TEMA :PIAŢA MONETARĂ ŞI MECANISMUL EI.

POLITICA MONETAR-CREDITARĂ

CUPRINS:

• Caracteristica generală a pieţei monetare ;• Cererea de monedă: concepte şi

componente;• Oferta de monedă, principalele agregate

monetare;• Băncile şi rolul lor în cadrul pieţei

monetare.Multiplicatorul bancar şi monetar;• Modelul echilibrului pieţei monetare;• Politica monetar-creditară: instrumente şi

tipuri.Efectele de transmisie.

1. CARACTERISTICA GENERALĂ A PIEŢEI MONETARE

• Valoarea banilor, ca mijloc de circulaţie, intermediar pe piaţa bunurilor, constă în puterea lor de cumpărare (cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi procurată cu o unitate monetară).

• În economia contemporană, sunt utilizaţi banii-simbol (monedă-simbol) şi banii-convenţie (moneda-convenţie), fără valoare internă şi convertibilitate în aur.

PIAŢA MONETARĂ

• reprezintă o parte integrantă a pieţei financiare, un mecanism social, care asigură circulaţia activelor cu lichiditate înaltă. Pe această piaţă au loc operaţiuni depozitar-creditare pe termen scurt (de până la 1 an). Obiectele cumpărării - vânzării sunt mijloacele financiare temporar libere.

• Preţul banilor se deosebeşte de preţul bunurilor ordinare. El poartă un caracter convenţional şi se determină prin preţul utilizării mijloacelor luate cu împrumut, prin rata dobânzii.

• În ştiinţa economică, se deosebesc: rata nominală a dobânzii (i) şi rata reală a dobânzii (r).

• Relaţia dintre ele se caracterizează prin ecuaţia

Fisher:

i = r + e , unde e exprimă ritmul inflaţiei anticipate.  

PRINCIPALII ACTORI AI PIEŢEI MONETARE SUNT:

• 1) persoanele care dau banii cu împrumut (creditorii),

• 2) persoanele ce împrumută banii cu condiţiile respective (debitorii),

• 3) intermediarii financiari.

STRUCTURA PIEŢEI MONETARE:

• după tipurile de instrumente utilizate pentru transferul de bani de la vânzători la cumpărători. În această ordine de idei, pot fi evidenţiate trei segmente: piaţa de capital, piaţa valorilor mobiliare, piaţa valutară;

• după calităţile instituţionale ale fluxurilor monetare, se disting două sectoare ale pieţei monetare: sistemul creditar (totalitatea instituţiilor financiar-creditare) şi piaţa valorilor mobiliare (piaţa hârtiilor de valoare).

2. CEREREA DE MONEDĂ: CONCEPTE ŞI COMPONENTE

• Cererea de monedă (cerere de lichiditate) este reprezentată de către diferiţi agenţi economici ai sectorului non-bancar: menaje, firme, structuri ale statului.

• Menţinerea unei cantităţi de bani în formă lichidă presupune un cost de oportunitate, care presupune şansa sacrificată de a deţine titluri de valoare care aduc dobânzi mai mari decât serviciile aduse de bani.

ABORDAREA MONETARISTĂ:

• Abordarea monetaristă se bazează pe teoria cantitativă a banilor. Ecuaţia ei a fost formulată de I. Fischer:

• unde: M exprimă cantitatea de monedă în circulaţie; V – viteza de circulaţie a monedei; P – nivelul general al preţurilor; Y – volumul (producţiei) tranzacţiilor în termeni reali; PY – PIB nominal.

V

YPMYPVM

ABORDAREA KEYNESISTĂ

• Abordarea keynesistă identifică trei mobiluri (motive) ale cererii de monedă:

• mobilul tranzacţional (cerere operaţională) – banii sunt necesari pentru intermedierea tranzacţiilor, achitarea bunurilor şi serviciilor.

• mobilul prudenţei (precauţiei) – banii sunt necesari pentru finanţarea cheltuielilor neprevăzute, crearea rezervelor financiare (pentru tratament medical, reparaţie, deplasare nepreconizată etc.).

• mobilul speculativ: banii în numerar sunt necesari pentru procurarea unor active financiare (acţiuni, obligaţiuni) cu scopul obţinerii veniturilor (dobânzi, dividende).

TIPURI DE CERERI DE MONEDĂ:

a)Cererea de b) cererea speculativă c) cererea agregată

monedă p/u afaceri

i

Mt

M/P

i

Ma

M/P

i

Md

M/P

3. OFERTA DE MONEDĂ, PRINCIPALELE AGREGATE

MONETARE• Oferta de monedă este reprezentată de masa

monetară aflată în circulaţie, ce include atât bancnotele de hârtie şi moneda divizionară, cât şi mijloacele financiare aflate în depozitele bancare, care pot fi transformate în bani cash sau utilizaţi la plăţile prin virament.

• De altfel, masa monetară constituie totalitatea instrumentelor monetare existente, la un moment dat, în economia unei ţări. Ea include banii în numerar (C) şi depozitele bancare (D):

M = C + D

AGREGATUL MONETAR:

• reprezintă un indicator statistic, care cuprinde moneda propriu-zisă şi o parte a instrumentelor semimonetare.

• Pentru caracteristica ofertei monetare sunt utilizaţi indicatorii agregaţi – agregatele monetare (M0, M1, M2, M3, L, D).

AGREGATELE MONETARE UTILIZATE DE BNM:

M0 – banii în numerar (banii de hârtie + moneda

divizionară)

9,58

M1 = M0 + depozite la vedere 15,11

M2 = M1 + depozite la termen, în lei 24,47

M3 = M2 + depozite în valută străină

37,07

ÎN UNELE ȚĂRI SE MAI OPEREAZĂ ȘI CU:

•L = M3 + alte active lichide (titluri de valoare pe termen scurt).

•D = L + obligaţiuni, etc

BAZA MONETARA (H)

Componentele bazei monetare sunt:•numerarul deţinut de populaţia nonbancară „M0”

•numerarul deţinut de rezervele bancare „R”, respectiv:

H = M0 + R

CORELAREA BAZEI MONETARE ŞI MASEI MONETARE:

Masa monetară (M)

numerarul + depozitele

numerarul + rezervele

Baza monetară (H)

MULTIPLICATORUL MONETAR

•Masa monetară creşte (se extinde) datorită efectului multiplicatorului monetar (µm) :

Ms = H µm

4. BĂNCILE ŞI ROLUL LOR ÎN CADRUL PIEŢEI MONETARE.

MULTIPLICATORUL BANCAR ŞI MONETAR

Oferta monetară este controlată de sectorul bancar. Sistemul bancar contemporan este constituit din două niveluri:•banca centrală (naţională) a ţării este responsabilă de funcţionarea eficientă a sectorului bancar. •Băncile comerciale sunt instituţii care atrag depozite şi creditează agenţii economici.

RATA REZERVELOR OBLIGATORII:

• este stabilită de către Banca Naţională a ţării, ceea ce îi permite să controleze activitatea creditară a băncilor comerciale, respectiv, a masei monetare în circulaţie. Rata reyervelor obligatorii se determină după următoarea formulă:

%100D

Rrr

MULTIPLICATORUL BANILOR:

• multiplicatorul monetar (µm) este cu atât mai mare, cu cât coeficientul „rr” este mai mic;

• multiplicatorul monetar este cu atât mai mare, cu cât coeficientul de depozitare (cr) este mai mic.

rrcr

cr

zerveM

DepoziteMm

1

Re0

0

COEFICIENTUL (GRADUL) DE MONETIZARE A ECONOMIEI

%100.

.. nom

em PIB

MsK

ECHILIBRUL PIEŢEI MONETARE

semnifică concordanţa cantităţii de mijloace băneşti oferite şi a cantităţii de bani, pe care doresc să o deţină populaţia şi întreprinzătorii. Acesta reprezintă egalitatea cererii şi ofertei de monedă.

MODELUL ECHILIBRULUI PE PIAŢA MONETARĂ:

PM /

r

re

MS

E

Ld

M / P

6. POLITICA MONETAR-CREDITARĂ: INSTRUMENTE ŞI TIPURI. EFECTELE DE TRANSMISIE

• Politica monetar-creditară poate fi definită ca un ansamblu de acţiuni exercitate de stat asupra masei monetare în circulaţie în vederea asigurării stabilităţii preţurilor, ocupării depline a populaţiei şi creşterii volumului producţiei reale.

PROCESUL CREĂRII BANILOR DE CONT:

5000 u.m. 4000 u.m. 3200 u.m.

„Injecţia” iniţială

de numerar

Banca A împrumut rezerve 1000 u.m.

Banca B împrumut rezerve 800 u.m.

PRINCIPALELE INSTRUMENTE ALE POLITICII MONETAR-CREDITARE SUNT:

De acţiune directă • 1. Achiziţionarea sau vânzarea titlurilor de valoare de

stat pe piaţa deschisă „open market operations” (operaţiuni pe piaţa deschisă).

De acţiune indirectă• 2. Modificarea taxei scontului şi rescontului (discount

rate). • Taxa scontului reprezintă rata dobânzii pe care băncile

comerciale o calculează la titlurile de valoare cu ocazia scontării.

• Plata pentru creditele acordate de Banca Centrală băncilor comerciale formează taxa rescontului.

EFECTELE MODIFICĂRII RATEI DOBÂNZII ASUPRA OFERTEI MONETARE:

a) Creșterea masei monetare b) Diminuarea masei monetare

r’r’1r’2

A B

MS1 MS2

M1 M2 M

LD

r’r’2r’1

B A

MS2 MS1

M2 M1 M

LD

• 3. Modificarea ratei rezervei obligatorii (required reserve ratio). ). Dacă Banca Centrală reduce rata rezervei obligatorii, rezervele băncilor comerciale se măresc, ceea ce dă posibilitate extinderii procesului de creditare şi, respectiv, de mărire a ofertei monetare, şi invers:

rrDR

OFERTA MONETARĂ CONFORM DIFERITELOR OBIECTE ALE POLITICII

MONETARE:

r

(1) MS (3) MS

(2) MS

M / P

SUNT UTILIZATE URMĂTOARELE TIPURI ALE POLITICII MONETAR-CREDITARE:

• 1. Politica monetară rigidă este orientată spre menţinerea masei monetare la un anumit nivel.

r

LD1

LD2

r

MS

E2

E1

M

M/P

2. POLITICA MONETARĂ FLEXIBILĂ (DISCREŢIONARĂ)

• se promovează pentru asigurarea menţinerii (minimizării) mărimii ratei dobânzii şi depinde de faza ciclului de afaceri.

r

r

MS

E2

E1

LD2

LD1

M / P

M