînd instalaţia de conservare la rece, pot fi procesate nu numai fructele, dar şi legumele. În afară de prepararea dulceţei, prin aplicarea acestei tehnologii poate fi efectuat accelerat muratul legumelor şi sărarea alunelor, uscarea peştelui. În prezent, de exemplu, alunele sărate sînt introduse, pur şi simplu, în saramură şi ulterior sînt comercializate. Dar, în atare caz acestea nu se sărează profund, şi în cazul în care în perioada de păstrare apar decalaje de temperatură, astfel de nuci încep să se altereze la interior, să fie afectate de micoze (ciuperci). Prin tehnologia respectivă se asigură penetrarea uniformă a sării sau zahărului în întreg volumul fructelor sau legumelor. Conform calculelor elaboratorilor, în cazul utilizării acestei tehnologii, consumul de energie pentru prepararea dulceţei se reduce cu mai mult de două ori, în comparaţie cu efectele obţinute din implicarea proceselor tradiţionale. Se economiseşte nu numai energia, dar şi zahărul. Dulceaţa fabricată prin procedeul „conservare la rece” se caracterizează prin termene mai îndelungate de păstrare (nu mai puţin de 4 ani), fapt ce permite ca produsul să fie comercializat la constituirea unei conjuncturi de preţ mai favorabilă.

62

Dacă se utilizează tehnologia nouă, în acest caz pînă la fierbere este adus doar siropul de zahăr, care se toarnă peste produsele preparate pentru conservare (sortate şi spălate). Produsele sînt introduse în instalaţia de difuzie, prin utilizarea căreia sînt create condiţii de saturare completă cu sirop a acestora într-un interval de timp destul de scurt; totodată, nu este necesară sterilizarea ulterioară. Astfel este păstrat la maxim gustul, aroma şi vitaminele din materia primă iniţială.

Linia-standard de prelucrare a fructelor şi legumelor include un transportor, o maşina de separare a pedunculilor, o maşină de calibrare, o maşina de spălare a materiilor prime şi ambalajelor, dispozitivul de uscare, o maşină pentru prepararea siropului, o autoclavă (în acest caz – instalaţia de conservare la rece), un dozator, o maşină de înfundat borcane/cutii, o maşină de etichetare şi ambalare.

Cheltuieli şi venituri O linie completă de echipament standard cu capacitatea de 3 mii de borcane pe oră costă aproximativ 100 de mii de dolari, dar utilizarea parţială a muncii manuale, precum şi achiziţionarea de echipamente la mîna a doua vor reduce semnificativ cheltuielile iniţiale. Productivitatea instalaţiei de conservare «la rece» determină volumul producţiei totale. În condiţiile din Republica Moldova cea mai puţin costisitoare este utilizarea unor instalaţii mici în mini-secţii, opţiune prin care se permite prelucrarea produselor agricole în zona de cultivare a acestora şi este optimală pentru exploataţiile agricole situate la distanţe mari de întreprinderile de procesare. De exemplu, utilizînd o instalaţie compactă (în valoare de circa 1500 de lei) într-o mini-secţie pe parcursul a 8 ore pot fi realizate 15 cicluri de fabricare a dulceţei, ambalată în recipiente de sticlă cu capacitate de 0,5 litri. Productivitatea instalaţiei respective este de 300 kg de materii prime pe zi pe parcursul a 8 ore de lucru sau de 60 de tone în 20 de zile de lucru. Consumul de energie al acesteia este de 100 Wt/h sau 16 Kwt/lună.Pe parcursul unui ciclu de producţie sînt procesate 20 kg de produse, productivitatea medie, în caz de organizare a muncii în două ture, este de 37,5 kg/oră. Controlul şi sortarea materiilor prime este efectuată manual. Numărul de lucrători la o astfel de întreprindere este de 10-12 persoane. În afară de director, contabil, tehnolog şi mecanic mai este nevoie de femei-operatoare pentru inspectarea materiilor prime la linie - 2 persoane, un electrician, un conducător auto, hamali (2 pers.), un lucrător la controlul produselor finite şi la încleierea etichetelor. În cazul în care este organizată o mică secţie de conservare într-o localitate rurală, o parte dintre operaţiuni

63

ar putea fi efectuate manual, iar lucrătorii pot cumula funcţii, în felul acesta economisîndu-se la salarii. Salariul – 3000 de euro/lună (40500 lei/lună), inclusiv impozitele;Cheltuielile de locaţiune şi servicii comunale depind de preţurile din localitatea concretă. Ca regulă, în zonele îndepărtate acestea sînt mai scăzute. Consumul total de energie în secţie depinde de numărul de echipamente (consumul de energie al instalaţiei de conservare „la rece” este minim şi constituie 16 Kwt/lună). Venituri Randamentul produselor finite – 120000 de borcane de dulceaţă (0,5 l) pe lună. La preţul borcanului de 15 lei, veniturile totale, exceptînd cheltuielile efectuate pîna la achitarea impozitelor, vor constitui 1,8 milioane de lei (aproximativ 133 de mii de euro).

Producerea prafului de mere

În conformitate cu datele oficiale, în RM, în ultimii 8 ani, au fost colectate anual câte 255,4-386,2 mii de tone de fructe şi pomuşoare, 90% din volumul total le-au constituit merele. Recoltele record de fructe şi pomuşoare au fost înregistrate în anul 2003 - 617,2 mii to şi în anul 2004 - 430,4 mii to.

La ora actuală, În RM nu este fabricat praful din mere. Praful de mere va deveni o noutate pentru piaţa autohtonă şi poate fi utilizat ca un produs dietetic preţios, inclusiv – pentru copii şi bolnavi de diabet zaharos, deoarece conţine un îndulcitor natural (şi inofensiv) – fructoza, precum şi alte substanţe şi vitamine utile. Una dintre aceste substanţe – pectina – contribuie la procesul de digestie, la evacuarea din corp a metalelor grele, la reducerea nivelului de colesterină în sânge, la îmbunătăţirea stării vaselor sangvine, la prevenirea dezvoltării aterosclerozei, a hipertensiunii arteriale etc.

Compoziţia chimică a prafului de mere uscate depinde de soiul acestora.

Pentru derularea unei astfel de afaceri este necesară o încăpere ce corespunde normelor sanitare ale unei întreprinderi de conserve, cu o suprafaţă totală de 300 m2 (spaţiul pentru materii prime, secţia de producere propriu-zisă, depozitul de produse finite, etc.) cu infrastructura necesară, inclusiv – căile de acces.

64

Producţia include următoarele operaţiuni tehnologice: sortarea şi calibrarea de materii prime, spălarea şi uscarea după spălarea acestora (uscarea convectivă de suprafaţă), îndepărtarea mecanizată a măduvei, tăierea merelor în cerculeţe, uscarea combinată (prin convecţie şi cu microunde), mărunţirea (concasor cu ciocane), ambalarea în ambalaje cu vid (maşină de ambalat). Consumul de energie – la etapa uscării de bază depinde de calitatea materiei prime(mai mult sau mai puţin suculente) – constituie pentru operaţiunea respectivă, în medie, 15 kWh. Pentru celelalte operaţii tehnologice acesta variază de la 1 la 5 kWh. Produsul finit – o pulbere albă cu higroscopicitate înaltă, prin care se asigură dizolvarea rapidă în apă la prepararea sucurilor şi băuturilor.

Perioada de stocare a produselor – nu mai puţin de un an. Înainte de intra pe piaţă, trebuie să se supună procedurilor de certificare la organismele publice. Cel mai economic mod de achiziţionare a echipamentelor în mediul curent – la licitaţii, în cazul în care sunt vândute activele unor debitori (datornici). Astfel se va reduce în mod semnificativ suma investiţiei iniţiale şi se va accelera recuperarea ei.

Cheltuieli şi venituri1

Productivitatea echipamentului - 120-130 kg de pulbere pe oră. Aceasta constituie aproximativ 1 to/zi sau 20 to/lună, la durata zile de muncă de 8 ore. Pentru obţinerea 1 to de pulbere este necesar a achiziţiona 10 to de mere în fiecare zi, pe lună – cca 200 to. La preţul de achiziţie a merelor cu 1,1 lei/kg, costurile vor constitui 220 000 lei, sau aproximativ 14 000 euro/lună.

Consumul total de energie, la toate operaţiunile şi la iluminare, va constitui aproximativ 35 kWh sau 280 kW/zi, la tura de 8 ore – 280 lei/zi (în jur de 5600 lei/lună sau 350 euro/lună).

Locaţiunea spaţiului (închirierea a 300 m2 ($4 pentru 1 m2/lună) = 750 euro/lună.

Alte costuri – apă, transport, etc. - 200 euro/lună.Salariul personalului din 7 persoane (director, contabil, inginer, 4

muncitori) – aproximativ 2000 euro/lunăTotal cheltuieli operaţionale vor constitui cel puţin 17300 euro/lună. În

primele câteva luni această sumă va fi mai mare, deoarece sunt necesare cheltuieli pentru acţiunile promoţionale cu deplasarea în locurile de

1 Acestea sunt costurile indicate pentru investitori, deoarece la întreprinderi diferite, în fiecare localitate concretă, condiţiile variază (de exemplu, costurile locaţiunii, cuantumul salariilor, etc.); poate să difere, de asemenea, suma investiţiei iniţiale şi productivitatea echipamentelor

65

agrement în masă. În funcţie de ingeniozitatea organizatorilor, acestea pot constitui minim 5-6 mii euro.

Minim de investiţii: aproximativ 120 mii de euro (costul utilajului cu capacitatea de 120-130 kg/oră şi al certificării produsului finit)

În plus, suma minimă a costurilor operaţionale va constitui în primele luni – 23 mii euro.

ComercializareaVolumul total de produs fabricat - 20 to.În cazul în care preţul de vânzare cu amănuntul va fi de 2 lei pentru 50

g (la 100% vânzări), veniturile până la impozitare vor constitui 800 000 lei sau 50 mii euro lunar; la preţul de vânzare cu amănuntul de 1,5 lei pentru 50g (în primele luni, în perioada vânzărilor promoţionale), venitul va constitui 37500 euro/lună.

Termene de recuperare a investiţiilor: de 2-3 ani (în funcţie de productivitatea echipamentelor şi de volumele de produse vândute)

4.2.18. Depozit etalon de legume şi fructePăstrarea produselor agricole în module

Producătorii agricoli autohtoni pierd în fiecare an o parte considerabilă din veniturile lor din cauza preţurilor de achiziţie mici. Una dintre opţiunile de soluţionare a problemei este ca produsele agricole să se păstreze mai multă vreme în stare proaspătă, încît ulterior acestea să poată fi comercializate la preţuri mai mari. Dar la majoritatea tehnologiilor de acest gen sînt utilizate echipamente ce costă zeci şi sute de mii de euro, iar volumele de comercializare ajung la sute de tone, astfel cheltuielile respective pot fi recuperate în termene optime. Ideea: păstrarea produselor agricole în locurile de cultivare a acestora în module frigorifice – containere cu atmosferă modificată. Investiţii minime: 5-10 mii de euro Termene de recuperare a investiţiilor: pînă la 2 sezoane (în funcţie de varietăţile de produse, de preţurile de achiziţie la acestea şi de intensitatea exploatării containerului frigorific pentru păstrarea altor tipuri de produse pe parcursul anului). Factori de risc: deficitul de fructe şi legume pentru depozitare la păstrare iarna şi primăvara. În containerul frigorific pot fi păstrate şi transportate nu numai produse obişnuite, ci şi legume şi fructe exotice, precum şi peşte, carne, îngheţată, etc. La nevoie, acesta poate fi amplasat

66

mai aproape de pieţe, magazine, atunci cînt apare necesitatea de recipiente suplimentare pentru păstrare. Factori de succes: simpleţea instalării – nu se cere înălţarea unei clădiri speciale sau reutilarea celei de care se dispune; reglarea automată a parametrilor de păstrare, fapt prin care se permite utilizarea aceluiaşi modul pentru diverse tipuri de produse şi diferite regimuri; mobilitatea acestuia.Regimul optim de păstrare a fructelor şi legumelor depinde de temperatura, umiditatea, de concentraţia de oxigen şi bioxid de carbon, de evacuarea la timp a etilenei (vezi tab.1).

Tabelul 19. Perioada de păstrare a fructelor şi legumelor, în funcţie de temperatură şi umiditate(Sursa: Agromage.com)

Denumirea Temperatura, ° C

Umiditate,% Perioada de depozitare

Merele -1+4 90-95 1-8 luniPătlăgelele vinete

8-12 90-95 1-2 săptămâni

Vişinele -1+2 90-95 3-7 zileFragele 0 90-95 5-7 zileŢelina 0-1 95-100 1-3 luniPrunele -1+2 90-95 1- 8 săptămâniCoacăza -0,5-0 90-95 7-28 zileCastraveţii 8-11 90-95 1-2 săptămâniStrugurii -1-0 90-95 4-6 luniPepeni galbeni (zemoşii)

4-15 85-90 1-3 săptămâni

Perele -1+3 90-95 1-6 luniCartofii (молод.)

4-5 90-95 3-8 недель

Zmeura -0,5 -0 90-95 2-3 zileArdeii 7-10 90-95 1-3 săptămâniPiersicile -1+2 90 2-6 săptămâniCireşele -1+2 90-95 2-3 săptămâni

Reguli simple: Calitatea înaltă a fructelor şi legumelor în timpul perioadei de depozitare este garantată de conformitatea cu regulile simple, printre acestea – recoltarea la timp, răcirea rapidă a produselor pînă la +4 ° - 8 ° C într-un

67

interval de timp minim (3-6 ore, în funcţie de tipul de produs), ambalarea şi transportarea pentru păstrare îndelungată sau către consumatorul final. Într-o atmosferă controlată (AC) sau într-un mediu gazos dirijat (MGD), produsele se păstrează mai mult timp, decît în cazul răcirii. De exemplu, castraveţii pot fi stocaţi maximum pînă la 4 săptămîni la +10 ° C, roşiile - 30 de zile la +2 º C, tomatele cu gradul de coacere în lapte - pînă la 40 de zile la +8 ° C. Tomatele verzi sunt păstrate pînă la 70 zile la +12 ° C, cu condiţia că înainte de comercializare acestora le se creează temperaturi de 15-17 ° C pe o anumită perioadă de timp – pentru maturizarea lor ca marfă. Atunci cînd fructele şi legumele se păstrează în mod tradiţional în camere frigorifice, comercializarea intensivă a produselor (de exemplu, a merelor) are loc în lunile ianuarie - februarie. Deoarece numai pînă la acest interval de timp poate fi asigurată calitatea optimă a produselor stocate, folosindu-se acest procedeu de păstrare. Iar în cazul în care există un mediu gazos dirijat (MGD), termenele de comercializare a produselor pot fi prelungite pînă în lunile aprilie-mai şi chiar mai mult. Capacitatea minimă de stocare a camerei cu atmosferă controlată, pentru care am făcut calculele, este de 15-20 de tone.

Pentru păstrarea optimă a fructelor sînt necesare: 1. Stabilirea şi menţinerea unui regim optim de temperatură-umiditate; 2. Crearea şi menţinerea unei concentraţii optime de oxigen; 3. Crearea şi menţinerea unei concentraţii optime de dioxid de carbon.

Problema principală în cazul camerelor cu MGD este asigurarea unui sistem de închidere perfectă. Un alt factor conex obligatoriu este montarea în cameră a unei instalaţii de refrigerare adecvată ca randament, care nu solicită intervenţia permanentă a operatorului şi care ar trebui să asigure funcţionarea îndelungată şi fără defecţiuni în regim automat. Pentru furnizarea neîntreruptă a energiei electrice, este necesar să se achiziţioneze o sursa de energie electrică suplimentară (de rezervă) – un generator de curent electric ce funcţionează cu combustibil lichid. Pentru a menţine mai bune calitatea produselor stocate şi pentru atingerea mai rapidă a unei concentraţii optime de oxigen O2, de dioxid de carbon CO2 şi a atmosferei controlate, într-o astfel de cameră este debitat azotul. Astfel, se va refula oxigenul şi se va sista procesul de respiraţie a produselor vegetale în cameră. În cazul reducerii naturale a O2 de pe urma respiraţiei fructelor în cameră, care absorb pe zi circa 1% O2, va fi nevoie de aproximativ 15 zile (!) pentru a se ajunge la concentraţia cuvenită. În această perioadă de la fructe va fi solicitată o cantitate mare de energie şi

68

rezistenţă. Prin urmare, este recomandabil să se recurgă la reducerea accelerată a concentraţiei de oxigen, utilizîndu-se azotul. De obicei, este de ajuns să se atingă o concentraţie de O2 pînă la 5% - fructele la acest stadiu sînt într-atît de active, încît doar în cîteva zile este fixată concentraţia cuvenită. În camerele frigorifice mari, este folosit în acest scop un compresor elicoidal, care refulează aerul sub presiune printr-un convertizor cu membrană, disociindu-l în oxigen şi azot. În camerele frigorifice mai mici, este permisă utilizarea azotului în butelii (la 20 de tone de produse amplasate într-un volum de 80-100 m3 este nevoie de 4-5 butelii). Dar, în orice caz, produsele sînt răcite în prealabil: strugurii şi prunele – de la 3 la 6 ore, merele – 24 de ore. Fiecare produs are propria sa tehnologie de preparare pentru stocare, de exemplu, căpşunile trebuie răcite rapid, practic, pînă la 0o C, iar strugurii solicită o fumegare dozată, deoarece nu este raţional să se păstreze într-o atmosferă controlată. Cea mai bună păstrare a strugurilor este asigurată prin răcirea rapidă pînă la minus 1-0 º C şi cu fumegarea cu SO2 la fiecare 10 zile, procedura este mai indicată, decît fumegarea cu sulf. Toate suprafeţele, inclusiv uşile de la încăperea în care se face fumigaţia trebuie să fie inoxidabile; în această cameră trebuie să fie instalat un răcitor de aer special, de performanţă. Pentru păstrarea strugurilor, nu sînt recomandate camere mari, cu capacitatea de stocare de peste 150 de tone, deoarece, fără tuneluri pentru răcire intensivă de şoc pe parcursul a 3 ore - este imposibil să fie respectate toate cerinţele prevăzute de procesul tehnologic privind refrigerarea, prima fumigaţie şi amplasarea pentru păstrare. Aceeaşi situaţie se repetă în cazul păstrării caiselor şi piersicilor, care, de asemenea, sînt tratate cu fumigene”. Cerinţele pentru izolarea termică, ventilaţia forţată şi cele de conservare a parametrilor regimului de păstrare, trebuie să fie conforme cu cele pe care le satisfac containerele frigorifice utilizate la scară largă în ţările occidentale, iar în ultimii ani - şi în unele ţări ale CSI. Containerul frigorific reprezintă un depozit mobil, care îmbină proprietăţile camerei de refrigerare cu cele ale unui depozit încălzit. Acesta dispune de un corp termoizolat, în interiorul căreia se menţine temperatura stabilită în intervalul de la -30 °C la +30 °C şi de agregatul de refrigerare. Pentru a instala un astfel de container, este nevoie de o platformă staţionară cu acces la reţeaua electrică. Capacitatea sa este de 20-70 tone, greutatea proprie – 3-4 tone.

69

În containerele frigorifice se transportă şi se păstrează 3 categorii de mărfuri perisabile: • Bunuri congelate (de la -4 la -20 ° C); • Mărfuri refrigerate (de la +6 la -4 ° C); • Loturi de fructe şi legume şi produsele derivate (de la 0 la + 14 ° C). Printre acestea sînt produsele din carne, peştele, produsele lactate, îngheţata, fructele, legumele, florile, ciupercile, ouăle proaspete, băuturile alcoolice şi răcoritoare, conservele, nutreţurile pentru animale, preparatele farmaceutice, cosmeticele, etc. Corpul unui astfel de container este construit din mai multe straturi şi include o carcasă portantă cu panouri-sandwich din spumă poliuretanică, învelişul exterior este din tablă de duraluminiu, iar stratul interior este din plăci de oţel profilat inoxidabil pentru alimente. Pereţii din mai multe straturi şi uşile containerului închise ermetic oferă efecte cu proprietăţi de termos, o izolare termică fiabilă, permiţînd să se economisească energia. Pentru a menţine o temperatură constantă în containerul frigorific, se recurge la circulaţia continuă forţată a aerului, prin care se asigură aceeaşi temperatură şi umiditate a mărfurilor în orice loc al recipientului. De altfel, mai există şi agregate cu politemperaturi, la acţionarea cărora se menţin temperaturi diferite în diferite compartimente. În caz de dispariţie a curentului electric în timpul transportului, containerul frigorific păstrează frigul timp de două-trei zile. Podeaua containerului este confecţionată din aluminiu dur cu profil în formă de T, calculat pentru utilizarea unui încărcător obişnuit de depozit de manipulare a mărfurilor. Alimentarea cu curent electric este făcută de la reţeaua cu 3 faze electrice (de 380V/50Hţ). Puterea utilizată (4-6 kWt) depinde de anotimp şi de regimul de temperatură, iar blocul electronic de dirijare oferă oportunitatea de a stabili şi menţine în mod automat temperatura, umiditatea aerului; de a specifica frecvenţa ciclului de dezgheţare; de a supraveghea agregatele de bază şi a înregistra defectele sau deranjamentele în funcţionarea lor. Apropo, containerul poate fi manipulat chiar şi de un nespecialist. În lume, cei mai importanţi producători de containere de refrigerare sînt companiile Carrier, Thermoking.

Cheltuieli şi venituri Cheltuieli de capital – 5-10 mii de euro Acestea includ achiziţionarea unui container frigorific (cele mai ieftine sînt cele de mîina a doua, de fabricaţie europeană) pentru 20 de tone de produse şi echipamentele aferente, inclusiv paleţii. De asemenea, este

70

necesar a pregăti terenul şi a găsi posibilitatea de conectare la reţea, sau de a achiziţiona un generator de rezervă. Ar fi de dorit să se dispună pe acelaşi loc de un acoperiş-terasă - pentru operaţiuni de sortare, calibrare, de încărcare şi descărcare. Caracteristicile echipamentului containerului frigorific permit să se efectueze în interiorul acestuia aşa-numita şoc-răcire a fructelor şi legumelor introduse în primele cîteva ore de la colectare. Rentabilitatea cea mai mare poate fi obţinută prin încărcarea containerului cu produse pe tot parcursul anului. În extrasezon, în loc de fructe şi legume, pot fi puse la păstrare alte produse alimentare. Achiziţionarea de produse agricole pentru păstrare (dacă nu se dispune de cele proprii) - 5 mii de euro (80 de mii de lei), de exemplu, 20 de tone de mere la un preţ de 4 lei/kg. Costurile de exploatare - aproximativ 1,8 mii de euro Pentru a crea o atmosferă controlată, sînt necesare butelii cu azot. O butelie conţine 6 m3 de azot. Pentru cantitatea indicată, vor fi necesare aproximativ 5 butelii cu azot (circa 1000 de lei). În medie, costurile pentru energie vor constitui 3 kWh x 300 x 2 luni x = 1,9 lei = 3420 lei (puterea utilizată -3 kWh, durata de funcţionare a utilajului electric – de la 12 pînă la 18 ore pe zi, pînă cînd temperatura va atinge +2 ° C, atunci acesta se va deconecta în mod automat. În medie, acestea se constituie în 300 de ore pe lună). Personalul poate consta din 2 hamali şi magaziner (salariile impozitate pentru 2 luni constituie 24 de mii de lei). În total, cheltuielile pentru păstrarea a 1 kg de produs (exclusiv – amortizarea utilajului) constituie 1,4 lei. Venituri După comercializarea produselor străine scoase de la păstrare, la preţul de 7 lei / kg, venitul înainte de impozitare va constitui 140 de mii de lei (minus cheltuielile de 108,4 mii de lei). Astfel, veniturile peste 2 luni de păstrare vor constitui 31,6 mii de lei, sau circa 2 mii de euro. Veniturile din vînzările producţiei proprii vor fi cu mult mai mari. De exemplu, în cazul în care preţul de cost al produselor crescute este de 2 lei/kg, veniturile după păstrarea şi comercializarea acestora la preţul de 7 lei/kg, vor constitui peste 2 luni de păstrare (140000-68420 = 71580 lei) - 4474 euro. O opţiune şi mai avantajoasă este păstrarea cu comercializarea ulterioară a strugurilor de masă, preţurile la care sînt mai mari. Venituri suplimentare pe tot parcursul anului pot fi obţinute, de asemenea, din păstrarea în modulul de refrigerare a verdeţurilor, a peştelui, cărnii de pasăre şi a altor produse.

71

Produsele agricole obţinute vor fi utilizate:• Pentru comercializare în stare proaspătă;• Pentru procesare industrială (conservare, uscare, sublimare etc.);• Pentru depozitare cu scopul păstrării de lungă durată prin utilizarea celor mai noi tehnologii corespunzătoare.

După crearea loturilor- etalon şi fermelor se planifică selectarea în perioada 2010 – 2016 pînă la 200 de producători ai produselor agricole,

care vor implementa în cadrul PŞT „Inagro” proiecte inovaţionale, utilizînd tehnologiile menţionate în funcţie de rezidenţi ai parcului.

72

V. IMPLEMENTAREA ŞI PROPAGAREA TEHNOLOGIILOR PERFORMANTE DE ADMINISTRARE A AGROBUSINESSULUI,

BAZATE PE APLICAREA SISTEMULUI EUROPEAN DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI ŞI COMERCIALIZARE A PRODUSELOR AGRICOLE PE PIAŢA INTERNĂ ŞI CEA

EXTERNĂ

Cadrul legislativ: „Codul funciar al Republicii Moldova”, „Programul Naţional „Satul Moldovenesc” pe anii 2005-2015”.

Agricultura întotdeauna a fost tradiţională şi continuă să-şi menţină poziţiile sectorului de bază al economiei republicii. Agricultura în anul 2006 deţinea o pondere de 15,1 la sută din PIB. Conform acestui indice sectorul agrar ocupă locul trei, depăşind industria şi cedând numai sectorului de servicii şi impozitelor nete pe industrie şi import. Producţia din agricultură şi industria de prelucrare asigură ţării peste 60% din încasările de venituri din exporturi. În sectorul agrar sunt antrenaţi mai mult de 40% din populaţia economic activă. Astfel, agricultura este o sursă de venituri pentru o parte considerabilă de cetăţeni ai ţării. În acelaşi timp, nivelul productivităţii şi salarizării în agricultură este substanţial mai mic, decât în alte sectoare ale economiei, fapt prin care se explică nivelul crescut al sărăciei populaţiei rurale.

În cei 15 ani care s-au scurs de la adoptarea Codului funciar, ce a constituit baza juridică a reformei agrare, sectorul agrar a suportat schimbări majore. În prezent 75% din terenurile agricole se află în proprietate privată. În locul celor 1200 de colhozuri şi sovhozuri, care activau în republică până în anul 1990, la momentul actual, în exploataţii agricole sunt antrenaţi 378 mii de gospodării ţărăneşti (de fermieri), 1291 societăţi cu răspundere limitată, 147 cooperative de producţie, 95 de societăţi pe acţiuni. Gospodăriilor de fermieri le revin 40% din terenurile prelucrate, restul de 60% sunt deţinute cu drept de folosinţă de întreprinderile agricole corporative. Totodată, fermierii individuali şi gospodăriile casnice ale populaţiei asigură peste 60% din volumul total de producţie agricolă.

Structura Programului Naţional „Satul Moldovenesc” pe anii 2005-2015 cuprinde următoarele obiective şi priorităţi:- politica dezvoltării economiei agriculturii, silviculturii, industriei rurale, energeticii, transporturilor şi comunicaţiilor, infrastructurii informaţionale şi de piaţă, turismului rural şi diversificării serviciilor turistice, dezvoltării antreprenoriatului, întreprinderilor mici şi mijlocii, crearea unui sistem în

73

mai multe niveluri al cooperaţiei de colectare şi desfacere în scopul cultivării, colectării, procesării şi comercializării producţiei agricole, intensificarea proceselor investiţionale, dezvoltarea comerţului şi cooperaţiei de consum, alimentarea cu apă potabilă şi asigurarea canalizaţiei, construcţia locuinţelor, susţinerea ştiinţifică şi inovaţională a implementării Programului „Satul Moldovenesc” pe anii 2005-2015.

Proiectul propus spre realizare „Crearea sistemului modern de organizare a producţiei şi comercializării produselor agricole, bazat pe cele mai noi tehnologii inovaţionale” este orientat spre desfăşurarea măsurilor stipulate în Programul Naţional „Satul Moldovenesc” şi prevede crearea unui sistem modern de management tip cluster în vederea organizării producţiei, colectării, procesării şi comercializării produselor agricole şi creării infrastructurii moderne de piaţă în zonele rurale.

Aceasta se suprapune cu faptul că în creşterea eficienţei politicii inovaţionale a ţării un element esenţial îl constituie factorul organizaţional, conex cu asocierea regională a producătorilor. Totodată pe piaţă nu va concura o întreprindere separată, însă un complex industrial regional, care îşi va reduce propriile costuri tranzacţionale datorită cooperării tehnologice colective a companiilor.

Aceasta presupune organizarea clusterelor, formate în incintele întreprinderilor lor, exercitând diverse funcţii, dar unite printr-un singur proces tehnologic, al cărui rezultat este produsul finit, creat prin eforturile tuturor actorilor implicaţi în proces – de la ştiinţă şi formarea personalului până la tehnologi, ambalatori, transportatori din reţeaua de dealer. O asemenea abordare este pe larg aplicată în ţările Uniunii Europene şi tot ea este pusă la baza edificării economiei inovaţionale a ţării noastre.

În aceste scopuri Proiectul implică:- Crearea structurii organizatorice verticale şi orizontale în patru niveluri

de funcţionare a agenţilor economici din complexul agroindustrial al Moldovei, ca urmare a desfăşurării campaniei de clusterizare a complexului agroindustrial al Republicii Moldova:

• la nivelul comunelor rurale se vor forma cooperative antreprenoriale pentru organizarea producţiei, procesarea şi desfacerea producţiei marfă, care vor întruni persoane fizice şi juridice, ce activează în sistemul complexului agroindustrial, fără a modifica forma de proprietate, care doresc să se ocupe cu producerea şi desfacerea producţiei marfă agricole;

• la nivel raional se vor forma Clustere Raionale de colectare-desfacere şi procesare, care îi vor asocia pe toţi agenţii economici interesaţi în scopul organizării şi creşterii eficienţei de planificare, producere, achiziţionare,

74

procesare şi comercializare a produselor agroalimentare, asigurarea producătorilor agricoli cu îngrăşăminte, seminţe, prăsilă, preparate de protecţie a plantelor, carburanţi, tehnică agricolă, alte materiale pe bază de concurs;

- La nivel republican se va crea Clusterul Republican al cooperativelor antreprenoriale în scopul apărării şi reprezentării intereselor membrilor săi, coordonării, studierii pieţelor interne şi externe, întocmirii programelor de producţie ale agenţilor economici cooperaţi, comercializării garantate şi profitabile a produselor fabricate de CAI. În componenţa Clusterului Republican se va crea Centrul principal informaţional de marketing şi consultanţă, funcţia de bază a căruia va fi studierea pieţelor interne şi externe şi asigurarea producătorilor şi procesatorilor din Moldova cooperaţi cu informaţie de marketing;- În scopul creării condiţiilor pentru comercializarea profitabilă a producţiei agroalimentare pe piaţa internă şi cea externă se va elabora şi implementa programul creării sistemului civilizat, bazat pe experienţa ţărilor din Uniunea Europeană, care va întruni obiectele cooperatiste din comerţul angro cu producţie agroalimentară.

În acest sens, proiectele implică crearea în împrejurimile capitalei ţării or. Chişinău şi, ca perspectivă, la nordul Moldovei, în mun. Bălţi, precum şi în mun. Cahul, a pieţelor alimentare angro, conforme în totalitate cu cerinţele europene actuale faţă de obiectele de acest gen. În program, de asemenea, va fi stipulată crearea şi modernizarea întreprinderilor angro specializate, care vor fi edificate în complex cu secţiile de procesare, ambalare a producţie agricole colectate. De asemenea, se prevede construcţia şi modernizarea unei reţele de întreprinderi de colectare, procesare şi ambalare a producţiei agricole, întreprinderi de ambalaje şi alte obiecte necesare infrastructurii de piaţă.- La nivel interstatal în scopul studierii pieţelor externe de promovare a producţiei agroalimentare la export şi comercializării garantate a acesteia în centrele regionale mari din ţările importatoare de produse moldoveneşti se vor crea Centre de marketing şi promovare a mărfurilor agroalimentare moldoveneşti pe baze cooperatiste, în colaborare cu administraţiile acestor regiuni din ţările respective. Se va stipula, ca Centrele regionale să fie alcătuite din:• Magazin de firmă pentru comercializarea produselor de la întreprinderile cooperative din cadrul CAI al Republicii Moldova;• Bază (depozit) angro pentru comerţul cu ridicata al producţiei agricole din Moldova;

75

• Expoziţie permanentă de mărfuri ale întreprinderilor cooperative din cadril CAI al Moldovei;• Biroul comercial de marketing pentru organizarea campaniilor publicitare pentru mărfurile moldoveneşti, studierea pieţelor externe, identificarea noilor cumpărători, încheierea contractelor pe termen scurt şi lung, inclusiv futures pentru livrările de produse ale întreprinderilor din cadril complexului agroindustrial al Republicii Moldova, achiziţii de îngrăşăminte, preparate de protecţie a plantelor, carburanţi, mijloace de producţie, alte mărfuri necesare producătorilor cooperaţi.

Proiectul presupune crearea pe baza liberului consimţământ a reţelei de cooperative primare, de marketing, de colectare-desfacere, care se vor asocia în uniuni cooperatiste antreprenoriale de diferite nivele şi, în final, consolidate în clusterul republican pentru organizarea, promovarea şi desfacerea producţiei agroalimentare. În proiect sunt elaborate şi prezentate scheme organizatorice de edificare a cooperativelor antreprenoriale primare, cooperativelor de colectare-desfacere şi procesare şi uniunilor cooperatiste, cât şi a Clusterului Republican. În plus, este elaborat proiectul de măsuri organizatorice privind crearea reţelei de cooperative antreprenoriale în ţara noastră.

Relaţiile între cooperative şi membrii acestora, în viziunea noastră, se vor stabili pe baza acordurilor contractuale.

Ce se înţelege prin sistem contractual?În baza acestuia este pus sistemul de contracte, în care sunt stipulate

clauze concrete de colaborare între gospodăriile de fermieri – membri ai cooperativei şi managementul cooperativei de colectare-desfacere: anume ce producţie marfă, cantităţile, calitatea acesteia şi în ce termene o va produce fermierul pentru livrările pe piaţă din zona UE şi ce angajamente îşi asumă cooperativa pentru comercializarea angro a acesteia. Gospodăriile de fermieri, gospodăriile ţărăneşti – membri ai cooperativei, în plus, vor putea să realizeze diverse lucrări pentru cooperativa antreprenorială conform contractelor: vor cultiva răsad în sere, legume pe cotele de pământ şi în gospodăriile casnice, fructe în livezi, etc. Tot pe bază de contract vor avea posibilitate să realizeze lucrări pentru cooperativă şi proprietarii tehnicii agricole, morilor, brutăriilor, depozitelor, mijloacelor de transport independent de faptul, dacă acestea sunt persoane fizice sau juridice.

În unele ţări ale Comunităţii Europene în acordurile contractuale se mai stipulează unele clauze speciale de colaborare. Spre exemplu, îngrăşarea animalelor se realizează doar în condiţiile în care cooperativa

76

antreprenorială transmite gospodăriei de fermieri animalele tinere şi furajele, iar după îngrăşare o parte din vite trece în proprietatea fermierului. Aceleaşi condiţii reciproc avantajoase sunt stipulate şi în contractele de cultivare a legumelor, fructelor şi altor produse. De menţionat, că aceste produse urmează a fi cultivate prin tehnologie unică, respectându-se cerinţele standardizate faţă de calitate şi aspectul exterior.

În ţările Uniunii Europene cooperativele antreprenoriale de acest gen îşi asumă angajamente de asigurare a gospodăriilor de fermieri cu îngrăşăminte, tehnică, preparate de protecţie a plantelor, etc. Cu aceştia se achită contractanţii producţiei cultivate.

Proiectul conţine toate studiile aprofundate şi argumentările, inclusiv calculele financiare şi măsurile organizatorice privind crearea tuturor entităţilor necesare. Sunt elaborate documentele metodologice şi modele de acte normative, manuale pentru organizarea instruirii şi trainingurilor specialiştilor entităţilor cooperatiste create, bazate pe experienţa avansată a ţărilor din Comunitatea Europeană.

Tabel 20. Măsuri organizatorice privind cooperarea gospodăriilor ţărăneşti de fermieri, firmelor agricole şi întreprinderilor de procesare a producţiei şi crearea

infrastructurii de piaţăDenumire Destinaţie

1 21. Elaborarea şi tirajarea metodologiei şi materialelor metodologice pentru cooperarea producătorilor, procesatorilor, întreprinderilor infrastructurii de piaţă din cadrul CAI

Asigurarea activităţii cooperativelor antreprenoriale primare, asociaţiilor antreprenoriale (cooperativelor) de colectare-desfacere şi procesare, Centrelor de marketing şi promovare etc.

2. Formarea şi instruirea grupelor de lucru pentru desfăşurarea campaniei de cooperare benevolă în CAI al Moldovei

Asigurarea realizării proiectelor

77

1 23. Organizarea şi desfăşurarea seminarelor şi trainingurilor, consultaţiilor în 36 de raioane rurale, explicarea obiectivelor şi scopurilor cooperării CAI, formelor şi metodelor de lucru, inclusiv prin mass-media

Asigurarea realizării obiectivelor de cooperare

4. Desfăşurarea adunărilor de constituire, conferinţelor, congreselor de cooperare CAI

-//-//-//-

5. Achiziţionarea utilajelor şi mijloacelor de transport pentru încărcare

Asigurarea activităţii sistemului de tip cluster

Premergător realizării proiectului nominalizat la nivelul complexului agroindustrial al ţării în ansamblu se va desfăşura implementarea proiectului pilot de creare a clusterului regional pe baza PŞT „Inagro”. În aceste scopuri se presupune, după cum a fost deja menţionat, crearea în incinta PŞT „Inagro” a pieţei agroalimentare angro de nivel republican, centrului de logistică, centrului informaţional de marketing, laboratorului de certificare, fabricii de ambalat, depozitului de fructe şi legume şi altor obiective de infrastructură.

Mai mult decât atât, la nivelul mai multor raioane rurale vor fi create clustere raionale, care vor include asocierea tuturor actorilor procesului de producţie, procesare, colectare, păstrare, transportare şi comercializare a produselor agricole în strânsă legătură cu întreprinderile enumerate mai sus ale infrastructurii de piaţă a PŞT „Inagro”.

După aprobarea şi definitivarea tuturor elementelor proiectului pilot, acesta va fi propus Guvernului Republicii Moldova pentru propagare pe întreg complexul agroindustrial din ţară.

78

VI. CONSTRUIREA OBIECTELOR DE TURISM RURAL ÎN INCINTA PŞT «INAGRO»

Cadrul legislativ:- Legea turismului a Republicii Moldova - «Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în

anii 2003-2015»

În corespundere cu Programul Naţional „Satul Moldovenesc” şi Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015, în scopul dezvoltării turismului rural, proiectul prevede construirea unor hanuri etnografice cu obiecte de artizanat tradiţionale moldoveneşti, în care turiştii străini vor putea să se familiarizeze şi să se implice în producţia agricolă, inclusiv în viticultură şi vinificaţie, îngrijirea plantelor şi animalelor, vor putea să guste din specialităţile bucătăriei moldoveneşti, etc.

Amplasarea obiectivelor turistice rustice în zona PŞT „Inagro” este avantajoasă în legătură cu faptul, că acesta îşi are sediul la periferia oraşului Chişinău, dispune de o reţea de drumuri dezvoltată, infrastructură bună, iar în vecinătate sunt sate, unde populaţia a lăsat nealterate îndeletnicirile tradiţionale pentru Moldova: viticultură, vinificaţie, pomicultură, legumicultură, creşterea animalelor etc.

79

Anexa nr.1

PLANUL DE PERSPECTIVĂ PRIVIND UTILIZAREA EDIFICIILOR EXISTENTE PE TERITORIUL PŞT «INAGRO»

Se propune crearea Centrului Logistic şi pieţei angro de comerţ cu produsele agricole cultivate prin aplicarea tehnologiilor ecologice şi intensive pentru 150 de puncte comerciale.

În laboratoarele existente din blocurile «Б» şi «В» şi blocul energetic se propune amplasarea următoarelor:1. Sală comercială2. Depozite pentru păstrarea mărfurilor nealterabile, inclusiv depozitul de legume;3. Frigider;4. Servicii sanitar-veterinare;5. Laborator de certificare a produselor;6. Terminal bancar;7. Fabrică de ambalat;8. Centru informaţional de marketing;9. Administraţia pieţei;10. Terminal de acces şi vamal, este necesar de prevăzut separarea intrării pe benzi. Fiecare bandă urmează să fie dotată cu semafor, barieră şi post de încasare a plăţii pentru intrare pe teritoriul pieţei. Respectiv se impune dotarea ieşirii din incinta pieţei cu barieră şi pază. Terminalul vamal este necesar pentru recepţia mărfurilor de import.11. Este necesar de prevăzut de asemenea amplasarea întreprinderilor de alimentaţie publică pentru clienţi şi angajaţi;12. Se mai impune de prevăzut şi amplasarea sălii pentru desfăşurarea licitaţiilor comerciale de mărfuri alimentare;13. Loc pentru parcarea autoturismelor;14. Un etaj – două se vor rezerva pentru rezidenţii şi administratorul parcului ştiinţifico-tehnologic;15. Seră pentru cultivarea florilor pe acoperiş.

80

Amenajarea punctului comercial

Zona expoziţională pentru eşantioane de mărfuri. Zona comercială (operaţională)

Zona oficiilor cu punct de decontare – de casă

Spaţii de depozitare

Ieşirea pe rampa de încărcare – descărcare

81

Pavilioane comerciale angro

Legume şi fructe locale

Legume şi fructe din import

Mărfuri de băcănie

Carne şi produse din carne

Peşte şi produse din peşte

Flori

82

Schema de amplasare aPieţei Republicane Agroalimentare Angro

Depozite, frigidere

Complexcomercial

Blo

c ad

min

istr

a tiv

Acces subteranParcareauto

6m×22m

80m

22m

.

Lift marfar et. 1-3 (acoperiş)Rampă

Varianta doi Lift marfar et.1-3 (acoperiş)

83

Schema spaţiului comercial-tip în complexul comercial

Lungimea totală a pereţilor despărţitori din metaloplastic:Etaj 1– 750 mEtaj 2– 870 mEtaj 3– 870 m Total: ≈ 2500 mÎnălţimea peretelui despărţitor 2,5 m S = 2500 х 2,5 = 6300 m2.

Suprafaţa etajelor pentru şapă:Etajele 1, 2, 3 = 90 х 48 х 3 = 13 000 m2.

D e p o z i t

Punct de decontare

Zona expoziţională - operaţională

6m.

6м.

84

Schema complexului comercial, etaj 1 cu 44 locuri.Secţia de legume şi fructe autohtone

Suprafaţa medie a unui loc comercial – 37m2 ; 44 * 37 = 1628m2; Suprafaţa totală a etajului – 4320m2; Total: 3/8

лифт

90 m.

48 m.

lift

Loc pentru comerţ

4m

Lift marfar et. 1-3 (acoperiş)

Panou informaţional

Administraţia sălii

Serviciul pază

Sală pentru deservire personal

Depozit

Punct de decont.

Zonă expoziţ- узел

Depozit Depozit Depozit Depozit

Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont.





Depozit Depozit Depozit

Punct de decont.

Punct de decont. Punct de decont.

Zonă expoziţ узел



DepozitDepozitDepozitDepozitDepozitDepozit

Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.


Zonă expoziţ-Zonă expoziţ- узел




Zon

ă ex

pozi

ţ

Dep

ozit

Punc

t de

deco

nt.

Dep

ozit

Dep

ozit

Dep

ozit

Zon

ă ex

pozi

ţZ

onă

expo

ziţ

Zon

ă ex

pozi

ţ

Punc

t de

deco

nt.

Pun

ct d

e de

cont

.Pu

nct d

e de

cont

.







Zonă expoziţZonă expoziţ




Zonă expoziţ. узел


Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont. Punct de decont.

Punct de decont. Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.

Depozit


DepozitDepozitDepozitDepozitDepozit




Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.

Depozit DepozitDepozit

Zonă expoziţ

Zonă expoziţ

Zonă expoziţ

Zonă expoziţ

Zonă expoziţ

Zonă expoziţ

Zonă expoziţ

Zonă expoziţ

Punct de decont.Punct de decont.



Punct de decont.

Punct de decont.

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Staţie de transformatoare 400m2

85

Schema complexului comercial, etaj 2 cu 53 locuri.


≈ 1/2

лифт

90 m.

48 m.

lift

Loc pentru comerţ

4m 4m



Secţia legumelor şi fructelor din import

Secţia de mărfuri de băcănie


Serviciul pază


Depozit

Punct de decont.


DepozitDepozit Depozit DepozitDepozitDepozitDepozit

Punct de decont.

Punct de decont.

Punct de decont.

Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont.









Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont.




Depozit

DepozitDepozitDepozitDepozitDepozitDepozitDepozit

Расчет. узелРасчет. узелРасчет. узелРасчет. узелРасчет. узелРасчет. узел

Расчет. узел Расчет. узел









Punct de decont.

Zon

ă ex

pozi

ţ.

Dep

ozit

Punc

t de

deco

nt.

Dep

ozit

Dep

ozit

Dep

ozit

Dep

ozit

Dep

ozit

Dep

ozit

Zon

ă ex

pozi

ţ.

Zon

ă ex

pozi

ţ.Z

onă

expo

ziţ.

Zon

ă ex

pozi

ţ.

Punc

t de

deco

nt.

Zon

ă ex

pozi

ţ.Z

onă

expo

ziţ.

Punc

t de

deco

nt.

Punc

t de

deco

nt.

Punc

t de

deco

nt.

Punc

t de

deco

nt.

Punc

t de

deco

nt.
















Punct de decont. Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont. Punct de decont.

Depozit








Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.




Punct de decont.

Punct de decont.

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

86

Schema complexului comercial, etaj 3 cu 53 locuri.


≈ 1/2

Total locuri comerciale 150un., cu suprafaţa ≈ 5562m2; Suprafaţa totală a 3 etaje – 12960m2; Total: 3/7

лифт

90 m.

48 м.

lift

Loc pentru comerţ

4m4m




Serviciul pază


Depozit

Punct de decont.


Depozit Depozit Depozit DepozitDepozitDepozitDepozit

Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont.









Punct de decont. Punct de decont. Punct de decont.




Depozit

DepozitDepozitDepozitDepozitDepozitDepozitDepozit

Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont.Расчет. узел








Zonă expoziţ.


Punct de decont.

Zon

ă ex

pozi

ţ.

Dep

ozit

Punc

t de

deco

nt.

Dep

ozit

Dep

ozit

Dep

ozit

Dep

ozit

Dep

ozit

Dep

ozit

Вы

став

. зон

а

Zon

ă ex

pozi

ţ.Z

onă

expo

ziţ.

Zon

ă ex

pozi

ţ.

Punc

t de

deco

nt.

Zon

ă ex

pozi

ţ.Z

onă

expo

ziţ.

Punc

t de

deco

nt.

Punc

t de

deco

nt.

Punc

t de

deco

nt.

Punc

t de

deco

nt.

Punc

t de

deco

nt.








Zonă expoziţ.





Zonă expoziţ.



Punct de decont. Punct de decont.Punct de decont.Punct de decont. Punct de decont.

Depozit




Zonă expoziţ узелZonă expoziţ



Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.

Zonă expoziţ.




Punct de decont.

Punct de decont.

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Depozit

Secţia de carne şi produse lactate

Secţia de peşte

87

Schema blocului administrativ al complexului comercial, etaj 1 cu 26 oficii.

лифт

6m х

3m

Кла

дова

я

Deb

ara

WC

6m х 6m

Dimensiunile spaţiilor

= 17

= 9

Hotel pentru şoferi Centru informaţional de marketing

88


лифт

88 m

16 m6m

х 3

m

Deb

ara

WC Sală pentru licitaţii

6m х 6m

Acces la complexul comercial


= 14

= 14

Centrul logistic de transport Laborator de certificare Serviciul sanitar-veterinar

89


лифт

90

6m х

3m

Deb

ara

WC

6m х 6m


= 15

= 15

Oficiile rezidenţilor PŞT „Inagro” Administratorul PŞT „Inagro”

91


лифт

6m х

3m

Deb

ara

WC

6m х 6m


= 15

= 15

Oficiile rezidenţilor PŞT „Inagro”

92

Total pe 4 etaje - 114 spaţii. Suprafaţa totală a spaţiilor = 3150m2. Spaţii 6m х 6m = 61 un. (2196m2)Spaţii 6m х 3m = 53шт. ( 954m2)

93

Schema complexului comercial, etajele 1, 2, 3 cu 23 locuri fiecare etaj.


лифт

90 m

48 м. 48 m

lift

Loc pentru comerţ

9 m

6 m

6 м

.

лифт

94

Frigider(bloc energetic)

Intrare

Depozit de legume în subsol

95

Anexa nr.2

Calculareanecesităţii de investiţie pentru crearea obiectelor – etalon ale

infrastructurii inovaţionale PŞT “Inagro”(evaluarea experţilor)

Nr. d/o

Denumirea obiectului infrastructurii inovaţionale

Valoarea (mln.lei)

1 2 3

1

Piaţă agroalimentară angro pentru comercializarea produselor, cultivate prin tehnologii ecologice şi intensive, prevăzut cu 150 de puncte comerciale în complex cu infrastructura necesară de piaţă

100

2Centru logistic pentru autocamioane de transportare a mărfurilor pe trasee internaţionale şi republicane

4,5

3Implementarea proiectului pilot privind crearea clusterului agroalimentar

2,0

4

Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a roşiilor prin aplicarea tehnologiei intensive utilizând folie de mulcire şi irigaţie prin picurare pe o suprafaţă de 1ha

0,076

5 Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a vinetelor prin aplicarea tehnologiei intensive utilizând folie de mulcire şi irigaţie prin picurare pe o suprafaţă de 1ha

0,036

6 Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a verzei prin aplicarea tehnologiei intensive utilizând folie de mulcire şi irigaţie prin picurare pe o suprafaţă de 1ha

0,025

7 Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a cartofilor timpurii prin aplicarea tehnologiei intensive utilizînd folie de mulcire şi irigaţie prin picurare pe o suprafaţă de 1ha.

0,170

8 Crearea unui lot etalon de cultivare a legumelor în sere, 1ha.

2,7

96

1 2 39 Crearea unui lot etalon de cultivare a

strugurilor de masă prin utilizarea foliei de mulcire şi irigaţiei prin picurare pe o suprafaţă de 1 ha.

0,212

10 Crearea unui lot etalon de plantaţii nucifere: nuc, migdal şi alun, pe o suprafaţă de 1ha respectiv prin utilizarea irigaţiei prin picurare.

0,177

11 Crearea unei plantaţii etalon de cultivare a căpşunului prin utilizarea foliei de mulcire şi irigaţie prin picurare pe o suprafaţă de 1ha.

0,170

12 Crearea unei plantaţii etalon de arbuşti fructiferi pentru cultivarea coacăzei negre prin utilizarea foliei de mulcire şi irigaţiei prin picurare pe o suprafaţă de 1 ha.

0,272

13 Crearea loturilor demonstraţionale etalon de cultivare a culturilor tehnice irigate (floarea soarelui, soia, rapiţă, sfeclă de zahăr) prin utlizarea irigaţiei pe o suprafaţă de 10ha respectiv.

0,005

14 Ferma – model pentru producerea laptelui cu 20 vaci.

1,7

15 Crearea unei ferme demonstraţionale etalon de creştere a porcilor.

2,3

16 Crearea unei gospodării piscicole demonstraţionale etalon.

0,115

17 Crearea unei ferme demonstraţionale etalon de creştere a păsărilor

0,050

18 Crearea unei albinării demonstraţionale etalon.

0,072

19 Crearea unui lot demonstraţional etalon de cultivare a plantelor medicinale cu un centru de fitoterapie.

0,021

20 Mini – linii de procesare a produselor agricole: conservare, uscare, sublimare, congelare.

1,22

21 Producerea prafului de mere. 0,22022 Depozit etalon de legume şi fructe. 0,320

97

1 2 323 Plantaţii de migdal 0,04224 Plantaţii de alun 0,050

TOTAL: 116,453

98

PLAN STRATEGIC DE DEZVOLTARE A PARCULUI …aitt.asm.md/userfiles/file/2010/plan strategic de...

Documents

Transcript of PLAN STRATEGIC DE DEZVOLTARE A PARCULUI …aitt.asm.md/userfiles/file/2010/plan strategic de...