UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMI ŞOARA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIIN łE ADMINISTRATIVE

PRESCRIPłIA ACHIZITIVĂ ÎN DREPTUL

ROMÂNESC Rezumatul tezei de doctorat

Coordonator ştiin Ńific,

Prof. univ. dr. Ion Lul ă

Tudoroniu (căs. Peptan) Rodica

Timi şoara

2010

2

PRESCRIPłIA ACHIZITIV Ă ÎN DREPTUL ROMÂNESC

Ne-am încumetat a păşi pe tărâmul acestei instituŃii juridice, cu dorinŃa de a realiza o

cercetarea aprofundată, complexă şi cât mai completă, pornind de la originile instituŃiei către

stadiile parcurse, de-a lungul timpului, în diferite reglementări care au inspirat sistemul nostru

legislativ, şi insistând pe reglementările uzucapiunii succesiv adoptate în spaŃiul balcano-

carpatic al Ńării noastre, inclusiv pe reglementarea celui mai recent act normativ adoptat –

Noul Cod civil din 26 iunie 2009.

O amplă documentare, metodele istorică, logică (exogetică şi analitico-sintetică) şi

comparativă au constituit principalele pârghii utilizate în simplificarea înŃelesului acelor

aspecte asupra cărora doctrina şi practica judiciară s-au exprimat diferit.

Metoda istorică a permis relevarea cauzelor şi împrejurărilor determinate şi

favorizante în apariŃia şi dezvoltarea acestei instituŃii cu diferenŃe specifice timpului şi locului,

cercetarea evoluŃiei în timp şi spaŃiu a instituŃiei prescripŃiei achizitive în diferite contexte

social-politice.

Metoda logică a fost utilizată în lămurirea normelor juridice incidente în materia

prescripŃiei achizitive (cu atât mai mult cu cât, spre exemplu, reglementarea prescripŃiei

achizitive în sistemul Codului civil este comună cu cea a prescripŃiei extinctive sau dacă avem

în vedere trecerea la un nou sistem de publicitate imobiliară prin Lg. nr. 7/1996, care a pierdut

din vedere interdependenŃa uzucapiunii cu sistemul de publicitate imobiliară), precum şi în

explicare diferitelor soluŃii interpretative ale doctrinei şi jurisprudenŃei.

Metoda comparativă, prin abordarea paralelă a aceloraşi aspecte (tipologie, condiŃii de

aplicare, ş.a.) existente simultan sau succesiv în aceeaşi sistem de drept sau în sisteme de

drept diferite, a facilitat relevarea celei mai adecvate tipologii a prescripŃiei achizitive în

raport de un sistem de publicitate imobiliară mai eficient, precum cel asigurat prin intabularea

fiecărui imobil în parte, ca o condiŃie a constituirii sau transmiterii dreptului în patrimoniul

titularului tabular.

Complexitatea demersului nostru ştiinŃific rezidă mai ales din dualitatea raŃionamentul

prescripŃiei achizitive, îngemănarea moralei şi dreptului din perspectiva utilitaristă şi a naturii

umane, dar şi din vastitatea scrierilor asupra nenumăratelor aspecte pe care aceasta le

presupune, din reglementarea instituŃiei juridice în Codul civil după modelul celui francez, cu

referire generică la prescripŃie (interpretul legi urmând a determina aplicarea textului

deopotrivă instituŃiei prescripŃiei achizitive şi prescripŃiei extinctive sau numai uneia dintre

acestea), şi, nu în ultimul rând, din inerentele conflicte de legi în timp, a căror soluŃionare a

3

dat naştere, cu privire la un anumit aspect sau altul, interpretărilor divergente. Schimbările

legislative cu impact direct asupra reglementării prescripŃiei achizitive, intervenite chiar la

intervale de zeci de ani (precum adoptarea Codului civil extins în regiunile istorice ale tării

aflate sub imperiul reglementărilor maghiare şi austriece, punerea în aplicare a D.L. nr.

115/1938, restricŃiile impuse circulaŃiei juridice a terenurilor prin Lg. nr 58/1974 şi Lg. nr.

59/1954, Lg. nr. 7/ 1996, Noul Cod civil) pun problema legii aplicabile ori de câte ori o

posesie prin care se tinde la uzucapiune se întinde pe două epoci legislative.

Prezentul studiu, deşi nu reprezintă una dintre primele lucrări autohtone în care se

cercetează aprofundat instituŃia prescripŃiei achizitive, are meritul de a fi un nou şi actual

instrument juridic, deosebit de util pentru practicienii şi teoreticienii dreptului, care pot găsi

aici răspunsul sau lămurirea celor mai multe dintre nenumăratele probleme pe care le-a ridicat

mult controversata instituŃie juridică, mai ales a acelora legate de relativ recenta schimbare

legislativă în materia publicităŃii imobiliare (Lg. nr. 7/1996) repercutate asupra reglementării

în vigoare a prescripŃiei achizitive. De asemenea, faptul că finalizarea lucrării a coincis cu

adoptarea Noului Cod civil prin Legea nr. 288/2009 a impus luarea în considerare a celei ce

va fi, odată cu intrarea sa în vigoare, principala lege civilă internă, şi relevarea schimbării

radicale de regim juridic în materie de uzucapiune,ca urmare a propunerilor legislative făcute

în literatura de specialitate. Uzucapiunea tabulară şi extratabulară în reglementarea Noului

Cod civil păstrează în mare parte reglementarea D.L. nr. 115/1938, în acord cu publicitatea

imobiliară prin carte funciară cu efect constitutiv readusă de Noul Cod civil.

Rezultatul cercetării, credem că s-a concretizat într-o lucrare bogată, corectă,

complexă şi, totodată, compactă, în care au fost subliniate problemele pe care această

instituŃie le-a ridicat în faŃa teoreticienilor şi practicienilor dreptului, adevărate surse de

interpretări, dispute doctrinare şi soluŃii jurisprudenŃiale neuniforme; lucrarea conŃine nu

numai o sinteză a celor mai multe dintre opiniile şi argumentele literaturii de specialitate, a

soluŃiilor de practică judiciară reprezentative, în aproape fiecare segment din materia

prescripŃiei achizitive, ci şi exprimarea propriilor puncte de vedere şi argumente în cele mai

multe dintre aspectele analizate, precum şi soluŃii de lege ferenda.

Înainte de a sintetiza cele mai semnificative aspecte abordate în fiecare titlu al lucrării,

facem precizarea că aparenta repetiŃie a unora dintre aspecte în titluri diferite ale lucrării,

numeroasele trimiteri la titluri anterioare sau ulterioare din lucrare, s-au impus, ca urmare a

existenŃei unor strânse conexiuni, spre a ilustra sau exemplifica cât mai bine subiectul abordat.

Titlul I PrescripŃia achizitivă în sistemul Codului civil. Aspecte introductive

4

1.1. Aspectele de ordin introductiv privesc cu precădere conŃinutul conceptului juridic

de prescripŃia achizitivă, în cadrul căruia s-a insistat pe distincŃia dintre prescripŃia achizitivă

şi prescripŃia extinctivă, relevarea evoluŃiei reglementării instituŃiei juridice în raport de

contextul istoric, şi, astfel, explicarea reglementării unitare a celor două instituŃii în Codul

civil francez, conturarea teoriilor monistă şi dualistă asupra celor două concepte de prescripŃie

şi, nu în ultimul rând, funcŃiile şi controversatul fundament al uzucapiunii.

Reglementate în cadrul aceluiaşi titlu din Codul civil („Despre prescripŃie” ),

conŃinând în denumirea lor noŃiunea de prescripŃie (stingere) şi, ulterior, prin Decretul nr.

167/1958, ambele presupun situaŃii de fapt (starea de pasivitate a titularului dreptului)

caracterizate, în principal, prin temporalitate, tinzând a se impune cu forŃa pe care aparenŃa şi-

a câştigat-o în sfera juridicului, ambele curg împotriva titularului „adevărat” al dreptului (per

a contrario, împlinirea termenului de prescripŃie va fi invocată, în cazul fiecăreia, de către

netitular), totuşi, cele două concepte sunt fundamental diferite prin natura lor juridică, prin

specificul raŃiunii pentru care s-au conturat ca două instituŃii juridice, prin condiŃiile necesare

eficacităŃii lor, şi mai ales prin efectul lor concret.

I.2. Fundamentul prescripŃiei achizitive

Dincolo de argumentele pentru şi contra instituŃiei juridice a uzucapiunii, am

considerat că fundamentul uzucapiunii poate fi relevat printr-o analiză sistematică a funcŃiilor

pe care aceasta le-a îndeplinit de-a lungul timpului – funcŃia economică în perioada romană

(un bun mancipii care înceta să fie exploatat de proprietar, rămânea totuşi obiect al proprietăŃii

quiritare, trecând în patrimoniul persoanei care îl exploata), funcŃia sancŃionatorie

(sancŃionarea proprietarului care s-a dezinteresat de lucru un timp suficient de lung cât

durează posesia necesară uzucapiunii), funcŃia probatorie (întemeiată pe o realitate în care nu

se poate stabili, pe tărâm probator, dreptul de proprietate al posesorului, ci numai un fapt

vecin şi conex - stăpânirea îndelungată în condiŃiile legii, sub aparenŃa unui adevărat

proprietar, al imobilului uzucapat - şi pe prezumŃia de proprietate creată în favoarea

posesorului pe durata întregii perioade a uzucapiunii, prezumŃie care se consolidează după

împlinirea termenului prescris de lege) şi funcŃia achizitivă.

I.3. Contestarea efectelor uzucapiunii la CEDO - legislaŃia britanică referitoare la

prescripŃia achizitivă încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 la ConvenŃia Europeană?

Dubla faŃetă a prescripŃiei achizitive (pe de o parte, privarea de proprietate, din

5

perspectiva adevăratului proprietar şi pe de altă parte, consolidarea unui drept pe care l-a ştiut

al său vreme îndelungată, din perspectiva posesorului uzucapant de bună-credinŃă, respectiv

prevalarea de efectul achizitiv, din perspectiva posesorului de rea-credinŃă, ca beneficiul al

legii) a permis interpretări diferite ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la ConvenŃia Europeană, atât

în sensul unui conflict între acest text legislativ şi efectele prescripŃiei achizitive, cât şi invers,

în sensul că aceste efecte nu constituie o ingerinŃă în dreptul de proprietate privată, câtă vreme

acesta a fost exercitat în limitele legii.

O astfel de interpretare, din unghiuri diferite, este şi cea oferită de CEDO în două

hotărâri date în aceeaşi cauză, la o distanŃă de aproximativ doi ani: spre sfârşitul anului 2005

(15 nov. 2005), prin Hotărârea CEDO, dată în cauza J. A. Pye (Oxford) contra Marii Britanii,

una din Camerele CEDO a decis că legislaŃia britanică referitoare la prescripŃia achizitivă

încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 la ConvenŃia Europeană; Marea Camera a CEDO, sesizată

de guvernul britanic cu reexaminarea cauzei, prin hotărârea dată la 30 august 2007 a ajuns la o

concluzie diferită, considerând că sancŃiunea omisiunii proprietarului de a-şi proteja bunul nu

este excesivă în cazul uzucapării acestuia.

Pe scurt, s-a apreciat că, dacă în cazul terenurilor neînregistrate în evidenŃele

funciare, instituŃia prescripŃiei achizitive serveşte la prevenirea insecurităŃii juridice şi la

garantarea realităŃii unei stăpâniri necontestate asupra unui teren, importanŃa unor asemenea

obiective devine discutabilă în situaŃia terenurilor cuprinse în evidenŃele funciare, care

facilitează tocmai identificarea situaŃiei juridice a terenului. Este adevărat că statele pot

determina interesul public în ceea ce priveşte pierderea dreptului de proprietate asupra

imobilului în favoarea unui terŃ, ca efect al împlinirii termenului de prescripŃie achizitivă, însă

faptul că proprietarul este lipsit de bunul său fără a primi în schimb o despăgubire reprezintă o

sarcină individuală excesivă de natură să rupă „justul echilibru” între exigenŃele interesului

public şi dreptul la respectarea bunurilor, deci o încălcare a drepturilor patrimoniale ale

omului. Camera CEDO a decis cu o majoritate infimă (patru voturi contra trei, opinia separată

divergentă fiind comună pentru toŃi cei trei judecători care au votat împotriva soluŃiei) că

există o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Spre deosebire de Cameră care a analizat situaŃia ca o privare de proprietate, Mare

Cameră a analizat-o ca pe o reglementare a folosinŃei bunurilor, situaŃie în care nu s-a mai pus

problema acordării de compensaŃii, iar în privinŃa protecŃiei procedurale a proprietarului

înscris în evidenŃele cadastrale, s-a decis că societăŃile reclamante aveau posibilitatea de a

introduce acŃiune în revendicare, întrerupând în acest fel termenul de prescripŃie.

6

Titlul al II-lea Domeniul şi condiŃiile prescripŃiei achizitive

2.1. Obiectului prescripŃiei achizitive. Analiza obiectului prescripŃiei achizitive, atât

din perspectiva drepturilor, cât şi din perspectiva bunurilor care formează obiectul lor, a scos

în evidenŃă o serie de aspecte, precum: sub aspectul bunurilor care pot fi dobândite prin acest

mod, excluderea din domeniul prescripŃiei achizitive a bunurilor accesorii (mai ales în cazul

celei de 10 până la 20 de ani, în lipsa unei stipulaŃii contrare exprese), a bunurilor incorporale

(chiar şi atunci când acestea devin apropriabile şi formează obiectul unor drepturi patrimoniale

atipice, întru-cât presupun o stăpânire intelectuală, iar nu o stăpânire materială), a bunurilor de gen

şi universalităŃilor juridice; excluderea din domeniul prescripŃiei de scurtă durată a bunurilor

mobile; sub aspectul drepturilor prescriptibile achizitiv, analiza a condus către concluzia

prescriptibilităŃii achizitive numai a drepturilor reale principale, nu şi a drepturilor reale

accesorii, a drepturilor de creanŃă, a drepturilor de proprietate intelectuală sau a drepturilor

nepatrimoniale.

În pofida încercărilor din doctrină (inspirate din jurisprudenŃa franceză) de a acorda,

în mod excepŃional, posesiei un sens larg, cu extinderea domeniului de aplicaŃie al prescripŃiei

achizitive şi asupra drepturilor nepatrimoniale, am arătat că nu pot fi asimilate efectului

achizitiv al uzucapiunii acele efecte juridice recunoscute în favoarea unor persoane care, cu

toate că nu sunt titularii unor drepturi nepatrimoniale, creează o asemenea aparenŃă prin

activitatea lor de obiectivare a unor astfel de drepturi.

În ceea ce priveşte drepturile reale principale, chiar în absenŃa unei dispoziŃii

exprese, am admis, alături de alŃi autori, că dreptul de uzufruct, uz, abitaŃie şi superficie, pot fi

dobândite prin atât prin prescripŃia achizitivă de 10-20 de ani, cât şi prin prescripŃia achizitivă

de treizeci de ani, deşi faŃă de acesta din urmă există rezerve în ceea ce priveşte aplicabilitatea

practică, posesorul având interes să invoce dreptul de proprietate însuşi, fără a se limita doar la

un dezmembrământ al său. Cu toate acestea, în privinŃa dreptului de superficie, jurisprudenŃa

semnalează cazuri în care, fie superficialul a recunoscut dreptul de proprietate asupra

terenului în favoarea altei persoane, fie i-a fost interzisă prin lege dobândirea în proprietate a

terenului.

Dreptul de servitute. Din reglementarea coroborată a art. 623 C. civ. („servituŃile

continue şi aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de 30 ani") şi art. 624 C. civ.

(„servituŃile continue neaparente şi servituŃile necontinue şi neaparente nu se pot stabili

decât prin titluri”) s-a desprins concluzia că pot fi dobândite prin uzucapiune doar servituŃile

7

continue şi aparente.

Ca şi în dreptul român, Codul civil francez prevede că doar servituŃile continue şi

aparente se pot dobândi prin prescripŃie achizitivă. Cu toate acestea, în jurisprudenŃa franceză

întâlnim soluŃii în sensul dobândirii prin prescripŃie achizitivă a servituŃilor necontinue şi

neaparente, atunci când o astfel de servitute este accesorie unei servituŃi care a fost dobândită, la

rândul său, prin uzucapiune sau ca efect al unei „posesii imemoriale", împlinite anterior intrării

în vigoare a acestui cod.

În acelaşi sens, s-a arătat că prezumŃiile „exerciŃiului unei servituŃi necontinue se

întemeiază pe o simplă toleranŃă din partea proprietarului” şi „exerciŃiul unei servituŃi

neaparente este constituit din acte de pură facultate”, pot fi combătute prin dovada contrară,

iar soluŃia jurisprudenŃială potrivit căreia instanŃele, dacă nu pot recunoaşte uzucapiunea unei

servituŃii, pot să recunoască dobândirea de către posesor, prin uzucapiune, a proprietăŃii însăşi

asupra terenului în privinŃa căruia a exercitat o stăpânire într-o măsură suficientă, este de-a dreptul

paradoxală.

Critica argumentelor aduse în justificarea acestei selecŃii f ăcute de legiuitor şi

conturarea unei opinii contrare în sensul posibilităŃii prescrierii prin posesie îndelungată (nu

numai prin 30 de ani, ci , de lege lata, chiar prin 10-20 de ani), a unei servituŃii necontinue

sau neaparente ori necontinue şi neaparente, au fost avute în vedere de legiuitorul Noului Cod

civil care a consacrat posibilitatea dobândirii prin uzucapiunea tabulară a servituŃilor pozitive

fără a distinge între servituŃi aparente şi neaparente, între servituŃi continue şi necontinue.

(art. 763 N.C.civ. Dobândirea servituŃii prin uzucapiune).

Dreptul de ipotecă. Excluderea dreptului de ipotecă, ca şi cea a privilegiilor

imobiliare, din domeniul de aplicare al uzucapiunii se justifică, nu atât prin imposibilitatea

exercitării unei posesii asupra lor, cât prin finalitatea acesteia - ele se nasc pentru a fi

satisfăcute într-un anumit interval de timp, iar nu cu vocaŃie de perpetuitate, specifică

drepturilor reale. Cu toate acestea potrivit art. 1800 alin. 1 pct. 4 şi alin. 2 C. civ., uzucapiunea

prescurtată constituie o cauză de stingerea a acestor drepturi, în cazul în care posesia imobilului

în discuŃie s-a exercitat cu bună-credinŃă şi în temeiul unui titlu translativ de proprietate

transcris în registrul de publicitate imobiliară. S-a observat că stingerea dreptului de ipotecă

poate însă surveni şi în urma unei posesii prelungite exercitate timp de treizeci de ani,

uzucapiunea constituind în acest sens un mod originar de dobândire a dreptului.

Coproprietatea. FaŃă de multiplele soluŃii existente în doctrină şi practică în ceea ce

priveşte posibilitatea unui coproprietar de a prescrie singur întregul bun comun, am sintetizat

de lege lata, soluŃia considerării stăpânirii exclusive exercitate în fapt de către un coproprietar

8

ca fiind, pentru partea din dreptul comun care excede cota sa ideală, evident, nu o posesie

animus domini, deci o detenŃie precară. Acesta, datorită atât cadrului legal existent – art. 1853

C. civ. şi absenŃa viciului echivocului -, cât şi ideii de asigurare a unei protecŃii sporite

coproprietarilor împotriva eventualei uzurpări din partea coproprietarului posesor.

Intervertirea acestei detenŃii prin unul din modurile arătate în art. 1858 C. civ. poate conduce

la prescripŃia achizitivă de 10-20 de ani, şi chiar de 30 de ani, pentru cazul actelor de

rezistenŃă prin care uzucapantul neagă drepturile celorlalŃi coproprietari.

Relativ la probă, sarcina intervertirii acestei stăpâniri (care, în parte - pentru cotele

celorlalŃi coproprietari, corespunde detenŃiei precare) în posesie exclusivă, revine posesorului

în temeiul prezumŃiei stabilite de art. 1855 C. civ. („când posesorul a început a poseda pentru

altul, se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este probă contrarie”), dacă cel

care se îndreaptă împotriva posesorului uzucapant a făcut dovada că acesta din urmă a început

a poseda animus condomini - art. 1854 C. civ („Posesorul este presupus că posedă pentru

sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.”

„…dovada viciului echivocului de care este atinsă o posesie presupune, de fapt, a înlătura

prezumŃia instituită prin art. 1854 din Codul civil român […] iar această sarcină revine celui

care îl invocă împotriva posesorului…”). NereŃinând soluŃia echivocului, nu mai punem

problema opozabilităŃii acestei situaŃii, numai între coproprietari sau faŃă de orice persoană,

detenŃia precară, având, în mod necontestat, un caracter absolut.

De lege ferenda, considerăm adecvate aceleaşi soluŃii, afirmând o poziŃie pozitivă

faŃă de textele Noului Cod civil, care nu prevăd, între viciile posesiei, echivocul (art. 922

alin. 2) şi care îl consideră detentor precar pe coproprietar, în proporŃie cu cotele-părŃi ce

revin celorlalŃi coproprietari (art. 676).

2.2. Posesia utilă, condiŃie esenŃială a uzucapiunii. CalităŃile şi viciile posesiei

Constituie o posesiei utilă: „…o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată,

publică şi sub nume de proprietar” (art. 1847 C. civ).

Dintre viciile posesiei, întreruperea nu a fost primită ca viciu al posesiei, întrucât

„nu se poate vorbi de posesie cât timp lipseşte elementul corpus”. JurisprudenŃa a statuat,

însă, că posesia solo animo este aptă să conducă la uzucapiune, în situaŃia în care nu se

constată din împrejurări de fapt că posesorul s-a desistat de bun.

Privită, însă, din punctul de vedere al felului în care posesorul exercită actele de

posesie, adică prin prisma intermitenŃei acestor acte, întreruperea se confundă cu

discontinuitatea, dar discontinuitatea este opera posesorului însuşi (acesta putând, prin fapta sa

9

proprie şi în detrimentul său, să facă posesia discontinuă folosind lucrul în mod neregulat), iar

întreruperea este faptul unui terŃ care duce la desfiinŃarea posesiei. Astfel, intervalele mai mult

sau mai puŃin scurte în stăpânirea imobilului duc la discontinuitate, dar posesia subzistă; în

schimb, în cazul întreruperii, posesia se pierde.

Neechivocitatea posesiei nu a fost preluată în Codul civil român din modelul său

francez în rândul celorlalte calităŃi ale posesiei, cu toate acestea, jurisprudenŃa noastră a

reŃinut acest viciu cu privire la situaŃia coproprietarilor. Sunt considerate echivoce, actele de

stăpânire şi folosinŃă care sunt susceptibile şi de altă interpretare decât a fi corespunzătoare

vreunui drept real alegat de posesor; elementul animus deşi prezumat în prezenŃa actelor

materiale de exercitare a posesiei, datorită unor circumstanŃe particulare, interpretarea acestor fapte

devine susceptibilă şi de alte explicaŃii, care exclud posesia. Echivocul este exemplificat prin

situaŃia coproprietarului care exercită o stăpânire asupra întregului bun comun, stăpânire care

poate fi interpretată a fi exercitată atât animus condomini cât şi animus domini; situaŃia

comunităŃii matrimoniale de bunuri; situaŃia bunurilor dobândite de concubini asupra bunului

proprietatea celuilalt.

Teza admiterii neechivocului între calităŃile care, împreună, fundamentează o posesie

utilă. Majoritatea autorilor, precum şi o parte a practicii judiciare, apreciază că echivocul este

un viciu de sine stătător al posesiei, care afectează îndeosebi elementul animus, în sensul că

posesorul a îndeplinit fapte materiale în baza unui alt titlu decât acela pe care îl exhibă, altfel

că nu se cunoaşte cu certitudine dacă posesia este manifestarea unui drept. Despre această

posesie se afirmă că este echivocă, actele invocate având un caracter dubios.

Teza opusă – echivocul nu este viciu al posesiei. Posesia există în măsura în care sunt

întrunite elementele animus şi corpus, în condiŃiile legii. Îndeplinirea acestor condiŃii face

nerelevantă reprezentarea corectă sau eronată pe care o au ceilalŃi asupra temeiului în care sunt

exercitate actele de stăpânire, precum şi împrejurarea dacă posesorul crede că este titularul unui

drept real sau doar îşi asumă un asemenea drept prin negarea dreptului adevăratului titular.

Am împărtăşit această din urmă concepŃie, considerând, alături de o parte a doctrinei şi

practicii judiciare, că echivocul este mai degrabă, o absenŃă a posesiei, decât o viciere a sa, cu

consecinŃa nesocotirii acestei stăpâniri în calculul termenului de prescripŃie achizitivă, dacă nu

a survenit vreun caz de intervertire a precarităŃii în posesie, iar nu prin luarea în considerare a

posesiei ulterioare prin simpla schimbare a atitudinii a atitudinii subiective a celui ce

stăpâneşte bunul, către un animus sibi habendi mai convingător.

Aşa cum am arătat mai sus, legiuitorul, prin Noul Cod civil din 26 iunie 2009 nostru

a optat încă o dată pentru excluderea viciului echivocului în aceeaşi formulă: potrivit art. 922

10

(2) N.C.civ. sunt vicii ale posesiei: discontinuitatea, violenŃa şi clandestinitatea; art. 918 alin.

1, lit. c) din N.C.civ. califică actele de stăpânire pe care le exercită un coproprietar asupra

întregului bun comun ca fiind acte de detenŃie precară; art. 675 N.C.civ. (denumit

Inadmisibilitatea partajului în cazul uzucapiunii), asemănător art. 729 din C. civ. rom. în

vigoare, prevede expres posibilitatea uzucapării de către un coproprietar a cotelor-părŃi ale

celorlalŃi coproprietari, dacă a a avut loc intervertirea precarităŃii în posesie; detenŃia precară

se poate transforma în posesie utilă numai prin unul din modurile legale de intervertire (art.

920 N.C.civ.).

În ceea ce priveşte punctul b) al art. 920, N.C.civ., ne exprimăm rezerve faŃă de

formularea „acte de rezistenŃă neechivoce în privinŃa intenŃiei sale de a începe să se comporte

ca un proprietar”, care trimite din nou la ideea echivocului în exercitarea elementului animus,

lăsând o portiŃă deschisă interpretărilor neuniforme pe această temă, cu atât mai mult cu cât

cercetarea intenŃiei este o chestiune care nu va lăsa loc certitudinii, ci arbitrariului.

2.3. Justul titlu. În temeiul calificărilor date de doctrină justului titlu, conform art.

1897 C. civ., actul juridic îndeplineşte condiŃiile unui just titlu dacă este real, translativ de

proprietate, are dată certă, este ineficace datorită lipsei calităŃii de proprietar a celui ce

transmite. Fiecare din aceste condiŃii a constituit sursa unei diversităŃi de opinii: a. în cadrul

condiŃiei existenŃei reale, discuŃiile sau purtat în jurul titlului putativ, dacă poate fi sau nu just-

titlu; b. condiŃia translativităŃii titlului – care dintre actele şi faptele juridice sunt translative de

proprietate şi pot constiui just titlu; c. condiŃia ineficacităŃii, ca urmare a provenienŃei sale de

la un non dominus – este singura dintre cauzele de ineficacitate general admisă, ca putând

fundamenta un just titlu; totuşi nu au lipsit demonstraŃiile contrare; au fost puse în discuŃie şi

celelalte cauze de ineficacitate a titlului; d. condiŃia existenŃei datei certe – admisă, în general,

de majoritatea autorilor, constituie, totuşi, un paradox între necesitatea datei certei care asigură

opozabilitatea faŃă de terŃi, pe de o parte, şi lipsa condiŃiei formalităŃii de publicitate imobiliară, pe

de altă parte.

DiscuŃiile purtate în legătură cu conferirea valorii de just titlu şi titlului provenit de

la un verus dominus au fost mai aprinse în dreptul francez, care nu a exclus, prin excepŃie,

această posibilitate în situaŃii precum: înstrăinarea aceluiaşi imobil, în mod succesiv, către două

sau mai multe persoane, când primul dobânditor este pus în posesia imobilului, iar cel de-al

doilea dobânditor îndeplineşte formalităŃile de publicitate mai întâi, acestuia din urmă îi va putea

fi opusă cu succes uzucapiunea prescurtată. În sens contrar, s-a arătat că absenŃa efectului translativ

al unui act juridic (nul sau inopozabil terŃilor pentru că nu a fost publicat) nu poate fi acoperită

11

prin efectul achizitiv al prescripŃiei scurte, în cazul achiziŃionării bunului de la adevăratul

proprietar; titlul provenit de la verus dominus nu poate fi opus, dobânditorilor care au

îndeplinit formalităŃile de publicitate imobiliară cu efect de opozabilitate faŃă de terŃi.

În ceea ce priveşte controversata problemă a publicităŃii imobiliare, ca o condiŃie a

justului titlu, am apreciat că lipsa publicităŃii nu privează titlul de valoarea sa translativă şi, pe

cale de consecinŃă, de calitatea actului de just titlu. Oricum, acest aspect şi-a pierdut din

importanŃă, odată cu trecerea la noile cărŃi funciare şi, mai ales, a unui timp destul lung de la

adoptarea Lg. nr. 7/1996, raportat la termenele prescripŃiei de scurtă durată, chiar dacă

condiŃiile prescripŃie achizitive se apreciază în raport de momentul legislativ al începerii

posesiei, iar efectele vechilor transcrieri sunt recunoscute în virtutea principiilor de aplicare a

legii în timp (reflectate în dispoziŃiile tranzitorii ale noi legi de publicitate imobiliară, care

prevăd supravieŃuirea încă un timp, nu a vechilor sisteme de publicitate imobiliară, cum s-a

afirmat, ci a unora din dispoziŃiile pe care acestea s-au bazat).

Noul sistem de publicitate imobiliară aduce cu sine o altă problemă în legătură cu

titlul pe care se fundamentează prescripŃia de scurtă durată, având în vedere principiile de

carte funciară (în special, principiul publicităŃii integrale, principiul relativităŃii şi principiul

publicităŃii materiale), pe care am analizat-o sub titlul „Incompatibilitatea prescripŃiei

achizitive cu principiile publicităŃii mobiliare în sistemul Lg. nr. 7/1996”, din Titlul al V-lea,

2.4. Buna credinŃă a posesorului – condiŃie a prescripŃiei achizitive de 10 până la

20 de ani. Elementul de demarcaŃie şi care situează pe poziŃii antagonice conceptele de bună

şi rea-credinŃă - morala, este inerentă aplicării principiului echităŃii. În temeiul acestui

principiu, posesorul de bună-credinŃă, acela care are convingerea legitimităŃii stăpânirii

exercitate, va fi favorizat în raport de posesorul de rea-credinŃă, putând prescrie într-un termen

mai scurt.

Convingere deplină, de neclintit, fără urmă de îndoială, a posesorului, că a dobândit

un drept de proprietate în mod valabil presupune o analiză din perspective precum:

- convingerea greşită trebuie să cadă numai asupra calităŃii de proprietar a

transmiŃătorului sau, în general, asupra valabilităŃii titlului său, indiferent de cauza care

afectează titlul translativ. În urma analizei realizate, opinia exprimată a fost în sensul că

posesorul este de rea-credinŃă indiferent că eroarea în care acesta se află priveşte viciile

titlului autorului său sau viciile propriului titlu.

- buna-credinŃă poate fi calificată drept eror in personam, eror in substantiam sau o

eroarea scuzabilă; buna-credinŃă poate consta într-o eroare de fapt sau poate fi şi o eroare

12

de drept. Întrucât legea nu distinge între buna credinŃă a uzucapantului datorată unei erori de fapt şi

cea determinată de o eroare de drept, s-a apreciat că nu există nici un motiv serios pentru a realiza o

astfel de diferenŃiere de regim juridic; instanŃele de judecată, în aprecierea suverană a existenŃei

bunei credinŃe a posesorului vor putea Ńine seama de gravitatea erorii, având posibilitatea să

excludă eroarea grosolană sau nescuzabilă.

- buna-credinŃă presupune credinŃa greşită în ceea ce priveşte inexistenŃa viciilor

titlului de dobândire al posesorul sau şi în privinŃa inexistenŃei viciilor titlului prin care cel

ce-i transmite a dobândit la rândul său acel drept. Conştientizarea de către posesor a vreunei

împrejurări de natură să-i infirme convingerea fermă că a dobândit proprietatea imobilului,

indiferent de natura viciului (nulitate absolută sau relativă, despre o cauză de resciziune ori de

rezoluŃiune) care afectează titlul proprietarului aparent, exclude buna-credinŃă a posesorului.

- buna-credinŃă este expresie a onestităŃii în actele juridice şi în exerciŃiul

drepturilor civile sau buna-credinŃă, rezultat al erorii. Convingea fermă, fără urmă de

îndoială, existentă la momentul încheierii contractului translativ de proprietate a celui ce

invocă uzucapiunea scurtă, că cel de la care a dobândit este adevăratul proprietar, iar titlul său

este unul perfect valabil, se apropie de buna-credinŃă la încheierea contactelor civile. Pe de

altă parte, aparenŃă înşelătoare trebuie să fie suficient de credibilă pentru a fi aptă să producă

efecte juridice în această materie, asemănător bunei-credinŃe – rezultat al erorii scuzabile, iar

nu o simplă ignoranŃă, suficientă, uneori, în alte materii (cazul căsătoriei putative).

Sub aspect procedural, în aprecierea existenŃei bunei-credinŃe a posesorului, instanŃele

vor putea Ńine seama de gravitatea erorii, având posibilitatea să excludă eroarea grosolană sau

nescuzabilă.

În contextul probei bunei-credinŃe în această materie, conŃinutului conceptului de

bună-credinŃă a posesorului a fost analizat în raport de existenŃa elementului psihologic -

îndoiala. FaŃă de incompatibilitatea celor două categorii psihologice, jurisprudenŃa a decis că

posesorul este de rea-credinŃă nu numai în situaŃiile în care s-a probat o îndoială efectivă din

partea acestuia la data contractării imobilului, ci şi în ipotezele în care uzucapantul putea şi chiar

trebuia să aibă asemenea îndoieli cu privire la calitatea de proprietar a înstrăinătorului.

2.5. Invocarea prescripŃiei achizitive de către cel interesat. Invocarea prescripŃiei

achizitive pe cale judiciară de către cel interesat apare în toată literatura de specialitate, ca

fiind modalitatea de producere a efectelor instituŃiei.

În ceea ce ne priveşte, din interpretarea per a contrario a art. 1841 C. civ. („În

materie civilă, judecătorii nu pot aplica prescripŃia dacă cel interesat nu va fi invocat acest

13

mijloc”), voinŃa posesorului exprimată în sens pozitiv, pentru finalizarea mecanismului

prescripŃiei achizitive, apare indubitabil ca o condiŃie a eficacităŃii acestei instituŃii juridice.

Dintr-o altă perspectivă, pornind de la natura juridică a prescripŃiei achizitive – fapt

juridic complex în a cărui structură intră atât starea de fapt a posesiei şi cea a trecerii

timpului, cât şi actul juridic al invocării efectelor prescripŃiei achizitive –, acest din urmă

element este unul esenŃial al instituŃiei, de fapt, pârghia de declanşare a efectelor sale. Aşadar,

efectele prescripŃiei achizitive nu intervin de drept, ci numai prin exprimarea intenŃiei

beneficiarului în acest sens. Această manifestare de voinŃă, care, de regulă, îmbracă forma

actului unilateral, dar nimic nu se opune la a fi prezentată sub forma unei convenŃii (renunŃare

cu titlu oneros), are în conŃinutul său dreptul de opŃiune al persoanei interesate de a invoca

uzucapiunea, şi anume forma pozitivă de exercitare a acestui drept.

Dreptul de opŃiune, analizat în doctrină ca făcând parte din categoria drepturilor

potestative, se naşte din momentul îndeplinirii celorlalte condiŃii ale prescripŃiei achizitive;

conŃinutul său se epuizează, iar dreptul de opŃiune se stinge prin exercitarea sa în sens pozitiv

sau negativ sau prin neexercitarea sa într-un termen de decădere (momentul pronunŃării

hotărârii definitive de către instanŃa de apel - art. 1842 C. civ.). Efectele stingerii acestui drept

de opŃiune sunt relative, în cazul exercitării pozitive şi decăderii din drept, adică numai în

raport de cealaltă parte din proces, în timp de în cazul exercitării negative, prin renunŃare la

uzucapiune, efectele stingerii dreptului sunt erga omnes, dacă beneficiarul dreptului nu l-a

exercitat astfel, în considerarea unei anumite persoane.

Exercitarea pozitivă se produce, de cele mai multe ori, printr-o acŃiune în

revendicare sau în constatare, dacă sunt îndeplinite condiŃiile procedurale pentru

admisibilitatea unei asemenea acŃiuni, dar şi pe cale extrajudiciară. Invocarea extrajudiciară

nu se prezintă ca o condiŃie îndeplinită în vederea producerii efectelor uzucapiunii; interesul

său practic este restrâns - se limitează în a înlătura incertitudinea privitoare la renunŃarea

titularului la acest drept. Dovada îndeplinirii cerinŃelor necesare pentru naşterea acestui drept

nu poate fi făcută decât pe cale judiciară, prin acŃiunile şi modalităŃile procesuale arătate.

În cadrul acestui titlu, am tratat pe larg exercitarea pozitivă a dreptului de opŃiune cu

privire la uzucapiune (titularii dreptului de a invoca prescripŃia achizitivă şi modalităŃi de

invocare în sens pozitiv, al producerii efectelor prescripŃiei achizitive), întru-cât aceasta face

să fie împlinită o ultimă condiŃie pentru producerea efectelor prescripŃiei achizitive, aspectul

negativ al exercitării dreptului de opŃiune al posesorului urmând a fi analizat, în maniera

complexă pe care o presupune şi în lumina multiplelor controverse pe care le-a suscitat, într-

un titlu separat relativ la efectele prescripŃiei achizitive.

14

În ceea ce priveşte practica notariatelor de a constata dobândirea drepturilor reale

prin uzucapiune în temeiul art. 70 alin. (I) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii

notarilor publici şi a activităŃii notariale nr. 36/1995, ne-am exprimat de partea acelei opinii

potrivit căreia, dincolo de faptul că a constata existenŃa sau inexistenŃa îndeplinirii condiŃiilor

prescripŃiei achizitive în persoana posesorului este dacă nu imposibilă, cel puŃin susceptibilă de

subiectivism în cazul unei proceduri necontencioase, dispoziŃiile Regulamentului încalcă

prevederi dintr-o lege pe care ar trebui să o pună în aplicare, nu să o modifice.

Titlul al III-lea Cursul prescripŃiei achizitive

Cursul prescripŃiei achizitive a fost supus, de asemenea, unei analize complexe

începând cu terminologia, raŃiunea, reglementarea, începutul, calculul şi împlinirea

termenului, şi continuând, în capitolele următoare (II-IV), cu întreruperea, suspendarea şi

joncŃiunea posesiilor, sub toate aspectele pe care le implică studiul acestor părŃi ale cursului

prescripŃiei achizitive. În continuare ne vom opri asupra celor mai controversate aspecte

întâlnite în literatura de specialitate şi în practica judiciară, tratate în acest titlu.

3.1. Început termenului de prescripŃie achizitivă (dies a quo). În raport de regula

potrivit căreia termenul de prescripŃie achizitivă începe să curgă a doua zi după intrarea în

posesia bunului, pentru prescripŃia de treizeci de ani, şi odată cu întrunirea cumulativă a

condiŃiilor: bună-credinŃă, data certă a justului titlu şi posesia, fie şi corpore alieno -, pentru

prescripŃia achizitivă de 10-20 de ani, s-au evidenŃiat în doctrină, atât din Ńară, cât şi din

străinătate, două situaŃii controversate: a) când dreptul adevăratului proprietar asupra imobilului

aflat în posesia uzucapantului este afectat de un termen suspensiv sau de o condiŃie suspensivă;

b) când adevăratul proprietar al bunului posedat nu are asupra acestuia decât un drept eventual.

a) Concluzia desprinsă, în ciuda formulării ambigue a textului art. 1885 alin. 1 şi 2

C. civ. rom., care a dat naşte unei serii de discuŃii (atât în dreptul român, dar mai ales în

dreptul francez, de unde lipseşte alin. 2 al art. 1885 C. civ. rom din textul corespunzător - art.

2257 C. civ. fr.) este în sensul că regula începutului termenului prescripŃiei achizitive rămâne a

se aplica deopotrivă, situaŃiilor în care posesia se întemeiază pe un drept pur şi simplu şi

situaŃiilor în care posesia are la bază un drept afectat de vreo condiŃie sau termen, şi anume

din ziua când posesia utilă a început, dacă avem în vedere prescripŃia achizitivă de 30 de ani.

În ceea ce priveşte prescripŃia achizitivă de scurtă durată trebuie avută în vedere atât

15

marcarea începutului termenului prin momentul intersectării mai multor condiŃii – data certă a

justului titlu, buna-credinŃă şi posesia bunului, cât şi discuŃiile relative la posibilitatea ca un act

juridic afectat de un termen sau o condiŃie suspensivă poate sau nu constitui just titlu, care au fost

relevate cu ocazia analizei condiŃiilor de validitate ale just titlului (Titlul al II-lea, II.2. Justul titlu

- condiŃie esenŃială a uzucapiunii de zece până la douăzeci de ani; II.2.3.5. Actele afectate de

modalităŃi).

b) Strâns legată de începutul prescripŃiei achizitive este şi problema posibilităŃii

prescrierii achizitive a drepturilor eventuale. Concluzia desprinsă este în senul că titularul

unei astfel de prerogative, fără existenŃă juridică actuală, nu poate încheia nici acte de

conservare pentru a preîntâmpina pierderea lor. În aceste condiŃii, care contravin raŃiunii

uzucapiunii, termenul său nu poate curge împotriva titularului unei asemenea prerogative.

3.2. Problemă reglementării cauzelor civile ale întreruperii prescripŃiei achizitive, a

cauzelor de suspendare, precum şi a efectelor întreruperii şi efectelor generale ale

suspendării. Acestea sunt reglementate în aceeaşi secŃiune în Codul civil român, fără a

distinge între prescripŃia extinctivă şi prescripŃia achizitivă. Ulterior, intrarea în vigoare a

Decretului nr. 167/1958 a suscitat discuŃii contradictorii în literatura de specialitate. Analiza

acestor discuŃii a permis conturarea a trei opinii diferite, şi anume, într-o prezentare concisă:

marea majoritate a autorilor au considerat că dispoziŃiile C. civ. şi D. nr. 167/1958 sunt

deopotrivă aplicabile şi prescripŃiei achizitive; opinia potrivit căreia dispoziŃiile art. 1863-

1873 C. civ. au fost abrogate, în temeiul dispoziŃiilor art. 25 din D. nr. 167/1958 şi cele ale

art. 24; într-o altă opinie, opusă s-a apreciat că D. nr. 167/1958 nu se aplică prescripŃiei

achizitive, aceasta rămânând sub imperiul prevederilor Codului civil.

În ceea ce ne priveşte, recunoaştem avantajele practice necontestabile ale soluŃiei

extinderii reglementărilor Decretului nr. 167/1958, cu privire la cauzele de întrerupere civilă

şi la efectele întreruperii prescripŃiei achizitive, fără a împărtăşii, însă, argumentele invocate,

întrucât: domeniul de aplicare a unei norme juridice nu se determină în funcŃie de

„superioritatea” reglementărilor conŃinute; în schimb, reglementarea ulterioară având acelaşi

obiect are valoarea unei abrogări implicite a normei anterioare, dacă abrogarea nu este

precizată expres, fie şi atunci când norma ulterioară nu este contradictorie, ci are cel mult o

formulare îmbunătăŃită; în plus, reŃinem că, deşi Decretul nr. 167/1958 a fost denumit „pentru

reglementarea prescripŃiei extinctive”, avem de a face cu o abrogare parŃială expresă (art. 24

şi art. 25, D. nr. 167/1958 ) a dispoziŃiilor Codului civil - Titlul XX, Capitolul III, SecŃiunea I,

art. 1863-1873.

16

Adoptarea acestei soluŃii de câteva decenii în doctrină, însuşirea ei de către

majoritatea autorilor care s-au preocupat de această problematică, precum şi existenŃa

identităŃii de raŃiune în ceea ce priveşte reglementarea cauzelor civile şi efectelor întreruperii

cursului celor două prescripŃii, au condus la aplicarea dispoziŃiilor art. 16 şi 17 din D. nr.

167/1958 nu numai prescripŃiei extinctive, dar şi prescripŃiei achizitive. Pe cale de consecinŃă,

dispoziŃiile art. 1865, 1867-1871 C. civ. trebuie considerate a fi parŃial şi implicit abrogate.

Reglementarea în mod distinct a întreruperii prescripŃiei achizitive s-ar justifica, de

lege ferenda, dacă avem în vedere o tratare unitară a prescripŃiei achizitive sub toate

aspectele. Noul Cod civil din 26 iunie 2009, deşi alocă acestei prescripŃii o secŃiune distinctă -

SecŃiunea a 2-a - Uzucapiunea imobiliară, în Capitolul III - Efectele posesiunii (din Titlul

VIII Posesia, al CărŃii a III-a Despre bunuri), nu abordează direct problema cursului

prescripŃiei achizitive, făcând trimitere la reglementarea prescripŃiei extinctive (art. 934:

„DispoziŃiile prezentei secŃiuni se completează, în mod corespunzător, cu cele privitoare la

prescripŃia extinctivă”) .

3.3. O altă problemă este cea generată de textul art. 1864 alin 2 C. civ. care prevede

o a doua cauză de întrerupere naturală a prescripŃiei achizitive, şi anume: când lucrul este

declarat imprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinaŃiei sale.

FaŃă de formularea art. 1864 alin. 2 din C. civ. s-a spus că reprezintă o cauză asimilată

forŃat întreruperii naturale, întrucât nu se pierde stăpânirea propriu-zisă a bunului, ci doar

calitatea acesteia de a fi considerată o posesie aptă să conducă la uzucapiune; această ipoteză

se apropie mai mult decât de cauza de întrerupere naturală a prescripŃiei achizitive, de o cauză

de imprescriptibilitate achizitivă, însă, imprescriptibilitatea achizitivă este specifică dreptului

de proprietate publică.

Sensul textului art. 1864 C. civ. se referă la situaŃia regulă de declarare a

neprescriptibilităŃii - trecerea unui bun în domeniul public -, prin excepŃie, însă, este posibil ca

legiuitorul să declare că anumite bunuri, deşi sunt şi rămân în proprietate privată, nu sunt

susceptibile de dobândire prin uzucapiune, adică sunt imprescriptibile achizitiv.

Astfel de excepŃii au fost considerate Legea nr. 58/1974 şi Legea nr. 59 /1974. Efectul

întreruptiv al acestor legii nu a fost îmbrăŃişat unanim de literatura şi practica juridică. După

anul 1990, s-au conturat:

17

I . Teza necurgerii termenului prescripŃiei achizitive pentru terenurile aflate în

posesie sub imperiul acestor legi.

Teza încadrează soluŃii diferite şi chiar pentru aceeaşi soluŃie întâlnim fundamentări

diferit. Pe scurt, s-au cristalizat soluŃii precum: dispoziŃiile Legilor nr. 58 şi 59 din 1974

constituie cauze de întrerupere a cursului prescripŃiei achizitive; ideea de echivalenŃă între

conceptul de inalienabilitate a terenurilor proprietate privată, considerate scoase din circuitul

civil general de către legile în discuŃie, pe de o parte, şi inalienabilitatea şi

imprescriptibilitatea bunurilor domeniului public, prevăzute de art. 1844 C. civ., pe de altă

parte; dispoziŃiile Legilor nr. 58 şi 59 din 1974 constituie, în raport de dispoziŃiile art. 1864,

alin. 2 C. civ., cauze speciale de întrerupere a prescripŃiei achizitive; în perioada analizată

cursul prescripŃiilor a fost suspendat, în temeiul art. 13 lit. a din D. nr. 167/1958.

II. Teza potrivit căreia Legile 58 şi 59/1974 nu au întrerupt prescripŃia achizitivă.

Posesia exercitată sub imperiul acestor legi, este aptă să conducă la uzucapiune, în

măsura în care se dovedeşte utilă (continuitatea nefiind afectată de nomele juridice

respective). SoluŃiile afirmate au fost: cele două legi nu au transformat nici natura, nici

destinaŃia terenurilor (Î.C.C.J., dec. nr. IV/16 ianuarie 2006); toate ipotezele de întrerupere

naturală a prescripŃiei achizitive au la bază ideea de deposedare, ori apariŃia Legilor 58 şi

59/1974 nu a dus la pierderea nici unui element al posesiei; posesia exercitată în timpul cât au

fost în vigoare aceste acte normative este o posesie continuă, neîntreruptă, publică şi sub

nume de proprietar, adică neviciată, deci utilă; uzucapiunea este un fapt juridic complex, care

se întinde pe perioade lungi, în care concursul unor legi în timp este inevitabil - Codul civil,

ori Decretul-Lege nr. 115/1938, apoi prevederile Legilor 58 şi 59 /1974, pentru ca ulterior,

după abrogarea acestora din urmă, să se revină la legea sub care a început posesia.

Opinia Noastră. În ceea ce ne priveşte, achiesăm opiniei potrivit căreia cursul

prescripŃiei achizitive nu a fost întrerupt prin efectul Legilor 58 şi 59/1974, posesia exercitată

în timpul cât au fost în vigoare aceste acte normative poate fi considerată o posesie continuă,

neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar, deci utilă.

Nu putem primi aplicarea principiului în materie de interpretare a legii specialia

generalibus derogant în privinŃa Legilor nr. 58 şi 59 /1974 cu raportare strictă la art. 1864

alin. 2 C. civ., în sensul că ar institui cauze speciale de întrerupere, ci doar cu raportare

generală la regimul circulaŃiei bunurilor proprietate privată, întrucât nu avem o referire

expresă la aceasta, ori principiul invocat nu poate fi despărŃit de exceptio est strictissime

interpretationis. Astfel, aceste acte normative, apreciate ca fiind norme speciale, rămân de

strictă interpretare, fără extinderea limitărilor aduse regulilor de drept comun, prin

18

considerarea că ar institui cauze speciale de întrerupere, în raport de cele prevăzute de art.

1864 alin 2 C. civ. Interpretarea strictă trebuie invocată şi în sensul că avem de-a face cu o

limitare a regimului circulaŃiei terenurilor în această perioadă, iar nu o „scoatere din comerŃ”,

în sensul art. 1844 C. civ., adică o expropriere, ceea ce ar atrage aplicabilitatea întreruperii

naturale prevăzute de art. 1864 alin. 2 C. civ. („…ca urmare a unei transformări legale a

naturii sau destinaŃiei sale”).

Argumentul echitabilităŃii adus şi în favoarea adevăraŃilor proprietari (cărora nu li se

poate imputa, în condiŃiile regimului comunist, pasivitatea în ocrotirea dreptului lor) nu poate

fi invocat în acele situaŃii, care constituie majoritatea, în care aceştia au înstrăinat terenul, cu

sau fără construcŃie, în schimbul unui preŃ, însă actul translativ de proprietate dintr-un motiv

sau altul nu şi-a produs efectul; dimpotrivă ar fi injust să se admită în favoarea acestora

întreruperea cursului prescripŃiei achizitive, conduita proprietarului iniŃial s-ar putea găsi chiar

sub incidenŃa principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.

În plus, potrivit art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, terenurile

atribuite în folosinŃă pe durata existenŃei construcŃiilor dobândite au trecut în proprietatea

celor care le primiseră în folosinŃă. Ori dacă s-a recunoscut unor simpli detentori precari

asupra terenurilor pe care le-au dobândit anterior anului 1989, cu atât mai mult trebuie să le

fie recunoscută posesorilor calitatea în care au deŃinut terenurile şi, implicit, dacă celelalte

condiŃii sunt îndeplinite, posibilitate de a le dobândi în proprietate .

În prezent acest ultim punct de vedere este reflectat în practica majorităŃii

covârşitoare a instanŃelor judecătoreşti, actele respective nu au determinat o întrerupere a

prescripŃiei, ci doar o restrângere severă a modalităŃilor de transmitere a proprietăŃii

imobiliare, prin interzicerea actelor juridice de înstrăinare, în timp ce uzucapiunea este un fapt

juridic.

3.4. Cauzele de suspendare a prescripŃiei achizitive. Controversata reglementare, nu

numai a cauzelor de întrerupere, ci şi a cauzelor de suspendare a prescripŃiei achizitive, a

impus conturarea unei concluzii şi în privinŃa acestora din urmă. Astfel, pe lângă cauzele de

suspendare prevăzute în art. 13 şi art. 14, D. 167/1958, care au aplicabilitate în materia

prescripŃiei achizitive în măsura în care împiedică pe titularul dreptului real principal să

introducă o acŃiune reală petitorie împotriva posesorului, a fost avută în vedere şi cauza de

suspendare prevăzută în art. 1882 alin. 2 C. civ. (prescripŃia „nu curge în contra succesiunii,

nici în privinŃa creanŃelor, nici în privinŃa drepturilor reale.” ), precum şi viciile posesiei.

19

În lumina dispoziŃiilor D. nr. 167/1958 prescripŃia este suspendată: a) cât timp cel

împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forŃă majoră să facă acte de întrerupere

- art. 13 lit. a, D. 167/1958 ; b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din forŃele armate

ale Ńării, iar acestea sunt puse pe picior de război - art. 13 lit. b al D. 167/1958; c) cursul prescripŃiei

se suspendă până la rezolvarea reclamaŃiei administrative făcută de cel îndreptăŃit... - art. 13 lit. c,

D. 167/1958 (pentru identitate de raŃiune, am reŃinut această cauză de suspendare şi pentru

prescripŃia achizitivă având în vedere prima parte a textului – până la rezolvarea reclamaŃiei

administrative făcută de cel îndreptăŃit, nu şi precizările ulterioare – cu privire la despăgubiri sau

restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaŃii,

care, într-adevăr, fac referire exclusivă la raporturi obligaŃionale, deci la prescripŃia extinctivă); d)

între părinŃi sau tutore şi cei care se află sub ocrotirea lor, între curator şi cei pe care îi reprezintă,

precum şi între orice altă persoană care, în temeiul legii sau al hotărârii judecătoreşti, administrează

bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, prescripŃia nu curge cât timp

socotelile nu au fost date şi aprobate - art. 14 alin. 1 al D. 167/1958; d) prescripŃia nu curge

împotriva celui lipsit de capacitate de exerciŃiu, cât timp nu are reprezentant legal şi nici împotriva

celui cu capacitate restrânsă, cât timp nu are cine să-i încuviinŃeze actele - art. 14 alin. 2 al D.

167/19582; e) prescripŃia nu curge între soŃi în timpul căsătoriei - art. 14 alin. 3 al D. 167/1958.

Din art. 1875 C. civ. rezultă că nu există alte cazuri de suspendare în afară de cele

determinate de lege, iar cele determinate de lege constituie excepŃii de la regula potrivit căreia

„prescripŃia curge în contra oricărei persoane”, care vor fi interpretate stricto sensu. Cu toate

acestea, art. 13 lit. a din D. nr. 167/1958 care prevede în mod expres forŃa majoră ca temei legal

de suspendare a cursului prescripŃiei permite, în lipsa unei definiŃii legale a forŃei majore, o

flexibilitate în aprecierea făcută de judecător asupra împrejurărilor susceptibile de a constitui

cazuri de forŃă majoră. Problema existenŃei unor cauze jurisprudenŃiale de suspendare a cursului

prescripŃiei achizitive nu se poate pune, însă, în dreptul nostru, câtă vreme aprecierea

judecătorului este cantonată în limitele de apreciere a condiŃiilor de existenŃă a forŃei majore.

3.5. Caracterul de noutate sau de continuitate al posesiei celui pentru care legea

prevede posibilitatea joncŃiunii posesiilor. Caracterul posesiei celui din urmă posesor a fost

transpus într-o regulă generală potrivit căreia ori de câte ori posesorul actual înŃelege să se

prevaleze de posesia autorului său, el este obligat să o continue cu toate viciile sau calităŃile

sale. Posesorul actual nu poate schimba, în avantajul său, natura posesiei anterioare.

20

În privinŃa caracterului de noutate sau de continuitate al posesiei celui pentru care

se prevede posibilitatea joncŃiunii, avem o serie de interpretări în literatura de specialitate

română şi franceză, precum şi în soluŃii din practica judecătorească: în dreptul nostru se

susŃine preponderent caracterul de noutate al celei din urmă posesii, ca fiind prevăzut de lege

(art. 1859 C. civ.), indiferent de transmisiunea în baza căreia se dobândeşte posesia –

universală, cu titlu universal sau cu titlu particular; de asemenea, este relevată legătura directă

dintre caracterul de noutate al posesiei succesorului şi caracterul facultativ al joncŃiunii

posesiilor întâlnite în texte legale succesive (succesorii universali, cu titlu universal sau

particular au posibilitatea fie de a începe o posesie nouă în persoana lor, fie de a o continua

pe ce a autorului); în dreptul francez se afirmă că numai în cazul unei transmisiuni cu titlu

particular poate vorbi de o nouă posesie, în celelalte cazuri, se continuă posesia autorului cu

viciile şi calităŃile ei.

Considerăm că soluŃia afirmată de lege lata este cea adecvată – succesorul începe

întotdeauna o posesie nouă, nu are alegerea între posesia nouă şi continuarea posesiei

autorului său, iar ceea ce i se permite este opŃiunea sa de a uni sau nu cele două posesii pentru

a prescrie un drept real potrivit cu interesul său. În ceea ce priveşte soluŃia adoptată de autorii

francezi, considerăm că, deşi textul Codul civil francez nu prevede expres că „ fiecare posesor

începe, în persoana sa, o nouă posesiune”, aceasta ar putea fi primită în ipoteza în care

joncŃiunea ar avea un caracter obligatoriu, iar nu facultativ („on peut joindre á sa possession

celle de son auteur”), întrucât este un nonsens între a acorda, pe de o parte, o facilitate - un

drept de opŃiune, iar pe de altă parte a interpreta, pentru transmisiunea universală şi cea cu titlu

universal, că posesia succesorului nu poate fi altfel decât cea a autorului său, indiferent cât de

dezavantajos este acest fapt.

Principiu instituit în art. 1859 C. civ. rom. este reluat în Noul Cod civil din 26 iunie

2009 în art. 933 JoncŃiunea posesiilor, alin. 1 astfel: „Fiecare posesor este considerat că începe

în persoana sa o nouă posesiune, indiferent dacă bunul a fost transmis cu titlu universal sau

particular.”, iar posibilitatea unirii posesiei sale cu cea a autorului său în vederea opunerii

prescripŃiei achizitive prevăzută de art. 1860 C. civ. rom. este reluată în alin. 2 al art. 933 N.C.

civ.: „Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească

propria posesie cu aceea a autorului său.”

21

4. Titlul al IV-lea. Efectele prescripŃiei achizitive în sistemul Codului civil român

4.1. PrescripŃia achizitivă – fapt juridic complex şi mod originar de dobândire a

drepturilor reale. În acest prim capitol, efectele principale ale prescripŃiei achizitive – efectul

achizitiv şi efectul extinctiv – sunt abordate, pentru început, din perspectiva caracterului

absolut şi caracterului perpetuu ale dreptului de proprietate.

După o sinteză a abordărilor doctrinare cu privire la aceste caractere, efectele

prescripŃiei achizitive ne apar ca o altă limită a caracterului absolut şi a caracterului perpetuu

ale dreptului de proprietate, limită care intervine în puterea legii şi în condiŃiile determinate de

lege şi care presupune, mai mult decât o restrângere a prerogativelor titularului iniŃial, întru-

cât duce la însăşi stingerea dreptului de proprietate.

Deşi nu este supus prescripŃiei extinctive şi nu se stinge prin neuz, dreptul de

proprietate rămâne fără substanŃă în persoana titularului iniŃial, dacă, cu privire la acelaşi bun,

o altă persoană opune efectul achizitiv al uzucapiunii; altfel spus, efectul achizitiv care

priveşte patrimoniul uzucapantului atrage un alt efect important, dar opus ca şi conŃinut, care

se produce în patrimoniul titularului iniŃial, şi anume efectul extinctiv al dreptului de

proprietate, corelativ şi instantaneu efectului achizitiv.

În raport de caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, efectul extinctiv al

prescripŃiei achizitive constituie o limită temporală excepŃională a existenŃei dreptului de

proprietate, care presupune stingerea dreptului în materialitatea sa, chiar dacă obiectul

acestuia nu a pierit sau nu a devenit inaccesibil, şi naşterea concomitentă a altui drept de

proprietate.

Stingerea dreptului de proprietate pentru titularul ini Ńial şi naşterea unui nou drept

corespunzător posesiei exercitate pentru posesor explică modul originar de dobândire al

dreptului, în sens larg; se susŃine că posesorul dobândeşte prin mecanismul unei prezumŃii

absolute, ca efect al legii, şi nu de la titularul iniŃial, nefiind avândul său cauză.

În ceea ce priveşte această prezumŃie absolută, desprinsă din coroborarea textelor art.

1200 pct. 2 C civ. („legea declară că dobândirea dreptului de proprietate […] rezultă din

oarecare împrejurări determinate”) şi art. 1837 C. civ. („...mijloc de a dobândi proprietatea

[…], sub condiŃiile determinate prin această lege”), am arătat că până la constatarea judiciară

a prescripŃiei achizitive prezumŃia este relativă, astfel că orice persoană interesată poate face

dovada contrară, a neîndeplinirii vreuneia din condiŃiile prescripŃiei achizitive. Această

dovadă poate fi făcută şi după constatarea judecătorească a prescripŃiei achizitive, în cadrul

22

unui alt proces, de către persoana căreia hotărârea de constatare a uzucapiunii nu-i este

opozabilă.

4.2. Efectele prescripŃiei achizitive în raport de teoriile formulate cu privire la

natura sa juridică Efectul extinctiv al prescripŃiei achizitive, premisa unei dobândiri

originare a dreptului.

Două dintre teoriile formulate cu privire la natura juridică a prescripŃiei achizitive, am

considerat că „prescripŃia achizitivă - fapt juridic complex” răspunde cel mai bine calificării

juridice a instituŃiei. Aşadar, prescripŃia achizitivă reprezintă un fapt juridic complex în a cărui

structură intră stările de fapt posesia şi trecerea timpului, cu determinările prevăzute de lege,

şi actul juridic al invocării prescripŃiei achizitive în sensul producerii efectelor sale.

4.3. În Capitolul al II-lea, Invocarea efectelor prescripŃiei achizitive, după

sublinierea rolului decisiv al voinŃei posesorului în finalizarea mecanismului prescripŃiei

achizitive, fundamentat pe art. 1841 C. civ. („În materie civilă, judecătorii nu pot invoca

prescripŃia, dacă cel interesat nu va fi invocat acest mijloc”), analiza noastră a urmărit cu

precădere exercitarea negativă a dreptului de opŃiune cu privire la uzucapiune, întru-cât

asupra exercitării sale pozitive ne-am oprit în Titlul al II-lea al lucrării, manifestarea de voinŃă

a posesorului fiind pârghia de declanşare a efectelor prescripŃiei achizitive, este şi o condiŃie

esenŃială a acesteia.

4.4. Controverse privind aplicarea art. 1843 C. civ. rom.

InsuficienŃa redactării art. 1843 C. civ., („Creditorii şi orice altă persoană interesată

pot să opună prescripŃia câştigată debitorului sau codebitorului lor, ori proprietarului, chiar

şi dacă acel debitor, codebitor sau proprietar renunŃa la dânsa”.), a dat naştere unei serii de

controverse şi interpretări. Într-o primă controversă care s-a născut în jurul posibilităŃii

creditorilor titularului dreptului de opŃiune cu privire la invocare efectelor prescripŃiei achizitive

de a ataca o eventuală renunŃare a acestuia la uzucapiunii s-a opinat, pe de o parte, că norma

juridică în discuŃie se limitează la a recunoaşte creditorilor dreptul de a invoca uzucapiunea

câştigată de debitorul lor, dar în nici un caz nu li-l conferă pe acela de a ataca o eventuală

renunŃare a acestuia la beneficiul ei, iar pe de altă parte, cei care recunosc această din urmă

prerogativă avânzilor-cauză ai uzucapantului, au arătat că, în măsura în care se admite

aptitudinea creditorilor de a nesocoti neglijenŃa debitorului lor şi de a invoca în locul său

uzucapiunea, chiar şi atunci când neglijenŃa sa nu este frauduloasă, cu atât mai mult trebuie să

se admită că ei pot nesocoti şi ataca renunŃarea frauduloasă a debitorului, mai ales că frauda

23

activă a acestuia din urmă este mai gravă decât neglijenŃa sa pasivă în a invoca beneficiul

prescripŃiei achizitive câştigate.

Altă controversă suscitată de aplicarea art. 1843 C. civ. rom. o constituie problema

probei fraudării creditorilor, în sensul că frauda se prezumă ori aceştia trebuie să o dovedească.

Sintetic, opiniile exprimate au fost fie în sensul că art. 1843 C. civ. ar institui o excepŃie de la

dispoziŃiile art. 975 C. civ. (creditorii, atunci când exercită acŃiunea pauliană, trebuie să

dovedească atât prejudiciul pe care-l pricinuieşte actul atacat, cât şi frauda debitorului), astfel

că nu ar mai trebui făcută dovada fraudei debitorului de către creditor, fie invers, dispoziŃiile

art. 1843 C. civ. nu instituie o excepŃie de la dispoziŃiile art. 975 C. civ., frauda săvârşită de

debitor trebuie să fie întotdeauna dovedită de către creditor, în raport cu persoana care, prin

încheierea actului juridic unilateral sau a actului juridic bilateral cu titlu gratuit şi-a micşorat

patrimoniu; într-o opinie din literatura franceză, în art. 2225 C. civ. fr. legiuitorul are în

vedere situaŃia prescripŃiei achizitive deja împlinite, pe care posesorul omite să o invoce în

favoarea sa şi nicidecum cazul în care, printr-un act special, acesta din urmă renunŃă la

beneficiul prescripŃiei achizitive împlinite în favoarea sa; altă parte a doctrinei consideră că

dispoziŃiile art. 2225 C. civ. fr. constituie o derogare numai de la regulile acŃiunii oblice,

venind în favoarea creditorilor uzucapantului, iar nu şi în ceea ce priveşte acŃiunea revocatorie,

fiind greu de acceptat că aceştia din urmă pot fi dispensaŃi de proba fraudei, mai ales când

debitorul a îndeplinit un act pozitiv de renunŃare, pe care creditorii trebuie în prealabil să-l

desfiinŃeze.

Ne-am pronunŃat în sensul deplinei incidenŃe în materie a regulilor generale privind

acŃiunea pauliană reglementată de art. 975 C. civ. rom., cu precizarea că dispoziŃiile art. l843

C. civ. nu au un caracter derogator, ci unul complementar, ele vin în completarea

dispoziŃiilor cu caracter general ale art. 975 C. civ., în sensul de a înlătura dubiile asupra

caracterului strict personal al dreptului de a invoca uzucapiunea, şi nu de a stabili alte condiŃii

de exercitare a acestui drept.

4.5. RenunŃarea la prescripŃia achizitivă, act de dispoziŃie, netranslativ de proprietate

Pornind de la art. 1840 C. civ., „Cel ce nu poate înstrăina nu poate renunŃa la

prescripŃie", desprindem că, în aparenŃă, acest text califică renunŃarea la uzucapiune ca fiind

un act de înstrăinare. RenunŃarea la uzucapiune nu are drept efect translaŃia proprietăŃii din

patrimoniul posesorului în patrimoniul unei alte persoane, întru-cât până la exercitarea

dreptului de opŃiune în sensul producerii efectelor prescripŃiei achizitive, dreptul de

proprietate rămâne în patrimoniul adevăratului proprietar. Exercitarea negativă a dreptului de

24

opŃiune, adică în sensul renunŃării posesorului la beneficiul prescripŃiei achizitive, stinge, aşa

cum am văzut, acest drept potestativ, astfel că posesorul nu va mai putea invoca în viitor

uzucapiunea întemeindu-se pe aceeaşi posesie.

Ne-am alăturat acelei opinii potrivit căreia, deşi actul renunŃări la prescripŃia achizitivă

nu este translativ de proprietate, este un act de dispoziŃie, a cărui încheiere valabilă presupune

voinŃa juridică a unei persoane cu capacitate, din patrimoniul căreia iese un drept, respectiv

dreptul de a invoca beneficiul uzucapiunii.

4.6. Delimitarea conceptuală între renunŃarea la invocarea efectelor

prescripŃiei, pe de o parte, şi renunŃarea la posesie anterior împlinirii termenului de

prescripŃie, recunoaşterea titlului precar sau renunŃarea la dreptul de proprietate

dobândit prin uzucapiune, pe de altă parte

a. RenunŃarea la posesie înainte de împlinirea termenului uzucapiunii nu se confundă cu

renunŃarea anticipată la uzucapiune, care, în măsura în care ar fi posibilă, şi-ar produce

efectele numai după împlinirea termenului de prescripŃie. RenunŃarea la posesia începută

produce efecte imediat, cu consecinŃa că posesorul, dacă va dori ulterior să dobândească

dreptul de proprietate prin uzucapiune, va trebui să înceapă o nouă posesie. Această soluŃie

este raŃională întrucât, dacă se poate renunŃa la un drept, cu atât mai mult se poate renunŃa la

premisa de fapt a naşterii unui drept.

b. Recunoaşterea titlului precar, distinctă de renunŃarea anticipată la uzucapiune şi de

renunŃarea la posesie, este recunoaşterea pe care o face cel ce deŃine lucrul în sensul că titlul

său este precar, de fapt, o recunoaştere implicită a dreptului real al altuia asupra bunului, ceea ce

reprezintă un caz de întrerupere civilă a cursului prescripŃiei achizitive. Posibilitatea detentorului

precar de a mai prescrie achizitiv în viitor un drept real asupra bunului aflat în stăpânirea sa este

condiŃionată, sub aspectul naturii stăpânirii pe care o exercită asupra bunului, de intervenirea unui

caz de intervertire a precarităŃii în posesie, prevăzute în art. 1858 C. civ.

c. RenunŃarea la dreptul de proprietate deja dobândit prin uzucapiune presupune

îndeplinirea în prealabil în persoana renunŃătorului a tuturor condiŃiilor uzucapiunii, inclusiv

invocarea acesteia în sens pozitiv şi constatarea judiciară a dobândirii dreptului prin acest mod.

RenunŃarea la acest drept făcută în favoarea proprietarului iniŃial este, de fapt, o ofertă de

donaŃie, care dacă este acceptată se concretizează într-un contract de donaŃie, a cărui

valabilitate este condiŃionată de toate regulile de formă şi fond prevăzute pentru acest contract,

nefiind o renunŃare pur abdicativă, ci una translativă de drepturi.

25

Prin excepŃie (1839 alin. 2 C. civ.), forma autentică nu mai este necesară dacă bunul a

fost lăsat de uzucapantul-renunŃător în mâinile proprietarului, fără ca acesta să se

împotrivească, ceea ce are semnificaŃia juridică a delăsării în sens restrâns, acceptarea acestuia

din urmă fiind presupusă.

4.7. Efectele principale ale prescripŃiei achizitive şi corelaŃia dintre acestea

Dacă sunt întrunite condiŃiile uzucapiunii, posesia utilă, şi exercitarea pozitivă a

dreptului de opŃiune cu privire la uzucapiune, aceasta se identifică cu însăşi efectele sale:

efectul achizitiv al dreptului real principal în favoarea posesorului, care, indiferent de felul

uzucapiuni, constă în faptul că posesorul dobândeşte dreptul de proprietate sau alt drept real

asupra bunului respectiv, efect consacrat de art. 1837 Cod. civ. şi efectul extinctiv pentru

acelaşi drept, produs în defavoarea titularului iniŃial (dacă acesta este altul decât posesorul),

acelaşi drept real principal asupra unui anumit bun neputând exista, în acelaşi timp, în

patrimoniul a doua persoane.

Dacă în cazul posesiei corespunzătoare dreptului de proprietate privată, corelaŃia între

efectul achizitiv şi efectul extinctiv este evidentă, în cazul celorlalte drepturi reale s-au impus

unele precizări pentru situaŃia unor ipoteze precum: cea a posesorului care exercită o posesie

corespunzătoare unui dezmembrământ al dreptului de proprietate fără ca dreptul respectiv să

fi fost, însă, dezmembrat de titularul său – caz în care efectul achizitiv al uzucapiunii se

produce chiar împotriva proprietarului; cea în care dreptul de proprietate era deja dezmembrat

în favoarea unei persoane, alta decât cea care exercita posesia specifică dezmembrământului –

efectul achizitiv şi efectul extinctiv se produce direct împotriva titularului

dezmembrământului şi numai în mod indirect împotriva nudului proprietar (acesta nu îşi va

putea reîntregi atributele dreptului de proprietate sau, uneori, va avea o situaŃie mai

împovărătoare în raport cu durata dezmembrământului dobândit de posesor).

4.8. Retroactivitatea efectelor uzucapiunii. Efectul achizitiv şi efectul extinctiv al

uzucapiunii este declanşat la momentul exercitării pozitive a dreptului de opŃiune (invocarea beneficiului

uzucapiunii), după împlinirea termenului prescripŃiei, dacă sunt împlinite şi celelalte condiŃii, în cazul

uzucapiunii scurte, dar realizarea acestor efecte este ex tunc, de la data începerii posesiei utile.

Caracterul retroactiv al uzucapiunii este necontestat în toată literatura şi jurisprudenŃa română

sau străină, din toate timpurile, controversată rămâne problema fundamentului retroactivităŃii

efectelor uzucapiunii, care, în doctrină, a avut ca punct de pornire funcŃiile uzucapiunii – funcŃia

probatorie şi funcŃia achizitivă.

26

De lege ferenda, am formulat necesitatea reglementării exprese la nivel de principiu a

acestei caracteristici a efectelor uzucapiunii. Nici în Noul Cod civil, în textele referitoare la

uzucapiune (art. 930-934, art. 939), nu există vreo referire la retroactivitatea efectelor

uzucapiunii în regim de carte funciară.

4.9. ConsecinŃe ale retroactivităŃii efectelor prescripŃiei achizitive

Din primul moment în care a intrat în stăpânirea bunului, posesorul se înfăŃişează în

faŃa terŃilor ca un veritabil proprietar. De aici şi preocuparea dreptului de a jalona cu grijă

posesia aptă să conducă la uzucapiune. Sub mantia juridicului, aparenŃa – convingerea generală

persistentă că posesorul era proprietar – s-a transformat în realitate, prin mecanismul

prescripŃiei şi retroactivitatea efectelor acesteia.

Sub acest titlu am avut în vedere aspecte precum: prescripŃia achizitivă însăşi este titlu

de dobândire a dreptului real principal; nerestituirea fructelor percepute de uzucapant în

timpul posesiei sale, chiar de rea-credinŃă, proprietarului; soarta juridică a drepturilor

instituite în favoarea terŃilor asupra bunului, pe întreaga durată a prescripŃiei achizitive;

opozabilitatea faŃă de terŃi a dreptului prescris; uzucapiunea şi coposesia.

a. PrescripŃia achizitivă – titlu de dobândire a dreptului real principal

Titlul uzucapantului, în virtutea căruia dobândeşte proprietatea asupra imobilului este

prescripŃia achizitivă însăşi - un titlu nou pentru posesor, inatacabil, indiferent că este vorba de

prescripŃia de scurtă sau de lungă durată. Totuşi nu au putut fi neglijate o serie de aspecte particulare

semnalate şi în literatura de specialitate şi practica judiciară, în ceea ce priveşte posibilitatea ca acest

titlu să nu fie chiar atât de imbatabil în toate cazurile, mai ales în ceea ce priveşte uzucapiunea de scurtă

durată.

b. Fructele percepute de uzucapant în timpul posesiei sale, chiar de rea-credinŃă nu se

restituie proprietarului

GraŃie retroactivităŃii efectelor prescripŃiei achizitive, uzucapantul are un titlu de

proprietate de la începutul posesiei sale, astfel că, în această materie, dobândirea fructelor

culese/percepute de la acest moment i se cuvin posesorului în calitate de proprietar, potrivit

regulii generale, indiferent că posesia sa a fost de bună sau de rea-credinŃă.

c. Opozabilitatea faŃă de terŃi a dreptului prescris se realizează fără îndeplinirea

condiŃiilor de publicitate imobiliară, astfel cum rezultă din dispoziŃiile art. 26 ale Lg. nr.

7/1996 republicate. Principiul publicităŃii materiale, în temeiul căruia cuprinsul cărŃii funciare

este prezumat conform cu realitatea pentru subdobânditorii de bună-credinŃă, este grav afectat

27

din moment ce titularul înscris cu bună-credinŃă în cartea funciară poate fi contestat oricând

de către posesor în temeiul hotărârii judecătoreşti de constatare a uzucapiunii de 30 de ani.

Sacrificarea drepturilor terŃilor care au contractat cu titularul iniŃial, în temeiul

înscrierilor de publicitatea imobiliară, nu este stopată nici prin intrarea în vigoare a Noului

Cod civil, care prin art. 930 (2) prevede că: „În toate cazurile [ipoteze ale uzucapiunii

extratabulare prevăzute în alin. 1 al acestui articol – n.n.], uzucapantul poate dobândi dreptul

numai dacă şi-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terŃă persoană

să îşi fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze

legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune.” Textul are în vedere

numai dreptul real principal propriu-zis, iar nu şi alte drepturi consimŃite de titularul dreptului

real principal în favoarea terŃilor.

d. Uzucapiunea şi coposesia

Pentru a produce efect achizitiv, alături de celelalte condiŃii ale uzucapiuni, posesia

trebuie să fie aceeaşi de-a lungul întregului termen de prescripŃie achizitivă - utilă şi

corespunzătoare aceluiaşi drept real principal, în forma sa pură şi simplă sau în forma

modalităŃilor. Schimbarea calităŃii posesiei pe parcursul termenului de prescripŃie achizitivă,

din exclusivă devine comună (coposesie), sau invers, coposesiunea se transformă în posesie

exclusivă, are drept consecinŃă începerea unui nou termen de prescripŃie achizitivă, de data

aceasta cu privire la dreptul căruia îi corespunde posesia.

Având în vedere această regulă, posibilitatea prescrierii achizitive a bunului asupra

căruia s-a exercitat o coposesie a fost avută în vedere din perspectiva retroactivităŃii efectelor

uzucapiunii, pentru ipoteze precum cea a partajului intervenit pe parcursul termenului de

uzucapiune, atunci când posesia bunului a început prin a fi animus condomini şi a sfârşit prin

animus posidendi exclusiv sau invers.

În acest context, coposesiunea bunurilor imobile comune ale soŃilor a pus în discuŃie

soarta juridică a unui imobil a cărui posesie a început în timpul căsătoriei, dar s-a împlinit

după desfacerea, încetarea sau desfiinŃarea căsătoriei, iar foştii soŃi nu şi-au împărŃit anterior

bunul respectiv ca bun comun, dar şi alte aspecte ipotetice.

Retroactivitatea partajului priveşte numai dreptul de proprietate, nu şi posesia, ca

stare de fapt; în caz contrar (retroactivitatea s-ar răsfrânge şi asupra stării posesiei) s-ar putea

lua în calcul termenul prescripŃiei achizitive invocate cu privire la dreptul de proprietate

exclusivă asupra bunului atribuit la partaj şi perioada anterioară partajului, de coposesie.

În concluzie, caracterul de bun propriu sau bun comun al imobilului uzucapat, este

determinat după cum momentul începerii posesiei este situat înainte sau după momentul

28

încheierii căsătoriei. În ceea ce ne priveşte, considerăm că în cazul uzucapiunii de scurtă durată trebuie

avut în vedere faptul că termenul acesteia începe să curgă de la momentul datei certe certă a justului titlu,

dacă la acest moment sunt întrunite celelalte condiŃii - posesia şi existenŃa bunei-credinŃe la momentul

dobândirii justului titlu.

Titlu al V-lea. PrescripŃia achizitivă în regim de carte funciară

Data fiind relaŃia indisolubilă dintre prescripŃia achizitivă şi efectele constitutive ale

înscrierii de carte funciară, Capitolului I al acestui titlu este rezervat publicităŃii imobiliare

astfel: prima parte constituie o introducere în materia publicităŃii imobiliare, cu o privire

istorică şi, totodată, comparativă asupra principalelor sisteme de publicitate imobiliară care au

stat la baza dezvoltării actualelor sisteme de publicitate, iar în a doua parte a acestui capitol

accentul analizei se mută pe evoluŃia sistemului real de publicitate imobiliară, introducerea şi

reglementarea acestui sistem în spaŃiile româneşti, în conexiune cu instituŃia prescripŃiei

achizitive.

După lămurirea aspectelor generale privind publicitatea imobiliară în sistemul real,

Capitolul al II-lea cuprinde analiza detaliată a reglementărilor prescripŃiei achizitive care s-au

succedat de-a lungul timpului pe spaŃiul istoric al Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei.

Date fiind diferenŃele legislative, nu numai de la o perioadă la alta, ci şi de la de la o

regiune la alta, criteriile după care a fost sistematizată analiza acestor reglementări din vechile

teritorii româneşti de carte funciară sunt criteriul temporal şi cel al spaŃial.

5.1. În titlul Reglementarea uzucapiunii în regiunile cu cărŃi funciare, anterior

punerii în aplicare a Decretului Lege nr. 115/1938 s-a avut în vedere succesiunea

reglementărilor prescripŃiei achizitive pentru fiecare din aceste regiuni şi reglementarea

acestei instituŃii juridice în Codul civil austriac.

Periodizare reglementării uzucapiunii poate fi redată concis pentru fiecare regiune

istorică de carte funciară astfel:

- pentru Bucovina, de la 1 iunie 1811 până la 1 octombrie 1938 – uzucapiunea a fost

reglementată, în principal, de dispoziŃiile Codului civil austriac, întregite cu prevederile

legilor din 8 martie 1873 şi cea din 23 mai 1883; de la 1 oct. 1938 şi până la 15 oct. 1938,

momente marcate de intrarea în vigoare în acest teritoriu a D.L. nr. 478/1938 pentru

extinderea în Bucovina a legislaŃiei din Vechiul Regat, respectiv a D.L. nr. 511/1938 pentru

29

unificarea dispoziŃiilor privitoare la cărŃile funciare, prin care avea să fie pus în aplicare D.L.

nr. 115/1938 – pentru acest interval destul de mic (15 zile), avem o dispoziŃie expresă cu

caracter tranzitoriu - art. 3 al D.L. nr. 478 / 1938: „prescripŃiunile începute înainte de

punerea în aplicare a acestei legi vor fi reglementate după legile locale anterioare celei de

faŃă"; ulterior, prescripŃiile achizitive începute după punerea în aplicare a D.L. nr. 115/1938,

erau reglementate de art. 27 şi 28 ale acestei legi. Uzucapiunile începute şi neîmplinite până la

data de 15 octombrie 1938 puteau avea ca efect dobândirea dreptului de proprietate numai

dacă posesia a îndeplinit cumulativ condiŃiile prevăzute de Codul civil austriac şi Codul civil

român (art. 8 alin. 2 din D.L. nr. 511/1938), aspect analizat în Capitolul al III-lea titlul

„Conflictul de legi între Decretul-Lege nr. 511/1938 şi Codul civil român”

În Transilvania, Codul civil austriac, introdus din 29 mai 1853, a suferit modificări

după anul 1861, când în unele teritorii (fără centrul şi estul Transilvaniei) a fost reintrodusă

legislaŃia maghiară care avea la bază Proiectul de Cod civil din 1514 („Tripartitul lui

Verboczy"); art. 1468 C. civ. austr., care prevedea uzucapiunea de treizeci de ani pentru

cazurile obişnuite, a fost abrogat din 5 februarie 1870. Potrivit dreptului maghiar, termenul

cerut pentru a prescrie achizitiv era de 32 de ani în cazurile obişnuite, de 40 de ani faŃă de

biserică, iar de 100 de ani faŃă de stat.

În Transilvania, intervalul de timp între extinderea legislaŃiei Vechiului Regat şi trecerea la

cărŃile funciare prin D.L. nr. 115/1938 (deci, implicit, la reglementarea specială a uzucapiunii

prin art. 27 şi 28), a început cinci ani mai târziu, dar a durat mai mult, între 15 septembrie 1943

(D.L. nr. 389/1943 pentru extinderea legislaŃiei civile şi comerciale în România de peste

CarpaŃi) şi 12 iulie 1947 (Lg. nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii

pentru unificarea dispoziŃiilor privitoare la cărŃile funciare din 27 aprilie 1938 ) –

uzucapiunea începută în acest interval a fost reglementată de dispoziŃiile Codului civil român,

iar după 12 iulie 1847, a fost supusă D.L. nr. 115/1938.

În Nordul Transilvaniei, Codul civil s-a aplicat prescripŃiilor achizitive, doi ani mai

târziu decât în restul Transilvaniei, din 4 aprilie 1945 (prin Legea nr. 260 din 1945) până la 12

iulie 1947 (Legea nr. 241/ 1947).

După periodizarea reglementării uzucapiunii în sistemul cărŃii funciare din spaŃiul

românesc, aceasta este urmărită sub multiplele sale aspecte în cele patru acte normative de bază,

Codul austriac; D.L. nr. 115/1938; Lg. nr. 7/1996, dar şi în Noul Cod civil.

5.2. O bună parte dintre problemele privitoare la uzucapiune s-au născut în legătură cu

conflictele în timp dintre reglementările succesive adoptate de-a lungul termenului de

30

prescripŃie. În această direcŃie, în Capitolul III, Solu Ńionarea unor conflicte de legi în timp

privitoare la problematica prescripŃiei achizitive, sunt urmărite toate dispoziŃiile tranzitorii şi

toate opiniile privind interpretarea acestora exprimate atât în literatura de specialitate, cât şi în

soluŃiile şi considerentele acestora din practica judiciară.

DispoziŃiile tranzitorii adoptate de-a lungul timpului pentru acele situaŃii în care, pe

parcursul termenului defipt de lege pentru a prescrie achizitiv, intră în vigoare o lege nouă,

care reglementează prescripŃia achizitivă, au consacrat regula potrivit căreia legea aplicabilă

în materie rămâne cea în vigoare la data începerii posesiei. Aceasta pornind de la raŃiunea că

instituŃia juridică trebuie cârmuită în întregul ei de aceeaşi lege, atât condiŃiile, cât şi efectele

pe care acesta le produce. Desigur, regula este valabilă în măsura în care legiuitorul nu prevede

expres contrariu.

Având în vedere că termenul uzucapiunii este în toate cazurile unul suficient de lung

pentru a întâmpina pe parcursul curgerii sale o schimbare legislativă, putem spune că, într-o

astfel de situaŃie, fiecare reglementare cu privire la prescripŃia achizitivă a intrat, pe rând, în

conflict cu reglementarea pe care a succedat-o.

5.3. Astfel, în conflictele dintre legile locale (austriece sau maghiare), Codul civil

român şi D.L. nr. 115/1938, ivite odată cu extinderea legislaŃiei civile în teritoriile de carte

funciară, am avut în vedere: 1. uzucapiunile începute în Bucovina şi neîmplinite înaintea

adoptării D.L. nr. 511/1938 (care pune în aplicare D.L. nr. 115/1938); 2. uzucapiunile

începute în Transilvania şi neîmplinite înainte de extinderea Codului civil român (15

septembrie 1943); 3. uzucapiunile începute în Transilvania în intervalul de la 15 septembrie

1943, respectiv 4 aprilie 1945 (pentru Transilvania de Nord) şi până la punerea în aplicare a D.L.

nr. 115/1938 (12 iulie 1947).

5.4. SituaŃia posesorului care tinde să dobândească prin prescrip Ńie achizitivă,

după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996

Odată cu intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, pe teritoriul întregii Ńări funcŃionează

sistemul unic de publicitate imobiliară, ultraactivitatea unora dintre prevederile sistemelor

anterioare de publicitate nu numai asupra situaŃiilor juridice epuizate prin însuşi faptul

constituirii lor (facta praeterita), ci şi asupra situaŃiilor juridice aflate în derulare (facta

pendentia) şi efectelor juridice ale unor asemenea situaŃii ce intervin sau urmează să intervină

(facta futura), facilitează aplicarea eşalonată a legii noi.

łinând seama de legătura dintre uzucapiune şi sistemul de publicitate, răspunsul la

31

întrebarea menŃinerii sau nemenŃinerii publicităŃii imobiliare prin D.L nr. 115/1938 în temeiul

art. 69 alin 1 şi 2 din Lg. nr. 7/1996 include şi problema reglementării sau nu în continuare a

uzucapiunii prin dispoziŃiile art. 27 şi 28 din D.L nr. 115/1938, cu atât mai mult cu cât legea

nouă nu face vreo referire expresă la reglementarea viitoare a uzucapiunii.

În contextul divergenŃelor de opinii din literatură şi practica judiciară cu privire la

supravieŃuirea încă un timp a sistemelor anterioare de publicitate imobiliară, intervenŃia

legislativă din anul 2005 prin care Legea nr. 7/1996 a suferit o serie de modificări şi mai ales

intervenŃia Î.C.C.J. care decide în sensul încetării aplicabilităŃii sistemele anterioare de

publicitate imobiliară după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, nu s-au dovedit suficiente să

conducă către o viziune unitară asupra problematicii uzucapiunilor începute mai înainte, dar

neîmplinite până la intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996 sau împlinite dar neinvocate pe cale

judiciară, respectiv, neînscrise cartea funciară pe numele dobânditorului, în cazul

uzucapiunilor extratabulare, până la acest moment.

În aceste condiŃii, divergenŃele asupra conflictului dintre D.L. nr. 115/1938 şi Legea

nr. 7/1996 au continuat. În încercarea de a alege soluŃia corectă în raport de cadrul juridic

existent, dar şi de a propune o serie de măsuri legislative am pornit de la analiza separată a

situaŃiei posesorului care a început posesia şi al cărui termen de prescripŃie achizitivă s-a

împlinit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, dar care nu şi-a înscris dreptul său

în cartea funciară sau în registrele de inscripŃiuni şi transcripŃiuni, după caz, înainte de

acest moment, şi a situaŃiei posesorului care a început posesia în teritoriile de carte funciară,

înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, dar al cărei termen de prescripŃie achizitivă

nu s-a împlinit înainte de acest moment.

5.5. SituaŃia posesorului al cărui termen de uzucapiune s-a împlinit înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, dar care nu şi-a înscris dreptul său în cartea

funciară, respectiv, în registrele de transcripŃiuni şi inscripŃiuni, înainte de acest moment

Pentru regiunile istorice de carte funciară, problema legii în temeiul căreia sunt

soluŃionate acŃiunile introduse după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996 privitoare la prescripŃia

achizitivă împlinită sub lega veche, a împărŃit în două doctrina şi practica judiciară – o parte

susŃine aplicarea Codului civil tuturor acŃiunilor privitoare la uzucapiune introduse după

intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, indiferent de momentul începerii ori împlinirii termenului

de prescripŃie achizitivă, iar pe de altă parte aplicarea D.L. nr. 115/1938.

SupravieŃuirea D.L. nr. 115/1938 în ceea ce priveşte situaŃiile care constituie facta

pendentia în raport de Lg. nr. 7/1996, este împărtăşită nu numai de o parte a doctrinei şi

32

practicii judiciare, dar şi de instanŃa supremă, care s-a pronunŃat de două ori în acest sens în

cadrului recursului în interesul legii:

- decizia din anul 2005, care, deşi face referire doar la acte juridice, a fost invocată

şi în soluŃiile judiciare ulterioare privitoare la uzucapiune, prin care Î.C.C.J. hotărăşte:

„...acŃiunile de carte funciară - în prestaŃie tabulară şi în rectificare tabulară -, având ca

obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice

valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispoziŃiile

legii vechi, respectiv de cele ale Decretului-lege nr. 115/1938”.

- decizia din anul 2007, în care Î.C.C.J. decide: „...în cazul prescripŃiilor achizitive

începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a

Legii nr. 7/1996, acŃiunile în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim

de carte funciară sunt guvernate de dispoziŃiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr.

115/1938”.

Numai uzucapiunea extratabulară pune problema înscrierii în cartea funciară a

dreptului dobândit prin acest mod, cererea de înscriere echivalând cu exercitarea pozitivă a

dreptului potestativ născut odată cu împlinirea termenului de 20 de ani. Dacă, acest drept

născut sub imperiul legii vechi, nu a fost transformat într-un act de voinŃă al titularului

dreptului până la intrarea în vigoare a legii noi, ne aflăm în faŃa unei vechi dispute în dreptul

civil român: fie considerarea acestei situaŃii ca facta pendentia în cadrul căreia nu s-au produs

toate condiŃiile juridice, cu consecinŃa aplicării legii noi (în temeiul principiului aplicării

imediate a legii noi situaŃiilor juridice în curs de stingere, conform doctrinei inspirate de teoria

lui Paul Roubier asupra aplicării imediate a legii noi şi situaŃiilor juridice în curs de constituire,

realizare sau stingere la data intrării ei în vigoare), fie aplicarea regulii tempus regit actum,

conform teoriei clasice, efectele uzucapiunii fiind sub incidenŃa legii sub care a început

curgerea termenului. Efectul achizitiv de proprietate se va produce în momentul înscrierii

uzucapiunii în cartea funciară, înscriere care se va realiza, însă, potrivit Lg. nr. 7/1996.

Problema conflictului de legi în timp este, în general, una nesoluŃionată definitiv, astfel

că discuŃia ar putea continua şi pe considerentul că guvernarea efectelor viitoare ale unei

situaŃii juridice de către legea sub care aceasta a luat naştere (supravieŃuirea legii vechi)

constituie o excepŃie de la principiul aplicării imediate a legii noi, operabilă numai în anumite

condiŃii: situaŃii juridice voluntare (constituite prin act juridic); dacă legea noua nu exclude, în

mod expres, ultraactivitatea legii vechi; normele legii noi îşi păstrează caracterul dispozitiv;

neagravarea situaŃiei juridice a persoanei interesate; efectele viitoare ale situaŃiilor juridice

constituite anterior nu contravin unor dispoziŃii imperative (de ordine publică) ale legii noi.

33

Dată fiind diminuarea ineteresului practic odată cu trecerea timpului, în ceea ce priveşte

situaŃia analizată, ne limităm aici la concluzie personală.

Considerăm că, în sprijinul soluŃionării acestei probleme, trebuie subliniată intenŃia

legiuitorului de a conserva principiul care rezolvă situaŃiile tranzitorii - principiul

ultraactivităŃii legii vechi, sub care a început faptul juridic - şi în ceea ce priveşte efectele

faptului juridic care se produc sub legea nouă. În acest sens reŃinem, pentru identitate de

raŃiune, prevederile art. 57, Lg. nr. 7/1996 republicată ca fiind relevante pentru situaŃia

posesorului al cărui termen pentru uzucapiunea extratabulară s-a împlinit sub D.L. nr.

115/1938, dar care nu şi-a înscris dreptul în cartea funciară înainte de intrarea în vigoare a Lg.

nr. 7/1996; referirea legiuitorului doar la actele juridice ca moduri de dobândire constituind

doar o omisiune în ceea ce priveşte dobândirea drepturilor reale şi prin fapte juridice, nefiind

cuprinsă într-un text cu caracter de excepŃie.

În prezent, după treisprezece ani de la intrarea în vigoare a legii noi, nu mai putem

vorbi de importanŃa practică a soluŃionării acestei ipoteze (în care posesorul unui imobil este

interesat să invoce uzucapiunea extratabulară, al cărei termen de douăzeci de ani s-a împlinit

înainte de 24 iunie 1996, dar nu s-a realizat formalitatea înscrierii dreptului în cartea funciară),

posesorul putând solicita constarea prescripŃiei achizitive de 30 ani, pe temeiul Codului civil.

5.6. SituaŃia posesorului din teritoriile de carte funciară al cărui termen de

uzucapiune nu s-a împlinit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996

Fiind neîmplinite la momentul 24 iunie 1996, este evident faptul că acŃiunile în

constatarea acestor uzucapiuni sunt introduse după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, ceea

ce explică insistenŃa pe interpretarea art. 60 din această lege (forma iniŃială).

În ceea ce ne priveşte, considerăm că unele modificări aduse Lg. nr. 7/1996 prin Lg.

nr. 499/2004 şi Lg. nr. 247/2005, cu precădere a art. 60, tranşează definitiv problema legii

aplicabile prescripŃiilor neîmplinite până pe 24 iunie 1996, în sensul că punerea în aplicare a

noii legi marchează momentul din care putem vorbi de existenŃa pe teritoriul Ńării a unui sistem

unic de publicitate imobiliară, cu excluderea celor anterioare, însă aplicarea legii noi este una

graduală, nu numai în ceea ce priveşte aspectul tehnic, legat de înfiinŃarea cărŃilor funciare, ci

şi în privinŃa situaŃiilor tranzitorii, cum este cea supusă analizei de faŃă; doar de la finalizarea

lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul

administrativ al unei unităŃi administrativ teritoriale îşi încetează aplicarea şi dispoziŃiile art.

27 şi 28 din D.L. nr. 115/1938.

Normele care reglementează publicitatea imobiliară şi prescripŃia achizitivă privesc

34

siguranŃa circuitului civil, deci interesul public, astfel că ultraactivitatea D.L. nr. 115/1938,

trebuie justificată în primul rând de prevederea ei expresă în noua lege: art. 69. alin. 2 şi 3. Cu

toate acestea, ea nu poate fi primită ca supravieŃuirea sistemului anterior de carte funciară.

Ultraactivitatea dispoziŃiilor D.L. nr. 115/1938 se limitează la: recunoaşterea în

temeiul acestei legii a efectelor acelor acte juridice constitutive / translative / extinctive de

drepturi reale, valabil încheiate anterior intrării în vigoare a noii legii; efectele acestor acte se

produc numai din momentul înscrierii lor în cartea funciară (vechea sau noua carte, potrivit

art. 58 şi 59 Lg. nr. 7/1996 republicată) potrivit legii noi (art. 56, Lg. nr. 7/1996 republicată);

fundamentarea acŃiunilor în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de

carte funciară, în cazul prescripŃiilor achizitive începute sub imperiul D.L. nr. 115/1938 şi

împlinite după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996 şi, cu atât mai mult, în cazul acelor

uzucapiuni extratabulare care s-au împlinit, dar pentru care nu s-a realizat formalitatea

înscrierii în cartea funciară înainte de intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996.

În ceea ce priveşte uzucapiunea tabulară, aceasta nu mai presupune o înscriere

ulterioară, problema care se pune este numai a recunoaşterii efectelor sale în temeiul D.L. nr.

115/1938, în situaŃia în care termenul nu s-a împlinit înainte de intrarea în vigoare a Lg. nr.

7/1996. Pentru identitate de raŃiune, soluŃia este aceeaşi, ca şi pentru uzucapiunea

extratabulară - aplicarea D.L. nr. 115/1938. DiferenŃele între cele două forme speciale de

uzucapiune se manifestă în planul retroactivităŃii efectelor lor: efectele acestora retroactivează

până la momentul înscrierii cererii de intabulare, cu deosebirea că în cazul uzucapiunii tabulare,

retroactivitatea se suprapune termenului uzucapiunii şi vizează un timp cel puŃin egal cu cel al

termenului de 10 ani, iar în cazul uzucapiunii extratabulare, retroactivitatea se situează în afara

termenului de 20 de ani, mai exact de la momentul intabulării dreptului pe temeiul uzucapiunii,

pînă la data înregistrării cererii de intabulare.

Actualitatea acestei problematici tindem să credem că s-a oprit la momentul admiterii

recursului declarat de procurorul general prin decizia I.C.C.J. nr. 86/10.dec.2007, potrivit

căreia în cazul uzucapiunilor din teritoriile de carte funciară începute şi neîmplinite până la

intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, acŃiunile în constatare a acestora sunt guvernate de

dispoziŃiile D.L. nr. 115/1938.

Iată, însă, noi intervenŃii pe această problematică, de data aceasta la Curtea

ConstituŃională: 1. Dec. nr. 653/10 iun. 2008 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a

dispoziŃiilor art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Lg. nr. 7/1996. Curtea ConstituŃională

respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din

Lg. nr. 7/1996 . În esenŃă, se susŃine că prin menŃinerea în vigoare a prevederilor D.L. nr.

35

115/1938 se aduce atingere egalităŃii în drepturi, aplicându-li-se unor cetăŃeni un regim juridic

discriminatoriu faŃă de cetăŃenii care nu cad sub incidenŃa acestui act normativ; 2. Dec. nr.

401 din 19/ mar. 2009 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a prevederilor art. 27 si

art. 28 din D.L. nr. 115/1938. Curtea ConstituŃională, în baza aceloraşi considerente

prezentate la decizia anterioară, respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a prevederilor art.

27 şi art. 28 din D.L. nr. 115/1938, fundamentată mai ales pe faptul că, prin menŃinerea în

vigoare a prevederilor D.L. nr. 115/1938, se aduce atingere egalităŃii în drepturi, aplicându-li-

se unor cetăŃeni un statut juridic discriminatoriu faŃă de cetăŃenii care nu cad sub incidenta

acestui act normativ.

5.7. Uzucapiunea după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996. Incompatibilitatea

prescripŃiei achizitive cu principiile publicităŃii imobiliare în sistemul Lg. nr. 7/1996

Intrarea în vigoare a legii în discuŃie aduce cu sine, în materia uzucapiunii, pe lângă

schimbarea de regim juridic, pentru regiuni care intrau sub incidenŃa art. 27 şi 28 din D.L. nr.

115/1938, şi o serie de necorelări legislative între dispoziŃiile sale de carte funciară şi cele ale

Codului civil privitoare la prescripŃia achizitivă, în seama căruia lasă cârmuirea acestei

instituŃii juridice.

În concret se pune problema incompatibilităŃii prescripŃiei de scurtă durată, cu

principiile sistemului de cărŃi funciare introdus Lg. nr. 7/1996 (în special cu principiul

publicităŃii integrale, principiul relativităŃii înscrierilor şi principiul publicităŃii materiale).

Astfel, ipoteza dobândirii prin titlu translativ de la înstrăinătorul care, deşi neînscris în noua

carte funciară, este adevăratul titular al dreptului real imobiliar transmis, exclude îndeplinirea

condiŃiei de existenŃă a just-titlului, care presupune dobândirea de la un non dominus; ipoteza

în care autorul dobânditorului nu este titularul dreptului transmis şi nici nu este înscris în

cartea funciară, faŃă de dispoziŃiile noii legi, condiŃia bunei-credinŃe a dobânditorului nu

poate fi îndeplinită, atâta timp cât buna-credinŃă în această materie presupune de lege lata, în

sensul art. 31 alin. 2 din Lg. nr. 7/1996 republicată, îndeplinirea prealabilă a obligaŃiei de

informare despre cuprinsul cărŃii funciare; dacă just-titlul ar proveni de la titularul de carte

funciară, înscris fără drept - în temeiul unui titlu afectat de o cauză de ineficacitate (nulitate,

anulabilitate, reziliere, rezoluŃiune, revocare, reducŃiune, caducitate) ori inopozabilitate (cum

este cazul hotărârii judecătoreşti constitutivă de drepturi obŃinută în contradictoriu cu altă

persoană decât proprietarul tabular), terŃul dobânditor de bună-credinŃă, cu titlu gratuit sau

oneros, se va putea prevala de dispoziŃiile art. 35 alin. 2, respectiv art. 36 din Lg. nr. 7/1996

republicată, după caz, pentru a paraliza efectele oricărei acŃiuni în rectificarea cuprinsului cărŃii

36

funciare, ne mai fiind necesară invocarea art. 1895 C. civ., care protejează terŃul subdobânditor

de bună-credinŃă prin termene mai scurte, decât cel de 10-20 de ani al prescripŃiei de scurtă

durată, cel puŃin în cazul subdobânditorului cu titlu oneros şi cel al subdobânditorului cu titlu

gratuit care a locuit în altă sau şi în altă circumscripŃie decât adevăratul proprietar.

Totuşi, în mod excepŃional, în cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea

funciară, în temeiul art. 59 din Lg. nr. 7/1996, în baza unui act juridic, care poate fi calificat

drept just-titlu potrivit Codului civil, cel înscris în cartea funciară va putea invoca efectele

uzucapiunii prescurtate faŃă de acŃiunea în revendicare exercitată de adevăratul proprietar, terŃ faŃă

de actul care este socotit just- titlu, întrucât regulile de carte funciară sunt în această ipoteză

inoperante.

În concluzie atragem atenŃia asupra omisiunii din Lg. nr. 7/1996 a reglementării

regimului juridic al prescripŃiei achizitive în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dar şi

a includerii uzucapiunii în rândul excepŃiilor de la principiul opozabilităŃii faŃă de terŃi a

drepturilor reale înscrise în cartea funciară, excepŃii prevăzute de art. 26, Lg. nr. 7/1996.

ExcepŃia uzucapiunii a fost justificată, din punct de vedere tehnic, „pe considerentul că

prescripŃia achizitivă ca fapt juridic, nu este susceptibilă de o publicitate imediată şi, mai

ales, instantanee, cum este cazul actelor juridice translative sau constitutive de drepturi

reale”; din punct de vedere juridic, însă, s-a apreciat că această excepŃia „este vădit şi

fundamental greşită”, principiul publicităŃii materiale, în temeiul căruia cuprinsul cărŃii

funciare este prezumat conform cu realitatea pentru subdobânditorii de bună-credinŃă, fiind

afectat din moment ce titularul înscris cu bună-credinŃă în cartea funciară poate fi contestat

oricând de către posesor în temeiul hotărârii judecătoreşti de constatare a uzucapiunii de 30

de ani.

Considerăm că pentru înlăturarea acestor anomalii, este imperios necesară

reintroducerea efectului constitutiv de drepturi reale imobiliare al înscrierii acestor drepturi,

(soluŃie, de altfel, avută în vedere în art. 885 în Noul Cod civil din 26 iunie 2009),

reglementarea prescripŃiei achizitive în strânsă corelaŃie cu publicitatea imobiliară constitutivă

de drepturilor reale imobiliare, cu excluderea ei dintre cazurile exceptate de la efectul

constitutiv al înscrierii (art. 855 N.C.civ.), precum şi reglementarea unor cazuri speciale de

uzucapiune atât pentru situaŃia în care dreptul înscris în cartea funciară ca fiind al altei

persoane, sau neînscris, să poată fi înscris pe numele posesorului uzucapant (art. 930 N.C.civ.),

cât şi pentru uzucapiunea tabulară, în consolidarea înscrierii fără cauză legitimă în cartea

funciară pe numele posesorului de bună-credinŃă (art. 931 N.C.civ.), punându-se, astfel, de

acord starea tabulară cu situaŃia reală a imobilului.

37

5.8. Uzucapiunea în Noul Cod civil din 26 iunie 2009

1. Felurile uzucapiunii şi domeniul general de aplicaŃie al uzucapiunii

În Noul Cod civil (N.C.civ.) legiuitorul a dat curs propunerilor de lege ferenda, în

sensul separării reglementării prescripŃiei achizitive de cea prescripŃiei extinctive şi

reglementării unor cazuri de uzucapiune (în art. 930-934) compatibile cu sistemul de

publicitate imobiliară, aşa încât, pe lângă un sistem de publicitate imobiliară prin cărŃi

funciare cu efect constitutiv de drepturi, reglementează două forme de uzucapiune imobiliară,

asemănătoare uzucapiunii tabulare (art. 931) şi uzucapiunii extratabulare (în art. 930)

din Decretul-lege nr 115/1938, cu o deosebire majoră, însă, în ceea ce priveşte

termenele, care sunt micşorate la jumătate (cinci ani pentru uzucapiunea tabulară şi zece

ani pentru uzucapiunea extratabulară).

O altă noutate a Legii o constituie reglementarea expresă a uzucapiunii mobiliare a

(art. 939), redactorii N.C.civ. împărtăşind, pe bună dreptate, concepŃia potrivit căreia pot

fi uzucapate şi bunurile mobile în măsura în care ele nu sunt dobândite ca efect imediat al

posesiei de bună-credinŃă (art. 936, alin. 1) sau ca efect al posesiei de bună-credinŃă şi al

expirării termenului de trei ani (art. 936, alin. 2 şi 3).

2. Uzucapiunea extratabulară.

A. Domeniul de aplicaŃie al uzucapiunii extratabulare

Spre deosebire de reglementarea D.L. nr. 115/1938, N.C.civ. are în vedere, între

cele trei cazuri de aplicare a uzucapiunii extratabulare şi imobilele neînscrise în cartea

funciară, precum şi dezmembrămintele dreptului de proprietate privată. Trebuie menŃionat

însă că pentru ipotezele de la a-b ale art. 930 N.C.civ., uzufructul, uzul şi abitaŃia se sting

prin decesul titularului tabular, cu consecinŃa reîntregirii dreptului de proprietate în persona

nudului proprietar, ca şi în cazul renunŃării la aceste drepturi, iar dreptul de superficie ar putea

intra în domeniul de aplicare al uzucapiunii extratabulare, în măsura în care el include deja în

conŃinutul său juridic şi dreptul de proprietate asupra construcŃiei sau plantaŃiei, iar în actul

de constituire nu s-a prevăzut că, în cazul decesului superficiarului sau în cazul renunŃării la

dreptul de superficie, acest drept va profita în totalitate nudului proprietar.

B. În cadrul analizei uneia dintre condiŃiile uzucapiunii extratabulare în reglementarea

N.C.civ., şi anume condiŃia ca nici o altă persoană să nu fi înregistrat cererea de înscriere în

cartea funciară a dreptul de proprietate în folosul său înaintea înregistrării cererii

38

posesorului de intabulare în temeiul uzucapiunii am arătat că primii interesaŃi să îşi

înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară sunt, pentru ipoteza decesului titularului

înscris în cartea funciară, moştenitorii persoanei decedate, respectiv succesorii în drepturi ai

persoanei juridice a cărei existenŃă a încetat.

În cazul în care nici un moştenitor nu este cunoscut, comuna, oraşul sau

municipiul, în temeiul dreptului de a culege o succesiune vacantă prevăzut de art. 1138

N.C.civ., dobândeşte dreptul de proprietate fără înscriere în carte funciară, potrivit art. 887

alin. 1 N.C.civ. şi art. 553 alin. 2 N.C.civ. (Proprietatea privată), şi intră în stăpânirea de

fapt a moştenirii, potrivit art. 1139 alin. 1 N.C.civ., „de îndată ce toŃi succesibilii cunoscuŃi

au renunŃat la moştenire ori, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1137, dacă nici un

moştenitor nu este cunoscut”.

În aceste condiŃii, deşi comuna, oraşul sau municipiul dobândeşte moştenirea

vacantă retroactiv, de la momentul deschiderii moştenirii, fără înscriere în cartea funciară

(art. 553 alin. 2 N.C.civ.), considerăm că până la momentul autentificării declaraŃiei de

renunŃare a ultimului moştenitor („de îndată ce toŃi succesibilii cunoscuŃi au renunŃat la

moştenire” - art. 1139 alin. 1 N.C.civ.), respectiv până la eliberarea certificatului de

vacanŃă succesorală, pentru ipoteza moştenitorilor necunoscuŃi, înregistrarea cererii

posesorului de înscriere în cartea funciară, în folosul său, a dreptului real imobiliar inclus

în moştenirea vacantă, face ca dreptul să rămână dobândit pe temeiul uzucapiunii

extratabulare.

Pentru ipoteza renunŃării titularului tabular la dreptul său de proprietate asupra

imobilului, în condiŃiile art. 889, alin. 1 N.C.civ., interesată să-şi înscrie dreptul său în cartea

funciară este comuna, oraşul sau municipiul, anterioritatea înregistrării cererii sale de

înscriere faŃă de înregistrarea cererii posesorului bunului imobil, împiedică dobândirea pe

calea uzucapiunii extratabulare a dreptului în temeiul căruia bunul a fost stăpânit.

Tot astfel, fără înscriere în cartea funciară, este, pe temeiul art. 553 alin. 2

N.C.civ., şi dobândirea de către comună, oraş sau municipiu a dreptului de proprietate

asupra imobilului la care titularul tabular „a renunŃat [...] conform art. 562 alin. (2)”, cu

deosebirea că, de data aceasta, legea prevede posibilitatea împiedicării unei astfel de

dobândiri printr-o uzucapiune, care nu poate fi decât extratabulară, dacă o altă persoană a

solicitat înscrierea în temeiul uzucapiunii.

Considerăm că formularea art. 889, alin. 2 N.C.civ. („...comuna, oraşul sau

municipiul, după caz, poate cere înscrierea dreptului de proprietate în folosul său, în baza

hotărârii consiliului local, cu respectarea dispoziŃiilor legale privind transferul drepturilor

39

reale imobiliare, dacă o altă persoană nu a solicitat înscrierea în temeiul uzucapiunii.”) lasă să

se înŃeleagă că dobândirea dreptului de către comună se face, potrivit regulii generale a

dobândirii proprietăŃii imobilelor, prin înscriere în cartea funciară, ceea ce ar contraveni

dispoziŃiilor art. 553 alin. 2 N.C.civ., care prevede expres dobândirea imobilului

renunŃătorului de către unitatea administrativ-teritorială, fără înscriere în cartea funciară.

SusŃinem evazivitatea acestui text al art. 889 alin. 2 N.C.civ., intitulat „RenunŃarea

la dreptul de proprietate”, cu atât mai mult cu cât este tratat în cadrul Capitolul II Înscrierea

drepturilor tabulare, după art. 887 N.C.civ. Dobândirea unor drepturi reale fără înscriere,

care, deşi nu include în rândul excepŃiilor de dobândire fără înscriere şi cazul dobândirii

directe de către unitatea administrativ-teritorială, prin efectul înscrierii declaraŃiei de

renunŃare, totuşi în enumerarea de la alin. 1 lasă loc şi altor situaŃii expres prevăzute de lege

(cum ar fi cea în discuŃie, dar conŃinută de art. 553 alin. 2 N.C.civ.)

Propunem, aşadar, punerea în concordanŃă a art. 889, alin. 2 N.C.civ. şi art. 553

alin. 2 N.C.civ., fie în sensul dobândirii dreptului de proprietatea al renunŃătorului asupra

imobilului fără înscriere în cartea funciară, fie numai prin înscriere în cartea funciară.

Tindem către această din urmă soluŃie, care ar simplifica soluŃionarea anulării actului de

renunŃare de către persoanele interesate, anterior înscrierii dreptului de către comună, oraş sau

municipiu, fără a fi în opoziŃie cu vreuna din aceste persoane juridice, în calitate de proprietari

ai dreptului renunŃătorului, fără înscriere în cartea funciară.

C. Câteva aspecte relative la utilitatea posesiei.

a) Dacă actualul Cod civil nu conŃine dispoziŃii referitoare la condiŃiile dobândirii

posesiei, nici o reglementare expresă nici cu privire la pierderea acesteia, ori la modalităŃile de

conservare a ei, rolul clarificării acestor aspecte revenind doctrinei, în noua reglementare a

Codului civil, cu excepŃia reglementării cazurilor de încetare a posesiei (art. 921 Lg.C.civ), situaŃia

rămâne aceeaşi.

b) Aptitudinea coposesiei de a fundamenta o uzucapiune.

Un alt aspect discutabil de lege lata (tratat pe larg la punctul I.3.6. Coproprietatea din

Titlul I şi reluat succint aici) este cel al calificării actelor de stăpânire pe care le exercită un

coproprietar asupra întregului bun comun, care în concepŃia legiuitorului actualului Cod civil

(art. 1835) sunt asimilate detenŃiei precare, deşi s-a relevat în literatura de specialitate o

contradicŃie logică între dispoziŃia art. 1853 C. civ., teza ultimă, şi ideea de precaritate:

coproprietatea nu va putea constitui pentru vreunul din coproprietari temei pentru stăpânirea

cotelor celorlalŃi coproprietari, dar nici izvor al obligaŃiei acestuia de restituire a bunului, aşa

cum se întâmplă în situaŃia detentorului precar; coproprietarul ar putea fi considerat detentor

40

precar, numai dacă folosirea bunului comun s-ar întemeia pe un contract de închiriere încheiat

cu ceilalŃi copărtaşi.

Cu toate acestea, legiuitor nostru a optat încă o dată, prin art. 918 alin. 1, lit. c) din

N.C.civ. pentru calificare actelor de stăpânire pe care le exercită un coproprietar asupra

întregului bun comun ca fiind acte de detenŃie precară, în detrimentul recunoaşterii viciului

echivocului, alegere fericită, însă, dacă avem în vedere că detenŃia precară asigură celorlalŃi

coproprietari o protecŃie mai mare împotriva actelor de „uzurpare” săvârşite de unul dintre ei:

viciul echivocului poate fi înlăturat prin atitudinea coproprietarului, din care trebuie să rezulte

intenŃia de stăpâni ca proprietar exclusiv, astfel, posesia viciată se transformă într-o posesie

utilă printr-un fapt care Ńine de voinŃa posesorului; detenŃia precară se poate transforma în

posesie utilă numai prin unul din modurile legale de intervertire (art. 920, N.C.civ.). Pentru

ceilalŃi coproprietari este mai periculos a considera stăpânirea bunului comun de către un

coproprietar, în privinŃa părŃii din dreptul de proprietate care excede cota sa ideală, ca fiind o

posesie echivocă, decât o detenŃie precară. În plus, art. 675 N.C.civ. denumit Inadmisibilitatea

partajului în cazul uzucapiunii, asemănător art. 729 din C. civ. rom. în vigoare, prevede

expres posibilitatea uzucapării de către un copărtaş a cotelor-părŃi ale celorlalŃi copărtaşi, dacă

a avut loc intervertirea precarităŃii în posesie.

c) N.C.civ. ca şi actualul Cod civil, nu include între viciile posesiei controversatul

viciu al echivocului, despre care s-a spus că nu poate fi considerat un viciu special şi distinct,

întru-cât presupune, de fapt, o existenŃă echivocă, îndoielnică, dubioasă, a vreuneia dintre

calităŃile posesiei, deci s-ar confunda cu însăşi viciul respectiv.

Totuşi, în ceea ce priveşte punctul b) al art. 920, N.C.civ. care prevede modurile

legale de intervertire a precarităŃii, ne exprimăm rezerve faŃă de formularea „acte de

rezistenŃă neechivoce în privinŃa intenŃiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar”,

care trimite din nou la ideea echivocului în exercitarea elementului animus, lăsând o portiŃă

deschisă interpretărilor neuniforme pe această temă, cu atât mai mult cu cât cercetarea

intenŃiei este o chestiune care nu va lăsa loc certitudinii, ci arbitrariului.

3. Uzucapiunea tabulară. Titlul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea este unul „f ără

cauză legitimă” - cea dintâi condiŃie a uzucapiunii tabulare în reglementarea art. 931 N.C.civ., pune

în discuŃie sintagma fără cauză legitimă (în opoziŃie cu principiul legitimităŃii înscrierii,

desemnează un titlu de dobândire nevalabil) şi cauzele de nelegitimitate a înscrierii,

pentru care orice persoană interesată poate cere rectificarea intabulării sau înscrierii

provizorii

41

Deşi textul legii, “Drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă…” (art.

931 alin. 1 din N.C.civ.) sugerează o lipsă de legitimitate la momentul înscrierii dreptului în

cartea funciară, nu putem admite, că în situaŃia în care înscrierea s-a făcut în temeiul unui titlu

valabil (deci a unei cauze legitime), dar care ulterior fie a fost desfiinŃat (astfel că dreptul

transmis nu mai întruneşte condiŃiile necesare pentru existenŃă), fie încetează să mai producă

efecte juridice, titularul tabular nu ar putea invoca uzucapiunea tabulară pentru lipsa condiŃiei

de cauză nelegitimă la momentul înscrierii. Dimpotrivă, această condiŃie a uzucapiunii

tabulare se impune a fi considerată îndeplinită şi în această ipoteză, nu numai eadem ratio, dar

şi a fortiori, justificarea instituŃiei uzucapiunii tabulare regăsindu-se cu atât mai mult în cazul

celui care şi-a înscris dreptul în baza unui titlu valabil, devenit ulterior ineficace sau desfiinŃat.