Plan Managerial - Microferma Iepuri SC Bunnyfarm SRL.doc

1Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

Controlul și Expertiza Produselor Alimentare

Plan managerial privind înfiinţarea şi dezvoltarea unei ferme

zootehnice în sistem intensiv pentru exploatarea speciilor de

iepuri în vederea populării spaţiilor private şi obţinerea de carne

şi blană

S.C.BUNNYFARM S.R.L.

Elaborat de:

Grupa 4404

Coordonator:Asist. Univ. Dr. Adrian VASILE

București

Mai 2011



INTRODUCERE............................................................................3

CAPITOLUL I..............................................................................4DESCRIEREA AFACERII....................................................................................4DESCRIERE GENERALĂ A AFACERII....................................................................4OBIECTIV.....................................................................................................5COLECTIVUL MANAGERIAL/ ORGANIZARE............................................................5LOCAŢIA FERMEI............................................................................................6OBIECTIVE PROPUSE......................................................................................8ANALIZA RENTABILITĂŢII.................................................................................9COSTURI PENTRU ÎNCEPUTUL AFACERII ŞI CAPITALIZARE......................................10

CAPITOLUL 2. PRODUSE ŞI SERVICII..........................................10PRODUSE REALIZATE....................................................................................11PRODUSUL OFERIT.......................................................................................12CARACTERISTICI ŞI BENEFICII.........................................................................13

CAPITOLUL 3: PRODUCŢIA CĂRNII DE IEPURE DE CASĂ...............14LA NIVEL MONDIAL:.....................................................................................14ÎN PLAN NAŢIONAL:......................................................................................14ANALIZA PIEŢEI...........................................................................................16CONCURENŢA ŞI RELAŢIILE DE PIAŢĂ. PREŢUL DE VÂNZARE AL PRODUSELOR...........17PROMOVARE...............................................................................................18

ANALIZA SWAT………………………………………..……………………………………….18

CAPITOLUL 4: ALEGEREA TEHNOLOGIEI ŞI A SISTEMULUI DE CREŞTERE A IEPURILOR............................................................19

ALEGEREA RASEI – O ATENŢIE DEOSEBITĂ........................................................20ALEGEREA REPRODUCĂTORILOR.....................................................................21RITMUL DE REPRODUCERE.............................................................................22ÎNMULŢIREA IEPURILOR DE CASĂ.....................................................................24HRĂNIREA IEPURILOR ÎN CRESCĂTORIILE INTENSIVE............................................27PARTICULARITĂŢILE TEHNOLOGIEI PROPUSE ŞI CONSTRUCŢIA CUŞTILOR (MODULELOR)...............................................................................................................30IGIENA ADAPOSTURILOR PENTRU IEPURI............................................................32EVACUAREA DEJECŢIILOR..............................................................................33VENTILAŢIA................................................................................................34TEMPERATURA............................................................................................34FUNDAMENTAREA FINANCIARĂ........................................................................37LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ UTILĂ PENTRU ÎNFIINŢAREA FERMELOR..............................37

CONCLUZII FINALE...................................................................43



Introducere

În perspectiva apropiată, carnea de iepure va ocupa locul cuvenit în

alimentatia oamenilor din toată lumea, prognoză fondată pe

următoareleconsiderente:

- iepurele are cea mai mare viteză de crestere în greutate;

- carnea este dietetică;

- iepurii au un ciclu scurt de reproducere si o fecunditate ridicată;

- folosind tehnologii intensive de crestere, iepurii consumă hrană care nu

intră în consumul oamenilor, în acest fel au o bază furajeră sigură;

- carnea de iepure nu are restricţii de întrebuinţare în alimentaţie, ca

denpildă carnea de porc.

În afară de carne, de la iepuri se obţin si blănuri excelente. De la

iepurii rasei de puf, se obţine un puf subţire si moale, care, din punct de

vedere al calităţii, este ca si cel de la oile Merinos.

De la doi iepuri maturi, într-un an se obţine mai mult de 1 kilogram

de puf.

Grăsimea iepurelui este o materie primă preţioasă pentru industria

farmaceutică si cosmetică.

În prezent, există mulţi fermieri care doresc să înfiinţeze o fermă

decrestere a iepurilor cu o rentabilitate înaltă, dar potenţialii crescători nu

posedă cunostinţe legate de tehnologii.



Capitolul I

Descrierea afacerii

NUMELE ÎNTREPRINDERII: Fermă zootehnică S.C. .BUNNYFARM S.R.L.

FORMA DE PROPRIETATE: SRL .

DOMENIUL DE ACTIVITATE: creşterea iepurilor

INVESTITORI: LAZĂR ALEXANDRA ŞI SEVERIN ALEXANDRA

SLOGANUL: o viaţă echilibrată începe cu o alimentaţie sănătoasă, cu carne

de calitate şi prieteni necuvântători.

ADRESA: str. Începutului, nr. 5, localitatea Bogaţi, jud. Vâlcea

TEL: 0250.222 345 / 0766.119857

Fax: 0250.222 346

e-mail:[email protected]

Descriere generală a afacerii

În urma studiilor efectuate pe piaţa din România, s-a ajuns la

concluzia că potenţialul reuşitei înfiinţării unei ferme de iepuri va prezenta

un real succes. Momentan, cererea de carne de iepure pe piaţă prezintă o

constantă tendinţă de creştere, dar oferta se situează mult sub nivelul

cererii; principala cauză a acestui aspect este faptul că persoanele

interesate de înfiinţarea unei ferme de iepuri, găsesc foarte greu toate

informaţiile cu privire la costurile începerii acestui gen de afacere.

S-a efectuat o analiză proprie a acestui sector de activitate, s-a

studiat legislaţia în vigoare, oferta de pe piaţăşi s-a ajuns la concluzia că ne

vom concentra activitatea pe înfiinţarea unei microferme de iepuri,

singura din ţară situată într-o zonă turistică.



Obiectiv

Obiectivul este de a dezvolta zona rurală prin realizarea locurilor de

muncă, de a face un parteneriat cu pensiunile agroturistice din zonă

pentru a vizita ferma şi poate pentru a cumpăra produse, şi nu în ultimul

rând de a produce materie primă – iepuri pentru consum,blanăşi

repopularea zonei.

Domeniul de activitate: Oferirea firmelor de abatorizare iepuri

sănătoşi.

Colectivul managerial/ Organizare

Pentru buna desfăşurare a activităţii fermei, societatea va avea ca şi

personal :

- un manager;

- un contabil;

- 4 îngrijitori.

Toţi angajaţii lucrează în regim normal de lucru, şi anume 8 ore / zi.

Managerul are şi rolul de administrator, reprezintă societatea faţă de

autorităţiile de stat, terţi şi în justiţie, efectuează toate actele de

administrare şi gestionare a societăţii, având toate competenţele necesare

pentru a acţiona în numele societăţii, pentru a autoriza actele şi

operaţiunile de gestiune şi orice acte de dispoziţie. Managerul deschide

conturi în lei şi valutăşi poate utiliza fondurile financiare ale societăţii,

gestionându-le în interesul obiectivelor societăţii.

Îngrijitorii au fost selectaţi prin programul de ocupare a forţei de

muncă, pentru aceste posturi nefiind necesare anumite calificări.


Controlul și Expertiza Produselor AlimentarePentru ca angajaţii să fie motivaţi şi să îşi îndeplinească bine sarcinile,

societatea va răsplăti eforturile acestora prin acordarea celui de-al

treisprezecelea salariu, iar în perioada sărbătorilor se vor acorda prime,

bonuri cadou sau diferite bonusuri, în funcţie de productivitatea fiecărui

angajat în parte.

Elementele asigurării de sănătate pentru angajaţi sunt:

← - plata concediului medical;

← - asistenţă medical gratuită.

Se asigură transportul salariaţilor la locul de muncă; recrutarea sezonieră,

pentru muncile agricole în special, se face din rândul populaţiei din satele

din jur.

Locaţia fermei

Ferma va fi construită pe un teren din apropierea comunei Bogati

din judetul Valcea, suprafaţa totală a fermei fiind de 3000 metri pătraţi.

Construcţia fermei va respecta toate normele în vigoare, racordarea la

utilităţi precum electricitate şi apă curentă se va face foarte uşor deoarece

în zonă există atât reţea de apă, cât şi stâlpi de curent, la care ne vom

racorda. Accesul la fermă se va face momentan pe drumul pietruit

disponibil.

Caracteristicile construcţiei: din cauza faptului că iepurii pot

prezenta tendinţe “carnivore” dacă sunt ţinuţi împreună, am ales să utilizăm

cuşti metalice de dimensiunile 0.8 m / 1 m / 0.8 m, în care să ţinem

efectivul matur de 100 iepuri, puii vor sta în aceeaşi cuşcă cu mama, până

la vârsta de 45 zile când vor fi înţărcaţi şi mutaţi în propriile cuşti.

În ferma trebuie asigurate, de asemenea, condiţii optime prind

ventilaţia aerului şi temperatura optimă, pentru buna dezvoltare a

efectivului de iepuri. Ventilaţia este importantă întrucât are rol de


Controlul și Expertiza Produselor Alimentareevacuare a aerului viciat din adăpost şi de introducere a aerului curat; în

plus are şi o influenţă decisivă asupra temperaturii şi umidităţii.

În conformitate cu recomandările de specialitate, distanţa între

orificiul de admisie şi cel de evacuare, este de 1.5 metri. Viteza de

circulaţie a aerului este reglabilă, limita minimă fiind de 0.1 m/s şi cea

maximă 0.4 m/s.

Temperatura în fermă nu coboară sub pragul minim de 14 grade

Celsius, iar în perioada în care apar puii, temperatura atinge valoarea de

20 grade Celsius, temperatură menţinută, până când puii ating vârsta de 6

săptămâni.

Amplasarea fermei:

este recomandat ca ferma să fie amplasată pe povârniş ;

să se afle în apropiere de oraş (de piaţă, de consumator);

să aibă acces la un drum bun;

să se afle în prezenţa unei surse de apă (fântână, apeduct);

să fie conectată la reţeaua de curent electric;

Cerinţele principale pentru o fermă de iepuri cu capacitatea de

100 femele:

1.Suprafaţa minimă:

а) Suprafaţa pentru modulele de cuşti:

- pentru amplasarea a 110 module: 110 module х 10 m.p. = 1 100 m.p.;

- suprafaţa comună = 1 790m.p.;

b) Clădiri:

- birou 20 m.p.;

- încăpere pentru personal 20 m.p.;

c) Fânar 30 m.p.;

Total : 3.000 m.p.



Obiective propuse

Obiectivele noastre sunt:

Anul I de activitate – obţinerea unui efectiv anual de valorificat de 15.000

iepuri.

Anul II de activitate – creşterea cu 50% a efectivului de valorificat.

Anul III de activitate – dublarea efectivului de valorificat din anul II de

activitate şi înfiinţarea unei noi ferme de capacitate asemănătoare.

Anul IV de activitate – creşterea efectivului de sacrificat cu 500% pe

ambele ferme, faţă de anul precedent.

Anul V de activitate – construirea unui abator propriu, unde să putem

asigura fluxul de sacrificare pentru creşterea cu 800% a efectivului de

sacrificat.

Date pentru proiect:

- iniţial 100 cuşti (module) – 100 femele;

- la 100 femele sunt necesari 10 masculi;

- de la o femelă, la o fătare se obţin cel puţin 8 pui (4 femele şi 4 masculi);

- perioada de gestaţie: 30 – 32 zile;

- împerecherea: la 122 zile de la naştere; la 70 zile după fiecare fătare;

- ciclul de împerechere : 100 zile;

- perioada de alăptare: masculii 80-85 zile şi femelele 90 zile;

- perioada de timp pentru înmulţire şi sacrificare:122-140 zile.

Începând cu capacitatea de 100 femele de reproducţie, ferma de

iepuri se poate mări până la 200 femele într-un interval de 10 luni. În

acest timp,


Controlul și Expertiza Produselor Alimentareproducţia va fi de 2.400 iepuri, din care:

- 100 capete – pentru mărirea fermei;

- 2.000 iepuri pentru vânzare.

Analiza rentabilităţii

Efectivul lunar de reproducere al fermei este în medie de 100 de

female şi 10 masculi. La o medie de 8 pui fătaţi de o femelăşi ţinând cont că

o femelă este bine să fete de trei ori pe an, vom avea 24 de iepuraşi

rezultaţi pe an. Media de pui născuţi este relative micăţinând cont că o

femelă poate da naştere la 4-14 pui, dar ţinând cont că sunt perioade mai

productive şi mai puţin productive în privinţa gestaţiei, cât şi o rată a

îmbolnăvirilor, apreciem o minimă de 8 pui.

Producţia – previzionarea efectivului de iepuri

- efectivul de pornire: 100 femele şi 10 masculi

- număr mediu fătări iepuroaice pe an: 3

- fătări totale pe an: 300

- media iepurilor fătaţi de o iepuroaică: 8

- iepuri obţinuţi în total per an: 2.400

- pierderi: 15%, adică 290 iepuri

- efectivul de iepuri obţinuţi = 2.400 – 290 = 2.110

Ne propunem să reţinem 100 femele şi 10 masculi în vederea

introducerii la reproducţie în anul II de activitate.

Efectivul de iepuri ce vor fi valorificaţi = 2.110 – 110 = 2.000 iepuri

Avem cheltuieli cu:

-utilităţile;


Controlul și Expertiza Produselor Alimentare -personalul;

-transportul;

-furajarea;

-realizarea lucrărilor agricole;

-achiziţii periodice în scopul îmbunătăţirii materialului genetic de

reproducţie al fermei;

-vaccinurile, tratamentele;

-prelucrarea şi tăbăcirea pieilor;

-asigurare, taxe şi impozite.

Costuri pentru începutul afacerii şi capitalizare

Valoarea investiţiei iniţiale am estimat-o la suma de 500.000 lei.

Datorită faptului că asociatul are vârsta de 24 de ani, a putut accesa

fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană în valoare de 420.000

lei, restul de 80.000 lei sunt contribuţie proprie.

Achizitonarea de reproducatori nu costa in jur de 100.000lei, restu ii

investim in constructia amplasamentului si in furaje(furajele pentru

intretinerea a 110 iepuri si pui lor pana la sacrificare ne costa 300.000lei).

Capitolul 2. Produse şi servicii

Produse realizate

CARNEA - carnea de iepure este ferită momentan de bolile care afectează

celelalte animale a căror carne este consumată în mod current (vită, porc).


Controlul și Expertiza Produselor AlimentareÎn plus, carnea de iepure este o carne uşoară, savuroasăşi deosebită de

celelalte feluri de carne pe care le consumăm în mod curent. Gustoasă,

dietetic şi cu puţine grăsimi, se pretează la prepararea a numeroase reţete

culinare .

Din păcate, datorită rarităţii şi preţului destul de ridicat, proprietăţile

cărnii de iepure sunt mai puţin cunoscute de către consumatori.

BLĂNIŢA – poate fi folosită ca subprodus. Iepurii sunt mici fabric de blăniţă;

la punctual de tăbăcire şi finisare a pieilor se realizează prelucrarea primară

a pielilor de iepure: jupuire, întindere şi uscare la umbră în mediu uscat,

ele urmând apoi a fi transportate către marii producători de îmbrăcăminte

cu care sunt încheiate contracte de achiziţie a blăniţelor.

Din blana de iepure se confecţionează căciuli, haine, papuci,

ornamente deosebit de apreciate datorită culorilor şi fineţii lor.

Produsul oferit

Datorită faptului că produsul oferit de ferma noastră este carnea de

iepure, vom face o scurtă prezentare a caracteristicilor şi beneficiilor

consumului de carne de iepure.

Carnea de iepure devine din ce în ce mai căutată din cauza faptului

că este o delicatesă care nu conţine colesterol, nu are grăsimi şi în plus

beneficiază de proprietăţi curative pentru bolnavii de cancer. Carnea de

iepure are un grad înalt de digestibilitate, ea fiind bogată în aminoacizi

esenţiali.

La controlul chimic, conţinutul maxim de azot uşor hidrolizabil nu

trebuie să depăşească 32 mg la 100 de grame de carne. La examenul

bacteriologic se admit maxim 3 – 4 coci / mm / camp microscopic.

Dacă vom compara carnea de iepure cu cea provenită de la alte

animale domestice, aceasta se află la loc de frunte. Se observă că aceasta


Controlul și Expertiza Produselor Alimentareconţine 40,15% substanţă nutritivă faţă de 32,62% cât conţine carnea de

găină, 27,11% faţă de carnea de porc, 24,61% faţă de carnea de viţel şi

24,20% faţă de carnea de vacă.

În plus, carnea de iepure este o carne uşoară, savuroasăşi deosebită

de celelalte feluri de carne pe care le consumăm în mod curent. Ea este

dietitecă, sănătoasă, are un conţinut foarte mic de colesterol fiind

recomandată de foarte mulţi medici nutriţionişti şi este foarte solicitată pe

piaţa externă.

Aşadar, carnea de iepure este recomandată pentru:

- cei care sunt preocupaţi de aportul scăzut de calorii;

- cei care au probleme cardiovasculare şi se impune ca nivelul

lipidelor şi al colesterolului să fie scăzut;

- copii, adolescenţii şi femeile însărcinate, deoarece au o nevoie tot

mai mare de proteine, fier şi vitamine;

- carnea de iepure, spre deosebire de cea de vită sau de oaie, care

au un pronunţat miros specific, adesea neagreat de consumatori, are un

miros fin, plăcut şi neînţepător. Ea are un gust mai dulce, asemănătoare

oarecum cu cea de pasăre, fiind extrem de apreciată de nutriţionişti pentru

calităţile sale dietetice indiscutabile.

Stocarea cărnii de iepure, la un interval de temperatură cuprins între

zero şi patru grade, carnea de iepure poate fi păstrată fără probleme timp

de patru zile. Pentru o perioadă mai lungă de timp este necesară

congelarea sa. Pentru a fi siguri că îşi va păstra savoarea, carnea de iepure

se spală, se usucă, preferabil prin folosirea unui prosop curat, apoi se

acoperă cu un strat de ulei de măsline, se înfăşoară în celofan şi se

introduce în congelator. Ţinând cont de caracterul relativ limitat al regăsirii

produsului pe piaţa din România am stabilit pragul minim al preţului de

comercializare la suma de 25 lei/kg iepure viu.



Caracteristici şi beneficii

După cum am menţionat şi în secţiunea anterioară, principalele

caracteristici şi beneficii ale consumului de carne iepure sunt:

- nivelul colesterolului din carnea de iepure este mult mai mic decât la pui,

curcan, vită, porc.

- iepurele are un procentaj mai mic de grăsime decât găina, curcanul,

carnea de vităşi carnea de porc.

- acizii graşi nesaturaţi reprezintă 63% din totalul acizilor graşi.

- iepurele este bogat în proteine.

- carnea de iepure este ideală pentru diete speciale, pentru bolile de inimă,

pentru dietele specifice vârstnicilor, dieta cu sodiu puţin, dietă pentru

slăbire, etc.

- carnea de iepure are 795 calorii, carnea de pui 810 calorii, carnea de

curcan 1190 calorii, carnea de miel 1420 calorii, carnea de vită 1440

calorii, carnea de porc 2050 calorii.

- carnea de iepure este ferită până în acest moment de bolile care

afectează celelalte animale a căror carne este consumată în mod curent

(vaca, porcul). În plus, carnea de iepure este uşoară, fără grăsimi, albă,

sănătoasăşi fără colesterol, savuroasăşi deosebită de toate celelalte feluri de

carne pe care le consumăm în mod curent. Intră în recomandările tuturor

nutriţioniştilor din lume.

- carnea de iepure poate fi folosităşi la fabricarea mezelurilor de calitate

superioară. Prin fierbere, prăjire sau gătită la grătar, carnea rămâne cu un

gust excelent, de culoare albă, spre deosebire de cea provenită de la

iepurele de câmp, care este roşie.

- randamentul la iepurii de casă este foarte ridicat, ajungând până la 65%.


Controlul și Expertiza Produselor Alimentare- carnea iepurilor de casă face parte din categoria produselor dietologice,

organismul omului asimilează din carnea de iepure de casă 90% proteine,

pe când, din carnea de vită – numai 62%.

- un kilogram de carne de iepure are doar 1.600 de calorii, carnea de

iepure conţine 22,0 % proteine, 1,0 % lipide, zero glucide şi 98 – 100

calorii la 100 grame carne de iepure.

- în România, în mod paradoxal, deşi pentru moment nu se dă o prea mare

atenţie creşterii iepurelui de casă, costul cărnii sale este destul de ridicat

( 20 – 30 lei / kg ), iar în restaurantele de lux este socotită o delicatesă.

Capitolul 3: Producţia cărnii de iepure de casă

La nivel mondial:În ultimii ani, producţia mondială de carne de iepure a fost estimată

la aproximativ 1,2 milioane de tone. Cu excepţia Israelului şi a unor ţări din

Orientul Mijlociu, carnea de iepure de casă se produce în toate ţările lumii.

Cea mai mare producţie se realizează în Europa (circa 561.000

tone), urmată de Asia (cu 447.000 tone). Principalii şase producători de

carne de iepure de casă sunt: China, Italia, Spania, Franţa, Egiptul şi Cehia.

Carnea de iepure de casă provine în proporţie de 40% din ferme cu

creştere tradiţională, 33%, din cele cu creştere intermediarăşi 27% din

exploataţiile cu scop comercial.

Cel mai mare consum de carne de iepure de casă este realizat în

Italia, unde atinge 5,8 kg/an/locuitor, iar în Franţa, consumul este de 3

kg/an/locuitor. În regiunea Quebec din Canada, iepurii sunt sacrificaţi la

greutatea de 1,8-2 kg şi se prepară sub forma unei delicioase specialităţi

culinare, la grătar.



În plan naţional:În România, în anul 1990 s-au produs 10.625 tone carne de iepure

de casă. Ulterior, producţia a scăzut vertiginos, astfel că în anul 2000 a

ajuns să reprezinte 28,23%, iar în anul 2009 doar 2,48% din producţia

anului 1990.

Între anii 1990-1999, România a exportat carne de iepure de casă în

Italia, în Franţa, în Germania şi în Elveţia, fără a importa acest produs,

exportul anual fiind de: 313 tone în 1990, 127 tone în 1991, 152 tone în

1992, 148 tone în 1993, 107 tone în 1994, 10 tone în 1996 şi în 1997, iar

în 1999 - 70 tone.

Începând din anul 2003, necesarul de carne de iepure de casă al

pieţei interne a fost asigurat prin import. Astfel, în anul 2003 s-au importat

2 tone carne de iepure, în anul 2004, 3 tone, în anul 2005, circa 5 tone, iar

în anul 2006, aproximativ 49 tone, valoarea totală a importului din 2006

fiind de 254.000 de dolari.

Analiza pieţei

Analiza pieţei a fost făcută atât în maniera primară cât şi în maniera

secundară. În primul rând, s-au studiat toate informatiile publice şi

disponibile în ziare, reviste, analize ale industriei, rapoarte demografice,

rapoarte privind anumite tendinţe, grafice şi alte analize ale unor instituţii

specializate, referitoare la piaţa din România privind posibilele capacităţi

de absorbţie ale cărnii de iepure; după o îndelungată analiză, s-a ajuns la

concluzia că singura opţiune este să se facă un contract cu o firma din

străinătate, şi o potenţial piaţă de desfacere sunt restaurantele din zonă.

Concurenţa la ora actuală este aproape inexistentă; la nivel local nu

mai există nici o fermă de iepuri, prima fiind la aproximativ 100 km

distanţă.



Concurenţa şi relaţiile de piaţă. Preţul de vânzare al produselor

Conform informaţiilor furnizate de LEBAS şi COLIN (1992), ţara

noastră producea în jurul anului 1990 circa 18.000 de tone de carne de

iepure de casă, din care 8000 de tone în crescătorii specializate şi 10.000

tone în crescătorii de tip rural.

După anul 1990, când efectivul de casă a atins valoarea de

1.330.000 capete, odată cu încetarea activităţii în întreprinderile Avicole de

Stat, efectivele cunicule au fost lichidate. Drept urmare, în anul 1992 este

atins cel mai mic efectiv de iepuri de casă din ţara noastrăşi s-a pierdut

fondul genetic care a asigurat multiplicarea hibridului românesc de carne

Supercuni. În anii următori, efectivele de iepuri de casă au crescut în

gospodăriile populaţiei, satisfăcând siguranţa alimentară a unei populaţii

confruntată cu dificultăţile financiare, ajungând în anul 1999 la un efectiv

de 1.300.000 de iepuri de casă, care a rămas constant până în anul 2003.

În ţările din Uniunea Europeană, efectivele de iepuri de casă au scăzut

între anii 1998 şi 2003 de la aproximativ 94.000.000 la 92.000.000 iepuri.

Acest fapt se datorează, în principal, reducerii efectivelor de iepuri de casă

în Franţa cu aproape 2,3 milioane capete. O tendinţă crescătoare a

efectivelor de iepuri de casă a fost consemnată în Italia, care a înregistrat

un spor de efectiv de 1 milion de capete. Efective mari de iepuri de casă

se cresc în Italia (67 de milioane), Franţa (11 milioane), Germania (9.8

milioane), Spania (2 milioane).

În ţările din Europa de Est, în perioada 1998-2003, efectivele de

iepuri de casă au înregistrat o evoluţie ce poate fi apreciată în linii

genetrale ca descrescătoare, dar neînsemnate cantitativ. Cele mai mari

effective de iepuri de casă au fost crescute în Cehia (5 milioane), România

(1.3 milioane), Polonia şi Slovacia (1 milion).


Controlul și Expertiza Produselor AlimentareÎntre anii 1992 şi 2002, importurile de carne de iepure de casă în

Uniunea Europeană au crescut cu aproximativ 1000 de tone, pe când

exporturile au crescut cu doar 400 de tone. Dacă importurile se situează în

mod constant la peste 3000 de tone, uneori cu valori apropiate de 3900

tone, exporturile au înregistrat fluctuaţii foarte mari, variind între 1400 şi

3800 de tone. În majoritatea anilor luaţi în studiu au fost superioare

exporturilor în Uniunea Europeană. În anul 1995 exporturile au reprezentat

doar 45% din importurile de carne de iepure de casă în Uniunea

Europeană.

Cantităţi importante de carne de iepure de casă import Belgia,

Portugalia, Franţa, Italia şi în ultimii ani, Danemarca.Exportă cantităţi mari

de carne de iepure de casă: Spania, Olanda, Belgia, Franţa, Danemarca şi

Germania.

În anul 2002 importurile de carne de iepure de casă în Uniunea

Europeană au fost în valoare de aproximativ 16 milioane de euro, în timp

ce exporturile s-au ridicat la suma de aproximativ 13 milioane de euro.

Exprimate procentual, exporturile (3164 tone) reprezintă 81 % din

importurile (3893 tone) de carne de iepure de casă.

În Europa de Est au importat carne de iepure de casă doar Cehia şi

Macedonia, iar export a făcut Cehia, Macedonia şi în anul 2002 Serbia şi

Muntenegru. În statisticile FAO ţara noastră apare că a realizat în anul

2002 un export în valoare de 103.000 euro.

Producţia de carne de iepure de casă pe continente este următoarea:

570.051 tone în Europa, 85.783 tone în Africa şi 55.681 tone în America. În

Africa 90% din producţia de carne a continentului este produsă în ţările de

nord.

Preţurile pe tona de carne de iepure de casă la producător au fost

stimulative în ţările din Europa. Analizând evoluţia acestora în Germania, în


Controlul și Expertiza Produselor Alimentareperioada 1998-2001, se constată că la producător carnea de iepure de casă

s-a vândut cu preţuri cuprinse între 3,87-4,47 mărci/kg carne.

Creşterea iepurilor de casă în ferme are un important potenţial de a

îmbunătăţi securitatea alimentară a populaţiei, inclusive a ţării noastre, cu

un produs cu valoare nutritivă adecvată unui regim alimentar echilibat,

sănătos.

Prin măsuri adecvate, cunicultura poate fi redresată în România, iar

prin orientarea pentru export aceasta poate contribui la un aport valutar

consistent, extreme de util ţării noastre.

PromovareDin punct de vedere al promovării, am ales să aplicăm metoda

contactării directe ale celor mai apropiate abatoare; în această manieră am

reuşit să negociem şi contractul de colaborare cu abatorul “Wallace”, care

s-a angajat să ne preia întregul efectiv produs de către ferma noastră, pe

perioada celor patru ani de activitate

ANALIZA SWOT:

I-Puncte tari: II-Puncte slabe:

*Piata inca ne dezvoltata

*Preturi medii.

*Cheltuieli de arenda mai mici ca in Valcea.

*Personal calificat.

*Acesul vizitatorilor

*Piata de desfacere mica

*Imaginea necunoscuta pe piata.

*Deschiderea unei ferme necesita un capital.

III-Oportunitati: VI-Riscuri:

**Lipsa concurentilor puternici pe piata.

*Largirea afacerii ,achizitionarea unui abator,folosirea calduri care

*Aparitia unor concurenti puternici pe piata.

*Cresterea preturilor la material prima ce va duce la cresterea


Controlul și Expertiza Produselor Alimentarese produce in adapost pentru deschiderea unei florarii deschiderea unui restaurant

*Oportunitatea de a deveni un concurrent puternic pe piata.

*Cresterea numarului de clienti.

*Cresterea cotei de piata *Cresterea cifrei de afaceri.

preturilor la produsele finite.

*Imbolnavirea efectivului de iepuri

*Calitatea serviciilor.

Capitolul 4: Alegerea tehnologiei şi a sistemului de creştere a iepurilor

În lume, se aplică o serie de tehnologii progresive de crestere a

iepurilor, pe baza unor complexe automatizate foarte eficiente. Aceste

complexe permit hrănirea iepurilor cu furaj combinat granulat, pentru

creşterea unui iepure fiind necesare numai 5-7 minute (Franţa). Pentru

construcţia unor astfel de complexe sunt necesare investiţii foarte mari.

În România, în condiţiile de azi este oportună crearea de ferme

familiale. Pentru aceasta, nu sunt necesare investiţii mari, mai ales că

recuperarea cheltuielilor se face destul de repede. Se pot înfiinţa ferme cu

capacitatea de:

– 200 femele, care pot produce până la 6000 de iepuri pe an. Folosind

metoda aceasta de creştere, o fermă de iepuri se poate crea într-un

termen scurt, în funcţie de existenţa necesarului de mijloace băneşti, de

suprafaţa terenului, de locul amplasării lui, de existenţa hranei, de zona de

climă etc..

Vă propunem o variantă de construire a unei ferme, folosind o

tehnologie de creştere a iepurilor care permite crearea unei ferme de 20 –

200 femele cu un număr de până la 600 – 6000 iepuri, începând cu o

familie de 2 – 3 femele.


Controlul și Expertiza Produselor AlimentareTehnologia propusă prevede:

- hrănirea nelimitată în regim automat a iepurilor, hrana administrându-se

în hrănitoare odată la 6 – 12 zile;

- adăparea automată cu apă, încălzirea ei iarna şi completarea acesteia o

dată la 6-7 zile;

- curăţirea semiautomată a cuştilor şi lipsa mirosului de dejecţii la fermă,

care nu permit îmbolnăvirea iepurilor;

- creşterea iepurilor şi obţinerea producţiei în 4 luni.

Femela alăptează puii până la vârsta de 3 luni. Iepurele la sacrificare

are greutatea de aproximativ 4,5 kg.

Ferma construită conform tehnologiei nu necesită o încăpere

specială, iar ca rezultat, preţul ei este de circa 15 ori mai mic decât

fermele tradiţionale de tehnologii.

Alegerea rasei – o atenţie deosebită

Alegerii rasei trebuie acordată o atenţie deosebită. Pentru aceasta,

trebuie cunoscute particularităţile diferitelor rase. Alt factor este

determinarea exactă a scopului creării fermei: de pildă – pentru carne,

pentru puf, sau pentru reproducţie. Dacă scopul este creşterea iepurilor

pentru a avea un venit bun,atunci trebuie efectuate unele cercetări de

piaţă pentru a afla preţul la carnea de iepure, la blănuri, la puf etc.

Alegerea corectă a rasei, cumpărarea reproducătorilor buni, aplicarea

exactă a tehnologiei – înseamnă succes.

În România, cele mai răspândite rase de iepuri sunt: Marele alb,

Chinchilla, Uriasul belgian, Argintiu englez, Fluture urias, Californiană,

Neozeelandeză.

Caracteristicele principalelor rase sunt descrise destul de amplu în

numeroase lucrări despre iepuri.



Alegerea reproducătorilor

Cel mai bine e să se procure reproducătorii de la fermele

specializate sau de la fermele înregistrate, care au un efectiv destul de

mare, respectă

tehnologiile, perfectează actele de vânzare-cumpărare şi poartă răspundere

pentru iepurii vânduţi.

Înainte de a-i procura, trebuie să se ştie ferma de provenienţă, să se

facă cunostinţă cu tehnologia de creştere şi să existe siguranţa că se

efectuează lucrările zootehnice de bază.

Trebuie avut în vedere faptul că, la fermele mici, cu 5-6 femele de

reproducţie şi un mascul, este foarte puţin material de reproducţie, de

aceea nu e indicată procurarea necesarului de reproducători în întregime,

ci numai o parte dintre ei.

Criteriile la alegere a reproducătorilor sunt: constituţia, aspectul

exterior, părul iepurelui, la femele-dezvoltarea organelor de alăptare, la

masculi – densitatea corpului şi caracterul.

În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este

necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile

reproducerii acestei specii. Pentru aceasta, trebuie să ştim că:

• femelele în călduri sunt neliniştite, se agită în cuşcă, răscolesc

aşternutul, îşi smulg părul de pe abdomen, fac cuib, stau întinse, au

organele genitale externe de culoare roşu-aprins, introduse în cuşca

masculului, acceptă monta;

• la tineretul femel, prima montă se realizează prin tatonare, după

atingerea a 70-75% din greutatea de adult a rasei şi a vârstei

optime;

• la femelele multipare (care au fătat de mai multe ori), pentru

programarea la montă, trebuie să se aibă în vedere: numărul de pui

fătaţi şi înţărcaţi, starea de întreţinere şi vârsta;


Controlul și Expertiza Produselor Alimentare• într-o crescătorie de iepuri, raportul între sexe este de un mascul

la 9 femele;

• în vederea montei, femela se introduce în cuşca masculului

(niciodată invers);

• după două monte consecutive (la interval de 10 minute între ele),

iepuroaica se readuce în cuşca ei;

• masculii pot fi folosiţi la montă două zile consecutive, după care li

se asigură o zi de pauză;

• diagnosticul gestaţiei, se poate face prin împerecheri de control la

5-6 zile de la montă, sau prin palparea abdomenului la 10-15 zile

după împerechere;

• după o gestaţie de 30-31 zile, femelele fată între 1-12 pui, cu o

greutate medie cuprinsă între 50-70 g;

• la 24 ore după fătare se face controlul cuibului, ocazie cu care se

numără puii, se observă viabilitatea lor şi se elimină resturile

placentare şi puii morţi;

• în funcţie de sistemul de creştere practicat, puii de iepure de casă

se înţarcă la vârste cuprinse între 28-60 de zile.

Ritmul de reproducerePentru stabilirea ritmului de reproducere a iepurilor de casă într-o

crescătorie, trebuie săţinem cont de condiţiile de creştere asigurate (hrănire

şi adăpostire) în cadrul acesteia.

Productivitatea iepuroaicelor dintr-o fermă, estimată prin numărul de

pui înţărcaţi pe an, depinde de intervalul între două fătări succesive, de

numărul de pui la fătare şi de procentul de supravieţuire a puilor până la

înţărcare.

După intervalul de timp între două fătări succesive, ritmul de

reproducere poate fi:

• Ritmul de reproducere extensiv, este caracteristic

crescătorilor care dispun de condiţii de hrănire şi adăpare precare şi

se bazează pe realizarea a două fătări pe an, în urma cărora se obţin

12-18 pui înţărcaţi pe femelă. Un ciclu de reproducere este alcătuit


Controlul și Expertiza Produselor Alimentaredin 30 zile de gestaţie şi 60 zile de alăptare. Cele două cicluri de

reproducere însumează 180 zile pe an şi se derulează între 1 martie-

15 septembrie.

• Ritmul de reproducere semiintensiv constă în realizarea a 3

fătări pe an, în urma cărora se înţarcă 26-28 pui/femelă. Intervalul

între două fătări succesive este de 75 zile (30 zile de gestaţie şi 45

zile de alăptare). Cele trei cicluri de reproducere însumează 325 zile.

• Ritmul de reproducere intensiv se bazează pe realizarea a 4

fătări pe an şi obţinerea a 30-35 pui înţărcaţi/femelă. Durata unui ciclu

de reproducţie este de 75 zile, iar femela este în activitate 300

zile/an.

• Ritmul de reproducţie foarte intensiv constă în obţinerea a 6

fătări/an/femelăşi a 36-48 pui înţărcaţi/an/femelă. Fătările au loc la

interval de 60 de zile (30 zile de gestaţie şi 30 zile de alăptare), iar

femela este în activitate 360 zile/an.

În funcţie de ritmul de reproducere ales se întocmeşte în fermă

un plan de montăşi fătări (tab. 2).

Tabelul 1 Caracteristici reproductive

Tabelul 2 Planificarea montelor şi a fătărilor

http://www.revista-ferma.ro/apps/ferma/resources/imagini/tabel-reproducere.jpg



Înmulţirea iepurilor de casă

Reuşita creşterii iepurilor de casăşi obţinerea de profit, depinde în

mare măsură de organizarea atentă a procesului de reproducţie.

În cazul creşterii iepurilor de casă în sistem gospodăresc (adică în

cuşti amplasate în curte,unde nu putem controla factorii de mediu cum

sunt: temperatura, umiditatea, curenţii de aer şi lumina) este

recomandabil ca reproducţia iepurilor să se facă doar în perioada aprilie-

septembrie .

Pe timpul iernii vor fi menţinute doar exemplarele de reproducţie,

fără ca acestea să fie împerecheate.

No ţ iuni Generale

La orice mamifer , aparatul genital intră în funcţiune mai târziu decât

alte aparate şi sisteme ale organismului.

Debutul activităţii sexuale corespunde cu momentul în care indivizii

de sex opus încep să îşi manifeste dorinţa de împreunare, fără a fi însă

capabili să procreeze.

Maturitatea sexuală coincide cu stadiul în care aparatul genital este

capabil să elaboreze celule sexuale mature , apte pentru a fi fecundate.

Acest moment se instalează înaintea realizării maturităţii sexuale.

http://www.revista-ferma.ro/apps/ferma/resources/imagini/tabel-monte.jpg


Controlul și Expertiza Produselor AlimentareLa iepurele de casă, momentul apariţiei maturităţii sexuale este

determinat genetic, fiind relativ apropiat la femele şi masculi şi influenţat

de alimentaţie, microclimat (temperatura, lumina), precocitatea rasei etc.

Cu toate că maturitatea sexuală la iepuri se instalează la vârsta de 4-

5 luni , ei pot fi folosiţi la reproducţie doar când ating vârsta optimăşi 70-

75% din greutatea corporală a individului adult din rasa respectivă.

Greutatea corporală pe care o are reproducătorul în momentul

montei este mult mai importantă decât vârsta , dar este o greşeală să se

monteze iepurii la o vârsta prea fragedă , indiferent de gradul lor de

dezvoltare.

Specificare UM RASE

mari mijlocii mici

Greutatea minimă pentru

reproducere a iepuroaicelorkg 3,5 2,5 1,7

Vârsta iepuroaicelor pentru

reproducere dacă au

greutatea minimă

luni 6,5 5,5 4,5

Greutatea minimă pentru

reproducere a iepuroilorkg 4 2,8 1,8

Vârsta iepuroilor pentru

reproducere dacă au

greutatea minimă

luni 7,5 6,5 5,5

Admiterea tineretului cunicul la reproducţie înainte de vârstă şi

dezvoltarea corporală optimă se soldează la femele cu distocii (avorturi),

întârzieri de creştere , producţie mică de lapte, iar la masculi cu obţinerea

unui material seminal necorespunzător calitativ şi epuizarea sexuală

rapidă.



Îngrijirea femelelor gestante şi pregătirea pentru fătare.

Pentru iepuroaicele gestante, trebuie create condiţii foarte bune de

întreţinere: hrană bună, apă proaspătă în cuscă. Lângă aceste femele nu

sunt admise personae străine, deservirea lor trebuie să fie liniştită, fără

zgomote şi strigăte, nu trebuie luate în mână etc.

Cu o săptămână înainte de fătare, se pregăteşte cuibul: se

dezinfectează, se pune fân, iarna cu două zile înainte se conectează

electrotermotorul.

Fătarea

Este momentul cel mai important pentru crescători; durează 10-

40 minute şi are loc mai ales noaptea. Iepuraşii se nasc goi şi orbi. Primul

control al cuibului trebuie efectuat în prima zi de fătare. Mâinile se spală

cu

săpun fără miros, femela se izolează în cuşcă şi foarte atent se

examinează

cuibul. Se numără puii, iar cei care au căzut din cuib se pun înapoi. După

aceasta, se acoperă iepuraşii cu puf şi peste o oră, după ce mirosul de om

din cuib a dispărut, iepuroaicei i se permite accesul la pui.

Dacă o iepuroaică are mulţi iepuri, dar puţin lapte, sau dacă a murit

este necesară efectuarea asa numitului sistem „cuc”. Aceasta înseamnă


Controlul și Expertiza Produselor Alimentarecă, de la o femelă, se iau puii cam de aceeaşi vârstă şi se pun în cuibul

alteia.

Perioada de alăptare

La naştere, iepuraşii au greutatea de 50-70 g. Trebuie urmărită

creşterea iepuraşilor. Dacă femela are lapte destul, atunci aceştia sunt

rotunjori, au privirea sănătoasă, sunt liniştiţi.

Iepuroaica poate să dea 50-350 g de lapte la o hrănire, care are loc

odată în 24 ore şi în acelaşi timp când ea a fătat. La iepuraşi, ochii se

deschid la vârsta de 10 zile, iar începând cu ziua 16-20 ies din cuib şi

încep să guste mâncarea mamei. Iepuraşii cresc rapid şi la o lună au

greutatea de 400-700g.

Înţărcarea puilor

Iepurii se înţarcă la vârste diferite, în funcţie de metoda de creştere:

la fătări intensive – la 28-29 zile, la semiintensive – 35-45 zile, iar la

utilizarea tehnologiei recomandate – după 80 - 90 zile, care dă

posibilitatea creşterii rapide şi deosebit de sănătoase a iepurilor.

După această perioadă (80-90 zile), iepurii se împart în grupe şi se

întreţin câte 2-3 în cuşcă, femelele separate de masculi.

Îngrăşarea iepurilor

Perioada de îngrăşare intensivă durează 25-30 zile.

Hrana trebuie să fie bună, bogată în energie. Este important ca suprafaţa

care revine fiecărui iepure să fie optimă: 0,12 m.p.; dacă e mai mare sau

mai mică, iepurii vor lua în greutate mai puţin.



Hrănirea iepurilor în crescătoriile intensive

În cadrul fermelor specializate în cunicultură , există cerinţa

intensificării proceselor de creştere.

În ferme vor fi utilizate tehnologii de preparare a furajelor care să

permită o productivitate ridicată.

Cel mai performant sistem de preparare din acest punct de vedere

este granularea ( este vorba de compactarea mecanică a sortimentelor

furajere mărunţite ).

Prin granulare se obţin câteva avantaje majore :

timpul de conservare a furajelor creşte;

temperatura din timpul compactării îmbunătăţeşte starea sanitară a

furajelor;

creşte digestibilitatea şi randamentul de valorificare al hranei;

se evită consumul preferenţial al furajelor (iepurii nu mai pot alege);

se previne apariţia unor afecţiuni a căilor respiratorii .

Iepurii tineri hrăniţi astfel realizează 1 kg de spor în greutate pentru

fiecare 2,5 - 3,5 kg de nutreţ granulat.

Concentrate:

În general, iepurii valorifică destul de bine o gamă largă de furaje,

dar cele mai bune rezultate se obţin dacă se utilizează furaje combinate

complete, cerinţele în energie metabolizantă (EM), proteină brută(PB),

aminoacizi, celuloză brută (CB) şi grăsimi brute(GB), cum ar fi:

-tineret 4-12 săptămâni : EM 2400 kcal/kg; PB 15%; lizină 0,6%; argină

0,9%; triptofan 0,18%; metionină+ cistină 0,5%; CB 14%; GB 3%.

-femele în lactaţie : EM 2600 kcal/kg; PB 18%; lizină 0,75%; argină 0,8%;

triptofan 0,22%; metionină+cistină 0,6%; CB 12%; GB 5%.

-femelele gestante şi reproducători : EM 2400 kcal/kg; PB 15%; lizină

0,6%; argină 0,9%; triptofan 0,18%; metionină+cistină 0,5%; CB 14%; GB

3%.


Controlul și Expertiza Produselor AlimentareDeoarece furajarea diferenţiată este mai greu de realizat, se poate

folosi furaj unic pentru toate categoriile menţionate:

-EM 2400 kcal/kg; PB 17%; lizină 0,7%; argină 0,9%; triptofan 0,2%;

metionină+cistină 0,6%; CB 14%; GB 3%.

Cele mai indicate pentru iepuri sunt furajele granulate, deoarece nu

conţin praf care irită mucoasa nazalăşi pot contribui la agravarea unor boli

(dacă sunt purtători), precum pasteureloza.

Se pot face şi furaje negranulate, respectând parametrii furajului,

dar sunt destul de greu de realizat deoarece solicit un grad înalt de

tehnicitate; impedimentul major îl reprezintă, printer altele, şi praful, iar

ingestia de hrană este mai redusă decât la cel granulat. Pentru testarea

furajului negranulat pe un anumit lot, se poate folosi un lot martor (de

aceeaşi vârstă cu cu lotul testat) care să fie hrănit cu furaj granulat şi se vor

compara rezultatele obţinute cu cele două loturi.

Un factor major de care trebuie ţinut cont este echilibrul între CB şi

PB, astfel:

-PB mai mic de 16% şi CB mai mic de 12 %, risc de diaree;

-PB mai mic de 16% şi CB 12-15%, producţie scăzută, dar securitate ridicată

pentru diaree;

-PB mai mare de 18% şi CB mai mic de 12%, diaree în majoritatea

cazurilor;

-PB între 16-18% şi CB între 12-15%, reţeta ideală pentru producţie

intensivă.

O nutriţie deficitară poate favoriza apariţia de boli de natură parazitară,

bacteriană sau infecţioasă, datorită carenţelor care apar.

Îngrăşarea iepurilor

Perioada de îngrăşare intensivă durează 25-30 zile.

Hrana trebuie să fie bună, bogată în energie. Este important ca suprafaţa

care revine fiecărui iepure să fie optimă: 0,12 m.p.; dacă e mai mare sau

mai mică, iepurii vor lua în greutate mai puţin.


Controlul și Expertiza Produselor AlimentareReţetă de furaj combinat granulat pentru iepuri

(variantă)

1.Porumb 15 %;

2.Ovăz 10 %;

3.Şrot de floarea soarelui 20,5%;

4.Grâu 10%;

5.Mazăre 8%;

6.Orz 20%;

7.Tărâţe de grâu 6%;

8.Făină de peste 2%;

9.Lapte praf degresat 1%;

10.Drojdie furajeră 1%;

11.Fosfat fără fluor 2%;

12.Cretă furajeră 1,5%;

13.Sare 0,5%;

14.Melasă 1,5%;

15.Premix 1%;

Particularităţile tehnologiei propuse şi construcţia cuştilor (modulelor)

Cuştile (modulele) sunt vopsite în alb (vopsea albă ignifugă).

Culoarea

albă îndeamnă crescătorul să menţină curăţenia, iar igiena asigură

rentabilitatea fermei. Practica arată că iepurii cresc nu numai datorită

alăptării, hranei şi apei. Lor le este foarte necesar si aerul curat si proaspăt.

Dejecţiile se colectează într-un vas (rezervor) care se află sub cuvele

de

colectare a dejecţiilor. Rezervoarele sunt ermetice. Urina iepurelui, care

este

nocivă şi are un miros neplăcut, se scurge la fundul rezervorului, iar

fecalele în stare solidă acoperă suprafaţa urinei din rezervor. Rămăşiţele de

aer nociv sunt absorbite de o ţeavă specială.


Controlul și Expertiza Produselor AlimentareSistemul de evacuare a dejecţiilor cu care sunt echipate modulele

de cuşti exclude practic contactul iepurilor cu dejecţiile, inclusiv cu

mirosul.

Coccidia, care la început se dezvoltă în organismul iepurelui şi nu

prezintă pericol, în contact cu dejecţiile, într-un interval de 7 zile, la

căldură, devine foarte periculoasă.

Construcţia modulelor de cuşti dă posibilitate iepurilor să mănânce zi

şi (mai ales) noapte, ceea ce este foarte important, deoarece stomacul lor

se deosebeşte radical de cel al altor animale. Stomacul iepurelui nu se

poate contracta şi hrana este împinsă în esofag cu o altă porţie de hrană.

Saliva la iepure se secretă permanent (o şuviţă) şi nu numai atunci

când primeşte hrana, ca alte animale. Stomacul secretă suc gastric,

indiferent dacă iepurele are hrană sau nu. De aceea, trebuie asigurată

hrana permanent.

Adăpătorile sunt prevăzute cu recipiente în care sunt introduse cu

gâtul în jos două vase de plastic, a câte 5-7 litri fiecare. Apa din vase se

scurge până laun anumit nivel, care se menţine constant, în funcţie de

cantitatea de apă consumată. Apa în vas se menţine datorită rarefierii

aerului din acesta. În aerul rarefiat, microbii pot supravieţui, dar nu pot să

se înmulţească şi astfel calitatea apei nu se depreciază.

Iarna, apa se încălzeşte până la temperatura corpului iepurelui,

folosind încălzitorul electric.

Construcţia cuibului, care imită o vizuină naturală, unde iepuroaica

poate să fete puii fără să fie stresată; cel mai important lucru este încălzirea

cuibului în partea de jos cu ajutorul termoforului electric, când

temperatura este mai scăzută de + 8ºC. Energia electrică folosită dă un

impuls de creştere mare şi din start, deoarece puiul consumă toată energia

din laptele mamei sale pentru creştere, nu şi pentru încălzirea corpului său.

Tehnologia prevede conducerea fermei folosind computerul şi un

program special, care întocmeşte planul zootehnic pentru fiecare zi,

efectuează selecţia etc. Dacă crescătorul nu are computer, planul

zootehnic se întocmeşte folosind metode speciale.



Indicii tehnico-economici ai unui modul de cuşti :

- suprafaţa ocupată, inclusiv cea de deservire – 8 m.p.;

- se întreţin până la 30 iepuri;

- consum de furaj combinat – 500 kg/an;

- consum de fân – 250 kg/an;

- cheltuieli de deservire – 0,1-0,2 om/oră/zi;

- cheltuieli de muncă pentru creşterea unui iepure până la sacrificare – 1

om/oră;

- cheltuieli de energie electrică – 100 kw/an;

- consum de apă – 0,1 m3.

Ţinând seama de condiţiile şi de baza tehnico-materială a

gospodăriilor,

se propun diferite proiecte de construire a fermelor de iepuri în câteva

etape, începând cu 10 femele de reproducţie până la capacitatea de 100-

150 femele.

Igiena adăposturilor pentru iepuri

Datorită faptului că

iepurele de casă este o rasă

domestică obţinută relativ

recent în istoria omenirii (adică

doar de aproximativ 6.000 de

ani), acest animal reacţionează rapid şi exagerat la stimulii noi.

Simplele schimbări de temperatura, umiditate sau ventilaţie în

adăpost sunt interpretate de iepuri ca un factor de stres şi poate declanşa

cu uşurinţă diverse boli.

De asemenea, zgomotele care apar brusc provoacă adevarate

drame în metabolismul animalului.


Controlul și Expertiza Produselor AlimentareLa o simplă bătaie din plame, se declanşează o adevarată cursă cu

obstacole în interiorul cuştii. Când se opresc din alergat, iepurii au o

poziţie ghemuită, cu urechile lipite de trup şi ochii terorizaţi.

Este exact efectul care nu trebuie să apară într-o crescătorie.

Evacuarea dejecţiilor

Evacuarea dejecţiilor din cuşti şi adăposturi trebuie efectuată măcar o

data la 3 zile; iepurele este un animal foarte curat şi acordă o atenţie

deosebită împărţirii locuinţei sale în spaţiu de odihnăşi spaţiu pentru

efectuarea necesităţilor.

Zgomotele efectuate de crescător pentru curăţarea cuştii nu

constituie factor de stres pentru iepuri (iepurii se obişnuiesc repede cu

îngrijitorul).

Curăţenia va fi efectuată mai uşor dacă se vor muta temporar iepurii

într-o cuşcă ambulantă.

Pentru efectuarea curăţeniei este suficientă o mătură mică , un raclet

( se poate folosi şi o sapă cu coada scurtă) şi o găleată plină cu rumeguş.

După raclarea dejecţiilor, se mătură toată cuşca iar la sfârşit se va

împrăştia un strat subţire de rumeguş peste zona dejecţiilor.

În general, măcar o dată la două săptămâni se stropeşte pardoseala şi

pereţii cuştii cu var stins pentru a elimina microbii (metoda chimică la care

se utilizează o soluţie de 3-5 %). Pentru aceasta este necesară o mătură

sau o bidinea.

În cazul în care se efectuează curăţenia într-o cuşcă în care se ştie

sau se bănuieşte că a locuit un iepure bolnav, înainte de a se stropi cu

soluţia de var este necesar să se flambeze interiorul cuştii pentru a elimina

termic majoritatea microbilor (metoda termică).



Ventilaţia

Ventilaţia este importantă întrucât are rol de evacuare a aerului

viciat din adăpost şi de introducere a aerului curat. În plus are şi o influenţă

decisivă asupra temperaturii şi umidităţii.

La iepurii de casă crescuţi în sistem extensiv (ţarcuri) sau

semiintensiv (cuşti plasate în curtea gospodăriei), ventilaţia nu este o

problemă, ea realizându-se pe căi naturale.

Pe de altă parte, în cazurile sus menţionate este bine să fim atenţi la

modul cum construim cuştile pentru a nu realiza o ventilaţie prea mare în

interior (iepurii fiind foarte sensibili la curenţii de aer care depăşesc 0,4

metri / secundă).

La iepurii crescuţi în sistem semiintensiv (microferme) sau în cel

intensiv, adică în clădiri având destinaţie cuniculă , admisia şi evacuarea

aerului au loc prin orificiile de ventilaţie existente în structura clădirii.

Pentru ca circularea artificială a aerului în adăpost să aibă

randamentul aşteptat, este recomandat ca între orificiul de admisie şi cel

de evacuare să nu exista o distanţă mai mică de 1,5 metri.

În acest mod vor fi eliminate gazele nocive care se formează în

adăpost (gaz metan, amoniac, dioxid de carbon şi hidrogen sulfurat).

Viteza de circulare a aerului trebuie să fie reglabilă ( ventilator cu

mai multe trepte de viteză) şi să se încadreze între limita minimă de 0,1

m/sec şi cea maximă de 0,4 m/ sec.

Neventilarea corectă a adăpostului se va concretiza în apariţia rapidă

a bolilor şi a deceselor în masă.



Temperatura

Temperatura are o influenţă majoră asupra efectivelor de animale

din crescătorii.

Această influenţă se reflectă asupra :

- stării de sănătate a iepurilor ;

- consumului zilnic de furaje ;

- funcţiei de reproducere.

De la temperatura de 20 de grade Celsius, fiecare grad suplimentar

va diminua ritmul de creştere al iepurelui şi pofta sa de a consuma

nutreţuri.

Temperaturile de sub 10 grade Celsius constituie factori favorizatori

ai bolilor digestive şi respiratorii , diminuează capacitatea de reproducţie şi

contribuie la creşterea consumului de nutreţuri (animalul încercând astfel

să-şi păstreze temperatura corpului în limite normale ).

Temperatura optimă în maternitate este de 17 - 19 grade ( în cuibul

de fătare se asigură astfel cele 30 - 32 de grade necesare puilor).

În compartimentul crescătoriei destinat tineretului cunicul sunt

necesare:

22-23 de grade în primele 2-3 zile după înţărcare;

20 - 22 de grade pentru vârsta de 4 - 6 săptămâni ;

16 - 18 grade pentru intervalul 6 -14 săptămâni .

În adăposturile pentru iepuri adulţi , temperatura optimă este de 14 -

16 grade Celsius.


Controlul și Expertiza Produselor AlimentarePentru a obţine rezultate bune în crescătorii, trebuie să avem grijă ca

temperatura din interior să nu sufere variaţii mai mari de 2-4 grade pe

parcursul a 24 de ore.

După unii autori, temperatura critică minimă pentru iepuri ar fi 5

grade Celsius, iar cea maximă 30 de grade Celsius. Este vorba, desigur, de

influenţa temperaturii asupra iepurelui de fermă.

În ceea ce priveşte iepurii de casă crescuţi în cuşti amplasate în

curte, temperatura critică minimă este mult sub 5 grade Celsius. În privinţa

temperaturii critice maxime, este adevărat faptul că atât iepurii de casă

cât şi cei de fermă rezistă cu greu căldurii verilor toride.

Tocmai de aceea, trebuie să se acorde atenţie maximă în privinţa

adăpătorilor : apa proaspată să nu lipsească.

În cazul în care se observă că iepurii dau semne de supraîncălzire

(prezintă următoarele semne: agitaţie extremă în prima fază, apoi respiraţii

sacadate şi foarte rapide, umezeală pronunţată în jurul gurii,mici hemoragii

în zona nărilor) trebuie acţionat astfel : iepurele va fi transportat rapid într-

un loc răcoros, bine aerisit şi liniştit.

Această măsură poate fi aplicată în cazurile izolate.

În cazurile în care sunt raportate mai multe cazuri concomitente,

singura soluţie pentru cuştile amplasate afară este să se stropească cu apă

atât cuştile, cât şi animalele.

În acest fel, prin evaporarea apei, se va obţine o scădere artificială a

temperaturii cu 7 - 8 grade Celsius.

Dacă iepurii supraîncălziţi se află în adăposturi închise, se va porni la

putere maximă sistemul de ventilare.

Fundamentarea financiară


Controlul și Expertiza Produselor AlimentareCheltuielile pentru întreţinere:

Hrana:

a) pentru întreţinerea turmei de bază(110capete) (365 zile):

furaj combinat: cantitatea : 110 cap. x 0,15 kg/zi x 365 zile = 6022 kg

costul : 6022kg x 0,2 Euro/kg = 1204Euro

fân: cantitatea :110 cap. x 0,2 kg/zi x 365 zile = 8030 kg

costul : 8030 kg x 0,07 Euro/kg = 562 Euro

b) pentru creşterea 2400 iepuri până la vârsta de 120-130 zile:

furaj combinat: cantitatea : 2400 cap. x 0,14 kg/zi x 100 zile = 33600 kg


fân: cantitatea : 2400 cap. x 0,1 kg/zi x 100 zile = 24000 kg


Costul total al hranei : 1204+562 + 6720 + 1680 = 10166 Euro

Alte cheltuieli:

amortizarea cuştilor (110 buc.) – 1350 Euro

transport - 300 Euro

Total cheltuieli – 11.816 Euro

Venit: reproducători: preţul : 200 cap. x 20 Euro = 2.000 Euro

carne: produs : 2200 cap. x 2 kg/carcasă= 4400 kg

preţul : 4400 kg x 3 Euro = 13.200 Euro

dejecţii: – 50 tone, din care se obţin aproximativ 35 de tone biohumus

preţul : 35000 kg x 0,15 Euro/kg = 5250 Euro

Total venit : 2000+13.200+5250=20350Euro

Profitul net : 20350 E-11.816 E=8534E, câte 711 E/lună.



Legislaţia naţională utilă pentru înfiinţarea fermelor

(1)Creşterea şi exploatarea animalelor este activitatea desfăşurată de

crescătorii de animale, indiferent de statutul juridic al acestora, în scopul

obţinerii de produşi şi produse animaliere.

(2) Activitatea de creştere a animalelor se realizează în exploataţii

zootehnice, asociaţii şi crescătorii individuale.

(3) În alegerea sistemelor de creştere şi a tehnologiilor de exploatare,

crescătorii de animale sunt obligaţi să prevină poluarea, deteriorarea

mediului ambiant şi să respecte regulile de protecţie a animalelor.

Terenurile de sub construcţii şi cele de incintă vor fi date în administrare,

fără plată, pe perioada desfăşurării activităţii.

(4) Consiliile locale vor aproba atribuirea de teren cu destinaţie agricolă,

din rezervă, pentru asigurarea necesarului de furaje crescătorilor de

animale care populează spaţiile prevăzute la alineatul. (1).

(5) La concesionarea terenurilor cu destinaţie agricolă de la Agenţia

Domeniilor Statului, în scopul producerii furajelor, crescătorii de animale

au prioritate.

Calitatea de crescător de animale, precum şi de membru al unei asociaţii

profesionale de profil dă drept de preemţiune la obţinerea de licenţe, cu

sprijinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în vederea

valorificării la export a animalelor şi a produselor de origine animalieră.

(6) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru dezvoltarea

producţiei animaliere, poate acorda crescătorilor de animale prime la

vânzare-cumpărare, alocaşii şi avantaje fiscale pe produs, în conformitate

cu reglementările legale în vigoare.


Controlul și Expertiza Produselor Alimentare(7) Condiţiile de alocare a stimulentelor, cuantumul acestora şi forma de

acordare se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, la propunerea

Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în limita fondurilor alocate

de la bugetul de stat.

Capitolul III – Nutriţia animalelor

Art. 13

(1) Nutriţia animalelor, în înţelesul prezentei legi, este o activitate

zootehnică de interes major prin care se asigură conversia optimă a

resurselor nutritive în produse animaliere. Resursele nutritive, denumite

furaje, includ totalitatea produselor vegetale, animale, minerale şi de

sinteză care, prin folosirea în hrana animalelor, asigură desfăşurarea

normală a funcţiilor vitale şi valorificarea potenţialului de producţie şi

reproducţie al acestora.

(2) În sensul prezentei legi, activităţile privind nutriţia animalelor se referă

la

a) producerea, recoltarea, depozitarea, conservarea, prelucrarea şi

valorificarea plantelor de nutreţ;

b) fabricarea, comercializarea şi utilizarea nutreţurilor combinate, precum

şi a altor preparate furajere din producţia internăsau din import, destinate

nutriţiei animalelor;

c) producerea şi folosirea biopreparatelor furajere;

d) stabilirea raţiilor şi normelor de furajare în funcţie de tehnologia de

creştere şi exploatare a animalelor.

Art. 14

Nutreţurile concentrate simple, combinate, aditivii furajeri, premixturile,

substanţele energetice, substanţele minerale şi preparatele speciale


Controlul și Expertiza Produselor Alimentaretrebuie să corespundă parametrilor de calitate şi salubritate stabiliţi prin

norme ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi ale

Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Art. 15

Sunt considerate furaje de natură vegetală: cerealele, leguminoasele şi

plantele tehnice pentru boabe, gramineele, leguminoasele anuale şi

perene, precum şi alte plante anuale destinate folosirii ca nutreţuri, masă

verde, fibroase, deshidratate natural şi artificial, suculente, cât şi produse

care provin din producţia secundară a culturilor realizate în teren arabil şi

din producţia pajiştilor naturale şi a pădurilor

Capitolul IV – Ameliorarea animalelor

Art. 25

(1) Coordonarea şi controlul activităţii de ameliorare a efectivelor de

animale se fac de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi se

realizează de instituţii şi organizaţii implicate în acest proces, după cum

urmează:

a) instituţii pentru controlul oficial al performanţelor productive la animale

şi evaluări genetice şi structuri teritoriale abilitate în acest scop;

b) asociaţii ale crescătorilor de animale, constituite potrivit legislaţiei în

vigoare;

c) unităţi specializate de însămânţări artificiale, precum şi cele producătoare

de material seminal, ferme zootehnice de elită, depozite de reproducători,

acreditate şi autorizate în acest scop.

(2) Atribuţiile şi competenţele acestor structuri organizatorice trebuie să

corespundă programelor naţionale de ameliorare pe specii, conform

actelor normative în vigoare.


Controlul și Expertiza Produselor Alimentare(3) Zonarea în teritoriu a speciilor, raselor şi tipurilor de animale, în funcţie

de condiţiile agroecologice şi de interesele social-economice, precum şi

activitatea de ameliorare a acestora se realizează prin programe naţionale

de ameliorare a animalelor, elaborate pe o perioadă determinată de

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu sprijinul asociaţiilor

profesionale ale crescătorilor de animale, care se aprobă prin ordin al

Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

(4) Ameliorarea genetică a animalelor se realizează prin lucrări de selecţie

şi hibridare efectuate pe baza controlului oficial al performanţelor

zootehnice şi prin reproducţie dirijată.

Capitolul V – Reproducţia animalelor

(1) Procesul de reproducţie a animalelor este o activitate de bază în

zootehnie, necesară pentru reluarea ciclurilor de producţie.

(2) Reproducţia animalelor se organizeazăşi se desfăsoară prin însămânţări

artificiale, montă naturalăşi transfer de embrioni.

(3) Crescătorii de animale sunt liberi să aleagă pentru efectivele proprii

metoda de reproducţie prevăzută la alineatul (2).

Art. 31

(1) Înfiinţarea şi organizarea noilor unităţi specializate pentru testarea

reproducătorilor, producerea de material seminal, însămânţări artificiale la

animale necesită autorizarea de funcţionare eliberată de instituţiile

abilitate ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

(2) Condiţiile pentru acreditarea şi autorizarea unităţilor specializate pentru

testarea reproducătorilor, producerea de material seminal congelat şi

însămânţări artificiale la animale se stabilesc prin ordin al Ministrului

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Art. 35


Controlul și Expertiza Produselor Alimentare(1) Pentru promovarea în interes public a reproducţiei şi selecţiei

animalelor de producţie se finanţează de la buget, prin alocaţii anuale

acordate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, acţiunile care

urmează:

a) controlul oficial al performanţelor de producţie;

b) lucrările pentru evaluarea valorii de ameliorare şi de bonitare;

c) contravaloarea materialului seminal indigen utilizat la însămânţările

artificiale se suportă în proporţie de până la 100%, în funcţie de valoarea

de ameliorare a reproducătorilor, atestatăşi autorizată oficial, precum şi a

agentului criogenic folosit la conservare.

(2) Se finanţeaza din bugetele administraţiei publice locale activităţile:

a) lucrările necesare pentru atribuirea codurilor şi numerelor de

înmatriculare a animalelor de producţie;

b) organizarea depozitelor de reproducători.

Capitolul VI – Protecţia animalelor

Art. 37

(1) Crescătorilor de animale le este interzis să producă animalelor durere,

suferinţă, nelinişte sau invaliditate, cu bunăştiinţă.

(2) Durerea evitabilă este cauzată animalelor prin lovire sau accidente

traumatice.

(3) Suferinţa, alta decât cea provocată de durere, este cauzată animalelor

de înfometare, sete sau oboseală excesivă.

(4) Starea de nelinişte este cauzată de privarea animalelor de libertate

prin legarea defectuoasa sau încarcerarea severă, singurătate, de

introducere în spaţiul lor de viaţă a unor animale din alte specii sau din


Controlul și Expertiza Produselor Alimentareaceeaşi specie fără o acomodare prealabilă, de senzaţia de pierdere a

echilibrului, de zgomote puternice, de şocuri luminoase sau electrice.

(5) Invaliditatea voită este cauzată animalelor prin lucrări experimentale.

(6) În termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial

al României, Partea I, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu

consultarea organizaţiilor neguvernamentale interesate, va elabora reguli

de protecţie a animalelor domestice, care vor fi aprobate prin ordin al

Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Capitolul VII – Răspunderi şi sancţiuni

Art. 40

Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea administrativă,

contravenţională, civilă sau penală, după caz.

Art. 41

(1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:

a) falsificarea înscrisurilor în certificatele de origine şi valoare de

ameliorare sau în alte evidenţe oficiale;

b) înscrierea în etichetele de prezentare a nutreţurilor combinate a unor

date care nu corespund cu compoziţia chimică a acestora;

c) folosirea de pesticide sau de alte substanţe toxice fără avertizarea

deţinătorilor de animale din zonă;

d) producerea şi vânzarea neautorizată de nutreţuri combinate sau de

aditivi furajeri;

e) schimbarea destinaţiei suprafeţelor de pajişti în alte categorii de

folosinţă, fără aprobare legală;

f) distrugerea unor loturi semincere prin păşunat, cosit sau pe altă cale;

g) utilizarea în alte scopuri a fondurilor ce se constituie, conform legii,

pentru lucrări privind întreţinerea şi îmbunătăţirea pajiştilor;

h) executarea de lucrări de manipulare genetică la animale, fără aprobarea

forului de specialitate imediat superior.



CONCLUZII FINALE

Având în vedere forma de activitate a sociatăţii noastre, producerea

şi comercializarea cărnii de iepure în principal, putem afirma că nu întâlnim

problem majore. Deşi este o piaţă mică, cererea de carne de iepure

înregistrează în final o creştere reală. Suntem în pas cu cpncurenţii noştri şi

acest fapt se datorează experienţei noastre, dar şi studiului de piaţă

realizat.

Singura problemă cu care ne confruntăm este imposibilitatea de a

schimba mentalitatea oamenilor în ceea ce priveşte o alimentaţie

sănătoasă corelată cu consumul cărnii de iepure, dar acest lucru nu ne

împiedică să mergem înainte.



Anexa

Plan Managerial - Microferma Iepuri SC Bunnyfarm SRL.doc

Documents

Transcript of Plan Managerial - Microferma Iepuri SC Bunnyfarm SRL.doc