Plan de Afaceri Tex

CUPRINS

1.Afacerea………………………………………………………………1.1 Definirea afacerii………………………………………………………………1.2 Alegerea formei organizatorico-juridice………………………………………..1.3 Alegerea structurii organizaţionale……………………………………………1.4 Prezentarea firmei………………………………………………………………

2. Piaţa…………………………………………………………………..2.1 Definirea pieţei…………………………………………………………………..2.2 Analiza SWOT a industriei confecţiilor de îmbrăcăminte2.3 Concurenţii............................................................................................................2.4 Cerinţe impuse faţă de segmentarea pieţei...........................................................2.5 Etapele segmentării pieţei....................................................................................2.6 Elaborarea programei de producţie ......................................................................

3. Planul de marketing…………………………………………………3.1 Definirea mediului de marketing……………………………………………….3.2 Strategii de marketing………………………………………………………….3.3 Politici de marketing……………………………………………………………3.4 Marca intreprinderii……………………………………………………………

4. Managementul şi personalul………………………………………4.1 Planificarea necesarului de personal………………………………………….4.2 Recrutarea……………………………………………………………………..4.3 Selectia……………………………………………………………………….4.4 Angajareasi integrarea profesionala…………………………………………..4.5 Recompensa personalului……………………………………………………….4.6 Motivarea personalului…………………………………………………………4.7 Programa de lucru………………………………………………………………4.8 Alegerea structurii organizationale……………………………………………

5. Organizarea producţiei………………………………………………5.1 Organuzarea procesului de producţie……………………………………………51.1 Asigurarea sistemului de control a calităţii……………………………………5.1.2 Organizarea activităţii de control al calităţii…………………………………5.2 Argumentarea alegerii formei de organizare a procesului de fabricaţie………5.3 Tehnologia procesului de fabricaţie……………………………………………5.4 Calculul liniei tehnologice……………………………………………………..

4

5.5 Calculul indicilor tehnico – economici…………………………………………5.6 Elaborarea planului fluxului. ………………………………………………….

6. Riscuri6.1 Tipuri de riscuri în atreprenoriatul de producţie……………………………….6.2 Metode de reducere a riscurilor…………………………………………………

7. Planul financiar7.1 Analiza economică a proiectului...........................................................................7.2 Calculul preţului produsului.................................................................................7.3 Indicatorii economici ai proiectului......................................................................7.4 Planul acţiunilor planificate până la începerea activităţii....................................7.5 Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a lor ................................................................................................................................7.6 Situaţia fluxului de numerar..................................................................................7.7 Prognozarea raportului privind rezultatele financiare..........................................7.8 Bilanţul contabil....................................................................................................7.9 Indicatorii eficienţei economice..................................................................................7.10 Solvabilitatea firmei................................................................................................

8. Protecţia muncii şi a mediului ambiant 8.1 Analiza condiţiilor de muncă…………………………………………………..8.2 Măsuri privind sanitaria industrială……………………………………………...8.3 Măsuri privind Tehnica securităţii……………………………………………….8.4 Măsuri privind protecţia împotriva incendiilor…………………………………8.5 Protecţia mediului ambiant………………………………………………………8.6 Calculul ingineresc privind protecţia incendiară………………………………...

5

1.Afacerea 1.1 Definirea afacerii

Planul de afaceri întocmit serveste pentru estimarea posibilitatii de desfacere a unei afaceri

pe suprafeţele suplimentare ale întreprinderii S.A.''Galanta'', ce se doreşte a se realiza şi pentru

evaluarea rezultatelor într-o perioadă de timp determinată.

Afacerea preconizată are ca temă organizarea unei secţii de confecţii vestimentare şi a unei

echipe de manageri care să gestioneze întreaga activitate.

Activitatea de bază: producerea şi comercializarea vestimentaţiei textile pentru femei.

Activitatea se va petrece în oraşul Orhei, în incinta întreprinderii SA”Galanta”. Aceasta

decizie este însoţită de unele avantaje economice precum sunt: plătile de arendă mici, spaţiu

asigurat, condiţii pentru a activa (energie electrica, termica, utilaj).

Tabelul 1 - Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a lor Tip de ivestiţii Suma, lei %

Mijloace proprii 216091 59%

Creditul bancar 50000 13,65%

Împrumut persoane fizice

100000 27,35%

Total 366091 100%

Necesarul de personal pentru afacere, va fi angajat din localitate şi mediul rural ce constituie

satele învecinate oraşului Orhei.

Necesarul de personal planificat

Nr.crt. Funcţia

Nr. Per-soane

1. Manager general 1

2.Manager producere/tehnolog

1

3. Manager comercial 1

4. Manager R.U.

1

5.Contabil

1

6. Controlor 1

6

7. Mecanic 1

8. Hamal 1

9. Personal de deservire 1

10. Cusător 29

11. Croitor 2

Total 40

Materia prima va fi importată în special din: România, Ucraina, prin intermediul contractelor,

transportarea se va petrece prin intermediul firmelor de transport. Contactul cu furnizorii de

materii prime va fi asigurat prin telefon, aceasta reducând unele cheltuieli de deplasare a

managerului comercial, plăţile pentru marfă se vor efectua prin intermediul bancii

„AgroIndBanc” unde firma se va deschide cont în valută şi lei.

Circa 40% din produse vor fi exportate în România, în special în zona de nord, cu scopul de

a fi comercializate, prin intermediul centrelor comerciale şi magazinelor situate în oraşele mari

precum sunt: Cluj-Napoca, Baia-Mare, Satu-Mare. Aceasta decizie a fost luată în urma analizei

pieţei, concurenţei existente, analizei produselor existente pe piaţă, puterei de vânzare, cererii

existente la anumite produse.

60% din producţie le v-om realiza pe piaţa autohtonă, pentru reducerea riscurilor

provocate de unii factori ce pot influienţa activitatea întreprinderii într-un mod sau altul

acestea pot fi: factorii politici, ce se manifestă prin impunerea unor reglimentari privind exportul,

taxe vamale, majorarea impozitelor ş.a.

Misiunea afacerii este de a produce şi comercializa produse profitabile pe piaţa internă şi

externă, în scopul permanentei îmbunataţiri a pecepţiei pe care clientii, angajatii şi asociatii o v-

or acumula despre calitatea activitaţii noastre.

În acest scop fiecare compartiment al firmei trebuie să obţina rezultate superioare în

comparaţie cu principalii concurenţi. Ne v-om dezvolta în principal prin inovarea şi

perfecţionarea de noi produse, servicii lucrând pe bază de contracte, succesul depinde în cea mai

mare mâsură de felul în care v-om satisface cerintele pieţei. Acesta presupune o colaborare

deplină cu clienţii noştri care depaşind întelegerea şi satisfacerea necesităţilor lor, vor încearca

să le anticipeze.

7

Noi suntem deplin constienţi că succesul este direct proporţional cu calitatea salariaţilor noştri

şi cu grija pe care o manifestăm faţă de aceştia. Pentru a-i depaşi pe concurenţii noştri, este absolut

necesar să luptam permanent pentru pefecţionare.

Trebuie să ne asumâm riscul de a descoperi soluţii originale şi îndraznete pentru rezolvarea

cât mai multor probleme complexe, introducand pe pieţile pe care concurâm produse mai

avantajoase comparativ cu cele ale concurenţilor.

Obiective:

-optimizarea permanenta combinarii factorilor de producţie utilizaţi în vederea obţinerii celor

mai bune rezultate economice cu costuri cât mai reduse şi având în permanenţă în vedere situaţia

pieţelor de aprovizionare şi desfacere;

Pozitia pe piaţă: - SC “ART-INVEST-GROUP”SRL va deţine 15% din piaţa natională a

produselor vestimentare pentru femei pana în anul 2009, iar la nivelul zonei de nord a Romaniei

va deţine 35% din piaţa pana în anul 2010.

Inovarea: firma va introduce anual, sezonier 4 noi tipuri de produse, bazate pe tendinţa

modei şi cerinţele consumatorilor.

Productivitatea: firma va reduce cheltuielile productive cu 5% anual.

Profitabilitatea: cresterea profitului cu 7% pe an între 2008-2009. Dezvoltarea performanţelor

manageriale: se vor mari numarul de ore afectate antrenamentului managerilor, specialistilor cu

10% în urmatorul an.

Atitudinea şi performanţa în muncă: se doreste de a se realiza o diminuare a absentismului

cu 50% în urmatorii 3 ani.

Responsabilitatea publică:Firma va aloca 1% din cifra de afaceri pentru susţinerea

programului local de îngrijire a bolnavilor pensionari.

Problemele principale la care sunt raportate obiectivele:

Integrarea. Nevoile individuale şi scopurile organizaţiei trebuie să formeze un

sistem în care accentuarea abordarii umaniste, ce vizeaza satisfacerea individului, sa fie

corelata cu cresterea eficienţei în utilizarea muncii acestuia.

Influienta sociala. Puterea şi autoritatea trebuie distribuite în mai mulţi poli de putere în

interiorul organizaţiei: proprietari, manageri.

Adaptarea. Organizaţia trebuie să raspundă la modificările mediului înconjurator. Independenta

factorilor de influienta şi modul lor rapid de evoluţie impune monitorizarea mediului.

Identitatea. Organizaţia trebuie să acţioneze cu claritate şi consegvenţă, în conformitate cu

misiunea sa declarată.

8

Colaborarea. Organizaţia trebuie să contoleze şi să rezolve conflictele pe care le generează

în mod obiectiv. Diviziunea muncii şi tendinţa crescută spre specializarea individului sunt

permisele apariţiei conflictelor.

Revitalizarea. Organizaţia trebuie să raspundă problemelor ce apar odată cu modificarea

mărimii sale, ca urmare a expansiunii sau restrângerii activităţii.

1.2 Alegerea formei organizatorico - juridice

În urma studierii tipurilor de unităţi comerciale ce pot activa pe teritoriul Republicii

Moldova am ajuns la concluzia că pentru afacerea dată cea mai optima alegere va fi fondarea unei

Societăţi cu Răspundere Limitată.

Societate cu răspundere limitată(SRL) este considerată societatea comercială al cărui capital

este divizat în părti sociale conform actului de constituire şi ale cărui obligaţii sunt garantate cu

patrimoniul societaţii.

Mărimea minimă a capitalului social al SRL este de cel puţin 300 de salarii minime lunare

stabilite de legislatie la momentul înregistrării societatii. SRL este persoană juridică şi poate fi

fondată de o singură persoană fizică sau juridică, iar numărul maximal de asociati nu depaşeşte 50

persoane.

Asociaţii societăţii poartă răspundere pentru datoriile acesteia doar în limita cotelor ce le

aparţin.

La momentul înregistrării societăţii trebuie deschis un cont bancar provizoriu, la care să fie

depus cel puţin 40 la suta din fondul statutar, fapt ce se confirmă prin documente bancare

respective, celelalte 60% fiind trecute pe contul societăţii nu mai târziu de un an de la înregistrarea

ei.

Fondatorii trebuie să închee un contract de constituire, care prevede drepturile şi obligaţiile

fiecăruia, mărimea fondului statutar, mărimea profiturilor şi pierdelor. Drept document ce

confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise este adeverinţa cotei de participare.

Cotele de participare pot fi atât în expresie banească, cât şi nebanească. Mărimea cotelor de

participare în expresie bănească este stabilită de către asociaţi şi fixată în contractul de constituire.

Drept cote de participare nebăneşti sunt considerate toate bunurile materiale transmise societaţii în

proprietate sau în folosinţă, precum şi dreptul patrimonial, inclusiv dreptul la proprietatea

intelectuala şi resursele naturale.

Organul suprem de conducere al SRL este adunarea generală. SRL are un comitet de

conducere care alege preşedintele sau directorul general, ce reprezintă societatea.

SRL îşi crează un capital de rezervă ce se formează prin alocările anuale din profitul net (cel

putin 5% din profitul net) şi constituie 10% din capitalul social, capitalul de rezervă al SRL poate

fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului social.

9

Elementele care au motivat alegerea anume acestei forme de organizare juridica sunt:

- permite însumarea resurselor financiare ale persoanelor partenere, sporind astfel şansele de

majorare a capitalului disponibil;

- necesitatea scazuta de publicare a darilor de seama privind activitatea financiara, astfel

concurenţii nu capătă informaţii despre activitatea întreprinderii;

- întreaga activitate este bazată pe cunoştinţele, abilităţile, angajaţilor, aceasta facând majoră

problema selectării corecte a condidaţilor pentru posturile manageriale;

- uşurintă în manipularea afacerilor neavând în mare măsură nevoie de acordul acţionarilor în

luarea unor decizii care necesită a fi solutionate rapid şi de importanta minoră care nu ar afecta în

mod direct afacerea;

- procedura de constituire, înregistrare e simpla şi comparativ ieftină şi rapidă.

1.3 Alegerea structurii organizaţionale

Adoptarea unei anumite structuri organizaţionale, reprezintă un proces de “potrivire” a unei

structuri la strategia aleasă.

Un studiu clasic (Burns si Stalker,1962) consideră că există două mari categorii de structuri

organizaţionale, etichetate “sistem mecanistic” şi respectiv “sistem organic”.

Sistemul mecanistic este caracterizat printr-o ierarhie clara şi bine dezvoltată, cu delimitari

rigide între posturi, cu autoritate şi responsabilitate precisă. Sistemul organic are o structură cu o

formalizare mai redusă, care permite un grad sporit de participare a membrilor săi şi o

flexibilitate accentuată. Organizaţiile de succes tind să adopte primul sistem dacă operează într-o

industrie matura şi stabilă şi pe cel de-al doilea dacă operează în industrii dinamice sau în

formare.

Sugerarea unei structuri se face nu numai pentru o anumită strategie, ci şi pentru un context

specific al factori interni sau externi, pentru un anumit stadiu de dezvoltare a firmei sau pentru o

abordare antreprenoriala la nivelul organizatiei.

O prima corelatie ar fi urmatoarea (Galbraith si Kazanijan, 1986):

– Organizaţiile bazate pe o singura afacere dominanta (produs, consumator etc.) într-

o singura industrie ar trebui structurate pe baze funcţionale.

– Organizatiile cu o diversificare concentrica ar trebui structurate pe baze

divizionale.

– Organizatiile cu o diversificare conglomerata ar trebui structurate sub forma unui

holding.

10

Structura organizatorica a S.C,,ART-INVEST-GROUP,, S.R.L. fig1

Structura organizatorica aleasă pentru afacerea preconizata este structura de tip funţională.

Aceasta se caracterizează: compartimentarea se face pe baza omogenitatii activităţilor

(sarcinilor) ce sunt îndeplinite în cadrul unei categorii de posturi cu utilizarea unor tehnologii sau

calificări înrudite. Activitătile sunt grupate în funcţii, cum sunt producţia, marketingul, finanţe,

personal, care apoi sunt subdivizate pe acelas principiu. Spre exemplu, compartimentul marketing

poate fi subdivizat pentru vanzări, publicitate şi cercetări de marketing.

Structura este caracteristică organizaţiilor mici şi mijlocii, dar este preferată şi de organizaţiile

mari care operează într-un mediu stabil sau care sunt concentrate asupra unui număr redus de

produse sau segmente strategice, în care avantajul competiţoinal se bazează pe specializarea

funcţională.

Avantaje în utilizarea unei astfel de structuri:

- contact direct cu toate compartimentele

– mecanisme de control simple

– responsabilitaţi clare

– eficienţă prin specializarea

– decizie strategica centralizată

– minimizarea suprapunerilor funcţionale

– concurenţă a obiectivelor.

1.4 Prezentarea firmei

S.C.”ART-INVEST-GROUP”SRL este o societate cu capital exclusiv privat. Societatea are

sediul în or.Orhei, str.V.Lupu,nr 17, fiind înregistrata la Registrul Comerţului cu

nr.10458695236.

11

Manager general

Finanţe Personal Marketing Producţie

Activitatea de baza prevazută de statut: confecţionarea şi comercializarea articolelor

vestimentare.

Tabelul11 - Date privind organizaţia

Denumirea întreprinderii Societatea Comercială „ART-INVEST-GROUP” S.R.L.

Numărul de înregistrare 10458695236

Organul de înregistrare Camera de Înregistrări de Stat

telefon +/373 235/2-37-48

fax +/373 235/ 2-35-01

12

2. Piaţa

2.1 Definirea pieţei

În mecanizmul de funcţionare a unei economii moderne piaţa ocupă un loc esenţial determinînd

într-o proporţie însemnată deciziile şi comportamentele agenţilor economici.

Categorie a economiei de schimb, în accepţiunea cea mai frecventă, piaţa desemnează un

ansamblu coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de vînzare cumpărare între părţi contractante

care sînt pe de o parte, unite prin legături de interdependenţă şi, pe de altă parte se află în

rapoturi de opoziţie. Participanţii la aceste relaţii sînt producatorii de bunuri şi servicii, ofertanţii

de factori de producţie şi consumatorii, care reprezintă aşa cum aprecia J.K.Galbraith şi

W.Salinger, ’’Centri distincţi de decizie, care se opun unul altuia prin urmărirea propriului

interes, dar sînt legaţi în acelaşi timp printr-o solidaritate funcţională’’.

În acelaşi timp, piaţa este privită de mulţi economişti drept un mecanizm complex care

cuprinde, în principal, cererea şi oferta, concurenţa, preţurile, şi altele, care reglementează

economică, care acţionează asupra diviziunii muncii şi la schimbul de activităţi, după cum arată

F.von Hayek ’’piaţa apare pentru agenţii participanţi la schimb ca o ’’ameninţare’’, ca o ’’forţă

arbitrară’’ care le determină preţul şi implică venitul şi pe care ei caută să o influenţeze sau să o

controleze’’. Situaţia lor economică şi nu numai aceasta depinde de piaţă şi în primul rînd de

ceea ce se petrece pe piaţă.

În Republica Moldova industria usoară este o ramură ce se dezvoltă şi funcţionează în ritm

satisfăcător. Unul din sectoarele principale ale industriei uşoare este fabricarea articolelor de

vestimentaţie (articole tricotate, confecţii).

Piaţa întreprinderilor industriale este în creştere, aceasta ne dovedeste faptul că volumul

producţiei industriale în Republica Moldova a crescut comparativ ianuarie 2006 faţă de

ianuarie 2005 cu 12%.(Anexa)

Analizânt situatia existenta la momentul actual în ceea ce priveste întreprinderile care activează

în Rep. Moldova am ajuns la concluzia ca 95% produc pentru export, şi anume activeaza prin

sistemul lohn. Aceasta se datorează în mare măsură avantajelor de care bineficiază activând prin

acest sistem, aceste avantaje sunt:

- asigurarea în realizarea mărfii;

- lipsa problemelor ce apar la procurarea materiei prime;

- achitarea plăţilor pentru marfa în termenii precizaţi; ceea ce constituie un element principal

şi dă posibilitatea de achitare şi firmei cu personalul şi alte cheltuieli ce sunt calculate lunar, cu

alte cuvinte lipsesc problemele ce ţin de întrebarile: Unde se va realiza marfa? Pentru cine

producem? Care sunt cerinţele consumatorilor?

13

Însă activănd astfel, aceste întreprinderi sunt supuse unor riscuri.

Dupa cum ştim orce organizatie este afectată, într-o masura mai mare sau mai mică, de

modificările a ceea ce denumim mediul înconjurator sau extern , anumiţi factori ai acestui mediu

pot influienţa şi activitatea acestor întreprinderi, acesti factori fiind politico-legali,economici,

socio-culturali.

Factorii politico-legali pot influienta activitatea oricarei intreprinderi ce activeaza în sistemul

lohn prin impunerea unor reglimentari ce pot fi legate de import-export a unor mărfuri, mai ales

ca majoritatea acestor întreprinderi au contracte incheeate numai cu una din firmele straine, sau

ţări, factorii economici influienteaza economia unei ţări care poate influienţa şi puterea de

cumparare.

Activănd în acest sistem partenerii internationali ce au incheeate contracte cu întreprinderile din

Moldova de asemenea au un avantaj considerabil, aici este ieftină forţa de munca, calitatea de

producere foarte bună, fapt ce îi determină să colaboreze anume cu întreprinderile din Rep.

Moldova.

În ceea ce priveste piaţa de desfacere a articolelor vestimentare menţionam urmatoarele:

În Rep. Moldova se observă o ofertă deosebit de mare de marfuri industriale şi anume

vestimentare aceasta se datorează în mare masură patrunderii pe piaţă a mărfurilor unor, ţări

precum sunt Turcia, China. Anume aceste mărfuri penetreaza piaţa de azi a Rep. Moldova.

Facănd o caracteristică a acestor mărfuri putem spune că sunt de o calitate inferioara celor

autohtone, însa ca preţ sunt mai avantajoase ceea ce determina consumatorul să le procure.

Producătorii autohtoni nu pot face faţă concurenţei mari ce persistă pe piaţă, datorită preţului mai

mic a produselor importate, unui sortiment foarte mare a produselor oferite de catre importatori,

şi se orientează spre export. Circa 80% din populatia Republicii Moldova nu pun accent pe

calitate procurand un produs, acestia analizează aspectul exterior a produsului, punând un mare

accent pe preţ, dar creşte şi numărul celor consumatori, care au cerinte exigente faţă de produsul

pe care doreşte să-l procure, care pun un mare accent pe calitate, marca, imaginea firmei

producătoare, aceasta datorandu-se creşterii puterei de cumparare, care la randul ei se datorează

aducerii în tara de valuta de catre cei care lucreaza peste hotare. Anume la acest grup de

consumatori se va orienta produsele noastre, acestea reprezinta în general adolescentele şi

doamnele în vărstă de 40-55 ani.

Cu scopul de a ne promova produsele şi pe piaţa internaţională, analizăm şi piaţa internaţională

şi anume a Romaniei, unde persistă o situatie similară, având în vedere că sa înregistrat o

crestere semnificativă privind exportul în ultimii ani, în prezent 84% din producţie se exportă,

iar 16% din productie este destinată consumului intern ceea ce este foarte puţin având în vedere

numărul mare de populatie şi puterea mare de cumparare.

14

1989

26.6

73.4

export intern

2003

16%

84%

export intern

Fig 1. Evolutia destinatiei produselor

Întreprinderea are ca scop penetrarea pieţei de articole vestimentare a ţării învecinate, crearea

imaginii firmei pe piaţa internaţională aceasta fiind un element important într-o afacere. Aici

deasemenea ne v-om concentra pe acelas grup de consumatori adolescente şi doamne în varstă

de 40-55 ani.

Piaţa ţintă în Romania o va constitui zona de nord şi anume ne v-om axa pe oraşele Cluj-

Napoca, Satu –Mare, Baia-Mare, acestea fiind oraşe cu un număr mare de populaţie, o zona unde

sunt amplasate numeroase institutii de invatamant, publice şi o mare zona comerciala.

Consumâtorii potenţiali îi constituie studentii care vin în oraş din toate judeţele, pentru aşi

continua studiile.

Un argument pentru alegerea anume acestei zone este puterea mare de cumparare ce se

datoreaza venitului pe care îl au majoritatea muncind peste hotare.

2.2 Analiza SWOT a industriei confecţiilor de îmbrăcăminte

Puncte tari:

• realizează produse competitive în raport preţ/calitate, pentru piaţa externă destinate

necesităţilor vitale şi de modă ale populaţiei;

• are tradiţie îndelungată în producţia şi comerţul cu astfel de produse pe piaţa internă şi externă;

• deţine o forţă de muncă stabilă şi bine instruită care se poate specializa într-o perioadă scurtă şi

cu costuri reduse;

• are perspective reale de a creşte exportul de confecţii textile şi pe alte noi pieţe;

• dispune de utilaje şi instalaţii relativ performante în majoritatea Sub-sectoarelor confecţii şi

tricotaje;

• necesită costuri relativ mici faţă de alte ramuri industriale pentru modernizări, retehnologizări

şi înfiinţări de întreprinderi mici şi mijlocii;

15

• costul redus pentru crearea unui loc de muncă în confecţii

• capacitate mare de adaptare la cerinţele pieţei;

• are capacitatea de a-şi susţine importurile, creând un excedent valutar pentru alte necesităţi ale

economiei.

Puncte slabe:

• rămânerea în urmă din punct de vedere tehnic şi tehnologic a sectoarelor primare de produse

textile (pondere încă mare de utilaje şi tehnologii neperformante)

• orientare întârziată a noilor I.M.M- uri către produse mai complexe şi pentru segmentul

superior al pieţei;

• nume de marcă interne fără forţă sau în curs de formare;

• informaţii limitate ale I.M.M- urilor despre pieţele externe şi despre produsele destinate

segmentului superior de piaţă;

• accesul dificil la sursele de finanţare;

• insuficienţa fondurilor de investiţii şi a fondurilor necesare achiziţionării resurselor materiale;

• comunicarea greoaie a agenţilor economici ca urmare a accesului dificil la infrastructura de

comunicaţii (costuri ridicate);

• lipsa reţelelor proprii de desfacere şi a cooperării interne pe orizontală;

• neîncadrarea în totalitate în standardele internaţionale privind protecţia mediului, în special în

sub-sectoarele finisaje textile şi argăsitorii care au un impact negativ asupra mediului.

Oportunităţi:

• de-localizarea producţiei textile-confecţii din ţările dezvoltate în ţările în curs de dezvoltare;

• existenţa unui mediu concurenţial real datorită numărului mare de agenţi economici de profil.

Firmele româneşti de confecţii care au produse şi servicii exportabile au noi oportunităţi de a

deservi pieţele europene, dar vor trebui să investească în a învăţa cum să profite de aceste

oportunităţi. Firmele care au produse şi servicii ce nu pot fi valorificate la export pot doar să

investigheze tendinţele din ţările vecine care au o experienţă mai mare în privatizare, liberalizare

şi globalizare şi să testeze selectiv introducerea inovaţiilor în Moldova. Firmele care nu sunt

competitive vor trebui să-şi adune resursele umane, de capital şi organizaţionale şi să migreze

spre alte segmente de piaţă sau chiar industrii.

• dezvoltarea asociaţiilor de afaceri, care lucrând împreună cu Guvernul Republicii Moldova, să

poată dezvolta comerţul internaţional şi legăturile investiţionale pentru a căpăta acces la pieţe şi

tehnologii. Această acţiune necesită însă o mai bună comunicare şi cooperare între sectorul

privat şi sectorul public. Acţiunile aşteptate de către unităţile economice de la Guvern sunt este

crearea unui Consiliu a tuturor antreprenorilor din această sferă a industriei care faciliteze:

16

• sprijin pentru instituţionalizarea dialogului dintre sectoarele privat şi public identificând

preocupările prioritare;

• analize anuale ale I.M.M- urilor şi înlăturarea sistematică a constrângerilor birocratice la

constituirea companiilor şi a activităţilor antreprenoriale;

• cooperare cu Guvernul la negocierea accesului pe pieţele externe în condiţii avantajoase.

Consiliul ar funcţiona prin asociaţiile de afaceri existente şi institutele de cercetare dar nu ar

încerca să le dubleze. Ar trebui mai curând să continue cercetarea făcută deja în privinţa

competitivităţii moldoveneşti, politicii de reformă şi grupărilor de ramură decât să reia cercetarea

de la capăt. Accentul ar trebui pus pe acţiune mai mult decât pe studiu, precum şi pe crearea unui

ciclu automat de cooperare a sectoarelor privat şi public pentru implementarea schimbării

Generalităţi׃

• o concurenţă puternică din partea importurilor ilegale de produse textile şi îmbrăcăminte;

• sistemul bancar din Moldova este încă slab, cu un nivel scăzut de intermediere, costuri mari de

capital, o lipsă acută de disciplină financiară şi o slabă alocare de fonduri pentru credite, deşi

sectorul bancar a trecut printr-o reformă;

• corupţia şi procedurile lipsite de transparenţă diminuează competitivitatea Republicii precum şi

atractivitatea ei ca destinaţie investiţională;

• lipsa diferenţierii produselor;

• costuri relativ ridicate ale transportului datorită insuficientei infrastructuri a Moldovei;

• lipsa unor companii individuale puternice deschizătoare de drum şi lideri ai schimbărilor

tehnologice şi ai modernizării proceselor în industrie;

• din procesul de elaborare a politicii Guvernului lipseşte consultarea sectorului privat, iar

politicile nu reuşesc să reflecte preocupările sectorului privat şi asta îi diminuează

competitivitatea;

• lipsa comunicării între guvern şi diverşi membri ai societăţii civile ceea ce face ca organizaţiile

neguvernamentale să aibă doar un impact marginal în influenţarea politicii sociale şi economice;

• lipsa coordonării/colaborării în cadrul industriei de confecţii pe linia implementării strategiilor

de dezvoltare a acestei ramuri;

• lipsa informaţiilor vizând specificul pieţelor externe cu implicaţii asupra IMM-urilor.

• lipsa coordonării/colaborării în cadrul industriei de confecţii pe linia implementării strategiilor

de dezvoltare a acestei ramuri;

• lipsa informaţiilor vizând specificul pieţelor externe cu implicaţii asupra IMM-urilor.

17

2.3 Concurenţii

Principalele grupuri de concurenţi sunt:

Magazinele de elită orientate pe anumite stiluri ca : elegante, sport, pentru tineret. În aceste

unităţi comerciale se practică un regim de preţuri destul de ridicate faţă coşul mediu de consum

pe republică. În aceste unităţi comerciale se practică o politică de produse calitative de la diverşi

producători de renume mondial.(„Puma”, „Adidas”, „United colors of Benetton”etc.) Aceste

articole se bucură de succes în general de persoanele cu un nivel înalt de venituri şi în rândurile

oaspeţilor ţării.

Centrele comerciale unde sunt expuse confecţiile diferitor producători cu un renume mai

mic. Centrele de comercializare sunt : „Gemenii”, „UNIC”, „Sun-Sity”, „ELAT”, „METRO”.

Produsele comercializate în aceste unităţi sunt de o varietate foarte mare, cu o tendinţă spre

calitate, însă adesea se pot întâlni chiar şi produse contrafăcute de o calitate ce lasă de dorit,

preţurile etalate la produsele în vânzare având în vedere cheltuielile de realizare şi promovare

sunt foarte înalte ceea ce face ca consumatorul să nu îşi permită un consum mare de articole

adesea acceptând să meargă în piaţă.

Pieţele, grupul de concurenţi care au şi cea mai mare cotă de vânzări. Aici de acum se

observă o dezvoltare în general cantitativă de produse în marea lor majoritate sunt contrafăcute

sub numele a unor branduri internaţionale mari, adesea aceste confecţii nici măcar nu corespund

normelor calitative igienice.

Produsele oferite de catre S.C.’’ART-INVEST-GROUP”S.R.L. sunt într-un sortiment mare,

confectionate în corespundere cu moda şi ţinând seama de cerintele consumatorului. Comparativ

cu cele existente pe piaţă aceste produse sunt superioare ca calitate, aspect exterior fiind la un

preţ mai redus ca cele a concurenţilor ceea ce va determina consumatorul să procure anume

aceste produse.

Necesităţile consumâtorilor diferă. Volumul şi structura necesităţilor depind de mai multe

circumstanţe: nivelul de dezvoltare economică a ţării, tradiţiile naţionale, cultura consumului,

condiţiile climaterice şi geografice etc. Toţi cumpărătorii pot fi grupaţi conform unor

caracteristici comune din punct de vedere al structurii consumului. Împărţirea cumpărătorilor

după un anumit criteriu în grupuri aparte care reacţionează într-un mod specific la activitatea de

marketing şi se numeşte segmentarea pieţii

Segmentarea, ca unul din elementele strategiei de marketing, împarte o anumită piaţă sau o

colectivitate de cumpărători în segmente aparte sau în grupuri după anumite criterii stabilite.

18

2.4 Cerinţe impuse faţă de segmentarea pieţei

1. Segmentul de piaţă trebuie să fie măsurabil, adică el poate fi identificat în baza informaţiei

accesibile şi a metodelor de analită accesibile.

2. Segmentul trebuie să se caracterizeze printr-o anumită stabilitate a indicatorilor.

3. Segmentul de piaţă trebuie să ia în consideraţie dependenţa dintre unele caracteristici ale

tradiţiilor naţionale ale cumpărătorilor, ale pieţelor naţionale şi comportamentul clienţilor,

particularităţile cererii şi a preferinţelor.

4. Segmentul de piaţă care va fi selectat va trebui să aibă o capacitate destul de mare şi stabil.

5. Segmentul de piaţă trebuie să contribuie la creşterea volumului, la sporirea profitului, să

stimuleze dezvoltarea ulterioară a fabricării produselor.

Reuşita segmentării pieţii va depinde de o serie de cauze:

- de gradul de deosebire de consumatori;

- de asemănarea necesităţilor consumatorilor grupaţi în unul şi acelaşi segment;

- de posibilităţile firmei de a identifica caracteristicile şi exigenţile consumatorilor la

elaborarea politicii de produs;

- de dimensiunea segmentului care va permite să fie garantată comercializarea produselor

şi acoperirea cheltuielilor;

- de organizarea canalelor de legături reciproce cu grupurile concrete de consumatori;

Segmentarea pieţii va da posibilitate de a modifica caracteristicile calitative ale produselor

conform exigenţilor diferitelor grupuri de consumatori, de a argumenta publicitatea şi

comercializarea produselor de nomenclatură corespunzătoare.

2.5 Etapele segmentării pieţei

Segmentarea pieţii se va desfăşura în următoarele etape:

- Se va evalua situaţia demografică şi se va elabora pronosticul tendinţelor demografice;

- Se va studia grupuri de consumatori;

- Se va localiza segmentul, preciza alegerea lui.

În procesul de segmentare se ţine cont de trei grupuri de factori: geografici, demografici,

psihografici şi în baza lor se relevă modificările imediate ale necesităţilor consumatorilor.

Factorul geografic – se iau în consideraţie condiţiile climaterice, nord, sud, oraş, localitatea

sătească, tradiţii locale.

19

Factorul demografic – legat de structura de vîrstă, sex, situaţia familiară, de mărimea

veniturilor, de instruire, de statutul profesional ş.a.

Factorul psihografic – condiţionează comportamentul specific al cumpărătorilor, motivaţia lor

la alegerea unui oarecare produs. La ei se referă stilul de viaţă, caracteristicile personale ale

consumătorului, scopul urmărit de cumpărător, frecvenţa folosirii produselor, gradul de

informare şi de disponibilitate de a cumpăra produsul, deosebirile în reacţia cumpărătorului la

elementele complexului şi programului de marketing (calitatea şi preţul produsului, serviciile,

publicitatea, locul şi modalitatea de comercializare).

Potenţialii consumatori a produselor preconizate spre realizare va fi populaţia Republicii

Moldova.

Reeşind din datele Departamentului Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova (Nota

informativă Nr. 06-01/06, paj.4 Anexa 1) cu privire la numărul de locuitori ai Republicii

Moldova. Ne v-om baza pe aceste informaţii la elaborarea caracteristicilor segmentelor de

piaţă. Tabelul 2.3 1- Segmentarea pieţei

Indicii Segmentarea tipică Alegerea segmentului

Numărul de purtători potenţiali

(mii persoane)1 2 3 4

Geografic Republica (fără Transnistria şi mun. Bender)

UrbanRural

++

2916,7

1236,7 1680,1

Demografic Sex Masculin

Fiminin + 1374 1542,7

Vîrsta Bărbaţi 15-60Femei 15-60

++

1001,6 1243,7

Nivelul venitului Bărbaţiscăzutmediuînalt

Femeiscăzutmediuînalt

+ + +

300,48 400,6 300,4

373,11 621,85 248,74

20

Segmentarea pieţii după criteriul geografic

Urban

Rural

Segmentarea pieţii după criteriul demografic (sex)

Bărbaţi

Femei

Segmentarea pieţii conform nivelului venitului (femei)

scăzut

mediu

înalt

2.6 Elaborarea programei de producţie

Programa de producţie al întreprinderii reprezintă planul de fabricaţie şi comercializare a

producţiei în expresie naturală şi valorică pentru o perioadă dată. Programul de producţie include

volumele producţiei planificate prin fabricare, care sunt detreminate de mai mulţi factori, în

primul rînd de capacitatea de producţie a firmei şi de cerinţele pieţei în diferite tipuri de

producţie. Deaceea la elaborarea programei de fabricaţie trebuie cunoscută capacitatea de

absorbţie a pieţei. Aceasta va însemna calcularea cantităţii de produse textile în bucăţi, sau în

valoare, care va putea fi asimilată de o piaţă concretă, de obicei pe perioada unui an.

- Numărul de populaţie, care sunt purtătorii potenţiali ai produselor proiectate;

- Normele raţionale de purtare pentru o persoană (capacitatea de cumpărare a populaţiei).

Necesitatea de produse se calculează conform formulei:

N=Np· N1 pers.

Unde: N – necesitatea programată în produse, buc.;

Np – numărul de purtători potenţiali ai produselor proiectate;

N1 pers. – norme raţionale de purtare pentru o persoană.

La determinarea volumului de vînzări se va ţine cont de acea cantitate de produse textile

analoge, care la momentul actual există pe piaţă.

21

Ştiind numărul de purtători potenţiali pentru produsele proiectate pentru fabricaţie şi

necesitatea în confecţii de tipul dat, se determină necesitatea totală în produse de tipul dat, şi cota

parte a firmei pe piaţă luând în consideraţie concurenţii, care va constitui 20%.

Tabelul 3 – Calculul necesităţii în produse de îmbrăcăminte.

Nr.crt. Tipul produsului

Numărul de populaţie

care poartă tipul dat de

produs, mii/pers.

Necesitatea în produse pentru o

persoană, buc.

Necesitatea totală în produse

pentru tipul dat, mii buc.

Volumul de vînzări luînd

în consideraţie concurenţii,

buc.1 2 3 4 5 61 Costum pentru femei 908 0,7 635,6 127,12

2 Costum pentru adolescente

159,9 0,7 111,93 22,386

3 Pantalon pentru femei

908 1,2 1089,6 21792

4 Pantalon pentru adolescente

159,9 1,1 175,89 35,178

5 Fustă pentru femei 908 1,5 1362 272,4

6 Fustă pentruadolescente

159,9 2,8 447,72 89,544

7 Jachetă pentru femei 908 0,6 544,8 108,96

8 Jachetă pentru adolescente

159,9 0,6 95,94 19,188

9 Bluză pentru femei 908 2 1816 363.2

10 Bluză pentru adolescente

159,9 2,3 367,77 73,554

11 Pardesiu pentru femei

908 0,3 272,4 5,48

12 Rochie pentru femei 908 2 1816 363,2

13 Rochie pentru adolescente

159,9 3 479,7 95,94

22

Tabelul 4 – Programa de fabricaţieAnul 2007

Nr.

crt.

SortimentNumărul de executori în linia tehnologică, N

Cheltuieli de timp la confecţ. în

sec. de cusutTore

Productivitate produs.

Proiectate în buc/om

PM

Capacitatea în zi,

Mzi

Numărul de zile în care se

produce produsul,

Di

Capacitatea anuală, bucăţi

Man

1 Costum pentru femei

29 2,31 3,4 96,9 20 1938


29 2,31 3,4 96,9 20 1938


29 1,0 8 232 30 6960


29 1,0 8 232 30 6960

5 Fustă pentru femei

29 0,40 20 580 30 17400


29 0,40 20 580 15 8700

7 Jachetă pentru femei

29 1,09 7,3 211,7 20 4234


29 1,09 7,3 211,7 12 4234

9 Bluză pentru femei

29 0,43 18,6 539,4 25 13485


29 0,43 18,6 539,4 15 8091


29 2,20 3,6 104,4 15 1566

12 Rochie pentru femei

29 1,0 8 232 12 2784


29 1,0 8 232 10 2320

Anul 20081 Costum pentru

femei 29 1,81 3,6 104 20 2080


29 1,81 3,6 104 20 2080


29 0,55 8,7 252 30 7560


29 0,55 8,7 252 30 7560


29 0,35 20,7 600 30 18000


29 0,35 20,7 600 15 9000


29 1,03 8 232 20 4640


29 1,03 8 232 12 2784

23


29 0,40 19 551 25 13775


29 0,40 19 551 15 8265


29 2,15 4 116 15 26100


29 0,55 8,7 252 12 3024


29 0,55 8,7 252 10 252

Anul 2009

Nr.

crt.

SortimentNumărul de executori în linia tehnologică, N

Cheltuieli de timp la confecţ. în

sec. de cusutTore

Productivitate produs.

Proiectate în buc/om

PM

Capacitatea în zi,

Mzi

Numărul de zile în care se produce produsul,

Di

Capacitatea anuală, bucăţi

Man


32 1,81 3,6 115 20 2300


32 1,81 3,6 115 20 2300


32 0,55 8,7 278 30 8340


32 0,55 8,7 278 30 8340


32 0,35 20,7 662 30 19860


32 0,35 20,7 662 15 9960


32 1,03 8 256 20 5120


32 1,03 8 256 12 3072


32 0,40 19 608 25 15200


32 0,40 19 608 15 9120


32 2,15 4 128 15 1920


32 0,55 8,7 278 12 3336


32 0,55 8,7 227 10 2780

24

3. Planul de marketing3.1 Definirea mediului de marketing

Întreprinderea va activa în cadrul şi sub influienţa mediului din care face parte. Deoarece el

apare ca o sumă de ,,opurtunităţi şi obstacole”, rezultă că performanţele firmei vor depinde, pe de

o parte, de măsura cunoaşterii fizionomiei şi mecanismului său de funcţionare, iar pe de altă

parte, de capacitatea şi perceperea sa de a fructifica opurtunităţile şi de a se adapta continuu

funcţionării sale.

Caracteristica esenţială a mediului de marketing al întreprinderii constă în caracterul său deosebit

de dinamic, de aceea, evaluarea cît mai corectă a evoluţiei lui determină întreaga activitate de

marketing şi performanţele firmei.

Micromediul întreprinderii este ansamblul relaţiilor dezvoltate de agenţii economici cu care

firma întră în legătură directă. Forţele care activează în micromediul întreprinderii sunt:

furnizorii, concurenţa, intermediarii, clientela, organismele publice.

Furnizorii sunt producătorii, întreprinderile şi persoanele fizice care asigură firma cu

resurse materiale necesare pentru producerea mărfurilor concrete. În cazul nostru principalii

furnizori cu care întreprinderea va fi mereu în contact sunt cei de materii prime şi accesorii. În

marea lor majoritate ei vor fi de peste hotarele Republicii ce într-o oarecare măsură va îngreuna

procesul de furnizare cu materii prime din cauza factorilor variabili ce sunt tipici pentru

economia de la acest moment ei sunt preţul şi calitatea. Întreprinderile cu care vom colabora în

privinţa prestării de materii prime vor fi contractate respectiv având o baza juridică prin care în

caz de nerespectare a termenelor de livrare a produselor se pot necesita despăgubiri băneşti a

contravalorii pierderilor. Pe cât va fi de posibil, întreprinderea va încerca să se asigure de aceste

riscuri, astfel ca aprovizionarea cu materii prime să se programeze cu ceva timp înainte de a

pune în flux modelul confecţionat din materialul respectiv. Astfel se vor reduce considerabil

unele divergenţe ce pot apărea, şi se va respecta graficul de furnizare a producţiei.

Preţul oferit de furnizori la rândul lui este un element care poate obliga ridicarea

preţurilor la produsele finite astfel una din sarcinile managerului comercial va fi negocierea şi

găsirea furnizorilor cu preţurile cele mai reduse de pe piaţa produselor necesare întreprinderii

respectiv cu un nivel de calitate ridicat.

Intermediarii sunt agenţii economici care ajută firma în promovarea şi realizarea şi

distribuirea mărfii către clienţi. În cazul nostru principalii intermediari sunt firmele care se vor

ocupa de realizarea articolelor confecţionate, acestea v-or fi persoane fizice care activiză în

punctele comerciale mari şi direcţia acestor centre cu care întreprinderea va avea relaţii legate de

promovarea mărfurilor prin amplasarea de placate, informarea asupra reducerilor, organizarea de

defileuri şi alte măsuri legate de activitatea de promovare a întreprinderii, cu care v-om colabora

25

prin intermediul contractelor. Intermediarii în general nu reprezintă un factor de risc deoarece

activitatea lor este vital dependentă de Societatea cu care colaborează. Preţurile sunt influenţate

în general de factorii externi precum inflaţia sau majorarea unor servicii, respectiv în cazul

apariţiei unui astfel de factor produsul îşi va majora preţul din ambele părţi. În cazul

intermediarilor cu care va colabora întreprinderea S.C.” ART-INVEST-GROUP”S.R.L. se vor efectua

contracte în care se va mentiona că firmele ce va comercializa produsele de vestimentaţie

produse de firma data va primi un procent fix din vănzări care va fi stabilit la încheerea

contractului. Astfel Societatea Comercială va putea manipula însăşi preţurile asta făcând parte

din politica de preţ.

Concurenţii reprezintă firme ce produc bunuri materiale similare. Competitorii se deosebesc

între ei după rolul pe care îl joacă cu consumatorii. Concurenţii la rândul lor privind din alt

punct de vedere nu joacă mereu un rol negativ în activitatea comercială a întreprinderii. Unul din

avantajele pe care ne este oferit de către concurenţii de pe piaţă este capacitatea consumatorului

de percepere de a face diferenţe între produsele ce i se ofera pe piaţă, respectiv acesta este un

stimul destul de important, având în vedere că în Republica Moldova marea majoritate a

confecţiilor sunt importate acestea fiind de o calitate foarte proasta, astfel producând produse

calitative putem deveni lider pe piaţă. În mod normal concurenţa joacă un rol foarte important în

activitatea de zi cu zi a întreprinderii şi este necesar de a fi mereu informaţi de noile mărci

apărute pe piaţă, de strategiile comerciale implementate de ei, de promoţiile şi reducerile

organizate.

Concurenţii actuali având în vedere întreprinderile autohtone nu prezintă nici un obstacol

pentru întreprindere, deoarece în marea lor parte acestea produc pentru export, din punct de

vedere a concurenţei marfurilor ce sunt comercializate, oferite pe piaţa internă există concurenţă

aceasta o v-om îndepărta utilizând mixul de marketing.

Conceptul de marketing – mix desemnează orientarea activităţii de marketing în funcţie de

resursele de care dispune această şi de condiţiile ce se manifestă pe piaţă prin combinarea într-un

tot unitar, coerent, sub forma unor programe, a patru componente, cei patru ”P” – produs, preţ,

promovare, plasament.

Structura mixului de marketing este următoarea: produsul înglobează calitatea, modelul,

ambalajul, marca, designul; preţul include stabilirea nivelurilor de preţuri în diferite etape ale

vieţei produsului, structura preţului; plasament prevede canalele de distribuţie, logistica,

nivelurile stocurilor; promovarea se realizează prin publicitate, merchandising, relaţii publice,

prezentări de colecţii noi.

Calitatea mixului modern de marketing depinde de capacitatea de a adapta întreprinderile le

elementele externe din mediul ambiant, de capacitatea de a anticipa direcţia şi itensitatea schimbărilor, de

26

a folosi cu o finalitate maximă resursele interne de care dispun, pentru a face faţă atăt mutaţiilor survenite

în structura cererii consumatorilor căt şi a comportamentului actual şi previzibil al concurenţei.

Consumatorii ocupă un rol central în tematica studiilor de marketing şi reprezintă cel mai

important segment al micromediului firmei. Comsumatorii sau utilizatorii finali al produselor se

pot împărţi în două categorii: consumatori care în condiţiile date cumpară şi utilizează produsele

şi consumatori potenţiali sau nonconsumatori relativi, care au nevoie de produsul care li se

adresează lor, dar datorita unor conditii subiective ori obiective, nu-l cumpără şi nu-l consumă.

Pentru cercetarea comportamentului şi reacţiilor consumatorului ne vom conduce de un plan

elaborat în acest scop:

- v-om analiza lunar, trimestrial comenzile pentru a observa care sunt tendinţele atât din

punct de vedere al cantităţilor cât şi valorilor aferente lor.

- prin contactul direct cu consumatorii acesta stabilindu-se între personalul vânzător şi

cumpărătorii, v-om afla dacă produsele noastre satisfac cerinţele/nevoile consumatorilor

în sensul calităţii, preţului, caracteristicilor. Din acest punct de vedere personalul care

vinde, acesta va constitui personalul firmelor prin intermediul carora v-om comercializa

confecţiile, va fi instruit special privind modul în care trebuie prezentate produsele

clienţilor( avantajele pe cere le oferă, materia primă folosită ş.a.).

Astfel v-om fi informaţi de situaţia existentă ceea ce ne dă posibilităţi de a perfecţiona situaţia.

Organismele publice reprezintă orice grup din lumea (financiară), din mediul de presă, radio,

TV, din consumatori care influenţează asupra capacităţii organizaţiei de a-şi atinge scopurile

propuse. Respectivele organisme publice au o importanţă dublă în activitatea întreprinderilor

deoarece nu sunt mereu benefice.

Organismele publice media sunt unul din cei mai importanţi intermediari între producător şi

public având ca scop final relaţia Societăţii Comerciale cu publicul informând sau amintind

unele inovaţii sau reduceri implementate, însă în acelaşi timp prin intermediul surselor media pot

fi date publicului şi informaţii discriminante în defavoarea întreprinderii care pot influenţa

negativ asupra activităţii firmei, astfel de informaţii adesea sunt plasate intenţionat de către unele

persoane care au ca scop final eliminarea mărcii date de pe piaţă în favoarea alteia. Având un

contract de prestare a serviciilor de publicitate cu o sursă media oarecare radio, TV, presă ne

putem asigura că cel puţin la acel post sau ziar riscul de antireclamă este mai mic. Organismele

publice sunt mereu interesante să colaboreze cu agenţii economici pe perioade mai lungi astfel

oferind reduceri considerabile şi asigurarea de către ei a unui profit pe termen lung.

O altă grupă a organismelor publice sunt băncile de fapt organismul care joacă un rol foarte

important pentru orice unitate de comerţ sau producţie. Începând cu proiectarea întreprinderii şi

ajungând la punctul cel mai înalt al activităţii sale antreprenorul mereu solicită ajutorul băncii

27

pentru reutilare, stocuri, achitare de datorii către alţi creditori, s. a. Uneori de decizia băncii de a

oferi un credit sau nu depinde însăşi succesul firmei, adesea ducând chiar la faliment. Respectiv

achitarea în termenii stabiliţi a creditelor, şi loialitatea faţă de o bancă va face ca instituţia

respectivă să exprime faţă de întreprinderea condusă încredere şi să ne acorde eventualele

credite.

Precum şi în cazul organismelor media şi băncile pot fi influenţate din exterior asupra unei

creditări ce este de importanţă majoră asupra activităţii, dar după cum am specificat mai sus

loialitatea şi respectarea normelor de creditare face ca instituţia respectivă financiară să se

manifeste reciproc.

Firma se va deschide cont în valută şi lei, pentru efectuarea plăţilor către furnizorii de

materii prime, firmelor ce v-or colabora privind prestări servicii (transport) şi pentru încasarea

sumelor din urma comercializării mărfii.

Macromediul întreprinderii reprezintă ansamblul factorilor necontrolabili de către

întreprindere şi constituie o legătură de regulă indirectă, dar care acţionează asupra ei şi a

agenţilor economici cu care aceasta se află în contact direct.

Factorii principali de funcţionare a macromediului firmei sunt grupaţi în felul următor:

mediul demografic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul cultural.

Mediul demografic este reprezentat de populaţie şi de structurile sale pe diferite criterii. Un

criteriu prin care acest mediu poate afecta activitatea economica a întreprinderii este deteriorarea

situaţiei populaţiei, în urma majorării preţurilor la serviciile comunale, energie electrică, termică,

etc. acest fenomen influenţează negativ capacitatea de cumpărare a populaţiei. Acest mediu este

unul din cele mai importante şi are o influenţă directă asupra economiei şi realizării producţiei.

În ultimul timp s-a simţit o stabilitate în inflaţia monedei naţionale şi menţinerea relativ

constantă a preţurilor pentru întreţinere, facilitând astfel puterea de cumpărare a populaţiei.

Mediul economic reprezintă suportul capacităţii de cumpărare a pieţei. Nivelul general al

capacităţii de cumpărare a populaţiei depinde de nivelul veniturilor băneşti, de preţuri, economii

şi de accesibilitatea creditelor.

Având în vedere ca fluxul de venituri din republică este foarte mare în paralel cu venitul pe

locuitor al Republicii ne dăm bine seama că în sfera noastră de activitate precum şi în majoritatea

industriilor, resursele principale băneşti provin de la persoanele emigrate. Persoanele din

Republică care sunt plecate muncind la negru sau prin contracte de muncă transferă fonduri

destul de mari la patrie având în vedere că peste sunt plecate circa 800 mii persoane care au în

mediu au salarii lunare de 900 $ lunar respectiv aduc un aport considerabil la dezvoltarea

economiei naţionale.

28

Accesibilitatea creditelor este un factor de asemenea foarte important pentru orice agent

economic, însă în prezent mediul de creditare este încă la început şi antreprenorul nu se poate

bucura de avantaje considerabile din cauza lipsei formei de creditare precum este lizingul care

facilitează cu mult iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, încă un minus în acest mediu este procentul

ridicat al dobânzii care este în mediu de 17%.

Mediul tehnico-ştiinţific. Descoperirile tehnico-ştiinţifice de obicei sunt admirate sau

condamnate de om, în dependenţă de influenţa lor asupra mediului. Unii factori ce aparţin de

acest mediu sunt apariţia pe piaţa materiilor prime a unor tipuri de materii noi, a unor tehnologii

de coasere sau de proiectare a hainelor mai performante cu un nivel de corespundere mai înalt,

inovaţiile din domeniul tehnologic al utilajului de producţie care are o importanţă vitală asupra

activităţii de producţie şi asupra capacităţii de concurare şi nivelul calitativ respectiv este foarte

important de achiziţiona un utilaj mai performant de la începutul activităţii pentru a putea evita

pe perioada viitorilor ani nevoia de a reutila secţia de producţie.

Mediul cultural prevede devotamentul şi conservarea valorilor tradiţionale: respectarea

obiceiurilor, tradiţiilor, credinţei şi normelor de consum.

Piaţa întreprinderii se referă la spaţiul unde ea este prezentă cu produsele sale, cu prestigiul

şi influienţa sa. Ea se defineşte prin gradul de pătrundere a produselor care intră în profilul de

activitate în consum al firmei şi se măsoară prin cifra de afaceri efectiva sau potenţială.

Fiecare întreprindere are un rol special în formarea pieţei globale, atât în calitate de

vânzător al unor produse cât şi în calitate de cumpărător. În baza activităţii sale, întreprinderea

selectează modalităţile de sporire a eficacităţii sale, şi de realizare a producţiei prin determinarea

locului pe care îl va ocupa în cadrul pieţei naţionale şi internaţionale.

Întreaga activitate de marketing este strâns legată de economia de piaţă şi de mecanismul

funcţionării pieţei. Activitatea de marketing pe piaţă începe cu studierea conţinutului acesteia,

verificându-se oportunitatea şi eficienţa tuturor activităţilor legate de obiectul tranzacţiei vânzare

– cumpărare.

Studiul de piaţa cuprinde totalitatea activităţilor sistematice concepute şi desfaşurate

pentru culegerea, înregistrsrea, prelucrarea, analiza şi interpretarea informaţiilor referitoare la

fenomenele şi procesele pieţei în scopul formularii concluziilor necesare procesului managerial.

Aceasta sugerează nivelul cererii şi a ofertei care in Rep.Moldova pe piaţa de comerţ actuală este

la un vivel ridicat, nivelul preţurilor la fel este foarte mare.

Piaţa reprezintă o structură internă deosebit de complexă. Ea este formată dintr-o mare

diversitate de consumatori, cu obiceiuri, gusturi, nevoi. Deaceia apare necesitatea de segmentare

a pieţei, cu scopul de a ne adapta mai bine politica de marketing.

29

Segmentarea pieţei – procesul de divizare a pieţei în anumite părţi (segmente, subgrupe),

cu nevoi şi preferinţe sociale, care diferă prin caracteristica cererii la marfă, precum şi prin

reacţia la complexul de acţiuni de marketing. La baza segmentării se află necesitatea evidenţei

depline a cerinţelor diverşilor consumatori.Criteriile de segmentare a pieţei de care ne v-om conduce sunt: criteriul demografic şi

criteriul de comportament .

Criteriul demografic. Acest criteriu prevede împărţirea pieţei în grupuri de bază,

conforma variabilelor demografice, ca fiind populari factori de deosebire între grupurile de

consumatori. Segmentul de bază căruia i se va orienta activitatea de producţie va fi femei şi

adolescente cu vârsta între 16-55 ani. Segmentul la care mă refer este unul cu o putere de

cumpărare foarte mare, şi este un consumator foarte activ de articole de vestimentaţie datorită

tendinţelor de modă a tinerilor şi a zonei climaterice temperate care presupune o garderobă mare

de articole pentru fiecare sezon.

Criteriul de comportament prevede împărţirea cumpărătorilor privind fregvenţa

cumpărării, calitatea cerută. Frecvenţa de cumpărare a acestui segment de consumători este în

general regulată, sezonier, actele de cumpărare fiind efectuate în general în dependenţă de

apariţia de colecţii noi şi de campaniile de reduceri, calitatea cerută este optima un mare accent

punînd pe aspectul exterior.

3.2 Strategii de marketing

Pentru atingerea unui nivel competitiv v-om elabora strategii care ne v-or spori vânzările, acestea

v-or fi :

- strategia penetrării pieţei, implimentată prin mărirea eforturilor de vânzare şi reclamă,

- strategia dezvoltării pieţei, o vom obţine prin introducerea produselor existente pe noi

pieţe,

- strategia dezvoltării produsului, determinată prin suplimentarea produselor de pe pieţele

existente, aceste produse v-or constitui modificări existente sau inovaţii, în dependenţă de

evoluţia preferinţelor clienţilor.

În acelaş scop v-om implimenta şi strategia nişei acesta se caracterizează prin concentrarea

eforturilor asupra unui număr limitat de pieţe, în cazul nostru va fi o metodă optimă de cucerire a

pieţei având în vedere capacitatea mica de producere. Totodată strategia nişei reprezintă şi unele

riscuri determinate de pericolul ca nişa de piaţă să nu fie suficient de mare pentru a fi profitabilă

sau să se satureze.

În scopul maximizării impactului produselor asupra consumatorului vom elabora şi implimenta

strategii de produs acestea v-or fi determinate de:

30

- caracteristica produsului oferit, aspectul exterior, calitate, design,

- ambalarea şi eticheta, care va fi bine gîndită având ca scop atragerea cumpărătorilor,

- gama variată de produse, punând un mare accent pe inovaţie.

3.3 Politici de marketing

3.3.1 Politica de preţ

Stabilirea preţului depinde de : factorii interni care sunt – costul, marja de profit stabilită şi factorii

externi - cererea, concurenţa, preţul pe care clienţii sunt dispuşi să-l plătească.

Preţul se va stabili prin negocierea dintre producător şi clienţi acestea fiind persoane juridice.

Indiferent de gradul de unicitate al produsului, preţul său trebuie să fie acceptabil pentru clienţii

potenţiali ai firmei.

Scopul esenţial în stabilirea preţurilor îl constituie descoperirea acelei combinaţii de costuri

privind preţul de vânzare şi volumul vânzărilor care va acoperi costurile variabile ale realizării

unui produs şi va contribui la acoperirea costurilor fixe şi la obţinerea unui profit.

Tehnica de determinare a preţurilor va fi cea de determinare a preţului de vânzare prin

adăugarea unei cote marginale fixe la costuri (adaos). Folosind această metodă, întreprinderea va

stabili un preţ format din costul materialelor directe, a muncii directe, cheltuielile de fabricaţie,

costurile administrative şi de vânzare, plus o marjă de profit dorită, ţinând cont şi de preţurile

existente pe piaţă.

Politicile de preţ duse de către întreprindere v-or fi: preţului orientat către concurenţi şi preţului orientat

după cerere.

Strategia preţului orientat către cerere se caracterizează prin dependenţa preţului de elasticitatea cererii,

de comportamentul cumpărătorilor la variaţia preţului, de relaţiile preţ-calitate şi preţ-ciclu de viaţă al

produselor, precum şi de alte aspecte ale cererii.

Strategia preţului orientat către concurenţi- se caracterizează prin stabilirea preţurilor în

dependenţă de a concurenţilor existenţi, dar totodată ţinând seama şi de costuri, astfel vom tinde

să face cât mai dificilă compararea preţurilor prin diferenţierea unităţilor de măsură folosite,

diversificarea produselor cu ajutorul unor inovaţii minore. În cel de-al doilea rând v-om recurge

la publicitate, care reprezintă o formă mai puţin vizibilă şi mai greu de emitat.

Vom interpreta preţul astfel încât să ne asigure menţinerea cotei de piaţă pe măsură ce creşte

concurenţa. Dacă un produsele v-or avea succes, concurenţii vor pătrunde pe piaţă, iar întreprinderea va

trebui să facă eforturi pentru extinderea sau cel puţin menţinerea părţii sale de piaţă. Prin reevaluarea

31

continuă a preţului produsului, coroborată cu folosirea unei reclame speciale şi a unor tehnici de

promovare adecvate, partea de piaţă va putea fi nu numai menţinută, ci şi mărită.

Evident, în stabilirea preţului pentru produs trebuie să acoperim costurile totale, dar deoarece

întreprinderea va confecţiona o varietate mare de produse, preţul la unele produse ce v-or avea o

cerere mică v-or fireduse, iar la cele cu o cerere mare pe piaţă v-or fi mărite, astfel din contul lor

se v-or acoperi pierderile provocate de reducerea costurilor.

3.3.2 Politica de produs

În cadrul mixului de marketing produsul ocupa locul central, deoarece el este cel ce satisfece direct

cerinţele de consum şi prin vănzarea lui se realizează legătura cu piaţa şi eficienţa economică a firmelor.

Scopul esenţial al politicii de produs îl constituie crearea de bunuri care să corespundă cerinţelor,

preferinţelor consumatorilor şi să asigure un profit pe toată duratade viaţă a lor. Realizarea acestui

obiectiv presupune abordarea produsului din perspectiva de marketing.

Componentele principale ce definesc un produs în viziunea marketingului sunt: componentele

corporale, ,acorporale, comunicaţiile privind produsul, imaginea produsului.

Componentele acorporale devin tot fregvent elemente hotărîtoare ale deciziei de cumpărare a produsului,

deaceea producând confecţii textile v-om pune un mare accent anume pe componentele acorporale, care

sunt determinate de׃ culoarea şi mărimea solicitată, designul şi stilul, calitatea şi aspectul suprafeţei

materialului, eticheta, marca.

3.3.3 Politica promoţională

Obiectivele stabilite de firmă privind politica de promovare:

- stabilirea unei imagini a firmei,

- creşterea vânzărilor,

- informarea clienţilor asupra produselor şi îmbunătăţirilor aduse lor.

Politica promoţională are scopul de a urmări nu numai vânzarea mărfurilor, dar să-l

convingă şi să-l îndrumeze pe consumator spre satisfacerea nevoilor sale raţionale. Această

politică trebuie să stimuleze, să dezvolte şi să orienteze nevoile consumatorilor.

Structura activităţii promoţionale este:

a) Publicitatea

b) Promovarea vânzărilor

c) Relaţiile cu publicul

d) Utilizarea mărcilor

32

e) Manifestări promoţionale

Publicitatea este un mijloc de comunicare în masă, cu caracter exclusiv comercial, care

îmbină procesul de informare cu cel de convingere. Partea de bază a publicităţii este reclama ce

este un mijloc de stimulare în politica promoţională.

Reclama este o tehnică de comunicare, utilizată în politica promoţională. Ea include

ansamblul acţiunilor ce au drept scop prezentarea unui mesaj contra plată de către un agent

economic. Nu există reguli speciale de elaborare a mesajului unei reclame, însă se poate realiza

un impact mai mare asupra clienţilor dacă se respectă următoarele principii:

- Reclama trebuie să fie uşor de recunoscut. întreprinzătorul trebuie să proiecteze un mesaj

cu un stil unic, care să reflecte imaginea firmei, întreprinzătorul trebuie să facă reclamă

produselor şi serviciilor considerate de clienţi valoroase.

- Reclama trebuie să transforme atributele produselor şi serviciilor în avantaje specifice

consumatorului - economisirea banilor, realizarea unei sarcini dificile etc.

- Localizarea reclamei trebuie să fie simplă. Designul nu trebuie să distragă atenţia de la

mesajul reclamei.

- Mesajul trebuie să fie uşor de înţeles, scurt, direct şi elaborat în jurul unei singure idei.

- Managerul trebuie să ia în serios mesajul. în general, trebuie evitate glumele inserate în

mesaj, pentru ca acesta să fie bine înţeles.

- Managerul trebuie să proiecteze reclama în jurul unei tematici centrale. Nu trebuie

comunicate prea multe idei într-o siflgură reclamă, iar fiecare reclamă trebuie să contribuie

la tema generală a reclamei firmei.

- Reclama trebuie să folosească ilustraţiile care completează produsele sau serviciile.

Fotografiile sau desenele produselor sau serviciilor atrag adesea mai mult atenţia decât o

simplă descriere.

- Reclama trebuie să identifice cu claritate magazinul. Adresa magazinului, numărul de

telefon şi regimul de lucru sunt elemente importante de reclamă.

- Reclama trebuie să cuprindă preţul produsului (serviciilor). Micului între prinzător nu

trebuie să-i fie frică să menţioneze preţul în reclamă, deoarece acesta este cel mai important

considerent pentru mulţi clienţi.

- Reclama trebuie să fie sinceră, credibilă şi de bun gust.

Tipul de reclamă folosit va fi difuzarea publicităţii la radio ce se bucură de o destul de

mare audienţă. Un avantaj al acestui mijloc de comunicare cu publicul este frecvenţa mai mare

de reclamare şi posibilitatea de a efectua o serii de concursuri prin care se vor pune în joc diferite

articole confecţionate de către întreprindere astfel aducând un important aport in relaţia mărcii cu

33

publicul. Astfel de concursuri au ca scop reducerea surplusului de cheltuieli şi o mai mare

informare a populaţiei. Cheltuielile pentru concursurile respective sunt în mediu câte 8 articole

vestimentare lunar puse în joc cu o valoare medie de 200 lei = 1600 lei lunar, şi achitarea

serviciilor către postul radio ce constitui de 1000 lei lunar, durata de difuzare fiind de o lună,

total cheltuieli cu reclama radio - 2600lei.

Cel mai folosit mijloc de informare actual este cel „Print” (media printată, tipărită).

Punctul forte a fost pus asupra acestui segment deoarece este unul mult mai ieftin şi foarte

eficient în cazul nostru, deoarece printre consumatorii potenţiali ai produselor confecţionate de

întreprindere sunt şi adolescentele, persoane active ce se informează în mare din reviste, care în

prezent sunt foarte multe şi au un preţ accceptabil.

Înterprinderea va utiliza în vederea promovării produselor panouri pe care se v-or

amplasa mesaje publicitare: - panourile v-or fi amplasate în centrele comerciale prin intermediul

carora se v-a realiza marfa, în deosebi la vitrine, la intrarea în magazine. Aceste panouri v-or

reprezenta marca intreprinderii şi v-or oferi informatii despre firma în general, produsele oferite,

reducerile organizate.

Aceasta este o metoda avantajoasa pentru firma, deoarece cheltuielile privind acest mod de

publicitate sunt suportate de magazin, aceasta sporind vânzările magazinului.

Expoziţiile: Expoziţiile va oferi întreprinderii un prilej unic de a face reclamă destinată unui

public avizat. Alegerea expoziţiei potrivite poate avea rezultate eficiente pentru întreprindere.

Avantajele prezentării la expoziţii sunt următoarele:

- Piaţa naturală. Expoziţiile aduc împreună cumpărătorii şi vânzătorii într-un loc unde

produsele pot fi explicate, demonstrate şi mânuite, scurtându-se

procesul de cumpărare.

- Public preselectat. Expoziţiile atrag oamenii interesaţi de anumite bunuri şi ervicii şi este

foarte probabil ca ei să şi cumpere.

- Piaţa nouă a clienţilor. Expoziţiile oferă un prim prilej de a contacta noi clienţi, care nu ar fi

accesibili prin alte mijloace.

- Costuri avantajoase. Participarea la expoziţii este avantajoasă din punctul de vedere al

costurilor, dacă se raportează la rezultatele obţinute prin contracte personale şi prezentare.

Dintre dezavantajele expoziţiilor amintim:

- Costuri crescânde. Costul participării la o expoziţie este din ce în ce mai mare. Taxele de

participare, costurile de transport şi amenajare, salariile personalului etc. pot fi o barieră de

netrecut pentru unii întreprinzători.

- Efort ridicat. O expoziţie prost organizată poate, în ultimă instanţă, să-1 coste pe

34

întreprinzător mai mult decât beneficiul pe care l-ar putea obţine.

Produsele firmei reprezentănd articole vestimentare şi anume şi pentru adolescente, acestea v-or

fi expuse în cadrul concertelor de muzică, ce în prezent se petrec săptămânal, în diverse oraşe, se

are în vedere segmentul cu piaţa ţintă, cea externă, planificând demonstraţii de modele. De

modul în care va fi organizată expoziţia depinde succesul pe viitor al afacerii, astfel clienţii îşi v-

or crea o imagine despre firmă.

Costul acestor expoziţii este destul de ridicat dar merită aşteptările.

Cheltuieli expoziţii – 1700 lei.

Total cheltuieli privind promovarea produselor – reclama radio = 2600 lei

Cheltuieli expoziţii – 1700 lei.

Total cheltuieli – 4300 lei

3.4 Marca întreprinderii

Marca este o componenta strategica a patrimoniului unui producător de confecţii prin

care se diferenţiază produsele fabricilor de confecţii, un element de vestimentaţie al unei case de

moda de un altul al unei alte case de moda.

În esenţă marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea

produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane

care constă în cuvinte, desene, litere, cifre, combinaţii de culori şi orice combinaţii ale acestor

semne.

Prin intermediul mărcii se asigură nu numai diferenţierea unui produs de un altul, dar şi

garantarea provenienţei si calitatea confecţiilor, atragerea clientelei, protejarea consumatorului,

reclama. Marca este un semn exterior al valorii si calităţii produselor, care permite o selecţie

rapida a produselor cu o buna reputaţie.

Potrivit specialiştilor, mărcilor trebuie să li se confere multiple atribute care să le

sporească forţa promoţională : perceptibilitate ridicată, omogenitate, distincţie, putere de

evocare, personalitate, capacitate de memorizare, notorietate şi asociativitate. Există diferite

tipuri de indicare a mărcii:

- Semnul de marcă (emblema) este o parte a mărcii care poate fi recunoscută, dar nu poate fi

pronunţată, de exemplul simbolul,imaginea culoarea distinctivă sau prezentarea ce are caracter

specific.

35

- Semnul comercial este marca sau o parte a ei , asigurată din punct de vedere legislativ. Semnul

comercial apără drepturile excepţionale ale vânzătorului pentru folosirea denumirii de marcă sau

a semnului de marcă (a emblemei).

- Numele de firmă este un cuvânt, o literă sau un grup de cuvinte sau litere, ce pot fi pronunţate.

Numele de firmă care a fost ales este „ART-INVEST-GROUP”

Problema utilizării mărcilor este deosebit de importantă nu numai prin prisma activităţii

promoţionale, ci şi pe un plan mai larg, respectiv privind însăşi aspectele fundamentale ale

existenţei unei mărci sau companii pe o anumită piaţă. În acest context se urmăreşte

conturarea şi cunoaşterea, în termeni operaţionali, a valorii capitalizate în marcă, specialiştii

folosind cinci categorii principale pentru a-i defini componentele:

. fidelitatea faţă de marcă

. conştientizarea numelui mărcii

. calitatea percepută

. asocieri ale mărcii (altele decât percepţia calităţii)

. alte drepturi de proprietate asupra unor active legate de marcă.

Pe plan strategic, în viziunea marketingului, companiile sau organizaţiile moderne

trebuie să decidă, în privinţa utilizării mărcii sau mărcilor, dacă se recurge la promovarea

imaginii corporaţiei în sine sau a unor mărci distincte, independent de numele companiei.

36

4. Managementul şi personalul Pentru a activa, organizaţia are nevoie de resurse, aceste resurse sunt: materiale, financiare, şi

resurse umane. Resursele umane sunt esenţiale pentru organizaţie, şi numai valorificarea lor corecta

poate duce la succesul întregii organizaţii. În cadrul S.C.”ART-INVEST-GROUP”S.R.L. va fi creat un

compartiment ce se va ocupa de personal, începând cu planificarea acestuia pâna la integrarea în

muncă.

Mangementul Resurselor Umane presupune un complex de măsuri concepute interdisciplinar, cu

privire la recrutarea personalului, selecţia, încadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomică a

muncii, stimularea materială şi morală până în momentul încetării contractului de munca.

Managementul Resurselor Umane e definit ca ansamblul activităţilor de ordin strategic şi

operaţional, precum şi crearea unui climat organizaţional corespunzător, care permite asigurarea cu

Resurse Umane necesare îndeplinirii obiectivelor organizaţionale.

Asigurarea cu personal a organizaţiei cuprinde mai multe activităţi de bază şi anume:

planificarea resurselor umane, recrutarea şi selecţia personalului. Procesul de asigurare cu personal

din exteriorul organizaţiei cuprinde recrutarea, selectarea şi integrarea personalului, în timp ce

asigurarea cu personal din interiorul organizaţiei presupune unele transferuri, promovări, verificări,

dezvoltări, precum şi eventuale pensionări, decese, demisii.

37

4.1 Planificarea resurselor umane

Aceasta etapa începe cu analiza tuturor activităţilor din cadrul organizaţiei, precum şi direcţiilor în

care aceasta se îndreaptă. La aceasta etapa v-om evalua şi identifica problemele specifice din domeniul

resurselor umane, v-om stabili cererea viitoare de angajaţi atât calitativ cât şi cantitativ, pe baza

obiectivelor organizaţiei.

Necesarul de personal se planifică în dependenţă de sarcinele ce trebuie îndeplinite, precum şi

volumul de lucru ce trebuie acoperit calitativ şi la timp.

Planificarea personalului se face răspunzând la întrebările esenţiale:

cine -

ce - trebuie să facş pentru transpunerea în practică a obiectivelor.

cum -

Răspunsurile vor indica persoanele sau entitaţile structurale ale organizaţiei care trebuie să execute

anumite activităţi şi să îndeplineasca anumite sarcini.

Definirea sarcinilor de muncă specifice, respectiv: ce, cum şi în ce combinaţie vor fi realizate la un

loc de muncă, impune o analiză atentă, calificată, prin utilizarea unor tehnici şi a unui instrumentar

specializat. De aceste lucruri se ocupă analiza postului.

Obiectivul esenţial al analizei postului este să determine sarcinile posturilor de muncă dintr-o

organizaţie, precum şi oamenii necesari în termenii dexteritatilor (indemanarilor), cunostinţelor,

abilitaţilor şi experienţei, pentru a realiza cu succes sarcinile. Analiza postului oferă date pentru

elaborarea Descrierii postului şi Specificaţiilor postului (Fisa postului). De asemenea, este bază pentru:

definirea postului, reproiectarea postului, recrutare, selectie, orientare, pregătire, consiliere carieră,

evaluare a performanţelor şi compensare(salarizare).

O Fisă a postului este o formulare succintă a informaţiilor colectate în procesul de analiză a postului.

Se prezintă ca un document scris care identifică, defineşte şi descrie postul în termenii sarcinilor,

responsabilitaţilor, condiţiilor de munca şi specificaţiilor.

Având ca activitate de baza producerea de bunuri, aceasta ne semnifică existenta în organizaţie a

două categorii de personal şi a două categorii de relaţii:

- personalul direct implicat in realizarea produsului de bază,

- personal care contribuie indirect la realizarea produsului de bază, prin executarea proiectarii,

controlul calitatii, încadrarea cu personal.

Întreprinderea va fi condusă de Managerul General fiind compartimentată în patru compartimente

care sunt: producere, marketing, finanţe şi personal, pentru fiecare post se va angaja câte un candidat.

38

Cu scopul de a determina sarcinile posturilor şi funcţiilor existente, precum şi oamenii necesari în

termenii dexteritatilor(indemanarilor), cunostinţelor, abilităţilor şi experienţei pentru a realiza cu

succes sarcinile facem, analiza postului pentru fiecare funţie.

Titlul postului: Manager Producere.

Compartimentul: Producere.

Relaţiile postului: contact direct cu celelalte compartimente.

Sarcini şi responsabilităţi:

- planificarea, supravegherea şi controlul fluxului tehnologic;

- administrarea controlului calitaşii;

- administrarea personalului in producere; totalitatea activitatilor care asigura desfasurarea

procesului de productie.

Standardele de performantă: lunar sau la necesitate saptămânal sa se prezinte darea de seama cu

privire la îndeplinirea activitaţii de producere.

Autoritatea: decizie strategica centralizata.

Condiţii de muncă: favorabile.

Specificaţiile: candidaţii trebuie să dispună de studii superioare în domeniu Industriei Usoare, şi

anume tehnologia confecţiilor; experienţă şi vechime de muncă în domeniu;varsta nu este limitata.

Titlul postului: Manager comercial.

Compartimentul: Marketing.

Relaţiile postului:contact direct cu celelalte compartimente.


- dezvoltarea relaţiilor între firmă şi exterior;

- cercetări de marketing;

- publicitate;

- aprovizionarea cu materii prime şi diferite materiale;

- realizarea produselor fabricate, încheerea a noilor contracte.

Standarde de performantă: lunar de prezentat darea de seama a îndeplinirii obiectivelor expuse.

Autoritate: decizie centralizată.

Condiţii de munca: este prevazut un birou cu dotatiile necesare pentru desfasurarea normală a

muncii, telefon, calculator, mobila şi rechizite pentru birou.

Specificaţiile: – persoana prezentabila;

- studii superioare în domeniul micului buisness;

- e de dorit experienţă în domeniu;

39

- varsta în limitele 25-55 ani, comunicabil, posedarea permisului de conducere va prezenta un

avantaj;

- limbi straine cerute: rusa.

Titlul postului: Contabil.

Compartimentul: Finanţe.

Relaţiile postului: contact direct cu celelalte compartimente.


- evidenţa şi utilizarea eficientă a resurselor financiare necesare pentru desfasurarea activitaţii în

ansamblu a firmei;

- înregistrarea tuturor cheltuielilor legate de procurarea şi transportarea factorilor de producţie;

- determinarea costurilor de producţie şi veniturile firmei;

- contribuirea la utilizarea eficientă a tuturor resurselor, astfel orientând activitatea firmei spre

sporirea rezultatelor finite.

Standardele de performanţă: să prezinte conform legii darea de seama, lunară trimestrială, anuală,

impozitul pe venit să fie inregistrat şi plătit anual, pana la data impusa de catre Ministerul Finantelor.

Autoritate: puterea de decizie strategica centralizată.

Condiţii de muncă: favorabile, dotaţii: computator.

Specificaţii:- studii superioare, contabil;

- experienţă în domeniu nu este obligatorie;

- varsta 25-55ani;

- cunoasterea computatorului, în deosebi programelor contabile.

Titlul postului: Manager Resurse Umane.

Compartiment: Personal.

Relaţiile postului: relaţii cu mediul extern, contacte între compartimente.

Sarcini si responsabilităţi:

- asigurarea firmei cu fortă de munca calificată, necesară pentru realizarea activitătilor în

ansamblu;

- stabilirea relaţiilor favorabile între salariaţi;

- selectarea pregatirea, perfecţionarea, promovarea şi salarizarea personalului.

Autoritate: decizie totala in domeniu de activitate.

Condiţii de munca: favorabile.

Specificaţii : studii superioare, varsta 25-60 ani, comunicabilî, este de dorit experientă de munca în

domeniu.

40

Necesarul de personal planificat

Tabelul 1- Management şi specialişti

Nr.crt. Funcţia

Nr. Per-soane

Salarii lunare,lei

Responsabilităţi

1. Manager general

1 3200 - gestionarea activităţii firmei.

2.Manager producere/tehnolog

1

2800

- planificarea, supravegherea şi controlul fluxului tehnologic;- administrarea controlului calitaşii;- administrarea personalului in producere; totalitatea activitatilor care asigura desfasurarea procesului de productie.

3. Manager comercial

1

2200

- dezvoltarea relaţiilor între firmă şi exterior;- cercetări de marketing;- publicitate;- aprovizionarea cu materii prime şi diferite materiale;realizarea produselor fabricate, încheerea a noilor contracte

4. Manager R.U.

1 1200

- asigurarea firmei cu fortă de munca calificată, necesară pentru realizarea activitătilor în ansamblu;- stabilirea relaţiilor favorabile între salariaţi;- selectarea pregatirea, perfecţionarea, promovarea şi salarizarea personalului.

5.Contabil

1 1200

- evidenţa şi utilizarea eficientă a resurselor financiare necesare pentru desfasurarea activitaţii în ansamblu a firmei;- înregistrarea tuturor cheltuielilor legate de procurarea şi transportarea factorilor de producţie;- determinarea costurilor de producţie şi veniturile firmei;- contribuirea la utilizarea eficientă a tuturor resurselor, astfel orientând activitatea firmei spre sporirea rezultatelor finite.

6. Controlor 1 2200 - asigurarea sistemului de calitate.

Total 6 12800

Total salarii 153600anuale

Întreprinderea va angaja personal din sursele interne ale întreprinderii în incinta careia va activa,

întreprinderea S.A.˝Galanta ˝.

41

Mecanic –deoarece utilajul va fi deasemenea arendat de la întreprinderea dată, acesta dispune o

experienţă mare în domeniu, anume activând la această întreprindere.

Manager resurse umane – deasemenea reprezintă o persoană cu mare experienţă ceea ce

reprizintă un avantaj. Se va încheia contract de muncă unde se va specifica orele de lucru, va lucra

4 ore zilnic, astfel plata va fi după orele lucrate.

Contabil – deoarece firma S.C.”ART-INVEST-GROUP”S.R.L.se află doar la începutul activităţii sale

şi constituie doar o secţie de confecţii de capacitate mică, e suficient să angajeze contabil ce va

lucra doar câteva ore zilnic, acesta deasemenea va fi salariat după orele lucrate.

Tabelul 2 – Muncitori

Nr.crt.

Personal / funcţiaNr. de persoane

Salarii lunare, lei

Responsabilităţi

1. Mecanic 1 1344 - asigurarea funcţionării utilajului- combaterea dificultăţilor privindenergia electrică

2. Hamal 1 960 -

3. Personal de deservire

1 960 -

4. Cusător 29 1158 - îndeplinirea operaţiilor tehnolo-gice, de confecţionare a produselor.

5. Croitor 2 1600 - pregătirea materiei prime, croireareperilor.

Total 34 6022Total salarii anuale 463632

4.2 Recrutarea personalului

Obiectivul activităţii de recrutare constă în identificarea unui număr suficient de mare de candidaţi,

astfel încât cei care îndeplinesc condiţiile, să poată fi selectaţi.

Recrutarea Resurselor Umane are în vedere şi analiza posturilor şi proiectarea muncii. Persoana ce se

va ocupa de recrutare va fi un reprezentant al compartimentului Resurse Umane, aceasta va deţine

informaţii necesare referitoare la caracteristicile postului la calităţile viitorului deţinător al acestuia.

In procesul de recrutare v-om soluţiona în mod corespunzător următoarele probleme:

-identificarea aptitudinilor şi alegerea sau selecţia candidaţilor ce corespund mai bine cerinţelor

posturilor noi sau vacante,

42

-identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, resurse sau

medii de recrutare.

Soluţionarea cu succes a acestor probleme înseamnă succesul întregului proces de asigurare cu

personal, proces deosebit de important datorită faptului că pot apărea erori de angajare. Astfel,

respingerea unui candidat competitiv sau angajarea unuia slab pregătit, constituie un principiu pentru

organizaţie.

Conform opiniei lui David J. Cherrington, procesul de recrutare a Resurselor Umane este legat

indisponibil de multe alte activităţi de personal ca de exemplu: evaluarea performanţelor,

recompensele angajaţilor, relaţiile cu angajaţii, pregătirea sau dezvoltarea personalului. Astfel,

candidaţii cu pregătire corespunzătoare, au în general performanţe mai bune, iar existenţa în cadrul

organizaţiei a unor preocupări permanente pe linia performanţelor implică identificarea şi atragerea

unor candidaţi cât mai competitivi. Oferta de Resurse Umane va influenţa nivelul salariilor, iar

candidaţii cu o înaltă pregătire vor solicita recompense pe măsură, recompense care, la rândul lor, dacă

au un nivel ridicat , stimulează şi facilitează în acelaşi timp procesul de atragere a unui număr mai

mare de candidaţi cu o pregătire profesională cât mai bună.

43

Din altă perspectivă, procesul de asigurare cu personal, poate fi privit şi ca o serie de filtre sau un

proces de triere în cadrul căruia solicitanţii sunt filtraţi în urma unor activităţi specifice domeniului

Resurselor Umane, aceasta putem urmări în figura de mai jos.

Recrutarea personalului fiind o activitate complexă, este afectată de o serie de constrângeri, de factori

externi şi interni:

Condiţiile şi schimbările de pe piaţa muncii, pentru că modificările în timp ale acesteia

influenţează procesul de recrutare al personalului. Politicile de recrutare şi deciziile pe care le

aplică organizaţia sunt afectate de unele schimbări în situaţia pieţei cum ar fi: tendinţele

demografice, intrarea pe piaţa de muncii a forţei de muncă feminine sau de vârstă înaintată.

Atracţia zonei sau a localităţii, precum şi facilităţile locale ( exemplu – locuinţa, transportul,

magazine, etc.)

Cadrul legislativ sau juridic(legi, decrete) adecvat domeniului Resurselor Umane ce

reglementează diferi aspecte ale procesului de asigurare de personal.

Sindicatele au un rol activ în procesul de asigurare cu personal, dar care, prin prevederile

contractelor colective de pot influenţa negativ procesul de recrutare;

Reputaţia organizaţiei care este destul de complexă, putând fi pozitivă sau negativă, care poate

atrage sau respinge potenţialii candidaţi

44

Preferinţele potenţialilor candidaţi, pentru anumite domenii de activitate , pentru anumite

posturi, pentru un anumit regim de muncă şi odihnă, preferinţe care la rândul lor pot fi

influenţate de o serie de factori ca: atitudinile si aptitudinile dezvoltate, experienţa

profesională, influenţele familiei, prietenilor, etc.

Obiectivele organizaţionale reflectate în obiectivele din domeniul Resurselor Umane şi în

practicile manageriale din domeniul respectiv care afectează atât procesul de recrutare cât şi

potenţialii candidaţi;

Situaţia economico – financiara a organizaţiei, pentru ca recrutarea personalului antrenează

unele resurse şi presupune anumite cheltuieli aferente procesului.

Alţi factori ce pot să facă ca în activitatea de recrutare să apară unele dificultăţi pot fi:

- Necesitatea de a identifica şi de a atrage o parte din potenţialii candidaţi în mod

confidenţial şi fără publicitate;

- Existenţa unor posturi mai speciale sau foarte complexe pentru care potenţialii

candidaţi sunt greu de găsit sau localizat, identificat şi atras. De obicei, pentru

asemenea posturi, timpul necesar ocupării este mai mare.

În situaţiile în care organizaţiile anticipează prezenţa unor dificultăţi în procesul de recrutare al

personalului este necesar realizarea unei analize complexe şi complete a tuturor factorilor care, vor

atrage sau, după caz, vor respinge potenţialii candidaţi competitivi.

Structura planului de recrutare

O politică de recrutare trebuie să fie coerentă, echitabilă şi flexibilă, fără improvizaţii şi fără

adaptarea unor decizii de circumstanţă luate de la o zi la alta.

Procesul de recrutare se va desfăşura după următoarele componente:

Culegerea informaţiilor – în cadrul căreia se va elabora un plan de recrutare sub forma unui studiu

privind obiectivele generale ale organizaţiei. Această culegere de informaţii se va verifica prin

intermedierea managerului general, pentru a se cunoaşte dacă respectivele posturi vacante se vor

ocupa prin promovarea internă sau recrutare.

Organizarea posturilor şi a oamenilor – trebuie cunoscută atât organizarea aplicată ca punct de

plecare cât şi cea de perspectivă. Din compararea celor două, se poate stabili concret necesarul de

recrutat.

Plecările –va fi examinată evidenţa plecărilor bază pe care se pot demara demersurile de recrutare

pentru posturile vacante datorită demisiilor, pensionarilor, deceselor, etc.

Studiul posturilor – se va efectua pe baza analizei, descrierii şi specificaţiei postului, evidenţiindu-se

informaţiile privind denumirea postului, obiectivele, sarcinile, responsabilităţile, mijloacele folosite.

45

Calculul nevoilor directe – de recrutare se va efectua prin simpla comparare a efectivului teoretic cu

cel real, prin luarea în considerare a vitezei cu care se reînnoieşte personalul. Greşelile ce pot apărea în

cadrul procesului de recrutare influenţează negativ activitatea organizaţiei deaceea fiecare etapă

trebuie elaborată cu stricteţe.

Principalele cauze care pot duce la eşecul recrutării sunt următoarele:

- incompetenţa sau lipsa de interes a celor ce efectuează recrutarea,

- subiectivismul în conceperea anunţului pentru ocuparea postului şi în stabilirea surselor de recrutare,

- enunţarea prea detaliată a cerinţelor postului, care face mult mai dificilă găsirea candidaţilor,

- recrutarea nu este concepută ca o activitate de marketing.

Ca surse de recrutare a personalului v-om folosi internă şi externă deoarece întreprinderea în incinta

cărei v-om activa dispune de personal calificat şi anume specialişti.

Recrutarea internă

În acest context, angajaţii v-or fi înştiinţaţi despre funcţiile vacante prin afişare, scrisori, publicaţii,

radio sau televiziune, invitând angajaţii să solicite funcţiile respective. Această metodă va fi folosită

înaintea recrutării externe, pentru ca proprii angajaţi să fie pregătiţi pentru a solicita un anumit post. O

sursă de recrutare a personalului va fi angajaţii existenţi care pot realiza o bună proiectare prin

intermediul familiilor, sau cunoştinţelor lor. Astfel această modalitate va fi una din cele mai eficiente,

putându-se recruta personal calificat cu costuri reduse. Angajaţii pot avea cunoştinţe care au aceeaşi

pregătire ca şi ei pe care i-a cunoscut la conferinţe sau la diverse cursuri de specializare. Dar, selecţia

nu va fi neglijată.

Promovarea sau transferul pe anumite funcţii a unor persoane dintre angajaţii organizaţiei este o

altă cale de ocupare a posturilor vacante. Dar apare un inconvenient conform căreia, performanţele

bune ale individului la un loc de muncă s-ar putea dovedii inferioare altei poziţii din firmă, noul loc de

muncă cerând alte capacităţi şi aptitudini.

O altă sursă internă o reprezintă angajaţii în formare. Unii angajaţi pensionaţi din cadrul

organizaţiei v-or fi reangajaţi pentru a lucra sau dacă pot v-or fi rugati sa recomande persoane dispuse

să se reîncadreze în organizaţie. Se va ţine seama şi de persoane care anterior au părăsit organizaţia

pentru a-şi continua cursurile pentru formarea familiei, satisfacerea stagiului militar.

Acest tip de recrutare are atât avantaje cât si dezavantaje. Ca şi avantaje se pot menţiona:

Firma, organizaţia are posibilitatea de a cunoaşte mult mai bine punctele slabe si cele tari ale

angajaţilor.

Atragerea candidaţilor este mult mai uşoară pentru că, fiind bine cunoscuţi ca performanţe, le

pot fi oferite activităţi superioare faţă de postul deţinut

46

Selecţia conform criteriilor organizaţionale este mult mai eficientă

Probabilitatea de a lua decizii eronate este mai mica, tocmai datorită volumului mare de

informaţii deţinut despre aceştia

Timpul necesar orientării şi îndrumării pe post a noilor angajaţi este mult redus

Caracterul secret al unor tehnologii şi a „know – how” - lui necesar utilizării acestora impune

folosirea recrutării interne.

Creşte motivaţia angajaţilor iar oportunităţile de promovare sunt stimulative

Recrutarea este mult mai rapidă şi mai puţin costisitoare

Se solidifică sentimentul afiliere şi se amplifică loialitatea faţă de organizaţie. Dar de asemenea

există şi anumite aspecte negative sub forma unor dezavantaje care privesc recrutarea exclusivă

din interior:

- Se împiedică infuzia de „suflu tânăr” şi nu favorizează promovarea de idei noi, avangardiste,

neputându-se evita inerţia manifestată uneori în faţa schimbării sau în faţa ideilor noi;

- Promovarea doar pe criteriul vechimii şi a experienţei neglijăm competenţa putând dăuna

organizaţiei prin promovarea unor persoane incompetente;

- Dacă speranţa de promovare nu se materializează oamenii devin apatici, ceea ce duce la demoralizare

şi în final la scăderea performanţelor;

- Implică dezvoltarea unor programe adecvate de „training” care să permită pregătirea propriilor

angajaţi pentru a-şi asuma noile responsabilităţi.

Recrutarea externă

Recrutarea din exterior se va face prin metoda informală şi formală.

Metoda informală - aici se va, recurge la angajaţii care există în organizaţie, cerându-se acestora să

apeleze la persoane interesate de angajare, dintre rude, prieteni, cunoscuţi. Aceste relaţii personale se

vor dovedi eficiente dacă aceste investigaţii se fac în mod discret, tocmai pentru a nu fi interesate de

întreprinderea la care candidatul are deja un loc de muncă, expunându-l la riscul pierderii lui.

Metoda informală, este necostisitoare, se aplică rapid, şi se va folosi pentru angajarea personalului

din secţiile de producţie.

Totuşi există riscul, ca, din cauza unei oarecare doze de subiectivism să se favorizeze recrutarea unor

cadre mai puţin corespunzătoare. De aceea, e necesar, metoda informală va fi conectată cu metoda

formală, metodă ce presupune o audienţă mai largă.

Metoda formală. Această metodă se caracterizează prin căutare de persoane ce doresc să se angajeze,

aflate în căutare de lucru pe piaţa muncii sau doritoare să schimbe locul de muncă pe care-l deţin. În

acest scop v-om apela la diferite forme de publicitate, radio( or. Orhei dispune de radio local), anunţuri

47

scrise şi afişate în locuri publice, comunicarea la Oficiul Forţelor de Muncă, micropublicitate,

contactarea directă a întreprinderii, reviste de specialitate.

Recrutarea din exterior prezintă următoarele avantaje:

- favorizează aportul de idei noi, promovând progresul întreprinderii,

- se fac economii în costurile de pregătire pentru întreprindere ( vin persoane pregătite),

- oamenii care vin din afară, pot fi mai obiectivi, deoarece nu au nici un fel de obligaţii faţă de cei din

interiorul organizaţiei.

Dar există şi o serie de dezavantaje:

- evaluările celor recrutaţi din exterior sunt bazate pe surse mai puţin sigure ca referinţele, interviurile,

întâlnirile relativ sumare,

- costul mai ridicat determinat de căutarea pe piaţa muncii care este mai vastă decât întreprinderea, mai

puţin cunoscută şi mai diversificată,

- descurajează angajaţii actuali ai întreprinderii, reducându-le şansele de promovare, etc.

4. 3 Selecţia personalului

Procesul de selecţie al personalului trebuie privit ca o activitate de armonizare, de adecvare între

cerinţele unei funcţii şi capacităţile fizice şi psiho – intelectuale ale candidatului secţionat. Angajaţii

incapabili de a realiza cantitatea şi calitatea muncii aşteptate pot costa organizaţia mulţi bani, timp şi

imagine.

Adecvarea dintre cerinţele postului şi capacitatea angajatului este importantă şi pentru persoane

care solicită funcţia respectivă. Astfel, plasarea într-o funcţie nepotrivită poate conduce la eforturi şi

timp suplimentar pentru angajat, care ar putea folosi şi experienţa sa mai bine în altă funcţie sau în alta

poziţie.

Cu alte cuvinte, selecţia personalului este acea activitate a Mangementului Resurselor Umane care

constă în alegerea, potrivită anumitor criterii, a celui mai competitiv sau potrivit candidat pentru

ocuparea unui anumit post.

Astfel, prin selecţie se pun în evidenţă calităţile sau prezenţa/absenţa unor contradicţii

profesionale, şi în baza rezultatelor obţinute, cel în cauză este orientat spre locul de muncă în care se

preconizează că va da un randament maxim şi va fi pe deplin mulţumit, satisfăcut de ceea ce face.

Procesul de selecţi Primul pas al procesului de selectie v-a fi interviul initial de alegere, acesta v-a fi realizat, in unele

cazuri, înainte ca solicitantul să completeze formularele de cerere ale unui post, cu scopul de a vedea

dacă acesta are şanse de a fi ales pentru postul disponibil.

48

În situaţia interviului se v-or pune întrebări asupra unor chestiuni pe baza cărora să se determine în ce

măsură candidatul îndeplineşte unele cerinţe şi candidaţii pentru a realiza sarcinile funcţiei oferite.

Interviul va avea urmatoarele aspecte privind contextul׃

- Interesul solicitantului pentru funcţie.

- Locul de muncă oferit.

- Plata aşteptată.

- Disponibilitatea pentru muncă.

- Calificarea minimă necesară.

- Eventualele aspecte specifice.

Pe baza răspunsurilor primite, solicitanţii v-or fi evaluaţi pentru a determina dacă sunt acceptabili

pentru a participa în continuare la procesul de selecţie.

Formularul de cerere pentru angajare

Completarea acestui formular se v-a face de către solicitanţii acceptaţi după interviul iniţial. Aceasta

serveşte unor scopuri variate:

- Înregistrarea solicitanţilor ce doresc să ocupe o anumită funcţie.

- Baza de pornire şi realizare a interviului.

- Serveşte cercetării eficienţei procesului de selecţie şi a altor probleme de

personal.

Cu alte cuvinte, formularul de angajare este chiar C.V.-ul un standard al angajatorului. Va avea

structura unui C.V. clasic.

În general formularele de cerere de angajare v-or cuprinde aspecte ce privesc datele personale ,

starea civilă, adresa, informaţii asupra soţului, soţiei, pregătirea, şcoli absolvite, referinţe pentru

angajare, etc.

Candidaţilor ce pretind la un post managerial - este indicat ca un C.V. să fie însoţit de o scrisoare

de intenţie, care nu repetă informaţiile conţinute de acesta. Scrisoarea trebuie să fie scurtă, concisă, şi

să aibă un stil direct. În structura sa, sunt incluse: scopul, obiectivele, punctele forte şi slabe ale

candidatului. Mai pot fi menţionate aspecte cum ar fi salariul actual, motivaţia pentru noul serviciu etc.

Această scrisoare trebuie adresată şefului compartimentului de personal sau directorului de

general.

Scrisoarea trebuie să stimuleze interesul cititorului. Stilul exprimă personalitatea candidatului fiind

necesar sa exprime încrederea în sine. Trebuie să facă dovada interesului faţă de firmă, organizaţie,

arătând că deţine informaţii despre organizaţie. Cu cât se va cunoaşte mai mult despre organizaţie, cu

49

atât este mai uşor să se dovedească modul în care abilităţile candidatului pot fi valoroase pentru

organizaţie.

Personalul va fi angajat în urma interviului de selecţie

Scopul interviului este de a obţine informaţii despre candidat. Aceste informaţii vor face posibilă

prevederea performanţelor viitoare ale candidatului la locul de muncă, şi compararea candidaţilor între

ei. Cu ajutorul lui se va procesa şi evalua informaţiile obţinute despre candidat, în legătură cu

particularităţile postului.

La planificarea interviului v-om tine cont de urmatoarele aspecte:

Candidatul trebuie anunţat unde şi când are loc interviul şi cu cine trebuie să ia legătura.

Candidatul trebuie să aibă o cameră liniştită unde să aştepte.

Intervievatorul trebuie să fie pus la curent cu programul de intervievare, care trebuie conceput

astfel încât să fie suficient timp pentru candidat.

Intervievatorul trebuie să vadă C.V.-ul, scrisoarea de intenţie si formularul de înscriere înaintea

interviului, pentru a ştii ce întrebări să pună.

Controlul interviului este foarte important, acesta presupune cunoaşterea informaţiilor ce

trebuie obţinute, culegerea sistematică a acestora şi oprirea când au fost obţinute.

Intervievatorul trebuie să ştie să conducă interviul, să nu vorbească mai mult de 25% din

timpul interviului de fond.

Abordarea realistă a funcţiei presupune ca cel care conduce interviul trebuie să ofere informaţii

corecte despre postul pentru care se desfăşoară selecţia, despre organizaţie, astfel încât,

candidatul să poată evalua, propriile aşteptări la funcţie, reducându-se riscul insatisfacţiei

angajatului.

Candidatul trebuie informat la sfârşitul interviului care va fi pasul următor.

Urmărirea integrării candidaţilor ce au fost selectaţi.

Interviul de selectie se va desfasura sub urmatoarea forma:

Interviul va fi dus de catre un oficial al Departamentului Resurse Umane. Candidatul va fi primit într-

un cadru adecvat, liniştit, agreabil.

Culegerea de informaţii este etapa în care trebuie să se obţină maximum de informaţie privind

activităţile desfăşurare anterior de către candidat, motivaţii, aspecte biografice, etc.

Informaţii biografice aici se va indica:

- pregătire şcolară, diplome deţinute

- situaţie familială, trecut, prezent

- situaţie economică, prezent

50

Informaţii despre activitatea profesională:

- Experienţă profesională

- Posturile ocupate şi intervalele de timp aferente

- Funcţiile şi responsabilităţile avute

Elemente psihologice privind atitudini şi trăsături de caracter observate.

După interviu, specialistul va completa o fişă de evaluare în cadrul căreia se vor acumula

aprecierile cu privire la răspunsurile date:

I. Statutul familial şi pregătirea profesională a candidatului:

- Observaţii

- Apreciere globală, favorabilă, nefavorabilă, incertă

II. Statutul economic:

- Observaţii


III. Experienţă profesională:

- Observaţii


IV. Atitudini şi trăsături de caracter ce apar în timpul interviului:

- Observaţii


Persoana din întreprindere ce va conduce discuţia va avea o dublă competenţă:

1.Una de specialitate ( să cunoască bine specificul postului, problematica organizaţiei )

2.Una psihologică ( să ştie să asculte, să fie obiectiv, să sesizeze posibilele contradicţii din afirmaţiile

candidatului, să reţină esenţialul.

După ce sa luat decizia de angajare candidatul se v-a supune examenului medical.

Examenul medical sau fizic, e necesar atât pentru a verifica starea generală de sănătate, cât şi

pentruanumite capacităţi şi aptitudini psihice şi fizice specifice fiecărui candidat la ocuparea unui post.

Acest examen are ca scop obţinerea de informaţii despre starea de sănătate a solicitanţilor.

Examinările se v-or efectua de către instituţii şi personal medical abilitat în acest sens ( dinspensare

medicală de întreprindere, policlinici, clinici şi spitale ).

Standardele medicale pentru fiecare funcţie trebuie să fie realiste şi adecvate cerinţelor

specifice fiecărei funcţii. În anumite contexte, examenul medical poate include examene specifice, de

exemplu : teatare pentru droguri, testare genetică,etc.

4.4 Angajarea şi integrarea profesională

51

Angajarea fiecărei persoane se va face în acord cu legislaţie în vigoare în acest domeniu. Între

organizaţie şi angajat se va încheia un contract de muncă ce ţine seama şi de elementele stabilite în

timpul interviului. Orice modificare a condiţiilor şi clauzelor contractuale v-or fi aduse la cunoştinţă

angajatului în termen de o lună. Angajatul va primi o înştiinţare în care sa precizeze salariul brut, cel

net, sporuri, impozite etc. organizaţia are obligaţia de a asigura condiţii de lucru corespunzătoare

legislaţiei în vigoare privind nivelul noxelor, ventilaţiei, iluminat, echipament de protecţie.

Integrarea socio-profesionala reprezintă procesul de asimilare a unei persoane în mediul

profesional, de adoptare a acesteia la cerinţele de munca şi comportament ale colectivului în cadrul

căruia lucrează, de adecvare a personalităţii sale la cea a grupului. Pentru o integrare rapida şi eficace,

noul angajat va primi atât informaţii cu privire la obiectul de activitate, modul de organizare, locul

ocupat in contextul socio-economic, facilităţile oferite personalului cât şi informaţii referitoare la

postul ocupat şi subdiviziunea din care aceasta face parte ,sarcinile, componenţele, responsabilităţile,

condiţia de lucru, criteriile de evaluare rezultatelor, comportamentul aşteptat, persoana cu care va

colabora, etc. în acest sens, se va comanda utilizarea unei mape de întâmpinare care să recunoască

toate informaţiile utile, precum şi de asemenea unui mentor care să-l ajute pe noul angajat atât în

munca sa cât şi în cadrul relaţional cu colegii şi superiorii rapid izolat de colectivitate, atrăgându-şi

adversitatea celorlalţi.

Contactul cu noul şef se va realiza, în funcţie de importanţa postului, fie la locul de muncă, noul

angajat fiind însoţit şi prezentat de reprezentatul personal sau la conducerea firmei. Şeful direct, ca

organizator al activităţi profesionale, are datoria să facă instruirea generală, după ce l-a prezentat

celorlalţi membri ai echipei. Pregătirile pentru primire se fac înainte ca noul membru să sosească.

Locul de muncă trebuie să conţină tot ceea ce e necesar. Astfel se creează un microclimat familiar,

pentru noul venit, nefiind tratat ca un străin. Şeful direct trebuie să-şi rezerve un anumit timp din

activitatea sa pentru a fi împreună cu noul angajat în prima sa zi de muncă. El va adopta o atitudine

prietenoasă, optimă, relaxantă şi se va obţine de la remarci defavorabile despre noii colegi ai

angajatului.

Forţarea ritmului de integrare profesională poate duce la creşterea fluctuaţiei personalului, cu

efecte negative asupra rezolvării firmei.

Tabelul 3.- Responsabilităţile integrării profesionale

Factorii de răspundere Responsabilităţi

Compartiment de Resurselor Umane

- înscrierea angajaţilor pe statul de plată - planificarea activităţilor de integrare- evoluarea activităţilor de integrare - explicarea structurii organizaţiei

52

Supraveghetorul (reprezentant compartimentului Resurse umane)

- prezentarea detaliată şi precisă a drepturilor şi îndatoririlor- dialogul direct periodic cu noi angajaţi - controlul integrării

Manager producere - informaţii despre atribuţiile locului de muncă - sensibilitatea echipei de lucru pentru primirea noului angajat- explicarea obişnuitelor şi tradiţiilor organizaţiei sau ale grupului de muncă - adoptarea fricţiunilor şi a succesiunilor pe care le pot provoca iniţiativele noului angajat

Cunoaşterea noilor angajaţi cere timp, integrarea lor va depinde de o serie de factori care vizează

motivaţia, comportamentul, relaţiile interpersonale, performanţa în muncă. Se poate spune că

integrarea noului angajat va lua sfârşit, atunci când acesta e capabil să-şi îndeplinească corect sarcinile

postului pe care îl ocupă. Dar integrarea profesională nu înseamnă numai ajutor angajatului ci şi

observarea acestuia pe o perioada mai îndelungată după angajare, identificându-se atitudinea,

interesele, aspiraţiile sale, ritmul de progresare, reacţiile la diferiţi stimuli şi participarea la realizarea

obiectivelor firmei.

Pregătirea noilor angajaţi se va realiza astfel încât aceştia să simtă că aparţin organizaţiei şi sunt

utili realizării obiectivelor. Acest lucru se va realiza încredinţănd sarcini concrete cărora li se atribuie

obiecte precise. Managerii şi membrii grupurilor de muncă v-or fi pregătiţi să primească noii angajaţi.

Informaţiile necesare noilor angajaţi se grupează în trei categorii:

- informaţii generale asupra activităţilor curente ale organizaţiei şi ale muncii pe care angajatul

urmează să o desfăşoare.

- informaţii despre istoricul organizaţiei, obiectivele, misiunea, strategia politică a firmei, etc.

- informaţii generate, de preferinţă scrise, regulamentele de ordine interioară, facilităţi de orice

fel de care se bucură în cadrul organizaţiei.

Scopul integrării profesionale este:

- să prezinte toate informaţiile strict necesare;

- să prezinte identificarea principalelor lacune, pe linie profesională ale noilor angajaţi şi să asigure

mijloacele pentru rapida lor înlăturare

- să acorde prioritate calităţii munci şi responsabilităţilor

- să insiste însuşirea principiilor care permit menţionarea unui climat favorabil de lucru.

Obiectivul final al integrării îl constituie crearea sentimentului de apartenenţă la firmă şi apoi, de

identificare cu firma şi misiunea ei.

4.5 Recompensele personalului

53

Recompensa angajatului reprezintă totalitatea veniturilor materiale şi bănesti, a înlesnirilor şi

avantajelor prezente sau viitoare, determinate direct sau indirect de activitatea desfasurată de angajat,

fiind concretizate în salarii.

La stabilirea salariului v-om ţine cont de principiile prevederii Legislative cu prvire la salarii a

Republicii Moldova care sunt׃

- Obligativitatea stabilirii unui salariu minim pe economie sub nivelul cărora nu pot fi

plătite nici un salariat;

- Nu se admite discriminarea pe motive de vîrstă, sex, apartenenţă de rasă şi naţională,

convingeri politice, confesiune şi stare materială;

- Salarizarea angajaţilor este în raport cu cererea şi oferta de muncă pe piaţa muncii,

cantitatea şi calitatea muncii, rezultatele şi condiţiile de funcţionare a înterprinderii;

- Stabilirea concretă a fiecărui salariu se va realiza prin negocieri colective sau individuale,

în funcţie de posibilităţile financiare.

Forma de salarizare aleasă este: salarizarea în acord sau cu bucata - pentru cusutorese, şi în regie

pentru celelalte categorii de angajati.

Forma de salarizare cu bucata pentru cusutorese a fost aleasă; argumentez:

- rezultatele muncii pot fi masurate, ceea ce va servi ca un stimul şi totodata va reduce

absenteismul fată de muncă.

Însă aplicarea unei astfel de metode de salarizare cere să fie respectate unele reguli:

- salarizarea în acord să nu conduca la diminuarea calitaţii produselor sau la nerespectarea

regimurilor tehnologice şi a măsurilor de protecţie şi securitatae amucii:

- prin salarizarea în acord să nu se ajungă la depaşirea consumurilor specifice normate de materii

prime.

Pentru celelalte categorii de salariaţi a fost aleasă metoda de salarizare în regie; argumentez:

- productivitatea muncii nu poate fi masurată cu precizie:

- munca nu poate fi normată pentru a stabili exact timpul normat de execuţie a sarcinilor;

acestor categorii salariile li se v-or acorda stabilit pe luna, în funcţie de timpul efectiv lucrat şi

realizarea integrală a sarcinilor de serviciu stabilite.

4.6 Motivarea personalului

Motivaţia este o stare interioara ce energizează, activează sau pune în mişcare un individ,

orientând comportamentul său în direcţia unui obiectiv. Un motiv a fost descris de psihologi ca o

54

neliniste, o lipsa, o dorinţă puternică, o forţă. Odată aflat sub stăpînirea unui motiv, un organism face

ceva, ceva care sa reducă nelinistea, să înlature lipsa, să aline dorinţa, să atenuieze forţa.

Motivaţia, având deci semnificatia voinţei de a realiza, este una dintre cele mai importante sarcini

cu care se confruntă un manager.

Pentru a-i imobiliza pe oameni nu există mijloace formale; este necesară încredere, bunavointă şi

întelegere faţă de cerinţele şi dezideratele lor. Cei care pot şi doresc să lucreze mai bine trebuie ajutaţi,

mizând pe pornirea lor launtrică de a-şi satisface nevoile prin munca lor, adică trebuie motivaţi.

Organizaţia îşi va motiva angajaţii prin oferirea diferitor premii, în mod diferenţiat, pentru realizari

deosebite. În dependenţă de realizarea productiei se v-or oferi comisioane.

Pentru menţinerea disciplinei deasemenea se v-or implimenta strategii legate de motivaţie: se

prevăd micşorări ale salariilor celor ce provoacă indisciplina sau conflicte în interiorul organizaţiei.

4.7 Programa de lucru

Zilele de lucru v-or constitui: de luni până sâmbăta, duminica zi de odihnă.

Orele de lucru: de la 8 la 17, întrerupere pentru masă de la orele 12 la 13.

Concediile de odihnă se v-or acorda o dată pe an, acestea v-or fi cu plată.

55

5. Organizarea producţiei

5.1 Organizarea procesului de producţie

Organizarea producţiei reprezintă ansamblu de măsuri cu caracter economic şi tehnico-

organizatoric referioare la stabilirea, asigurarea şi coordonarea mijloacelor de producţie şi a

forţei de muncă în aşa fel, încât fabricarea produselor să se efectuieze în cele mai bune condiţii.

Nivelul maxim de eficienţă se obţine printr-o fundamentare ştiinţifică adecvată a deciziilor luate.

Organizarea ştiinţifică a procesului de producţie trebuie să asigure prin metode şi tehnici de

organizare folosite respectarea unor principii de organizare de bază׃

- proporţionalitatea,

- ritmicitatea,

- paralelismul,

- linia dreaptă,

- continuitatea.

Tipul de producţie confecţionat de secţia planificată se caracterizat prin nomeclatorul

producţiei fabricate, volumul producţiei, gradul de specializare a întreprinderii.

Tabelul 5.1- Sortimentul de produse confecţionate

de către S.C.˝ART-INVEST- GROUP˝S.R.L.

Nr.crt.

Denumirea produsului






6 Fustă pentru adolescente








56

Tipul de producţie influienţează şi determină metodele de organizare a producţiei şi a muncii,

structura de producţie a secţiilor, gradul de înzestrare tehnică.

Reeşind din sortimentul de produse ce planifică să realizeze firma, acesta fiind destul de

variat, sistemul de de organizare trebuie să fie foarte flexibil, astfel, tipul de producţie realizat

este în serie, iar organizarea producţiei în flux.

Din practică se ştie că, folosind metode de organizare a producţiei în flux, se obţin rezultate

remarcabile în procesul de producţie.

Metoda de organizare a producţiei în flux necesită divizarea procesului pe operaţii şi

repartizarea lor pe locuri de muncă concrete amplasate în conformitate cu procesul tehnologic al

fiecărui model aparte. În acest caz se asigură continuitatea procesului de producţie care permite a

reduce timpul de confecţionare a articolelor ca rezultat al mişcării permanente a detaliilor,

ansamblurilor, articolelor prelucrate cu ajutorul diverselor mijloace de transport; amplasarea

funcţională a utilajului, ceea ce contribuie la utilizarea eficientă a capacităţilor de producţie.

Activitatea de producţie se va realiza prin intermediul procesului de producţie. Procesul

de producţie reprezintă unitatea organică a două procese׃ procesul tehnologic şi procesul de

muncă.

Procesele de producţie se v-or desfăşura în secţiile de bază ale întreprinderii acestea fiind׃

secţia de pregătire, secţia de croi, secţia de producere, care îndeplinesc anumite sarcini şi

funcţii, astfel asigurând funcţionarea neîntreruptă a procesului de producţie.

Secţia de pregătire – aici ţesătura, în baza facturii – ordin este transportată de la depozitul

de materiale. Procesul tehnologic în secţia de pregătire este determinat de următoarele etape

interdependente:

recepţia materialelor, la recepţia ţesăturilor se verifică cantitatea materialelor intrate în

conformitate cu documentele de însoţire, precum şi calitatea acestora: se precizează metrajul

ţesăturii, se determină sortul, existenţa defectelor. Acest lucru este necesar pentru evidenţă la

croit şi completarea paşaportului cu indicarea parametrilor fiecărei ţesături.

întocmirea fişei croirii, fişa croirii se completează în serviciul de calcul al secţiei de

pregătire, în conformitate cu specificaţia pentru un anumit model, ţinând cont de informaţia

conţinută în paşaportul ţesăturii pentru utilizarea economă a acesteia şi tipul ţesăturii, desenul şi

culoarea ţesăturii în scopul determinării normei de consum materiale şi consumurilor privind

retribuirea muncii, în cazul executării comenzii de producţie.

Alegerea culorilor este necesară pentru utilizarea eficientă a timpului de lucru în secţia de

cusut. ţesăturilor alese, cantitatea articolelor obţinute din metrajul total şi pe fiecare bucată în

parte, ţinând cont de indicatorii mărimii şi taliei şi normele pentru un articol şi toată cantitatea de

articole, mărimea deşeurilor de producţie etc. În conformitate cu calculul efectuat pentru

57

materiale, datele se trec în harta croirii în ansamblu pe metraj, fără detalierea pe bucăţile ţesăturii

alese. Fişa croirii constituie baza pentru livrarea de la depozit a materialelor împreună cu

paşapoartele pentru fiecare bucată de ţesătură şi tiparele pentru modelul lansat în producţie. Este

de remarcat că fişa croirii se utilizează deoarece producţia se va croi pe partide, ceea ce va

asigura controlul materialului consumat pe fiecare partidă;

- pregătirea materialelor pentru croit, ţinând cont de fişa croirii se întocmeşte sarcina pentru

secţia de croit, se aleg bucăţile de ţesături, precum şi materialele pentru căptuşeală, întărituri,

garnituri şi furnitura pentru ţesături şi se trimit în secţia de croit.

În cadrul secţiei de pregătire va există sectorul experimental unde se va forma informaţia

primară privind fabricarea articolelor, după care se va elabora modelele etalon sau în dependenţă

de cămandă de fiecare model şi mărime câte un articol, în baza cărora se v-or determina norma

de consum, dacă estenecesar perfecţionarea succesiunii tehnologice, cu scopul reducerii timpului

de prelucrare.

După examinarea de către tehnolog şi managerul de producere a articolelor etalon,

materialele pregătite se transmit în secţia de croit.

Secţia de croit - se petrece procesul de croire a modelelor conform fişei de însoţire, după

care se formează pachete cu repere, pentru care se întocmesc fişele de însoţire ţi sunt transportate

în secţia de producere.

Secţia de producere - execută cusutul articolelor şi operaţiile finale de finisare şi asigură

amplasarea şi unirea detaliilor în conformitate cu condiţiile tehnice, efectuându-se consumuri de

muncă şi materiale minime. În secţia de producţie se utilizează metoda de organizare a producţiei

în flux în care prelucrarea produselor se divizează în operaţii executate continuu şi consecutiv de

către muncitori pe sectoare separate. În acest scop la fişa de însoţire se anexează bonuri pentru

evidenţa consumurilor de muncă în care se indică numărul operaţiei, tarifele şi timpul efectuării

acesteia.

Procesul tehnologic al secţiei de producţie include sectoarele׃

- sectorul de cusut, pe acest sector croiala calitativă verificată se lansează în flux, trecând

printr-o serie de operaţii continue şi consecutive. Pentru forma de organizare a producţiei în flux

este necesară coordonarea muncii tuturor sectoarelor producţie, de aceea pe toate sectoarele

tehnologice se completează bonuri, o numerotare a detaliilor croielii. Pentru a obţine produsul

finit în cursul efectuării unor operaţii tehnologice în secţia de producţie se utilizează materiale

auxiliare care sunt: aţa de cusut, dublura, rejansa, fermoarele, nasturii, şi alte furnituri şi astfel de

materiale cum sunt etichetele.. Eliberarea de la depozit a furniturilor şi altor materiale auxiliare

se efectuează în baza facturii anexată la fişa croirii.

58

- sectorul de finisare higro-termică, pe acest sector se execută operaţiile de călcare-

aburire, atăt între fazele tehnologice cât şi finale, înainte de transportarea articolelor la depozitul

de produse finite.

- sectorul de control, constă din următoarele operaţii: curăţirea produsului finit, marcarea

produsului, verificarea calităţii de către controlorul secţiei de control tehnic, sortarea articolelor

pe modele, completarea fişelor de însoţire şi alegerea articolelor pe fişe de însoţire.

Producţia finită este transportată la depozitul produse finite.

5.1.1 Asigurarea calităţii

Calitatea nu poate fi considerata o categorie economica care planează

în afara factorilor economici, ieşită de sub acţiunea acestora, ci trebuie

înţeleasă ca fiind într-o continuă modificare şi în strânsă interacţiune cu

acest factori economico-sociali.

Calitatea poate fi situata pe poziţia de factor de influentă asupra altor

categorii economice şi în special asupra rezultatelor economico-

financiare ale firmei.

Factorii ce influinţează calitatea produselor׃

Factori tehnico-creativi

Factorii de natură tehnică se referă la structura şi starea utilajelor din

dotare, de al căror randament depinde buna si eficienta desfăşurare a

procesului tehnologic.

Factorii de natura creativa au o deosebita importanta în modificarea

calităţii şi realizarea unor produse cu un înalt grad de competitivitate

(design, moda, cerinţele clientului).

Factori materiali

O importanta deosebita o are atât calitatea materiilor prime şi

auxiliarele utilizate, cât şi calitatea operaţiilor tehnologice executate de-a

lungul fluxului tehnologic.

59

Organizarea controlului calităţii producţiei şi produselor

De modul în care este organizat controlul calităţii producţiei şi a

produselor obţinute depinde în mod direct şi nemijlocit creşterea

rentabilităţii şi valorificarea superioară a materiilor prime.

În urma controlului se ierarhizează factorii de influenţă asupra

calităţii, se evaluează cauzele care au determinat produse de calitate

inferioara astfel încât, în urma unor analize critice să rezulte o cât mai

obiectivă grupare a sortimentelor şi grupelor de produse în vederea

orientării producţiei către acele sortimente care să asigure o eficienta

sporita a activităţii agentului economic.

Este necesară introducerea în procesul de producţie numai a acelor

materii prime care au caracteristicile de calitate prevăzute în standardele

sau normele invocate de beneficiari în momentul specificării acestor

materii prime la lansarea comenzii.

Executarea unui control riguros pe fluxul de fabricaţie care să nu

permită promovarea de produse ne-conforme cu documentaţia şi

tehnologia omologata, presupune o activitate susţinută a controlorilor de

calitate.

Calificarea personalului

Calitatea produselor înseamnă nu numai materii prime şi materiale

de calitate, utilaje şi metode ci şi profesionalismul celor ce le realizează.

Profesionist e o persoana care câştiga satisfacţie, împliniri nu doar

salariu, dar şi din munca prestată.

5.1.2 Organizarea activităţii de control a calităţii Una din cerinţele de bază ale creşterii nivelului calitativ al producţiei şi produselor o constituie şi

organizarea corespunzătoare a activităţii de control a calităţii. Asigurarea unui nivel calitativ al

60

produselor, în corelaţie permanentă cu nivelul maxim al cerinţelor beneficiarilor şi satisfacerea

acestora într-un grad cât mai ridicat face necesară organizarea strictă a activităţii de control.

Politici elaborate în acest scop sunt:- Raspunderea pentru calitatea operaţiilor va reveni controlorului pentru toate locurile de munca.

Asigurarea desfăşurării la un nivel înalt calitativ al tuturor operaţiilor cerute în procesul de

producţie reprezintă una din sarcinile de baza al tehnologului.

- Efectuarea unui control prin sondaj asupra operaţiunilor.

- Extinderea autocontrolului din partea muncitorilor. Aceasta forma de control a calităţii

prezintă, pe lângă aspectul economic, şi alte aspecte de o deosebită importanţă socială legata de

psihologia muncii şi anume, sporirea răspunderii muncitorilor pentru lucrările executate.

Controlul final se va executa verificând fiecare articol (bucată cu bucată).

Procesul calitate se poate transforma utilizând resursa cea mai preţioasa:oamenii. Oamenii

care lucrează pentru întreprindere au adeseori cele mai bune idei pentru imbunătaţirea calităţii şi

productivităţii. Totul este ca aceşti oameni să se simtă în siguranţă: sa nu se teama să-ţi exprime

ideile; să nu se teama să pună întrebări.

Se recomanda ca în cadrul unităţii sa se organizeze cursuri de perfecţionare profesională şi

instruire în domeniul asigurării calităţii pentru întreg personalul, indiferent de poziţia pe care o

ocupă.

5. 2 Argumentarea alegerii formei de organizare a procesului de fabricaţie

Analizând datele iniţiale – numărul de executori N = 29 oameni s-a stabilit că pentru

fabricaţia costumelor pentru femei, această linie tehnologică este de capacitate mică. Petru

capacităţi mici, în dependenţă de numărul de executori, se recomandă structura secţionată a liniei

tehnologice. După gradul de asigurare tehnică, linia tehnologică se referă la generaţia a 2-a,

utilajul instalat este progresiv şi permite de a obţine o calitate înaltă a produselor fabricate. În

această linie tehnologică pot fi lansate mai multe modele. În acest caz cel mai bine se potriveşte

ritmul liber de lucru, iar lansarea detaliilor produsului – cu pachetul, ceea ce v-a contribui la

creşterea productivităţii muncii şi folosirea raţională a utilajului.

Caracteristica liniei tehnologice proiectate se prezintă în (tab.5.1).

Tabelul 5.2 – Caracteristica liniei tehnologice proiectate

Denumirea produsului – costum pentru femei

Sectorul Numărul Forma de Numărul Tipul Metoda de

61

de agregate organizare de modele lansării

modelelor

transportare a

semifabricatelor

Pregătirea

reperilor

Asamblarea

Finisarea

1

Agregat

grupă 3

Consecutiv Cărucior cu

deplasare la sol,

intermasă

Tabelul 5.2.1 – Caracteristica mijloacelor de transport

Denumirea mijlocului de transport

Caracteristica tehnică Gabarite, mm

Cărucior – container TT - ПК1Pentru transportarea şi păstrarea detaliilor mari şi mici 900х400

Cărucior – ştender ТП – 2С 718 Pentru transportarea produselor finite 1183х500

5.3 Tehnologia procesului de fabricaţie

Caracteristica modelelor cofecţionate în linia tehnologică

Tabelul 5.3.1 – Descrierea aspectului exterior al jachetei şi fustei pentru femeiDenumirea elementului de produs

Modelul A

Jachetă

1. Siluieta modelului Semiajustată

2. Sistemul de închidere Simetrie cu fermuar

3. Gulerul Tip cămaşă

4. Faţa produsului Cu cusătură de relief şi buzunare prelucrate în cusătură

5. Spatele Cusătura de relief

6. Lungimea produsului Mai jos de linia taliei

7. Mâneca Simplu aplicată

62

8. Finisarea Cusături decorative pe reperul feţei

Fusta

1. Siluieta Dreaptă, puţin evazată la tiv

2. Faţa Pense de talie

3. Spatele Pense de talie

4. Sistem de închidere Fermuar în cusătura laterală

5. Bentiţă în talie Montată pe tot perimetrul fustei

63

5.3.2 Caracteristica utilajului tehnilogic instalat în linia tehnologică

Alegerea utilajului impune o tehnologie de prelucrare mai mult sau mai puţin performantă. Se

propune folosirea utilajului existent la întreprindere pentru confecţionarea costumului constituit

din jachetă şi fustă.

Tabelul 5.3.2.- Caracteristica maşinilor neautomate şi semiautomate instalate în flux

Clasa utilajului

Destinaţia tehnologică a maşinii de cusut

Tipul cusătu-rii

Turaţiile arbore-lui principal

Pasul cusătu-rii, mm

Grosimea max. a materialelor asambla-ate, mm

Tipul transportului de material, dispozitive auxiliare

1 2 3 4 5 6 7

8332/2705Maşina de cusut simplu

Transportor, ac cremaileră, oprire

64

“Textima” 301 4500 4,5 5 automatăcu acu în poiţie fixă, tăierea firelor, idicarea-cborârea picioruşului

8515/690/217„Textima”

Maşina de surfilat lanţ cu trei fire 401х5

04

7500 3,2 5 Transportor difernţiat iferior

Cs- 79”Pannonia”

Maşina de cusut ascuns lanţ cu un fir 103 3200 7 3

Trasportor special superior, două picioruşe infrioare, îndoitor

220-M„Podolisc- şveimaş’

Maşina semiautomatde cusut cheiţe 304 1200 4 8

Special, dimensiunile cheiţelor 7-16mm, 3-7mm, lăţimea 2-3mm.tăiera automată a fireor.

62761-P3„Pannonia”

Maşina semiautomat de executat butoniere drepte

304 2800-

3200

0,9-3 2,5

Special, lugimea butonierei de 9-32mm. Lăţimea margini butonierei 1,75-2.8mm. Nuărul paşilor în fiecar cheiţă 7. Lungmea cheiţei 5.6 mm.

827„Podolisc-şveimaş’

Maşina semiautomat de cusut nasturi

304 1500

5 5

Special, diametrul nasturilor 15-35mm.Numărul de împunsături în fiecare pereche de orificii 10. Tăierea automată a firelor şi ridicare de nasturi.

Des

tinaţ

ia

utila

julu

i

Mar

ka, t

ipul

ut

ilaju

lui,

firm

a pr

oduc

ătoa

re

Pres

iune

a m

axim

ală

a ae

rulu

i în

sist

emul

pn

eum

atic

, MPa

Pres

iune

a m

axim

ală

într

e fo

rmel

e de

căl

cat,

KPa

Tem

pera

tura

de

încă

lzir

e a

form

ei

supe

rioa

re,*

C

Mod

alita

tea

de

încă

lzir

e a

form

elor

de

călc

at

a pr

esei

(fie

rulu

i de

calc

at)

Dur

ata

max

imal

ă a

cicl

ului

de

finis

are

higr

o-te

rmic

ă,s

Gab

arite

le

utila

julu

i(lu

ngim

ea

xlăţ

imea

)mm

Aplicarea dublurii la reperele de bază

Presă de călcat Cs-371KM-1-12+36A”Pannonia”

0,6 28 150-160 Electrică 60 4400x1700

Călcarea de finisare a şliţului, descălcarea cusăturilor, călcarea canturilor

Masă de călcat Cs-394 K-1+395/11”Pannonia”

0,6 75 130-140 abur 60 1450x500

Tabelul 5.3.3 – Caracteristica utilajului pentru finisare higro-termică

65

5.3.4 Succesiunea tehnologică de prelucrare a costumului

Ţinând cont de metodele de prelucrare, utilajul şi dispozitivele alese – se elaborează succesiunea

tehnologică de prelucrare a produselor vestimentare.

Tabelul 5.3.4. - Succesiunea tehnologică de prelucrare a costumului pentru femei

Nr. ord.

Numărul şi denumirea fazei tehnologice

Specialitatea

Categoria

Cheltuieli de timp pe modele, s

Utilaj şi dispozitive folosite

1 2 3 4 5 6

Lansarea croitului

1 Recepţia croitului. Divizarea în pachete m 3 60 -

2 Verificarea componenţei setului de reperePotrivitregistrului de evidenţă m

3 30 -

3 Completarea pachetelor şi lansarea în flux m 3 45 -

4 Aplicarea dublurii la bizeţe P 3 60 Cs-371”Pannonia”

5 Aplicartea dublurii la feţe pe sectorul buzunarelor laterale

P 3 30 Cs-371”Pannonia”

6 Aplicarea dublurii la feţe pe tiv P 3 70 Cs-371”Pannonia”

7 Aplicarea dublurii în tivul mînicii P 3 48 Cs-371”Pannonia”

8 Aplicarea dublurii pe faţa de guler P 3 51 Cs-371”Pannonia”

9 Aplicarea dublurii în tivul spatelui P 3 70 Cs-371”Pannonia”

10 Aplicarea dubluriila feţe în sectorul răscroielii mînecii

P 3 70 Cs-371”Pannonia”

11 Aplicarea dublurii pe bentiţă în talia fustei P 3 60 Cs-371”Pannonia”

Total 594

Prelucrarea feţelor

12 Surfilarea feţelor pe liniile de relief MS 3 87 8515/690/217

“Texima”

13 Aplicarea pungii la faţa - centru M 4 43 8332/2705„Texima

14 Aplicarea contrareliefului la clinul - faţă M 3 43 8332/2705„Texima

15 Închiderea pungii buzunarului M 3 58 8332/2705„Texima

16 Asamblarea clinilor la faţă - centru M 4 71 8332/2705”Texima

66

17 Descălcarea cusăturii de relief a feţei F 3 74 Cs-394”Pannonia”

18 Aplatizarea cusăturii de aplicare a clinului la faţă – centru

M 4 71 8515/690/217

“Texima”

19 Călcarea buzunarelor plasate în cusături F 3 45 Cs-394”Pannonia”

Total 492

Prelucrarea spatelui

20 Surfilarea spatelui pe liniile laterale şi tiv MS 3 87 8515/690/217

“Texima”

21 Surfilarea spatelui pe liniile de relief M 3 81 8515/690/217

“Texima”

22 Asamblarea spatelui pe liniile de relief M 3 71 8332/2705”Texima

23 Descălcarea cusăturii de relief a spatelui F 3 69 Cs-394”Pannonia

Total 308

Prelucrarea mânicilor

24 Surfilarea mânecilor pe liniile inferioare MS 3 89 8515/690/217

“Texima”

25 Surfilarea mânecelor pe liniile superioare MS 3 105 8515/690/217

“Texima”

26 Surfilarea mânecilor pe linia tivului MS 3 25 8515/690/217

“Texima”

27 Asamblarea mânecei pe linia inferioară M 3 73 8332/2705”Texima

28 Dascălcarea cusăturii pe linia inferioară a mânicei

F 3 50 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

29 Asamblarea mânecilor pe linia superioară M 3 70 8332/2705”Texima

30 Descălcarea cusăturilor superioare a mânecilor

F 3 50 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

31 Definitivarea liniei tivului mânecelor F 3 54 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

32 Calcarea tivului şi şliţului mânecii F 3 57 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

33 Fixarea rezervelor şliţului mânecii prin cheiţe

SA 3 45 220-

M”Podoliscşveima

ş”

Total 628

Prelucrarea gulerului, aplacului

34 Desenarea liniei de înnădire a gulerului, precizarea crestăturilor

m 3 55 -

35 Înnădirea feţei şi dosului de guler M 4 104 8332/2705”Texima

67

36 Crestarea colţurilor gulerului m 2 30

37 Descălcarea cusăturilor de înnădire F 4 71 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

38 Întoarcerea gulerului pe faţă M 2 33

39 Executarea cusăturii decorative pe linia

pelerinei gulerului

M 4 84 272-

140042/E”Durcopp

40 Călcarea gulerului cu formarea cantului, verificarea calităţii prelucrării gulerului

F 4 77 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

Total 454

Total pregătire 2839

Asamblare - finisare

41 Înnădirea bizeţelor la feţe înserând fermuarul şi bentiţa pentru susţinerea canturilor

M 4 115 8332/2705”Texima

42 Descălcarea cusăturii de înnădire a canturilor

F 3 130 Cs- 394”Panonnia”

43 Întoarcerea pe faţă şi îndreptarea colţurilor canturilor şi rezervelor

m 2 33 -

44 Călcarea canturilor rezervelor şi ieşiturilor rezervelor


45 Verificarea simetriei canturilor şi a ieşiturilor rezervelor

m 3 20 -

46 Executarea cusăturilor laterale M 3 80 8332/2705”Texima

47 Despicarea şi descălcarea cusăturilor laterale


48 Călcarea tivului după crestături F 4 52 Cs- 394”Panonnia”

49 Asamblarea jachetei pe liniile umerale M 3 20 8332/2705”Texima

50 Descălcarea cusăturilor umerale a jachetei F 3 30 Cs- 394”Panonnia”

51 Aplicarea dosului de guler în răscroială M 4 126 8332/2705”Texima

52 Călcarea cusăturii de aplicare a dosului de guler interior


53 Aplicarea gulerului în răscroială M 4 169 8332/2705”Texima

54 Călcarea cusăturii de aplicare a dosului de guler în răscroială


55 Executarea cusăturii decorative pe cant M 4 150 8332/2705”Texima

56 Aplicarea mânecilor în răscroiala jachetei MS 4 290 8515/690/217

“Texima”

57 Surfilarea cusăturii de aplicare a mânecelor în răscroială

MS 3 90 8515/690/217

“Texima”

58 Calcarea de susţinere a mânecelor F 4 121 Cs- 394”Panonnia”

59 Aplicarea perniţei în capuş mânecei M 3 120 8332/2705„Texima

68

60 Fixarea unui petic din cîptuşeală de perniţă

M 3 74 8332/2705„Texima

61 Întoarcerea subansamblului faţă – spate pe faşă

m 1 45 -

62 Întoarcerea mânecelor pe faţă m 1 20 -

63 Tăierea benzii termofuzibile de lungimi diferite

m 1 13 -

64 Fixarea rezervelor tivului mânecii pe cusăturile cotului ţi anterioară

M 3 52 -

65 Întoarcerea mânecelor pe faţă m 1 40 -

66 Tighelirea cusăturilor anterioare ale mânecilor

M 2 51 8332/2705„Texima

67 Cîlcarea tivului jachetei F 4 76 Cs- 394”Panonnia”

68 Tîierea capetelor firelor m 1 28 -

69 Înlăturarea liniilor de cretă m 2 50 -

70 Călcarea jachetei în regiunea pieptului F 4 66 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

71 Călcarea jachetei în regiunea buzunarelor F 4 44 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

72 Călcarea tivului mânecelor pe faţă F 4 67 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

73 Călcarea produsului, eliminând toate neregularitîţile pe linia canturilor

F 4 180 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

74 Cîlcarea răscroielii mânecilor F 4 52 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

75 Cîlcarea canturilor F 4 17 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

76 Agăţarea etichetei de marfă de prima butonieră

m 1 37

-

77 Verificarea finală a calităţii produsului m 1 10 -

Total pentru asamblarea – finisarea jachetei

2866

Prelucrarea fustei

78 Surfilarea feţei pe linia tivului MS 3 40 8515/690/217

“Texima”

79 Surfilarea spatelui pe linia tivului MS 3 40 8515/690/217

“Texima”

80 Asamblarea penselor de talie a feţei fustei M 3 48 8332/2705”Texima

81 Asamblarea colţului inferior al şliţului feţei

M 3 20 8332/2705”Texima

82 Asamblarea colţului inferior al şliţului M 3 20 8332/2705”Texima

69

spateluiTotal pe prelucrarea feţei şi spatelui fustei

168

Prelucrarea bentiţei în talie

83 Surfilarea marginii inferioare a bentiţelor feţei şi spatelui pe lungime

MS 3 40 8515/690/217

“Texima”

84 Asamblarea bentiţelor feţei şi spatelui pe linia laterală

M 3 20 8332/2705”Texima

85 Descălcarea cusăturilor laterale a bentiţelor

F 3 40 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

Total pe prelucrarea bentiţei în talia fustei

100

Total pe prelucrarea fustei 265

Asamblarea – finisarea fustei

86 Aplicarea fermuarului în cusătura de simetrie-spate

M 4 78 8332/2705”Texima

87 Descălcarea cusăturilor F 3 90 Cs-394 K-

1+395/11Pannonia

88 Asamblarea colţului superior al sistemului de închidere în cusătura de simetrie

M 3 32 8332/2705”Texima

89 Tighelirea unei părţi a şliţului cu fermuar în cusătura de simetrie-spate

M 4 24 8332/2705”Texima

90 Tighelirea terminaţiei fustei M 3 100 -

91 Verificarea calităţii fustei m 1 10 -

92 Tăierea firelor, înlăturarea gunoiului m 1 19 8332/2705”Texima

93 Aşezarea fustei pe umeraşe m 1 10 Ştender mobil

94 Formarea partidei m 1 20 Ştender mobil

Total pe asamblare-finisarea fustei 393

Total pe fustă 823

Total pe prelucrarea costumului 2839

Total pe asamblarea-finisarea costumului

3395

Total pe costum 6374

5.4 Calculul liniei tehnologice

5.4.1 Calculul preliminar al paramerilor liniei tehnologice

Datele iniţiale pentru calculul liniilor tehnologice: din programa de fabricaţie şi analiza

cheltuielilor de timp pentru confecţionarea modelelor în linia tehnologică.

70

Tabelul 5.4.1 – Calculul parametrilor liniei tehnologice


Numărul de executori N= 29

Denumirea indecelui

Simboli- zarea

Formula de calcul Calculul indecelui

Valoarea indecelui

1.Cheltuielile de timp pentru confecţionarea unui produs, s

T din succesiunea tehnologică 6374

2. Tactul liniei tehnologice, s τ 6374/29 219,79

3.Capacitatea într-un schimb, buc M 28800/21

9,79

131

- durata schimbului. s R - - 28800

4.Numărul de locuri de muncăîn linia tehnologică

Nl.m. N•N l. m.med 29•1,2 35

- numărul mediu de locuri de muncă Nl.m.med Din cocumentaţia normativă 1,2

Pentru dirijarea eficientă a lucrului executorilor în linia tehnologică, pot fi formate grupe de

prelucrare paralelă a reperilor produsului textil.

La formarea grupelor se respectă următoarele cerinţe׃

Reperile într-o grupă se selectează astfel încât să fie asemnătoare metodele

- de prelucrare şi operaţiile tehnologice să poată fi realizate la acelaş tip de utilaj;

- grupele trebuie să fie aproximativ egale după volumul de lucru şi numărul de executori.

- Se recomandă numărul optimal de executori într-o grupă 10-15 oameni.

Tabelul 5.4.2 – Determinarea cheltuielilor de timp şi numărul de executori pe etape de prelucrareτ ═ 219,79

Etapa şi elementele de produs

Cheltuieli de timp la prelucrare,s

Numărul de executori

Numărul grupei


Suprafaţa pcupată de grupă,m

Lansarea croielii 594 2,7

Prelucrarea reperilor׃- reperul faţă jachetă 492 2,24

71

I 13- reperul faţă, spate fustă 168 0,76- reperul spate jachetă 308 1.4- bentiţa fustă 100 0.45- mâneca 628 2,86- guler, aplac 454 2,06Total pregătirea reperelor 2839 12,91 I 13 88,4Asamblarea finisarea jachetei 3002 13,66Asamblarea finisarea fustei 393 1,79Total asamblare 3395 15,64 II 16 108,8Total costum 6374 28,55 I,II 23 197,2

5.4.3 Calculul condiţiilor de coordonare a operaţiilor tehnologice

Pentru fluxurile cu ritm liber de lucru cum este linia tehnologică agregat – grupă LAG,

coordonarea timpului operaţiei tehnologice cu tactul este în limitele ± 10, iar pentru unele

operaţii până la +15% ׃

top.thn ═ (0,90...1,10) • τ • k

unde׃ top.thn – tipul operaţiei tehnologice, s;

τ –tactul fluxului, s

k- numărul de muncitori pentru executarea operaţiei tehnologice.

Tabelul 5.4.3 – Calculul condiţiilor de coordonare ale operaţiilor tehnologice

Tipul liniei tehnologice

Tactul fluxului, s

Divizi-bilitatea

Condiţia de coordonare

de bază auxiliară

- 10% 0 +10% +15%

Agregat-grupă 219,79

1 197,81 219,79 241,78 252,76

2 395,62 439,58 483,54 505,52

3 593,43 659,37 725,34 758,28

5.4.5 Cuplarea şi analiza cuplării operaţiilor tehnologice

În liniile tehnologice agregat-grupă completarea fazelor în operaţii tehnologice se efectuiază

respectând următoarele cerinţe׃

- se permite abaterea timpului operaţiei de la tact cu 10-15%;

72

- se permite întoarcerea elementelor de produs în interiorul agregatului la locurile de

muncă megieşe după principiul suveicii;

- se urmăreşte specializarea strictă a locurilor de muncă;

- unirea fazelor de aceeaşi categorie sau megieşe.

Analiza cuplării fazelor în operaţii include calculul coeficientului de coordonare, elaborarea şi

analiza diagramei încărcării forţei de muncă şi a grafului de montare.

Operaţiile în flux sunt cuplate corect dacă valoarea coeficientului de coordonare Kc se află în

limitele 0,98 ≤ Kc ≥ 1,02.

Kc ═ ═ ═ 1,00

Unde: Tef – timpul efectiv obţinut în rezultatul cuplării fazelor în operaţii tehnologice, s;

τ - tactul liniei tehnilogice;

N – numărul real de muncitori.

Pentru liniatehnologică analizată operaţiile sunt completate uniform şi nu sunt supraîncărcate.

5.4.6 Schema tehnologică a liniei tehnologice

Schema tehnologică este documentul principal care se utilizează pentru repartizarea lucrăilor,

amplasarea locurilor de muncă, în baza ei se calculează salariul de bază. Pentru operaţia

73

tehnologică se calculează norma de fabricaţie, preţul prelucrării pentru fiecare fază, numărul de

executori calculat şi se stabileşte numărul de execuori real pentru fiecare operaţie.

Tabelul 5.4.6 – Schema tehnologică a liniei tehnologice cu lansare consecutivă

Denumirea produsului – costum pentru femeiCheltuieli de timp la prelucrare – 6367 sNumărul de executori – 29Tactul liniei tehnologice – 219,79 s

Nr.

op.th

n. Conţinutul operaţiei tehnologice

Spec

ialit

atea

Cat

egor

ia

Chelt. de timp, s

Norm.De fabric.buc/8 ore

Preţul prelucrării,bani


Utilajul

calcu-lat

real

Lansarea, prelucrarea reperilor jachetei şi fustei

Masă

Cs-371Panno-nia

011Recepţia croitului. Divizarea în pachete

m 3 60 6,882

2Verificarea componenţei setului de repere potrivit registrului de evidenţă

m 3 30 3,441

3 Completarea pachetelor şi lansarea în flux

m 3 45 5,1516

4 aplicarea dublurii la bizeţe

P 4 60 7,848

195 148 23,3325 0,89 1

025 Aplicarea dublurii la feţe pe sectorul buzunarelor laterale

P 4 30 3,924

Cs-371Panno-nia

7 Aplicarea dublurii în tivul mânecii

P 4 48 6,2784

8 Aplicarea dublurii pe faţa de guler

P 4 51 6,6708

9 Aplicarea dublurii în tivul spatelui

P 4 70 9,156

199 145 26,0292 0,91 1

036 Aplicarea dublurii la feţe pe tiv

P 4 70 9,156Cs-371Panno-nia

10 Aplicarea dublurii la feţe în sectorul rîscroielii mânecii

P 4 70 9,156

11Aplicarea dublurii pe bentiţă în talia fustei

P 4 60 7,848

200 144 26,1600 0,91 112 Surfilarea feţelor pe MS 3 87 9,9789

74

04

liniile de relief8515Textima

20 Surfilarea spatelui pe liniile lateralr

MS 3 87 1,3764

21 Surfilareaspatelui pe liniile de relief

MS 3 81 9,2907

78 Surfilarea feţei pe linia tivului

MS 3 40 4,588

79 Surfilarea spatelui pe linia tivului

MS 3 40 4,588

83 Surfilarea marginii interioare a bentiţelor feţei şi spatelui pe lungime

MS 3 40 4,588

440 65 34,410 2,00 2

05

13Aplicarea pungii la faţa - centru

M 4 43 5,6344

8332Textima

14Aplicarea contrareliefului la clinul - faţă

M 3 43 4,9321

15Închiderea pungii buzunarului

M 3 58 6,6526

16Asamblarea clinilor la faţă - centru

M 4 71 9,2868

18Aplatizarea cusăturii de aplicare a clinului la faţă-centru

M 4 71 9,2868

22Asamblarea spatelui pe liniile de relief

M 3 71 8,1437

80Asamblarea penselor de talie a feţei fustei

M 3 48 5,5056

81Asamblarea colţului inferior al şliţului feţei

M 3 20 2,294

82Asamblarea colţului inferior al şliţului spatelui

M 3 20 2,294

84 Asamblarea bentiţelor feţei şi spatelui pe linia laterală

M 3 20 2,294

06

465 62 56,314 2,11 217Descălcarea cusăturii de relief afieţei

F 3 74 8,4878Cs-394Pannonia

19Călcarea buzunarelor plasate în cusături

F 3 45 5,1615

23Descălcarea cusăturii de relief al spatelui

F 3 69 7,9143

85Descălcarea cusăturilor laterale a bentiţelor

F 3 40 4,588

228 126 26,1516 1,04 1

0724Surfilarea mânecilor pe liniile inferioare

MS 3 89 10,2083

75

8515Textima

25Surfilarea mânecelor pe liniile superioare

MS 3 105 12,0435

26Surlilarea mânecilope linia tivului

MS 3 25 2,8675

219 131 25,1193 0,99 1

08

27Amplasarea mânecilor pe linia inferioară

M 3 73 8,3731

8332Textima

29Asamblarea mânecilor pe linia

M 3 70 8,029

39 Executarea cusăturii decorative pe linia pelerinei gulerului

M 4 84 10,9872

227 127 27,3893 1,03 1

09

28Descălcarea cusăturii inferioare

F 3 50 5,735

Cs-394Pannonia

30 Descălcarea cusăturilor superioare a mânecilor

F 3 50 5,735

31Definitivarea liniei tivului mânecelor

F 3 54 6,1938

32Calcarea tivului şi şliţului mânecii

F 3 57 6,5373

211 136 24,2197 0,96 1

10

33Fixarea rezervelor şliţului mânecii

SA 3 45 5,1615220Podoliskşveimaş

8332Textima

34Desenarea liniei de înnădire a gulerului, precizarea crestăturilor

m 3 55 6,3085

35Înnădirea feţei şi dosului de guler

M 4 104 13,6032

244 118 25,0732 1,11 1

11

36 Crestarea colţurilor gulerului

m 2 30 2,733

Cs-394Pannonia

37Descălcarea cusăturilor de înnădire

F 4 71 9,2868

38Întoarcerea gulerului pe faţă

m 2 33 3,0063

40Călcarea gulerului cu formarea cantului, varificarea calităţii prelucrării gulerului

F 4 77 10,0716

211 25,0977 0,96 1Total pregătire 2839 319,296 12,92 13

Continuare Tabelul 5.4.4

76

Nr.

op.th

lConţinutul operaţiei

tehnologice

Spec

ialit

atea

Cat

egor

ia Chelt.de

timp,s

Normade fabric.buc/8ore

Preţulprelu- crării,bani

Numărul de executatori

Utilajulcal - culat real

Asamblarea-finisarea costumului

12

41Înnădirea bizeţelor la feţe înserând fermuarul şi bentiţa pentru susţinerea canturilor

M 4 115 15,0428332

Textima

Cs-790Pannonia

45 Verificarea simetriei canturilor şi a ieşiturilor rezervelor

m 3 20 2,294

46 Executarea cusăturilor laterale

M 3 80 9,176

86 Aplicarea fermuarului în cusătura de simetrie-spate

M 4 78 10,2024

88 Asamblarea colţului superior al sistemului de închidere în cusătura de simetrie

M 3 32 3,6704

89 Tighelirea unei părţi a şliţului cu fermuar în cusătura de simetrie-spate

M 4 24 3,1392

90Tighelirea terminaţiei fustei MS 3 100 11,47

499 64 54,994 2,04 2

13

42 Descălcarea cusăturii de înnădire a canturilor

F 3 130 14,991

Cs-394Pannonia

43 Întoarcerea pe faţă şi îndreptarea colţurilor canturilor şi rezervelor

m 2 33 3,0063

44 Călcarea canturilor rezervelor şi ieşiturilor rezervelor

F 4 100 13,08

47 Despicarea şi descălcarea cusăturilor laterale

F 3 101 11,5847

48 Călcarea tivului după crestături

F 4 52 10,323

416 69 25,3487 1,89 2

77

1450 Descălcarea cusăturilor umerale a jachetei

F 3 30 2,294Cs-394

Pannonia

52 Călcarea cusăturii de aplicare a dosului de guler interior

F 3 101 16,4808

87 Descălcarea cusăturilor

F 3 90 5,9644

221 130 25,3487 1,00 1

15

49 Asamblarea jachetei pe liniile umerale

M 3 20 2,2948332

Textima

51 Aplicarea dosului de guler în răscroială

M 4 126 16,4808

64 Fixarea rezervelor tivului mânecii pe cusăturile cotului ţi anterioară

M 3 52 5,9644

65 Întoarcerea mânecelor pe faţă

m 2 40 3,7351

238 121 28,4743 1,08 1

1653Aplicarea gulerului în răscroială

M 4 169 22,1052 8332Textima

62 Întoarcerea mânecelor pe faţă

m 2 20 1,822

63 Tăierea benzii termofuzibile de lungimi diferite

m 2 13 1,1843

202 142 25,1115 0,92 1

1754 Călcarea cusăturii de aplicare a dosului de guler în răscroială

F 4 44 5,7552 Cs-394Pannonia

58 Călcarea de susţinere a mânecelor

F 4 121 15,8268

71 Călcarea jachetei în regiunea buzunarelor

F 4 44 5,7552

209 138 27,2661 0,95 1

1855 Executarea cusăturii decorative pe cant

M 4 150 19,62 8332Textima

66 Tighelirea cusăturilor anterioare ale mânecelor

M 2 51 4,6461

211 136 24,2661 0,96 1

1956 Aplicarea mânecelor în răscroiala jachetei

M 4 290 37,932 8332Textima

60 Fixarea unui petic din cîptuşeală de perniţă

M 3 74 8,4878

78

61 Întoarcerea subansamblului faţă – spate pe faşă

m 2 45 4,0995

409 70 50,5193 1,86 2

2057 Surfilarea cusăturii de aplicare a mânecelor în răscroială

MS

3 90 10,323 85158332

Textima

59 Aplicarea perniţei în capuş mânecei

M 3 120 13,764

210 137 24,087 0,95 1

Asamblarea-finisarea costumului

21

67 Cîlcarea tivului jachetei

F 4 76 9,9408

Cs-394Pannonia

68Tîierea capetelor firelor

m 2 28 2,5508

69Înlăturarea liniilor de cretă

m 2 50 4,555

70Călcarea jachetei în regiunea pieptului

F 4 66 8,6328

220 131 25,6794 1,00 1

22

72 Călcarea tivului mânecelor pe faţă

F 4 67 8,7636

Cs-394Pannonia

Masă

73 Călcarea produsului, eliminând toate neregularitîţile pe linia canturilor

F 4 180 23,544

74 Cîlcarea răscroielii mânecilor

F 4 52 6,8016

75 Cîlcarea canturilor F 4 17 2,223676 Agăţarea etichetei de marfă de prima butonieră

m 2 37 3,3707

77 Verificarea finală a calităţii produsului

m 2 10 0,911

91 Verificarea calităţii fustei

m 2 19 1,7309

92 Tăierea firelor,

înlăturarea gunoiului

m 2 10 0,911

93 Aşezarea fustei pe

umeraşe

m 2 10 0,911

412 70 49,1674 1,87 223 94 Formarea partidei m 2 198 Masă

198 145 18,0378 0,9 1Total asamblare 3395 402,403 15,77 16

79

Total consum 6337 761,7023 28,87 29

Calculul indicilor tehnico-economici pentru fiecare operaţie tehnologică s-a redus la calculul:

- normei de fabricaţie:

unde: R- durata schimbului primită la întreprindere, R=8ore = 28800s;

top.thl. – timpul sumar al operaţiei tehnologice, s.

- preţul prelucrării pentru fiecare fază tehnologică:

P = Starif • t fazei,

unde: Starif – salariul tarifar primit la întreprindere, bani. Se ia în dependenţă de

categoria operaţiei, şi are valorile: categoria I – 0,0722bani; categoria II – 0,0911;

categoria III – 0,1147; categoria IV – 0.1308.

tfazei – timpul pentru fiecare fază tehnologică care compune operaţia tehnologică, s.

- numărul calculat de executatori:

,

unde: top.thl. – timpul sumar al operaţiei tehnologice, s;

τ – tactul fluxului, s.

80

5.5 Calculul indicilor tehnico economici

Indicii tehnico economici a fluxului se calculează pentru analiza eficacităţii organizării lucrărilor în

flux, de a determina dotare tehnică a fluxului, calificarea executatorilor.

Indicii tehnico economidci ITE a fluxului includ următoarele documente:buletinul

- buletinul forţei de muncă

- buletinul utilajului,

- indicii tehnico economici

Tabelul 5.5.1 – Buletinul forţei de muncă


Tactul liniei tehnologice, s – 219,79

Numărul de executatori N=29

C Categoria

Cheltuieli de timp pe tipuride lucrări, s Total

timp pe categorii, s

Total pe categorii Suma

catego- riilortari-fare

Coeficienţitari-fari

Sumacoefi-ciien-ţilor

tarifariM MS SA P F m

Numă rul deexecu-

tori

Greutateaspeci-fică,%

1 - - - - - - - - - - 1,00 -2 51 - - - - 576 627 2,85 9,84 5,7 1,26 3,5913 801 849 45 - 891 210 2796 12,72 43,87 38,16 1,59 20,2248

4 1525 - - 459 967 - 2951 13,49 46,52 53,72 1,81 24,3083

∑ T 2377 849 45 459 1858 786 6374 29,00 97,58 48,1241

Greutatea

specifică,%

37,29

13,32 0,7 7,2 29,14 12,

33 100

Analizînd buletinul forţei de muncă, se pot constata următoarele:

- ponderea maximală revine executoerilor de categoria III, IV ( 13 oameni),fapt ce va condiţiona

fabricarea produselor de calitate;

- după specialităţi, majoritatea lucrărilor sunt realizate la maşini universale (37%) urmate de

lucrările realizate cu ferul de călcat (29%)

81

Tabelul 5.5.2 – Buletinul utilajului Denumirea produsului – costum pentru femei

Denumirea utilajului

Tipul sau clasa

utilajului

Numărul, bucăţiGabarite,mm.de

bazăRezerv

ăSchim

b Total

Universal1 8332 Textima 11 1 - 12 1200x600

Special

2 8515 Textima 3 - - 3 1200x6003 Cs-790Pannonia 2 - - 2 1200x600

Semiautomate4 220Podliskşveimaş 1 - - 1 1200x6005 62761 Pannonia - - 1 1 1200x6006 827PMZ - - 1 1 1200x600

Perse 7 Cs – 371 Pannonia 3 - - 3 1400x700 Mese de

călcat 8 Cs – 394 Pannonia 10 - - 10 1400x700

Mese 9 3 - - 3 1200x700Masă pentru

lansar 10 1 - - 1 3000x1500

Total 34 1 2 37

Tabelul 5.5.3 – Indicii tehnico – economici a fluxului

Indicele, unităţii de măsură Simbo-lizarea Formule de calcul Calculul indicelui Valo

area1 2 3 4 5

1.Cheltuieli de timp la confecţionarea, s T Din buletinul forţei de muncă - 6374

2.Capacitatea în schimb, buc M Din calculu parametrilor - 1313.Numărul de executatori calculat Nc Din buletinul forţei de muncă - 29,00

4.Numărul de executori real Nr Din detele iniţiale - 295.Productivitatea muncii, buc/om schimb PM , : 4,52

6.Categorie tarifară medie rmed rmed = 3,36

7.Coeficientul tarifar mediu Qmed Qmed = 1,66

8.Preţul prelucrări, lei PP =

7,64

P =

82

9.Coeficientul mecanizării Kmec Kmec = 0,58

10.Coieficientul folosirii utulajului Kf.u• Kf.u• = 0,92

11.Coieficientul folosirii timpului de muncă Kt.m Kt.m = 1,00

12.Producţia de pe 1m2 de

suprafaţă Pm2 Pm

2 = 0,62

Analiza indicilor tehnico-economici

Pentru o valoare mică a capacităţii M = 131 buc / sch şi pentru cheltuielile de timp la prelucrarea

T = 6374 s, care inidcă faptul că produsul are o complexitate medie la prelucrare, se poate afirma că

indicii obţinuţi sunt raţionali şi poate chiar optimali pentru prelucrarea costumului pentru femei

propus de a fi pe suprafeţele

Indicile productivitatea muncii PM = 4,52 buc/om sch, reflectă că nivelul tehnologiei alese este

destul de avansat, procesul de fabricaţie este organizat raţional. Gradul de folosire a utilajului

reflectă indicile Kf.u = 0,92 – deci, locurile de muncă sunt specializate la maximum. Cu toate că

valoarea coeficientului mecanizării este nu prea mare Kfmec = 0,58 – această valoare sa obţinut din

motiv că o pondere esenţială revine lucrărilor realizate cu ferul de călcat (29%) care se consideră o

lucrare manuală. Înlocuirea ferului prin prese nu este raţională, reieşind din condiţiile de lucru la

întreprindere (ventilare proaspătă şi ca urmare temperatura în scţie atingea valoarea foarte mare).

5.6 Elaborarea planului fluxului

Ţinănd cont de cerinţele care se înaintează, la elaborarea planului fluxului s-au respectat

următoarele cerinţe:â

folosirea raţională a suprafeţelor efective;

liniile de mişcare ale obiectelor muncii şi forţei de muncă nu se intersectează;

comoditatea deserviri şi exploatării utilajului tehnologic;

asigurarea legăturii cu alte secţii.

83

6. Riscurile

6.1 Tipuri de riscuri în antreprenoriatul de producţie

Înainte de a începe o activitate legată de domeniul productiv, este important de a stabili clar

scopurile şi tipul de producţie care trebuie fabricat, evidenţiindu-se în continuare tipurile de

lucrări ce vor asigura eficienţa producerii mărfurilor alese.

Riscurile de producţie sunt acele riscuri care apar în procesul cercetărilor ştiinţifice şi de

proiectare, de producere, aprovizionare şi de deservire postvânzare.

85

I. Riscurile cercetărilor ştiinţifice şi de proiectare sunt cauzate de faptul că există

permanent probabilitatea ca rezultatele acestor lucrări să nu corespundă celor scontate

(planificate din timp), ceea ce generează pierderi.

Majoritatea specialiştilor consideră că acest tip de risc poate fi condiţionat de doi factori:

a) Factori obiectivi, la care se referă următorii factori din interiorul întreprinderii:

- probleme în finanţarea cercetărilor de laborator;

- depăşirea devizului de cheltuieli în procesul cercetărilor ştiinţifice;

- lipsa unui utilaj adecvat cercetărilor preconizate etc.

b)Factori subiectivi, care apar în afara întreprinderii şi nu depind de ea. Cauzele apariţiei

factorilor subiectivi pot fi următoarele:

- obţinerea, în urma efectuării lucrărilor de cercetare ştiinţifică care

au fost finanţate de firma interesată, a unor rezultate ce nu corespund celor planificate.

Apariţia unei astfel de situaţii poate conduce la refuzul întreprinderii de a se ocupa de

activitatea antreprenorială planificată. în acest caz, sunt necesare modificări serioase în

strategia întreprinderii, iar uneori întreprinderea chiar refuză genul dat de activitate;

- neatingerea parametrilor tehnici planificaţi anterior în procesul efectuării lucrărilor de

construcţie şi tehnologice ale inovaţiilor. Această cauză prezintă un risc enorm pentru

întreprindere, însă nivelul pierderilor întreprinderii în astfel de situaţie va fi mai mic decât în

cazul obţinerii unor rezultate negative. în acest caz apar numai pierderi relative, care sunt egale

cu diferenţa dintre pierderile ce apar la un rezultat negativ şi cel obţinut;

- obţinerea unor rezultate care depăşesc posibilităţile tehnice şi tehnologice ale producerii

(inclusiv nivelul de calificare a cadrelor) necesare pentru asimilarea lor, adică nivelul

rezultatelor este mai înalt decât nivelul actual al producerii;

- obţinerea unor rezultate care depăşesc posibilităţile tehnice şi tehnologice ale potenţialilor

utilizatori ai noilor produse;

- depistarea unor efecte nefavorabile la utilizarea noilor tehnologii sau produse, ce se

manifestă sau în procesul utilizării, sau după ce produsul a fost utilizat, dar care pot fi

înlăturate datorită nivelului înalt al dezvoltării progresului tehnico-ştiinţific.

II. Riscurile nesolicitării producţiei fabricate - apar ca rezultat al refuzului consumatorului de a

utiliza producţia fabricată de întreprinderea antreprenorială.

Acest risc se caracterizează prin mărimea daunei morale şi economice posibile aduse

întreprinderii.

Cauzele apariţiei acestor riscuri pot fi împărţite în interne şi externe în funcţie de condiţiile

apariţiei.

Cauzele interne de apariţie a acestor riscuri depind de activitatea nemijlocită a întreprinderii, a

86

subdiviziunilor sale şi de lucrătorii ei. La astfel de cauze se referă:

- calificarea personalului productiv (lucrătorilor) (calitatea producţiei, cererea, preţul, profitul);

- organizarea corectă a procesului de producţie;

- organizarea aprovizionării întreprinderii cu resurse materiale;

- organizarea desfacerii producţiei finite;

- organizarea reclamei producţiei;

- organizarea gestiunii întreprinderii;

- organizarea cercetărilor de marketing a pieţei.

Nivelul riscului nesolicitării producţiei depinde de gradul de calificare a personalului, întrucât

greşelile lor pot contribui la apariţia acestui risc. De exemplu, din cauza întocmirii incorecte de

către specialişti a prognozei cererii la mărfurile produse, vor apărea disproporţii între volumul

producţiei fabricate şi vândute, adică o parte din producţia fabricată nu va fi vândută, depăşind

cererea. în acest caz, întreprinderea va suporta pierderi.

Organizarea procesului de producţie poate influenţa negativ asupra întreprinderii, întrucât

încălcările din ciclul de producţie conduc la scăderea calităţii producţiei, la rebut

ascuns.

Depistarea rebutului ascuns de către consumatori aduce pierderi economice şi morale

întreprinderii. Lucrul neritmic al subdiviziunii întreprinderii se răsfrânge asupra creşterii

cheltuielilor de producţie şi asupra calităţii producţiei finite.

Folosirea fondurilor de producţie de o uzură fizică şi morală înaltă contribuie la defectarea lor

frecventă, ceea ce conduce la mărirea timpului de realizare a produsului, la reducerea calităţii

lui.

Se evidenţiază două cauze ale nerespectării procesului tehnologic la întreprindere:

- cauze dependente de personalul întreprinderii: nivelul jos de management, greşeli în

planificare, control slab al calităţii, utilizarea materialelor de calitate joasă, disciplină de

producţie joasă, motivarea slabă a angajaţilor întreprinderii;

- cauze independente de întreprindere: deconectarea energiei electrice, asigurarea insuficientă

cu apă, opriri excepţionale ale întreprinderii etc.

Organizarea aprovizionării întreprinderii cu resurse materiale. La resursele materiale se referă:

materialele de bază şi cele auxiliare (reactive şi chimicate), piese de completare şi de rezervă

pentru repararea utilajului, ambalajul şi alte materiale. Asupra nivelului acestui risc influenţează

calitatea resurselor materiale. Aceste cauze contribuie la ridicarea preţului la marfa produsă şi

implicit la reducerea cererii pentru ea.

III. Riscuri de aprovizionare - care sunt foarte strâns legate de riscurile de producţie, iar

realizarea lor conduce la pierderi pentru întreprindere. Ele includ următoarele tipuri de risc:

87

• Riscul de negăsire a furnizorilor de resurse necesare, care este condiţionat de

particularităţile tehnico-tehnologice ale procesului de producţie. {Exemplu: negăsirea

producătorilor interni de materiale necesare pentru noul proces de producţie. Consecinţă - se

va ieşi pe piaţa externă pentru a căuta furnizori de materiale necesare, asumându-se riscul

activităţii economice externe.)

• Riscul de negăsire a furnizorilor la preţul planificat anterior, care poate

fi condiţionat de câteva cauze:

- întreprinderea furnizor activează în condiţiile inflaţiei ridicate (mai înalte decât nivelul mondial);

- creşterea imprevizibilă a preţurilor la materialele folosite (de exemplu, scumpirea din

cauza roadei proaste sau când are loc mărirea cererii la mărfurile produse);

- în planurile de activitate a întreprinderii nu au fost prevăzute chestiunile legate de furnizorii

concreţi de materiale necesare.

• Riscul refuzului furnizorilor planificaţi anterior de încheierea contractului de livrare a

materialelor solicitate de către întreprinderea producător, care apar chiar şi în cazurile încare

cu ei s-au dus deja tratative prealabile, fiind atinsă înţelegerea (de exemplu, semnată intenţia de

colaborare). Acest tip de risc este caracteristic îndeosebi pentru cazul lungirii timpului în

semnarea contractului de furnizare (livrare).

Cauzele apariţiei acestui tip de risc pot fi:

- existenţa probabilităţii că întreprinderea-furnizor se va reorienta spre concurenţi, din mai

multe motive (preţul propus de concurenţi este mai mare, condiţiile de livrare a resurselor

propuse de concurenţi sunt mai acceptabile din punctul de vedere al riscului suportat de furnizor

etc);

- existenţa probabilităţii că pot interveni modificări nefavorabile ale conjuncturii de

aprovizionare pentru întreprinderea-furnizor, care vine drept consecinţă a faptului că comanda

făcută de întreprinderea-producător la preţul stabilit anterior va fi în detrimentul întreprinderii-

furnizor sau nereală de îndeplinit.

Luarea în consideraţie a acestor tipuri de risc de aprovizionare permite întreprinderii

producător să-şi determine norma sau volumul producţiei care nu-i va aduce pagube sau, altfel

spus, norma de producţie fără pierderi.

Reclama (publicitatea) ineficientă a produsului fabricat sau a serviciului prestat de asemenea

contribuie la apariţia riscului de nesolicitare a producţiei fabricate în următoarele cazuri:

- reclamă insuficientă sau abuzivă ca intensitate;

- reclamă insuficientă sau abuzivă ca volum;

- reclamă incorect segmentată pentru diferiţi utilizatori;

88

- reclamă realizată neprofesionist (dacă se economiseşte);

- alegerea greşită a formelor de publicitate.

De aceea, înainte de a întreprinde careva paşi pentru organizarea reclamei producţiei, este

necesar de a determina cu ce scop ea se va face. Dacă se aleg incorect motivele sau subiectul

reclamei, rezultatele pot fi diferite de cele preconizate. Eficienţa în publicitate se bazează pe

ciclul de viaţă al produsului.

Cauzele externe ale riscului nesolicitării producţiei nu depind de activitatea nemijlocită a

întreprinderii antreprenoriale şi pot fi următoarele:

- situaţia economică, şi anume, creşterea inflaţiei care are drept consecinţă reducerea

capacităţii de cumpărare a populaţiei (pentru a reduce riscul legat de influenţa acestui factor,

întreprinderile trebuie să aibă în vedere acest moment când îşi planifică activitatea pe o anumită

perioadă);

- instabilitatea politică - impune antreprenorul să examineze situaţia din judeţe, regiuni sau

ţări, unde se afla consumatorii reali sau potenţiali,

pentru a planifica corect piaţa de desfacere şi de producţie, evitând anumite riscuri;

- factorul demografic de asemenea poate influenţa acest risc, îndeosebi dacă marfa este

destinată pentru o anumită grupă demografică.

în funcţie de timpul apariţiei riscului nesolicitării producţiei, pot fi scoase în evidenţă trei

situaţii de depistare a posibilului risc:

- în starea de anticipare a procesului de producţie (avem posibilitatea de a reduce la minim

riscul dat);

- în procesul producţiei propriu-zis (avem mari pierderi);

- în procesul comercializării producţiei (conduce la faliment

IV. Riscurile legate de înăsprirea concurenţei

Cauzele apariţiei unor astfel de riscuri pot fi:

- scurgerea informaţiei confidenţiale fie din cauza lucrătorilor întreprinderii, fie din cauza

spionajului de producţie;

- imperfecţiunea politicii de marketing, adică alegerea incorectă a pieţelor de desfacere,

insuficienţa informaţională despre concurenţi sau informaţie incorectă despre ei;

- introducerea lentă a inovaţiilor în comparaţie cu concurenţii, din cauza lipsei resurselor

necesare etc;

- concurenţă necinstită;

- expansiunea pe piaţa locală a produselor omogene ale exportatorilor străini;

- apariţia pe piaţa producătorului a altor întreprinderi din alte domenii propunând produse

substituibile ce pot satisface cerinţele consumatorilor etc.

89

Alte tipuri de concurenţă mai pot fi :

- concurenţă de preţ;

- concurenţă bazată pe modificarea produsului sau a unor elemente componente;

- concurenţă postvânzare.

Pentru a evita astfel de situaţii, antreprenorilor li se recomandă să folosească următoarele

metode:

- să păstreze taina comercială;

- dacă există concurenţi egali, să introducă permanent unele miciinovaţii pentru a câştiga

timp prin intermediu] funcţiei inovaţionale a riscului;

- să determine şi să utilizeze eficient în lupta competitivă avantajelede care dispune;

- să mărească principalul indicator al concurenţei - volumul vânzărilor;

- să reducă timpul de încărcare şi descărcare a mărfii şi să mărească viteza de acordare a

serviciilor;

- să recurgă la diversificarea sortimentului.

V. Riscurile apariţiei unor cheltuieli de producţie neprevăzute şi de reducere a venitului

Riscul măririi cheltuielilor de producţie neprevăzute este condiţionat de faptul că preţurile pe

piaţă la produsele procurate, necesare pentru desfăşurarea procesului de producţie, sunt mai mari

decât cele planificate. Poate apărea din următoarele cauze:

- greşeli în analiza şi prognozarea conjuncturii pe piaţa resurselor;

- modificarea politicii de preţuri la furnizorii de resurse, cu care producătorii au

încheiat contracte ce nu au prevăzut revizuirea preţurilor (nu a fost nimic stipulat);

- reducerea numărului de furnizori dintre care întreprinderea producător ar putea alege pe

cel mai avantajos.

Tot la această grupă de riscuri se referă riscurile plăţilor suplimentare pentru urgentarea

anumitor activităţi sau servicii, ce le înlocuiesc pe cele care nu au fost realizate de alţi parteneri.

Riscul legat de necesitatea achitării unor sancţiuni de penalizare sau a cheltuielilor de

judecată poate apărea în următoarele cazuri:

- poluarea mediului;

- daună vieţii sau sănătăţii lucrătorilor ori consumatorilor care utilizează producţia fabricată

de întreprindere;

- ne onorarea obligaţiunilor contractuale faţă de client.

În afară de aceasta, în grupa respectivă sunt incluse riscurile pierderii veniturilor rezultate din

oprirea accidentală a procesului de producţie. Drept pierdere indirectă a staţionării se consideră

beneficiile ratate, cheltuielile legate de lichidarea urmărilor unor evenimente etc. Tot aici pot fi

90

incluse pierderile legate de introducerea activelor băneşti în hârtii de valoare, reflectate în

modificarea cursului acţiunilor sau a altor bunuri de valoare. Acest risc poate fi redus prin metoda

diversificării.

VI. Riscurile pierderii averii întreprinderii pot fi cauzate de:

- factori naturali;

- furt;

- situaţii excepţionale la întreprindere;

- distrugerea averii la transportare.

6.2 Metode de reducere a riscurilor

Diversificarea ca metodă de reducere a riscului

Pentru reducerea riscului, antreprenorii activează în două direcţii:

- evitarea riscurilor posibile;

- minimizarea acţiunii riscului asupra rezultatelor activităţii produc-tiv-financiare.

Suprimând (anulând) riscul, întreprinderea îşi lezează dreptul de a obţine venituri

suplimentare legate de risc, întrucât situaţia de risc presupune nu numai suportarea unor pierderi,

cheltuieli, ci şi obţinerea de beneficii mult mai mari decât cele prognozate.

La asumarea de către întreprindere a riscului antreprenorial, ea trebuie să ţină cont de

următoarele momente:

- pierderile care apar în urma unor activităţi ale întreprinderii, ca defectarea utilajului,

furturi mici, greşelile angajaţilor, şi care uşor pot fi calculate, trebuie să fie considerate drept

cheltuieli operative, dar nu ca pierderi drept consecinţă a acţiunii riscului;

- pierderile care apar în cazuri excepţionale, cum sunt: incendii,inundaţii, cutremure,

distrugerea încărcăturilor, se vor evidenţia din toatecelelalte pierderi, întrucât ele pot fi uşor

minimalizate, de exemplu, dincontul asigurărilor.

Una dintre metodele de minimizare a riscului este reducerea pierderilor prin intermediul

divizării şi combinării riscurilor.

Divizarea riscurilor se efectuează, de regulă, din contul separării activelor întreprinderii pe

domenii omogene sau neomogene.

Combinarea riscurilor este o metodă de minimalizare a riscurilor prin care riscul posibil este

împărţit între câţiva agenţi economici.

O metodă eficientă de separare a activelor întreprinderii, cu o ulterioară combinare a

riscurilor, o reprezintă diversificarea.

91

Diversificarea activităţii antreprenoriale constă în raportarea eforturilor şi a investiţiilor

capitale între diferite tipuri de activitate legate reciproc. Diversificarea poate avea două forme:

- de concentrare - completarea sortimentului producţiei cu produse omogene celor deja

fabricate;

- pe orizontală - completarea sortimentului cu produse neomogene

celor fabricate, dar care au cerere pe piaţă.

O altă metodă de reducere a riscurilor o reprezintă transmiterea, la care antreprenorul poate

recurge în următoarele cazuri:

- când pentru partea ce transmite riscul pierderile sunt mai abuzive decât pentru partea ce-1

primeşte;

- când partea ce primeşte riscul dispune de metode mai eficiente de evaluare şi gestiune.

Transmiterea riscului se efectuează prin intermediul încheierii contractului. Astfel, deosebim

următoarele tipuri de contracte în funcţie de risc:

Contracte de păstrare şi transportare a încărcăturilor

în acest caz volumul riscurilor transmise depinde de statutul părţilor implicate şi de condiţiile

prevăzute de contract. încheind contractul de transportare a încărcăturilor şi de depozitare a

acestora, întreprinderea-antreprenor transmite companiei de transport riscuri statice legate de

distrugerea sau pierderea producţiei de către compania de transport, fie întâmplător, fie din cauza

lor. Totodată, pierderile legate de micşorarea preţului de piaţă la produsele transportate le suportă

întreprinderea-antreprenor, chiar dacă o astfel de reducere este legată de reţinerile transportărilor.

Contracte de vânzare, deservire şi furnizare care de asemenea prezintă o posibilitate reală

pentru întreprinderi de a-şi reduce riscul.

Producătorul sau distribuitorul de obicei propun consumatorului garanţie în eliminarea sau

înlăturarea defectelor mărfurilor necalitative. Astfel cumpărătorul, procurând marfă sau serviciu,

transmite riscurile legate de exploatarea lor producătorului sau distribuitorului în perioada de

garanţie.

Contracte de chezăşie

într-un astfel de contract participă trei părţi:

- prima parte - chezaşul;

- a doua parte - beneficiarul;

- a treia parte - creditorul.

Sensul este că chezaşul dă garanţie creditorului că datoria beneficiarului va fi întoarsă

indiferent de faptul dacă va fi succes sau pierdere a activităţii beneficiarului, de asemenea îşi

asumă responsabilitatea în rambursarea datoriei, însă cota riscului pe care beneficiarul nu o va

putea acoperi în caz de eşec este transmisă pe chezăşi.

92

Acordfactoring (finanţare sub cedarea cerinţelor băneşti) Aici este vorba despre transmiterea

riscului ereditar. în astfel de operaţii participă trei părţi:

- factor-intermediar, care pot fi bănci comerciale sau alte organizaţii creditare;

- întreprindere-aderent;

- întreprindere-cumpărător.

Principiul de bază al factoringului constă în cumpărarea de către factor-intermediar de la

clientul său (aderentul) a cerinţelor faţă de cumpărătorii lui. De fapt, factor-intermediar procură

(cumpără) datoria debitoare, de obicei în decurs de două, trei zile, achitând 70-80% din cerinţe

sub formă de avans. Restul banilor sunt achitaţi clientului băncii după încasarea mijloacelor

băneşti pe cont de la cumpărători.

Costul factoringului este compus din 2 elemente:

- tarif procentual pe credit (adesea cu 1 sau 2% mai mare decât tariful bancar procentual);

- comisioane, care depind de mărimea rotaţiei şi de capacitatea de plată a cumpărătorilor,

care variază în limitele 0,5-2% de la suma conturilor.

Contracte bursiere, care reduc riscul de aprovizionare în condiţiile aşteptărilor inflaţioniste şi

lipsei canalelor operative pentru achiziţii. Căile de reducere a riscurilor interne de

antreprenoriat înainte de a se adresa după ajutor în alte organizaţii, întreprinderea trebuie să

utilizeze mai întâi toate posibilităţile sale interne de micşorare a riscului:

- în primul rând, să controleze partenerii săi de business,

- în al doilea rând. să alcătuiască cărturar contractul de afaceri,

- în al treilea rând, să planifice şi să prognozeze activitatea întreprinderii,

- în al patrulea rând, să aleagă foarte atent personalul întreprinderii.

1. Controlul partenerilor de business

în SUA se practică, de către businessmani, regula 5„C", cu ajutorul căreia poate fi evaluată

capacitatea creditară a partenerului. în acest caz întreprinderea trebuie să cunoască următoarele:

- caracterul (character) - personalitatea, reputaţia în lumea de afaceri, responsabilitatea în

îndeplinirea obligaţiunilor luate;

- posibilităţile financiare (capacity) - capacitatea de a rambursa împrumutul din contul

încasărilor curente financiare sau din contul vânzăriiactivelor;

- averea (capital) - volumul şi structura capitalului acţionar;

- asigurarea (collateral) - tipurile şi costurile activelor propuse în calitate de gaj la

primirea creditului;

condiţiile generale (conditions) - starea conjuncturii economice şi alţi factori externi.

Alcătuirea corectă a planului de afaceri, ca încă una dintre sursele de minimalizare a

riscului antreprenorial.

93

Planul de afaceri îndeplineşte trei funcţii:

- poate fi utilizat pentru elaborarea concepţiei de conducere a busi-nessului;

- este un instrument cu ajutorul căruia antreprenorul poate evalua rezultatele activităţii

pentru o anumită perioadă;

- poate contribui la atragerea mijloacelor băneşti.

3. Alegerea corectă a personalului întreprinderii

Cu cât mai mulţi oameni lucrează la întreprindere, cu atât mai mare va fi riscul de luare a

deciziilor al fiecărui om.

De aceea o importanţă majoră pentru activitatea eficientă a întreprinderii o are procedura de

selectare şi recrutare a cadrelor.

Antreprenorul Wilyam Iangher e de părerea că pentru crearea unei echipe eficiente de

specialişti şi manageri este necesar de a respecta următoarele reguli:

- angajaţi numai persoane cu experienţă de muncă;

- selectaţi-i pe cei mai calificaţi lucrători;

- aflaţi dacă pregătirea lucrătorilor angajaţi corespunde culturii organizatorice;

- străduiţi-vă să căutaţi persoanele cu care aţi mai lucrat;

- faceţi aşa ca echipa de conducere să fie cât mai mică.

Căutarea angajaţilor poate avea loc pe următoarele canale:

- mijloacele de informare mass media;

- contacte personale - predomină;

- agenţii de selectare a cadrelor;

- pregătirea propriilor cadre;

- instituţii de învăţământ;

- pe bază de consens.

Metodele principale folosite de conducătorii întreprinderii pentru selectarea cadrelor sunt:

- interviul;

- testarea;

- termenul de încercare;

- recurgerea la ajutorul centrelor de instruire şi recalificare a cadrelor.

4. Organizarea protecţiei tainei comerciale a firmei, care poate favoriza sau defavoriza

activitatea ei. Pentru reducerea riscului de scurgere a informaţiei confidenţiale, antreprenorul

trebuie să respecte următoarele reguli:

- să selecteze corect persoanele care vor avea acces la informaţiacomercială;

- să reducă la minim numărul persoanelor care vor avea acces laaceastă informaţie;

- să păstreze informaţia pe diferite suporturi pentru a evita dispariţiasau spionajul ei.

94

7. Planul financiar Scopul fiecărui agent economic este de a obţine rezultate cât mai înalte. Dar orice activitate

economică necesită cheltuieli. Obiectivul principal al agenţilor economici este obţinerea

rezultatelor dorite cu cheltuieli minime. Forma concretă de mani-festare a acestui principiu este

eficienţa economică, care evidenţiază raportul dintre rezultatele obţinute şi cheltuielile suportate.

Categoria eficienţă economică exprimă efectul obţinut în raport cu cheltuielile de resurse

materiale şi umane. Eficienţa economică exprimă sistemul de raporturi dintre efectele economice

şi cheltuielile totale pentru obţinerea acestora.

Eficienţa economică se află la baza dezvoltării progresului economic şi a societăţii în

ansamblu. Ea a devenit principala dimensiune calitativă a dezvoltării economice, factorul

fundamental al accelerării cresterii economice. Pentru a caracteriza rezultatele activităţii

economice a firmelor, e necesar să deosebim noţiunea efect de noţiunea eficienţă economică.

95

Efectul este rezultatul activităţii economice şi el poate fi caracterizat prin diferiţi indicatori

naturali şi valorici. În calitate de efect poate fi volumul de producţie, economia de materiale,

profitul etc.

Dar este ştiut faptul că în economia de piaţă scopul fiecărei firme este de a obţine un profit

cât mai mare în raport cu resursele utilizate.

De aceea, prin efectul activităţii economice, în cele mai dese cazuri, se înţelege profitul

obţinut. Dar numai efectul nu exprimă complet raţionalitatea activităţii economice.

Eficienţa economică exprimă raportul dintre efect şi efort (cheltuieli). Ea este categoria

economică care ne permite să comparăm efectul obţinut cu cheltuielile suportate.

Ea se manifestă atât la nivelul macroeconomic, cât şi la nivelul microeconomic. O importanţă

primordială însă are eficienţa economică la nivelul firmelor, deoarece mărimea eficienţei

economice la nivelurile superioare este determinată de dimensiunile ei la nivelul microeconomic.

Asigurarea eficienţei economice a activităţii firmelor se impune astăzi ca o tendinţă

dominantă a oricărui consum de resurse, a oricărei activităţi ca baza necesară de asigurare a

creşterii economice.

Alegerea căilor optime de activitate a firmelor presupune determinarea nivelului eficienţei

economice reale, compararea acestuia cu diferite variante posibile şi alegerea celei mai eficiente

variante.

Efectul cste o mărime absolută, pe când eficienţa economică este mărime relativă.

7.1 Analiza economică a proiectului

Calculul cheltuielilor directe de producţie

7.1.1 Calculul cheltuielilor directe de materialePentru calcularea cheltuielilor directe de materiale se va elabora specificarea materialelor pentru produs.

Tabelul 7.1.1 – Preţul materiei prime şi a materialelor pentru produsDemumirea produsului - costum pentru femei

Nr.

crt.

Tipul materialului Unitatea de măsură

Preţul unit. de măsură, lei

Norma de consum,m

Preţul materialului, lei

1 Gabardină din m 25 2,65 66.25

96

bumbac, elastică

2 Fermuar 50 cm buc 3,0 1 3

3 Perniţe pentru umeri m 3,0 1pereche 3

4 Căptuşeală m 6,0 0,20 1,20

5 Aţe bobină 2,0 0,5 1

6 Dublură m 2,0 1,3 2,6

7 Fermuar 12 cm buc 1,0 1 1

8 Cuier buc 1,0 1 1

9 Pungă buc 0,25 1 0,25

CM 79,3

Calculăm cheltuieli materiale totale după formula׃

CMT ═ CM• ( 1 + )

CMT ═ 79,3 • ( 1 + ) ═ 82.472 lei

unde׃ CMT – cheltuiali materiale totale, lei

CM – preţul materialelor, lei

Nctd – Cheltuieli pentru transport şi depozitare, manipulare(4%).

7.1.2 Calculul cheltuielilor directe pentru remumerarea muncii

Tp ═ 7,64 conform succesiunii şi schemei tehnologice

Cheltuilile directe pentru remumerarea muncii vor fi׃

Cm.d ═ Tp ═ 7,64 lei

Din fondul de salarizare şi fondul suplimentar se fac următoarele defalcări׃

- pentru asigurarea socială – 26%

- pentru asigurarea medicală – 2%

- primă 40%

F.S m.d ═ Cs.d • Q ═ 10,69 • 3144 ═ 33609,36 lei; Cs.d ═ Cm.d • ( 1+ ) ═ 10,69 lei

97

DFSm.d ══ F.S m.d •

DFSm.d ═ 33609,36 • ═ 9410,62 lei; d ═ DFSm.d/Q ═ 9410,62/3144═ 2,99

Rezultatele calculelor sunt prezentate in tabelul 7.1.2

Tabelul 7.1.2 - Cheltuieli directe de producţie

Nr.

crt

Tipul cheltuielilor Notarea

convenţională

Suma, lei

1 Cheltuieli materiale totale CMT 82.472

2 Cheltuieli directe pentru

remumerarea muncii

Cs.d 10,69

3 Defalcări din fondul de salarizare

şi cel suplimentar

D 2,99

Total cheltuiali directe pentru o unitate de produs

96,152

7.1.3 Calculul cheltuielilor indirecte de producţie

Tabelul 7.1.3 – Personalul auxiliar care deserveşte secţia

Nr.crt.

Specialitatea Nr. de persoane

Tarif orarlei/oră

Nr.ore/zi lucrate

Total lei/zi

1 Inginer- mecanic 1 7 8 56

2 Hamal 1 5 8 40

3 Personal de deservire 1 5 8 40

Total 3 136

Fef ═ Z • Tm

unde׃ Fef – fondul efectiv de muncă a muncitorilor auxiliari, ore ;

Z – numărul de zile pentru confecţionarea lotului de produse;

98

Tm – numarul de ore lucrate pe zi.

Tabelul 7.1.4 – Cheltuieli salariale pentru muncitorii auxiliari

Specialitatea Nr. de persoane

Fondul de salarii tarifar, lei

Primă,lei

Alte plăţi, lei

Fondul de salarizare,lei

Defalcări,lei

Total cheltuieli salariale,lei

Inginer-mecanic

1 1344 - - 1344

Hamal 1 960 - - 960

Personal de

deservire

1 960 - - 960

Total 3264 913,92 4177,92

Calculul cheltuielilor salariale

Tabelul 7.1.5 – Salarizarea personalului administrativ şi specialiştilor secţiei

de producţie

Nr.crt.

Denumirea funcţiei

Salariul lunar,lei/pers.

Prime coresp. produsului proiectat, lei

Remumerarea, lei

Defal-cări,lei

Total chelt. sal.,lei

1 Manager

producere/tehnolo

g

2600 200 2800

2 Controlor 2000 200 2200

Total 5000 1400 6400

Tabelul 7.1.6 - Salarizarea personalului

99

Nr.crt.

Denumirea funcţiei

Nr.persoane


Remu-merarea muncii,lei

Defal -cări,lei


1 Manager producere/tehnolog

1 2800 2800

2 Controlor 1 2200 22003 Inginer mecanic 1 1344 13444 Hamal 1 960 9605 Pers. de deservire 1 960 9606 Croitor 2 1600 32007 Cusător 29 1158 33582

Total 36 45046 12612,8 57658,888 Manager general 1 3200 32009 Manager comercial 1 2200 220010 Manager resurse

umane 1 1200 1200

11 Contabil 1 1200 1200Total 40 7800 2184 9984

Total cheltuieli salariale

67642,8

Calculul cheltuielilor privind mijloacele fixe de producţie

Tabelul 7.1.7– Date generale despre utilaj şi mijloace de transport

Nr.

crt

Tipul utilajului Nr. de utilaje

Valoarea de predare în arendă

Valoarea de arendă,%

Valoarea anuală privind arenda

Pe unitate

Total

1 8332˝Textima˝ 12 16000 192000

12

23040

2 8515˝Textima˝ 3 14000 42000 5040

3 Cs-

790˝Pannonia˝

2 14000 28000 3360

4 220- Podoliskşveimaş

1 16000 16000 1920

5 62761˝Pannonia˝ 1 16000 16000 1920

6 827 PMZ 1 16000 16000 1920

100

7 Cs-371˝Pannonia˝

3 10000 30000 3600

8 Cs-394˝Pannonia˝

10 2000 20000 2400

Total 360000 43200

7.1.8 Calculul cheltuielilor pentru energia electricăCheltuielile pentru energia electrică le determinăm separa pentru scopuri tehnologice şi pentru

iluminare׃

a) Cheltuielile pentru energia tehnologică calculăm după formula׃

Ce ═ Te • Cut • Ft •

Cut ═ (15•1,8)+(22•0,4) ═ 35,85

Ce ═ 0,78 •35,8 •192 • ═ 4389,456lei

unde׃ Te- tariful pentru 1 kWh.lei;

Cut-capacitatea utilajului instalat, ore;

Ft- fondul de timp de lucru a utilajului, ore;

Kc- coieficientul activităţii concomitente a utilajului;

- randamentul utilajului;

Kp – coieficientul pierderilor în reţea.

b)Cheltuielile pentru energia electrică în scop de eluminare determinăm după formula׃

E ═ ; E ═ ═ 814,76 lei

7.1.9 Alte cheltuieli indirecte de producţie

Calculul cheltuielilor secţiei experimentale

Tabelu7.1.9 l– Preţul materiei prime şi a materialelor pentru proiectarea produsului

Nr.Denumirea

Unitatea de mădură

Preţul unit de măsură, lei

Norma de consum

Valoareal lei

1 HîrtieA4 80g/m(200buc)

Unităţi 42 40 file 8,4

2 Calc rulou 40g/m(50m)

m 180 10 36

3 Carton rulou 160g/ m 220 30 132

101

m (50m)

4 Obiecte de birotică - - - 30

5 Praf imprimare (450g)

g 300 100 62,5

Total 268,5

Tabelul 7.1.10 - Personal secţia experimentală

Nr.crt.

Denumirea funcţiei


Prime coresp. produsului proiectat, lei

Remumerarea, lei

Defal-cări,lei


1 Constructor 1528 200 1728 672 2400

Total 2400

Tabelul 7.1.11 - Cheltuieli indirecte de producţie calculate pe produs

Nr Tipul cheltuielilor Notarea

convenţională

Suma, lei

1 Cheltuieli salariale pentru muncitorii auxiliari

Cs.a. 4177,92

2 Cheltuieli salariale pentru alte categorii de salariaţi

Cs.a.c 6400

3 Cheltuieli salariale personal administrativ

Cs.p.a 9984

4 Cheltuieli privind arenda utilajului Aut. 3584,16

102

5 Cheltuieli pentru energia electrică Ce+E 5204,216

6 Alte cheltuieli indirecte de producţie

CM 2668,5

Total cheltuieli indirecte de producţie CI 32018,79

7.2 Calculul preţului produsului

Tabelul 7.2 – Calculul preţului unităţii de produs

Nr. Articolul de calculaţie Notarea convenţională

Valoarea, lei

1 Cheltuieli materiale totale CMT 82,472

2 Cheltuieli directe pentru remumerarea muncii

Cs.d 10,69

3 Defalcări din fondul de salarizare şi cel suplimentar

D 2,85

4 Cheltuieli directe pentru unitatea de produs

Cv 96,15

5 Cheltuieli indirecte pentru unitatea CI 10

103

de produs6 Cost de producţie Cp 106

7 Cheltuieli comerciale(3%) Cc 3,18

8 Cheltuieli generale şi administrative(32%)

Cga 33,92

9 Alte cheltuieli operaţionale(10%) Cop 1

10 Cheltuieli ale perioadei de gestiune(7+8+9)

Cpg 38

11 Cheltuieli de consum(6+10) Cconsum 144

12 Beneficiu b 30

13 Preţ de livrare fără TVA p 174

14 TVA 34,8

15 Preţ de livrare inclusiv TVA 208,8

Tabelul 7. 3- Indicatorii economici ai proiectuluiNr.crt

Indicatorul Unitatea de măsură

Valoarea, leiProdus proiectat

1 Volumul producţiei un 3144

2 Venitul din vânzări lei 547056

3 Costul de producţie׃ pe unitate

total

lei 106

333264

4 Cheltuieli de consum׃ pe unitate

total

lei 144

452736

104

5 Profitul pînă la impozitare lei 94320

6 Pragul de rentabilitate un 1939

7 Pragul de rentabilitate lei 337299

8 Numărul muncitorilor de bază 29

9 Productivitatea muncir׃

pe muncitor

pe muncitor

lei

un

18864

108,4

10 Cheltuieli directe pentru remumerarea

muncii

lei 33609,36

11 Rentabilitatea producţiei % 20,4

12 Preţ de livrare fără TVA lei 174

13 Preţ de livrare cu TVA lei 208,8

Tabelul 7.4 - Planul acţiunilor planificate până la începerea activităţii

Nr. Activitatea

Timp de realizare,luni

Responsabil Cost orentativ,lei

1 Înfiinţarea firmei S.C˝ART-INVEST-GROUP˝ S.R.L.- înregistrarea întreprinderii

1,5

Manager

250

- verificarea denumirii 39- redactarea documentelor de constituire pentru înregistrare 108

- eliberarea modelelor de documente(p/u o foaie) 3

105

general- ştampila 290

- autorizaţia 800- publicarea informaţiei în Buletinul Oficial Înregistrării de Stat

54

- depunerea capitalului statutar

5400

2 Examinarea stării actuale a secţiei

13 Aprecierea cheltuielilor pentru arenda localului şi utilajului

4 Proiectarea secţiei de producere 11005 Efectuarea lucrărior de

reparaţie 1 Muncitori 2500

6 Instalarea utilajului, verificarea funcţionării

1,5 1200

7 Asigurarea cu personal 1,5 Managerul Resurse Umane

8008 Instruirea personalului 1 400

9 Incheerea contractelor cu intermediarii

1 Manager Comarcial

150

10 Incheerea contractelor cu furnizorii

1 150

11 Începerea producerii pentru un ciclu de productie

339603

Total 1,5 3366091

Tabelul 7.5 - Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a lor Tip de ivestiţii Suma, lei %Mijloace proprii 216091 59%Creditul bancar 50000 13,65%

Împrumut persoane fizice

100000 27,35%

Total 366091 100%

K1 = Capital propriu / Total capital * 100% = 216091 / 366091 *100 = 59%K2 = Capital împrumutat / Total capital * 100% = 150000 / 216091 *100 =49,9%

106

K3 = Capital împrumutat / Capital propriu * 100% = 15000 / 126091 *100 = 69,4%Coieficientul K1 determină structura financiară a întreprinderii. K2 caracterizează structura capitalului din punct de vedere al cotei împrumutului. K3 caracterizeazădependenţa întreprinderii de capitalul străin.

Tabelul 7.5.1 - Informaţia iniţială pentru elaborarea graficului rambursării creditului

Indicatorii Suma

Mărimea creditului, lei 50000

Termenul de creditare,ani 3

Rata anuală a dobîânzii, % 13,5

Numărul de rambursări pe an 4

Perioada de graţie, trimestru 2

Rata de rambursat calculată 5000

Tabelul 7.5.2 - Graficul de rambursare a creditului

Perioada Creditul la începutul perioadei

Mărimea dobânzii

Amortisment Rest de rambursat

1 2 3 4 6tr. Itr. IItr. IIItr. IV

500005000050000

45000

- - 1688 1519

--

50005000

50000500004500040000

Total Ian 3207 10000tr. I 40000 1350 5000 35000

107

tr. IItr. IIItr. IV

350003000025000

472540503375

500050005000

300002500020000

Total II an 17550 20000tr. Itr. IItr. IIItr. IV

2000015000100005000

270020251350675

5000500050005000

1500010000 5000 0

Total III an 6750 20000Total 37125 50000

Tabelul 7.6 -Situaţia fluxului de numerar

Nr ctr Anul 1 Anul 2 Anul 3

1 2 7 8 91 Soldul mijloacelor bşneşti la

începutul perioadei - 1678030 3823356

Încasări2 Vînzarea produselor 4996040 9152880 103408803 Oferirea spaţiilor publicitare - -

108

4 Alte încasări 150000 - -5 Total încasări - - -6 Plăţi 7 Furnizorilor 3153688 5246991 82436888 Salarii şi contribuţii sociale 67572 75000 106200

9 Plata chiriei 32916 32916 3291610 Arenda utilajului 42996 42996 4299611 Impozit pe venit 157631 1485263 149943612 Credit rambursat 10000 20000 2000013 Dobânda bancară 3207 4388 168814 Datorii financiare pe termen

scurt100000

15 Alte plăţi - - -16 Total plăţi 3468010 7007554 9946924

17 Soldul mijloacelor la sfîrşitul perioadei

1678030 3823356 4217312

Pentru o imagine complexă a activităţii întreprinderii se întocmeşte Raportul privind rezultatele

financiare. Raportul privind rezultatele financiare cuprinde indicatorii financiari ai întreprinderii

pe perioada de gestiune şi perioada corespunzătoare a anului precedent. În el se reflectă

veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi

articolele excepţionale, profitul net (pierderea) în perioada de gestiune şi perioada

corespunzătoare a anului precedent. Informaţia din raport este necesară pentru evaluarea

activităţii anterioare şi prognozarea activităţii viitoare a întreprinderii.

Tabelul 7.7 - Prognozarea raportului privind rezultatele financiare

Indicatori Cod. rd.2007 2008 2009

Venitul din vânzări (611) 010 4995540 9152880 92400220

Costul vânzărilor(711) 020 3122212 5782956 5838139

Profitul brut (pierdere global) (rd. 010-rd.020)

030 1873328 3369924 3402081

109

Alte venituri operaţionale (612) 040 - - -

Cheltuieli comerciale (712) 050 45414 83208 84002

Cheltuieli generale şi administrative (713) 060 770916 1414536 1428034

Alte cheltuieli operaţionale (714) 070 1050874 124812 126003

Rezultatul din activitatea operatională: profit(pierdere)(rd.030-frd.040-rd.050-rd.060-rd.070)

080 157631 1747368 1764042

Rezultatul din activitatea de investitii: profit(pierdere) (62 1-721)

090 - - -

Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere) (622-722)

100 - - -

Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere) (±rd.080±rd.090±rd.l00)

110 - - -

Rezultatul excepţional: profit (pierdere) (623-723)

120 -74756

- -

Profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare (±rd. 110±rd. 120),

130 1050874 1747368 1764042

Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit (731)

140 157631 262105 264606

Profit net (pierdere netă) (±rd. 130±rd. 140) 150 893243 1485263 1499436

Contabilitatea este principalul instrument de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al

rezultatelor obţinute.

În consecinţă toate transformările suportate de bunuri în cadrul firmei trebuie să fie

cunoscute şi înregistrate în contabilitate astfel.

- în ordine cronologică;

- sistematic;

- informaţiile cu privire la patrimoniu trebuie să fie prelucrate şi păstrate in conformitate

cu legile în vigoare;

- rezultatele obţinute trebuie menţionate clar, atât pentru necesităţile proprii, cât şi în

relaţiile cu asociaţii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale;

- operaţiunile patrimoniale efectuate trebuie controlate;

110

-datele furnizate de contabilitate trebuie să fie verificate cu cele reale, existente la un

moment dat;

-datele primare înregistrate în contabilitate se grupează în balante de verificare, care se

întocmesc lunar;

- la sfârşitul anului se întocmeşte bilantul contabil;

Toate bunurile şi valorile care intră sau ies din firmă trebuie să fie înregistrate la

contabilitate.

Toate transformările suportate de bunuri în cadrul firmei trebuie să fie cunoscute şi

înregistrate în evidenţa contabilă.

Înregistrările se fac cronologic şi sistematic, potrivit planului de conturi şi normelor emise.

1. Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice

2. Balanţa de verificare şah pe fiecare an

3. Balanţa de verificare

În baza acestor tabele se întocmeşte bilanţul contabil.

Bilanţul contabil îndeplineşte funcţia de oglindire a mijloacelor economice şi a surselor

acestora la un moment dat. El se îndeplineşte la anumite termene. Aceste termene, de regulă,

reprezintă sfîrşitul perioadei de gestiune.

La aceste termene patrimoniul întreprinderii este privit din mod static. Pentru a compara şi

a face o analiză dinamică, în bilanţ se includ date din perioada de gestiune curentă şi cea

precedentă.

Tabelul 7.8 - Bilanţul contabil

Anul2007

Anul 2008

Anul 2009

ACTIV Mijloacele de care dispune întreprinderea sau de care are nevoiepentru aşi desfăşura activitatea

Active nemateriale pe termen lung

- - -

Active materiale pe termen lung - - -

Active financiare pe termen lung- - -

111

Alte active pe termen lung - - -ACTIVE CURENTE - - -Stocuri de mărfuri şi materiale 163332 536268 520450Creanţe pe termen lung 914198 631987 3573600Investiţii pe terman scurt - - -Mijloace băneşti 1678030 3823356 4217312Total - ACTIV 2755560 4991611 8311362PASIV Totalitatea surselor utilizate la formarea activelor

CAPITALUL PROPRIUCapital statutar şisuplimentar 5400 5400 5400Rezerve - 793243 2278506Profit narepartizat 893243 1485263 1499436Capital secundar - - -DATORII PE TERMEN LUNGDatorii financiare pe termen lung

40000 20000 -

Datorii pe termen lung calculate

- - -

DATORII PE TERMEN SCURT

100000 - -

Datorii financiare pe terman scurt

- - -

Datorii comerciale pe terman scurt

1559286 2425600 4263414

Datorii pe termen scurt calculate

157631 262105 264606

TOTAL - PASIV 2755560 4991611 8311362

Întrucât eflcienţa economică este determinată ca raportul dintre efect şi efort (cheltuieli), trebuie să stabilim indicatorii cu ajutorul cărora se exprimă mărimea efectului. După cum am menţionat în calitate de efect al activităţii economice este con-siderat profitul.

Profitul firmei reprezintă diferenţa dintre încasări şi cheltuielile efectuate pentru o activitate economică.

Profitul este o parte a valorii adăugate în urma activităţii eco-nomice desfaşurate pe baza consumurilor de materiale şi muncă. Profitul unei firme se determină prin scăderea din încasările totale, de la comercializarea bunurilor fabricate, a cheltuielilor totale pentru obţinerea lor. Este evident că activitatea unei firme poate fi considerată mai mult ori mai puţin raţională numai în cazul în care

112

mărimea profitului este pozitivă. Dacă încasările sunt mai mici decât cheltuielile, firma a activat în pierdere.

In practica economică sunt utilizate următoarele noţiuni ale profitului: profitul brut, profitul impozabil şi profitul net.

Profitul brut al firmelor, Pb, se calculează ca diferenţa dintre încasările totale (cifra de afaceri, CA) şi cheltuielile totale, Ct:

Pb = CA - Ct

Profitul brut este rezultatul tuturor activităţilor firmei şi include profitul obţinut de la activitatea de bază, activitatea comercială, fmanciară, de la activitatea investiţională şi de la alte activităţi.

Profitul impozabil al firmei se stabileşte prin scăderea din venitul total brut al cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. în fond, profitul impozabil reprezintă profitul brut al firmei. Dar, întrucât codul fiscal limitează deducerea unor tipuri de cheltuieli din veniturile firmelor, cum ar fi plata penalităţilor, cheltuielilor pentru deplasări, amenzilor, a donaţiilor, sponsorizărilor şi altele, practic, mărimea profitului impozabil deseori diferă de mărimea profitului brut.

Profitul net, Pn, este diferenţa dintre profitul brut şi impozitul pe profit, Ip:

Pn = Pb - Ip

În cele din urmă, profitul exprimă realizarea interesului personal al întreprinzătorului şi a interesului personalului firmei. În economia de piaţă profitul este imboldul principal în stimularea economisirii şi investiţiilor, în lărgirea sferei de producere şi în asigurarea creşterii economice. Totodată tendinţa maximizării profitului impulsionează întreprinzătorii la iniţiativă şi în asumarea riscului, ceea ce generează sporirea competitivităţii şi creşterii economice.

Astfel, scopul fiecărei firme în condiţiile economiei de piaţă a devenit obţinerea unui profit cât mai mare în raport cu capitalul utilizat. Maximizarea profitului este o lege obiectivă a funcţionării economiei de piaţă. Sporirea masei profitului obţinut de firme reprezintă o mare importanţă şi pentru societate, deoarece el este o sursă considerabilă pentru formarea bugetului de stat. în plus, profitul este sursa principală de autofinanţare şi de asigurare a creşterii economice, sursa de stimulare economică a angajaţilor.

Astăzi maximizarea profitului este un instrument puternic de stimulare a agenţilor economici la asigurarea creşterii economice permanente.

Profitul este un indicator sintetic care exprimă rezultatele activităţii economice, a cărui mărime determină şi eficienţa economică. Dar trebuie să ţinem cont de faptul că estimarea eficienţei activităţii economice a unei firme nu poate fi facută numai pe baza valorii profitului obţinut. Estimarea corectă a eficienţei activităţii economice poate fi efectuată numai prin compararea masei profitului obţinut cu eforturile depuse. O astfel de comparare se face cu ajutorul rentabilităţii.

Rentabilitatea activităţii economice exprimă raportul dintre profitul obţinut şi eforturile depuse.

Ca indicator al eficienţei economice, ea poate avea diferite forme, în funcţie de mărimile folosite în calitate de efect şi efort. Ea se mai numeşte rata rentabilităţii şi se exprimă în procente.

Teoria şi practica economică operează cu mai mulţi indicatori de exprimare a rentabilităţii, printre care:

113

1. Rata rentabilităţii vânzărilor, R v , exprimă raportul dintre profitul brut şi suma totală a veniturilor (cifra de afaceri):

Unde: CA este suma vânzărilor (cifra de afaceri).Acest indicator caracterizează eficienţa activităţii totale a firmei în perioada respectivă.

2. Rata rentabilităţii financiare, Rf, se determină ca raportul dintrc profitul net şi capitalul propriu, Kfir:

Utilizarea acestui indicator este determinată.'de faptul că firma în activitatea sa economică, foloseşta capitaluri pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Esenţial este ca împrumuturile de capital să fie gestionatc eficicnt şi rambursate în termenele stabilite.

Apare necesitatea detcrminării eficienţei capitalului propriu al firmei. Doar împrumuturile de capital în fond sporesc eficienţa firmei în ansamblu, deci, şi eficienţa capitalului propriu al firmei. Orice firmă, în activitatea sa economică, tinde să obţină rezultate cât mai înalte în baza utilizării capitalului de care dispune. Apelând la împrumuturi de capital, firma poate să-şi asigure obţinerea unui profit suplimentar.

Rata rentabilităţii capitalului propriu exprimă eficienţa utilizării capitalului invcstit de câtre firmă. de aceea ea se mai numeşte rata rentabilitătii capitalului investit.

3.Rata rentabilităţii consumate, Rrc, care se mai numeşte şi rata rentabilităţii costurilor, se determină ca raportul dintre profitul brut şi suma cheltuielilor totale pentru obţinerea lui:

Cu ajutorul indicatorilor expuşi se determină eficienţa activităţii economice a firmei în ansamblu.

Pragul de rentabilitate

Profitul este influenţat, pe de o parte, de volumul producţiei fabricate şi comercializate şi, pe de altă parte, de costurile de producţie. Firmele au posibilitatea să influenţeze aceşti doi factori dc bază pentru a-şi spori profiîunle. Creşterea volumului de producţic şi rcduccrca cheltuiclilor de producţie asigură şi creştcrca profiujlui. Asfel apare necesitatea determinării volumului minim de pnduciei. pcntru care toate chcltu-ielile de producţic se acopcră cu valoarea vânzărilor producţiei fabricate. Un astfel de volum minim se mai humeşte nivel critic al producţiei, pentru care profitul obţinut este eşgjiicu zero, deci şi rentabilitatea producţiei este egală cu zero. Nivelul de producţie la care nu se obţine profit este numit pragul de rentabilitate.

Pragul de rentabiliîate cxprimă voluinul producţiei sau al cifrei de afaceri, la carc încasărilc totale sunt egale cu costunle totale, iar profitul şi rentabilitatea sunt nule. Dincolo de volumul de producţie critic firma poate avea profit, devenind rentabilă. Dacă volumul de producţic cste mai mic decât nivelul critic, firma activează în pierdcri. lată de ce ficcarc firmă, la iniţicrca unei afaceri economice, trebuie să cunoască pragul de rentabilitate, care poate fi determinat atât în funcţie de volumul unui produs concret exprimat în unităţi naturale, cât şi în funcţie devolumul total al vânzărilor rnai multor produse.

Determinarea pragului de rentabilitate în unităţi fizice.

Unde: Ci – cheltuieli indirecte;

114

Cpg – cheltuieli ale perioadei de gestiune;Q – volumul de producţie;p – volumul de vînzări;Cd – Cheltuieli directe

Tabelul 7.9- Indicatorii eficienţei economice

Nr crt

Indicatorii Notarea convenţională

2007 2008 2009

1 2 3 4 5 61 Volumul de

producţie, bucVp 45414 83208 84002

2 Cifra de afaceri CA 4995540 9152880 9240220

3 Profit brut, lei PbPb = CA - Ct

1873328 3369924 3402081

4 Profit net, lei Pn

Pn = Pb - Ip

893243 1485263 1499436

5 Rata rentabilităţii vînzărilor, %

RV 37,5% 36,8% 36,8%

6 Rata rentabilităţii financiare

Rf

- 60% 65,6%

7 Rentabilitatea resurselor consumate

RRc

60% 58% 58,2%

8 Pragul de rentabilitate, lei

Qef

26340 48260 48721

9 Coieficientul de eficienţă a investiţiilor

E = Pn /K 0,40

7.10 Solvabilitatea firmei

Situaţia financiară a unei firme trebuie să fie studiată şi estimată şi din punctul de vedere al solvabilităţii.

Solvabilitatea fîrmei reprezmtă capacitatea ei de a efectua toate obligaţiile de plată faţă de creditori săi. Orice firmă este solvabilă dacă posedă disponibilităţi (mijloace băneşti) necesare pentru a achita datoriile sale, în primul rând, datoriile

115

pe termen scurt. Se ştie însă că mijloacele financiare ale fiecărei firme se află permanent în circuitul financiar. Numai o parte din ele sunt în formă lichidă, adică în conturile bancare, care pot fi imediat utilizate pentru achitarea unor datorii. Dar, în afară de mijloacele băneşti, şi o parte din valoarea activelor poate fi transformată (în caz de necesitate) în formă lichidă, adică în mijloace băneşti pentru achitarea datoriilor faţă de creditori. Diferite elemente ale patrimoniului unei firme posedă diferite proprietăţi de a se transforma în bani lichizi.

Astfel analiza solvabilităţii reprezintă în acelaşi timp şi analiza lichidităţii patrimoniului în scopul achitării datoriilor.

Tabelul 7.10 – Indicatorii solvabilităţii şi lichidităţii firmei previzionali pe trei ani.Nr crt

Indicatorii Notarea convenţională

2007 2008 2009

1 Solvabilitatea generală

Sg 1,48 2,22 1,5

2 Solvabilitatea totală St 0,32 0,45 0,27

3 Solvabilitatea curentă Sc 1,51 1,8 1,9

4 Solvabilitatea rapidă Sr 2,0 1,6 1,72

5 Solvabilitatea absolută

Sa 0,92 1,4 0,93

116

8. Protecţia muncii şi mediului ambiant

Protecţia muncii este o problemă de stat şi cuprinde ansamblul normelor şi regulilor de

tehnică a securităţii şi de igienă a muncii. Acestea au ca scop asigurarea celor mai bune

condiţii de muncă, prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, reducerea

efortului fizic, precum şi asigurarea unor condiţii speciale pentru persoanele care muncesc

în condiţii deosebite.

Asigurarea măsurilor privind protecţia muncii se răsfrânge asupra întregului proces de muncă, începând de la faza de cercetare-proiectare până la executare şi exploatare. Acţiunea de protecţie a muncii se desfăşoară în trei direcţii principale: juridică, tehnică şi igienico-sanitară.

Prin protecţia tehnică se impun regulile şi mijloacele tehnice necesare pentru asigurarea

integrităţii sănătăţii şi vieţii angajaţilor în timpul efectuării diverselor procese de producţie,

precum şi metodele de reducere a efortului fizic în timpul desfăşurării activităţii de muncă.

Măsurile igienico-sanitare urmăresc scopul creării unor condiţii de muncă sănătoase şi

confortabile, precum şi protecţia angajaţilor de influenţa factorilor nocivi, capabili să producă

boli profesionale, otrăviri, intoxicaţii profesionale acute etc.

Prin lege este stabilit că protecţia muncii face parte integrantă din procesul de muncă şi că

obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecţie a muncii o au – potrivit

atribuţiilor ce le revin – cei care organizează, controlează şi conduc procesul de muncă, adică la

locul de muncă, şefii secţiilor, sectoarelor, atelierelor, depozitelor etc.

Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere, în mod organic, pe lângă cerinţele de

securitate a muncii. Conducătorii şi organizatorii proceselor de muncă nu trebuie să considere

măsurile de protecţie a muncii ca un accesoriu al organizării producţiei, ci ca o parte integrantă a

acesteia.

8.1 Analiza condiţiilor de muncă

Condiţiile de muncă au un rol decisiv în activitatea de producţie, determinând nivelul productivităţii muncii, starea traumatismului şi a îmbolnăvirilor profesionale. Crearea condiţiilor sănătoase de muncă trebuie să se afle în atenţia conducătorilor locurilor de muncă de toate nivelele.Analiza condiţiilor de muncă urmăreşte scopul de a evidenţia factorii dăunători şi

periculoşi de producţie care pot influenţa negativ asupra muncitorilor la executarea unor sau

altor lucrări, exploatarea utilajului tehnologic, maşinilor, mecanismelor, dispozitivelor şi

117

sculelor, a stabili sectoarele şi operaţiile la care aceştia au valori periculoase şi o frecvenţă

mai mare. Analiza lor este efectuată sub formă de tabel.

Caracteristica condiţiilor igienico - sanitare, a factorilor periculoşi şi dăunători de

producţie la întreprinderile industriei de confecţii

Factorii periculoşi şi dăunători de producţie Aprecierea condiţiilor de muncăvizuală conform normelor

1. 2. 3.

1. Condiţiile igienico-sanitare

1.1. Microclimatul

temperatura, oCumiditatea relativă, %viteza mişcării aerului, m/s

1.2. Iluminatul de producţie

natural lateral, (CZ), %artificial general, lx

artificial combinat, lx artificial de serviciu, lx artificial de avarie, lx

1.3. Ventilaţie de PM

aeraţie naturală, Kdv

infiltrare naturală, Kdv

mecanică aspirativă, Kdv

aspirativă locală

2. Caracteristica încăperilor

zona sanitară de protecţie conform SN 245-71gradul de rezistenţă la foc a clădiriicategoria industriei după pericolul incendiar-explozivcategoria lucrărilor după pericolul electrocutării

5...4030...900,1...0,8

0,5...10600...850800...900

2...5+

1...32...48...12

+

VI, II

B

I

22...2540...600,1...0,5

2,07009000,55,0

2210

la necesitate

VII

B

I

118

caracteristica lucrului vizual (categoria)

3. Factorii periculoşi şi dăunători de producţie

3.1. Electrici

genul curentului electrictensiunea, Vfrcvenţa, Hz

3.2. Mecanici

zgomot, dBAvibraţiemişcarea agregatelor şi maşinilorzborul aşchiilor de materiale şi scule

3.3. Termici

detalii încălzite

3.4. Chimici

lichide vapori, gaze prafuri

II

~380/220

50

11063 (6;105)

++

+

+++

II

~380/220

50

8530 (2;90)

++

+

+++

8. 2 Măsuri privind sanitaria industrială

Condiţiile de muncă sunt determinate de caracterul procesului de muncă şi factorii

mediului extern, ce-l înconjoară pe lucrător în sfera de producţie.

În timpul activităţii de muncă a omului are loc interacţiunea mediului de producţie şi a organismului. Omul transformă, acomodează mediul de producţie la necesităţile sale, iar mediul de producţie acţionează într-un mod sau altul asupra lucrătorilor.

Acţiunea mediului de producţie asupra organismului omului este condiţionată de factori

fizici, chimici şi biologici.

Factorii fizici includ umiditatea relativă şi temperatura aerului ambiant, circulaţia şi

tensiunea barometrică a aerului, radiaţia radioactivă şi termică, zgomotul şi vibraţia etc.

119

Printre factorii chimici se numără impurificarea aerului cu gaze otrăvitoare şi praf toxic,

mirosurile neplăcute, acizii şi alcaliile agresive.

Factorii biologici: microorganismele patogene, unele specii de fungi, virusurile, toxinele etc.

Acţiunea factorilor enumeraţi asupra omului este condiţionată de caracterul activităţii de muncă, alimentaţie, condiţiile de menaj.

Pentru asigurarea condiţiilor sănătoase de muncă proiectul prevede următoarele măsuri:

- angajaţii întreprinderii vor fi asiguraţi cu încăperi sanitaro-

igienice în conformitate cu normele de ramură, reieşind din numărul

maximal de lucrători în cel mai numeros schimb de lucru;

- microclimatul aerului zonei de muncă va fi menţinut în limitele

normelor cu ajutorul sistemelor de încălzire, ventilaţie şi condiţionare a

aerului în conformitate cu cerinţele standardului de stat GOST 12.1.005-

88 în dependenţă de categoria lucrărilor şi perioada anului;

- nivelul necesar al iluminării la locurile de muncă este asigurat

de sistemele iluminatului natural şi artificial general care asigură un

nivel al iluminării pe suprafeţele de lucru de 700 lx. În calitate de surse

de lumină artificială sunt folosite lampele luminescente de tipul LDŢ cu

caracteristici îmbunătăţite de transmitere a culorilor;

- în scopul protecţiei muncitorilor de acţiunea dăunătoare a

iradierii termice şi temperaturile înalte, suprafeţele fierbinţi ale utilajului

vor fi făţuite cu materiale termoizolatoare;

- pentru lichidarea zgomotului nodurilor şi agregatelor ale

maşinilor şi utilajelor se vor folosi capote fonoizolatoare uşor

demontabile;

- pentru reducerea vibraţiei suprafeţelor de lucru a maşinilor de

cusut şi altor utilaje sub picioarele acestora vor fi amplasaţi saboţi

vibroabsorbanţi;

120

- surplusurile de căldură şi umiditate vor fi evacuate din

încăperile de producţie cu ajutorul sistemului mecanic de ventilaţie

aspirativă;

- în scopul prevenirii oboselii precoce şi scăderii capacităţii de

muncă la sfârşitul primei jumătăţi a schimbului de muncă pentru

muncitori este prevăzută o înviorare de producţie cu o durată de 5-7

minute.

8.3 Măsuri privind tehnica securităţii

8.3.1 Măsurile principale de protecţie contra electrocutărilor

Măsurile principale pentru evitarea accidentelor prin electrocutare sunt următoarele:

- părţile metalice ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune în timpul lucrului

să fie inaccesibile la o atingere întâmplătoare, ceea ce se realizează prin izolări, carcasări,

îngrădiri, amplasări la înălţimi inaccesibile, blocări(protecţie prin inaccesibilitate);

- folosirea tensiunilor reduse, maxim admisibile:

- izolarea de protecţie;

- separarea de protecţie;

- protecţie prin legare la pământ;

- protecţie prin legare la nul;

- deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoasă;

- deconectarea automată în cazul apariţiei unei scurgeri de curent periculoasă;

- egalizarea potenţialelor;

- folosirea mijloacelor individuale de protecţie;

- organizarea corespunzătoare a lucrului.

Protecţia prin legare la pământ şi protecţia prin legare la nul sunt principalele măsuri de

protecţie contra electrocutării prin atingere indirectă.

Alegerea unui sistem de protecţie (prin legare la pământ sau prin legare la nul) se face

numai cu avizul întreprinderii de electricitate în raza căreia se găseşte unitatea respectivă.

Pentru protecţia oamenilor împotriva accidentelor prin electrocutare, conductorii

circuitelor aeriene din incinta unităţilor se amplasează la următoarele înălţimi deasupra solului,

măsurate sub săgeata maximă a conductorilor respectivi;

121

- 6 m pentru conductorii neizolaţi;

- 4 m pentru conductorii protejaţi contra intemperiilor şi totodată izolaţi la o

tensiune de minimum 500V.

În toate cazurile, traversările cu conductori aerieni peste drumuri carosabile se vor face la

înălţimi minime de 6 m deasupra solului, măsurate sub săgeata maximă a conductorilor.

Odată cu recepţia instalaţiei electrice se vor preda personalului din unităţi instrucţiuni scrise,

prin care se interzice atingerea acestor conductori cu orice fel de obiecte.

Izolarea de protecţie se aplică în afară de izolarea de lucru în cazurile în care protecţia de

bază contra electrocutărilor (legarea la pământ sau prin legare la nul) nu przintă suficientă

siguranţă. Aceasta se realizează astfel:

- aplicând o izolare suplimentară izolării de lucru, pentru ca părţile metalice din

instalaţie, care nu fac parte din circuitul curentului de lucru, însă care pot fi atinse să nu

primească tensiune în cazul nefuncţionării izolaţiei de lucru;

- aplicând o izolare exterioară pe carcasa utilajului electric;

- izolând amplasamentul cu ajutorul materialelor izolante (covoare de cauciuc,

îngrădiri cu plăci electroizolante etc.) se realizează astfel izolarea omului, atât faţă de pământ cât

şi faţă de elementele care se găsesc în legătură cu pământul în raza de manipulare.

Izolarea suplimentară de protecţie a echipamentului electric se execută prin acoperirea solidă şi durabilă cu material izolant atât a echipamentului propriu-zis cât şi a tuturor părţilor metalice accesibile unei atingeri şi care în caz de defect pot primi direct sau indirect tensiune.Izolarea de protecţie se va aplica de la caz la caz, la aparatele şi receptoarele electrice fixe

şi în special portative utilizate în unităţi, în funcţie de tipul şi fabricaţia echipamentului utilizat.

Separarea de protecţie se aplică în special receptoarelor electrice, alimentate la tensiunea

de maximum 380V şi din care anumite părţi vin în contact cu corpurile oamenilor sau

animalelor, în cazurile în care protecţia prin legare la pământ sau la conductorul de nul nu

prezintă siguranţă suficientă (unelte şi scule electrice portative sau alte utilaje fixe sau mobile

folosite în locuri periculoase şi foarte periculoase).

Separarea de protecţie poate constitui un mijloc principal de protecţie la utilajele

portative.

Protecţia prin legare la nul se va putea aplica numai în cazul reţelelor de curent alternativ

trifazat, cu neutrul legat la pământ şi cu o tensiune până la 1000V între faze. Se va aplica

totdeauna când nu este posibilă obţinerea cu mijloace economice a unor tensiuni de atingere sub

valorile admise cu ajutorul unei protecţii prin simpla legare la pământ.

122

Prin protecţie de legare la nul se înţelege legarea la conductorul de nul de protecţie a

instalaţiei electrice, a părţilor electrice, care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care se pot

afla la un moment dat sub tensiune din cauza unui defect de izolaţie. În această categorie se

găsesc între altele:

a) carcasele maşinilor, transformatoarelor şi aparatelor electrice;

b) carcasele dispozitivelor de acţionare a aparatelor electrice;

c) înfăşurările secundare ale transformatoarelor de măsură, dacă instalaţiile de protecţie

prin relee permit acest lucru;

d) părţile metalice ale tablourilor de distribuţie şi panourilor de comandă.

În reţelele de curent alternativ cu patru conductori punctul neutru (nulul) se leagă la pământ.Părţile metalice ale instalaţiilor şi echipamentelor enumerate mai sus se vor lega la

punctul de nul printr-o instalaţie specială de protecţie. Aceste legături trebuie astfel dimensionate

încât să asigure posibilitatea separării printr-o deconectare rapidă, de către siguranţe fuzibile sau

întrerupătoare automate, a porţiunilor în care s-au produs scurtcircuitele; de asemenea, să asigure

realizarea unei tensiuni de atingere sub limita admisă pentru locul respectiv.

Conductorul de nul de protecţie se va lega la pământ, urmărindu-se prin aceasta realizarea

de tensiuni de atingere nepericuloase în cazurile când nu a avut loc o deconectare rapidă a părţii

de instalaţie cu izolaţia deteriorată.

Este interzisă utilizarea conductorilor din instalaţia de protecţie prin legare la nul, drept

conductori de lucru sau conductori de fază.

8.4 Măsuri privind protecţia împotriva incendiilor

Activitatea de profilaxie a incendiilor urmăreşte scopul de a menţine un nivel înalt de

securitate împotriva incendiilor şi exploziilor în oraşe, localităţi, locuri de concentrare a

bunurilor materiale şi la alte obiective prin stabilirea unui regim de pază antiincendiară

exemplar.

Problemele principale ale activităţii de profilaxie sunt: elaborarea şi realizarea măsurilor

orientate spre lichidarea cauzelor ce pot provoca incendiile; limitarea în spaţiu a posibilelor

incendii şi crearea condiţiilor favorabile de evacuare a oamenilor şi bunurilor materiale în caz de

incendiu; asigurarea condiţiilor de descoperire la timp a incendiului apărut, anunţării rapide a

serviciului de combatere a incendiilor şi lichidării cu succes a incendiului.

Pentru combaterea incendiilor la întreprinderea de confecţii sunt prevăzute următoarele măsuri:

123

- toţi angajaţii vor trece un curs de instruire specială privind protecţia împotriva

incendiilor, iar toate subdiviziunile întreprinderii vor fi asigurate cu mijloace de propagandă şi

agitaţie cu privire la combaterea incendiilor;

- prin ordin vor fi numite persoane responsabile de securitatea incendiară a sectoarelor,

depozitelor şi altor obiecte cu pericol sporit de incendiu;

- întreprinderea va fi asigurată cu mijloace de stingere a incendiilor şi de comunicare

rapidă despre incendiu. La toate obiectivele va fi asigurat accesul automobilelor de pompieri,

care se vor menţine în ordine exemplară;

- toate utilajele vor fi menţinute în stare bună funcţională, se vor curăţi la timp, se vor

regla şi unge, pentru a preveni supraîncălzirea lagărelor, arborilor şi pieselor ce se află în contact

de fricţiune, precum şi formarea scânteilor, iar zonele şi agregatele ce se află în mişcare se vor

proteja de nimerirea obiectelor străine;

- la sfârşitul zilei de muncă responsabilii de securitatea incendiară vor controla minuţios

toate locurile, mai cu seamă locurile cu iradieri calorice considerabile, vor deconecta instalaţiile

electrice şi sistemul de iluminat, vor încuia uşile sub lacăt.

8.5 Protecţia mediului ambiant

Necătând la faptul că tehnologiile contemporane depăşesc considerabil nivelul de

performanţă a tehnologiilor elaborate cu 10-20 ani în urmă, totuşi omenirea continuă prin

activitatea să influenţeze tot mai profund starea proceselor naturale. Una din principalele

acţiuni negative a omului asupra mediului înconjurător sunt substanţele poluante aşa ca:

apele reziduale din diferite domenii de activitate, poluanţii bacteriali şi biologici, substanţele

minerale, metalele grele, acizii şi sărurile neorganice, acumulările de roci goale şi nămoluri,

substanţele radioactive, zgomotul, poluarea electromagnetică etc. Pentru a reduce la

minimum influenţa întreprinderilor industriei uşoare în general şi a celor de confecţii în

particular proiectul prevede următoarele măsuri:

emisiile în atmosferă din sistemele de ventilaţie vor fi supuse curăţii într-un sistem

modern de filtre din pânză tip „mânecă”;

apele utilizate în procesul tehnologic şi pentru necesităţile igienico – sanitare se vor

diversa în sistemul central de canalizare a localităţii;

pentru a cunoaşte consumul de apă şi a reduce la minimum cantitatea acesteia sunt

instalate contoare, iar personalul este instruit privind utilizarea cât mai raţională a apei;

124

toate teritoriile libere neasfaltate din imediata apropiere a întreprinderii vor fi înverzite,

cunoscându-se cert rolul plantelor în asanarea mediului ambiant;

deşeurile de producţie se vor acumula în containere speciale cu utilizare ulterioară, mai

cu seamă a deşeurilor textile;

teritoriile oferente întreprinderii (atelierului) vor fi menţinute într-o curăţenie

exemplară;

atelierele de croitorie şi confecţionare a articolelor din textile pot fi amplasate în

imediata apropiere sau la parterul caselor de locuit sau de altă destinaţie;

un rol deosebit în folosirea raţională a resurselor naturale vine să-l joace educaţia

ecologică şi formarea conştiinţei ecologice în cadrul colectivului de angajaţi, prin

organizarea de discuţii în problemele date în timpul pauzelor, precum şi prin utilizarea

materialelor ilustrativ – demonstrative.

8.6 Calcul ingineresc privind protecţia incendiară

De terminat timpul până la pierderea capacităţii portante a unei coloane din lemn după

rezistenţă în condiţiile incendiului, cunoscând următoarele date:. h = 30 cm; b = 20 cm; v = 0,09

cm/min; Nn = 200 kN; = 35 MPa.

h – înălţimea secţiunii coloanei;

b – lăţimea secţiunii coloanei;

– rezistenţa normativă a lemnului la comprimare;

v – viteza de carbonizare a lemnului;

– sarcina normală normativă.

Rezolvare

1. Stabilim diferite momente ale timpului arderii coloanei în condiţiile incendiului.

Τ = 0, 15, 30, 45, 60, 75, 90, 105, 120 min

2. Determinăm pentru aceste momente ale timpului (τ) noile dimensiuni şi

suprafaţa secţiunii coloanei (Fτ).

3. Determinăm tensiunile στ de la forţa normativă pentru momentele de timp (τ) stabilite la

punctul 1.

125

Rezolvarea punctelor 1, 2, 3 o efectuăm pentru comoditate sub formă de tabel

(tabelul 6.1).

Tabelul 8. 6.1

, min

= , cm

= , cm

= , cm2

= /

0 30 20 600 3,3315 27,3 17,3 472,3 4,2330 24,6 14,6 359,2 5,5745 21,9 11,9 260,6 7,6760 19,2 9,2 176,6 11,3375 16,5 6,5 107,3 18,6490 13,8 3,8 52,4 38,18

Calculele în tabelul 2 se întrerup atunci când valoarea lui depăşeşte valoarea . În

cazul dat, =38,18 > =35 MPa la τ =90.

4. Pentru determinarea momentului de timp, când coloana îşi va pierde capacitatea portantă

construim graficul şi măsurăm pe acest grafic valoarea =35 MPa.

Punctul de intersecţie al perpendicularei (coborâtă din punctul de intersecţie al orizontalei

cu curba ) cu axa timpului (τ) executat la o anumită scară, indică timpul căutat.

Fig.8. 6.2. Graficul schimbării tensiunii (σ) în timp

Astfel am determinat că coloana îşi va pierde capacitatea portantă în cazul cercetat peste

aproximativ 88 min.

126

Graficul

BIBLIOGRAFIE

1. ANDRONICEANU Armenia Managementul schimbărilor,

2 .BONCIU Cătălina Instrumente manageriale psihologice,

3 .BRILMAN Jean Management general, Editura Tipomur, 1994

4 .CÂNDEA Dan, Comunicare managerială aplicată,

5 .GÖRG Bernhard Managerii viitorului. Viitorul managerilor,

6 .HYLAND Bruce,YOST Merle Reflecţii pentru manageri” Straton, 1998

7 .MARIAN Liviu Management general şi industrial,

8 .NICOLESCU Ovidiu, Management, Editura Economică, 1997

9 .Nicolaie Ciornâi, Ilie blaj Economia firmelor contemporane,

10. Pterovici, S., Belostecinic Gr., Marketing , Chişinău, 1998

11 .OLARU A., Marketing , PORTO-FRACO , 1966

12 .Kotler Ph., Managementul marketingului, Bucureşti, 1997

127

Plan de Afaceri Tex

Documents

Transcript of Plan de Afaceri Tex