plan de afaceri

1

Cresterea sturionului

CERCETĂRI PRIVIND CREŞTEREA SPECIEI ACIPENSER STELLATUS ÎN MODULE DE CREŞTERE SUPERINTENSIVĂ DE TIP ACVARIU

Victor CRISTEA*, Iulia GRECU*, Cornel CEAPA *, Veronica CRISTEA.*, Marlena TALPES **,

A. ROŞU*

* Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, Catedra Pescuit si Acvacultura str. Gării, Nr. 61-63, Galaţi,

** I.C.D.P.I.P. Galaţi, str. Portului, Nr. 2-4, Galaţi

" Faptul că stocuri abundente de sturioni încă mai există este un mister pentru orice naturalist care observă lupta tacită între om şi natură".

Karl Baer, 18601.

Introducere

Scăderea drastica a stocurilor de sturioni din bazinul inferior al Dunării ca urmare a impactului antropic negativ asupra zonelor de reproducere naturala si a pescuitului abuziv, impune un efort de cercetare dirijat în special pentru protecţia si redresarea acestor stocuri. De aceea, restabilirea stocului de sturioni prin reproducere artificială si creştere in condiţii de mediu favorabile au făcut obiectul unor programe speciale de cercetare –dezvoltare pe plan mondial.În acest context se înscriu şi cercetările noastre de creştere superintensiva a puilor de Acipenser stellatus, specie extrem de valoroasa din punct de vedere economic, intr-un sistem recirculant cu incinte tip acvariu, conceput şi realizat in cadrul catedrei de “Acvacultură şi pescuit”.În experimentul nostru am luat în considerare atât factorii biologici cât şi cei mediali (pH, temperatura apei, oxigenul dizolvat, amoniac, azotiţi, azotaţi etc.) care ar putea influenţa procesul de creştere.

Materiale si metode

Experimentul a fost realizat de manieră adaptativă, fiind pentru prima oară în România când se creşte puiet de păstrugă într-un sistem superintensiv de creştere tip acvariu. Caracteristicile tehnice ale sistemului recirculant de creştere-model experimental Sistemele de creştere recirculante pot fi considerate ca fiind un complex de instalaţii care asigură aductiunea si recircularea apei in cantitatea şi calitatea dorită, asigură incintele de creştere adaptate la particularităţile biologice şi etologice ale speciei de cultura si asigură monitorizarea factorilor abiotici ce acţionează asupra sistemului. Desigur, proiectarea acestui complex de instalaţii este în strânsă corelaţie cu producţia planificată şi cu ciclul de producţie ales. Din punct de vedere constructiv sistemul nostru recirculant este alcătuit din: unitate modul de creştere unităţi de condiţionare a calităţii apei, format din:

www.sapard-romania.info

2

- unitatea de filtrare a apei; - unitatea de sterilizare a apei; - unitatea de aerare-oxigenare a apei; instalaţie de distribuţie a apei la modulul de creştere; a) Modulul de creştere – (fig. 1) este reprezentat de 4 acvarii octogonale realizate din sticlă cu grosimea de 10 mm. Forma şi dimensiunile acvariilor au fost stabilite în funcţie de etologia speciei Acipenser stellatus ce face obiectul creşterii şi de indicatorii bio-tehnologici ce urmează să fie aplicaţi. De asemenea, la alegerea formei (octogon) s-a avut în vedere asigurarea unei cât mai uniforme circulaţii a apei la nivelul fiecărei unităţi de creştere, respectiv o cât mai omogenă distribuţie a oxigenului în masa apei.

Fig. 1. Unităţile sistemului de creştere superintensivă tip acvariu

Adâncimea apei, dimensiunile în plan, respectiv volumul de apă corespunzătoare unei unităţi de creştere au avut în vedere să asigure, în condiţii de fiabilitate şi eficienţă cât mai crescută, exigenţele tehnologice specifice sistemelor intensive de creştere. Numărul unităţilor de creştere preconizat a asigurat o flexibilitate corespunzătoare în ceea ce priveşte indicatorii biotehnologici urmăriţi, precum şi posibilitatea efectuării repetiţiilor necesare experimentării tehnologiei. b) Unitatea de condiţionare a calităţii apei are drept scop să controleze şi să menţină în domeniul optim principalii parametri fizico-chimici ai apei, anume: conţinutul în oxigen, concentraţia în azot amoniacal, concentraţia în particule solide, pH-ul şi dioxidul de carbon. Astfel, pentru controlul particulelor solide şi al concentraţiei în azot amoniacal s-a prevăzut o unitate de filtrare (fig. 2) care este alcătuită principial dintr-o succesiune de straturi filtrante, cu funcţii diferite:


3

filtrul mecanic din material poros (MP), în grosime de 30 cm, la nivelul căruia urmează să fie reţinute particulele grosiere;

filtrul biologic propriu-zis, alcătuit dintr-o succesiune de materiale filtrante (agregat mineral de dimensiuni diferite şi diverse materiale ceramice), în care se realizează denitrificarea apei;

filtrul chimic, realizat din carbon activ, la nivelul căruia se finalizează procesul de condiţionare a calităţii apei. Unitatea de sterilizare şi dezinfectare a apei este reprezentată de o instalaţie cu lampă UV, montată pe circuitul principal de alimentare cu apă condiţionată a acvariilor. Caracteristica funcţională de bază a instalaţiei este puterea nominală (3000 W), putere care asigură cantitatea de radiaţii în gama de lungimi de undă optime pentru tehnologic.

Fig. 2. Detaliu sistem de filtrare biologică a apei

Pentru asigurarea concentraţiei de oxigen dizolvat (DO) la nivelul impus de gradul de intensivitate al populării s-a prevăzut o unitate de aerare-oxigenare. Aceasta este formată din două compresoare Hagen cu debitul de 1,5 mc/h, montate în filtru, respectiv la nivelul fiecărui acvariu. c) Instalaţia de distribuţie a apei şi aerului la modulul de creştere este alcătuită dintr-un sistem de pompe, tuburi şi armături ce asigură debitul tehnologic necesar pentru fiecare din unităţile modului. Traseele instalaţiei de distribuţie, respectiv modul de pozare al acesteia au fost condiţionate de modul de amplasare al acvariilor.


4

Modul de distribuţie al apei la fiecare compartiment al sistemului de creştere, precum şi evacuarea apei din acestea asigură o optimă circulaţie a apei în fiecare acvariu (fig. 3), aspect deosebit de important în condiţii de intensivitate când este necesar să fie valorificat integral volumul (mediul) de creştere. Funcţionarea instalaţiei de distribuţie a apei la parametrii de regim impuşi (presiune, debit, viteză etc.) este asigurată cu ajutorul unor pompe centrifugale ale căror caracteristici funcţionale (înălţime de pompare şi debit instalat) sunt adecvate cerinţei tehnologice. Caracteristicile constructive finale ale unităţii de condiţionare au permis realizarea următorilor parametrii tehnologici ai sistemului ( tabelul 1).

Circuit apa filtrata si recirculata

Circuit apa uzataCircuit oxigenare

Fig. 3. Circulaţia apei şi aerului în acvariile de creştere


5

Tabelul 1. Parametrii tehnologici ai sistemului recirculant

Permeabilitate medie filtru biologic:

3,6 mm/sec

funcţionare 69,8 mm/sec în conducte reparaţie 131,5 mm/sec funcţionare 1,5 mm/sec

Viteze filtru în material

reparaţie 2,9 mm/sec alimentare 32,8 mm/sec Viteze acvarii evacuare 16,4 mm/sec alimentare 1400 l/h(1000-4200) Debite medii

pompe evacuare 1500 l/h(1100-4300)

Organizarea experimentului de creştere în sistem recirculant a speciei Acipenser stellatus.

Un lot de 400 pui de Acipenser stellatus, provenind din Baza de Cercetări şi Microproducţie Brateş, în vârstă de 45 zile, a fost distribuit în cele patru acvarii cu următoarea, astfel: B1 – 100 exemplare/bazin, B2 – 100 exemplare/bazin, B3 – 75 exemplare/bazin, B4 – 125 exemplare/bazin. Exceptând densităţile de populare care au fost diferite (3 şi 5 ex/l), variantele experimentale au demarat în aceleaşi condiţii de lucru: -pui provenind din acelaşi lot, masa corporală – 1,4± 0,200 g/ex, hrană naturală şi furaj convenţional tip CCP ; -debitul de alimentare al incintelor de creştere 4 l/min., asigurându-se o recirculare a întregului volum de apă al incintei într-un interval de 8h . Datorita apariţiei unor manifestări specifice, legate pe de o parte de condiţiile de captivitate şi pe de altă parte de hrana administrată, probleme justificate prin particularităţile ecobiologice ale unei specii de sturioni recunoscută pentru sensibilitatea sa, observaţiile noastre au evidenţiat necesitatea modificării unor parametri tehnologici pe parcursul celor 102 zile de experiment, ceea ce a determinat 4 etape de lucru diferite prin densitatea de populare, raţia de furajare şi tipul de furaj (fig.4). Pentru fiecare etapă de creştere s-au urmărit următorii parametri tehnologici, monitorizaţi si determinaţi prin metodele clasice uzuale: regimul hidrochimic - periodicitatea urmăririi zilnice a parametrilor fizico – chimici ai apei din incintele de creştere a fost stabilită la 5 ore pentru temperatură, pH şi oxigen. Determinarea valorilor temperaturii şi oxigenului s-a realizat cu oximetrul TIP OXI 315 i /SET fabricat în Germania, iar a pH-ului cu pH-metrul TIP TDS PAL. Optimizarea parametrilor furajării (raţie furajeră, tip de furaj şi număr de mese) şi eficienţa utilizării diferitelor furaje utilizate (indicele de conversie al furajelor); Indicele de conversie al hranei s-a calculat cu formula: FCR = F /(Bf-Bi), unde F – cantitatea de furaj administrată; (Bf-Bi) – sporul de creştere. Bf, Bi – biomasa finală şi iniţială indicatorii creşterii (rata instantanee a creşterii, masa medie, biomasa totală şi sporul de creştere al diferitelor variante experimentale) – Rata specifică de creştere a fost calculat utilizând următoarea formula: G = [( ln Mf – ln Mi )/ T ]*100 unde: Mf masa finală, Mi masa iniţială, T intervalul de timp (zile) supravieţuirea materialului biologic.


6

Rezultate si discuţii

În prima etapă (16.07.2002 - 15.08.2002), cele 400 de exemplare, având masa medie de 1,4 g/ex. şi biomasa totală de 560 g au fost distribuite în patru bazine (B1, B2, B3, B4) cu norma de populare: 0,33 ex/dm3, 0,33 ex/dm3, 0,25 ex/dm3, respectiv 0,42 ex/dm3 (fig.5). Hrana administrată într-o zi reprezenta un procent de 100 % raportat la greutatea puilor, din care 50 % era reprezentată de hrana naturală – viermi oligocheţi, Tubifex sp., iar restul de 50 % era hrana artificială reprezentată de furajul CCPPPIP Peştii au avut în permanenţă un comportament activ şi au consumat hrana administrată preferând-o pe cea naturală, astfel încât, după o săptămână, masa medie era de 2,1 g/ex. Observaţiile noastre au evidenţiat necesitatea reducerii raţiei furajere de la 100 % la 15 % substanţă umedă/zi şi a hranei naturale de la 50 % la 10 %, pentru o optimizare a consumului evitând astfel acumularea substanţei organice în sistem cu consecinţe asupra reducerii oxigenului dizolvat în apă. Se poate spune că în prima etapă, în general, peştii s-au comportat bine la condiţiile de captivitate şi la hrana administrată. Cercetările efectuate de noi au scos în evidenţă o mare variabilitate, ca rezultat al modului diferenţiat în care puii de Acipenser stellatus au asimilat hrana şi deci au crescut. Este cunoscut faptul că în procesul schimbării condiţiilor de viaţă, modificările morfo-fiziologice au un caracter individual, în sensul că unele exemplare slăbesc, iar altele cresc în funcţie de baza lor ereditară care se exteriorizează în fenotip. În etapa a II a (16.08.2002 - 5.09.2002), datorită pe de o parte unei mortalităţi accidentale produsă de întreruperea alimentării cu energie electrică şi pe de altă parte de apariţia unor exemplare mari, considerate în continuarea experimentului ca plus-variante, a fost necesară redistribuirea materialului biologic în cele patru bazine (fig. 6). Cu acest prilej am efectuat o selecţie în B4 a indivizilor cei mai bine adaptaţi condiţiilor experimentale (plus-variante) în ideea de a obţine forme care să supravieţuiască (să consume furajul C.C.P.) şi să asimileze, deci un material biologic cu caracteristicile dorite de noi. În celelalte trei bazine am introdus pentru testare un nou furaj, Trouvit (Nutra 2.0 – Hendrix) în B1, în B2 am continuat administrarea furajului CCPPPIP iar în B3 am administrat doar hrana naturală reprezentată de crustacei inferiori din genul Gammarus . La sfârşitul etapei II, perioadă în care s-a trecut la administrarea de hrană exclusiv artificială, respectiv furaj Trouvit în B1 şi furaj CCPPPIP în B2 (fără hrană naturală), s-a înregistrat o supravieţuire redusă, probabil datorită şocului de adaptare, aşa cum era firesc. Factorul alimentar a acţionat puternic, ori se ştie că adaptarea se realizează treptat, prin acţiunea permanentă şi de durată a unor factori mediali (în cazul nostru hrana).


7

Fig. 4. Organizarea experimentului de creştere şi obiectivele pe etape

Etapa II. Perioada: 16.08 – 5.09.2002

Obiective tehnologice: • Sortarea plus-variantelor şi creşterea diferenţiată a

acestora • Furajarea integrala cu hrana artificială

• Data începerii experimentului: 16.07.2002 • Număr total de exemplare: 400 • Masa medie iniţială (Wmi) = 1,4 g/ex • Biomasa totală (Bi) = 560 g

Etapa I. Perioada: 16.07 – 15.08.2002

Obiective tehnologice: • Adaptarea materialului biologic • Testarea sistemului în condiţii de creştere • Conversia la hrana artificială

Etapa III. Perioada: 6.09 – 25.09.2002

Obiective tehnologice: • Izolarea exemplarelor care nu s-au adaptat la hrănirea

artificială • Creşterea exemplarelor adaptate exclusiv cu hrană

artificială

Etapa IV. Perioada: 26.09 – 25.10.2002

Obiective tehnologice: • Reconversia la hrană artificială a exemplarelor care

nu s-au adaptat iniţial la hranirea artificială • Testarea furajului Nutra (Hendrix SpA)

• Data încheierii experimentului: 25.10.2002 • Număr total de exemplare: 122 • Masa medie plus-variante: 57,8 g/ex (max 103 g/ex) • Masa medie finală (Wmf) = 21,66 g/ex • Biomasa totală (Bi) = 2643 g


8

Când un factor medial, în cazul nostru hrana, acţionează cu intensitate puternică, organismul animal este depăşit de posibilitatea de adaptare şi în acest caz pot apare deviaţii exclusiv somatice similare mutaţiilor. Aşa putem explica apariţia unor deformări ale coloanei la exemplarele care nu s-au putut adapta noilor condiţii experimentale. Datele din literatură arată că apariţia acestor fenomene este frecventă în cazul când acţiunea factorilor mediali (hrana) se manifestă direct asupra metabolismului şi dezvoltării embrionare ceea ce este similar în experimentul nostru. Variabilitatea s-a manifestat şi în această etapă în limitele ereditare ale fiecărui individ. Indivizii selecţionaţi În B4 au continuat în etapa a II-a să asimileze furajul şi să crească în greutate. De asemenea în B3 – unde s-a administrat hrană naturală supravieţuirea a fost bună (77 %). În această etapă s-au putut calcula indicii de conversie pentru hrana distribuită în bazinele B3 şi B4, raportându-se cantitatea de hrană administrată la diferenţa de biomasa totală finală şi iniţială. În etapa a III-a (6.09.2002 - 25.09.2002), în scopul recuperării şi consolidării fiziologice a materialului biologic am administrat în bazinele B1 şi B2 hrană naturală pentru a diminua mortalitatea. În această perioadă s-a conturat şi ipoteza că pierderile numerice pot fi datorate de absenţa din compoziţia furajelor a unor compuşi biochimici care să asigure echilibrul biochimic corespunzător vârstei, tuturor puilor de Acipenser stellatus. Prin comparaţie, exemplarele din B3, hrănite încă din etapa II doar cu hrană naturală, au avut o supravieţuire excelentă (94,8 %), iar exemplarele selecţionate din B4, adaptate la hrănirea exclusiv artificială, au avut o supravieţuire de 96,2 %, ceea ce exclude posibilitatea unei patologii datorată unor agenţi patogeni sau parazitari. Un aspect urmărit în această etapă a fost şi cel al optimizării raţiei zilnice pentru exemplarele selecţionate pentru a se atinge un indice de conversie cât mai mic (diminuarea pierderilor prin neconsumarea totală a furajului distribuit /masă). Practic, şi în această etapă s-au putut calcula indicii de conversie pentru hrana distribuită în bazinele B3 şi B4 (fig. 7). În etapa a IV-a, nemaiînregistrându-se mortalităţi, am redistribuit materialul biologic în cele patru bazine. Această schimbare a fost impusă de faptul că unele exemplare selecţionate (plus-variante), au atins mase individuale de peste 60 g şi, în ideea de a le oferi condiţii cât mai bune astfel încât rezultatele să nu fie influenţate de eventuali factori negativi de mediu, cele 25 de exemplare selecţionate (din B4), rezultate din etapa a III-a, şi la care s-au adăugat alte 4 exemplare selecţionate din celelalte bazine, s-au distribuit în bazinele B1 (14 exemplare) şi B2 (15 exemplare). Deoarece restul de pui de păstrugă (94 exemplare) provenind din bazinul B3 hrănit cu Gammarus, la fel ca şi exemplarele salvate din B1 şi B2, am considerat că expunerea lor la un nou amestec de hrană naturală şi artificială (50 %-50 %), însă pe o durată mai mare decât la început, precum şi vârsta diferită, va permite o adaptare a întregului lot neselecţionat la hrana artificială (fig. 8). Rezultatele acestei etape, respectiv creşterea în greutate a exemplarelor plus-variante şi o supravieţuire de 100 %, precum şi creşterea în greutate a exemplarelor cu hrană mixtă la care se adaugă o supravieţuire de 97,9 % pentru B3, respectiv 100 % pentru B4, ne demonstrează o reuşită a experimentului, chiar şi pentru exemplarele neselecţionate.


9

Fig. 5. Schema tehnologică şi rezultatele etapei I.

Rezultate etapa I. Indicatori tehnologici:

• Număr de exemplare care au supravieţuit: 327 • Masa med. finală = 2,97 g/ex • Biomasa finală = 970,3 g • Supravieţuirea: 81,75 % (93% fără a lua în calcul accidentul)

B1 Număr exemplare: 100 Norma de populare:

0,33 ex/dm3

Raţie / zi = 100%* Wmi Tip furaj: CCPPPIP (50%) +

Tubifex (50%)


0,33 ex/dm3

Raţie / zi = 100%* Wmi Tip furaj: CCPPPIP(50%) +

Tubifex (50%)


0,25 ex/dm3


Tubifex (50%)

Etapa I. Perioada: 16.07 – 15.08.2002

Indicatori tehnologici: • Număr total de exemplare: 400 • Masa medie iniţială (Wmi) = 1,4 g/ex • Biomasa totală (Bi) = 560 g

B4 Numar exemplare:125

Norma de populare: 0,42 ex/dm3


Tubifex (50%)

Etape tehnologice: • Scădere raţie furajeră: 100% ----- 15% s.umedă/zi • Scădere pondere hrană naturală: 50 % ----- 10 % • Scădere număr de mese/zi: 8 ----- 7 • Ajustări funcţionale şi constructive ale sistemului de creştere

B1 Număr exemplare: 95

Masa med. finală = 2,81 g/ex Biomasa finală = 266,7 g

Supravieţuirea: 95 %


Masa med. finală = 2,92 g/ex Biomasa finală = 263,1 g

Supravieţuirea: 90 %


Masa med. finală = 3,17 g/ex Biomasa finală = 228 g Supravieţuirea: 96 %


Masa med. finală = 3,04 g/ex Biomasa finală = 212,5 gSupravieţuirea: 56 % *

* Datorită unei mortalităţi accidentale (45ex) din cauza opririi alimentării cu


10

Fig. 6. Schema tehnologică şi rezultatele etapei II.


Masa med. iniţial = 2,22 g/ex Biomasa iniţială = 222 g Raţie / zi = 10%* Wmi

Tip furaj: Nutra

B2 Număr exemplare: 100 ex

Masa med. iniţial = 2,42 g/exBiomasa iniţială = 242,1 g

Raţie / zi = 10%* Wmi Tip furaj: CCPPPIP


Masa med. iniţial = 2,51 g/ex Biomasa iniţială = 250,5 g

Raţie / zi = 15%* Wmi Tip furaj: Gammarus

Etapa II. Perioada: 15.08 – 5.09.2002

Indicatori tehnologici: • Număr total de exemplare: 327 • Masa medie iniţială (Wmi) = 2,97 g/ex • Biomasa totală (Bi) = 970,3 g

B4 Norma de populare: 27 ex




Masa med. finală = 3,55 g/ex

Biomasa finală = 99,5 g Supravieţuirea: 28 %



Biomasa finală = 132,7 gSupravieţuirea: 31 %



Biomasa finală = 265,5 g Supravieţuirea: 77 %

Etape tehnologice: • Scădere raţie furajeră: 10% ----- 7% s.uscată/zi • Urmărire adaptare la hrănire integrală cu hrană artificială



Biomasa finală = 400,5 gSupravieţuirea: 96,3 % *

Rezultate etapa II. Indicatori tehnologici:

• Număr de exemplare care au supravieţuit: 162 • Masa med. finală = 5,54 g/ex • Biomasa finală = 898,2 g • Supravieţuirea: 49,54 %


11

Fig. 7. Schema tehnologică şi rezultatele etapei III.










Etapa III. Perioada: 5.09 – 25.09.2002

Indicatori tehnologici: • Număr total de exemplare: 162 • Masa medie iniţială (Wmi) = 5,54 g/ex • Biomasa totală (Bi) = 898,2 g





Masa med. finală = 7,21 g/ex Biomasa finală = 86,5 g Supravieţuirea: 42,9 %


Masa med. finală = 9,73 g/exBiomasa finală = 126,5 gSupravieţuirea: 41,9 %


Masa med. finală = 5,55 g/ex Biomasa finală = 405,5 g Supravieţuirea: 94,8 %

Etape tehnologice: • Urmărire recuperare la hrănire integrală cu hrană artificială • Scădere raţie furajeră: 7% ----- 3,5% s.uscată/zi


Masa med. finală = 31,9 g/exBiomasa finală = 797,5 gSupravieţuirea: 96,2 %

Rezultate etapa III. Indicatori tehnologici:

• Număr de exemplare care au supravieţuit: 123 • Masa med. finală = 11,51 g/ex • Biomasa finală = 1416 g • Supravieţuirea: 75,93 %


12

Fig. 8. Schema tehnologică şi rezultatele etapei III



Raţie / zi = 5%* Wmi Tip furaj: Nutra


Masa med. iniţial = 28,9 g/ex Biomasa iniţială = 433 g Raţie / zi = 3,5%* Wmi

Tip furaj: CCPPPIP


Masa med. iniţial = 5,87 g/ex Biomasa iniţială = 276 g Raţie / zi = 15%* Wmi

Tip furaj: Nutra + Gammarus

Etapa IV. Perioada: 26.09 – 25.10.2002

Indicatori tehnologici: • Număr total de exemplare: 123 • Masa medie iniţială (Wmi) = 11,51 g/ex • Biomasa totală (Bi) = 1416 g



Raţie / zi = 15%* Wmi Tip furaj: CCPPPIP +

Gammarus



Biomasa finală = 850 g Supravieţuirea: 100 %






Biomasa finală = 466 g Supravieţuirea: 97,9 %

Etape tehnologice: • Urmărire reconversie la hrănire cu hrană artificială (100% ---10%) • Scădere raţie furajeră: 3.5% ----- 2,5% s.uscată/zi




Rezultate etapa III. Indicatori tehnologici:

• Număr de exemplare care au supravieţuit: 122 • Masa med. finală = 21,66 g/ex • Biomasa finală = 2643 g • Supravieţuirea: 99,19 %


13

Furajarea materialului biologic Pe durata experimentului s-a urmărit optimizarea parametrilor furajării (raţie furajeră, tip de furaj şi număr de mese) şi eficienţa utilizării diferitelor furaje utilizate (indicele de conversie al furajelor). În etapa I s-a realizat furajarea ad-libitum a materialului biologic urmărindu-se asigurarea condiţiilor pentru adaptarea materialului biologic la condiţiile de creştere din sistemul de creştere cu module tip acvariu. În etapele ulterioare s-a urmărit optimizarea raţiilor furajere atât pentru furajul artificial cât şi pentru hrana naturală (fig. 9), propunându-se pentru exemplarele între 20 şi 100 g o raţie zilnică optimă de 2,5 % din biomasa totală pentru hrana uscată şi 15% pentru cea umedă. Indicele de conversie al hranei a variat între 1,3 şi 1,24 pentru furajul artificial şi 6,27 şi 8,73 pentru hrana naturală (fig. 9). Datorită proporţiei foarte ridicate a hranei neconsumate şi dificultăţii evaluării cantitative a acesteia, în etapa I nu s-a putut calcula indicele de conversie.

0

10

20

30

40

50

60

Initial Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV.Etape de crestere

Rat

ia fu

raje

ra (%

*Wm

i)

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Indice de conversie al furajului

K furaj artificial (plus-variante)K hrana naturala (umeda)Ratie furaj artificialRatie hrana naturala

Fig. 9. Variaţia raţiei furajere si a indicelui de conversie al furajului

Indicii de conversie ai hranei au fost foarte buni pentru fiecare tip de hrană în parte probabil şi datorită condiţiilor hidrochimice foarte bune din sistem. Indicele de consum al hranei a variat în jurul valorii medii de 0,8. Compoziţia chimică a furajelor utilizate este prezentată în tabelul 2.


14

Nr.crt.

Substanţe Furaj Nutra 2.0 (Hendrix)

Furaj CCPPPIP

Proteină brută 54,00 % 40,75 %, Umiditate 7,50 % 8,80 % Lipide 18,00 % 10,50 % Cenuşă 10,00 % 8,10 % SEN - 21,50 % Celuloză 0,60 % 10,35 % Fosfor 1,45 % - Vitamina A 16.000 U.I. Vitamina D3 2.300 U.I. Vitamina E 250 mg Sulfat de Cu 5 mg

Tabel 2

Comparând indicele de conversie al celor două tipuri de furaje administrate (Nutra 2.0 produs de compania Hendrix pentru puiet de păstrăv) şi furajul pentru sturioni produs experimental de CCP PPIP din Galaţi se observă valori apropiate (fig. 10).

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

1.4

Nutra

CCPPPIP

Fig. 10. Indicele de conversie al furajului Nutra comparativ cu CCPPPIP


15

Creşterea şi supravieţuirea Indicatorii biotehnologici ai creşterii (masa medie, biomasa totală, rata instantanee a creşterii, şi sporul de creştere) au fost urmăriţi la diferitele variante experimentale. Valorile medii ale masei individuale, biomasei totale şi supravieţuirii sunt prezentate separat pentru fiecare bazin de creştere şi ca valori medii pe etapă în schemele tehnologice din figurile 12-16.

Fig.11. Exemplar de păstrugă la sfârşitul etapei I (3,5 g) şi respectiv IV (145 g) de

creştere

Variatia densitatii materialului biologic pe durata experimentului

0

20

40

60

80

100

120

Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV

Etape de crestere

Den

sita

tea

(ex.

/m2 )

Medii Plus-variante

Fig. 12 Variaţia densităţii de populare a materialului biologic


16

y = 1.5443x2.2278

R2 = 0.9866

y = 1.1501x1.662

R2 = 0.9546

0

10

20

30

40

50

60

Initial Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV.Etape de crestere

Mas

a m

edie

(g/e

x)

Masa medie (g/ex)

Masa medie plus-variante (g/ex)

Ecuatia de crestere a plus-variantelor

Ecuatia de crestere generala

Fig. 13 Evoluţia masei medii şi ecuaţiile de creştere

0.00

0.50

1.00

1.50

2.00

2.50

B1-B2 (furajare integrala cu hrana artificiala) B3-B4 (50% furaj + 50 % Gammarus)

%/z

i

Furaj Nutra (Hendrix)

Furaj CCPPPIP

Fig. 14 Evoluţia ratei de creştere instantanee comparative pentru furajele Nutra (Hendrix) si CCPPPIP


17

0.00

1.00

2.00

3.00

4.00

5.00

6.00

7.00

I. II. III. Media

Etape de crestere

%/z

iB1B2B3Plus-variante

Datorita pierderilor numerice in faza III si transferarii unor exemplare între bazine nu s-a putut calcula SGR pentru B1, B2 si B3

Fig. 15 Evoluţia ratei de creştere specifice (SGR)

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

Initial Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV.

Etape de crestere

Supr

avie

tuire

a (%

)

Supravietuirea medie

Supravietuirea plus-variantelor

Fig. 16. Evoluţia supravieţuirii


18

Regimul hidrochimic Din evoluţia parametrilor fizico-chimici se constată următoarea evoluţie: -temperatura apei (fig. 17) în perioada de aclimatizare şi jumătatea primei etape înregistrează variaţii relativ mari, care se înscriu în intervalul 20,5-26oC, motiv pentru care, ulterior acest parametru a fost controlat permanent pană la sfârşitul experimentului, temperaturile fiind menţinute în jurul valorii de 20 o C; -pH-ul (fig. 18) înregistrează variaţii majore în perioada de aclimatizare a filtrului şi în prima jumătate a etapei I-a iar ulterior se menţine la valori care se înscriu în intervalul 7,4 – 7,6 unităţi de pH, reacţie optimă pentru evoluţia şi dezvoltarea materialului piscicol; oxigenul dizolvat (fig. 17), datorită înregistrării unei scăderi continue a valorilor înregistrate în prima perioadă a experimentului, a fost controlat şi menţinut ulterior la valori între 7,4 şi 7,6 mg/l valori considerate ca fiind optime pentru sturioni; amoniacul liber (fig.19) a fost prezent în sistem doar la începutul experimentului, în cantităţi foarte mici, sub 0,05 mg/l, ulterior nefiind detectat; -concentraţia cationului amoniu (fig. 19) a fost foarte mare doar în perioada de aclimatizare a filtrului biologic iar apoi valorile s-au înscris în intervalul 0,05-0,1 mg/l valori care nu afectează calitatea sistemului acvatic în care este crescut material biologic; -ionul azotit (fig. 19) care în perioada de aclimatizare a prezentat cantităţi reduse în sistem, sub 0,05 mg/l, înregistrează o creştere constantă până la jumătatea lunii august intrând ulterior într-un regim de descreştere, cu un minim la sfârşitul lunii septembrie. Toate concentraţiile determinate sunt cu mult mai reduse faţă de maximele admise de standardele de calitate a apei utilizate pentru creşterea materialului piscicol; -anionul azotat (fig. 19) înregistrează în perioada de aclimatizare o concentraţie mică, relativ constantă, urmată de o creştere semnificativă, cu un maxim la jumătatea lunii august şi o descreştere continuă până la sfârşitul experimentului; valoarea maximă înregistrată poate fi corelată cu incapacitatea materialului biologic de a consuma integral hrana distribuită, substanţa organică acumulată fiind mineralizată prin filtrarea biologică în prezenţa unei cantităţi suficiente de oxigen. Evoluţia tuturor compuşilor cu azot prezenţi în sistem poate fi apreciată ca fiind în directă legătură cu eficacitatea filtrării biologice utilizate chiar în condiţiile distribuirii unei cantităţi foarte mari de furaj şi a unei densităţi de populare relativ ridicate. duritatea apei (fig. 20) în perioada experi-mentului corespunde unei durităţi medii, maximele fiind înregistrate tot la mijlocul lunii august. Se poate aprecia că începând cu luna septembrie duritatea se micşorează, ceea ce dovedeşte stabilirea unui echilibru între calitatea apei în sistem şi evoluţia materialului piscicol. Duritatea carbonatică şi dioxidul de carbon (fig.20) variază invers proporţional, în limite normale, specifice unei ape optime pentru evoluţia şi dezvoltarea materialului piscicol in condiţiile realizării unei stări de stabilitate relativă a sistemului în condiţii de creştere intensivă.


19

6.7

6.8

6.9

7

7.1

7.2

7.3

7.4

7.5

7.6

7.7

7.8

7/6/20

02

7/13/2

002

7/20/2

002

7/27/2

002

8/3/20

02

8/10/2

002

8/17/2

002

8/24/2

002

8/31/2

002

9/7/20

02

9/14/2

002

9/21/2

002

9/28/2

002

10/5/

2002

10/12

/2002

10/19

/2002

Data

Oxi

gen

dizo

lvat

(mg/

l)

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

Temperatura ( oC

)

Oxigenul diyolvat

Temperatura

Fig. 17. Variaţia oxigenului dizolvat si a temperaturii apei

6.8

7

7.2

7.4

7.6

7.8

8

8.2

8.4

8.6

7/6/20

02

7/13/2

002

7/20/2

002

7/27/2

002

8/3/20

02

8/10/2

002

8/17/2

002

8/24/2

002

8/31/2

002

9/7/20

02

9/14/2

002

9/21/2

002

9/28/2

002

10/5/

2002

10/12

/2002

10/19

/2002

Data

unita

ti de

pH

Fig. 18 Variaţia pH-ului


20

0

0.05

0.1

0.15

0.2

0.25

0.3

0.35

7/6/20

02

7/13/2

002

7/20/2

002

7/27/2

002

8/3/20

02

8/10/2

002

8/17/2

002

8/24/2

002

8/31/2

002

9/7/20

02

9/14/2

002

9/21/2

002

9/28/2

002

10/5/

2002

10/12

/2002

10/19

/2002

Data

NH

4+ , NH

3, N

O2- (m

g/l)

0

10

20

30

40

50

60

70

80

NO

3 - (mg/l)

AmoniuAmoniacNitritiNitrati

Fig. 19. Variaţia compuşilor de azot

0

2

4

6

8

10

12

14

16

7/6/20

027/1

3/200

27/2

0/200

27/2

7/200

28/3

/2002

8/10/2

002

8/17/2

002

8/24/2

002

8/31/2

002

9/7/20

029/1

4/200

29/2

1/200

29/2

8/200

210

/5/20

0210

/12/20

0210

/19/20

02

Data

o G, m

g/l

D totalaD carbonaticaCO2

Fig. 20. Variaţia dioxidului de carbon, a durităţii totale şi carbonatice


21

Concluzii

Pentru buna funcţionare a filtrului biologic este absolut necesară perioada de aclimatizare (încărcarea treptată a sistemului cu material biologic) perioadă în care parametrii fizico-chimici se stabilizează;

Cunoscându-se faptul ca prin filtrarea biologică se realizează mineralizarea substanţei organice şi transformarea ei succesivă în amoniu, nitriţi şi, in final, nitraţi care se acumulează în sistem este necesară schimbarea periodică parţială a apei din sistem pentru eliminarea acestora din urmă; s-a aplicat o rata de înlocuire a apei din sistem în medie de 10% pe săptămână care, după cum se vede din tendinţa de stabilizare a nitraţilor la valori în jur de 10 mg/l, este suficientă şi corespunde exigenţelor tehnologice;

Calitatea optimă a apei si pierderile numerice reduse din lotul martor, hrănit cu

hrană naturală, ne determină să considerăm că pierderile importante din etapele II şi III în bazinele B1 si B2 se datorează neacceptării hrănirii integral artificiale;

Sistemul a reuşit să elimine cu succes hrana distribuită în exces (ad libitum) pe durata etapei I a experimentului si sa menţină o calitate optima a apei;

Evoluţia parametrilor hidrochimici ai apei, pe durata perioadei experimentului se încadrează în limitele optime din punct de vedere tehnologic, fapt ce confirmă eficacitatea sistemului de filtrare biologică proiectat şi realizat; Toate rezultatele obţinute privind supravieţuirea, creşterea şi conversia la hrănirea furajată exprimă posibilitatea utilizării furajului administrat în experiment în condiţii de creştere superintensivă.

Bibliografie Bovendeur, J., 1987. Design and performance of a water Recirculation System for High-Density

Culture of the African Catfish, Clarias gariepinus (Burchel 1822), Aquaculture, 63.

Enita Bordeaux, 1986 – L’ sturgeon Acipenser baeri, cahiers des especes aquacoles, Bordeaux;

Odd-Ivar Lekang, Helge Kleppe, 1999. Efficiency of nitrification in trickling filters using different filter media. Aquacultural Engineering 21 (2000), 181-199.

Oprea L., Georgescu R., 2000 – Nutriţia şi alimentaţia peştilor, Bucureşti, Editura Tehnică;

Talpeş M., Patriche N., Pecheanu C. 2001. Perspective privind creşterea sturionilor în românia. Simpozionul internaţional “Alimentele şi sănătatea la începutul mileniului III”, Galati, Romania.

Timons, M.B. and Losordo, T., 1991. Aquaculture water reuse systems: engineering design and management, Developments in aquaculture and fisheries science, vol.27, 309 p.

Wheaton, F.W., 1985. - Aquacultural Engineering. Robert E. Krieger Publishing Company, Malabar, Florida, 708 p.

Williot, P. (Ed.), 1991. - Acipenser. Actes du Premier Colloque international sur l’esturgeon, Bordeaux, Cemagref Publications, 519 pp.


plan de afaceri

Documents

Transcript of plan de afaceri