PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

of 59 /59
900 TEOLOqTE $ I sHRlruAL[ATE privire, numai spirit, numai bucurie, numai linigtire, nufiI&i r veselie, numai iubire, numai milostivile, numai bunfltate 9iq blAndele"rez. 'i' $i astfel, cregtinul devine, prin Duhul Sfdnt, asemenea lui Hristos, preaslavind in fiinfa sa Pe Dumnezeu, intre semeni gi in univers. 1e2 Macarie cel Mare, Conoorbirea XVIll, 1"0; PG. 34, 640 A'641 A; citat de Paul Florensky, ,,La colonne et le Fondement de la vertt6", trad, du fusse Par C. Andronikoif , L'Age de l'Homme, Lauaanne, 1975, p,205'206, CAPITOLUL ru UNITAIEA DINTRE TEOLOGIE $I SPIRITUALITATE iN VIATE BISERICII in capitolul precedent am ardtat cd unitatea dintre teologie gi spiritualitate se fundamenteazd pe unitatea dintre Dumnezeu-Cuvdntul gi Dumnezeu-Duhul SfAnt tn raportul Lor cu lumea, dar gi pe faptul cd omul, creat duptr chipul lui Dumnezelr, este fiinfd teologicd gi pnevmatofor[, capabild de dialog gi de comuniune cu Dumnezeu. Iar intrucAt Revelafia lui Dumnezeu, care a culminat tn Iisus Hristos, Dumnezeu-Omu1, se pdstreazd gi se fructific[ in Bisericd, unitatea dintre teologie gi spiritualitate este o dimensiune esenliald a viefii Bisericii. A. Spiritualitatea Ei teologia ca exPerienli gi lnfelegere a Revelafiei lui Dumnezeu, Care Se diruiegte lumii Revelalia lui Dumnezeu nu este o sumX de adevlruri sau de principii, ci, mai intAi de toate, ea este acliunea gi cuvAntul viu, plin de putere, al unei Fiinfe personale, Care a creat lumea pentru a Se ddrui ei 9i Care intrd in co- muniune cu omul, il cheamd pe acesta gi ii rdspunde. Re- velalia se face prin naturd (crealie) gi prin persoanH (isto' rie). Ea vizeazd. sau implicd un raport interpersonal divino- uman. in Hristos, Dumnezeu descoperd nu numai o tnvdldturd, ci viala dumnezeiascd insdgi exprimattr in uma- nitatea asumat[ de Fiul. Astfel, Dumnezeu nu descoperd o sumH de adevHrurl crre af Putea fi detagate de Persoana vie Fi considerate er o vllorr€ tn eine. Revelalia tntreag{ pri-

Transcript of PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

Page 1: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

900 TEOLOqTE $ I sHRlruAL[ATE

privire, numai spirit, numai bucurie, numai linigtire, nufiI&i r

veselie, numai iubire, numai milostivile, numai bunfltate 9iq

blAndele"rez. 'i'

$i astfel, cregtinul devine, prin Duhul Sfdnt, asemenea

lui Hristos, preaslavind in fiinfa sa Pe Dumnezeu, intresemeni gi in univers.

1e2 Macarie cel Mare, Conoorbirea XVIll, 1"0; PG. 34, 640 A'641 A; citat de

Paul Florensky, ,,La colonne et le Fondement de la vertt6", trad, du fusse ParC. Andronikoif , L'Age de l'Homme, Lauaanne, 1975, p,205'206,

CAPITOLUL ru

UNITAIEA DINTRE TEOLOGIE

$I SPIRITUALITATE iN VIATE BISERICII

in capitolul precedent am ardtat cd unitatea dintreteologie gi spiritualitate se fundamenteazd pe unitateadintre Dumnezeu-Cuvdntul gi Dumnezeu-Duhul SfAnt tnraportul Lor cu lumea, dar gi pe faptul cd omul, creat duptrchipul lui Dumnezelr, este fiinfd teologicd gi pnevmatofor[,capabild de dialog gi de comuniune cu Dumnezeu.

Iar intrucAt Revelafia lui Dumnezeu, care a culminat tnIisus Hristos, Dumnezeu-Omu1, se pdstreazd gi se fructific[in Bisericd, unitatea dintre teologie gi spiritualitate este odimensiune esenliald a viefii Bisericii.

A. Spiritualitatea Ei teologia ca exPerienli gi lnfelegerea Revelafiei lui Dumnezeu, Care Se diruiegte lumiiRevelalia lui Dumnezeu nu este o sumX de adevlruri

sau de principii, ci, mai intAi de toate, ea este acliunea gi

cuvAntul viu, plin de putere, al unei Fiinfe personale, Carea creat lumea pentru a Se ddrui ei 9i Care intrd in co-muniune cu omul, il cheamd pe acesta gi ii rdspunde. Re-velalia se face prin naturd (crealie) gi prin persoanH (isto'rie). Ea vizeazd. sau implicd un raport interpersonal divino-uman. in Hristos, Dumnezeu descoperd nu numai otnvdldturd, ci viala dumnezeiascd insdgi exprimattr in uma-nitatea asumat[ de Fiul. Astfel, Dumnezeu nu descoperd osumH de adevHrurl crre af Putea fi detagate de Persoana vieFi considerate er o vllorr€ tn eine. Revelalia tntreag{ pri-

Page 2: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

209 TEOLOq lE f I sPt RITUALITAI"I

ve$te relafia Dumnezeu-Om gi inviti la experi€flla comu-niunii cu Dumnezeu. Chiar gi atunci cdnd Dumnezeu Se re-veleazd ca slavd coplegitoare, ca atotputernicie, aceastd des.coperire se face pentru ca noi sd ne ddm seama de Pnerul nostru de dialog vegnic, la viafa Cdruia suntem che-mali sd participdm. Dacd Dumnezeu descoperd taineleistoriei gi ale eshatologiei, ale vielii vegnice, aceasta nu areloc pentru a satisface o simpl5 curiozitate gi nici pentru aoferi o cunogtinld in sine, ci pentru a oferi o cunoagtere carepriveqte unirea omului cu Dumnezeu; iar cAnd Revelafia sereferd la naturd (la creafie in general), ea vizeazd, semnifi-calia fundamentald gi ultim5 a acesteia: relafia sa cu Dum.nezeu Creatorul, MAntuitorul gi Sfintitorul ei.

in mod deosebit, credinta poporului Israel gi credinldBisericii pleacd de Ia o experientd, a lui Dumnezett, Cardintervine in istorie gi Care intrd in contact cu persoandumand sau cu o multitudine de persoane umane deodatd.

De aceea, actul teologic--cregtin care se fundamenteaz[pe Revelafie nu este pur!i simplu o sistematizarea datelolRevelafiei pe care le gdsim in Scripturd (degi acest fapt estdnecesar), ci mai ales o inlelegere a unui mod de viald pro.pus omului gi un rdspuns la acest apel, dat in contextulconcret al realitdlii istorice a Bisericii.

A teologhisi tnseamnd, mai tntfri de toate, a adapta tnlelegereaumand la gdndirea dioind despre om gi lume; inseamnd a rcalizao trecere, de la experienfa de sine gi a lumii, ca realitf,liautonome, la o experientd radical noud de sine gi a lumii:aceea trditd in lumina Revelaliei gi in comuniune vie cuDumnezeu. Experientd noud,, trditd lnsX fdrd evaziune dinrealitatea concretd a Bisericii in lume.

Adaptarea infelegerii noastre la Revelafie sau mai precisIa gdndirea lui Dumnezeu, exprimatd in cuvAntul gi fdp-tuirea Sa, este totdeauna o schimbare, o convertire, o meta-noia (schimbarea modului de a gAndi gi de a vielui). Or, toc-mai aceast5 metanoia (personald sau colectivH) este punctulde plecare al viefii spirituale cregtine gi al teologiei.

UNTTATEA DINTRE TEOLO(jli: SlSPlRlrUALlrATE lN VIATA BISHUCII 903

Trebuie se remarctrm, totugi, cd primirea Revelaliei nueste o ascultare oarbd,, care ar anula rafiunea noastrd in falaunei sume de adevdruri revelate, ci ea este o deschidereplin[ de incredere cdtre o Persoan5 sau cdtre Persoanelesupreme (SfAnta Treime), Care ni Se ddruiesc, gi un pagte

(trecere, mutalie) al inlelegerii noastre ln intAlnirea ei cugAndirea divino-umand itui Hristos Cel vegnic viu. lnsensul acesta, se poate spune cd are loc o ,,rdstignire" arafiunii lui Adam cel vechi din noi, instalat lntr-o auto-nomie inchisd, degi dornic de comuniune infinitd; insd prinaceastd ,,rdstignire" se vizeazd o implinire pe alt plan, acelain care Adevdrul este identic cu Iubirea.

Firegte, noi primim Evanghelia prin credinfd, tn sensulunei adeziuni personale la invitalia care ne propune Calea,Adevdrul 9i Viala (cf . Ioan 1.4, 6), adicd Sensul divin alrealitdlii perceput din interiorul comuniunii de iubire tem-porald gi vegnicd a omului cu DumnezelJ.

Dar, pe m5surd ce cuvAntul Evangheliei lui Hristos nepHtrunde cu sensul gi cdldura lui printr-o sdldgluire a sa lnnoi (cf . Ioan '1.4, 23), adicd devine pentru noi adevlrexistenlial, experimentabil, asimilabil pentru cd este asi-milator al viefii noastre, atunci adeziunea la Evanghelie se

descoperd gi se realizeazX din ce in ce mai mult ca ata-gament fafd de Persoana lui Hristos, ca ddruire de sine luiDumnezeu, a CSrui prezenld iubitoare devine centrul, iz-vorul 9i suportul viefii noastre. Iubirea Lui dd intregii vieligi intregii realitdli o semnificafie noud, gi anume: pentrunoi, adeadrata existenld se tnrdddcineazd gi se tmplinegte in gi cuDumnezeu.

De aceea, martirii gi sfinfii, cu alte cuvinte, convertilii gi

prietenii lui Dumnezeu, mdrturisesc pe Hristos pAnd lamoarte. Dar fac aceasta nu pentru frumuselea invdlHturiiSale, ci pentru adev[rul gi realitatea Persoanei Lui vii, deCare ei nu se mai pot despHrfi, pentru cH El a devenit ViaNa

uielii lor (cf., Romanl 8, 35),

Page 3: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

.r'ffi,:

'rEoloqrE 5r s PIRITUALITATE

In acest sens, intre comuniunea personal[ cu Hristos giinlelegerea tot mai adAncd a cuvintelor Lui din Revelalieexistd o legXturd interioard gi o reciprocitate. Cu cAt ii sim.fim mai mult prezenta personald, iubitoare, cu atAt as1cultdm mai mult cuvAntul Sdu 9i il tntalnim in implinirealporuncilor Lui. Cu cAt suntem mai intimi cu El, cu atdtfelegem mai profund ,,intimitatea" sau profunzimea cu;vintelor Sale in fiecare epocd. Cu cAt infelegem mai mul,tsensul cuvintelor Lu| cu atAt ne atagdm mai mult de El gi r,

ne intHrim prin El. Cu cAt trdim mai mult potrivit voii Saleexprimate ln porunca iubirii fafd de Dumnezeu gi fald deapioapele, cu'atAt il cunoagtem mai bine, dobdndind cu-noagterea pe care o oferH comuniunea gi impreund-lucrareacu El (cf. Coloseni 3, 3-4;1, Petru 1, B-9).

Astfel, trdim deodatd o schimbare a persoanei noastre(convertirea la Hristos se permanentizeazd in comuniunecu Hristos) gi o infelegere tot mai profund5 gi mai extinsd aRevelaliei Sale exprimate in lSfAnta Scripturd gi in SfAntaTradilie. Aga se realizeazd in fiinta noastrd o restaurare gi oimplinire continud a stdrii,,gnoseologice" originare: aceeade fiinld teofild gi teologicd (iubitoare de Dumnezeu gi deDumnezeu cuvAntdtoare).

De aceea, premisa principal5 a teologhisirii nu estecomentarea, ca filolog, a Sfintei Scripturi, ci a vedea gi asimfi altfel omul gi creafia: a vedea prin ochii lui Hristos, agAndi dupl gAndirea lui Hristos, a te ldsa integrat in vialalui Hristos, nu pentru a te pierde ca persoand proprie,irepetabild, ci pentru a afla ln El plenitudinea propriei taleviefi.

Aceastd unitate lSuntricd intre viala spiritual5 gi teolo-ghisire, ca o cunoaEtere transformatd, este cuprinsd inminunatele cuvinte ale Sfdntului Apostol Pavel, care spune:,,noi auem gdndirea lui Hristos" (I Corinteni 2,1,6). O astfel degAndire, proprie noii fdpturi in Hristos, nagte o exprimarenou5: exprimarea teologico-spiritual5, a c5rei lnlelegere cereo viald adecvatd: participarea la viala lui Hristos prin Du-

hul sfdnt (cf. I Corinteniz,13-1.4). Aceast[ experien]il per-

manent noud de sine gi a lumii, fir care se dep[gegte orizontulunei imanenle inchise sau opace gi in care se deschide unorizont nou (cf. Psalm 35,g),eite, furtr-un fel, o rupturd elibe-

ratoare care implic[, pe mai multe planuri, ,,durerile unei

noi nagteri" (cf.balateni 4,\g).Durerile nagterii spirituale, ca

,problemd a limbajrrltrT" , se aratx tn dificultatea de a armo-

niza cunoagterea naturalfi cu cea duhovniceascd, trditd tnrealitatea credinfei personale 9i eclesiale, precum gi in ten-

siunea dintre faptul de a vedea in Evanghelie o simplilscriere omeneasCe rru a percepe in ea dumnezeiescul ex'primat in cuvinte omeneqti.

Cu alte cuvinte, cunoagterea teologicX comporte otransformare sau o sfinlire a gandirii noastre in DuhulSfant. Martorii credinlei'adAn&xperimentate in viala B"t'

sericii au fost totdeauna congtienfi de acest fapt. Simplaacceptare a ideii cd Dumnezeuexistd nu gxplimd credinlavie,'care angajeazd intreaga perso_and. Credinta nu este

numai o sim!18 adeziune intelectuald, c5ci a.simli prezenlaoersonald siiucratoare a lui Dumnezeuin viala proprie, inbisericd qi i.r lume este un fapt care se realizeaz[ in in-teriorul unei relafii trdite ca $i comuniune suslinutd. de

Duhul Sfdnt. ,,Oriietde savanfi am fi noi, ne va fi totugi im-posibil s5 cunoagtem pe Domhul atat timp cat nu vom trlihupd poruncile iui, cdci nu p_rin gtiinfd,.ci prin Duhul SfAnt

cunoagtem cu ad"evdrat pe Domnul, zice starelul Siluan.Mulli iilosofi gi savanli iu ajuns la convingerea cd Dum-n"riuexistd, du, pu iu^nereu nu L-au cunoscut (=)' ecrede cd Dumnezei existd este ceva, iar a cunoagte pe Dum-nezeu este altceva... Prin inteligenla singUri se poate cunoagte

ceea ce este pdmAntesc, 9i ilrcd ilr parte, in tiTP ce cunoa$te*qlui Dumnezeu gi a fiinlelor ceregii nu vine decdt de Ia DuhulSiant... in SfAn[ul Dutirecunoagtem pe Domnul, iar Sf6ntulbrn rr*ple omul tn intregime: sufletul, inteligenla Oi trupul.Aga cunoagtem pe Dumneleu tn cer gi pe pdmdnt"l'

UNTTATEA DIN-;RI r[OLOqlb $I5PIRITUALTIATE lN V14fn Blsprut:ll 905

' Cf, Arc6lmandrlte Eephtoly, tP. elt,, p, 324'325.

Page 4: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

906

I[qFIFF-'

TEOLOq|E St SPIRITUAL'TATE

Viafa spirituald este loc teologic tocmai pentru faptul c{in ea se realizeazd, ,,metamorfoza", innoirea gi adaptareagAndirii noastre Ia gAndirea divino-umand a lui Hristos, laRevelafie. in viapispirituald, ratiunea noastrd nu cautdnumai pentru a gdsi, ci se deschide gi se ddruieqte tn co-muniune. Dumnezeu nu este aici un,,obiect" de inves-tigafie neutrd sau ,,obiectivd", ci Cel ce ne ajutd sd realizdmaceastd cunoagtere: ,,Dumnezeu - zice SfAntul Maxim - nueste un obiect de cunoagtere pe care sufletul l-ar puteareconstitui printr-o inldnluire logicd, ci et (suftetul) il recu-noagte, dincolo de orice logicd gi de orice reflexie, intr-ounire simpld qi negrXitd. Dumnezeu singuq, Care face partecelor invrednicifi de acest har negrdit, gtie cum se faceaceastH tJt'rite"2.

Din aceastd comuniune de iubire cu Dumnezel;-se naqtepropriu-zis credinfa-certitudine, cdci energiile SfAntuluiDuh modeleazd,in noi organul simfirii prezentei personalea lui Dumnezeu inBisericd gi in viafa noastrd; ele suscit{sau trezesc din atrofiere ,,ochii credinfei", astfel incAt fa-cultdlile fiinfei noastre recapdtd capacitatea lor teoford (pur-t5toare de Dumnezeu) gi, intr-un sens larg, activeazd pefiecare credincios ca pe o fiinfd teologicd sau teocentricd.

Acest adevdr este exprimat in cultul ortodox cAnd seprecizeazd, cd SfAntul Duh este izvorul harismatic alcunoagtefii: ,,Duhul Sfint este ddruitorul tuturor bundtdfilor;El izztordgte profefiile, El tnaald tntru tnlelepciune pe ceineqtiutori, din pescari El a filcut teologi" (Stihird de la Rusalii).

Teologia sebazeazd pe Revelalia dumnezeiascd trditd inviala Bisericii, intrucAt acelagi Dumnezeu Care S-a revelatin istorie este prezent in mod deosebit in Bisericd. Teotogiase referd la Dumnezeu. Dar tocmai datorit5 faptului cd sereferd la Dumnezelt, ea se referd gi [a toate cele create de El,deoarece Revelalia lui Dumnezeu se face in relalie cu lu-mea creatd. Agadar, preocuparea teologiei nu se reduce Ia

2 Amhigua, P, G.97,1220 B-L- cf. H, U. von Balthaeaq, Litu4{le eos miqae, p, b6.

UNTTATEA DINTRE TEOLOC?I! !l SPIRTTUALITATE lN VlArA BlSHRlr:ll gO7

Dumnezeu tn Sine, ci ea are ln vedere totdeauna relaliaDurnnezeu-lume. Chiar gi atunci cAnd se referd la Dum-nezeu in Sine, teologia este congtientd cd El este, de fapt,suportul ontologic al iconomiei (lucrdrii) divine tn lume(Dumnezeu ad extra).IntrucAt, pentru credinfd, tntreagaexistenfd sau realitate creatd se raporteazd,la Dumnezeu cala fundamentul gi sensul ei ultim, teologia este o vederecoerent5 a intregii existenfe, fdrd. a fi totugi identic[ filo-sofiei (cdci ea pleacd de la Revelafie gi deci nu considertrraliunea umand ca fiind criteriu exclusiv al cunoagterii) gi

nici nu se confundd cu cercetarea gtiinfificd de tip pozitivist,care studiazd, gi descrie natura gi istoria in structura gifenomenologia lor imediatd3.

Preocuparea teologiei este Dumnezeu ca origine gi scopa toatd existenla, iar aceasta s5 fie raportatd la Dumnezeu.De aceea, teologia cregtind se face prin referinld la Hristos,Cel ce este A gi A intregii existenle create (cf. Apocalipsa 1,8).Crealia fiind darul lui DumnezetL teologia descifreazdlnea,,cuvintele" lui Dumnezeu, ce agteaptd sd fie receptate -cdile de a le descoperi fiind multiple - gi recunoscute ca lu-mini create de Dumnezeu Cel necreat. Astfel, lumea gi isto-ria sunt pentru teologie mediul in care Dumnezeu lanseazlmereu noi apeluri gi incitd la comuniune gi conlucrare, invederea ridicdrii creafiei la o tot mai bogatd participare laplenitudinea viefii dumnezeiegti eterne gi infinite.

Totdeauna referinla la Hristos in actul teologhisirii se

face gi inbaza unei comuniuni cu El. Ea nu este numaiacumulare sau sistematizare - oricAt de metodicd ar fiaceasta - a datelor Revelafiei, ci aceastd referinlX se face ininteriorul ,,gAndirii lui Hristos", de care suntem impregnali

3 Teologul W Panne.nbcrgE, Wissettsclwftstheorie und Theologie, Frankfurt,1973, p.312 gi 348, prcelzea;A ed obterctul texrlogiei este cu totul altul decAt celal gtiinfelor. El nu erte o perte e tealltH;il materiale, mdsurabile, efectuabile

Qnachhar), ci este Dumneseu es fundement qe dd sene realit{1ii lntregi.

Page 5: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

208

r.r]w-

TEOLOqT E 5l S PIRITUAL|TATE

prin trdirea impreun5 cu El in viafa Bisericii: Sfintele Taine,rugdciune, doxologie, slujirea semenilor, mdrturisiredEvangheliei, lucrare misionard etc. Permanent bazatd paRevelafie, teologia nu se poate lipsi de experienla cregtinilpersonald gi eclesiald,, fdrd, a risca sd devind o $tiinfd a reli,1

giei (Religionswissenschaft). r

$i intrucAt teologia trebuie sd expliciteze credinfa inltegrald a Bisericii, iar aceastd credinfd nu este infdligat{doar in forma strict cateheticd sau academicd, ci gi in spiri,tualitatea liturgicd, asceticd gi de slujire, teologia nu poatesd neglijeze niciunul din aceste aspecte in care transpareviala Bisericii gi fructificarea Revelaliei.

Liturghia, de pildd, tdlmdcegte o viziune teologic{asupra intregii realitdli gi este izvorul unei experiente noi aBisericii gi a raportului sdu cu lumea, chematd sd devin[epifanie sau lumind a impdrdfiei lui Dumnezeu. Conti'nuitatea real5 a Bisericii se exprimd prin faptul cd vialacregtind este, mai intAi de toate, o experienld a impdr5lieilui Dumnezert, care e deja datd in Hristos gi a cdrei im-plinire o aqtept5m. Experienla Impdrdliei, ca intimitate deviafd cu Dumnezeu-Treime, face din viafa duhovniceascHunlocus theologicus, un motiv gi un mediu al teologhisiriia.

in SfAnta Liturghie, materia se deschide spiritului,umanitatea se adund in Hristos/ pregustd viafa vegnic6;dimensiunea localizatoare gi, deci, despdrfitoare a trupuluieste relativizatd., subordonatd legii comuniunii in Duhul, iareternitatea intrd ln timp, umplAndu-l de valoare maximH,transfigurAnd timpul, cdci ,,eternitatea nu este ceaa, ci cineoA,

a Vezi Alexander Schmemann, ,,PriBre, liturgie et renouveau", ln lucrareacolectivd La Th4ologie du renouoeau, Paris, Cerf, 1968, tome II, p. 105-114,Autorul considerd cd ln epoca prezentl ,,nu va fi lnnoire in nici un domeniua[ vie]ii eclesiale sau al Bisericii insegi dacd nu existd mai intdi o tnnoirespirituald. Nu este vorba - zice el - de o declarafie pietistd, de un simplu apelde a ne ruga mai mult. Ci este vorba de a suprima divorlul tragic intre expe-rienla Impdrdliei lui Dumnezeu (experienld ce se estompenzd tntr-o lumesecularizatd , n. n.) 9i gAndirea Bisericii" (p, 113-11a).

,'ilF-

UNTTATEA DINTRE TEOLOq|E SlsPlRlruALlrATE lN VIATA BlSERlCll 909

aau mai degrabd aiala de iubire a Persoanelor treimice"s, DePi

lmplicd studiul metodic sau pregdtirea didactic{, filosofictr,adev5rata teologie se nagte totdeauna din viala Bisericiimdrturisitoare, rugetoare gi slujitoare. Cunogtinla ei sfAr-gegte in doxologie, ln induhovnicire gi in slujire, cfici ea este

iniliere in iubirea divino-umand. De aceea, o teologie care

separd sau opune spiritualitatea gi slujirea comunitar[ sau

social[ ignord tocmai taina iubirii divino-umane. SlujireanoastrH trebuie sd aibd totdeauna o finalitate mAntuitoare;prin ea sd devin5 transparentd prezenfa lui Hristos (cf. Col.3,17). Starea de rugdciune, de fald cHtre fald, cu Hristos, nedd putere gi ne face sd simlim tainic cd, fala semenuluinostru este fala lui Hristos, Care Se bucurd sau Care sufer[tn acesta.

Teologia ,,sociald" despdrfit5 de experienla spiritualil a

Bisericii riscd sd devind ugor o ideologie la modd, 9i nu oslujire permanentd gi consistentd. Tot aga, inse, o spiritua-litate insensibild la problemele semenilor sau ale societfi]iidevine ,,dochetd" (aparentd fdrd esenfd) gi sldbegte vialaBisericii, in loc sd o zideascd efectiv. De aici rezultd ten-siunea sau opozifia intre partizanii unui ,,orizotttalism" 9iai unui,,verticalism", proprie Occidentului contemporan.Spiritualitatea primei tendinfe se epuizeazd.in activism, iarin cea de a doua, sensul teologic este fie indbugit de unspiritualism emolional, fie de un spiritualism intelectualistsau estetist.

Sub alt aspect, s-a observat cd teologia occidentald con-temporand a cdutat prea mult sd prezinte credinfa credibillprin tot felul de argumente ralionale, in vreme ce credinlaeste o realitate care ne pXtrunde intreaga fiinld gi deci nu se

limiteaz5 numai a ne convinge intelectual. Aceasta nu in-seamnfr insil c6, tn teologie, conceptul nu are nici o

5O, Cl6ment, Tidfl;Jt1;ilrut le tetnpe, Nt'uclr$tcl-Pnris, 1950, p. 99,

Page 6: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

210 TEOLO(TIE St sPt RITIJALITATE

importanfd; dimpotrivH, el este importanr, darconsiderat fnrelafie cu spiritualitatea insdgi, aga incdt ,,teologia este con*gtiinla teoreticd a spiritualitdFi, ca expresia ei nemijlocideoarece este tr5itd, Qi, totodatd, ca expresia ei mijlocideoarece se exprimd conceptual,,6. poate exista ocare vorbegte despre spiritualitate, o ,,inventeazd,,, qicare este p5trunsd de spiritualitate. Aceasta din urmdagadar, congtiinfa teoreticd a spirituaHtalii experimentate,

In mod normal, ca rezultate ale fructificdrii Revelatilui Dumnezeu Cel viu gi prezent in Biser icd, teotogiaspiritualitatea se tntrepdtrund atdt de intim, fucil chlardistinclia dintre ele nu poate fi una absolutd, ci una destulrelatiad; iar cfrt prioegte definirea ror, o descriere tn imaEiplas.tice nu face decdt

,sd tntregeascd totdeauna orice definilieor din s trict intele ctual s au concep tual- di dacti c.

_ vialH gi cuvdnt ale Bisericii in istorie, zdmislite dindela Duhului sfdnt in ilfgior_ul templului vielii in Hri$i_pe.c.1mpul comuniunii Tatdlui ceresc cu umanitatea,ritualitatea gi teologia, in dimensiunea lor cea maifund5, sunt convertiie gi doxologie, rugdci""" gi ri"didcultare gi rndrturisire, cuvdnt dJspre iiomenirla lui Dtne_zeu gi despre indumnezeireaorirului, cdutare agi luptd cu pdcatul, ingrijorare pentru istorie gi dfpre vegnicie, sensibiliiate profeticd oi curii de mvinere a Pdtimirilor gi dimineata de lnviere, iribire ienicd pentru semeni gi pazd contra bolilor care instrdiin tot felul, credinl5 neinfrentd gi totald smerenie, compipentru cei suferinzi qi slujire pentru ei, viatd dumneiei,,purtatd ln vase de lut" gi certitudine care ne unegte culnviat, ,,nebunie" a.Crucii gi infelepciune negrditd descrisilcuvinte totdeauna-insuficiente, srrijire pentri om gi laud[lDumnezeu, liturghie care unegte famhntul cu cerul,care libereazd, gi vindecd, cuvAnt care trezegte gi hr

. 6 v. Iliescu, ,,Reflecpii despre teologie gi spiritualitate,, cuprinse in scrirrdin 28.01 qi 4-04.19i8 1ms;, adresitu p"iro^ul autorului u.urtui t"zsdoctorat.

E IN VATA BI5ERICII 111

cuvant din cuvantul dumnezeiesc, viald din viala preasfinteiTreimi.

B, Privire gelerali asupra raportului dintre teologie giviafa spiritualH in istoria cregtinismuluiI. Pfrnd la Schisma din1054a) Eaanghelie gi culturilIncd de la lnceputurile sare, cregtinismul a fost con-fruntat cu vestirea mesajurgi sdu gi in mediut altor curturi gimentalitdti dec6t cea iudaicd in care el ,-u,rer.ri. porrr,au

MAntuitolului a.rlqepostoiiloi' ),mergryi qi tnodlali toate nea-*.lrll?:.:" (Matei 2B!Il implica'nu numai un contact ine-vitabil intre Evangherie 9i curtura. greco-romand a .po.iirespective, ci gi sarcina misionard"de a t.ua"." *"'riiuiEvangheliei in curtura popoarel"r.a.&, i" ;; adresatacest mesai. Aceastd sarcind nu-gi pierde niciodatd actua_litatea. r

Deja la sfantul Apostor Ioary care a folosit ideea de Lo-gos, familiard antichitdfii, 9i mai ales rui Filon din Ale-

^. 7 Asupra acestui subiect, bibriografia este foarte vastd. oferim aici doarcateva lucrdri care se intregesc ri, ," corecteazd uneori una pe arta: J.Dani6lou, Messase eaanglriqie ,t iitii, heilenistique aux IIe et IIIe siicres,Tournai, 1961; i t. r"ri"gii;",L,t1il"')9!gieux des'Greii'rt'i;r,irngite, paris,

1932; R. Arnou, "F,llq"irls des peresi,'io Dirtiornoire de Tidotogie Catho-1,i7ue,1,2 (193s), cor. 22sg-2895; E. vonrva ika, plato Christianus. rrbernahme undUmgestaltuns des platonismus durch aie iiirr nnsiJetn, is-ii, i.l.Wolfson,'fhe Philosophu of the Clurfi Fathrrs, i. iiitn, wnity,-I;r;ri;, Cambridge(Mass'), tdso; p. Th. Camerot, ,,H"ireJrme 1et ,piiitruiite putiirtiqru;,,, tnDictionnaire de Th1otogie.Cyt!to!iqu3,.z. ltsosy, ,;r. i: 5J;;,'y;. JG"r, Das frilheChristentum und die\riechische' nilarig,- riurrin, L96z; A. wark-ots ch, AntikeP l i.to.sophie im_ Ltr teil d'r, Ki;rh r;;;;; ;,' ffii#r,"r,-paderborn, wien, 1 923; Aloiscrillmeier, ,,Hellenisierung-Judaisier,rrg J", Christeniumr' ull o",rtenprin_eipien der Geschichte der fiichrichen Doogmas,,, in rucrarea sa: Mit rhm und inllyn,.(Herder.) Freiburg i. Br., 1975, p.7ii_ies; iwra"" Ct"f"l",lr, christia-rrisation de l'hel6nisnie, thdme ae thistoire J; i;piltr.pliie"pairistique,,, tnv,ol. Humanisme et foi chritienn, rvreluntur scientiques du Centenaire del'lnstitut

Satholiqud.de paris.,_puOlle, po?Ch. Kannengiesser et yves Mar-chasson, paris, Beuchesnc, 1970, p, B9o'_+0e; R. N;b";;'E;;Zo,i au Kirctrcn_rultiir und der Gort der Bthel; ztti Fmgr, rtit,r Heilenisiiiirg ari'ct,ristcnturrts,l\ltlnchen, 1979; G, Florovaky, ,,C'hrtniinnity nncl Culture,,, Belmont, Mans.

I 974 (N ord lan d, Co//eclpr/ l,Vrrilrr,"v ul, A),

Page 7: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

919 TEOLOqTE tT SPTRTTVALITATE

xandria, pentru a identifica Logosul cu Fiul lui Dumnezelttadicd cu Iisus Hristos; gi la SfAntul Apostol Pavel, care lnAtena face referinfd la literatura profand anticd (Fapte17,28), se constatH primele tncercdri de a line seama, tnvestirea Evangheliei, de fondul cultural aperceptiv al celorcdrora li se vestea Iisus Hristos.

Totugi, atitudinea primilor cregtini fafd de cultura anticilera foarte diversd gi nuanfatd. Acest fapt se poate vedea Iainsugi Apostolul neamurilor, SfAntul Pavel, care uneori sefolosegte de referinle din cultura vremii sale, alteori tnsilsubliniazd discontinuitatea radicald intre,,nebunia" crucii9i infelepciunea lumii antice (cf. Romani 1, l-8-32 9i I Co.rinteni 1,17-31).

Cu alte cuvinte, Evanghelia nu este un derivat sau unprodus al culturii antice, ci un dat esenfialmente nou. Deaceea ea ale un mesaj gi un confinut ireductibil la orice culturHpur omeneascd. De fapt, Apostolii gi apoi Sfinfii Pdrinli, cAnds-au folosit de cultura vremii lor spre a face cunoscut mesajulEvangheliei, au fost totdeauna congtienfi de faptul cd.Persoan&diaino-umand alui lisus Hristos este normn gi criteriul de judecatd a

toate cele ce existd. Astfel, imprumuturile din elenism nu in-semnau nicidecum o elenizare a Evanghelie.i, intruc4tnofiunile folosite de ei primeau o noud semnificalie gi un noucontinut, ele se refereau la taina lui Hristos, care era insllstrdind filosofiei eline. Agadar, nu ern aorba de o elenizare q

Eoangheliei, ci de o cregtinare a elenismului. Cei ce au pdtrunsaddnc taina cregtinismului nu au substituit Atena Ierusa-limului, adicd n-au abuzat de folosirea filosofiei in teologie.Cei ce au abuzat de filosofie 9i au pierdut fidelitatea fafd deEvanghelie au devenit, in congtiinla Bisericii, eretici.

In istoria cregtinismului, raportul teologiei cregtine cufilosofia se exprimd diferit. Unii, parcd urmAnd principiuluiApostolului neamurilor ,,cuafrntul meu Ei propoadduirea meanu stdteau tn cursinte conaingdtoare ale tnlelepciunii omenegti, cltn doaada puterii Duhului" (I Corinteni 2, 4), au refuzat silrecurgd la filosofie In lnsugirea Evangheliei sau in expli-carea el.

'ilrFr

UNTTATEA D'NmE TEOtOqtE pt SHRITUAL|TATE lN VlnTA BtsERt(:il 211

Al,ii, urmind pilda din Areopag a aceluiagi ApostolPavel (cf. Fapte cap.17) gi lndemnul s5u: ,,ToAte sd le tncer-cafi; relineli ce este bine" (I Tesaloniceni S, 21), au folositcultura vremii lor cu multd infelepciune gi cu mult rod.

Au fost qi mulfi care s-au lnecat in ,,imprumuturi,, gi ausfdrgit in erezie, denaturand adevdrul tainei lui Hristos.Acegtia n-au pdzlt suficient avertismentul SfAntului Apos-tol Pavel: ,,Luafi aminte sd nu odfure cineaa minlile cu filosofiagi cu deqarta ingeldciune din predania omeneascd, dupd infe-lesurile cele slabe ale lumii, gi nu dupd Hristos" (Coloseni Z, B),

Problema raportului dintre teologie qi filosofie s-a pugmai ales pentru cei care, venind la cregtinism, aduceau cu eio formalie filosoficd aleasd, pe care erau dornici sd o punlin slujba Evangheliei. Aga afost, de exemplu, Sfdntul IustlnMartirul gi Filosoful in secolul al Il-lea, care pdstra o realdsimpatie pentru infelepciunea elind8, in vreme ce pentruTertulian, filosofia era mama tuturor ereziilore. insd pro-blema se pune mai acut in Alexandria, principal centru tncare se intretdiau toate infelepciunile orientului, capitalaelenismului gi a iudaismului.

Clement Alexandrinul (f215) nu este de acord cu o ati-tudine prea negativd fald de filosofie gi incepe sd se folo-seascd de filosofie, intr-o anumitd mHsurd, apreciind totugicd Evanghelia este, fa!5 de filosofia anticd, precum luminasoarelui fafd de cea a ldmpii1o.

Origen (t254) face o sintezd a doud atitudini contrareexistente pand la el. Mai intai, el constatd in infelepciuneaveacului o tendinfd idolatrd, in sensul cH filosofia igi face unidol din opera spiritului sdu; ea igi dHruieqte un adevdr, tnloc sd-l primeascf, de Ia DumnezeLt.ln sensul acesta,

--. :9f.N. Hyldahl, ,,Philoeo.phie und Christentum. Eine Interpretation derEinleitung zum Dlalog Juetln", tn Arta Thetil. f)anica, 9, Copenhaga,7966,

e,,De praescrlptlone haer,", Sot rm Cl t rti l i e,n n cs, nr. 46, p aris, lg|7,1o Stramata, V 26, 6,

Page 8: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

214

EqIITEIG':

TEOLOq|E tI SPIRITUAL,TATE

primejdia este mare pentru cregtini, filosofia rnfHligandu-seca un,,lingou de arJt"ll.

Pe-de altd parte, el considerd cH refuzul categoric alfilosofiei ar fi o pierdere a gansei de a face mai cunoscutilbogdlia credinfei, prin folosirea gandirii umane gi a poten-lelor ei de a cerceta, exprima gi comunica mesajur Evan-ghelieil2.

in acest sens, Pdrinfii capadocieni folosesc mult culturavremii lor in elaborarea teologiei, in apdrarea credinfeicombdtAnd pe eretici, sau in pastorafie, insd pdstreazd unmare echilibru gi sunt totdeauna pdtrungi nu numai de con-gtiinfa superioritarii gi ireductibilitalii Evangheliei la filo-sofie, dar gi de grija de a nu abuza de folosirei culturii pro-fane in detrimentul dogmelor credinfei sau al spiriiua-htalii13.

sfdntul vasile (1379), degi admite filosofia ca o pregdtireln vederea aborddrii adevdrului Evangheliei, indemnand lao folosire selectivd fculturii antice, are o atitudine oarecumradicald atunci cand scrie Regulile sare morale, alcdtuite dinextrase scripturistice tocmai cu scopul de a nu urma ,,tra-diliile omenegti"tt. sfinlii Pdrinfi au cregtinat erenismul gialuutilizat tradifia neoplatonicd intr-un sens ortodox. c6ndintrebuinteaz1 filosofia anticd, ei o fac relativizdnd toateprincipiile, metodele gi categoriile acesteia; ei se servesc deimagini gi concepte, dar mxrturisesc suficienla adevdruluiscripturii. Nu existd la ei tendinta unui concordism. Gdn-direa lor cregtind nu se opune nici unui sistem, dacx acestaeste deschis, insd ea este mai preocupatd de a rdmane fidelHei insegi, decat de a se adapta. suflul de tinerefe care strd-

lHom. in los.YII,7.12 Cf. H. Crouzel, OigDne et la philosophie, paris,196ZTh. Spidli( op. cit., p,

1L-12.13 sf. vasile cel Mare, Cum se poate trage ceoa folositor din citirea pdgfrnilox

P.G.31, 464-589.1a Regulile morale, 12, 2; P,G. 37,724 A.

UNITATEA DNTnE TEOLOqIE tr SPIRITUALITATE lN VlATn BlSERlCll 115

bate paginile lor nu vine din optimismul grec, ci el |Agnegtedin izvorul viu al credinlei'u. Ei nu canonizeaz[ nici unfilosof gi nu elaboreazd. un sistem, ci opera lor r[mdneesenlialmente o explicare sau o apdrare a Sfintei Scripturi.

in privinla raportului dintre cultura profan[ gi credin]acregtind, SfAntul Grigorie de Nazianz, care este ,,cel maigrec" dintre Sfinlii Pdrinli, spune: ,,Din cultura profand noiam plstrat ceea ce este cdutare gi contemplare a adevl-rului". ,,Fals6 este infelepciunea care depinde de raliune gi

incAntd prin elocvenld" ,,Inlelepciunea din afard (elinil)joacd umbrele adevdrului in haina gi decorurile filosofiei, intimp ce a noastrd (cregtind), degi pare smeritd, este tnaltil tnce-i ascuns gi conduce la Dumnezeu". ,,Filosoful cregtin ge

servegte de haina gi decorul elinilor, iar ln ceea ce privegteadevdrul gi indllimea, acestea le ia de la no7"16.

In lupta de apdrare a credinfei ortodoxe contra ere-ticului Eunomiu care - in interpretarea credinlei - abuzademetodele filosofiei (in special Aristotel), Sfdntul Grigorie deNazianz ii reproqeazd. acestuia gi adepfilor lui: ,,silogismeletale (sunt) distrugere a credinlei gi nimicire a misterului"LT;sau cd Eunomiu reduce teologia la o ,,tehnologie" (rot& ttlvofiv telvol,oyiov)18, ?gd lncAt voind sd supund Dum-nezeirea principiilor sale filosofice, ereticul aplicd o torturtrdialecticd textelor inspirate (rcrtd telvol.oyeig td @eiov)le.

1s Cf. Y. Congaq, La foi et la Th4ologie, p- 218-219; Herv6 Rousseau, La penede

chritienne, Paris, P.U.F. ,1973, p. 1; Jean Laplace, ln ,,Introducete" la Grdgoirede Nysse, La crdation de l'homme, p.35.

16Citat de H. Rousseau, op. cit., p.26.17 Orat, 31, 23; cf. ]ean Plagnieux, Saint Grdgoire de Nazianz, Th4ologien,

Paris, 195L, p. 15. Aplicarea abuzivd a logicii filosofice la taina Sfintei Treimiduce fie la monoteiimul iudaic, fie la pdhteismul pdgAnilor. ln primul caz,negflndu-se divinitatea fiinliald a Fiului gi a SfAntului Duh, iar ln al doilea,unitatea fiinliali a Sfintei Treimi.

18 Orat,31, 1"8. Acest reprog a fost confirmat de Teodoret (Haereticarum fab,,IV 3, P.C, 83,420 B), dup6 enre ,,teologia lui Eunomiu devenise o tehnologie";cf. ], Plagnieuxr 0p, r:ii,, p, !Q, nota 40,

1e Orat.g1,20,

Page 9: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

216

4ryf,rIF

TEOLOqTE 5r SPRTTAL|TATE

Atitudinea de mare prudenld pe care SfAntul Grigorie o arefald de folosirea exageratd a filosofiei lui Aristotel in teolo"gie se explicd prin aceea cd lui i se poate reproga: ,,concepfitlsa meschinX despre Providenld, excesul sdu de subtilitate ..r

gi, pentru a spune totul, perspectivele prea omenegti in careel inchide dogmatismul sdu"2o.

Pentru Sfinfii Pdrinfi Capadocieni, care au asimilat inmod critic cultura vremii lor gi au apreciat valoarea ei1

rdmdne un principiu faptul cd aceastd culturd nu devinetotugi niciodatd sursa primd sau norma suprem5 a teologiei1or. ,,Toli trei (SfAntul Vasile cel Mare, SfAntul Grigorie dqNazianz, SfAntul Grigorie de Nyssa), beneficiari ai uneistrdlucite educalii literare, oratorice gi filosofice, sunt deacord in privinja acestui principiu

Referindu-se la anii de studii de Ia Atena impreund cuSfAntul Vasile, Sfdntul Grigorie va scrie: ,,Noi nu cunogteamdecAt doud drumuri: unul, cel dintAi gi cel mai de cinste, altulmai pulin frumos. Primul ne ducea in biserici, celdlalt ladascXlii elini. Titlul nostru de glorie era acela de a fi cregtini"22.

Pentru Sf6ntul Grigorie Teologul,,credinta desdvdrgegtetaliunea" gi,,o mutd in mai birte"23.

in disputele cu ereticii, Sfinlii Pdrinfi au folosit uneorlfilosofia, ldsAndu-se oarecum atragi pe terenul adver-sarului, insd fdceau aceasta pentru a-l urmdri mai bine peacesta gi pentru a-l invinge aici mai sigur; dar mai alespentru a smulge din gura lupului oile pe care Pdrintii creg-tini, tofi pdstori de suflete gi lndrumdtori de mullimi/ aveaudatoria de a le salva"za.

Pilda Sfinfilor Pdrinli Capadocieni, care au pdstrat unechilibru in ceea ce privegte folosirea culturii lor in teologie

20Orat.27,10; cf. J. PlagnieuX, ap.cit., p.18, nota 32.21], Plagnieux, op. cit.,p.27.22Orat. 63,2'1..23 Orat.29,21. ai Ornt. 24,7.2aJ, Plagnieux, ol1, cit,, p,13.

UNTTATEA ptNIR[ I'l:O1.6t(71[ $l SPIRITUALITATE lN VIATA ltl5Elll(:ll 217

gi au r5"mas profund fideli Evangheliei, credinlei Bisericii,realizdnd, in acelagi timp, gi o bogat[ activitate pastoralH,

rdmAne un izvor de inspiralie pentru lntreaga teologieortodoxd de mai tdrziu.

Linia lor va fi urmatd de Sfdntul Maxim Mdrturisitorul(1662), de SfAntu[ Ioan Damaschin (IZ!l) sau de SfAntuldrigorie palama (t13b9), dar acegtia se folosesc de filosofiem moa eclectic, nu sistematic, cum o va face Toma de Aquino.

tn Occident, cel mai mare teolog cregtin al mileniuluiintAi a fost fdrd indoiald Fericitul Augustin (f430). El s'afolosit indeosebi de filosofia platonicd gi neoplatonic6 lnteologia sa, insd n-a asimilat-o in acelagi fel ca Pdrinlii rH-

sdriteii, dezvoltand mai mult o teologie psihologicd despreTreime gi acordAnd un primat esenleffafe de persoane. El alHsat Apusului mogtenire gi un anume pesimism in ceea ce

privegte raportul dintre naturd 9i har2s.

Totugi,ln general, in privinla raportului dintre Evan-ghelie gicultuld, Fericitul Augustin nu subordoneazd. cte-Hintu fiiosofiei gi menlin" o ,rriitute profundd intre teologie

ti"irf, pastoraid 9i spirituald a Biseiicii. Pdnd la Scolastiid,in Occicient a dominat Augustin, care a prezentat teologiaca fiind sapientia, mai mult decdt scientia. Pentru Augustin(De TriniiateXIY,l P. L. 44, 1'037), .q 9i pentru Platon(symposion 204 B), filosofia nu este inlelepciunea insdgi, ci,,iLbirea de inlelepcitrrre", cdutarea- infelepciunii- PentruPlutor,, filosofia eite starea intermediard intre totala necu-noagtere gi inlelepciunea desavargitd_ pe care.o posedd zeii.Arisiotel,-a cdruiinfluenfd deosebit de mare in Occident vaincepe odatd cu scolastica, a p_rivit inlelepciunea ca acce-

sibilh filosofiei. Pentru Aristotel, inlelepciunea este cea maiinalta dintre gtiinle, pentru cd inleleptul nu gtie numai ceea

ce poate fi dedus din cele mai inalte p.rincipii, ci are 9i ogtiin;a intuitivd sigura despre originile (principiile - crplot)inse$i. Astfel, inlelepciunea cuprinde nu numai cercetarea

25 M. Schmaus, l)ir'gtstTclr.r/r1r;isc/ tt'liirritiitslchre des heiligcn Augusfinus, Eci, a

|-a,t96Z; O. clu ttoy, l','lirlelllgitnrc da ln fui u ls'liiniti salon St. Augustin,I'atis,1966; I. Coman, Plrtn/ogio, 1916, p, 260=263.

Page 10: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

ilElIrfl

219 TEOLOqTE $r SPTR|TUAL|TATE

intuitiv[ (vo0g), ci 9i gtiin]a (cunoagterea - erlotfppl)Etica Nikomahicd VI, 6-7, 1'I..4'1. A, 17 -20).

in opozilie cu Aristotel, Augustin menline totugi osebire intre gtiinfd gi infelepciune, corespunzdtoare drbirii dintre cele trecdtoare gi cele vegnice. $tiinfele auface cu lucrurile trecdtoare, in timp ce inlelepciunea, cu cvegnice, adicd cu Dumnezeu ca supremul Bine. Dupil,gtiinfa 9i infelepciunea nu trebuie sd se exclud{; gtiinpot conduce la sapientia. Ele slujesc inlelepciunii cdreiddedicd filosofia, adicd studiul infelepciunii. Des5vArgirfilosofiei o vede insd Augustin in invdldtura cregtind25. I

b) Dogmd gi spiritualitatdTintr-un studiu, intitulat Veritd et Communion dans la

spectioe de la pensde patristique grecquezs, teologul ortodZizioulas, revizuind intreaga gAndire teologicd a

26 Augustin, Contra lulianum, IV, 14,72 P.L. 44,775:,,Obsecro te,honestior philosophia-4entium quam nostra christianar ![u&e una est

philosophia, quando quidem studiumvel amor sapimtiae significaturhoc r

W. Pannenberg,lrfisxns&aftsthewie und Theologie, p.8,13-15; vezi gi H.I.Saint Augustin et la fin de la culture antique, Paris,1949.

27 Din vasta bibliografie posibild notim: V. Lossky, Thiologie myl'Eslise d'Oient. Parisi1944: I.. Gross, La diainisation du'chrdtien d'aprii

27 Din vasta bibliografie posibild notim: V. Lossky, Thiologie mystiqual'Eglise d'Oient, Parisilgql; ].. Gross, La diainisation du'chrdtien d'aprai dei PlRrics, Paris,1938; I. Zizioulas,,,Verit6 et Communion dans la perspectl

!e. s.p.e1qee patristique.grecque", .in lrdnikon lo,T".l-, 1977, ^p,451'I

PHrinfi rAsilriteni, conetatd r cd ace$tia, tn str[dania lor de aPrezenta specificul unic ai: ireductibil al cregtinismului tnh;a gandirii iudaice, mai alrres in confruntarea cu gendireagteactr, au reugit, ln etape esuccesive gi ln moduri-diferite,Ins[ finalmente convergerrrte, sd ofere o bazd, teologico-fllosoficd afirmaliei credinfgei cregtine cd Iisus Hristos"estedeodatd adevdrdl pentru isStorie gi pentru intreaga creafie.Ujltyang noliunea de,, com"luniune'f Sfinfii Perin[i au ajinsrtr identifice adevHrul cu cbmuniunea, identitat6 ce-gi'aflilExpresia sa ultimd, dat m6ai intAi fundamentul, in Prea-lfAnta Treime.

De fapt, oprivire atenth5 asupra 1uptei Bisericii pentruEpdrarea credinfei clfei aft1sv5Ate evidentiazd faftul ctrd-ogmete apdrate de Biserici:d in fala ereziiloi sunt r,iportriVlelii auteitice in Hristos, €ele nu privesc numai ruuiitateaDumnezeirii, ci gi vocafia flfundamentald a credinciosuluidlmpreund cu posibilitatea : realizdrii acesteia: unirea omuluiQil Dumnezeu Cel aegnic.

Dogmei tntrup5rii sau ilrromenirii Fiului lui Dumnezeull c.orespunde, pe ptul"l spiritualitdfii, invdfdtura despretndumnezeirea omului. Prir,r cobordreh lui Du'mn ezel1 la ni-Velul condiliei noastre de vviatd, mai ales Ia Pdrinfii rdsdri-teni, s-a vdittt cd este datd g2jsibilitatea indltdrii 6mului laDumnezeu. Participarea aeipuna a Fiului luiDumnezeulaeondilia uman5, fdrd a-$i Pieryte, ir:r acelagi ti*p dumnezeirea,eBte suPortul participdrii noar.s,6s la via,ta lui Dumnezeu, fdrd, ane pierde identitatea gi integr:itatea de fapturi umane.

DacH in marile controvgrse dogmatice ale Rdsdritului,Biserica luptd contra gnostliltor, ea oTace pentru aapdraideealnsHgi de indumnezeire. sfad-ntul Irineu din Lyon se ridicdfmpotriva pesimismului gnoostic, cu privire la ciealie gi la omHga cum a iegit el din mAinille lui Dumnezeu.,,Ce umanistcrr-'gtin - se tntreabd-un teolOg catolic - ar fiputut gdsi o for-nrulil mai pozitivf, decdt serntinla sa: gloria iei, aia\ns homo?,,Slava lui Dumnezeu este oorndl viu't (Adoersus Haereses IY,

uNlrArEA DINTRE IEOLoqIE tl rt SP|RITUALITATE lru Vnla BtsERtcil Z1g

Friedriih Norniann, Teilhabi - ein Schliiseelwort der Vritertheologie,Miinster, 1978; H. U. von Balthasar, Prisence et pensde, essai sur la philreligieuse. de Grlgoire.dg^N!tgr, Pa*, .1942; |. Danielou, Thdologie dureltgteuse de GreSotre de Nysse, vatrs, Lv+l; J. uulruerou, tneotoSle qu,luachristianisme, To[rnai, ].958; Idem, Platonisme et thdologie mystique, essai 8udoctrine spirituelle de saint.Grdgolre de_Ny.sse,.Paris, p!a;_H. d,l^Yfl]qil,doctrtne splntuelrc ae sarnt GreRotre Ae 1\vsse, ratls, rY#L; fl, cru rvlanolTuaye, Dipme et spiitualitd cheZ Saint Cviitte d'Alexandie, Paris, 1944; H,vori gattliasar, Liturgie cosmique, Parii, 1947; Idem,,,,Zur Geschichtechristlichen Geistigkeit. Patrislik, Scholastik und wir", in Theologie der(Wien) 3,1939, p. 65-1"04; M. Aubineau, ,,IncorL{ tibiUt6 et .{ivinisatiorr.sSaint ir6n6e" , iiRecherches de science religieuse 46 (1956), p.25-52; M. Villerrspiritualitd des premiers siicles chritiens, Faris,1930; G. Bardy, La vie spiritusplrlluallfe aei premrcrs SlecrcS cnreilens, rarts, rvcu; u. Dafqy/ Lu urc 5l

d'apris les Pdres de trois premiers siicles, Ed. revue et mlqe au jourf, apres les yeres ae troxs premlers srccle5, Ecl.. revue et mlse au lour PaHamman, Tournai, 1968; L. Buyer, La spiritualiti du Nourteau Testan

P afis, 1960 ; N. Arseniew, D ie S piiit u amat der O stkirche, ln E v-on_I-vaqkqHandbuch der Ostkirchen-kundi, Diisseldorf, 1971., p. 503-543; Th.L'Orient chrdtien dans la patristique.et la ytirit.ualrt4, y. 483-502;^I; Xe{M. $esan, T. Bodogae, Iitoria Bisericeascd llniaersalf, vol. I (1-10.54), Ed. aB ucule g ti, 197 5, p. 83-7 0, 17 7 -1.85, 3 1, 6-330, 389 -399 .

BIn rev. Irinikon, tome L, 1977,p.451-510. t'f L, Bouyer, op, ell,, p, 278,

Page 11: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

220

,Erl-trF

TEOLOqIE 5l SPIRITUALITATE

in lupta contra arianismului, care lega dumnezeirea luiHristos,-Biserica apdrd,consubstangialititea (deofiinlimea)

Fiului cu Tatdl, intrucAt dac5 Fiul nu este Dumnezeu cU

adev[rat, tndumne zeireaomului prin har nu este posibild.

Ereztalui Arie afecta nu numaiadevdrul despre D'pinezelr, ci submina 9i adevdrul despre vocafia fundd'mentaie a omului: indumn ezeirea lui prin harul dumnei

zeiesc. Negdnd divinitatea lui Hristos, arianismr] "rrl,l_s

ochii sfinlilor Parinfi, olezate_a idealului suPrem al cred'rn:

ciosului. ,,Dacd.Logosut - ziceSfantut Atanasie - at fifost 9i F'l

Dumnezeu prin p"articipare 9i nu Dumnezeire consubstan-

tiald si chip al tatalui prin El insugi , r,-ar fi pu_tut indumtirezei'(creaiurile), fiindEl insugi indumnezeit. Cdci nu estp

.r, priir,15, ca "ul

." nu posedd decAt prin participa'9 t}comunice altora din ceea ce a primit, p"i'rt.r.A ceea ce el ritl

are de la sine, ci de la ddruitor, gi ceei ce el a primit ajung€

de-abia pentru sine insugi"so. ,,unit cu o creaturd,.omul n-at

fi fost iridumnezeit din nou dacd Fiul nu ar fi fost Dum;nezeu adevdrat. Omul nu s-ar fi apropiat de Tatdl dacd Ce[

care a luat trup n-ar fi fost Logosul Sdu natural 9i veritabll

(...). D" aceea, unirea s-a fdcut astfel ca natura dumnern^ ,,.i)(...). ue aceea/ tlItIIed D-d r4LuL oo':,-'.-* ":'*^* -;-;

-11

zeiascdsd fie unitd cu natura umand gi pentru ca mtintulr

rea gi ind.umne zeirea acesteia sd fie asigurate"3l'

fn lupta cu eteziapnevmatomahilor, care negar1dqIIl rLryUq Lu vruzru r""'

nezeirea'sfdntului Duh, Biserica apdrd adevdrul cd Duhul

sfAnt este Dumn ezeucu ad"evdrat. Iar argumentul SfinlilofPHrinli este strAns legat de indumnezeirea omului'dacd sfar.,trl Duh nu este Dumnezeu, toatd viala creg

nu mai este o comuniune reald cu DumnezelJ' Dogma d

nezeirii sfantului Duh este in egald mdsurd suportul v

spirituale (duhovnicegti) a Bisericii. Adevarul despreP$,'r"r"n fund,amenteazd', astfel, adevdrul despre om' despfQ

realizarea realf, 9i deplind a cregtinului'

iops gynodis, 5L; P.G. 26,7848'11 Conira arian. I, 70; P.G. 26, 296 AB'

UNTTATEA DTNTRE TEOLOqTE $r SPTRTTUALTTATE lN VhTA BtSERtClt 921

Acelagi Sfflnt Atanasie al Alexandriei scrie: ,,ln Duhulpreasldvegte Logosul creafia gi,fndumnezeind-o gi infiind-o, oconduce la Tat5l. Dar Cel care unegte creafia cu Logosul nupoate face parte din cele create, nici Cel care conferd crealieicalitate filiald nu poate fi strdin de Fiul"32.Iar SfAntul Gri-gorie de Nazianz se lntreabd: ,,Dacd Duhul este de acelagifel cu mine, cum md poate El lndumtteze| sau cum mHpoate El uni cu Dumnezeirea?"33. CAnd condamnd apolina-rismul, care profesa o invdfdturd potrivit cdreia umanitdfiiasumate de Fiul lui Dumnezeu ii lipsea ceva din integri.tatea sa3a, Biserica apdra tocmai deplindtatea naturii umanegi mAntuirea ei integrald In Hristos. Cdci ,,ceea ce nu egteasumat - zice Sfdntul Grigorie Teologul - nu este vindecatigi ceea ce e unit cu DumnezelJ este mAntuit"3s.

impotriva nestorianismului, care invHfa cH ln Hristoesunt doud persoane gi deci unirea celor doud firi nu esteuna ipostaticd, iar Fecioarei Maria ii nega calitatea deNdscdtoare de Dumnezeu, p€ motivul cd. ,,ea a fost o crea-turd omeneascd gi este imposibil de imaginat ca Dum-nezeu-Fiul sd fie ndscut de o creat1Jrd"36, Biserica a pledat giatunci cauza umanului, apdrdnd adevdrul tainei iubirii luiDumnezeu pentru umanitate. Fecioara nu este NdscdtoareaDumnezeirii, dar Cel ce S-a ndscut din ea a fost deodat{Dumnezeu gi Om. $i intru acestea se vede atAt condes-cendenfa lui Dumnezeu pentru noi, cAt gi negrdita valoarepi capacitate a umanului: aceea de a nu pierde identitatea saproprie.

32 Ad Serap. I, 25; P.G. 26, 589 B.11Orat.,31 (Teol. 5), 4,P. G.36, 448B.3a,,Logosul Insugi S-a fdcut trup - afirmd Apolinarie (t392) - dar n-a luat

rrrfiunea omeneasc{, ra}iune schimbdtoare gi robitd calculelor necinstite, iar[)umnezeirea este rafiunea, rafiune neschimbdtoare, cereascd" (FragmentulXVllI, Ia J. Draesoke, Apollinnrius pon Lflodiceea, Leipzig, 1892, p. 393; cf. Pr,f 'rof. [. Rdmureanu q,a,,lntoria Bi*uicttttscd Uniacrsald, nota 381, p.246.

x5 Epistula 101", Ad Cledonlam, [1 G, 37, ttll C - 184 A.rr(' Socrate, lstoria Flecr/eaared, Vll, 32,

Page 12: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

222

q,lIltEr

TEOLOqTE 5r sPlRrruAL[ATE

in lupta cu monofizitismul, din invd!5tura cilreia reiesecd prin unirea firii umane cu firea dumnezeiasc5 in Hristos,firea umand s-ar fi contopit cu firea dumnezeiascd, fiindabsorbitd de aceasta, Ortodoxia a linut cu invergunare s*apere identitatea umanitdlii asumate de Fiul lui Dumnezeugi s5, accentueze cd unirea umanului cu dumnezeirea se face

fdrd confuzie sau pierdere a identitdlii celor doud perltaflate in comuniune. Astfel, dogma de la Calcedon (451)este triumful umanismului ortodox in forma sa maximal{,gi anume cd indumnezeirea omului nu anuleaz6 acestuiaspecificitatea sa, ci il implinegte fmp5rtXgindu-i bogdliavielii dumnezeiegti infinite. Dogma Calcedonului este fun'damentul dogmatico-teologic cel mai expresiv al intregiispiritualitdli ortodoxe. Aceastd credinfd a fost apdratd pdndla mucenicie, in fafa impdratului gi a tuturor patriarhiloreretici din vremea sa, de Sfantut Maxim Mdrturisitorul (1662\,

una din cele mai mari congtiinle ale Bisericii Universale,care respingea astfel erezia monotelitd, potrivit cdreia na'turii umane a lui Hristos ii lipsegte voinfa, El avAnd numaivoinld divind37. Prin Sinodul Ecumenic din 680, Biserica a

confirmat inv5!5tura SfAntului Maxim gi aducea astfel omdrturie cd, in actul mAntuirii gi al comuniunii de iubireintre Dumnezeu gi om, libertatea uman6 este o realitateireductibild, pe care Dumnezelt lnsugi a creat-o gi o respectdca atare. Dogma privind integritatea voiniei umane tnHristos gi deci libertatea Lui ca om, in comuniune cu Dum'rrezeu-, este suportul teologic al spiritualitdlli, ascezei, slu-jirii gi contribufiei (sinergismul) credinciosului in lucrareade mAntuire qi sfinfire a lui Dumnezelr.ln lume. De fapt, tnaf.ara unirii celor doud voinfe, divind gi uman5, nu exist[indumnezeire a omului.

37 Yezi asupra acestui subiect: Francois-Marie L6thel, ,,Th6ologie del'agonie du Chiist, La libert6 humaine du Fils de Dieu et son importance sot6'riJl,ogique mises en lumiEre par Saint Maxime le Confesneur", coll, Th4ologie

historique, 52, Paris, Beau.chesne, 7979.

UNTTATEA DINTRE TEOLOqIL tl SPIRITUALITATE lN VIATA BISERI(:Il 223

In controversa iconoclasttr, Ortodoxia, prin cinstireaicoanelor (care este altceva decAt adorarea lor!), vedea tnicoan5 o mdrturisire gi a realit5lii intrupdrii Fiului. De aceea

Insugi Hristos-Domnul, cAnd repetd poruncile VechiuluiTestament, nu o mai amintegte Pe cea cu privire Ia chipulcioplit, nu pentru cd ar fi de acord cu idolafiia, cifiindcd deacum inainte Dumnezeu, luAnd chip de om, poate fireprezentat in mod sensibil ca Dumnezeu-Omul. In mesajulicoanei, Ortodoxia sintetizeazd' gi exprimd plastic umanis'mul ei centrat pe transfigurarea creafiei gi participarea ei lafrumusefea gi slava dumnezeiascd, aceea care lumineaz[din interior materia, deschizAnd-o spre spirit, spre luminace vine din iubire desdvArgitd.

Dar gi mai tdrziu, in mileniul al Il-lea, mai precis lnsecolul al XIV-lea, accentuarea distincliei dintre fiinla di'vind necomunicabilX care asigur5 transcendenfa radical[ a

lui Dumnezett, gi energiile divine necreate prin care El Se

dXruiegte deplin fdpturilor, nu era o controversd sterild, cicea mai ,,existentiald" problemd a vielii cregtine. Ea priveamijlocul participdrii reale a credinciosului la viala dum-nezeiascd; ea pune atunci, in mod grav gi direct, problemaspiritualitdtii,spiritualifitli, a stinlirii credtnctosulul, sutlet $1 truP/ a co'muniunii sale reale cu Dumnezelr, a indumnezeirii lui prin

sfinlirii credinciosului, suflet s1 trup,

har. Iar dacd harul este creat, indumnezeireanu este decAt ometaford gi deci nu este o participare la viala dumneze'iascd, aga cum fdgdduiegte Noul Testament (cf. II Petru 1,4),Or, in literatura patristicd, ideea participdrii credinciosuluiIa viafa dumnezeiascd este o coordonatd esenliald sau o

,,cheie" a teologiei Pdrinfilor Bisericii3s, mai ales in Rdsdrit,unde ea e strAns legatd de firul de aur ce strdbate ca o lumi-

u Vezi lucrarea lui F. Normann, Teilhabe - ein Schlilsselwort der Vdter'theologie, la nota 379. Participarea este analizatd la Pdrinlii Apostolici: Sf.

Iustin"Martiru.l, Sf. lrincu, Sf, lpollt, Tertulian, Sf. Ciprian, Clement Alexan-tlrinul, Origen, Sf. Atnnnnle, Sf, (irlgorlc tlc Nazianz, Sf. Vasile, Sf. Grigoricde Nyssa, Ef, Chtrtl al Alcxenelrlol, Sf, lonn Hrisostom, Sf. Ambrozie, Fer.

Augristin gi Dlonirle Areopagltttl,

Page 13: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

nd gandirea Pdrinfilor greci, purtdnd mesajul ei maxim glincomparabil : indumne zeirei cregtinului prin harul divrrl

224 TEOLOqE $I SPIRITUALITATE

necreat.

multipli in cursul epocilor succesive,,3e.in Rdsdrit, mai mult decAt in Occident, teologia s

Referindu-se la legdtura ce existd intre lupta penapdrarea dogmelor de credinfd 9i spiritualitatel v. Losrscrie: ,,Ceea ce e ln joc in aceastd tupte e totdeauna posilitatea, modul sau mijloacele de uniie cu Dumnezeu. Toiistoria dogmei cregtine se desf5goard in jurul aceluianucleu tainic, apdrat cu arme diferite fatd de adversa

ritualitdlii este fondatH de sus. Adevdrul dogmatiJdestaina sfintei rreimi gi despre lntruparea Fiululeste atat avdrul spiritualitdlii ascetice gi de slujire, cdt gi a spirilit5rii liturgice. gi datoritd faptului cd spiritualitateainleleasd ca dogmd trditd, sfantul Irin& a putut afirm,,,doctrina noastrd este in acord cu Euharistia ii Euharistiaconfirmd"40, iar pentru sfantul Teodor studiiul ftg26) ,,1turghia este recapitularea iconomiei mAntuir ii,, +r.'

-

In Occident nu pgate fi negatd o legdturd intre dogmdspiritualitate, insd Fericitul Augustln a imprimat] pririmarea sa in-fluenfd, o notd deosebit5 in ceea ce privegte sptiritualitatea, gi acest fapt se datoreazd mai *rlto. factoritprintre care mai ales importanta pe care o acordd

"l exlperienfei sale personale gi ferurui cum abord,eazii rain4Preasfintei Treimi. ;

Teologul romano-catoric Louis Bouyer, un bun cuinoscdtor actual al spiritualitdrii patristice rdsdritene gi apu*sene/ constatd cH ,,inlelepciunea augustiniand,, in ciudaunor asemdnari, este altceva dec6t gnoza (cunoagterea spi.rituald, n.n.) Pfuinlilor greci. Ea se iirti.,g" de aceasta malintai de toate prin orientarea sa psihologlcd, reflexh: ea nu

3e V- Iossky, -Tlt1ologie

mystique de l,Egtise d,Orient, p. g,

|o.Adu haer, IY,'l.B, i; Soircei Chrhtieines, nr. 100, iririr,, t qoS, p. 610.at Anlirrlu:licur l, 10; P.G. 99, 340 C.MLa-spiritualitc dtt Noutrenl 'li,attttttt,ttr ar das pires, paris, Aubi er,,1966,p.584-585.

lN vxJn BtsERtc[ g2S

vizeazd' imediat taina lui Dumnezeu in Hristos, ci tainanoastr5 insdgi, pe care Dumnezeu-Hristos ne ajutd sd o dez-|egdm. Prin aceasta, trebuie s-o recunoagtem, oricare ar filocul substanlial pe care meditarea asupra scripturii il pds-fieazd" in spiritualitatea augustiniand, sensul a'cestei medi-talii s-a alterat. un element, sd nu zicem de subiectivism,

; nici de imanentism, aceasta ar insemna sd forfdm tucrurile,l1t.1 siguranf5 de antropocentrism, 9i, du.einJrdznim sdfolosim formula de psihocentrism, s-a introdus. fagnirealui va trasa, poate, linia conducdtoare a instrdindrii progre-sive a occidentului latin fafd, d,evechimea tradifiei, adicd deceea ce noi numim acum tradilia rdsdriteand. '

Agoniselile care au fost b#eficiul acestei schimbdri deorientare nu pot fi nesocotite. Interiorizarea intreguluicregtinism (occidental, n.n.) este prima consecinpi'. Uninteres nou acordat umanului, in caritatea sa concretd, va fio urmare mai indepdrtatd,, degi ra Augustin insugi ea nu seanun!5 defel. Dar cand omur, in experienfa sa cu Dum-nezelr, a ajuns s5-gi fixeze atenfia mai intai pe experienta sa,e'ste de prevdzutcd mai devreme sau mai tdrziu)experienfasa singrrrd va fi indeajuns sd-l captiveze, oricare u, ?i obi".-tul ei. in acest moment se introduce subiectivismur, ima-nentismul. Ar fi ridicol sd facem din Augustin fie un pro-testant, fie un idealist modern inainte d-e vreme laaait talyltre). Rdmane insd adevdrat cd nici protestantismur, nicifilosofiile religioase idealiste n-ar fi fost de conceput intr-oIume ln care influenla sfantului Augustin n-ar fi dominatpractic tottrl" a2.

cuvintele citate mai sus nu trebuie sd fie interpretate ca:.negare a originalit5rii gi geniului acestui mare irerinte alBisericii latine .11: u fost Algustin, ci, aga cum se exprimdacelagi teolog, ,,SfAntul Augustin, prin geniul sdu insugi, a

Page 14: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

226"rEolofl

E $l sPlRlrvALffArE

devenit uneori, pentru succesorii sti, cel mai mare obstacol

pentru orice retntoarcere la izuoqre (retour aux sources)"tt.

c) Teologie, rugiciune qi sfinfenieaa

,,Dacd egti teolog, te oei ruyfr cu adeadrat, gi dacd firogi, eqti teolog" (Evagrie Ponticul)A5;

,,Dogmatica cregtind (de fapt, toatd teologia cregtindln.n.) - scrie un teolog contemporan - trebuie sd reflecte ati.t

tudinea de rugdciune a gAnditorului, ascultdtor credinleisale in prezenla,,Obiectului" reflecliei sale (adicd Dumnezeu,

n.n.). Aceastd atmosferd de rugdciune, care aratd.cd suntem ilit

sanctuarul lui Dumnezeu cAnd facem teologie, este cea in care

au trdit Pdrinfii gi marii dascdli" (ai Bisericii)46.

Fdrd indoiald cd profunzimea deosebitd 9i tinerelea perlmanentf, a scrierilor Sfinfilor Pdrinli, in mare parte, igi au

secretul in viala lor de rugdciune 9i sfinlenie.

,,in inilierea lor in cele ale teologiei, Pdriniii pun asceza

ca preliminariu al artei teologice gi rugdciunea ca stare -

""K"#1t;;:1Tllfil::i,-;- in riteratura patristicx - incare se vorbegte despre necesitatea rugdciunii, despre lu-crarea virtufilor, pentru a teologhisi cu adevdrat. Aga, de

pildd, SfAntul Grigore de Nyssa constatd cd,,Dumnezeu

aslbidem, p.543.a Cu privire la rugdciune , vezi mai intdi Filocalia romineascd, toate volu'

mele ap#ute; apoi A."Hamman, La priDre lL Les trois pr_emiers siicles, Tournai,1961; I. Hatsheir, Priire de oie - oie de priire, Paris; O. Cl6ment, B. Bobrinskoyr

E. Behr-Sigel, M. Lot-Borodine,,,La douloureux.joie'.Ape1cu;.sur-la pridreper"onn"li'" de l'Orient chr6tien", cotl. Spiritualii| orieitale, 14, Abbaye de

belefontaine, 1974; Th. Spidli( La spiritualiti de l'orient chrdtien, ch. ],- a_LrqpriEre" 1p. ZSZ-ZhO!; N. Chilescu , Ealaaie qi teologie, in ,,Ortodoxiu'-,!'2'1956,p. Zte-Z[+; Antonie Pldmddeald, .Rrrgdciurrc qi cunoagtere in inv6!6tura orto--doxd",

ln rev. S tu dii Teolo gice, 34, 1958, p. 216-224.NDespre rugdciune,60.a6 H. iJrs v6n Balthasar, ,,Th6ologie et saintet6" , in Dieu aiaant,l'2, 1948,

P.30.a7 P. Evdokim ov, L' Orthodoxie, p, 53.

UNTTATEA D'NmE TEOLtltltE FtSP|R|TUAL|TATE lN VlAl"A BtsrRtcll gg7

numeste fericire nu cateva cunogtinle despre El, ci sillilg-luirea Lui tn om"46 sau: ,,cel ce-$i tndreapt{ privirile spreteologie are viafa sa tn armonie cu credinld ss"ts. SfAntulvasile cel Mare afirmd cS,,adevdrata teologie elibereazd depErtimi"so, iar SfAntul Maxim Mdrturisitorul zice cI ,,o teo-logie fdrd lucrare este teologia demonilo{'5L.Iar in alt{parte, el declard cd,,cine cautd pe Domnul in contemplafieflrd lucrare nu-L gdsegte"s2, cdci ,prinvirtute gi cunoagferesuntem in lumina lui Dumnezeu"S3.

Dupd Sfdntul Ioan Scdrarul (t649), ,,curdtia (puritatea)ca scop este premisa teologiei"sa.

_ sfantul Grigorie de Nazianz, numit gi reologul datoritil

celor cinci Cuohntdri teologice ale sale (22-g'1,, p. G. 36), spun€cd. ,,a vorbi despre Dumnezeu este lucru mare, dar este tnc[gi mai mare a ne curdti de patimi pentru Dumnezeu"ss. ,,Eusocotesc - zice el - cd este primejdios a primi o sarcintr de(pdstor) de suflete sau a ne lndeletnici cu teologia inaintede a ne fi infrAnt patimile, pe cAt este cu putinfd, gl de a ne ficurdfit mintea gi infelegerea"56.

In prima din cele cinci cuahntdri teologice (cuafrntareaXXVil), SfAntul Grigorie expune conditia teologului gi pre-cizeazd cd vorbirea despre Dumnezeu nu poatefi fdcutd deoricine, infala oricui gi tratAnd despre orice.

,,Nu apartine oricui a vorbi despre Dumnezeu, ci acelorcare/ deja incercati, sunt inaintati in contemplafie gi caremai firtdi de toate au curdfit (de patimi) sufletut gi trupul loq,sau cel pufin se strdduiesc sd le curdfeascd. intr-adevflr, a te

8 Omilia Vl, despre Fericiri, P.G. 44,1272 C.ae ln Psalm.1"00,1,4;P.G. 44,577 D.50 Epist.20, P.G. 91, 601, C.5t Quaest. ad Thal.48; P.G. 90,440 A.52PG 3L,sgLA,53

Quaest. adThal, S; P.G. 90, 285 A,5a Scara,30,ss Orat. 32, 72; P.G, 36, t 88.s6Orat.20,7.

Page 15: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

iqIl5F

TEOLOqIE 5l SPIRITUALIArE

atinge de Puritate (Dumnezeu) filtd afi curat este poate to

atAtie nesocotit ca gi a privi soarele cu ochii bolnavi"57' r

Nuinseamnd,desigur,cf,studiulacademicnuestdnecesar in teologie, c6cf insugi Sfdntul Grigorie Teologul

avea o culturd impresionantX, dar studiul nu poate su

vialaduhovniceascd qi rugdciunea' I

,,A invdia Pe aProapele - zice un P5orinte duhovnt"::,t1

uprilir'," o*rl,ri sindtos 9i f6rd patimi' intr-adevdr' ce foloq

"rtu ,a zidegti casa altuia 9i sd o ddrAmi pe a ta insuli?"s8' q

AtAt viafa trditd dupd poruncile lui Dumnezerl, cat qi ru--

gdciunea sunt mdrturia iuuirii noastre fald de .DtlfiIlleZ€uciar intre iubirea gi cunoaqterea interpersonald (cunoaqterea

fr1r,.r"ainfd fiind o astfel de cunoagtere) existd o legdtur{

iri", p".ur"'sfa.rtul Antonie cel Mare o constatd zicAnd: ,,Su'

fletul evlavios cunoagte pe Dumnezeultuturor. Cdci ev.la't

via nu este altceva decaiimplinirea voii lui Dumnezelr"5e,

sau: ,,mintea care ir*begte p" D'*ttezelJ'este fdclie care lu1

mine:azd.sufletul. Cel ce are mintea iubitoare de Dumnezeu

gi-a luminat inima sa 9i ved.e pe Dumnezeupt|nmintea Sd,6Q,,- ir, general, teologia sfinfilor Pdrinli a fost elaborat6 tn

miilocil cred.incioqf,ot, in ambianfa liturgicd a comunitil'

fllor in care ei erau pdstori de suflete sau *t"'l]^l*]irarirri- Prin teologiitor, erau Preocupaii sd hrdneascd spi'

ritual pe ascultet;i, sd apere puritatea credinfei gi sd con-

ducd pe drumul mAntuirii 9i al sfinfeniei

,,EL am atribuit gtiinfei (teologice) - zicg Fericitul Au"

gustin _ nu toate cunogtinjele omenegti, fdrd distinclie|

i.d" intrd at6tea lucruri de prisos gi atAta curiozitate, ci nu'

mai aceastd cunogtinfd, careiace sd nascd' hrdneqte' apdrd 9i

57 Orat.27,1.-3.58,,Abba poemm-, 38, lnParoles des ancims. Ap"lhlw:t *t Pir-es dt ddsert' frad'- Ar^--s^/-,.-, n^;o G,o,rit 1Q76 n 1i6'.c(.siPatericul (tracl. rom.1.il/ wes

lean-blauae Guy, Paris, Seutl,1976,p' 136; cf' qi (fad.rom.).,;x;;n","#'d#;;;rd #oratd'a oamenilor", 152, in Fitocatia romfr-

neascd, vol. I, P' 31.oo lbidem, 1-28; Filocatia romfrneascdl, p' 27 '

uNffnrEA DINTRF TFCll.ClQll SlSPlRrUnLrrnrE lN VI^IA Bls[l{l('ll 999

tntdregte credinla mAntuitoare ce conduce pe om la ade-vHrata fericire. Cei mai mulli dintre credinciogi nu auaceastd gtiin![, oricare ar fi, de altfel, intensitatea credin]eilor. intr-adevdr, este ceva sH gtii simplu ceea ce omul trebuiestr creadd pentru a dobAndi viala fericitd, care nu este alt'ceva decdt viafa vegnicd, gi altceva este sH gtii cum sd tn-fdligezi acelagi confinut al credin}ei credinciogilor 9i sd-l apgritn fafa necredinciogilor: acesteia se pare cd-irczetvt apostolulpropiu-zis numele de gtiinld" (cf.I CorintetilZ,8)6r.

Aga cum am amintit mai sus, in perioada patristic[,aproape tofi cei ce au fdcut teologie in Bisericd au fost mo'nahi sau trecufi prin monahism 9i ajungi pdstori de suflete,ierarhi. Lucrul acesta explicd in plus legdtura strAnsd intreteologie gi rugdciune gi ascezd.la Sfinfii Pdrinli, cu toate c[tn congtiinla Bisericii era o singurd spiritualitate valabiltrpentru toli (afard de faptul cd monahii erau necdsdtorili).

Semnificalia 9i motivaliile spirituale ale monahismuluierau diverse, fiind privite dintr-o mullime de unghiuri de

vedere. Amintim aici doar cAteva62:

1-.\-lrmarealui Hristos. Pe ucenicii sdi, Pahomie ii ,,lnvdlamai intdi sd renunle la bunurile lor gi la ei ingigi gi sd ur-meze MAntuitorului, Care dd aceastd invd!5tur5, cdciaceasta inseamnd a purta cttJcea"63.

2. Noliunen comunitdlii cregtine primare. SfAntul IoanCasian spune: ,,Yia!a chinovial5 a luat nagtere in timpulpredicdrii apostolicl. intr-adevdr, pe aceasta o vedem c{apare in mullimea credinciogilor pe care-i zugrdveqte carteaF ap telor Ap ostolilor. ... Dupd, moartea apostolilor, mullimeacredinciogilor incepu sd se rdceascd... Cei in care ardea incXflacdratimpurilor apostolice, fideli amintirii desHvArgiriiclin zilele celor de demult, pdrdsird cetdlile... Stabilili in

6lDeTrinitate XIV 1,3,62 ln expunerea lor ne folonim de articolul ,,Monachisme",ln Dictionnaire

fu spiritualiti, tom, '10, eol, 1547'1557,il S, Pachomlt ulta prlma 24; Ed, F, Hnlclrin, Bruxelles, 1932, p. "15.

Page 16: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

rillf,IxrF

TEOLOqT E $r SPr RTTUALITATE

jurul oragelor, in locuri retrase, ei au lnceput sH practice,mod particular gi pe seama lor proprie, regulile de care

aminteau c-au fost puse de apostoli pentru tntreaga Bricd... Treptat, cu trecerea timpului, ei s-au constituitcategorie aparte de ceilalli credinciogi. $i fiindcd ei se

neau de la cdsdtorie gi erau departe de pdrinfii lor, de vidin lume, au fost numili monahi..."a.

3. Substituirea martiriulul (cf. Matei 10, 38;1,6,24).

tul Ioan Gurd de Aur spune c5. monahii sunt rdstigni]isens duhovnicesc6s. ,,Pentru cd au vdzut luptele gi rdmartirilor, cei bdtrdni printre greci, devenili monahi,cepurd sd-gi innoiascd viala" - zice SfAntul Pahomie66.

4. Lupta contra demonilor. in antichitate, era credinlademonii se afld in pustie (cf . Matei 4, 1';13, 43). DacH

nahul pdrdsegte oragul sau locurile populate, el face

nu pentru a cduta linigtea, ci pentru a infrunta pe potripe terenul sdu. Se spune in viala Sfdntului Antonie cel

cd demonii il oqdrau zicAnd: ,,Pleacd din finutul nostru.faci tu in aceastd pustie?"67.

5. Exodul spiritual, inspirat de figura lui Avraam: ,,

linutut tdu, neamurile tale gi casa tatdlui tdu" (Facetea12,7Moise, care a condus iegirea din Egipt a evreilor 9i !imAinile intinse cdtre cer in timpul luptei (cf. Iegirea17,7lL2), devine un model de rugdciune monasticd. Ilie se

trage pe Horeb sau Carmel gi intAlnegte pe Dumnezelr. I

6. Asemdnfrrea cu aiala ingereascd. ,,Prin adevdrata rug*?ciune, cdlugdrul ajunge sd fie asemene a irtgetilor" ,

@ ,,Conf ." XV[I, 5, Sources Chrdtiennes, nt. 64, p. L4-16.65 ln Mathaeum, 68; P.G. 58, 643; cf. Macarie, Hom. 49; 34, 812.

XVIII, T Sources Chrdtiennes, 64, p,21".67 Vita S, Antonie 13; P.G. 26,861. C.

66 S. Pachomii uita prima 1; ed. cit., p. 2. ,,Rdbdarea 9i fidelitatea riguroasd cU

care monahii persevereaz| 1n voturile Pe care ei le-au imbrXfigat o datlpentru totdeauna, neimplinind niciodatd voia lor prop1i9, fac din acegtia, ttlioate zilele, rdstignili fagi de lume gi martiri vii" - Ace Sf' Ioan Casian ,,Conf,n

UNTTATEA DTNTf,E llo]€qlE tl 'FEmJALITATE

lN vrATA BrsERrCil 231

Evagrie68. Iar Sflntul VaElle aflrm[ c[: ,,Este propriu firiilngeregti de a fi blrutt nevoia c[s{toriei pi de a nu se lilsaab[tut[ de la contemplarea altei frumuse]i dec6t cea a feleidumnezeiegti"6e. Sau: ,,A psalmodia inseamnf, a face lu-crarea ingerilor, a trdi tntr-un fel ceresc Ai a arde inaintea luiDumnezeu ca o tdmAie cu totul duhovniceascd"T1.

7 . Retnto ar cere a la neainoa dfia lui Adam.,, indeletnicireac6lugdrilor - spune Sfdntul Ioan Gurd de Aur - este aceeape care o avea Adam inainte de a fi pdcdtuit, cAnd, imbr[catde slavd, se intrelinea familiar cu Dumnez e1J"71.ln VialaSfilntului Eftimie se spun, referitor la faptul cd, in contactul cuunii monahi sfinli, chiar animalele sdlbatice deveneaublAnde, urmdtoarele: ,,CAnd Dumnezeu sdldgluiegte in omgi Se odihnegte in el, toate fdpturile ii sunt supuse aga cumerau lui Adam inainte ca el sd fi cdlcat porunca lui Dum-nezeu. Nu numai animalele, ci gi stihiile"zz.

B. Prioegherea sau trezaia tn perspectiaa Parusiei (cf . Matei24, 42; 25, 'J,3; 26, 4; I Tesalonicieni 5, 6; I Petru 5, 8-9;Apocalipsd1.6,5). Aceastd trezvie gi agteptare activd le-a gidat monahilor numele de ,,neptici" (de la grecescul vfiyq =sobrietate, treaz, viu). Monahul insd nu vegheazd numaipentru el insugi, ci pentru toatd Biserica gi se roagd pentrutoli oamenii. SfAntul Ioan Gurd de Aur constatd in aceast[privinfd cd,,monahii aduc rugdciuni de mullumire pentrutoatd lumea ca gi cum ar fi pdrinlii umanit5lii intregi; eimulpumesc lui Dumnezeu pentru tofi qi trdiesc intr-o ade-vdratd frdfietate"zs. Evdgrie Ponticul spune: ,,monah esteacela care e despdrlit de toate gi unit cu toli (in comuniunecu to!7)"2+.

68 D espre rugdciune, 113; P. G. 79, 1192 D.6e Sermo asceticus, P. G. 31, 873 B.70 Hom. in Psalm 1,, L, P.G. 29, 213.71In Math. hom.68,3; P.G. 57,643-644.T2Cyrille de Schythopolis,,,Vie de S. Euthyme" 13,Ia A.-J. Festugidre, Les

Moines d'Orient, Paris (1951-1955), t. 3/1,,p.77.71 In Mat th, hom, 55, 5; t1G. 58, 547 ; cf . In I oannem hom. 7 8, 4; P.G. 59, 426.TaDespre rugd,eluna 124, ttC, 79, 1193 C.

Page 17: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

232

. "wrrF?

TEOLOqI E 5t SPt RITUAL'TA.rE

9. Viala monahald - ,,adev5rata filosofie". ln antichitateacregtind, filosofia avea gi infelesul de inlelepciune practictiIn sensul acesta, este vdzutd viafa duhovniceasc5 ca o adervdratH filosofie. Nil Ascetul spune cd monahul este ,,utor al lui Hristos, Care ne-a ardtat prin faptd, gi cuvAntvdrata filosofie"Ts; iar SfAntul Grigorie Teologul, vorbindidespre mdndstirile lntemeiate de SfAntul Vasile cel Mare,afirmd cd ele erau astfel organizate ca ,,filosofia sd nu fieffud,viald, de obgte gi viafa activ5 sd nu fie fdrd filosofie"76rLegislalia imperialdbizantind vorbea chiar de povcrlrr{gr).ooogicx - filosofia monahal577.

Agadar, pentru Sfinfii Pfuinfi, teologhisirea este legatdde o ,,filosofie practicd", ea sfArgegte in doxologie, in rugd+ciune gi in practica vietii. Elaboratd in mediul spiritualitdfii,hrdnitX de ea, teologia aceasta este, in acelagi timp, cu-nogtin!5 (are un confinut didactic) gi poartd un mesaj spi,ritual pentru intreaga viafd pastoral5 a Bisericii.

Aga cum constatd patrologul ortodox G. Florovsky refe-rindu-be la Sfinlii Pdrinfi, invdtdtura lor a rdmas o predicd.Teologia lor era o teologie kerigmaticd, chiar gi atunci c6ndera tesutd qi susfinutd logic de argumente silogistice. Eaavea o relalie primd gi ultimd cu credinta, ctt experientaspirituald. Despdrlitd de viala cregtind, teologia nu poartdin ea puterea de convingere; despdrfitH de viala credintei,ea degenereazd,intr-o dialecticd goall, o vorbdrie degartd,lipsit6 de consecinfe existenliale gi spirituale. Teolo gia pa-tristicd era foarte adAnc inrdddcinat5 in mdrturisirea pu-blicd a credintei. Ea nu constituia un sistem evident Careputea sd se prezinte cu argumente aristotelice, fdrd pre-gdtire spiritualS antecedentd. Aceastd teologie putea sd fie,,predicatd sau binevestitd; predicatd de pe amvon, propo-vdduitd, de asemenea, prin cuvAntul rugdciunii gi in sfin-

TsEpistola 54; P. G. 79,224 C.76,,Elogiul Sf. Vasile", Orat. 42; P.G. 36, 577 B.77|ustinian, ,,Novela Y" , f Corpus juris ciailis, vol, 3, Berlln, l9'l2, p. 30.

uNTTATEA plN l-RE I'EOLC)(iIE $l sPlRlruALrrATE lN VIA[A BlsERlCll 233

tele slujbe, manifegtatd cu adevdrat in sinteza vielii cregtine(...). De altfel, aceast[ teologie este totdeauna de naturtrpropedeuticd (pregltitoare, introductive), dat fiind cd

scopul sdu principal este de a afirma gi de a recunoa$tetaina Dumnezeului Celui viu gi de a-i aduce mdrturie cuadevdrat in cuvinte gi in fapte. Teologia nu are un scop tnsine; ea este totdeauna un drum. Teologia, ca 9i dogmele,nu reprezintd,nimic mai mult decAt o mdrturie a acestuiadevdr. Termenii hristologici nu au un sens complet decAtpentru cei care L-au intAlnit pe Hristos Cel viu, care L'aurecunoscut ca Dumnezeu gi MAntuitor gi rdmAn in EI princredin!5 in Trupul Sdu, in Bisericd"78.

Felul cum, in vremea lor, Sfinlii Pdrinfi au imbinat teolo-gia gi spiritualitatea, vestirea credinfei 9i trdirea ei, trebuieJa ri*And pentru teologia ortodoxd nu numai un model deinspirafie, ii 9i un motiv de admiralie. Chiar gi in Occidentu.t8.e, cum vom vedea, Scolastica va incepe un alt mod deteologhisire decAt al Pdrinlilor, mulli dintre teologii carecunosc profund literatura patristicd vorbesc cu deosebitdadmiralie tald de Sfinlii Pdrinfi. Aga, de pildd, teologul ro-mano-catolic Yves Cdngar amintegte cd, dupd edictul luiConstantin cel Mare, Biserica a fost nevoit5 sd interacfio-neze public Ai masig pe de o parte, cu cultura vastd a lumiieleniitice, incd foarte hctivd, gi pe de altd parte, cu straturileoficiale ale Imperiului. Biserica se afla infala unei dubleispite sau primejdii: de a eleniza doctrina oferind o unirepiea facild gi prea materiald intre credinld 9i gAndi_reagreacd; gi de a ieculariza Biserica intrAnd in structurile Im-

feriului pe calea onoruriloy a privilegiilor, a sPrijinuluilcordat adesea de puterea imperiald Ortodoxiei (dar gi ere-ziei uneori).

,,Pdrinfii - zice Congar - fiind genii pe planul culturii gi

al gdndirii, sfinli pe planul vielii eclesiale (adesea treculiprin viala monastic[) au avut ca dar deosebit de a tnfrunta

7sG. Florovnky,,,Clr6golre Palnmus ct la patristique", ln Istina, Vlll, 1961-"1962, p,1L7,

Page 18: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

234 TEOLOqTE 5t SPIR|TUALTTATE

riscurile acestei duble confruntlri, p[strAnd Bisericii pu-ritatea doctrinei gi cea a viefii ei. Statutul general al actuluiteologic Ia Pdrinli este acela cd activitatea de gdndire nu edespdrlitd nici de viala 9i de nevoile pastorale ale Bisericiilnici de viaja spirituald gi de cadrul existenfei monahale sauclericale, ca vialX liturgicd gi asceticd: celebrare a laudei luiDumnezeu gi a Sfintelor Taine, post (una din tr5sdturile celemai frapante ale Bisericii vechi, fald de care Biserica deastdzi diferd cel mai mulg ea era o Bisericd in care se posteat'rtultl"zo.

II. Raportul dintre teologie Ei spiritualitate tn mileniulal doilea (considerafii generale) ;

Problema raportului dintre Evanghelie gi culturi saucredinfd gi gAndirea filosoficd, a raportului dintre dogmH gispiritualitate sau dintre teologie gi spiritualitate, rdmAnetotdeauna actualS in viafa Bisericii, dar ea se pune gi sei

rczolvd, uneori diferit de la o epocd la alta. La inceputulmileniului al Il-lea, in Occident tncepe sd se producd oschimbare care va marca profund cregtinismul apusean piva avea implicafii, unele pozitive, iar altele negative giasupra altor domenii decAt cel strict religios, gi asupra altorregiuni decdt cea a Occidentului european. Schisma dintre$p.rc 9i Rdsdrit, din 1054, a fost mai mult decdt un accident.In ultimele secole ale mileniului I gi inceputul celui de-aldoilea, tensiunea dintre Roma giBizant se alimenta gi seaccentua dincauza diferenfelor de ordin cultural, istoric Aipolitic, dar mai ales de ordin dogmatic, canonic gi eclesial.Rdsdritul rdmAne fidel unei eclesiologii sinodale, pe cAnd inApus puterea crescdndd a papilor va construi vertiginos oeclesiologie de tip monarhic Ai piramidal, care va sporipdnd la rupturd tensiunea dintre Biserica Romei gi cea aConstantinopolului. Cruciadele n-au fdcut decAt sd addn-ceascd ruptura de la 1054. Lafel,juridismul gi scolastica, cevor marca o notd in plus in distanlarea dintre Occident gi

7e La Foi et la Thdologie, P aris, 1962, p . 219.

UNTTATEA DN rRE TEOl.Ocill: 5l sPlRlruALrrATE lN VhI'A BIS[Rl('ll 955

Orient gi vor constitui factori seriogi tn pregiltirea mariischisme a Occidentului cre$tin, care a fost Reforma.

,,CAnd iau in considerare ceea ce s-a intAmplat inOccident in timpul Evului Mediu gi al Renagterii, istoriciiortodocgi nu pot evita sd vadd - sPune teologul J. Me-yendorff - in schisma dintre Roma gi Constantinopol tra-gedia fundamentald a istoriei cregtine, care a fdcut ca intregOccidentul cregtin s5-gi piardd echilibrul sdu teologic ai spi'ritua!". Acelagi autor regretd totodatd faptul cd, uneori, Ril-sdritul ortodox a avut cu privire la Occident o atitudine desuficienld, chiar dacd aceasta se explica printr-o indep{rtarespiritualfl gi mai ales datoritd cruciadelors0.

intr-un sens analog se exprimd gi teologul romano-catolic Yves Congar cAnd scrie: ,,amenint6nd de mai multeori, ruptura dintre Rdsdrit gi Occident a devenit formal[ ln1.054, ir't mo*"ntul in care luau avAnt... cregterea puteriipapale, constituirea unei gtiinfe canonice, dezvoltarea dia-ie.li.ii gi inceputul Scolasticii. Dacd toate acestea n-au fostcauzarupturii, ele au contribuit la a o consolida 9i a o face

pAnd in prezent iremediablld...." Iar mai departe, Y. Congarremarcd: ,,Menlinerea anumitor fermenli gi a anumitorinspiralii rdsdritene ar fi evitat ca scolastica, precum gi

exerciliul puterii pontificale sd dea ocazie, in mdsura ln care

au fdcut-o, protestdrii reformelor din secolul aI XVI-1ea"81.

a) ,,Calul troiqn" tn cetatea Uegtind sau intrarea lui Aristoteltn teologia occidentaldUn bun cunoscdtor al textelor cregtine vechi, Dom

Wilmart, scrie cX un credincios din secolul al IV-lea sau alV-lea nu s-ar fi simlit atAt de pierdut in formele spiritua-titelii din secolul al Xl-lea cum ar fi f6cut-o un credinciosdin secolul al Xl-lea ln formele de spiritualitate ale seco-

80 ]. Meyend ofif , La signi,fication dc la Riforme dans l'histoire du christianisme,in rev. ,,Contacts", 1963, p, 271!-271,

81 La Foi et la ThCologle, p, 233 q1237.

Page 19: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

s56 TEOLOq|E 5, SPIRITUAL|TATE

2. trecerea de ra simborur de credinld la dialecticd, maiprecis, de la o con:eptie sinteticd ra "" !i*r p""tr" ^iifiiigi punerea de intrebari (inceputur s."rurti"ii)l

--'3. trecere, d".la predo*irruruu tradi;i'ei, care avea ometodd sinteticd,.lu

"" sistem gcorar stii";ili.-irietodic), depunere a intrebdrilor gi de cerceta." p"rrorralds).scolastica occidentard este, mai intai de toate, marcatifde intrarea masivd a rui Aristotel i" t"oioji". Aristotefintervine p"ril ta sfinlii pdrinfi din primu mlier-,iu. orien-tarea aristotelic5 se gdsegte in Rdsdiit, intr-o anumit5 mdrsurd, la Leontiu de Bizan!, Maxim Mdrturisiiorur sir;ilDamaschins4. ' - ----"i' 1v^s/\rrrr rYrqr Ltrr rDrtLlr

. in occident, Aristoter e tradus de Boefiu (t525). Nu este

:is:,:111l9-:tty a tradus intesrat p" a/iriJ;;t;r, se stieca slngurele'pdrfi care au fost cunoscute in Evul vteaiuerau lucrdrile logice ale filosofului in traducerea Iui BoetiuQategoriile qi Peii,hermeneias), la care se mai ,dr;;;;i;:ducere revd,zutd, de Boefiu ur.rpru cerei a rui Marius victo-l1l"r despre Isaqogla rui porfir': totur formand raorartd, Lo-gtca aetus, agteptand ca o traducelg a operei Anarytica prinraet posteriora, a Tropicelor, a sophistici eluiichi ,e d;;intre 1r.209i11,60, Logicanooa.

lului al XII-lea82. Jntre sfArgitul secorului al Xl-tea 9i sff,rgitulcelui de-al XII-lea, u urrrt roc ln occident o schimbare

decisivd:1. trecereu 1" Ia o conceplie despre lume bazatd pesimbol, semnific alie,la o conceplie in cure piedomin[cauzalitateaeficientd; Lr -----r*

82A' wilmart, Auteurs-spirituers et textes deaot|-du Moyen Age ratin, paris,1932, p. 59-60, 62, s06; cf. y.'Conga r, ,,znrirr"ne. Christenfl"irl-t'ua. germanlla cdrtii Neufs cents ans apris.- Notii sui ii ,,srniiii;;;;";i,/icr,"r."togne),Wien, Mrinch en,'1959, p. 4O-SO.

83Y Congar; op. cit., p. SO_S1 .8asf. Maxim Mdrturisitorur (Ambigua) a fost tradus in occident in secorural IXJea de cdtre scotus Erigena. ta?"rt, " tradus gi Despre crearea omurui asfAntului Grigorie de_Nvssisi

'"ii"'ir"l"r iiiiiiri" ";;{;;;;ii"r,

pe care-r

tril;lli::l}:,fi#lliil"Damaschin n-a fosr cunoscut in'afii, ;';";i;p;;

Yves congar vorbegte de trei intrdri ale lui Aristotel tngflndirea teologicd a Occidentului:

Prima intrare este cea a Logica aetus, care aduc e rn cate-gorii o analizd gi o clasificare de noliun i, iar in peri her-meneias o analizd a propozitiilor. Acestea erau mai alesinstrumente de analizd textuald a enunturilor, de care dis-pune astfel Evul Mediu tdrziu.

A doua intrare a lui Aristotel aduce, in secolul al XII-lea,celelalte trei cdrfi din organon: Anariticile (r 9i II), adicd unstudiu gtiinlific al silogismului 9i diferiie specii de de-monstrajii, Tropicile gi Problemele sofistice, adicd un studiugtiintific al ralionamentului probabil 9i al diferitelor sale,,loclJri" .In total, o teorie a cunogtinfei gi a demonstralieicare va da nagtere unei teologii dialectice (prin rafionamentlogic).

A treia intrare a lui Aristotel, la inceputul secolului alXIII-lea, aduce teologiei un ferment filosofic care nu maieste pur formal, ci priaegte ordinea tnsdqi a obiectelor gi con-linutul ghndirii: Aristotel se introduce in gandirea cregtin{nu numai ca un maestru de rafionament, ci gi ca un dascHlal cunoagterii omului gi lumii;'el aduce o

^tufincd, o psi-

hologie, o eticd. Te_o,logia se constituie atunci, cel pufin ince-pAnd cu A1bert cellVlare (11280) 9i Toma d,Aquino'(tl}74),sub regimul filosofiei. ,,Din ziuaincare Aristbtel ,du."u ofilosofie a omului, despre naturi gi despre realitate, nu pu-nea oare el in primejdie suveranitatea exclusivd revelatuluiin conlinutul insugi al gAndirii teologice?,,85.

rn-fala acestei primejdii, se va constitui o intreagd mig-care de reactie, care va gdsi mai tdrziu, in Reformtr, Jea mairadicald negare a lui Aristotel gi a intregii filosofii.

1. situatia tn secolele xI-xII. Trdsdtura marcantr a acestei..po:i este.lupta tntre dialecticieni gi antidialecticieni, spiritulde dialecticil pasiona pe mul;i teologi, care voiau sdLplice

UNITATEA DIN'rRE TEOLOqIE $I SPIRITUALTNTE Iru V|ATA BI$ERICII 937

't5Cf. Y. Conger, Th$slagle,lE, eol,860,

Page 20: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

938 TEOLOqIE St SP|RITL/ALiTATE

dialectica aga cum este, Ia lucrurile cregtine, fntr-un felralionament abstract gi arid: ,,ils arrivLnt A des catas.lph:r.. g.S"lql{. S-, pus atunci probtema legitimitdfiilosirii dialecticii in teologie, mai precis dacd ia este a.cabild la tainele credinlei: la mijiocul secolurui al XI-japroape toate dogmele au fost atacate in numele diaticii: fecioria Maicii Domnului, invierea, nemurirea sufltului gi mai ales dogma prefacerii euharistice (transsustanlierea). Pentru B6renger de Tours (t10BB),'pAineavinul euharistic nu sunt decdt semne. Doctrina'sa a frcondamnatd de papa Leon IXs6.

Petru Damian (t1072) se ridicd impotriva dialecticii d{lucrarea sa De diaina omnipotentia (cip. V, p.L.,125, 60g),afirmand cd nu numai Dumnez",

"rt" dincoro de prini!r_pi"l contradicfiei, ci gi actele sale. La sfargitul secoluiui atrXl-lea, Anselm de Canterbury (t 1109) incearcd sd gxseascilun anumit echilibru intre dialecticieni gi antidialeiticieni,forjdndrcelebra formuld,,fides quaerens intellectum,, (cre:dinla in cdutarea infelegerii), ca definifie a teologiei. Cerce-tarea rafionald presupune la el credinfa. Anselm reunegtecurentul monastrc augustinian, favorabil suficienlei cred-inlei, gi curentul de gandire speculativd, reprezentui d" dia-lecticienii extremi. $i totugi, Anselm -"rgu mai departe, elface din intellegere bazat pe qedere anumite utilizdri: esteyo.rla de argumgnJul di.n Proslogion in favoarea existenleilui Dumnezeu gi de rationes necbssariae, princare Anseim

..^ 86

,A'sypra cazului B6renger de Tours, Alexandre schmemann (Le culte diain a

ldge de la seculaisation, iniev. ,,Istina,,, ru. 4, 1923, p. 412413\ iace o remarc{lnse,mnat2t:*Teologul latin B6renger de Tours a fostcondamnat pentru tnvdldturasa despre Euharistie. El sustinea cd prezenta lui Hristos in'elementele euha-ristice este ,,mistic6" sant,,simbolicd-, ea nu-i reald. Conciliul din Lateran,care-l condatrl, pu{ gi simplu inversd propozitia. El declard cd, deoareceprezenla,lui. Hristos-ln Euhaiistie este reird, eu nu este ,,mistica-... r"otogiaapuseanH afirma astfel cd ceea ce este ,,real" nu-i simboli". Era acolo, de ffidistrugerea g geea ce este mysterion creptin fundamental... $i de atunci cu-getarea cregtintr n-a tncetat niciodatr str opund acepti termeni, nici de a res-pinge,,realismul simbolic" qi simbolismur realist al vielii lurnii,.. ustrrge.easimbolismulul crcatin rr dus Ia dihotomia dintre naturai 1l ruprnnntural,i

UNTTATEA DINTRE TEOLOqIE tl SPIRITUALITATE lN V|ATA BlSERlCll 239

crede cd poate dovedi adev[rul despre taina lntrupdrii gi a

Sfintei Treimi87. Metoda lui Anselm a fost contestat[ deRoscelin gi de pafiizanli sdi, care se vor numi nominaligti,Aceqtia suslin cd nu existd decAt indivizi, iar conceptele,ideile (uniaersalia) nu sunt decAt cuvinte.

in aceastd epocd, se poate intAlni la anumili teologi unamestec nefiresc intre Platory Aristotel gi Biblie.

in prima jumdtate a secolului al XII-lea se lnmullescantologiile de texte biblice gi patristice, numite Sumaesententiarum (Colecfii de sentinfe, opinii). Necesitatea de acomenta gi de a concilia aceste sentinle, uneori diferite lntreele, a dat loc unei metode critice ilustrate la inceputurilesale de cdtre Abelard (1,079-11,42),Hugo de Saint Victor(t1141) 9i Gilbert de Port6e (1075-1154).

in lucrarea Sic et non (Da 9i nu), Abelard predd metodade interpretare qi de reducfie a opozlllllor textuale, care vafi folositd in Scolasticd. In timp ce la Anselm (supranumit,,pdrintele Scolasticll") dialectica igi propune sd demon-streze dogmele, programul lui Abelard e diferit: el vrea s[arate cd doctrinele filosofice vor sd zicd, acelagi lucru ca gi

dogmele revelate. in cazul din urmd, Abelard izbutegte ,,sdajwgd", mai pulin la o infelegere a credinlei, gi mai mult laun fel de confuzie a credinfei cu gAndirea filosofic588.

Bernard de Clairvaux (1090-1153), numit in Occident,,ultimul P5rinte al Biseric77", se ridicd - ca reprezentant alteologiei monastice tradifionale - impotriva felului in careAbelard face teologie".

in timpul conciliilor din Soissons gi Sens, Bernard acuzaastfel pe Abelard: ,,CAnd vorbegte despre Treime, aceastaeste a lui Arie; despre hay ca Pelagiu; despre persoana luiHristos, ca Nestorie".

Page 21: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

240

.trr{T[FI

TEOLOqTE tr SPIRTTUAL|TATE

Pornind cu Scolastica, in tot Evul Mediu, dar mai ales lnsecolul al XII-Iea, se vede opozilia intre lnv[!fimAntul filo-sofic al gcolilor (Chartres, Laon, Reims, Paris etc.) gi viatamonahald, mai ales cea din mdndstirile benedictine. Rapor.tul dintre teologia $colii gi ,,teologia monasticd"eo, in timpufveacului al XII-lea, este dramaticA. El anunld o rupturtlcare, mai tArzirt,va fi iremediabild.

E. Gilson spune despre acest raport urmdtoarele: ,,ltisecolul al XII-lea , Franta se popul eazd, cu gcoli in care seinvald gtiinlele profane gi literatura antic6. Nu existd nu-mai Saint Vorles, unde tAndrul Bernard (de Clairvaux) vinesX studieze gi al cdrui program a trebuit in scurt timp sdsurprindd sau chiar sd nelinigteascd sufletul lui avid dupdHristos; existd Paris, Reims, Laon, Chartres, atAtea altenume celebre, dar ai cdror dascdli sunt totdeauna aceiagi:Cicero, Virgiliu, Horafiu, Ovidiu, purtdtorii de cuvAnt ai uneilumi care nu citise Evanghelia..." . ,,C7teantx, Clairvaux gi Signyse vor ridica contra Reims, Laoru Paris gi Chartres, gcoli contragcoli, gDevendicd in pdmAnt cregtin drepturile unui invd-ldmAnt mai cregtin decAt cel cu care era otrdvitd o tinerelesetoasd dupd Hristos"el.

2. Situatia tn secolele XIII-XV: noi pasi spre ,.diuorlul"dintre teologie gi spiritualitateCu Albert cel Mare gi Toma d'Aquino, discipolul sdu,

Scolastica ajunge la vArsta sa de aur.Avdntul filosofic Ai teologic al secolului al XIII-lea a

urmat invadHrii Occidentului latin de cdtre filosofiile arabd,gi iudaicd gi, aproape simultan, de cdtre lucrdrile gtiinlifice,metafizice gi morale ale lui Aristotele2. Inevitabilul conflictdintre filosofia arabd" gi teologia cregtind se produce cdtre

m Expresia este a lui Dom |ean Lec1ercq,, ,,M6dievisme et unionisme", 111

lr4nikon, tom. XDi 1946,p.13.er E. Gilsoru La thiologie mvstique du St, Bernard, Paris, 1934, p.79-80; cf..

Jacques Winandy g.a., La"spir;nal*A catholique, Paris, Le Rameau, "1953, p.24-25.e2Cf. E. Gilsoh, Laphilasophie au Moyen Age (Petite BibliothCque Payot), t.il,

Pads,1976, p.377.

UNITATEA DTNTRE TEOLOqII $l 5PIRITUALITATE lN VIAJ'A BlsERlCll 241

lnceputul secolului al XIII-lea ln Universitatea din Paris,

unde se traduce Aristotel gi comentariile sale arabe. Ciltremijlocul aceluiapi secol, operele lui Averroes sunt citate de

Roger Bacon gi Albert Magnus. Acum incepe marea epocd a

filo-sofiei gi teologiei scolastice; ea coincide cu efortul gAn-

ditorilor cregtini de a canaliza torentul greco-arab sau de a-l

tndiguie3.Totugi, intrarea masivd a lui Aristotel in teologie a con-

stituit o primejdie de care autoritdlile bisericeg.ti au fostcongtiente. incd din1210, un conciliu provincial de la Parig

interzice, sub pedeapsa excomunicdrii, faptul de a invdla laparis, fie publi c, fie privat, scrierile lui Aristotel desprefilosofia naturalX sau comentariile lor. Aristotel era interzis

la Paris, dar era autorizat la Toulouse. Mai apoi, la 13

aprilie 12g1.,papa Grigorie al IX-lea a reinnoit interdiclia de

a-fnvdla Fiziialui Aristotel, dar numai pAnd ce aceasta va fir,rprre cenzurii gi purificdrii de erori. Totugi, scrierile luiAristotel despre fizicd, gi metafizicd se infiltreazd din toate

pdrlile gi cAgtigd teren. Inocenliu al IV-lea, in1245, extinde

interdiclia gi asupra Universitalii Toulouse, iar Urban al IV-

lea o va reinnoi1n1263, insd este deja prea iilrziui decretele

lor vor rdmane inoperante. Ba mai mult,in1366, autoritateapontificald pretinde candidafilor Ia licenla in arte de a fiitrdiut chiai aceste tratate ale lui Aristotel pe care ea le-a

interzis atdt de mult timpea. Aristotel intrupeazd, de acum

inainte, esenfa ins5gi a filosofiei 9i devine Filosoful.

S-a subliniat faptul cd.,,laToma d'Aquino, Aristotel numai este acceptat, la rigoare, qi ca tolerat, ci influenla lui se

exercitd in insugi centrul doctrinei gi nu exist[ nici o parte incare ea sd nu se facd mai mult sau mai pulin simfitd. Natu-ralismul averroist este tnvins de ast[ dat[ prin aristote-lismul insugi, a c[rui interpretare autenticd se pretindea a

%Ibidem, p,386.087'qi lbidem, p, 387.089,

Page 22: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

242

a--s

TEOLOqIE $t s P,RtTUALtTA'rr

fi"es. ,,Summa theologica,, A lui Toma d,Aquino reprezintd wla

:::yt:^t :l Sf:drrii sco.tastice. Ea aa etxercita'o inftuenjfienormd tn secolele posterioare, degi Aquinatur rnsugi, cd,rffirgitul oie.fii sale, a socotit scrierile-sare ia fiind niEt, ,,oorr,,, ,

._- IL, din timpul viefii sale, Toma d,Aquino u?lri.olfruntat cu critica-9i opoziliarnasivd u ,r-,o.'teoltti conporani cu el, ca Bonaventura (1221_1274) 9i cu?tyi r.zentanli ai ordinului franciscan, a cdrui ieorogie eriinspirafie augustiniand.

, 11." privegte raportul dintre teologie gi spiritualidegi roma d'Aquino menfine o oarecare unitate intretotugi s-a constatat la er o puternicd prioritate acordutxili;lectualului in actul teologic. pentru el, teologia;*;;;;strgc fie raf ionald. a invdf dturii cregtine inse gie{ obiecturiorl::31,i:^"1",s1:l (ot d ionceplia lui rornu a,iq"i";);;-iconstituie adevdrurile trsegi ale credin!ei, ciu.uru'u

"u.6 ,"ii[de{q9 din ele gi care sunt numite ade'vdr"ri t""r;;i;;.-':i

Definilia tnsdEi.a-credinfei se exprimd la Toma7iq"initntr-un mod care trddeazd in'terectuaiismur troigi;i ,ate: Fideiest habitus mentis, quo inchoatur aita aeterna i;;r;;;,-i;r;;[in t ell e ctum as s en tir e n o n ap p ar en tib u s (C, i di;; ;';ri" ;ihabitus al mintii, prin care se incepe in noi viala'veg;;;#care face ca intelectul sd adere la ceea ce nu este evidlnges;,.^,,l,ir.,r"derea.pe care el (Toma d,Aquino; o u"oraa aristo_telismului gi primatur pe care-r dd intelectului i" prin"i"giaLT:li,] i!p_?i"1r?

desisur sd vad5 in contemprlpie ,r,I.iformat al intelectului. pJ aceast a i^ia, il l"^idrrJJ; l*;dacd vederea esenfei divine este posibild interecturui uman/si in c.e condifli, care sunt trepteie contemplatiei; care suntraporturile cu iubirea. Iubirei este desigrr'irr""prtur, finta, :

e5 lbidem, p. 389.

!\.Cg"gT, afi. Th1ologie, cot.379.

1!Sj;,P;?lllig:t:!l:?F""",atra th6ologie par la voie de la science,,, rnW *, :, :F s at u I s. D o s m a t iq u e d e t, hi s tii i- ;?' ; ri ; ;, .#'rllll ffi;'ii"il:[Y,p.244.

98c.r,,S, Theologica",II, g. 4, a, cit.ln Mysterium salutis,tome lV p. b0,

UNTTATEA DTNTRE TEOt.Oc?lt ft SptRlTUALrarr lN vlnTA lllsERtr:lt 243

pi tncil efectul contemplaliei. Dar perspectiva este netintelectualistH"ee.

ln fafa acestei tendinfe, reacfione azd, franciscanii Bo-naventura qi, mai tdrziu,Ioan Duns Scot (L266-1308), pebaza gnoseologiei religioase a lui Augustin, restituind iu-birii primatul in contemplafielo0. Duns Scot insistd asupralibertdlii lui Dumnezel1 Care nu este accesibil decAt cre-dinlei, gi denunld alianlaincheiatd de tomigti lntre cunoag-terea ralional5 gi cunoagterea credinfei. E. Gilson considerdcd opera lui Duns Scot era o victorie a teologiei asupra filo.sofiei, in timp ce opera lui Toma d'Aquino era o victorie ateologiei in filosofie1o1.

tn secolul at XIV-lea insd, un alt cdlugdr franciscan,William Occam (c.1275-1347) din Oxford, reia concepltascotistd a libertdfii pure creatoare a lui Dumnezeu (con-ceplie ce voia sX elibereze pe Dumnezeul cregtin de ne-cesitarismul grec) gi profeseazd unnominalism radical, careneagd orice semnificalie,,universaliilor" qi considertr in-dividul ca unicul subiect al congtiinlei empirice. Credinfareligioasd pe care o garante azd. voinfa lui Dumnezeu sejuxtapune cunoagterii rafionale, fdrd. legdturd cu ea. intr-unfeI, Occam este precursorul lui Luther Poarta este deschisd,de acum tnainte, unei duble disocieri: intre ordinea naturald giordinea rwelatd pe de o parte, tntre metaflzicd gi gtiinle pe de altdparte102. W. Occam neagd relaliile de cauzd,-efect. Toatenoliunile pe care Aristotel le utilize azd, in fizicd, gi meta-fizicd, sunt supuse unei critici dizolvante. El ruineaz6 uni-versul aristotelic pe care predecesorii sdi sprijiniserd teo-logia naturalH. Toate adevdrurile teologice despre care secredea cd puteau fi atinse prin raliune (existenfa lui Dum-

eeDom Fr. Vandenbroucke, ,,Le divorce entre la th6ologie et la mystique",ln N oaelle Reoue Thdologique, 72, 1 950, p. 37 4-37 5.

loolbidem, p. S75,101E. Gllson, Ld phlloaaphle au Moyen Agct, t, ll, p. 607.102 Ch, l lacksnhelm, La Thdologle anthol I qu e, p, 24-25,

Page 23: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

244 TEOLOq E 5t SP'R|TUAL|TATE

nezeu, imuabilitatea, unicitatea, infinitatea, crealia) numai sunt demonstrabile: ele nu sunt decAt obiect de cre.,dinlHtos. Pentru cd s-a ciutat ca totul sd fie demonstratraliune, acum este negatd orice demonstralie rafionald,. Ct4nominalismul, asist dm I a auto demolare a S colasti cii.

Dar devalorizdrii cunoagterii ralionale, li corespunde, ca.o contraloviturH, o atitudine fideistd, mai mult sau mai purinaccentuatdloa.

Scolasticii decaderrlglos lncepe sd i se opund misticaspeculativelo6 care, de fapt, incerca sd salveze unitateadintre teologie gi spiritualitate. insd eforturile sale rdmAn,fdrd succes.

Secolul al XV-lea este marcat de aparilia unui curentspiritual numit ,,Deuotio moderna"l}7, care pune accentul pe.iubire Ei sqintereseazd tot mai pulin de teologie gi de misticatradilionald. ,,Deaotio moderna" se strdduiegte sd aducd aiafa'spirituald la niaelul tuturor. Ea accentueazd ,,afecfiunea arzd-toare", care aine din rugdciunea spiritului gi din meditalie maimult decit ,,rugdciunea vocald" sau chiar rugdciunea liturgicd,

103H. Rousseau, op. cit., p.55; cf . gi Mysterium salutis, t. IV, p. 51.toaY. Congar, Thdologie, col.405.105 Y. Congar enumerd trei aspecte negative ale Scolasticii decadente:

excesiva prioritate a unei metode prea exclusiv rationale gi logice; pericolulsubtilitdlii inutile; primejdia cristalizdrii tn sistemi: pietrificate (art. cit., col.407-410).

105$coala renand are careprezentanfi principali pe: Meister Eckhart (tlg17),Ioan Thuler (t1365), Henrich suso (f1365). un alt reprezentant al misticiispeculative din aceastd epocd este Ioan Ruysbroeck (t1381) de Groenendael.Acegtia sunt teologi rupfi de disciplina scolastic5, insd formafi ln gcoala lui]ory aleqyino gi, in general, de acord cu el. De notat cd speiulalia lor esteinspiratl .din neoplatonism. ,,Ei nu se limiteazd sd desirie eiperienlelemistice, ci ei cautx sd determine ce este unirea cu Dumnezeu, ce este Drim-nezeu/ viala Lui, care sunt raporturile Sale cu lumea gi sufletul, ce este sufle-tul gi cum se unegte el cu Dumnezeu" (inDictionnaire de spiritualitd,t. l,col.326).

l07,,Pdrintele" Deaofiunii moderne este G. Groote (1340-i.384), care uneodeste apreciat ca discipol al lui L Ruysbroeck (f1381-). Aceastd migcare ianagtere ln |{rile de Jos gi se rdspAndegte de asemenea ln Germania gi tnFranfa, luand forma unor institulii religioase; fualii gi surorile vielii comune gicanonici regularl ai Congregaliei din Windesheim

UNITATEA DINmE TEOLOqE $l sPlRlruAL[ATE lN VIATA T'tpplC:ll 245

Slujbele religioase aar fi deci mai scurte decil tn aechile ordinecillugdregti, iar postul mai pulin seaer, Un rol important aa fifrcordat meditaliei gi rugdciuniiill0g.

,,Modernitatea" sa se afld in doud puncte:1,. ,,realismul psihologic al sensului religios", ,,ge.-rl,l.tl de

viafd confortabil" - care nu exclude un anumit efor|2. grija predominantd fald de aiala interioard. Meditaliile

metodice au drept scop sd fortifice intens convingeriledespre degertHciunea lumii, despre nimicnicia celor trecd-toare, teama de judecata divind gi dragostea de Hristos con-sideratd in Evanghelia Sa. In ceea ce privegte mistica con-temporand, ei, ,,aceasta nu ocupd nici un loc in sinteza adep-

filor ,,devofiunii moderne" , ci ea le inspird o indeptrrtarerespectuoas5... Ei preferd,,,adevdratele virtufi": umilin]a,renunrarea, ascultarea, $i se exerseazd,practic in ele'/1oe.

S-a obserutat cd, odatd ctt ,,Deuotio moderna", areloc ,,un felde trecere de la ,,obiectio" tn contemplalie (Dumnezeu, Treime,

Hristos, har..) la,,subiectia", la,,psihologic" (dragoste, conso'lare, airtufi...). Aceste alunecdri nu izbutesc tncdln sintezepsihologice ale viefii mistice ca cele din secolul al XVI-leaspaniol. Dar sunt deja pe drum11o.

Opera cea mai reprezentativd a acestei migchri estelmitatio Christi de Thomas de Kempis (t1471), care vaexercita o mare influenfX in spiritualitatea occidentald.,,lmitafia pune in gardd pe cititorii sdi impotriva primei-diilor gtiinlei, gi are dreptate sd atace abuzurile unei sco-lastici netemperate pAnd la a pierde controlul propriilorsale rezultate. Teologii erau vizali direct in aceste paginiusturdtoare. Nu e de mirare dacd, in ochii lor,Imitalia de-vine tipul unui gen literar nou: ,,cartea de devoliuni". $i

108 Dictionnaire de spiritualit4, t. III, co[.71.4.loePierre Debognle, art. ,,Ddvotion moderne",tnDictionnaire de spiritualit4,

t.III, col,74g-744.110Cf. Dome Fr, 'ftndenbroucke, Le dittorce entre thiologie^et la mystique, p.

384; Idem, ,,La d6votlon tnoderne" ,ln SpiritualitC du Moven Age, p,512-525.

Page 24: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

246

qErlTErI

TEOLOqTE tT SPIR|TUAL|TATE

aceastd literaturd, din punct de vedere dogmatic, ei n-o maliau ln serios/,lll. ,r

Deootio mode:rna, dupd ins5gi opinia teotogilor apusenileste un caz tipic care reflectd deja separalia dintre teologie glspiritualitate; ea este o reaclie contra teologiei scolasticeabuzive gi se dorea a fi un fel de corecturd adusd misticiispeculative din secolul al XIV-lea (care a fdcut eforturi dis-perate pentru a salva unitatea dintre teologie gi spiritua.litate). La flnele secolului al XIV-lea separalia dintre teologie glspiritualitate era aproape consumatd. Eforturile ulterioardpentru a reface unitatea de altddatd au rdmas fdrd rezultateefective112. 'l

b) Timpurile moderne: noi aspecte ale raportului dintrecredinld gi fllosofie, dogmd gi spiritualitate, Bisericd gi lumelin Apus'1. Umanistii se intereseazd. de Platon, de Virgiliu, dar gi

de textele originale ale Bibliei (de pilde, Erasmus,1.469-1536) 9i citesc Pdrinfii Bisericii. Umanigtii refuzd teologia sco-lasticd speculatiad, manifestfrnd o atitudine antidogmatistd giluptd pentru toleranfd, pentru libertatea individululll3. Majo.ritatea umaniqtilor sunt cregtini. Ei ,,aspird" la o religie sim-pld, trditd, evanghelic5, cu un minimum de dogme gi cere-monii: ,,o filosofie a lui Hristos"; dar aceasta conducea laun refuz al teologiei speculative gi anu.nfa de departe deis-mullrL. De aici, reacfiile reformatorilor gi ale Contrareformeicatolice. Renagterea umanistd, degi realizatd tn mare parte decregtini, s-a fdcut tn afara lnstituliei (Bisericii). ,,Acesta estqunul din primele simptome ale neincrederii Bisericii cuprivire la dezvoltarea unei culfuri autonome/'115.

111 Dom Fr. Vandenbroucke, Le diaorce... p. 384.112 Y. Congar, La Foi et la Thdologie, p. 252-253.113 H6ldne V6drine, ,,Les philosophies de la Renaissance", PUF, col, Que

sais-je? , Paris, 1971., p. 5.r1a Asupra spiritualitdlii la umanigti, vezi Dictionnaire de spiritualitd, t. YIL,

col. 989-L028, col. L005-1028.1r5 H. Rousseau, La pcnsde chritienne, p. 62,

L/NTTATEA DINTRE rEOLOqlt $l SPIRITALIrATE IN VIAT^ BlsERlCll 247

dintre Dumnezeu si om. Ea pune in disculie deodat{ uma-nismul Renagterii 9i tot edificiul dogmatic tradilional. Uma-nismului, Luther ii reprogeazd,faptul de a fi pHgAnizatcreg'tinismul116. in ultimele sale predici, Luther, pesimist tn ce

privegte natura umand (pesimism mogtenit in parte de laAugustin gi radicalizat de William Occam), declartr c[ ra'fiunea este o ,,prostituate"ll7. Umanigtii resping aceast[ ati-tudine prea radicald gi vor vedea in protestantism,,un nourigorism care intdregte lanlul religiei"118. Inse atitudinea luiLuther se explicd, in parte, ca o reaclie a faptului c{ Sco'lastica a abuzat de filosofia pdgAnd in detrimentul Evan-gheliei. Unei teologii in care aristotelismul ii era constitutiVLuther ii opune o teologie lipsitd de orice aspect ralionalist,inchisd pentru orice dialog cu filosofialle.

Solulia pe care o dd Luther, prin principiile sale: sola

Biblia, sola gratia, sola fide, solus Christus, nu reprezintd unefort de a restabiti echilibrul pierdut privind felul de afolosi gAndirea filosoficd, nici o cregtinare a acesteia, ci o ati-tudine radicalf,, care va deschide un drum pentru o teologie

,,a experienfei" sau pioasd, Pe de o parte, 9i unei teologii,,dialectice", cate opune pe DumnezelJ gi lumea, pe de alt[parte12o.

in privinfa spirituaHterii, reformatorii au o atitudine deasemenea radicald, care insd a fost pregdtitd in bund partede generafiile antecedente. CAt privegte monahismul, refor-matorii il lichideazd,, degi Luther, ca monah augustinian, a

n6H. V6drine, op. cit., p.61".117luther Si Catvio citafi la H. Rousseau, Lapens,ie chritienne, p.64.il8H. V6drine, op. cit., p. 115.ile ln faimoasa sa Disputatio contra Scholasticam theologiam, din l'512 se

poate citi, Prop. 43: ,,Error est dicere: sine Aristotele non fit theologus". Prop.45: ,,Theologus non logicus monstruosus haereticus est monstruosa ethaeretica oraltio". Prop. 47: ,,Nulla forma sylogistica tenet in divinis" - cf. Y.

Congar, Thflologie, col, 415,uoy. Congai, drt' elt,, eol,416ll F{.'H' Schrey ,,Evangelische Theologie", ln Die

Rcligion in GlschlchH und &gnunrt, ltrd, V[,'Iubingen, "1962, col.770'777,

Page 25: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

248 TEOLOq| E 5t sPt R|T\JAL|TATE

Lrdit viald monahald121. Faptul cd eforturile viefii spirifuseserd legate in epoca sa de invdfdtura Bisericiirordespre merite constituia pentru Luther o problemd dAstfel, el oa respinge tot ceea ce putea sd pard ca fiind erymkntuirii p rin meritelzz.

Reformatorii pun in disculie viafa sacramentald. Ei splificd cultul, iI schematizeazd,. La Calviry cultul se redaproape la liturghia cuvAntului. Numdrul Sfinteloreste puternic redus gi sauamentalia (ierurgiile, rugdcipentru naturd) sunt respinse. Multe sectoare ale realit{nu mai sunt asumate in sfera sfinfeniei, prin aceasta dchizdndu-se poarta unui proces de seculirizare care seaccentua pdnd azitz\.

Sociologii contemporani ai religiei sublinia zd, astd,zlcontribulia protestantismului la secula tizarealumii cregtindoccidentale. Astfel, Peter Berger constatd cd ,,protestan-tismul a reduipand la extrem Jxtensiunea sacrului ir, reaiiutate, dacd este comparat cu catolicismul care-i face faf{...iImensa retea de mijlociri, care unegte pe catolicul trdind aicfpe pdm6nt cu sfinlii gi cu sufletele celor adormifi, dispardde asemenea (in protestantism). Protestantismul nu se mairoagd pentru morfi. Pe de altd parte, ,,cei doi poli ai rea'litalil' sunt reprezentafi de un Dumnezeu radicalmentqtranscendent gi o umanitate radicalmente ,,cdzutd',, cateeste, ipso facto,lipsitd de orice sfinfenie... Desigur, intenfia

121R. Stauffer, ,,La R6forme", PIJF, col. Que sais-je?,1974, p.11-12.122,,Fiindcd Scolastica prezenta traditiile gi dogmele Biseiicii

ralionale ate a"r"r"i *,I""1;i;*#;dffi#

:f"'ffs#;ffi: ff:'#lil?ilrespinseserd aceste dogme $i tradilii tocmai ca omeneg-ti gi rationale, gi decineputAnd in nici rn caz a se identiiica cu Cuvantul lui Dumnezeu. prdpastiaintre credinfd gi raliune, intre Dumnezeu gi natura umand d,ecd,zut6, mogte-nitd de la Augustin, menfinutd in tomism, incH adanciti in nominalismul-luioccam, rdmane numitorul comun al cregtinismului apusean, inainte, ca gid-upd Re{ormd"; J. Meyendorff, La signification de la R1jorme dans l'histoire iuchristianisme, p. 264.

123 Din partea catolicd, Edouard schillebeeckx in volumur colectiv LaTh6ologie du renouaeau, Cefi,_1968, t,,I, p.9E-96, observl cA teologia romanilare, de asemenea/ partea sa de contribulie la proceeul de aecularlzare.

isericii ca dezvoltdrl

UNTTATEAD|NTRE TEOLOq|E tr SPIRTTUALTTATE lN Vala BtSERlCil 24q

sa era de a sublinia teribila maiestate a lui Dumnezeutrans-cendent gi a filcut din om o fiinld radical cdzutd pentru a-ldeschide intervenfiei suverane a grafiei lui Dumnezeu, sin-gurul miracol veritabil in universul protestant. FdcAndaceasta, el reduce totugi relafia omului cu sacrul la aceastdlegdturd pe care o numegte cuvdntul lui Dumnezeu (carenu trebuie identificatd cu concepfia fundamentalistd despreBiblie, ci mai degrabd cu singura acliune rdscumpdrdtoare agraliei divine - sola gratia din confesiunile luterane). Atettimp cdt credibilitatea acestei conceplii s-a menfinut, Be-culafizarea era evident, in mod eficace, stopatd, degi toateelementele sale erau deja prezente in universul protestant.A fost de ajuns, insd, ca aceastd mediere atdt de sublire slfie tdiatX, pentru a deschide stdvilarele seculaizdrii. Cu altecuvinte, continud sociologul protestant Berger, pentru ctrtntre un DumnezelJ radicalmente transcendent gi o lumeumand radicalmente imanentd, nu rdmAne nimic altcevadecAt acest unic canal, atAt de ingust, prdbugirea credibi-Htelii acestuia din urmd lasd sd subziste o realitate empiricdln care, de fapt, Dumnezeu e mort... Se poate deci afirma -conchide Berger - cd protestantismul a pierdut lupta spi-rituald din punct de vedere istoric, ca fiind preludiu decisival secularizdrii, oricare ar fi putut fi importanla altorfactot7"124.

S-a mai remarcat cd doctrina luterand despre cele doudimpdr[fii (Biserica gi puterea civil5) furniza o justificareteologicd autonomiei,,lumii" seculare. Totugi, acelagi Ber-ger spune cd forfele secularizdrii au fost in aceastd privinfldeja confinute in catolicism, iar Reforma n-a fdcut decAt str

le dez[5nfuie12s.

Roger Mehl constatd cd,,procesul de secularizare s-a de-clangat foarte devreme in Apus gi el incepe prin a fi o reac-

124 Peter Berger, La llellglon dans la canscience moderne, Essai d'analyseculturelle, trad, J, Felrthauer, Centurlon, 1971, p.181-183.

tzslhidem, p, 199,

Page 26: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

950

Ir--

TEOLOq'E 5t sPl HTALrATE

fie a puterii politice care vrea sH se elibereze de sub do-minalia Bisericii, ea insdgi devenitd putere. secularizareaincepe tn inima Evului Mediu (gi nu irumai, pornind de laRevolufia ft ancezd)" ne

.

seculariz arga, inifiat fenomen tipic ar occidenturuicreqtin, ,,a manifestat prima sa zvdcnire in secolele al XII-leagi al XIII-lea in domeniul gtiinlei gi in interiorul univer-sitdfii: ea s-a tradus intr-o rebeliune a artelor gi a filosofieif3ta,a"leologia care pretindea sd domine toate cunog-tinfele. Dacd Aristotel a servit puternic teologia medieval{pentru a se constitui in sumd, in sistem globalat gtiinfei, nutrebuie sd se uite cH ln acelagi timp fizic"agi metafizica aris-totelice au servit la degajarea ideii unei giiir-,p" autonome,scdpdnd controluluileologic ai ecle siarl' - afirma RogerY:hl.fand pe rand, BiseriJa vi pierde controrur gtiinpeToifizice, biologice, umane gi istoricelzz.

secularizarea gtiinlei a fost tntretdiatd apoi de secularizareaoielii politice. $i aceasta mai ales ,,dinmomentul in care, inoccident, unitatea de credinfd s-a rupt, din cauza R"i;;;;atunci cAnd o migcare de laicizare i vietii politice devineposibild. Ea nu se produce desigur imediaU dupd Reformdau ddinuit incd multtimp state catolice gi state protestante.fand Jn ajunul Revolutiei, monarh ia fr ancezd'continua sdfacd din unitatea de cr'edinld garanlra unitdfii

"ai""ri"._Darmarile migcdri de popuralie, amestecur nafiunilor qi alideilor n-a permis sh iu6ziste, decat in pupine iegiuni, ounitate de credinld gi de practicd rerigioasd. nrog.6rur ne-credinfei, descregtinarea practicd au"rupt u""urid unitateacolo- unde pluralismul religios nu se impusese. De acumstatul se vede obligat a defini un drept, o iegislapie gi o po..liticd de o valoare generald valabild penti" to'ut" confe-siunile. viafa politicd se raicize aze, paitidele politice sunt,

125 R. Mehl, Tiait| de sociorogie du protestantisme, Derachaux et Niestl6,NeuchAtel, "1965, p. 60.127 lbidem, p, 63.

de cele mai mult:"g1r, ftrrtr legdturi confesionale, pentru apdstra o anumitd libertate de migcare falH de autoritdlileeclesiastice... Majoritatea problemelor poiitice sunt decon-fesionaliz 41s't 128 .-Credinfa religioasd devine, astfel, tot maimult o chestiune privatd.

UN]TATEA DINI=RE TEOLOqIE

'I SPIRITVALTANT Iru VATA BI5ERICII I51

3. Asuprateologie si,filosofie mai trebuie sH frec izdmrrrr,'dtour"l",

spiritualitatea protestantd a fost pregdtitd de secoleleanterioare Reformei prin scorasticu rro-Iruhstd rafionali-z.antd, augustinianismul pesimist medieval, Deaotio mo-derna gi umanismul creqtiir rupt de vechea tradifie. LouieBouyer afirmd cd spiritualitaiea reformat d, este' ,,Deootioy9lerna amputatd de supranaturarur catoric, pe care aceastail finea cu eq mai mult dec6t se hrdnea din ei.^Evanghelia, inprincipiu, devine aici lntregul religiei. Dar aceasta este oevanghelie unde psihologismur pulal unei religii centratepe om a evacuat supranaturalul'12e. Acelagi autor preci-zeazd':,,Aceastd religie, atdt de rafionald incdi ea nu-i decatun rafionalism latent, degi se crede fiica Evangheliei, nu edecdt ultimul fruct al unei scolastici devenite irfipenetrabildf3}e a" misterul cregtin, firainte de a erimina religia'insdgi inh-oliberd cugetare coloratd simplu de moralir* rrrl!6.-reo.

Totugi, nu trebuie uitat cd reformatorii au voit sd co-rijeze exagerdri ale Bisericii medievale gi, intr-o anumitdmdsurd, au,reugit. Dar aceasta s-a fdcuiadesea cu prefulunui dezechilibru doctrinal. cantarea in comun, rilniLe,sau recitarea slujbelor de dimineafd qi de seard in limbapoporului, abundentele lecturi bibiic; restabilite ln loculcapitolelor medievale gi, mai ares, cdntarea corald accesibildpoporului, au fost un aport pozitiv al protestantismului.Dacd Luther a respins misele euharistice private, el a fdcutaceasta pentru a restabili sensur comunitir al misei (al Eu-

128lbidem, p,64,

o"li"l; f,""ffi[l[,'f]{liy,-!;il!t{,"!W,rf;;-!&Y.irituatitd protestante et angticane,

tttt lbidem, p, 116,

Page 27: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

959

i!{trEIH

TEOLOqTE 5l SP|R|TL/ALITATE

haristiei). Redescoperirea preofiei univereale s-a fAcut prinreacfie lmpotriva unui clericalism exagerat. Dar aceastdredescoperire gi accentuare puternic5, s-a f5cut in detri-mentul preofiei sacramental-pastorale gi a viefii monahale,Scoaterea in relief a importanfei credinlei, ca reacfie impo:triva meritelor propovdduite de Biserica papal5, s-a fdcut tnopozilie cu necesitatea faptelor bune pentru mAntuire131.

4. Spiritualitatea catolicd cfrre se dezaoltd tn timpurile mo-derne poartd adesea semnul unei teologii afectiae,.in careexperi,enla personald se detageaze de d-ogmaticd. in acestsens, cum constatd mai mul1i teologi romano-catolici con-temporani, opera unor mistici caTereza de Avila (t1582),Ioan al Crucii (11591) este teologicd, dar ,,de o teologie incare multe date gi inspiralii sunt determinate de experienfapersonald gi nu doar insuflefite de ea". un anume tip de,,teologie spirituald este expus in operele in care dezvol-tarea ideilor ascultd direct nu de datul revelat, ci de indru-mdr ile devo 1iu-nii "

t az.

Teologul Hans IJrs von Balthazar considerd cd intro-ducerea filosofiei seculare in sAnul teologiei a fdcut ca mariisfinli sd fugd inafara teologiei. Aldturi de dogmaticd incepesd se iveascd noua gtiintd a vielii creqtine, care cAgtigd inde-pendenla sa in Deaotio moderna. Un Ioan al Crucii estedoctor al Bisericii cu titlul de mistic, nu de dogmaticus.Bellarmin este controversist, Alfons Maria de Liguori, mo-ralist. Aga cum un dominican, Toma d'Aquino, devenea pa-tronul spiritual al tuturor gcolilor teologice, indiferent deordinul din care fdceau parte. Exerciliile lui Ignaliu deLoyola au devenit gcoald practicd de sfinfenie. Dir Ignafiun-a fost capabil sd refacd unitatea intre dogmaticd gi sfin-lenie. Acelagi teolog constat[ cd intre Francisc de Sales(1,567-1622),Ioan al Crucii gi misticii antichitdfii cregtine,

131 Asupra cultului luteran, vezi Vilmos Yajta, Die Theologie desGottesdienstes bei Luther,3. Auflage, Gottingery 1959; Idem, ,,Der Gottesdienstund das sakramentale Leben", In Die Eoangelische Lutheranische Krche (Flrrg.V. Vajta). Evan. Verlagswerk, Stutgart, 1977, p.135-150.

132Y. Congar, La Foi et laThEologie, p.261.

UNTTATEA DINTRE TEOLOC?|E Fr SPlRlruALlrATE lN VhTA BlSERlCll 153

precum Efrem Slrul, Grigorie de Nyssa, Augustin, existe odiferenfd izbitoare. uLa cei vechi, experienfa personalH, lntntregimea sa, se las[ indat[ imbrdcatd de dogmd; totuldevine obiectiv; stdri, experienle, emofii, eforturi subiectiveinterioare, nu sunt acolo decdt pentru a sesiza lntr-un felmai profund gi mai deplin confinutul obiectiv al Revelaliei,pentru a-l orchestra. Intreaga spiritualitate, chiar gi tntreagamistic5, rdmAne ,,slujitoare": ea este mai fntAi, ca gi intreagasfinfenie, o lucrare in Bisericdt'l3}.

Nici spiritualitatea secolelor urmXtoare n-a reugit eerefacd unitatea sa cu teologia dogmatic5.

Pe de altd parte, teologia se angajeazd tn dezbateri cu

filosofia, mai ales tn secolul Xvlll, cAnd primejdia rafionali-zdrii crestinismului de cdtre filosofie a devenit foarte mare.intre 1760-1840 se poate vedea cd teologia cautd fermentulsdu filosofic in diverse filosofii care dominau succesiv:Descartes,Leibnitz gi Wolf, Kant gi Fichte, Schelling, Hegel,Schleiermacher, senzualigtii, empirigtii, naturaligtii 91s134.

Raportul intre filosofie gi credinfd rdmAne dramatic.Aga, de pildd, la Kant are loc o ralionalizare a cre$-

tinismului. E semnificativ cd el a scris Religia tn limitele ra-

fiunii. Religia este redusd de Kant la un apendice al Mora-1ei13s. Hegel voia sd depdgeascd,opozlliadintre Auftldrung (ilu-minismul) gi pietismul ndscut tn protestantism. Voind sd justificedin punct de oedere filosoflc cregtinismul, Hegel stabilegte aproapeun raport de identitate tntre religie gi filosofie. ,,F.ilosofia !!e c?

sarcind sd pund tn forma conceptului ceea ce tn religie se afld sub

formd de reprezentare" (Lecfii de filosofie a religiei).De aceea, Hegel a fost acuzat fie de a fi redus teologia la

filosofie, fie de a fi redus filosofia la teologie; interpretareaposthegeliand se bifurcd fie tntr-un sens teist (spiritualitate:Gcieschel, Gabler, Henning etc.), fle tntr-un sens ateist, opus celuidinffii (Strauss, Feuerbach, Stirner, Bauer etc.). La Hegel, omul

133H. Urs von Balthasar,Thdologie et saintetL, p.24;ldem,,,Spiritualitdt", lnGeist und Lebcn,35 fahrgang (1958), p,340-352, mai ales p, 343,

134 Y Congar, Tltdolttl4ier, col, 437.135 Ma,urice Clrvel, Oeur aldclcrt clrcz Lucifer, Seuil, Paris, 7978, p. 47 .

Page 28: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

954

wi

TEOLOq| E t I SP|R'TUAL|TATIi

reducere a lui Dumnezeu la om (,,singurul Dumnezeu aleste omul tnsugi - Homo homini Deus"|st.

Referindu-se la raportul dintre teologie 9i filosofiOccidentr profesorul G. Siegwalt de la UniversitateaStrasbourglgpyne:,, Toatd istoria teologiei moderne pAntrsecolul al XIX-lea se mentine lntre o atitudine exclusiitd, plcare teologia opunea veto-ul sdu gtiintei gi filosofiei, gi otudine inclusiad, prin care ea se pierdea in gtiinfd gi in Isofie. Ca exemple, pot fi citate din Bisericj Romano-Ci1ic5, pe de o parte, teologia oficiald, de cealaltd.pafte,mod€nismul; din tabira protestantd, supranaturaliimul, pe departe, liberalismul de cealaltd"l37.

5. Cfrt priaeEte Rdsdritul cregtin, situafia in mileniul al II-lrcregtin a fost diferitd de cea din occiden! ir:rtrucat RHsdritul nprodus nici scolastica nici juridismul gi cregterea exageratil.puterii eclesiastice, nici Reforma gi nici Contrareforma.

-

este absorbit tn Dumnezeu, ceea ce conduce la Feuerbach epocii tn care aceBta (Bizanful) lncepea s{ se- oriente_ze spre

fiiosofia anticilor gi s[ intre In marea er5 scolasticd, Biserica

bizantin[ refuza iolemn orice sintezd noud lntre gAndireagreacd gi cregtinism gi, ca atare, rdmdnea fideld perioadei

[atristiie. Aceasta insemna sd lase Occidentului sarcina de

a deveni mai grec decdt el insugi. in orice caz, aceastd op;

fiune a fost de primd importanfd pentru viitorul teologiei 9ipentru relaliile dintre Rdsdrit 9i Apus"138.'

La Bizan!., distanfa ce separd filosofii gi teologii este maimare decAi in Occident. Astfel, Toma d'Aquino, deexemplu, combate averroismul in numele unei filosofiicregtiie. LaBizanlfilosofii sunt cei care ln secolul al XIVJea," du, drept teol6gi gi, atacAnd o spiritualitate (isihasmul),se lovesc de tradi,tia dogmaticd. Este cunoscutd disputadintre sfdntul Grigorie Palama, Varlaam 9i Akindiru in care

Palama apdra, de fapt, tradilia Bisericii, care nu despdrleateologia de spiritualitate gi care depdgegte opozllia^sim;plistd"intt" ,,ri'tittici" gi ,,umanigti". Rdsdritul, prin SfAntulbrigorie Palama, ,,se indreaptd cdtre tradiliasa mistic5, dar,r"titt"trrptd, gi care se afirmd acum in mod deschis ca fiindcea mai inaltfl spiritualitate ortodoxf, deschisd tuturormembrilor Bisericii"]3s, deoarece teologia lui Palama e defapt teologia participdrii reale, prin energule necreate, aomului laiiayagi lucrdrile sfiniitoare ale lui Dumnezeu.

Aga cum ie.unougte un teolog romano-catol-ic patrolog,

,,Palimafiind deodaid cdlugdr gi pdstor (de suflete), teologgi -itti., a putut sd situeze

-doctrina despre fiinld 9i de.sp.re

energii in interiorul unei sinteze biblice 9i personaliste, hris-totog"ice gi sacramentale, evitdnd astfel inchiderea teologieisale-in categoriile sistemalizdtli teologice, ceea ce ii con-ferea o rafionalitate gi mai inaltd"l'4}.

,,Subsiituind umanismului pdgdn al Renaqterii un uma-nism cregtin, el (Palama) permite afirmarea unui Dum-

uNt1ArEA DtNTttE1EOLOO1[ $l 5PIRITUALITATE lN y1AT4 Bls[:Rlc"ll 255

138J. Meyendortf., op. cif,, p. 88,reep"rl ilvdokimoi, Ls ctlnnaissance de Dieu selon la tradition orientale,Lyon,

L967, p.67,rao(]. 6n66 dc HdleurQ ,,lralan{anu et tadition", fith nikon,nr,4,7975, P.481'

Ca atare, trebuie sd menfiondm cX, degi in mileniul al II]lea se pune problema rupoirlri dintre.i"ai"1iqifil;;iiA::i:"r':9:,',*li,i:.:1",9,1"_si,'rllyalitale,Rese^riluJv1

ment^pentru apglg_geticd gi misiune, dar nu ca un scop tnsine. In secolul al XI-Iea, Biserica bizantind a condamnal peIoan Italos (ln procesele din 1,076-10TT gi1092) pentru cE aabuzat de folosirea filosofiei antice, sustinand puncte devedere platoniciene asupra originii gi naturii lumii.

Teologul ]ean Meyendorff exprimd atitudinea Bisericiibizantine fald de filosofie astfel: ,,Grec prin limba gi culturasa, Biztnlul a luat totugi fald de filosofia greacd p pozilienegativ5, pe care occidentul n-a avut-o niciodatd. in ajuriul

* 'i:-S. Kierkegaard ,,Post scriptum" (trad. p. petit), p. 292, citat de H.Bouillard, Logique

.de la foi" col. Thiologie, Aubier-Montaigne, paris, 1964, p.76;

R. Rousseau, op, cit,, p.83._ - _:'G. S^iegwalt Nature et Histoire. Leur rdalitd et lzur adritd, E. f. Brill, Leidery1%5,.p. ]J,_fsuprg dramei dinhe credinld 9i filosofie se vor gf,si excerente re-marci la H. Ktlng, Exisliart Goff, Piper Verhg, Milnchen-Z0rlch,"1t)7t+, p,23469;

Page 29: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

fdri-ortodoxe gi a innoit viafa spirituald, monisticd, de r:multe ori de-a lungul secolelor. El a cunoscut o inflorremarcabild in !fuicaRomAniala2, Rusiata3 gi la slavii de

Mentiondm tnsH c5, din cauzaprozelitismului catolicprotestant exercitat in fdrile ortodoxe gi din cauzaunor

majoritar ortodoxe.

istorice defavorabile, ca, de pildH, dominafia otomandcurente filosofice seculariza"t", i,r teologia ortodoxd de gcs-au resimlit uneori anumite influenfe catolice gi protestade terminglog" 9i de metodd, dar care nu au aflcLt preaunitatea dintre teologie gi spiritualitate sau, cel puiiru nu fuaceehgi mdsurX ca in Occident. ^

, ,Problematica occidentald n-a fost propriu-zis proble

matica Rdsdritului, adicd nu s-a ndscut pe ierenul teologicgi spiritualitdfii ortodoxe, ci s-a infiltrat, ca urmar" u"in.fluenlei politice gi culturale a occidentului asupra fdrilot

956

,Nirailtl.lPr

TEOLOq|E $t SPIHruAUTATE

nezeu prezent gi lucrdtor in istorie, fn omul aga cum estein realitatea sa cotidiand"141. Isihasmul s-a rdspandit ln a.

w-

CAPITOLUL IV

SITUAIIA ACTUALA A TEOLOGIEI

9r SPIRITUALITATU

A. in Catolicism Ei Protestantism

l, Criza uegtinismului occidental

Criza spirituald prin care trece cregtinismul contem-poran in Occident are mai multe aspecte gi este diferittr dela o lard la alta. Fenomenul de crizd, este foarte complex gi

cauzele sale sunt multiplel. Unele din ele sunt vechi, aga

cum a putut sd se intrevadd din succinta expunere ce amfdcut-o ln capitolul precedent. Criza se manifestd astfel:

L. Fafi de lume, relafia cregtinilor este adesea pertur-batd: mulli interpreteazd.ca o revoltd contra limbajului luiIisus ceea ce nu-i decAt o agresivitate cu privire la nepu-tinla gi neindemdnarea celor ce-L vestesc2.

2. Distanfa sau tensiunea dintre doctrina oficiall a Bl-sericii gi credinfa efectivi a credincioqilor3. Se constatHadesea cd aga-numita crizd, de autoritate din Biserica Ro-mano-Catolicd este, mai degrabd., o crizd, pastorald decAtteologicd.

1 Cf. W.H. van de Pol, La fin du christianisme conaentiannel, Centurion,7969;

, Din pdcate, n-a fost posibil un dialog constructiv intri,cele,doud pdrli {.e clgltihatdrii despdrfitS t, ros+. Iar incer.cdrile de unire din'1,224, 1.499 gi altele au eguat nu numaiqentru cd aveau premise de ordin politic, ci gi pentru cd cele

irfl y.Xrlinu eriu preg5tite suficient pentru i" JiAog t";logic Ai spiritual profund gi pe termenlung.

,

141 G.R.A., recenzie. la..carte,a lui John Meyendorff, ,,St. Gregory palamasan{.p1!o{ox Spirituality" ,in Contacis,lgZS, p.25. a

_.-'n'P.stdniloae, ,,Din istoria isihasmurui in ortodoxia romaneascd,,, rnFilocalia, vol. V[I, Bucuregti, 1979, p.555 9i urm.

la3Elisabeth Behr-sigel, priire.el sainteld en Russie, Cerf, paris, 1950; LouisPoyy"r !.a spiritual.itd oVthodoxe, ta spiritualitd er;;Ar!,t;;i'in|1ik"r, p'.lg_nX.-_5?yit"'ky,, Saint Serge et.ta spirituatita 'ririi, iiiil,'n"iiiii rqsl8; c.M.r-roKnorov ,,Lhesvchasme et la pens6e sociale en Europe orientale au XIVesiacle", inContacti, XXXI, nr. tos,'{gfi,".r5-5} -,. lsrvvL vrrLrrt

raa Cf. Paul Evdokimov, Le Christ dahs ra pens,ie russe, Cerf, pxis, 1970, p,51;,G.-.Florousky, Les aoies de la thdotogie risse, paris, ig*-(ii..i,,:ili Ia"#,,,Westlichen Einfluse in der russischenhi,Jtrgr"^,, li'Xyiir,\,'iO37:i. i_ryIdem,,,orthodoxe Theotogie", ilpjr^!<rlision iil Gischiifltiiii'irgrr'ioirt,

"a.111:]y:Ifl:.Ilay,gex,100zi^co.77e_782; cf"._v,".iiii',' i,'ru iiI"I"ifii" ""

ciccel:J?y,11_+11",

in,tsfina, m Z,197L; pr. prof. I. Icd, ,,M5riurisirea fe "r"ai"}e

aIur Mitrofan Kritopoulos" , (tezd de doctorat in teologie), tn tvtitropifii-A;'dr;lului, XYlIl, g- 4, 787 g, p. zoSl+ze

1 Cf. W.H. van de Pol, La fin du christianisme conaentiannel, Centurion ,7969;Sent arobldmes caoitaux de l'Eslise 0ucrare colectivd), Favard, 7969; Y. CongaLcitti p.oli"" aue itaime. Cefi.f969: idem. Au milieu des oiases. Cerf,Pais,7969tCittti rslise que i'aime, Cerf , f969; idem, Au milieu des oiages, Cerf, Paris,7969;G. Defdis, Vuliirable et passionante Eglise. Les enieux d'auiourd'hui, Cefi, Pafia,1977; F. Klostermann, ,,Crise dans lTglise - crise de l'Eglise", ln Concilium,114 fi976\. o.77-78. Noi urmlm schemi articolului lui F. Klostermann.11"4(7976),p,77-78, Nol urmf,m_achema articolului lui F.

2 F. Klostermann, drf, clt,, p,79,3 Cf. Bernerd Donahue, ,La crlae dc l'autorit6", ln Concilium,774,7976,5 Cf. Bernard Donahue, "17 -"103: Chn Dusooc. I, Cotp.97-703; Chn Duqooe, J, €ordonntl, A, Beasua, AutoritC et libertC dana l'Eglise,

Page 30: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

958

.q'[IFF

TEOLOqTE tI SPIRITUALITATE

3. ln Biseric[ se inispresc pozifiile de gtupuri. Tensiu'nea dintre conservatori gi progresigti, dintre fundamenta-ligti 9i liberali (primul cuplu - in Catolicism, al doilea - ttrProtestantism), chiar dacd nu scade, sau cregte, se menlinetotugi. in Biserica Romano-Catolicd, pentru conservatorlr,Conciliul II Vatican a fost inceputul tuturor relelor, pentrqallii, acelagi conciliu a marcat inceputul unei Biserici auten'

tice dupd secole de gregelia.

4. Conflictele deschise qi contestafiile. Se asistd adesea

larcfuzAlde ascultare gi la tot felul de proteste deschise sag

de reaclii ale tinerilor gi studenlilor. Ceea ce declanqeaza

astfel de migcdri sunt numiri sau transferuri din posturi,care sunt decise fdrd ca cei interesali sd fie consultali; de

asemenea, conflicte pastorale, sancfiuni in aparenfd ne'drepte gi proceduri secrete, comPortament prea birocratiq."pruri, sau individualist al autoiitdfilor eclesiastices. Mullltineri sunt indiferenli sau au o atitudine ostild fafi de Bi;seric5. Printre obiecfiile lor amintim: Biserica vorbe$te lim"bajul trecutului sdu medieval sau baroc; dogma este inasilrnitubila. Morala dd impresia de a nu fi decAt menlinerea de

interdiclii ale societdfiirurale; ierarhia este o gerontoctalidangoasatd gi geloasd de prerogativele sale etc. critica lor nueste, de fapt,i criticd a ideii teoretice de Bisericd., agacum oinvafd doiumenele oficiale, ci e vorba de Biserica in sensul

ei concret6.5. Pierderea simfului apartenenfei la Biserici. Nu-

mdrul participanfilor, al celor ce se spovedesc, al cununiilor

Paris L971., mai ales p. 27-41.; P. Hagy, L'autorit| dans le catholicisme con-tern-

iiiiii a"-iuuaiu.s h fotiron Il,'Beaucli6sne, Paris, \970, p.239-289; W. Anz, G,ooratn auhriedrich,

;L9'/-1, mar ales p. l/-+tin du Sullabus h Vatican ll,:lrich. "H. Fries. K. Ral

us i Vatican Il Beauchesne, I'arls, '19'/U, p. zly:.zdvi w. Arlzl Lr,

Fries, K. Rahner, Autoritrit in der Kiise, Yandenhoeck etRuorecht, Gottinsen, 1970;Y. Congar, La crise de l'Eglise et Mgr. Lefebare, Cett,paiis, 19i6; Mgr.'1-efebvre, l'accusd le Concile, Vouille, Diffusion de Ia pens6€Ruorecht, Gottinsen, 1970;Y. Congar, La crise de l'Eglise et Mgr. Lefebare, Cefi,,paiis, 19i6; Mgr.'1-efebvre, l'accusd le Concile, Vouille, Diffusion de Ia pens6€francaise,1976.-l-i.

V. Congur, La crise de l'Eglise et Mgr. Lefebare; Mgr. Lefebvre,l'accuseleConcile (cf. nota precedenttr).

s F, Klonterm dnn, art, cif,, p, 80-81't

J, Comblln, ,LlFlglise critilue6 du dehors", tn ConcJllurn,66,'1971, p' 32-33,

SlTt AT|A AGTUAI-\ A'rEoLoqlEI 5I 5PIRITUALITArII 959

religioase gi al convertirilor este ln descregtere Per-manentdT.

Chestiunea identitalii se manifestd uneori ca o crize de

semnificafie a vielii cregtine: ,,Ce inseamnd a fi cregtinastdzi?" A8esea, Biserica credinlei se oPune Bisericii iubirii.Pe de o parte, cregtinii foarte convinqi, foarte exigenli asu-

pru .oniinutului credinlei gi asupra viefii spirituale, foarte

atagali de rugaciune; pe de altd parte, cre$tinii dornici de

fr[1ieiate, trdi-nd in slujirea celorlalli, luptAnd pentru drep-

tate gi refuzAnd sd conceapd mAntuirea in Iisus Hristos inafariangajamentului politic pentru eliberarea oamenilor.

Aceasta 6sie dilema identitate-angajament, pe care teologul

evanghelic ]urgen Moltmann8 o considerd ca fiind o crizH

de semnificalie a vielii cregtinee.

6. Secularismul. Necredinla cregtinilor a devenit obiec-

tul unor analizeteologicelo, iat secularismul, ca indiferen![fald de viafa spirituali, este foate rdspandit atAt in Biserica

Romano-Catolicd, cdt 9i in Protestantismll.in ciuda reformei liturgice fdcute de Conciliul vatican II,

criza vielii liturgice persistdl2.7. Y{afa religioasi trece, de asemenea, printr-o criz1'

spirituald. Un num5r mare de calug5ri q-i_cdlugdrife au

pir5sit mdndstirile mai ales intre 1965 gi1976. o statistica

iratd., de pildd, cd in \960, Compania lui lisus^(iezuifii) nu-mdra 2.004 de novici , iar in 1972 numai 672. Inffe anii \967qil972,aceastd Companie a pierdut 5000 de membri. un alt

7F. Klostermarut, art. cit., P.81'.ti.M;ltr"r".,,,LeDieu Cj:ucrtil",col.Cogitatiofidti,Cerf,.Pilis,1975,,p',74-26'ethude Daqens, ,,Le ministdre th6ologique et l'exp6rience spirituelle des

chr6tiens", in tdouaell e reaue th1ologique, 1[8, 6, 197 6; P 5?9' . .---- " Cn. \{ackenheim, ,,L-incroyafi.b d"r chr6tiens",-in Veritd et aie,3,197_6,3'

11; LB. ivleti , ,,L'in"royunce, pr'obl6me th6ologique", in Concilium, 5,196!' p;

63-31; M.D. chenu, Jehn six, L'Esprit qui nous parle a traaers I'tncroyance, LerI,Paris,1976.' --ili*"

ilrun, ,,La eataRtrophe de la secularisation", ln La reaue reformae,28,

1977,L20-732," ;'A;a* Aubry, ,,Llturgle, f6te et lrnagination", in Concilium, 49, "1969' p'

+g; cf , pi,, No tea de' iutst trnl e1 I I u rgh y t t", 1 28,' 1977, p' 5'58'

Page 31: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

exemplu/ in L950 diversele case de cilugdrife num5rauFranfa 4208 de novice gi, in lgTg,numai Z60ts.De asemenea, vocafia sacramentartr continud s6 rdm6

:J:?ltT:-:? l-:i.-d Iqry "no -c1to iic r. Ail; ; p ir d {,

l:Tll, au avut loc 646 de hirotonii in 1g66,qi "",,ii'li6:197414.

8. Teologia in crizd,. Teologia, ca gtiinfd despre Dun'ezett, se afrd gi ea fntr-o criia profundi. o mlrturieacest sens o constituie programui de demitolo g,zare arRu d olph Bultmann, teoi.o gia s ecurarir ii ii,- igi- iii t"orc,,-u,ry?,Filui Dumnezelr" Etc. Se considerd .e, r.-ilui;;;ticrrza.teolggiei este mai intAi o crizd,a limbajuluils: ,,pentruvorbi de lucrarea lui Dumnezeu ln istorie 1.;p";";-iiigifl:_t::lr"l fgF"I M+t _ respectAnd specific'itatea acesrGIucrdri, nici limbajul gtiinlei.naturii, nici rimbaiiri;;djl,"jr,"::. :,r

r "

y ?t" ?.ra d e ip.e' o f iinfd,.

" ;; ; ; | "ir? ""e,

nic[ll,ll rJ,"

1 e x i s ten f i at, c ari nu pri v6 e t" j". ai ;r[""r1;;;; ffifi

i:i.^lr.1r^y_T3", nu sunt suficiente. punerea la punct r rrrrl

','^tffl)?;:lTfu, Le Chistianisme aa-t-il mouir? ,paris, Hache tte, 1977, p. 11.1s P' Ricoe:ur, Le confrit^des interpr1tations. Essai de |hermineutique, seuil,Paris, 1969; I.B. Metzi ,,Oi"-.iiri"fii"n"'Sprryfp in unserer Welt,,, tn Zur

I:X!::, ,#, .wek, Miiii, 1e6&;ffirll, il' n,iiirJy, "i,,i.,sill, s Lansuage,

,rr*Ir'ryZY'r;l&,i'.'iloactuelle de Ia th6ologi€", ln Etudes thtotosiques et

fim.faj teologic nou, constituit di, pr;.;;;; idrlilutate cuftturii comune (pentru 1fi interigibird), dlr "rrJ,a "" fiddezeobiectu-l unic pe care ere u, rr,ilirrr"l d" a-l desemna, esterooperd de efort indelungat, care va cere lucrarea mai multofi

generatii; cu alte cuvinte, crizaacfuard va fi o crizdrungd,rs. ;Cdt privegte programul de demitorogizare al rui F.. nrlt,mann/ prin care el a lncercat, inspiran?u-se ai" ril"rori,existenlialistd a lui Heide gger (S-eii ""a

iriq, " ii;fi;;;;a Evangheliei pent* omii-r'o'd"rry care - zice er- nu maipoate sd creadd ln minuni gi mituri, se const atd,-cd,d;;ii;;:blematica lui nu

"13 "l totur lipsitd de r".r, iii"Jla"sea gi oproblemd pastorard, totugi soiufiile oferite J;;i;" fost nu

"-

slTt/ATIA AEruALA A TEOLOQTET tr sPrRrruALrrATil 261

numai prea radlcale, dar gi simplistelT. Existtr tn teologia luiBultmann o nottr de ralionalism perimat gi o tentativl de areduce teologia la antropologie, de a face o Evangheliedup6 chipul omului, tn timp ce mesajul autentic al creg-tinismului cere o modelare a omului duptr Evanghelie. Iartn privinfa sensului mitului, Bultmann, degi se voia actual,a adoptat totugi noliunea care era uzu"ald, in secolul alXV[I-lea 9i al XIX-lea gi a insistat asupra opozi]iei dintremit gi gtiinfd, punAnd accentul pe caracterul fictiv gi ilu-zoriu al mitului.

Dar, aga cum i s-a reprogat, Bultmann n-a remarcatdestul - se pare - cX gtiinla actuald, a religiilor a incetat silvadd in mit o simpld explicalie pseudo-qtiinfificd a lumii gia pus in relief semnificafia gi valoarea lui umand18. ,,Suntemtn curs de a inlelege astdzi - scrie Mircea Eliade - un lucrupe care secolul al XIX-lea nu putea nici mdcar sd-l presimt[:cd simbolul, mitul, imaginea aparlin substanfei vielii spi-rituale, cd le putem camufla, mutila, degrada, dar nu leputem extirpa niciodat5... Miturile se degradeazd gi sim-bolurile se secularizeazd,, dar ele nu dispar niciodatd, chiargi in cea rnaipozitivistd din civilizafii, cea a secolului alXIXJea. Simbolurile gi miturile vin de prea departe: ele facparte din fiinla umand gi este imposibil de a nu le reg[si tnorice situalie existenfiald a omului in cosmos"le.

Totugi, trebuie sd precizdm cd, gi dacd Bultmann ar fiinfeles notiunea de mit ln sensul in care istoricii mai noi ai

17 R. Marl6, ,,Bultmann et la foi chr6tienne", col. Foi Viaante, Aubier,Montaigne, Paris, 1977, p.77; A. Malet, Mythos et Logos. La pensde de RudolfBultmann, Geneva, 1962; E. Zalrnt, Aux prises auec Dieu. La thdologie protestanteau XXe sidcle, Cefi, Paris, 1969, p. 269-338, unde se glsegte o prezentare per-tinentd a teologiei bultmanniene. Cf, de asemene4 K. Barth, ,,RudolfBultmann, un essai pour le comprendre", ln Cornprendre Bultmann (luctarccolectiv{), Seuil, Paris, L970, p.179; O. Cullmann, ,,Actualit6 de l'histoire dusalut", ln Etudes thdologiques et religieuses, M,7969, p.92-93.

18 H, Bouillard, ,,Logique de la foi", col.Tl,tiologie,50 Aubier PaAs,7964, p. 131,1e Mircea Ellrde, lmagrn et Syttholes, Pais, 1952, p. 21 9i 31; cf, Idem,

Mythes, r&tes et myallrua, Parlr, 1957, p, 2t-39; ldem, Aspects du mythc, Paria,1963,p,797-2, 2 (ef, pl$ed, rom,, Bucure6tl,1978, p. 152 9.u.),

TEOLOq|E SI SP'R|TVAL|IATE

Page 32: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

262 TEOLOqTE $l SPIRITVALITATE

religiilor o prezintH, atitudinea sa teologicil nu este accep7

tabild,tntrucAt specificitatea Evangheliei nu poate fi agezatil

pe acelagi plan cu miturile din religiile lipsite de revelafie ftn

istoria concretd.Teologul Oscar Cullmann, protestant 9i el, ludnd atitil*

dine imp6ttirru lui Bultmann aiprt, ,,Majoritatea miturilolcare se gilsesc tn Noul Testament au altd funclie decAt mipur, de care s-au ocupat in timpul din urmd, in studiile lopenetrante, etnologii, istoricii religiilor, psihologii 9i metdr-^-----^- s viizicienii. Miturile Noului Testament (limbajul sdu simbolii;am zice noi) sunt despuiate de caracterul lor 9i subordonatg.

in intregime unei istorii a mAntuirii, a cdrei structurd estg

diferitd de cea a mitului"2o. ,,l;y'rittJl este atemporal, anistorii,tn afara timpului concret al istoriei. El este caractetizat prryrepetifie. ln cregtinism, din contrd, evenimentul istoric, kairosti

"it" typor... Religiile misterelor, religiile sincretiste, pomesc de lti

mitul atemporal care se repetd, cregtinismul primar insd pleaC{

de la istorie gi rdmAne ferm pe planul timpului, chiar dactinterpreteazd istoria cu ajutorul expresiilor simbolice"21.

irizateologiei contemporane in Occident nu este nu-mai o crizd,a limbajului, ci 9i o crizd a transcendenfei, a uneiteologii metafizice. Mai ales in interiorul teologiei protes.tante, se asistd, de o jumdtate de secol, la o criticd radicald a

cunoagterii obiective a lui Dumnezeuz2; aceastd criticd ra-

dicald este in continuitate cu procesul lui Luther impotrivateologiei scolastice.

,,Din secolul al XIX-lea, existd o tendinld de a reduceteologia la dimensiunile hristologiei, adicd de a nu mai lm-plini migcarea pe care Barth, in opozifie cu liberalismul

20O. Cullmann, ,,Le mythe dans les 6crits du Nouveau Testament", tnComprendre Bultmann, p. 31.

21 lbidem,p.25.22 Cf. fu1il'r6 Dumas, ,,La critique de l'obiectivit6 de Dieu dans la th60logie

protesiante" , in procis de l'objectiartd de Diei (Iucrare colectivd), Pafis,1969, p.\+z4es.

'''tIIllIF'

srruATlA A6ru LA A rEoLoqlEl tl sPlRlruALlrATll

secolului al XIX-lea, a aHvAr$it-o 9i care constil tn a urca deIa hristologie la cunoagterea Dumnezeului treimic"23.

Refuzul transcendenlei a condus pe unii teologi sdconsidere cd Evanghelia nu este un mesaj provenit din altdlume, ci el are o semnificafie secularil, profand; aceasta este

tema cregtinismului nereligios, care se gdsegte tn carteaRezistenld gi Supunere aluiDietrich Bonhoeffer 9i care a avutun mare ecou.

Teologia lui Bonhoeffer nu a fost suficient dezvoltatil lnceea ce privegte unele din afirmaliile sale indrdznele.Astfel, unii teologi au simfit nevoia de o interpretare ne-religioas5, ca gi cand ar continua pe Bonhoeffer, "tnleleg6ndnoliunite teologice ca o negare totald a vielii spirituals"2a.

Interpretdrile ateiste ale operei lui Bonhoeffer au dus lateologia zisd. ,,amorfii lui DumnezelJ", rePrezentat[ de W.

Hamilton2s, Thomas J.I. Altizer26, Paul M. van Buren27,Dorothea Sdlle28.

AIli teologi, care nu reugesc sd vorbeascd desPretranscendenli lui Dumt:rezelJ, se refugiazd,fntt-o altdatitudine: ei vorbesc despre acfiunea lui Dumnezelr. Astfel,pentru Harvey Coxze, ceea ce este important pentru Biseric[gi pentru cregiini este faptul de a discerne tn istoria noastrdsehnele acliunii lui Dumnezeu 9i a ne asocia acesteiacliuni.

Toatd teologia se rezumd, pentru el, in acest discern[-m6nt al semnelor timpului. Fdrd indoiald, aceastH ProPu-nere are o frumoasd semnificafie eticd, dar ea este incom'pletd, deoarece opera proprie teologiei este de a precizalegdtura dintre acfiunea lui Dumnezeu gi persoana Lui gi

ts R. Mehl, La crise actuelle de la thlologie, p.362.2aD. Bonhoeffer, Rdsistance et Soumlssion, Labor et Fides, Geneva, 1"963,

o.139.' 'u\.^/. Hamiltory The New Essence of Christianity, New York, L961.26 Thomas | .1. Altizer, The Gospel o7 Christian Atheism, PJritadelphi a, 1966.27 Paul M. vin Buren, The Secular-Meaning of the Gospel, based on an Analysis

of its Lansuage, Londra, 1963.' 28 Dor"othEe Solle, Die Wahrheit ist konkret, Olten-Freiburg i. Bt., 1967 .

2e Harvey Cox, La citd sdculibre, Castermann, Tournai-Paris,1968.

965

Page 33: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

964

qlqllFB

TEOLOq|E tT sPRtruAL[ATE

mai ales de a lega aceastd acliune de natura trinitard a ltdDumnezeu. Din lipsa acestui efort, teologia lui Coxreveleazd ca fiind neputincioasd ln fundamentarea eticiicare o propune3o.

RezumAnd multiplele aspecte ale crizeiteologiei occidentale, Andr6 Gounelle considerd cd exispatru rcf.uzuri:

g) Refuzul tradifiei; secularizarea, urbanizarea, tezarea au transformat condiliile de viafd in aga mdsurX,se poate vorbi de o adevdratd mutafie a umanitdtii.ieri gi astdzi nu mai este continuitate, ci rupturd. Reftrecutului se exprimd in general la tineri, care respistoria ca metodd de abordare a problemelor.

b) Refuzul transcendenlei concepute ca un domeniu sq1perior gi separat. Credinla cautd pe Dumnezelrnu in afardici in inima insdgi a realitdlii lumii. ,i,{

c) Refuzul instituliilor gi al sistemelor care uitd individulconcret in legdtura lui cu lumea, care neglijeazd aspectuftrdit al realitdlii. 1rj

d) Refuzul ideii cd omul depinde de Dumnezeu ca un coptldependent de tatdl sdz. Nu este vorba aici de o revoltd lrnapotriva lui DumnezelJ, ci de luarea la cunogtinfd a unei re*tponsabilit5li mai mari, rcfuzdnd resemnarea in fala inovitabilului3l.

in Biserica Romano-Catolicd existd tensiune intre teoJlogi gi magisteriu, dar gi o tensiune intre teologie qi praclticd, intre teologie gi pastorald32. Aspectul din urmd nu estdtotugi intAlnit in exclusivitate numai in Biserica RomanoJCatolicd, ci gi in alte Biserici.

Teologia occidentalS. este, adesea, obiectul criticii creg-tinilor din Ris5rit sau din Africa; acegtia refuzd,ca teologiile

30 R. Mehl, La crise actuelle de la thAologie, p.360-361..31A. Gounelle, ,,Or) va Ia th6ologie?" ,lnEtudes thdologiques et religieuses,46l

1971., p.728-132.32 FI. Fries, La foi contestde, Castermann, Tournai-Paria, 1970,

F.Fr'

srruATlA AcruAL{ n rEoLoqlEl tl SPIRITVALITATII 965

germanH gi americanH s[ fie singurele expresii ale teologieicregtine ecumenices3.

9. Sectele religioasein momentul tn care o anumitd teologie proclamH

,,moartea lui Dumnezert" , iar Bisericile tradilionale se

angajeazd.in domeniul social, setea religioasd se manifest[tnti-o inflorire de secte care pun probleme Bisericilor aga-numite istorice.

in cele ce urmeazd", oferim doar o succintd prezentare a

acestor secte, menfionAnd gi unele din cauzele apariliei sauinmullirii lor. in aceastd expunere, ne folosim de obser'vafiile unor specialigti occidentali3a.

Se constatd, cd., de obicei, ,,tendinfele sectare" se ma-nifestd cAnd au loc:

- instrdinarea persoanelor prin presiune morald;- folosirea cuvAntului lui Dumnezeu pentru a sprijini ln'

vdldturi particulare de grup, cu preful unor simplificHriabuzive;

- inchiderea in sine insuqi gi in certitudinile personale, tndetrimentul unei comuniuni mai universale;

- ispita de a alege din Evanghelie pasajele care co-.espund mai bine piopriilor puncte de vedere, urmAndpanta unei culturi sau unui angajament politic Ai social.

Existd mai multe categorii de migcdri religioase 9i secte:

a) Miqcdri tncd aproape de institulia Bisericii.- Locuri de improspdtare spirituald, comunitdfi mdrtu'

risitoare, de exemplu,Taiz6 (Franfa). Distinclia dintre cre-dinciogi gi necredinciogi gi dintre diversele confesiuni se

estompeazd. aici.

33 Cf. ,,La th6ologie europ6enne mise en question par la communaut€oecum6nique mondiXle" (Rapport d'un colloque i Gend'ie,-Srrisse, 29 martie'2 aprilie tdz6), Gencve, Cbnfir'ence des Eglises Europ,lennes,1976.

tn Cf. Jeari Vernette, ,,La prolif6ration des sectes: question pos6e auxEslises", in Studii, mai'1976, i. ZZg-Z+S; ldem, Sectes et rdaeil religiiux' Quandl'bccideit a'6wille, Ed. Salvadbr, Mulhouse , 1976, 200 p.; Alain Woodtow, Lea

nouoelles at:ctctt, l:'ttfiuth de L)ieu, Moonistcs, Diaots- de Krislma, Eglise de

Scientoloyv dfc,, Seu[], ltnrla, 1977; Willrr C. Chcw, Thc Golden faith. A rcligion ofthe m ind)' Hlekrv I I I c, Ex pox I t lon Preea, 7977, 222 p,

Page 34: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

266

.-UE'

TEOLOq|E $t 5PIRITr/ALITATE

- Migcdrile de spiritualitate penticostald (harismatice).- Migc{rile pentru IISUS (nHscute prin anii 1966-195T ln

California), avAnd un caracter ,,made in USA" foarte pro-nunlat. Ele se depdrteazd de institufie, aga de pildd, ,,Revo-lulia lui Iisus". Mai existd gi altele: ,,Copiii lui DumnEZr.lltl, r,,Oamenii Onegti", cregtini evangheligti moderni, pe lini4lui Billy Graham gi altele.

b) Secte de origine cregtind gi migcdri sinuetiste.- Primele reprogeazd Bisericilor tradilionale - Catolicd gi

celor iegite din Reformd - de a fi pervertit mesajul €va.n-ghelic; acestea sunt: Martorii lui Iehova, Mormonii, Dar-bigtii, Menonifii, Comunitdlile neo-apostolice, Prieteniiomului, $tiinla cregtind, Lumea ce va sd vind etc.

- Religiile sincretiste sunt: Teosofia, Antroposofia, Scien-tologia, Credinfa universald, Cruce a-rozd.,spiritualitate-vie, Antonism, Biserica Unificdrii a lui Moon etc.

c) Migcdri oenite din Orienf; Misiunea Luminii divine alui Guru Maharaj Ji,Baha'i, Asocialia pentru Congtiinfa luiKrishna, diferitele budisme.

Paralel cu acestea, existd gcolile de meditafie, carc invaldtehnici orientale gi nu vor sd albdrelalii directe cu o religieprecisd. Aga sunt: Zen,Yoga, Meditapia transcedentald saugrupurile de cdutare interioard, Alpha, Africa etc.

d) Ocultul gi irafionalut. in acest hd;ig, se gdsesc ames-tecate: parapsihologie gi spiritism, studiul OZN-urilor gi alextrateregtrilo+ astrologie gi demonologiess.

AnalizAnd succesul sectelor, s-a constatat cd el tine maitntAi de faptul cd ele (sectele) propun un grup cu o cdldurdsufleteascd in care adeplii sunt primifi gi recunosculi camembrii unei familii. Oamenii bolnavi de singur5tate inanonimatul oragelor gi al societdlii contemporane gdsescaici o comunitate, tn timp ce cdldura umand a pdrhsit multedin adunHrile cregtinilor. ,,Copiii lui Dumnezelr" ,,,Prietenii

r5f" Vernette, Proliffration des sectes, p.739-736. r$ Ibideffi,p,W7.74A,

$ITUATIA Afit/Al..{ A TEOLOqIEI tl sPlRlTUALlrATll 267

omului", diecipolii lui Moon intituleazd, grupurile lor,,f.amilie",

Sectele rdspund nevoilor religioase sau nevoii de sacru,

care este una dintre aspiraliile umane fundarnentale.Atracfia Orientului se explicd gi prin faptul cd, pentruIndia, religia este mai mult o chestiune de experien!5 decAt

de dogmd.Biserica agteaptd pe oameni, tn timp ce sectele merg la ei.

O tAndrd atrasd de secta lui Moon sPunea: ,,Biserica?Trebuie s[ mergi la ea, in timp ce sectele li cautd pe oamenl.

$i aceasta este o diferenf[ enormd!".Evanghelia este rareori respinsd, dar sunt respinse anu'

mite forme institufionale in care ea a fost lmbr5catH dinpunct de vedere istoric36.

La intreb area: Ce este de fdcut ln fala fenomenului ac-

tual al sectelor?, teologul catolic Jean Vernette rdspunde:

a) Fenomenul sectelor nu trebuie tratat nici cu ugurin![gi nici ca ceva ftagic, dar trebuie luat in serios. Non-con-formismul lor este o contestare deodatd a Bisericilor gi,

uneori, a societdfii. Aceastd atitudine trebuie ascultat5 fdrtr

masochism, dar gi fdrd suficienld de sine.

b) Nevoia vielii religioase interioare este o dimensiuneireductibild. Adesea, sectele Pun in discufie un cregtinismpre a r ali o nalizat, intelectua lizat, ot ganizat q i i de o lo giz at.

c) Proliferarea sectelor este un indicativ a ceea ce artrebui sd fie anumite linii de forfd ale cregtinismului de

astdzi:- organizarea de comunitdli mai frdfegti;- a deschide Biblia ca pe adevflrata Carte a familiei cre-

dinciogilor;- a fi tot atAt de atenli la dimensiunea misticd (spiri-

tual[) a credin]ei, cdt gi la dimensiunea ei sociald;

Page 35: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

t68

.,:qIIF

TEOLOq|E tt SPIR|TUAL|TATE

- a $ti se ne deplasdm uneori la marginile Bisericllpentru a propovddui Evanghelia gi altor oameni, care riu,cer nimic de la aceastd Bisericf,, dar care cautd poate ceva37.

d) Tiebuie sd se discearndlaaceste secte: ')

- intre sinceritatea personald a adeplilor gi motivdrilhocult'e ale anumitor iesponsabili siu conducdtori alsectelor;

- intre scopurile anuntate, care sunt totdeauna de lnaltilvaloare (pu." gi fr5fietate universald, reinnoirea spirituald)gi metodele utilizate, care contrazic radical aceste obiective(presiunea indiscretd asupra congtiinlelor, manevrareacdrlilor sfinte, inchiderea intr-un singur grup sau in certiltudinile sale);

- intre migcarea actual5 de trezire religioasd gi migcdrileparticulare foarte nebuloase; i

- dar sd se discearnd in spirit de toleranfd, urmAnd sfa-tul MAntuitorului: ,,ldsali sd creascd pdnd la secerig"; ,,j11-decafi omul dupd roadele sale" , cdci reflexul antisectarpoate deveni el insugi sectar38.

Totodat5, trebuie sd subliniem gi faptul cd in Occidentcriza teologiei gi a spiritualitdfii este lnsofitd de un mareefort de reinnoire a teologiei gi a spiritualiterii. Cel carevede numai criza gi nu vede gi eforturile de reinnoire riscHs[-gi facd o imagine incompletd a situa]iei actuale in care seafld cregtinii romano-catolici gi cei apartindtori Bisericiloriegite din ReformH.

IL Eforturi de retnnoire in teologia Ei spiritualitateacreEtind occidentald

,,Existd in Biserica actualS - scrie teologul romano-ca-tolic Yves Congar - o lucrare imensd in diversele sectoareale inlelegerii Bibliei, Pdrinlilor, filosofiei. Existi un efortimens de reinnoire pastorali gi chiar in viata liturgicd(...)

]7 tdgm, Seetes ct ritteil reli&icux,nt ldem, Praliflrntlon des secles,

p. 83 9i 1,65-166.p,744-745.

srruATlA ACTUAIT\ A rEoLoqlEl sl s4llTuffi 269

Exist[ locuri de rugaciune, mdndstiri cu adevdrat duhov-

nicegti"3e.

a) innoirea tn teolo gifoMai ales tn teoto{ia catolicd, innoirea se resimte in felul

insugi de a face teologie. se constata cd metoda mogtenit[

de la scolastic5 este astezi perimatd. Teologia conceptuald,

argumentativa, deductivd, ie$ita din scolastica timpurie

tinde cd.tre o cercetare care sd ofere, pornind de la datul

revelat gi al tradiliei, un rxspuns Ia problemele timpului 9i

ale oamenilor: avem de a face cu o interpretare 9i o refleclie

de tip mai filosofic asupra realitalii cregtine_ intregi, urmd-

ritd in lumina experienfei existenliale a omuluial'

Un anumlt gizism (de la fr. chose = lucru) satfizicism al

teologiei clasice apare insatisfdcdtor; aceasta era consecinfa

metodei scolastice de interogafie' De exemplu' quid sit

sacramentum? (ceeste sacramentul?) $i rSspunsul era: cflusa

instrumentalis (cauzd instrumentald)Az'

in ceea ce privegte Revelatia, eanu mai este consideratd

ca o sumd de enunluri de tip filosofic sau un ansamblu de

teoreme ai cdror autori t, ut fi comunicat demonstrafia.

Astdzise inlelege din ce In ce mai mult structura iconomicd

sau istoric[ a Revela]iei, pe de o parte, 9i linta sa esen]ial[

seY. Consar, ,,Un christianisme transmis et regu ou librement r6interpr6t6

et vecu", in1oniilium,l}6 (1975), p'.124 .

a0 Literatura t , u.Jurii i=ri"irli8 fiind imens6, indicdm.doar cAteva titluri:

rhd,;;| ;';;i";;ili;;7;',d,- i;i;.,i;.- (i,,.'u,u corectivd), Cen, 1e67 ; C'

C.i*8,-un nituoel a;'r;; ii tiZil'ogi','Ch' Wackenheim' ''Iatnu?tJ"%"":$$?;i-io""L;f

' pur, col. Qu i i ai s - j e ?, 1977 ; B . u.unl,,rL- 3 thf o.l o g]e pro te s

il1.-d; ;*|:iit,fiozi eiffi'ai1ilt aaigi, al'xx, siicle,Yaiter*?rm,rournai,Paris,1972,tom. 2; I nriliitili, Eoi chrZtienne hie.r et.aujourd'hui' Mame' Paris'

1970; G. Siegwalt, ,,L';ffife;l,"giq"" 'qturd'hui' risque et.promesse"' in

ir;r;rltHi;fii;; ;i Ar'Pi;t"iip-iii iitils,ieusei, 52,1s7i, p' itz-t+g; P' rillch' La

;;i;;;r;;;'i;iiprn *iii;;il i; th1fio.gie protestante' eerf' Paris' te72;B'I'F'Lonersan. Por, ,rr"iir.aiiiit'-,i-iniSti{i', Cerf' Paris-Montreal' 1978; K'

iehmXnn, Gegenwart des Glaubens, Mainz'^^, y^6;t3i, s,inot* ,i'-liin r' piatentes de la th^ologie, Cerf, Paris, 1967, p.

20-21..azlbid.em, P,18'

Page 36: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

270 TEOLOq'E $r SHRITALrATE

de alian!il, adicd de a stabili un raport interpersonal tntreDumnezeu gi poporul Sdu, pe de altH parte{3.

AltHdatd, dogmatistul trebuia sH survoleze toate se-colele. Astdzi, Scriptura, patristica, studiile medievale gimoderne sunt tmp5rfite lntr-un mare num6r de speciahtdriiIn treiirt, metodi deductivd subordona datut UiUtic.or-strucfiei logice, tezei doctrinare pref abricate.

L. Se constatH o retmprospdtare biblicdaa qi patristicd, carejoacd un rol mare in elaborarea teolo gicd, mai ales dupd celde-al Doilea Rdzboi Mondial. In acest sens, coleclia,,Sources chrdtiennes", fondatH de Henri de Lubac Ai ]eanDani6lou, este o mdrturie. Cercetareapatristicd se face re-simfitd gi in Protestantismas.

Teologia Sfinfilor Pdrinfi este izvorAtd din Bibtie gi ea ecapabild sd hrdneascd spiritual sufletul. Ea rdmAne in bun5parte o teologie a expresiilor biblice, in timp ce teologiascolasticd este, in intregime, exprimatd in concepte abstracte,sub influenfa aristotelismului gi a dreptului romana6.

2. GAndirea teologicd fine cont de cercetdrile gi gdndirealumii contemporane.Exegezabiblicd trebuie sd lind seama dechestiunile puse de gtiinle umane ca: etnologia, sociologia,psihologia, lingvistica, ermeneutica simbolurilor, istoria re-ligiilor etc. Se constatd necesitatea unei interpretdri sau aunei cercetdri interdisci plinar ea7 .

3. Omul creqtin este un om in lume. Degi rdmAne o ten-siune intre Bisericd gi lume, vocafia cregtinului e mai bineinfeleasd gi ca slujire in lume.

as lbidem, p.1.6.

f "Apergus sur les centres et mouvements de travail biblique", inEtudesth6olo giques et religieuses, 47, 197 2, p. 37 -67 .

-_ *9f.A. Benoit, ,,Uactualit€ des PEres de l'Eglise", Delachaux et Niestl6,

NeuchAtel, 1961., col. Cahiers thiologiques, 47.

11ry. C.rouzel, ,P_ahologie et renouveau patristique" , in Bilan de la thlologiedu XXe siicle,lome II, p. 681.

a7 Cf. Idem, ,,L'ex6glse biblique au carrefour", In Nolwelle Reuue Th6olo-giq.ue, 1.08, 1279, p.a81.-l_1!; F. Floutart 9i alrii, Recherche interdisciplinaire et'ihhologique,

Cerf, Parla, 1970.

slruATlA AffiJAtA A nstoglEllljE!!!1y^LrrATr I

4. Teologla ttnG tGama li de inftuenla existenfialismului'care este to-todatil o reaclie a gflndirii contemporane tm-potriva unel g&ndiri eseniialisie, rcprezentatd ln mare md-

sure de tomism.5. Teologia occidentald se deschide astdzi lumii 9i ecu-

menismulul. ,,Chestiunile Rdsdritului cregtin - scrie Yves

congar - chestiunile Reformei, cele ale lumii moderne, cele

ale riarilor migcdri contemPorane, adesea considerate ca

strdine gi ostile, tntr-un spirit defensiv 9i polemic, se de-

canteaze, dupd ce au catzat multe rdni, 9i sunt reasumate

pozitiv,intr-o refleclie linigtitd 9i constructivd. valorile Iu'mii moderne, pentru care au fost purtate lupte asPre/ sunt

intr-o mare mdsurd recunoscute gi reintegrate de teologia

noastrd"as.6. Se considerd cd un pluralism teologic este din ce ln ce

mai justificat, lindnd seama de diversitatea culturilor tncare se elaboreazd teologiaae.

7. Laicii pot sd predea ca profesori de teologie, Laicul,profesor sau cercetdtor, va aduce teologiei o contribultefriginald de neinlocuit. Angajat in lume, el vede mai multconsecinlele dogmei asupra vielii cregtine in lume, zxregte

aspecte .ar" r.upd clericilor. Rolul sdu este important mai

ales in problemele de granild: teologie a gtiinlelor, teologie

a valorilor terestre, teblogie gi sociologie, teologie 9i psi-

hologieso.

b) Tendinfe actuale ale teologiei occidentale

in cercetarea teologicd de astdzi, preocupdrile mai im-portante pot fi grupate ln doua mari direclii, care suntoarecum complementare.

Prima este teologia tn cdutarea expresiilor pentru a defini

confinutul mesajului uegtin astdzi.

4 Y. Concar, Situation et tfrches prdsentes de la th1ologie, p' 39 '* ih, R;ff-Coiii, in*tisme Lt espdrance chrdtieine.

-Pour une Eglise plu'raliste, Salvator, Mul h ou ee, 1977.'*1ii6il

LiiluraiiA, ih{dlogle, Science du Salut, DDB, Paris,7968,p'229-230'

271

Page 37: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

272 TEOLOqTE tT sPrRrruALtTATE

A doua este teologia acfiunii, a implicdrii tn societate.

b.L, Teologia tn cdutaren noilor posibilitdli de exprimare a

sensului Eaangheliei astdzi: credinld gi rafiune; teologie giantropologie; teologie gi filosofie; ugtinism gi culturd.

Pfoblema inlelegerii credinlei sau a evidenfierii aspec-tului ralional al credinlei constituie astdzi, ca gi in trecut, opreocupere majord a teologiei occidentale.

ln teologia romano-catolicd, mai ales in ceea ce privegteteologia fundamentald, se fac eforturi pentru a se dep5gi pro-blematica intelectualistd gi obiectivistd a neotomismului. Teo-logia modernd vrea sd fie mai existenlial[, mai antropocen-tricd. GAndirea teologicd despre Revelafie line sd arate cH

aceasta nu ne vorbegte despre Dumnezeu tn sine decdt tn qi

plecdnd de la acliunea Sa pentru noi, ea este totdeauna icono-micd gi funcfionalS, adicd mAntuitoares1.

UrmAnd metoda imanenfei, pe linia lui Blondel sau a luiRousselot, teologia fundamentald se strdduiegte sd arate cdRevelafia cregtind corespunde aspiraliilor umane celor maiprofunde.

Metoda numitd tr ansce dentald, al cdrei reprezentant prin-cipal este Karl Rahner, definegte omul ca fiintd transce-dentald. Prin transcedental se intelege condilia 'a priori saucapacitatea vielii spiritului care face posibil5 experienfa luiDumnezeu.

Dumnezeu este transcendentul gi condif ia a priori atuturor capacitdfilor noastre spirituale. Omul poate gAndi,voi gi iubi pentru cd este o fiinld transcendentalHs2.

,,Omul, scrie Karl Rahner, este spirit. El este transcen-denfd cdtre fiinld... Ca spirit, omul este, din addncul fiintei

5l Claude Geffre, ,,Lihistoire r6cente de la th6ologie fondamentale. Essaid'interprdtation", ln Concilium, 46, 1969, p. 18-19; Ado1f Kolping, Funda-mental-theologie, vol.I gi II, Mtlnstel, Verlag, Regensburg, L968 gi 1924;W.7oest,Fundamentaltheologie,Stuttgart, Kohlhammer, 1974 9,a,

s2 Cf, K, Rahner, Gntndkurs dcs Glaubens, Herder, 1976, p,42.46.

slruATh AcruAl-\ A TEoLoqrEr tr sPlRlTt/ALtrAI r 973

sale, dintotdeauna orientat c[tre fiin]a absolutd a lui Dum-neze1r"53.

,,Revelalia singur[ - spune Karl Rahner - poate str

aducd pe om deplin la sine, deoarece esenfa concretd aomului este constituitd gi de raportul transcedental, de-terminat lntr-un mod liber gi ireductibil de Dumnezeu"S4.

ln perspectiva aceasta, K. Rahner declard cd toategtiinfele sunt cu adevdrat,,antropologice", cu exceplia teo-logiei, adicd toate sunt bazate, tn existenla gi in modul 1or,

pe logosul din noi; ele sunt,,lucruri ln spiritul omului".Teologia este singura gtiinf[ a c6rei existen![ este bazat[ Peun cuvdnt istoric al lui Dumnezeu adresat omuluiss.

Aplicarea metodei transcendentale in teologie are ca scop

sd arate legdtura dintre enunfurile dogmatice gi experienlaumand, tematizate ln mod reflexiv. Sarcina teologului va fi,deci, sd medieze dimensiunea antropocentricH a enunlu-rilor credinleis6.

Este normal faptul ca, pornind de la aceste premise,Rahner sd insiste asupra necesitdlii unitdlii dintre teologiegi antropologiesT.

El considerd, de asemenea, cd finalmente hristologiaeste sfArgitul gi inceputul antropologiei, iar antropologiaeste, inrealizarea sa cea mai radicald, adicd in hristologie,teologie pentru eternitatess.

53 K. Rahner - I.B. Metz, L'homme d l'6coute du Verbe (Horar des Wortes),Fondements d'une philosophie de la religion, trad. franc. ]. Hofbeck, Mame, Paris,1968, p.281.^282; cf.. qiLexicon fi)r Theologie..., X, col. 315-3L6.

5a K. Rahner, L'homme d l'6coute du Verbe, p. A2;ldem, Grundkurs..,, p.42-46.55 K. Rahner, L'homme.,., p. 291,-292.s6 Cf. Cl, Geffr6, L'histoire recente de la thAologie fondamentale, p.20.57K. Rahner, ,,Th6ologle et anthropologie", lnTh4ologie d'aujourd'hui et de

demain, Cerf, 1967, p, 99,58 Cf, Lerllren,filr Theologlc und Kln:he, V p.956.

Page 38: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

274 TEOLOqT E tr SPTRTTUAL|TATE

A aplica metoda transcendentald in teologie tnseamntt,dupd K. Rahner, o strAns5 apropiere lntre teologia dog-maticd gi teologia fundamental5, o ,,perihorezd" a lorse.

Teglogia fundamentald a altui teolog occidental con'temporan, Hans Urs von Balthasar, urmeazd o metodildiferitd de cea a transcendenlei imanente a lui K. Rahner, gianume metoda transcendenlei estetice, care subliniazd ma-nifestarea lui Dumnezev in istorie in Iisus Hristos. OperaHerrlichkeit (trad.francezd,: La Gloire et la Croix)60 a lui Ursvon Balthazar este o contribulie importantd la teologia fun-damentald a timpului nostru. Pozllia sa proprie constd lnrefleclia cd desdvdrgirea unei ordini ralionale a lumii gi irn-plinirea aspirafiilor omului nu epuizeazd, adevdrul cregti-nismului. Motivul decisiv care face cregtinismul cu adevdratdemn de credinfd este Iubirea Dumnezeiascd insdgi, Iubireacare culmineazd,, in atestarea sa, in cuvintele, vialagi moartealui Hristos... Credinfa este rdspunsul omului la iubirea Dum-nezeiascd. Acest rdspuns este adorare, mullumire care prea-sl5vegte; el trebuie sd cuprindd intreaga existenld a omului gitoatd activitatea sa61.

in teologia catolicd, problema infelegerii credinfei inraport cu experienla umand a constituit o preocupare gipentru teologi ca E. Schillebeeckx62 gi Henri Bouillard63.

In gAndirea protestantd, teologia fundamentald, cajustificare rationald a credinfei, nu s-a bucurat de mareimportanfd. Este cunoscutd in acest sens reactia lui Luther

_ 5e K. Rahner, Th1ologie et anthropologie, p. 115. Cf.., de asemenea, Petitdict ionnaire de th1olo gie ci th oli que, p. 4n-41 Z.

60H. Urs von Balthasar, ,,LaGlotre et la Croix. Les aspects asc6tiques de laRev6l ation", t. l, App ar it ion, Aubi er -Montaigne, P ais, 19 65, p. 125.

61 ldem, Glaubhaft ist nur Liebe, trad. fr.: L'amour seul est digne de foi, Aubier-Montaigne, P aris, i966.

62 E. Schillebeeckx, ,,Intelligence de la foi et interpr6tation de soi", inT'hiologie d'aujourd'hui et de demain, p.124-128; Idem, Chiistus und die christen,Herde.t Fre-iburg i._Br., 1970, p. 625-822; Idem, Dieu en rtuision, Ed Cep,Bruxelles, 1"965, p, 55.

_ 61,Hqn1i Bouillard,,,r""expdrience humaine et le polnt de d6part de lathdologie fondamcntn Ie", tn Conci I ium, 6, 1965, p, 87, E9,

srlvATlA AIaJAIA ^

1EQloqlEl F!!PlR! 275

gi cea a lui Karl Barth, care voia o dezvoltare a teologiei pe

L;;R.;.lafiei, filril nici o leg[turd cu filosofia6a'

Totugi, teologii protestanli contemporalilgi *.'" seama

c[ o atitudine pria radical6 in respingerea folosirii filosofiei

in teologie este aProaPe inacceptabil[' Aqa se explicd !apt{c[ unii dintre 5ir"'inspird din existen]ialismul hei-

;;#il (PauI Tillich) sau di1 hegeliani:* (Y' Pannen-

U"if). Mai nou, ," u*pii*d opinia cd apologetica prgtes;

;;iJeste posibila., Jondilia ca in cunoiqterea rafional5 s[

fie implicatf, credinfa65.Teologul protestant al epocii noastre care gi-a PUB

problemaipoiogeticii intr-un iel cu totul deosebit este Paul

Tillich. El vede t"eologia ca o med.iere intre criteriul etern al

adevflrului exprimut in Hristos 9i experien]ele 9i pro-91:-

mele care se schimbd mereu cu indivizii qi grupele. Tillich

observdcSinsugicuvAntulteologieincludemediereatntremister, care este Theos, gi inlelegere, care este logos'

Spre deosebire de Bartir, Tillich nu oPune Revelalia 9i

religia, d.eoarece religia este asPectul subiectiv alRevelaliei,

actul de primi." u Ji. Pentru Tillich' teologia este apolo-

getica inhasura in care rdspunde la intrebdrile puse de

Iitualia istoricd gi rdspunde cu autoritatea mesajului vegnic

in termeni pe care ii iurnize azd, situalia ale cdrei probleme

sunt prezentate66-

Un efort considerabil a fdcut Paul Tillich pentr.u a

deschide un domeniu foarte importanl: teologia culturii.El

"rt" prrtizanulunui dialog viri intre Biserica 9i culturd:

"nir&i., gi .rtirrtu - scrie Titttrt - ge.{telpenetreazd'; ele

,rr, ,rrrt pirrut" rna aldturi de cealalte' $i imp6rdli? lliDumnezeu Ie include pe amAndoud, transcendAndu-le ln

-7-* *ran, o \adlation, Eglise, Thdologie, paris, Ed. !1, !!6.a;.H. Bouillard,

connaissance de oieii'K'.tLi"i:it{ffi;g;3tii.6.V ('ap,;,'Li Th6ologie naturelle

cortme phdnomdne historique' Clitique bartnlenne )' .. .'""#t;,na;iliil.[';;ri;[ eilE;;ars thiotogiques et retigieuscs, 47, "te72, p.

167-278,'-irtr.'zaUnt, Anr prkeo ntrtrc Dieu, p' 420'

Page 39: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

276 TEOLOqTE 5l SPTHruAUTATE

acela$i limp"ir, Mai amintim cI Tillich oferd profunde re-fleclii asupra limbajului religios gi asupra rolului simbolului,In aceastd privinld, este o diferenf[ mare intre Bultmann giTillich. Tillich are un deosebit respect pentru limbajul relilgios tryadilional qi vede simbolul caparticiparela realitateasimbolizatd: ,,Simbolurile - scrie el - degi nu sunt identicecu realitatea ce o simbolizeazd,, participd Ia semnificafia gila puterea sa"68.

Tillich a manifestat un interes deosebit gi pentru gtiinleleprofane. Lui ii revine meritul de a fi abordat ca teolog pro-blematica psihologiei abisal.e, ardtdnd beneficiile unuidialog lntre teologie gi psihologia abisald,, dar gi sarcina ce-irevine teologiei in acest context. El a reprogat lui Freud de anu fi distins intre libido-ulbun gi sdndtos, conform structuriiesenliale a fiinlei noastre, care este capabil de a se implini gide a se uni cu un obiect determinat, gi unlibido existenlial,lntr-un fel patologic, care nu este niciodatd implinit care setranscende perpetuu, el insugi distrugAnd chiar obiectuldorinfei sale pentru a se purta spre altul. De asemenea, el areprogat lui Freud faptul cd nu a reugit sd observe cd subli-marea este altceva decAt instinctul sexual deturnat, cd estepotenfialitatea insdgi a viefii care cautd totdeauna sd sedepdgeascd pe sine. Sublimarea nu fine astfel de ordineaexistenliald, cAt de planul esenlial. Tillich a criticat, de ase-menea, confuzia dintre angoasa existenliald gi angoasapatologicd sau nevroticd6e.

b.2. Teologia acfiunii: Hristos gi istoria; Biserica Ei lumea.Aceste teme sunt astd,zi tn centrul preocupHrii teologice.Eforturile de reinnoire in hristologie gi, mai ales, in ceea ceprivegte raportul lui Hristos cu istoria, sunt concretizate in

07P. Tillictu Th6ologie dela culture, Ed. Planette, Paris,1968,p.1.04.68lbidem, p.109.6e

J.P. Gabus, Introduction d la Thdologie de la culture de Paul Tillich, p. 159-160; cf. 9i H. Arts, ,,Tillich et la psychologie des profondeurs", in Raned'Histoire et de Philosophie Religieuses, 58 (L978), trr.7,p, 81-89; gi J.P, Gabus,,,IJattitude de Paul filUch facJa l'amour it a la sexualiid" , tnRevue d'Histoireet de Philosophie Religicuses,58,7978, m. '1,, p, 65-79,

-.1qIIITF^

f ITVAT lA n EruAlA A rEOLogl E I 5 I SPlRlrUALlrATl I 977

teotogia lui Ernat KHsemann, Oscar Cullmann, WolfhartPanninberg, Iurgen Moltmann gi allii. Teologia istorieitinde sH se zubstituie teologiilor CuvAntului. Se depune unmare efort pentru a se depdgi problematica anti-liberald a

lui Barth gi-Bultmann. La teologi ca Pannenberg gi Molt-mann se vede o schimbare completH: Revelafia devine unpredicat al istoriei. Se vorbegte de Revelafie ca istorieTo.

,,Prdpastia intre fapt gi semnificalie, intre istoria lui Iisusgi numerogii martori neotestamentari caracterizeazd. o partea cercetdrii teologic e prezertte" 71.

Contra liberalismului care dizolvd credinfa gi Revelalia,Barth gi Bultmann vor centra teologia lor pe decizia de

credinldin fala interpeldrii CuvAntului lui Dumnezeu. Barthinsistd asupra actualizdrii cuvAntului lui Dumnezeu lnpredica prezentd, a Bisericii. Pentru Bultmann, gralie kerig-mei, evenimentele istoriei mAntuirii devin evenimentemAntuitoare pentru omul de astdzi. Ca acte mAntuitoare,aceste evenimente nu sunt accesibile decAt credinlei gi nutin de cercetarea istoricd. Nici unul dintre cei doi, considerdFannenberg, nu a fondat cu adev5rat Revelafia in istorie,deoarece Barth face apel la un nucleu supraistoric al cre-dinfei, la intrupare ca Urgeschichte, iar Bultmanl, PIindemitolo gizare gi interpretare existenfiald a Evangheliei,dizolvd, istoria in istoricitatea omului. Pannenberg consi-derX c[ numai istoria universald oferd orizonturi de in]ele-gere ln mod adecvat pentru a ne da seama de evenimenteleparticulare care fondeazd credinla cregtind. ,,Istoria, zice el,este orizontul cel mai cuprinzdtor al teologiei cregtine"72.

Meritul lui Pannenberg este de a fi ardtat cd o teologie aistoriei nu este posibil5 decAt daci se depdgegte, pe planulcunoagterii istorice, opozilia dintre act gi sens7\.

70 Offenbarung als Geschichte, Hrsg. von W. Pannenberg, R. und T. Rendtorffund U. Wilckans, G0ttinqen,1961.

n W. Pannenberg, Grindfragen systematischer Theologie, Ed. a II-a, G0ttingen,L977, p.76.I, p. IO.

zzfbidem, p, 22; 9l_.C1,.Cqff16, ,La thdologie de l'histoigcomme problEmet2 tbiclcfflt p, zz; 9t ul, Litttre, ,,La tneologle cte l'hrstolf€ cofillrlrhermEneutlque", ln Eludrrr lhCologiques et riligicuses, 46,1'971', p,76.

73Cl, Geffr€, Un nonryl f,tle de lfl lltfulotic, p, 89-90.il Ei: C;?l'd, ffi ffi ilGh;ij'iu liii,a'i,si.. fi . es-so,

Page 40: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

278 TEOLOq|E $ I SPmITALITATE

^ solulia dat[ de er constd in a cduta, tn istoria universard;lmpdcarea interpretdrii pi a cunogtinpeior ird;;;;ritice. uneveniment nu are sens decat in raport cu istoria. Nu sepoate iegi din istorie fHcdnd apel la o interpretare care arveni din exterior, deoare." u.i, alizarear"irrriri nu esteseparabild de implinirea sa istoricdTa.Tentativa Iui pannenrberg se,vrea o interpretare a sensurui istorico-universal,pornind de la sfargitul istoriei anticipat in Iisus Hristost

---'

ul lo.. important in contextur te;rogiei contemporane irotyp? teolo gia sp er anl ei gi. t eoro gi a p oriti"c d. Tb olo gi a ip er anfei,

avAnd ca:repre?e.ntant principal pe Jtirgen MoliinannT6, estedeopotrivX politir-d gi profetic d; "u.or,?r." Ia o ,ermineu_

ll.li^T?iunii". intre -redinfl ei speranfd existd un raporrfoarte intim: ,,C.redinfa leaga t-U de Hristorr;;;irlt"

deschide aceastd credinpd sire viitorur vast a lui Hristos.

^sp

eranf a .e

s f e,

_d eci, c o mp ani^onur ins eparabil ar cre d i flfei,, z; t

.Invierea lui Hristos estb fundamentur speranlei cregtine:Cregtinismul std sau cade cu rearitat"u ii"i".iiiri grirto,sdv6rgitx de Dumnezeu.,,o credinld cregtina.u* nu este ocredinfd in lnviere nu poate fi, d,eii,.,i.i .."giira, ,,i.i .."-dinfd" - scrie MoltmannTs.

Invierea fundame nteazd,, ra Mortmann, dinamicamisionard gi revolulionard a sperantei cregtine. Astfer,pentru cregtini,,invierea lui Hriitos nu este numai o con-solare intr-o viald, pusd Ia incercare gi condamnatd sdmoar5, ci ea este, de asemenea, contradic,tia aduse de Dum-nezeu suferintei gi morfii, umilinfei gi?fensei, vicrenieicelui rdtr"7e. ruaaeiaea .r"giir,a face din comunitate izvorulde unde pleacd totdeauni noi impulsuri p""t."- a reariza

7a Idem, La thdolosie de l,histoire coffim e p roblim e hermineuti que, p. .t g.t5cr.w.pannenb'ergi,,c,iiiiusiari'd[r:iiirii'i;;,'e;;;;;f;l,T6dn,ro.arv_a,1972, p.401-413.

76 Dintre lucrrrile sale, amintim: Thdorogie-de |espdrance, Cerf-Mame, paris,197 0 ; L' espirance en act!91, s""ir, p"iiJ, tliz;'

- (""{,i) rii,i' a-iiiir. kaduc tionhistorique'e,t.potitique.drt'f ii"giii5y;|f,ff 'poari",tg1s.',J, Moltmann, Thiologie di l,espdrance, p.12.78 lbidem, p. 177.7r lbidem,b.77.

STTUATiA nfiUAlJ A TEoLOqlEl 5l SRrRrrVAUrAllt

dreptatea, Iibertatea gi umanitatea aici jos, tn lumina viito-rului anunlat care trebuie s[ vind. Datoria acestei cofilu-nitdfi este de a purta ,,responsabilitatea speranlei care estein ea (I Petru 3,'1,5). ... pretutindeni unde se tntAmpl[aceasta, comunitatea cregtind ajunge la ceea ce este ea cuadevdrat, devenind martor al viitorului lui Hristos'80.

tn teologia catolicH, ]ohann Baptist Metz tnf{ligeazd teo-logia speranfei ca teologie politicffl. Aceastd teologie privegteaspectul social al credinfei, adicd nu numai cel al mAntuiriiindividuale, ci gi al mAntuirii colective: construirea unei or-dini eshatologice de dreptate, umanizarea omului, socia-lizarea umanitdfii, stabilirea unei pdci universale. ,Creg-tinismul'scrie Metz - nu trebuie sH se stabileascd precumo ,,microsocietate" aldturi de marea societate secular["82,Teologia politicd a lui Metz nu este o teologie,,regionalil"sau o teologie ,,a genitivrtltti" , ci o teolo gie fundamentald,adicd o teologie care reflecteazd.,lntr-o manierd critic[,asupra implicafiilor sociale 9i politice ale credinlei, fiind fnacelegi timp o atitudine criticd gi corectivd pentru orice in-terpretare de tip transcendental, existenlialist qi personalista mesajului lui Iisus83. ,,Speranfa nu poate fi limitatl la oatitudine individualistd sau care nu line seama de lume.Speranfa cregtind - declard Metz - este esenfialmente orien-tatd cdtre lumea fralilor nogtri, deoarece aceastd speranld seimplinegte in iubirea fafd, de altul, fald de cel din urmtrdintre fraflinogtri.

$i numai in aceastd Kenozd de iubire, este invinsd moar-tea: Nol gtim cd am trecut de la moarte la oiafd, pentru cd iubimpe fralii nogtri (I Ioan 3,'1,4)... A spera inseamnd a trdi pentruceldlalt"u.

979

80 lbidem,p.18.et J. B. Metz, ,,Les rapports entre l'Eglise et le monde A la lumidre d'une

th6ologie politique", ln La Thiologie du renouaelu, t. II, p. 33-47; Glaube inGeschiiltte'und Gessellschaft. Studiei zu einer praktischen Filndamentaltheologie,Mairv,7977.

62ldem, Lca rapporta entrc Egliac et le monde, p.153.ea lbldemt p, t5,athHew ir,1t4,

Page 41: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

rB0

"FliIII!F

TEOLOq|E $t SPIRITUAL|TATE

Incontestabil, teologia lui f. B. Metz reprezintH o orien-tare nouf, in teologia cregtind occidentall, cu o importanf{pentru misiunea Bisericii, insd unii teologi s-au intrebatdacf, nu cumva

fn.ea se afrH primejdia redricerii mesajuruiIui Iisus la o iniliativd de ordin poliiic ai dacx Biserica poategi trebuie sd se comporte ca o instantd criticd socialdss. saudacd.teologia politicd nu se grdbegte prea murt sd asigurecredibilitatea cregtinismurui in funcpil ae o civilizapie"do_minat5 mai ales de utopiile viitoruluib6.

fnteresul pentru aspectur sociar gi mai ares,,regionar,, sevede in aga-numitele ,,teologii ale genitiattltri"B.:te6logia eli-berdrii, teologia revoluliei, teologla muncii, teologia ieagrtretc., in care se cautd sH se scoat{in evidenfd ,r"i" urp"it.neglijate mai mult sau mai pulin de teologii tradili,o;it hacest sens/ aceste-teologii au qi unele aspecte pozitive, insdse lntalnegte in ele uneori un vddit relaiivisni confesional,doctrinaq, unde politicul se amestecd intr-un mod confuz cuenunfurile biblice, sau se tinde sd se afirme existenta luiDumnezeu prin,,argumentul socior ogic" . Caracterur J" ;tr-cumstanfd al acestor teologii, precum gi atomizarea lor inteologia cregtind ne determine ie nu le putem considera, inbloc, o veritabild reinnoire a teologiei contemporane88.

c) Eforturi de retnnoire tn aiala spirituald

. Criza profundd a spiritualitalii cregtine occidentale esteincontestabild, dar se constatd gi o sete de viafd spirituald inmulte pdrli sau Biserici. viala spirituala nu e'ste numaiobiectul contestatiei, ci gi ar ciutdrii. unii se intreabd dacdnu cumva cregtinismul ar fi incomplet atunci cand se limi_

85 F' F Kerstienr ,,La th6ologie de lesp6rance actuellement en Anemagne,,,ln Concilium,59,l97O.86 Cl. Geffr6, LIn nouael ig, p la th6ologie,_p. 121;_A. Dumas, Thtologie

A!,ii,r#'^;,L:,fri,r:iffi fpre"t, pirii, tgi;Ft:'zii,"t;b;;;;,-i;;t pas mouTir,

", :1Cf.. S-.^)4. D,, ,,Th6ologie des G6nitifs,', tn Eaanghelische Kommentare,ituttgart, L959.88 Cf. Pr. Prof, Stefan 4l^u]g, ,,Curente gi tendinfe noi ln teologia contem_poranH", in Ortodixia, zg, ig7i,6.151:ig-0."

slTun I1n nr:ruALA ATEOLOqIEI tl SHRIrUALllAtll

teazd,la inepiralia unui profetism al eliber[rii bazat pe,,mora[[ colectivd gi pe o spiritualitate de ac]iune"8e.

inclinarea spre irafionat sau chiar spre ocult, care seg[segte uneori la tinerii din Occident, este ,,o reac]ie sem-nificativd contra unei societdli ralionahzate, tehnologice gi

birocratice din Occident"eo.Omul societdfii industriale avansate este complex. El nu

are nevoie numai de ralionalitate qi eficacitate, adesea, el se

simte chiar sdtul de aceasta. El are, de asemenea, nevoie debucurie, de sdrbStoare, de sociabilitate, de comunicare, decontacte cdlduroase, poate mai mult decAt generaliile ante-rioare, pentru cd lui ii lipsegte mai mult aceasta in existenlasa de muncitor intr-un mediu urban. Pe el nu-l atrage o

religie abstractd, ci un cregtinism aiu, cdlduroq comunitar, care tipropune contqctul personal sau relalia personald cu o persoand,

cu Dumnezeul Cel aiu, Dumnezeul lisus Hristos.In acest sens,Liturghia trebuie sd fie trditd ca o sdrbdtoare, iar mindstirileau un mare rol de jucat in societatea modernd, ca locuri depace gi de linigteel.

Unii considerd cd spiritualitatea liturgicd in BisericaRomano-Catolicd este astdzi mai profundd decAt lnainte dereforma liturgicd, deoarece ,,evlavia euharisticd a secoluluitrecut a fost adesea centratd pe adorarea Sffrntului Sacrament,

pentru a venera in el prezenla Domnului ln tot timpul, 9iimpdrtdgire frecventd, pentru a simli darurile care decurgdintr-o primire fructuoasd a sacramentelor. Documenteleliturgice de astdzi subliniazd, insd, cd aceastd, prezenld'tainicd a Domnului pdtrunde gi lumineazd. toatd celebrarea.

El este prezent qi lucrdtor in adunare (comunitate); El esteprezent gi lumineazd,in Cuvdntul Sdu; El este prezent gi

transformd in jertfa Sa gi in Sacramentul care ne face str

"" uI. uagens, ,,L trgpnt Dalnt et la vle splrrtuelleactuelle", ln Worruellc Reiu e Thiol ogiqu e, 107, 1975, p. 294.

8e Cl, Dagens, ,,UEsprit Saint et la vie spirituelle dans la conjoncture

;iie, d;m ;,, r,o po rui"l r tc ii,',il.*a','t" bil' ri{ii*, al, pz srp. to," (J. HAUm, ,,L0 porenllltc (1u Hrlcrc ,ln Lonclllum,6r, Lvl5, P, Lo,er R.Corte,,,F'ol-etuocldt6lnr,luntrit'llc",lnNouaelleReaueTh{ttlogique,l0T,/5, p.411-{X2,

281

1975, p. dl1-4X

Page 42: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

!'{ttlFl

282 TEOLOqE 5t sPtRtruAL[ATE

participdm acoroe2. Euharistia este inleleasd ca sacramentur(Taina) Bisericii tn misiun iiu.De Ia cor,.iiirr vatican II,liturghia este prezentatd ca fiind ,, miste-r-p;; ln exercifiu,trecere cu Hiistos de Ia aa"rarut, *orrt.la adevdratdviafd' de la p,cat rahar, de lasingurarur" ru prirrau,", de Iasuferinfd Ia bucurie,,ea.In viafa rerigioasd existd o cdutare de forme noi privindcostumul monahar, rug,ciunea, raportur,e ?ntre superiorigi cei ce ascurt5; Iocur I""t ri

"rte icorda t frdtri,etdgii; auto-ritatea este o srujire de iubirei:H-;tr"r;;; ia"-rno-Ca_toticd se spune cd existd ,r, Linor-;;;ffi;rife si treisute de mii de cdrugdri, precum gi trei sut-e de mii depreofi de mir.

NumSrur cdrugdr,or gi cdrugdriferor nu cregte kr modsimfitoq, dar se pare cd seintrevede un triaj, o purificare, orelnnoire a viefii religioas"ri. Cur""t"i",."flgiorru trr-dilional e sunt i., .a., t"u.uu ""1irprri,"riririr'**ai p ulinrituatiste , dar trdite.m.ai p.;f;;. i;;#uffioir" se facedeodatd, pornind de Ia i;;p;;;derea.eirLiiu.,rrurted^espiril:?#il1'f"***i:i;i"r,

reprezentanf i d in traditiit e catotica, oito ;;;;;;"gticand,congregafionaristd gi ai monahismurui ro. r_urlrriamia Ia st.David's, in Tara Galilor. O".irrrgia pe care au semnat_oimpreund IJsf,rgit nu re.* J"cdt sd .o..,"ri.ze pentrutimpul nostru formura c"t"b.a, iui rrrugrie ponticur: ,,cdru-gdrul este despdrfit de tot gi ,r.,ir., tloti;*-iesparpit detoate cele materiaie gi unit

"" ioli in rugdciune, am tarcuinoi pentru astdzi.

^&+f:#*rlrygr;;n\*rlii:';tgeeucharistiquedepuisreConcire",

f T##,*;;.ry;,,}r{::

srrt/ATtA AcruAL\ A rEoLoqtEt tt spRtruALffATil

Se conetatil un interes gi o anumit{ deechidere, tn zilelenoastre, pentru spiritualitatea ortodoxl tn m{ndstiri ca:Chevetogne (Belgia), Niederaltaich (Germania). Monahidin Occident se intereseazd, de spiritualitatea din SfAntulMunte Athos (Grecia), de viafa religioasd monahal{ dinRomAnia, Serbia etc. De asemenea, migcarea sau comuni.tatea de la Taiz6 are o mare deschidere pentru valorilespirituale ale altor confesiuni.

In ultimul timp, noi comunitdfi au luat fiinld in lumeacatolicd: Petits frdres et Petites soeurs de Foucauld, Petits ftlreede l'Eaangile etc., dar gi in Bisericile iegite din Reformd, deexemplu: Les soeurs de Grandschamp, Les soeurs diaconesses deReuilly, Marienschwesternde de Darmstadt gi altele%.

Necesitatea aielii monastice in orag, nevoia unui fitona.hism urban igi gdsegte expresii ca la Paris: ,,Fraternit6 deSaint-Gervais" gi ,,Moniales dans Ia ville". Acest fel decomunitdli - scrie |ean Leclercq - indicd una din cdile viito-ruluiee.

Cardinalul Marty, Arhiepiscopul Parisului, declar a:,,LaParis e nevoie de mdndstiri pentru anul 2000, comunitHli debdrbali gi de femei care sd rdspAndeascd rugdciunea lntr-oviafd de sdrdcie (pauaretd)"100.

Printre migcdrile de relnnoire spirituald In Occidentamintim qi Migcarea Focolarilor din Biserica Romano-Ca-tolicd. Mesajul central al acestei spiritualitdfi este iubireacreqtind, gi ea este deschisd fntr-o mare mdsurd spiritualitdfiialtor Biserici, degi rdmAne atagatd gi de evlavia tradilionalilcatolicdlol.

intrucAt migcarea harismaticd este rdspAnditd ln Occidentsau cel pulin a avut mare rdsunet in anii precedenli, nu

s,,Ce qu'il faut savoir. Moines et moniales", In 2000 ans derciet6 dTlistoire Chr6tienne>, Aufadi, Paris, tg75, t.II, p. L85.

s,,Ce qu'il faut savoir. Moines et moniales", ln<Societ6 dTlistoire Chr6tienne>. Aufadi. Pais. 1'975

ans de christianisme,

s J, Leclercq , Tendancea monaatiques actuelles, p. 98-99.

100 Citat de lean.Loule Monneron. ..Prier dans laI tenasnceg monqgilques actuetrcst p, y6-yy,Jean.Loule Monneron, ,,Prier dans la ville", 1n 2000 ane dell, p, lgs,christianlema, t, II, p, 185,

10t Il Movlme_ntti dtl Foealerl, rClttA Nuova Editrice>, Roma, lg77i A. Diana,

983

Die Bangung der Fokolcrc, M0nehen.Z0rlch Wien, Veriag Neue Stadt, 1978.

Page 43: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

284 TEOLOq|E $t s PIRITUAL|TATE

numai ln Bisericile protestante, ci gi ?n Biserica Romano-ca-tolic5, meritd sd spunem cateva cuvinte despre aceast[migcare.

Migcarea harismaticd pune accentul pe experienta trditdin Duhul sfant gi considerd harismele (darlrile Duhuluisfant) ca roade ale acestei experienfe. irrintre aceste ha-risme sunt: vorbireain limbi (glosoraria), darul profeliei,darul vindecdrii etc. Literaturiscrisd cu privire Ii aceastdmigcare este imensdl,z, iar atitudinile fa!5 de ea sunt foartediverse gi adesea contradictorii. Efectele migcdrii haris-matice sunt l5uduh

9g unii, sustinute sau respinse de algii.In anumite mdndstiri romano-catolice se subliniazd cH:,,migcarea harismaticd a contribuit la aprofundarea ru-gdciunii intr-o formd autenticd, mai simpd gi mai qpontane,mai pulin artificiald, arhaicd., mai atenld, fald de persoanedecAt fafd de legi 9i institutii/1o3. '

Cardinalul suenens din Belgia este insdrcinat de cdtrepapd sd supravegheze, dar gi sd promoveze aspectele po_zitive ale acestei miqcdri, pe care Biserica Romano-Catoiicdapreciazd, cd e mai bine sd o integreze decat sd-i dea po-sibilitatea de a deveni o sectd sau de a produce o rupturi incadrul comunitdfii. Fdrd indoiard, migcarea harismiticd igiare inceputurile in protestantism, fiind in mare parte gi oreaclie impotriva unui cregtinism prea ralionali zat, insti-tufionarizat, sau impotriva unei teorogii prea cerebrale gi aunei lipse de cdldurd duhovniceascd in diferite manifestdriale vietii spirituale din Bisericile tradifionale.

l.2lndicdm aici cateva titluri: K. et D. R11lghqu Le retour de l,Esprit, Lemouuement pen.tecitiste calloliguy, Cerf, paris, L9z1; Cardinal L. J. suenens, urzengwelle Pmtec6te?, <Descl6e de Brouwer>, paris, 1g7q R. rrurr.jtirr, pentec6tismechez les catholiques.

.Risque_s et arenir, Beauchesne,'puri",-tgiCi. Kuen, Leylgya gaychyismatique. LIne daaluation, Ed. Emmaus, saint-Legier ptveiia),1975; J. R. Bouchet-H. Caffarel, ,,Le renouveau charismatiquE intLrpeitel.Eludep et documents, E{. Feu Nouveau, pafis 1976; H. c_qnarii,- Faut-ii piiterd' un P ent e c 6ti sme c atholique ?, Ed. Feu Nouvea u, p aria, lgVB,

rmJ, Leclercq , Tbndances monastiques actuelles, p.94i,

-rtEF-Stn ArtA AeruAL\ A TEOLOqIEI tl SPIRITVALITATII 985

Printre aspectele pozitive ale migc[rii harismatice, uniiteologi occidentali subliniazd:

L. conoertirile, adicd ,,descoperirea personald a lui Iisue,recunoscut ca Hristos, Fiu prin excelenld al Tatdlui, Uns deDuhul SfAnt... Un cregtin - zice Cardinalul Suenens - estecineva care a intAlnit pe Iisus Hristos ln apd gi in Duhul$ffin1'/10r.

2. lntegrarea tntr-o comunitate, tntrucdt grupurile aceetelmigc 6ri desc oper d, b o gdlia vielii c ornunitare, practicd rugd'ciunea ln comun, lntiajutorarea pe plan practic. In sensulacesta, migcarea harismaticd pare multora un corectiv acolounde ,,viafa comunitard lipsegte adesea teribil in bisericilenoastre care sunt transformate - zice Alfred Kuen - lnauditorii de conferinfe religioase/'105.

3. Spiritul de rugdciune gi de lauddliturgicd.4. imb o gdlire re cip ro cd, deoarece reuniunile harismatice

sunt marcate de un larg ecumenism.5. Despre experienlapersonald, care, adesea, din nefericire,

se transformd tntr-o ,,adevdratd maree de propagand[ agte-sivd, uneori stAngace, bazatd, pe experienfd 9i care suscit6,vai, o neincredere crescAndd la cregtinii neharismatici"lo6.

6. Eoanghelismul. in fala ,,confuziei teologice actuale,dezagr egare a d oct r inar d, re duc ere a Evangheliei ve gnic e laun angajament politic Ai social, pluralismul, c6nd acestaservegte de alibi la tot felul de ideologii nebiblice" , haris'maticii proclamd cd ,,Biblia este CuvAntul lui DumnezeuiDumnezeul adevflrului nu poate sd Se contrazicd gi nici sd

Se ingele; Iisus Hristos, Mesia lui Israel gi MAntuitorul nea-murilor, este singura speranld a unei lumi pierdute"1o7 - se

spune intr-un manifest publicat de pastorii reformali fran-cezi care sunt angajafi in migcarea harismaticelo8.

1e C. Suenena, Une nouaelle Pentecite? p.1,40-742.105 A. Kuen, Le renouaeau clmrismatique,,,, p.42.rodlbidcm, p,49,ro7lbidem,i,3l,totlbidara, b,t2,

Page 44: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

986

rilIEtF,

TEOLOq|E $t sHRtruAL[ATE

7. Redescoperirea de aalori uitate, tntructt ,,insistenlaacestei migcxri pe sfantul Duh gi pe darurile spirituale este dreacfie impotriva uitfuii Persoanei a treia a sfintei rheimi, trh-onure parte a cregtinf,t5lii. ''l

Printre aspectele discutabile sau negative ale migc[rilharismatice putem aminti: 'l

1.. Emofionalismul. in anumite adundri din America - zic€H. Caffarel - domnegte o exaltare care frizeazd uneori iste-ria colectivd gi responsabilii se aratH incapabili de a stHpgnicregterea emotionald"loe. i

2. Izolafionismul, care se manifestd intr-o tendinl5 deevaziune qi prin constituirea de mici Bisericute, care se ruppractic de Bisericile lor gi de lumea ambiantd, pentru lcultiva ceea ce ei a3 descoperit.

3. Dezbindri. ,,ln multe Biserici in care aldtruns mig-carea harismaticd,, zice W. Stanford Reid, noi gdsim con-flicte gi dezbindri" Llo.

4. Harismanie (rnania harismelor), adicd mulli membri aimigcdrii harismatice se intereseazd excesiv de darurilemiraculoase.

5. Glosolalia, care tinde sd devind o condifie obligatorie pen-tru,,boteztal,Duhului Sfen{' . La harismaticii catolici, vorbirea tnlimbi nu este foarte mult accentuatd, gi cardinalul suenens oconsiderd doar,,o cale de acces cdtre alte daruri"1l1.. Dar laharismaticii protestanfi, ea ocupd un loc central. cat privegteautenticitatea glosolaliei practicate de neoprotestanfi, seconstatd un mare numdr de critici, mai ales cH s-au observat,,multe devieri nu numai de ordin spiritual, ci gi de ordin alsdndt5lii sufletegti, merg6nd uneori pane la stdri depresive giideea de sinucid ere" 112.

10eH. Caffarel, Faut-il pailer d'un Pentec\tisme catholique?, p. ZB.

-._,]'-1,,-SSry:_questions about the New Pentecostalisrne", ,it Christian Today,XVI"U,-18,.L94,].6, citat de A. Kuery op,cit., p. 62.

111 Cardinal Suenens, Une nouaelle Pintecife?, p.122.._ *'4. Kuen, op. cit,, p. 76. Ca referinftr, auforul citeaztr Bibel und Gebet(Beatenberg), oct. 1974.

5 ITL/ATIA AL:TUAIJ A TEOLOqI E I'I SPI RITUALITATI I 287

6. Confu zia do ctrin ar d, ln adun[rile harismatice, cato [ici,protestanfi gi evangheligti fraternizeazd, fdird a evoca diver-irentele d6ctrinare dintre ei. Nu acordul doctrinei conteazd,Ei .6t al sentimentelor. Adesea, in privinta doctrinei, totuleste nebulos gi confuz. in principiu, haiismaticii catolicitrebuie sd continue sd cread5 in infailibilitatea papald,Ima'culata Conceplie 9i indllarea cu trupul la cef a. FecioareiMaria, in caraiderul de jertfd al misei, in purgatoriu etc., subpedeapsa de a pierde mAntuirea in ochii Bisericii lor113.-

7. O eclesiol\gie bruiatd. Pentru multi harismatici, grupullor deiugdciun? este, de fapt, Biseriia lor. Marea Biseric[c6reia ii aparlin nu este decAt cAmpul lor de evanghelizateprioritard.-

8. in migcareaharismaticd existdprimejdia de a cddeatntr-unfel de iluminism, care se manifestd la spiritele fdrd critictratunci cAnd acegtia urmeazd. orbegte inspirafiilor sau in'tuiliilor ,,revelatoare" . Punctul comun al iluminafiilor ested;d;1;;,{;;r"u n"""ru}i;i saris; in furrou.ea inspirifiei ime-diate a Duhuluilla.

9. O spiritualitate fdrd teologie. Ceea ce atrage atenlia lnliteratura harismaticd este abundenta de mdrturii aleexperienlei personale, mai ales experi6nle extraordinare.Fi6care ii da interpretarea doctrinard care sH se acorde celmai bine cu invdlimdntul catehetic pe care l-a primit. lnultima analizd, f6rmularea intelectublA a u*perienlei arepulind importan! d,,, asta-i treaba teologilor"l1s!^ '10. Pofrivit irivdtdturii harismatice, credinciosul trebuiesd caute, dupd cor{vertirea sa, un ,,botez in Duhu1", tntimpul unpi a doua experienle, marcatd normal de vorbireain limbi. in aceasta s-e afld insd o mare eroare, deoareceaceastd invdtXturd. - zice A. Kuen - este contrazisd de Scrip-turd in mai multe puncte:

- toli credincioqii primesc Sfdntul Duh in momentulnagterii din nou;

- expresia ,,botezatin Duhul" se raporteazd.totdeauna Iaexperienfa inifiald, Ia convertire;

1r3 A, Kuen, op, cit,, p. 81-82.llalbidem, p. 92 pt 93.1t5lbidetfl, ir,98.99,

Page 45: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

988 TEOLOq|E 5t sHRlruAL[ATE

- Noul Testament nu cunoagte ,,a doua experien!fl,, sau,,a doua binecuvd ntate" ;

- vorbirea in limbi nu este semnul unei experienleascunse116.

_ Migcarea harismaticd este un fenomen comprex specificoccidentului cregtin; ea reprezintd mai mult o iHrtari decatsolulii care.ar fi ugor acceptabile din punct de vedereortodox, mai ales pentru fapiul cd spirituiatitatea ortodoxileste ln mare mdsuri diferitH de intreaga spiritualitate ao- ccidentului, 1n special dupd ce acolo s-"a pibrdut unitateadintre teologie gi spiritualitate. Aceasta n, ir-tteu*nd ins[cd, in unele cazuri pastorale, manifestdri ale migcdrii haris-matice nu ar.putea fi luate in considerare, desigur, nu casolufii, ci ca interpeldri cu privire la unere defiliente saunereugite tn ceea ce privegte viala comunitard a parotiiei.

Rezumand principalele orientdri din cercetirea actualdprivind relnnoirea spirituald ln occident, se poate spune cdexistH: o spiritualitate a vielii tn lume, o spirituilitate cire cautdt! fi, experienld tn Duhul Eaangheliei, o'spiritualitate trditd tnfrdfietatellT.

B. Viafa spirituall gi teologia in Ortodoxia contem-porani (prezentare succintl)ra.rntrucat spiritualitatea gi preocupdrile teorogiei din Bi-

serica ortodoxd sunt mai cunoscute, in cele cE urmeazd

116lbidem, p.102.117 Cf. Albert-Marie Besnard, ,,L^iglres {g force des tendances spirituelles

contemporaines", ln Concilium, g, tg6S, p. 25_40.

- - ,t.S. Bulgakoff, L'Orthodoxie,.pans,-1ggg,!919;p.Evdokimov L,Orthodoxie,Nerrchalellg!s; l..Meyendorff,. !'Egrisg oithodoir. uiiiii'iaiLra;t*i, piiii,1960, 1969; O. Cl6mrint, L'Eslise "orthodoxe,,^\Ti2, p61; fiiitiy' W*J,L'orthodoxie,.L'Eg]t:9_deysgtt Conciles, paris,'196g; ru Z"i"o",-iastern chris-tendom, London, 1961; E. Timiades, Lebendige

^orthodoxre, Nrirnberg, 1,966,;p.Bratsiotis, Die orthodoxe Kirche in glkchischir sicht, st tigurt, iosgii tge} ey91.)i.N4.A, C_osta de Beaur6garii_pdre-ron sria; inaoflos"" a" i]i.iif],';:iry;,!;:';,#;;fr7tr{i:,'#nt:,};/;?Y',?:?18,:'61,x;:lKy*Xi;#:imatxca_urtodoxd, Bucuregti, 1978 (1

"ol.); J. popovici, Dogmatica Biserfcii ortZ-doxe, Belgra*.\920^(in sarbr); w. Nisiiotis,'bi, iniifoci-i"iir-ostkirche imoKumeruscher Dtalog,Stultgart,1960; De la thdolagie orthodoxe ioumaine dls oisines dnos Jours (iucrare colectivtr), Bucuregtr, l974;pi. prof, c. Galerlu, ,,Teoloqif orto-doxa romand contemporand. Coordonate gi sinteztr", in orfodoxia,nr,g4,'1grg.

.EEFF

SITVAl=l^ AcrUAu\ A rEOLOqlEl tl SPlRlruALlTATll 989

vom insista doar asupra unor aspecte ale situaliei actuale cecaracterizeaz[ Ortodoxia.

in Biserica Ortodox5 nu exist[ astdzi criza Pe care otntAlnim tn cregtinismul occidental, o crizd.a fundamentelorgi ermineuticii. Demitologizarea propusd de un R. Bult'mann, teologia ,,morlii lui DumnezelJ" gi ,,programul desecularizare", care se gdsesc la unii teologi protestanli, suntstrdine reflecfiei teologice ortodoxe. De altfel, nici criza deautoritate gi a structurilor, nici tensiunea dintre teologie gimagisteriu, p€ care le intAlnim in Biserica Romano-Catolicl,nu-gi gdsesc un echivalent in Ortodoxie. Preofii nu-gi pdrHsescpostuiile lor gi cdlugXrii nu abandoneazd voturile 1or, chiardacd viafa monahald nu este pretutindeni atAt de infloritoarecum a fost in diferite epoci ale istoriei Bisericii.

De asemenea, vocafia sacerdotal5 este in generalridicatd. in privinla viefii liturgice, aceasta este mai intens{decAt in multe Biserici din Occident. $i chiar dacd parti-ciparea la slujbele divine nu este pretutindeni aceeagi, se

pdstreazd,totugi mai mult simful sacrului gi nu se militeazilmasiv pentru o,,secularizre a Lifurghiei".

Dar toate acestea nu inseamnd cd Ortodoxia nu arenimic de fdcut gi cd teologia gi viala sa spirituald nu suntconfruntate uneori cu probleme ale lumii contemporane, cumentalitatea omului modern.$i aceasta, cu atAt mai multcu cAt nu se mai poate vorbi astdzi de Ortodoxie ca de unspafiu geografic omogen, deoarece existd, ln ciuda uneiprofunde unit5li gi asemdndri, gi multe diferenle de la oBisericd localX la alta. Ca sd nu mai spunem multe despresitualia noud pe care o creeazd diaspora ortodoxd prezent{in culturi diferite gi avAnd o notd confesionald, alta decAtcea ortodoxd tradifional5.

$i in Ortodoxie sunt necesare eforturi de reinnoire, atAtin ceea ce privegte teologia, cdt gi spiritualitatea, iar aceagta

line de caracterul unei Biserici vii. Astfel de eforturi suntdeja concrete, tnsd felul de a concepe tnnoirea in BisericaOrtodox6 eate foarte adesea diferit de cel din cregtinismuloccidental, Ier ec€aatH diferen]H igi gdsegte explica]ia intr-o

Page 46: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

290 TEOLOETE $t SPIR|TUAL|TATE

complexitate de motive obiective, nu numai de ordin cultu-ral, ci si erur- prisma modului de a trdi gi infelege taina insdgi acregtinismului. Din nefericire, veacurile de dJspdrlire dintreoccidentul gi orientul cregtin au aprofundat diferlnlele, f{-cdnd adesea din ele opozilie doctrinird gi spirituald. : ,

^. in paginile care urm eazd, ne vom concentra asupra.

catorva trdsdturi principale care, credem noi, defi.,"rcsitualia actuald a Ortodoxiei, in general:

L. Improspdtarea patristicd gi filocaticd;2. Fidelitatea fald de Tradifie gi eforturile de a apro-

funda marile teme ale credintei cregtine potrivit exigenleitimpuluinostru; ' 5 r----'-'3. sensibilitatea fald de problemele rumii contemporanei4. Dialogul ecumenic, inleles ca efort de reficere a

unitdfii cregtine vizibile.

. 1. Retmprospdtarea patristicd Ei firocaricd se concretizeazd,in traducerea de opere ale sfinlilor pdrinli ai Bisericii gi aimarilor duhovnici ai ei, precum gi in studii sau comentariiasupra acestor opere/ pentru ca s5 se poatd evidenlia maibine actualitatea gi profunzimea gandirii 9i a experienpeicregtine trdite dg-u lungul veacurilor, in conditii istoricefoarte diferite, de mari teologi gi oameni duh'ovnicegti,acegti martiri, pdstori, dascdli, ascefi, slujitori, pdrinti gi rii,martori gi sfinli ai Bisericii lui Hristos. Altfel-spus, reim-prospdtarea patristicd nu este doar un simplu^ fenomencultural, nu corespunde numai unei nevoi deinformafie, cise imp_une ca o necesitate a vietii insegi a Biseric ii, ca osensibilizare gi improspdtare a congtiinfei ei, exprimatd de-alungul Tradipiei, ca memorie vie in Duhul Sfani.

]eologia ortodoxd a secolului XX redescoperd valoareateologiei palamite, strans legatd de viafa spirituatd sauharic5, de unire a omului cu Dumn ezer.

DupE ce mai intai teologul romdn Dumitru stdniloae apublicat in 1938 o carte privind viala gi opera sfkntului Gri-gorie, Palamat au inceput s[ fie publicate ln occident diferitestudii despre acelagi mare teolog din secolul al Xlrrrlea. ln

gzuATtA ArTlJAtl A rEOLOqtEt tt sHRtruALffATt, 291

L950, Ciprlan Kern a publicat la Paris, tn limba rusH, Antro-pologia Sffrntului Grigorie Palama, Un aport considerabilpentru o,m1i justr infelegere a teologiei sfantului GrigoriePalama in occident l-a adus pdrintlle ]ean Meyendorff,gale a publicat o Introducere tn studiul lui Grigorie palamaLxs,

la Paris, in1959, urmatd de o altd carte: sfantut Grigorie pa-lama gi Mistica ortodoxil2'. Tot el a oferit 9i o edipie critic{ aIucrdrii, Apdrarea sfinlilor isihaqtitzl, scrisd de slantul Gri.gorie Palama.

In Grecia se publicd constant lucrdri ale pdrinlilor gi descriitorilor duhbvnicegti, dar in mod deosebit r'"*r,iumfaptul cd, in ultimul timp, centrul de Studii patristice de lasalonic ai Fundalia Patriarhald de studii patristice de laMdndstirea vlatadon prezintd o importanfd aparte. Lucrd-rile Profesorului P. Christu despre opera srantului GrigoriePalama meritd toatd atential2z.

Tot in privinla literaturii patristice, o lucrare de am-ploare este efortul de a traduce cca. 100 de volume dintrecele- mai reprezentative opere ale Pdrintilor greci gi latini, tnlimba romdnd, la inifiativa Pdrintelui patiiarh Dr. IustinMoisescu, care a manifestat interes deosebit pentru sfinliiPdrinfi gi prin lucrdrile personale publicate123.

Studii despre Sfinfii Pdrinti sau despre teologiabizan-tind au mai scris teologi ortodocAi ca: G. Florovskyt2|, L G,Coman, Vasile Krivoch6inel2s, Iustin Popovicil2o, Meyen-

11e Ed. Seuil, Paris, 1959.120 Ed. Seuil, Paris, 1959.

. r21 saint Gr6goire Palamas, Difense des saints hdsychastes. Introd,, texte

crrtrque, trad. et notes par J. Meyendorff.,Louvain,lgi9.122 Cf. Ch. Yannaras, ,,La th6blogie en Grdce aujourd,hui,,, In lstina, nr, Z,

197L, p.145-1.46.123 Dr. Iustin Moisesc_u,- Eaagrie din pont. viafa, scrierile gi tnudfdtura, Atena

!?3.7 (i!l grgacx); rderrv^sfhnta Scripturd gi interpretarea ei tn'epoca byaitilui niiHrisos tom, Bucuregti, L942.

, . rzt.fd:rtlfii rdsd,riteni din secolul al lV-lea, paris, 1933 (in rus{); pdrinliibtzantini din secolele V-VLil, ?arie, L933 (ln rusd).

., Jfi J,;-ffi txi;[!]lt,, l,y,?llil,, ;,?l,i]l,iliia: I e Nouveau rh6o r o gien,

,, i::1.1:Bi,llE kq H'd#?,,88, rfl

,.:BB li'id:i6i,:' c onnaiss anc e d e D i eu chez

Page 47: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

292 TEOLOqIE t I sH RIruALIATE

dorff127 (9i $tefandgrffizT (gi o seamd de teologi romani mai tineri: $tefanAlexe, C. Voicu, C. Cornilescu g.a.)128.

,in ceea ce privegte reimprorpdtu."u filocaricd, ea a curnoscut in vremea noastrd cea mai mare amploare in Bisericaortodoxh Romdn5, unde Filocalia este tradusd de pdrinteleD. stdniloaelze' notele gi explicaliile teologice care insofesc'volumele Filocaliei romhnegti suni de o imp-ortanle deosebitHtocmai pentru cd ele permit credinciogilor gi tinerilor teo-logi sd discearn5 teologia care struc tureazd. spiritualitateaortodoxd asceticd. Traducerea Filocaliei a inceput gi in limbalrancezd (la Paris) 9i in limbaenglezd.(la Londra).

2. Fidelitatea fald de Tradifie gi efortur de a aprofunda marileteme ale credinlei creqtine potriait exigenlei tirnpului nostru

a) Fidelitatea teologilor ortodocai fafd de Tradilie se ex-primd.prin inlelegerea profundd pe care o aulaldde sensulacesteia, intrucdt tradifia nu este simpld autoritate'exterioard, cioiala tnsdqi a Bisericii. Mai multe studii asupra infelegeriiortodoxe a Tradiliei au fost scrise de teologi ca: p. sta-ni1oae130, G. Florovsky131, V. Lossky132 gi alfli.

-b).in ceea ce priveg te gnoseologia (cunoagterea) ortodoxdteologicd, ea s-a impus mai ales prin rucrdrilt teoiogilor: v.

127 Le Chist dans la thlologie buzantine, Paris,1969; Introduction i la th1ologieby z antine, P aris, 197 5.

128 $t. Alexe, ,,sf. Niceta de Remesiana gi ecumenicitate patristicd dinsecolele IV gi v", in studii reologice, m.7-g,1960; C. voicu, Teoiogia muncii lasfintul Ioan Gurd de Aur gi actualitatea ei, sibiu,197s; T. seviciu, boctrina hris-tglogicd a sf. chiril al Alexandriel, Timigoara,lgzz C. Cornifescu,lrmanismuldupd sf. Ioan Hrisostom, Ayena,1969 (in greacd); cf. 9i De la ih1ologie orthodoxeroumaine, Bucuregti, p. 1,69-194.

r2e Filocalia (traducere din grecegte), vol. I (1947), rr (1947),I[ (194g), IV(1949),V(1976),Vr(1977),vr(1978),Vttt1tozo1.

130Vezi Tbologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. I, p. 49-71.

- ii'_Gt Florovsky, ,,Le Corps du christ vivant. Une interpr6tation orthodoxede l'Eglise" , in sainte Eglise l)niaerselle (lucrare colectivi), Neuchatel-paris,7948; Bible, Church, Tradition: an Eastern orthodox oiew, Bilmont, Nordland,7972.

132 V. Loseky, A. l'image et i la ressemblance de Dieu.

stTt AT|A AG:TUALA A rEoLoqtEr tr SPTRITVAL|TATil 293

Losskylso, Nlkos Niseiotislsa, Paul Evdokimsylg!, D. StA-niloae136, Ch. Yann at as737, Iustin Popoviciroa, O. Cl€mentl3e,Antonie PlXmdde aldr(l, Nicolae Chilescur+t, l. Briala2, A.Schmemarul143.

c) Interesul teologiei ortodoxe pentru antropologie semanifestd pe linia unei aprofunddri a teologiei patristiceasupra omului ca fiinfd creatd dupd chipul lui Dumnezeu.Aga cum remarcd Nikos Nissiotis, ,,Antropologia ortodoxilnu este cea a omului, ci a umanitdlii lui Dumnezeu, iarteologia omului nu mai este cAntul sdu despre Dumnezeu,ci indumne zeirea sa (theo sis) prin Dumneze lt" r44.

Vladimir Lossky, aborddnd misterul persoanei umanein relafie cu cel al Persoanelor divine, definegte persoanaumand ca fiind,,ireductibilitatea omului la natura sat'145.

Un alt teolog, Christos Yannaras, insistd asupra ontolo.giei persoaneila6.

133 Essai sur la th4ologie mystique de l'Eglise d'Orient; La aision de Dleu,NeuchAtel, 1962; ,,Foi et th6ologie",lttContacts, nr. 35, 36,1961,.

13a Prolegomene la gnoseologia teologicd, Atena, 1955 (greacd); Filosofia religlalEi teologia filosoficd, Atena, 1965 (greacd); ,,La th6ologie en tant que science eten tant que doxologi e", itr lrenikon, ff . 3, 1960, p. 291-310.

135 La connaissance de Dieu selon la tradition orientale, Lyon, 1967 ,

ls6Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. I, p. 92-110.137 De |absence et de l'inconnaissance de Dieu, Paris,1971,.138Th1orie de la connaissance...13e ,,Situation de la parole th6ologique selon la tradition orthodoxe"

(Prefafd la cartea lui Ch. Yannaras, De l'absence..., p.9-39);,,I-fhomme commelieu th6ologique" , in Contacts, nr. 68-69,1969, op. cit., p.290-305.

lao,,Rugdciune gi cunoagtere ln lnvSldtura ortodoxd", In Studii Tbologice, nt,3-4,1958, p.21,6-224.

1a1,,Dogmd qi viald cregtind", in Studii Teologice,'1,,1954, p.39-64,1a2,, Spiritul teolo giei ortodoxe", 1n O r to do xia, 2, 197 2, p, 777 -79 4,18 ,,Litttgy and Theolory", 1n The Grek Orthodox Theological Reaiew,77,

1972, p.86-100.leN, NissiotiB, ,,Vers une thdologie existentielle", tn Contacts,7961, p,42,1rs V Loaeky, Al'|naqe,,p,11,Itr C, Yantuttl, ,,P€rtonn€ €t communion", ln Contacts, nn 84, 7973, p.370-

312; Perdoanil gl erut, Ereu teologde de ontoktgle, Atena, 7976,376 p. (tn greac{).

Page 48: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

- Dar se pare c5, de fapt, cea mai subetanlialH aprofun-dare teologicd ortodoxd-contemporan5 privind persoanaumand, atdt ln relafia sa cu Dumnezeu, cat gi cL lumea,aparfine Pdrintelui Dumitru stHniloae, care a-sintetizat giaprofundat teologia patristicd referitoare la misterul fiinteium3le ln legSfura sa unicH cu Dumnezeugi cu creatiar,T.'

u:rii teologi ortodocai situea zd, antropoiogia ortodoxd tnconfruntare cu diferite curente filosofice"ale timpuluinostrulas.

d) in eclesiologia ortodoxd actuard s-a accentuat, maiales de cdtre unii teologi ortodocai din occident, aga numitaec_lesiologie a comuniunii sau euharisticd, care pun" i","ri"lplenitudinea sacramentald a fiecdrei Biserici locale. printreteologii ortodocai care au insistat asupra importr;i"ieclesiologiei euharistice sunt: N. Afanassiefflae, N.Koulomzinel50, J. Meyendotfflst, A. Schmemannlsz, J.zizioulas1s3.

Cu toate cd eclesiorogia euharisticd a pus in evidenld onotd importantd a eclesiologiei ortodoxe iir general, aceastadin urmd nu poate fi redusf la un singur asp"ect gi, mai ares,nu poate fi trecut cu veder"u *p".iul universal al ecle-siologiei ortodoxe care reflect5,,consubstantialitatea,, Bise-ricilor locale, intrucdt mdrturisesc aceeagi

"r"dir,1a ortodoxd

gi trdiesc aceeagi via!5 spiritualels4.

rEoLoElE $ I S P|R|TVAU rATE

iXIt:l:Sh Dogmaticil Oltodoxd, vol. I, p. 345-427.1a8I' Popovici,"omul.gi.Du*rur"t-o*i At;;u, 1g6g; N. Nissiotis, ,,Existen-fTljj-""j:Tl'lp: (fP:I Contacts, m. ay tozdi p'. )r:;5;;O[,itas, zoon

,"oL l,opovici, Omul,gi.D.umne?ul_Om) Atena, 1969; N. Nissiotis,,,Existen_fialismul cbntempora""' 1i.1, i-eiiiaitiiii. Br,1.g7z. o.21-E?:p Norrac 7^^-th t 1rlyr,ryry Atenl, tOZ O,' p.' Z{0.

tae L'Eglise du Saint-'ist", in La Pensde ort)

int-Esprit, Cerf, Paris, -1,975, ,,T:

or!h2d9xe, ry. 2(\Z), 1968, p. t-AB.-C"lfi.Luli?-1975, ,,LiBglise de Dieu dans leChrist",inLa150N. Koulomzine, r y"l:lgrrn-(.^s";;iL-urn 9.a., La primautd de pierre

' s l' E glis e orth o dox e, Irteuc[ra tet-prl ;. i e;ii' ^ -dans l' E glise orthodoxe, I\feucfiatef_p;; ;: 19ilb.'s t Eglxse orthod1sr Cf. nota 150.

294

1s2 Cf. nota 150.t'x unitatea Bisericii tn dumnezeiasca Euharistie gi episcop tn primere treiaeacuri, Atena, 1965, (in ffeac5).1s4 cf. D. s*tniroae. ,,bin asfiectul sacramen_ta,r-ar Biseric il,,, tn studii reoro_gice, e-1.0,'tg,6; Teotos:ii oisii1iii"o;;;i;;;:;;I:tr, i. ie:';:r,

, "'

F

SmJAT|A Ar:rUAlA A rEOLOqlEl $l SPIRITUALITATII 295

e) ln teologia ortodoxd actual[ se constattr, de asemenea,

un mare interes pentru semnificalia teologicd a spiritualitdfiii.ln teologia liturgicdL55, se scoate in eviden!5, mai ales,aspectul existenfial al Sfintelor Taine gi importanla lorpentru viala cregtindls6, semnificalia teologicd a sdrbdtorilorliturgicels7, studiile teologice despre icoand1s8, despre litur'ghie ca rugdciune prin excelenfd a Bisericiilse, despre fu-gdciunea personalSt0o gi mai ales despre rugdciunea ini-mii151, preocupAnd pe teologii ortodocgi atAt din !ilriIe cupopulalie majoritar ortodoxd, cAt mai ales pe cei din Occi-dent (diaspora).

Viafa monahald., asceza cregtind162, precum gi spiritua-litatea trdit[ intr-o lume care se secularizeazd. fac obiectulunor preocupdri constantel63

Este de relinut faptul cd, adesea teologii ortodocgi pleacH

de la spiritualitatea liturgicd pentru a dezvolta o viziuneasupra creatiei, asupra lumii gi a omului contemporan,ardtdnd prin aceasta nu numai semnificalia profund[ a

1ss Cf. De la thlologie orthodoxe roumaine (partea referitoare la studiileliturgice).

1s6 A1. Schmemann, Pour la aie du monde, Paris, 1969; D. Stdniloae, ,,Leg6'tura dintre Euharistie qi iubirea cregtind", in Studii Tbologice, 1.-2, 1975; A.Grigorag, Dogmd gi cult, Bucuregti,1977.

157 C. Andronikoff, Le sens des f1tes, Paris,1970.158 P. Evdokimov, L'Art de l'Icone, th1ologie de la Beautd, Paris, 7970; L,

Ouspensky, Essai sur la thlologie de l'ic6ne dans l'Eglise orthodoxe, Paris, 1960;Pr. Prof. E. Branigte, ,,Teologia icoanelor", in Studii Teologice, S-4,1952.

15e P. Evdoki mov, La priir e de l' E glise d' O rient, Paris-Tourn ai, 7966,160 A. Bloom , Prii:re zsiaante, Paris,1972; Ecole de la priire, Paris,1972.161J. Serr gi O. Cl6ment, La priire du coeur, Ab. de Bellefontaine, 1977)

Chariton de Valamo, L'art de la priDre, Ab. de Bellefontaine,1976.162 P. Evdokirnov, Les 6ges de la oie spirituelle des P\res du desert d nos jourd,

Paris, DDB, 1964; A. Schmemann, Le Grand Cargme, Ascise et Liturgie dana

l'Eglise orthodoxe, Ab. de Bellefontaine,l9TT; B. Krivoch6ine, ,,La spirituallt6orthodoxe", ln Messager de l'exharchat du patriarche russe en Europe occidentalc,ru. 53, 7956, p,74-29,

163 D, Stilniloae, ,,La prlEre dana un monde s6cularis6", ln Contacts, 103,L978; A, Schmemann, ,,Lc culte divin A l'Age de la sdcularieation", ln Istina,rtr,4,1979,

Page 49: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

296 TEOLOqtE 5t SP'RITUALITATE

viziunii liturgice asupra realitdlii, ci gi unitatea dintre teo-logie 9i viala liturgicd eclesial6t6a.

3. Sensibilitatea teologiei ortodoxe fald de problemele tumiicontemporaneMarile schimbdri de ordin social-economic, cultural gi

tehnologic, ce car acterizeazd civllizalia noastrH, determintr'teologia cregtind sd rdspundd intr-un mod nou sau maiprofund unor situafii gi probleme fdrd precedent in istoriaumanitdfii. Teologia cregtind contemporand se interes eazd,astdzi, cu o sensibilitate deosebitd, de probleme ca: solidari-tatea umand, pacea, slujirea, familia, problemele ecologice,evolutia tehnologicd gi sociale etc.16s.

Aga cum sublinia Sava Agouridis, teologia ortodoxdc_ontemporand nu este numai, ca atitudine de adoratie,doxologicd gi pascald., o transfigurare,,liturgicd" a rpajiu-tui, cum i se repro geazd, de cdtre cei ce o privesc super-ficial166. Este adevdrat cE Ortodoxia nu este prea ,,oriion-tald", nici,,activisffi", intrucAt ea voiegte tocmai sd mentindun echilibru tntre orizontal gi vertical. '

Dacd uneori aspectul social al misiunii Bisericii a fostmai pufin accentuat, motivele erau in intregime de ordinistoric, gi nu de ordin dogmatic, deoarece in Rdsdrit, ca gi inApus, drumul c5tre Dumnezeu trece prin aproapele.

16a De pildd, I. Zizioulas,,,La vision eucharistique du monde et l,hommecontemporain", in Co n tac t s, tw. 57, 1967, p. 83-93.

165N.. Mladin, Studii de teologie morald,-Sibiu,1969; C. SArbu,,,Solidaritateaumand", in Mitroyolia Moldoaei gi Suceaei, nr. 9-L2, 1969;i. Belu, ,,Orto-d^oxia gi activismul vrn1n", in Studii Teologice, nr. 1,-2, 1950; D. Stdniloae,

=InvdfSturjl cregtind_despre munca", {n Studii Teologice, nr.'L-2,1,953; i.

Vdgrean,,,Cregtinismul gi drepturile fundamentale ale oriului" , in siudii reo-logice, nr. 34,1,952; I. Tudorari, ,,Credinfd 9i tehnicd", in Mitropolia Ardealuluirr. 4-6,1968; Mitropolitul Nicolae Corireanu, ,,Teolosia in slliba vietii". instudii reologice, rv. 5-6, 1968; Episcop Antonie pldmdfrealx , Bisirica sliiitoare.Bucuregti, 1972; N. Nissiotis, ,,Le sens th6ologique de la r6volution t6chno-Iogique et sociale", in Contacts r-n. 59-60, 1,V61; p. Evdokimov ,,Eelise etSoci_6te",-in Con.tacts, nr. 59-60,1967; G. Kodre, ,,The Church and ihe Vtorld,,,in St. Vladimir's Theological Quarterly, vol. 12, 1969,. rc. 1.-2; D. Savramis,,,orthodoxe soziallehre-und irurerwelttiche Askese", okummische Rundsiiai',Heft 3, 1980, p, 275-291".

166S. Agouridis, ,,Dieu et histoire", in Contacts, ttt. 57,Lg67, p, 6g,

-'ltEilI|F-

EI11JATIA ACAVALA A TEOLOqIEI 5I SPIRITUALITATII 997

Bieerica Ortodoxd are o viziune optimistil deepre [ume,dar aceet optimiem nu este unul antroPocentric, ci arefundament teandric sau divino-uman in Hristos.

Mesajul social al iubirii fafd de aproapele, al slujirii lui,este nedespdrfit de aspectul soteriologic. Slujirea Bisericii tnlume nu trebuie sd fie niciodatd despdrlitd de cdutareamAntuirii, de experienfa duhovniceasc5, aceea care agumtrrealitatea integrald a vielii gi imprimd acestei acliuni so.ciale caracterul de participare la lucrarea insXgi a lui Dum.nezeu pentru lume.

4. Dialogul ecumenicl6T este o preocupare a majorittrfiiBisericilor cregtine de astdzi. Iar acest dialog este multiplugi se caracterizeazd, prin schimb de vizite gi cunoagterereciprocd, contacte intre reprezentanfi ai Bisericilor la di-ferite niveluri; schimb de profesori gi studenfi, de publicafilgi organizarea de intruniri, colocvii, conferinle teologiee,rugdciuni pentru unitate, intocmirea de documentecomune cu privire la unele puncte de credinfd comune;colaborare pe terenul practic al diaconiei sociale, efortul dea avea o atitudine comund fald de diferitele probleme cucare este confruntatd lumea de astdzi.

Nota specificd pe care o aduce Ortodoxia in acest dialogse exprimd sub mai multe aspecte, dintre care subliniemtmpletirea dialogului diaconimii sociale cu accentuarea Perma-nentd gi fermd a necesitdlii refacerii unitdfii de credinfil,

167 Episcop A. Pldmddeald, ,,Ecumenism gi relafii externe bisericegti,_L?44-1979" , in Oriodoxia,1980; cf . gi Romanian Orthodox Church News, nr.3,7979, p.7-23; I. Bria, Aspecte dogmatice ale unirii Bisericilor cregtine, Bucuregti, 1958; D.Popescu, Eclesilologia rdmano-catolicd dupd documentele Conciliului Vatican lI giecourile ei tn teologia contemporand, Bucuregti,1972; D. Radu, ,,Comunitateaconciliard, problemd ecum6nistd achtald", in Studii Teologice, 5-6, 7976; P.

David, Pr&nise ale dialogului anglicano-ortodox, aspectul- reaelaliei dioine,Bucuregti, 1977;L Icd,,,Relafiile inEe ortodocgii gi luteranii din RomAnia dlnsecolul al XVI-lea pdnd, astdZi", in Mitropolia Ardealului'1,-3,1980; l. Zdgrean,,,Pozitiile ecumeniste ln teologia ortodbxd din Apus", 1n Mitropolia Ardea'lului, 5-7,1967; Guide-line for Althodox Christians in'Ecumenical Re[ations, NewYork, L973; D. Abrudan i Creptinismul gi mozaismul tn perspectiaa dialoguluiinterrcligioa, Slbiu, 1979; C, Vaolliu, Relaliile tntre Biserica Romano-Catolicd giBiserica"Ortodoxd do la anunlarea Condliului Vatican II (ian. 1"959 - dec, 1970),Bucure0tt,1976,

Page 50: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

998 TEOLOq'E tt SP,R|TUAL|TATE

deoarece factorul credin!{ nu poate fi subordonat nici unulalt factor fdrd a in-frunta'riscul pierderii identitdfii Bisericllsau a_specificitdlii ei in slujiiea pe care o r"ilir"azd trtnumele Evangheliei.

In dialogul ecumenic contemporary in ceea ce prive$teunitatea dintre teologie gi spirituilitate, ortodoxia ofertr"tr{mod cu totul deosebit o viziune teologico-spiritualr sin+teticd, integratoare asupra vielii. gi asupra lntiegii realitdflcreate de Dumnezeu. Prin teologia qi mSrturia splritualitrlilsale, ortodoxia ajutd cregtinismului occidental sd rerdescopere taina Preasfintei rreimi , ca izvor de viafd gi desens al Bisericii gi al existenlei cregtine in general.

,,Ceea ce eu iubesc in Ortodoxie - sirie teologul ro-mano-catolic Yves Congar - este sensul profund gi Jnificatpe care ea il are privind traditia. ortodoxia leagi spontande centrul lor toate elementele Reverapiei, rirmdnd ina.ceasta geniul Pdrinfilor Bisericii. Dac[ ea vorbegte der5scumpdrare, vorbegte despre Treime; totur vine, dL aici,chiar gi detaliile cele mai conirete ale viefii - este totdeaunaadus la acest centru, luminat de el. $i acest centru trinitarintr-un mod indisociabil, este un centru sacramental. Cele-brarea Tainelor face pe cregtinii ortodocai sd intre in lumeaviefii trinitare. Fi trdiesc intens din Duhul sfant. Concepfialor sacramentald despre Biseric5 este aceeagi cu u noasiid,ea ne unegte foarte mult clJ ei"1'68.

Dar sfanta Treime este nu numai centrul vielii sacra-mentale, ci gi sursa de inspiralie a eclesiologiei trinitareortodoxe, a eclesiologisi in care universatitatJa este struc-turatd ln comuniune. Insd aceastd universalitate este de-pendentd de consubstantialitatea credinfei ca suport alunitdlii gi comuniunii. Iar lonsubstanfialila'i", .i"aiirlei nuindbugd nicidecum darurile gi specificitatea sau per-sonalitatea Bisericilor locale aflate in comuniune. unii teo-logi occidentali au intuit cd la bazaacestei forme de ecle-

c,llllll"ig?lf:,1,C. Bf" r'orthodoxie", in 2000 ane de chriatianisme,paris,

s lTvATtA AerUAt-A A rEOLOqt E I t I SptRtTUALtTATt I 999

siologie stil principiul esenlial al comuniunii, koinonin, alparticipilrii care nu subordoneazd., gi este totodatd bazapentru realizarea colegialitalii 9i a sinodalit{rii in Bisericd.

Referindu-se la ideea de colegialitate pe care a voit s-opromoveze Conciliul vatican II, teologul E. schillebeeckxspune: ,,prill ideea de colegialitate, Biserica Occidentului aintreprins un efort pentru a reda ideii sublime de koinonia aRdsdritului un loc .v7tal"16e.

Cat priveqte necesitatea unitdfii dintre teologie gi spiri-tualitate in dialogul ecumenic, ortodoxia su6liniazi cHteologia nu este numai gtiinld, ci gi doxologierzo. Darteologia este, doxologie numai in mdsura in caretxperienfaspirituald devine parte constitutivd a actului teologicinsugi. Teologul protestant G. siegwalt, dupd ce aminteltecd un anumit scientism exagerat in teologie comportd risculunui reducfionism propriu scientismului, care ,,descon-siderd deodatd experienla empiricd mai bogatd decat expe-rienfa gtiinfificd gi inlelepciunea, semn al gdndirii omului gi,,manifestare a calitdpii sale de om", subliniazd faptul c{tradifia rdsdriteand a insistat totdeauna asupra teologiei catheosis, ca indumnezetue; lex credendi (regulicredinfJ) esteea insdgi lex orandl (regula rugdciunii), gi comuniunea cuDumnezeu implicd pe cea cu aproapele. Teologia este deciliturgicd gi_practicd, gi ea comportd o cunoaglere sapien-!!71a, o infelepciune ce se datoreazd,experienfei viefii, cre-dintei ]n iubire,, 171,

.

Dacd in randurile de mai sus am exprimat doar catevamdrturii despre unele aspecte ale aportului pe care orto-doxia este capabil5 sd-l aduc5 in dialogul ecumenic, men-lionxm gi faptul cd unii teologi ortodocai considerd dia-logul ortodoxiei cu occidentul necesar chiar ortodoxiei, tn

1@ L'Eglise du Christ et I'homme d'aujourd'hui selon vatican II, Lyon,'!,965,p.129.

, IilJTJXHi'f,iii!!,'#'fifli.,ix,,{ll:'i/:,i,:xfi,T 'l,,!:t!{:iJ,TJilrf; ,nn".logie", tn Rauric d'Hletalre et de Phllotril/rir Rdi(ii:usit-, i, ii)'I976, f, !ZS-ir 5'gZ

Page 51: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

300

.qrEt''fL rJ

TEOLOq|E $t SP,R,TUALITATE

sensul aretat de teologul ortodox francez olivier Cr6ment.El consider5 cd ceea ce poate aprecia in mod deosebit orto-doxia in cregtinismul iprr"ur", este ,,simlul occidental alresponsabilitdlii etice gi istorice a cregti'.nlo{,,,,spiritulcritic ai rigoarea intelectuald a occidentu.Iui,,...17z. Iar tn altdparte, acelagi teolog zice: ,,gioccidentur, in ce are R5sdritulmai bun, ce-ar putea sd descopere daci nu, scufundate inlinigte, propriile sale rddd

"irri,,rzs.

172 O. Cldment gi S. Rougier, La r*aolte de l,Espit, pafie, 197g, p. 534.173o. cldment,,Regard orthodoxe sur l,Histoire",tn2000 ans de christia_niome", t. tI, p. 37,

''".!tqrIIFF'

CONSIDERATII FINALE

1.. Teologia gi spiritualitatea qegtind, in forma lor cea maiautenticd,, sunt rodul Reoelaliei lui DumnezeLt, Care seddruiegte lumii prin Cuvantui gi prin Duhul sdu. Fdrd Re-velafie nu existd cu adevdrat teofogie cregtind. Totdeaunamediul in care Dumnezeu se ddrulegte persoanei umanesau intri in contact cu ea este mediul cornuniunii spiritualemaxime. De aceea, permanenta adancire gi fructificare alnfelesurilor Revelafiei, adicd ale bogdliei nesfargite de sen-suri mereu noi cuprinse in persoani Cuvdntulul lui Dum-nezeu lntrupat, s6 realize azd,rnDuhul sfant. prin DuhulsfAnt se sensibilizeazd, gi se actu arizeazd, in fiinla umanllcapacitdfile ei de a fi purtdtoare gi iubitoare de Dumnezeu,constitutive acesteia, prin actul credrii lui Adam duptrchipul lui Dumnezeu ci persoand sau comuniune de per-soane - SfAnta Treime.

2. unitatea organicd dintre teologie gi spiritualitate, dintreinfelegerea credinfei gi experienfi ei ca relafie personald,liberd 9i constantdfaldde Hristos gi raya de sfAnti Treime ingeneral,

9ste, de fapt, o abordare integrald a tainei cregtinismului,Rdsdritul cregtin a pdstrat mai bine unitatea dintre teologiegi spiritualitate in viata Bisericii gi ln congtiinla pe care o arecu privire la cunoagterea prin comuniune. D6gfconfruntattrdeseori in istoria sa cu filosofia, Biserica ortodox{ , fdrd, alua o atitudine cu totul negativr fafd de filosofie, a mani-festat un discerndmant spirituar mai mare decat lnoccident. urmand geniul sfinlilor pdrinli ai Bisericii, teo-logia rilsilriteane, fiind eongtientr de iredictibilitatea mega-jului evanghelle la orlee expresie elaborattr de spiritul

Page 52: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

50t TEOLOq|E 5t sPtRtruAL[ATE

omenesc, a ramas mai duhovniceascd, mai sapienliald gimai mult doxologic-d decdt conceptual5. Dac#insd ratio-namentul teologic sfargegte in doxologie, aceasta arat6 sta-I"u Fglwului ca subiect care se afle ii mediur prezenlei gilucrdrii Duhului sfant, in comuniune cu Dumnt r.u, &upimdsura dragostei gi deschiderii sale spre Dumnezelr.

3. Atagamentul excesiv al teorogiei cregtine occidentale:9", ..:l pufin, al unei pdrfi cor,Jide.abile a ei, fald detilosofie, incepdnd cu scolastica, a condus la sldbirea legdturiiei,cu.spiritualitatea gi a contribuit, tntr-o anumitd mdi,trd, lap ier dere a e chilib rului sp e c.ifi c tr a diliei sfinlilor p drinli. Fapiulcd in cregtinismul occidental se intainegte adesea dificul-l"I."u d.ea depdgi un dualism intre ,,verticalism gi orizon-talism", intre angajamentul social gi cultivarea sfinfeniei, igigdseqte intr-o anumitd mdsur5 expricafia in pierderea sausl{birea considerabld a unitd}ii aintre teologie gi spiri-tualitate.

. 4. Sarcina yrgelld a.te.o,logiei gi spiritualrtilii este de aface sdtranspard in yiala Bisericii uiitatea'lor. Lumea de azi pire a fimai sensibila la martorii credinlei dec6t la maegtrii unuidiscurs teologic care nu se hrdneg'te din spiritualitate sau nuindeamnd spre ea ca spre concluziasa uliimd.

Accentul care se pune astdziin m9d deosebit pe slujireaaproapelui sau sensibilitatea crescdndd a Bisericiio, ruia aeproblemele lumii contemporane aratdcd, din ce in ce maimult, prioritatea revine nu atat argumentelor pentruexistenla lui Dumnezetr, ci dovezilor lrezentei sale in noi,in mijlocul nostru, de-a lungur vietii noastre, in toatd com-plexitatea ei. Desigur, aceasta nu inseamnd cd problemasensului existenlei iqi pierde actualitatea ei per'manentd,deoarece problema senJului viefii gi a vocatiei noastre, pre-cum gi a destina.fiei intregii isioiii 9i creigii, rdmane tottimpul la fel de importantd ca gi nevoile elementare sauproblemele imediate ale existentei.

5. Examenul dificil gi necelar de trecut al umanit5liicontemporane este, poate mai mult ca oric6nd, acela alspiritualizdrii, al maturizdrii, al tegdturii dintre i"t.rigunt,

struATh acrvnu{ A rEoLoqtEt 5l SptRtTvALtTAT[ t03

gi iubire, tntrucat intre inteligenfa-cunogtinf{ gi tnfelep-ciunea-culturr a comuniunii pentru vilte'se-desthideadesea un interval nelinigtitor. sotidaritat6a ontologicd aumanitdlii poate fi traite cu adevdrat numai in comuiiuneinterpersonald gi internafionald, ceea ce echivaleazd cu ungrad de.inaltd spiritualitate gi responsabilitate. intr-o epoctra energiei gi a armelor nucleare, se_constatd cd gtiinla sauinteligenta care nu are ca fint5 ultimd a sa iubirdu sauslujirea aproapelui devine o inteligenld maleficd, una carepoate crea dezechilibre qi autodiitrugere. ln acest sens,cuvintele unui mare om duhovnicesc diir secolul al XIVJea,sfantul Grigorie sinaitul: ,,cu adevdrat rafionali s-au ardtatnumai sf-infii", igi gdsesc o actualitate acutd. Ele aratd, defapt,.problema raportului dintre a gti gi a fi, dintre a cunoagteqi a iubi, dimensiune implicitd gi in uniiatea sau legdturadintre teologie gi spiritualitate.

Teologia gi spiritualitatea creqtind au astd,zica sarcindprincipald sd ajute persoana umand sd redescopere aspectuldoxologic al acliunii sale, sensul sfant al vieiii 9i al pacii,dimensiunea religioas6 a cunoa$terii, locul necesar ai s{r-bdtorii in societdfile obsedate de activism 9i de consum.

. fe de altd parte, ele trebuie sd regdseascd gi sd pund tneyldeSfa.aspectul social al sfintirii, a{ascezei, ar rugdciunii,al Euharistiei etc. Ceea ce pani ieri pdrea doar o chestiuneindividuali trebuie sd-gi gdseascd aii dince in ce mai multo aplicare sociald.

Page 53: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

BIBLIOGRAFIE SETECTIVA

Afanassieff N., Koulomzine N., Meyendorff 1., schmemann!, L, yrilnautd de pierre dans |Egiise orthodoxe, Neuchater-Paris, Delachaux et Niestle,L96d.

Idem, L'Eglise du Saint Esprit, paris, Cerf, 1,975.

AgouridisS., Dieu et folstoire, in rev. ,,Contacts,, , ,,r. SZ,1967.Idem, (editor), Proces-aerbaux du deryliime Congres de thlologie

orthodoxe i Athenes, 19-29 Aottt L976, AtenaltgZg.Idem, The social-Character of orthodoxy, in,,The orthodox

Ethos" - Studies in Orthodoxy, vol. ti Oxford,1964.Alexe s., Curente qi^t9nlynfe noi tn teorogia contemporand,inrcv.

,,Ortodox ia", 29 (1921), p. 151-1g1. -

Arseniev N., Dle spiritualitrit der ostkirche,in,,Handbuch ost-kirchenkunde" (lucrare corectivd), Dtisseldorf, patmos,1971..

A"!y A.,-Liturgie, f1te et imagination, inrev. ,,Concilium,,, nr.49,1969.

Balthasar Hans von LIrs, Thdorogie et saintetd, in rev. ,,Dieuvivant" 12,L948.

Idem, Liturgie cosmique, Maxime le Confesseur, paris, Aubier,1947.

Bardy 9., !, aie spirituelle d'aprds res pdres de trois premierssiicles, Tournai, 1968.

Barth K, Rdvdlation, E glise, Thdolo gie, p aris, 1964,

-F-

BIBLloqRAHE 305

Behr-Sige|E,, Priilre et sainteti dans l'Eglisd russe, Parig, Cerf,1950.

Idem gi Lot Borodine M, La douloureuse joie, Quelques aspectsde la pridre personnelle de l'Orient chrdtien, col. ,,Spiritualitdorientale" , r:r'.14, Abbaye de Bellefontaine, 1974,

Belu D., Ortodoxia gi actiaismul omului, in rev.,,StudiiTeologice" , nr.'1,-2,1950, p. 65-79.

Benolt A., L'actualitd des Pdres de l'Eglise, ,,Cahiers th6olo-giques", NeuchAtel, Delachaux et Niestl6, L961,,

BenzE., Geist undLeben der 1stkirche, Mtnchen, Fink, 1977,

Bloom A., Ecole de la pridre, Paris, Seuil, 1972.

Idem, PriDre zsiaante, Paris, Cerf., 1972.

Berdiaev N., Le sens de la crdation, Paris, DDB, 1976.

Berger A.-M., Lignes de force des tendances spirituelles contem-poraines, in rev.,,Concilium", nt. 9, 1965.

Idem, La Religion dans la conscience moderne. Essai d'analyseculturelle, trad. de |. Feisthauer, Centurion,199'I...

Boenhoeffer D., Rdsistance et Soumission, Gendve, Labor etFides, 1963.

Borrely A., L'homme transfigur1. L'instinct d'Orthodoxie, Paris,Cerf, 1975.

Bouillard H., L'expdrience humaine et le point de ddpart de lath1olo gie fondamentale, irr rev.,, Concilium" nr. 6, 1955.

Bouyer L., La spiritualitd du Nourseau Testament et des PCres,Paris, Aubier, ed. II, 1966.

Idem, 9.a., La spiritualitd mddieuale,Paris, Aubier, 1953.

Idem, La spiritualitd orthodoxe et la spiritualitd protestante et an-glicane, Paris, Aubier, 1965.

Branigte 8., Tbologia icoanei, in rev. ,,Studii Teologice" , nr,3-4,1952, p,175-201.,

Bratslotia P,, Die Orthodoxe Kirche in Griechischer Sicht (lucrarecolectlvl), 2 vol,,9tuttgart, 1959 9i 1960.

Page 54: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

306 BIBLIOqRAFIE

Idem, Von Grie chisdrcn O r thodoxie, W llr zburg (Echter).Bria_r., Aspecte dogmatice ale unirii Bisericilor cregtine, Bucuregti,

1968 (tezd, de doctorat).

Idem, _Slujirea cregtind tn lumea contemporand, in rev. ,,Mitro-polia Moldovei gi Sucevei" , rrr. g-4,1969, p.1,45-154.

Idem, Spiritul teologiei ortodoxe, inrev. ,,Orto doxia,' , fr. 2,1972,p.177-194.

Bouillard H., Logique de la foi, col. ,,Th6ologie" , paris, Aubier-Montagne,1964.

Chariton de Valamo, L'art de la pridre, col. ,,Spiritualit6orientale", r'tr.'I..8, Abbaye de Bellefontaine, 1976.

Chenu M.-D., La Th1ologie au XIIe siDcle, ed. III, paris, Vrin,1957.

Idem, La Th1ologie comme science au XIIIe sidcle, paris, Vrin,1957. \Idem, La Th1ologie, est-elle une science?, paris,19ST.

ChilescuN. ,?gg*A_qi oiald *eEtind, in rev. ,,Studii Teologice,,,nr. 7 -8, 1954, p. 399-438.

Idem, Ealmtie gi teolo gie, in rev.,, Ortodoxia ", nr. 2, 1956, p. 21G2M.Clavel M., Deux sidcles chez Lucifer, paris, Seuil, 19T8.

Cl6ment O., Byzance et le christianisme,Paris, p.U.F., 1964.Idem, L'eccldsiologie orthodoxe comme eccldsiologie de communion,

in rev. ,,Contacts" , rrr. 6'1,,1968.

Idem, L'Eglise Orthodoxe,, in,,Les Religions", DictionnairesMarabout Universit E, P aris, 197 4, p.3,A1-+ZZ.

Idem, L'Essor du christianisme oriental, paris, p.U.F., 1964.Idem, Le Christ, terre des aioants, col. ,,Spiritualitd orientale,,,

nr.17, Abbaye de Bellefontaine, 1976.

Idem, L'homme comme lieu th1ologique, in rev. ,,Contacts,,, nr.68,1969,

Idem, Quel-ques aspects du renouueau de la aie spirituelle dansl'Orthadoxie contemporaine, tn rev. ,,Contactg'i , fit,94,lg6't .

BIBUOqMFIE 307

Idem, Quaatlona aur l'homme,Paris, Stock, 7972.

Idem, Situation de la parole thlologique selon la tradition ortho'doxe, prefald la cartea lui Ch. Yannaras, De l'absence et de

l' inconnaissance de D ieu, Paris, 1971,, p. 9 -39 .

Idem gi Rougier 5., La Rdaolte de l'Esprit. Rep\res pour la situa'tion spirituelle aujourd'hui, Paris, Stock, 1979.

Cognet L., La spiritualitd moderne, Paris, Aubieq, 1966.

Congar Y., Au milieu des orages. L'Eglise ffionte auiourd'hui son

auenir, Paris, Cefi, 1969.

Idem, Cette Eglise que j'aime, Paris, Cerf, 1969.

Idem, LaFoi etlaThdologie,Paris-Tournai, Descl6e et Co., 1962,

Idem, Situation et tdches prdsentes de la thlologie, Paris, Cerf,1967.

Corneanu Mitropolit, N., Teologia tn slujba aiefii, in rev. ,,StudiiTeologice", ff . 5-6, 1968.

Costa de Beauregard M.A., Bria I., Th6ologue de Foucauld,L' O rtho doxie. Hier-D emain, Paris, Bauchet/ Chdtel, 1979.

Crouzel H., Patrologie et renouaeau patristique, in ,,Bilan de [aTh6ologie du XXe sidcle", Tournai-Paris, Casterman, t. II,1970.

Cullmanfl O., Actualitd de l'histoire du salut, in ,,Etudesth6ologiques et religieuses", 44, 1969.

Dagens C., L'Esprit Saint et la aie spirituelle dans la conionctureactuelle, in rev. ,,Nouvelle Revue Th6ologiqlJe" , rrt. 4,1975.

David P., Premise ale dialogului anglicano-ortodox: AspectulReoelafiei diaine, Bucuregti, 1977 .

DebognieP., Ddvotion moderne (art.), in ,,Dictionnaire deSpiritualit1" , t, [I, Paris, Beauchesne,1957 , col.727-747 .

Defois G., uVulnirable et passionnante Eglise, Les enjeuxd' auj ard' hui, P afiq Cerf,'I.977 .

Delumeau 1,, Le Chrlatlanieme aa-t-il mourir?, Paris, 1977.

Page 55: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

,ilIp=

308 BtBLtOqRAFtE

Deux mille dns de christianisme (lucrare colectivd), Soci6tdd'Histoire Chr6tienne et Aufadi, Paris, 1975, t. [I, p. 41,-99.

De Halleux A., Palamisme et Tradition, trt rev.,,Ir6nikon" , nr. 4,1975, p. a79-a%.

Dumas A., Une thdologie de la realit|. Dietrich Bonhoeffer,Gendve, Labor et Fides, 1968.

Eliade M., lmages et Symboles, Paris, 1952.

Evdokimov P., Les 6ges de la aie spirituelle, Dis Pires du ddsert inos jours, Paris, DDB, ed. II, 1964.

Idem, L'art del'icine, th1ologie delabeaut6,Paris, DDB, 1970.

Idem, La connaissance de Dieu selon la tradition orientale, Lyorr,Xavier Mappus, 1967.

Idem, Prdsence de l'Esprit Saint dans la kadition orthodoxe, Cerf,Paris, 1977.

Idem, La nouaeautd de l'Esprit, Etudes de spiritualit|, col. ,,Spi-ritualit6 orientale" , nr.20, Abbaye de Bellefontaine, 1977.

Idem, Lapridre del'Eglise d'Orient. Laliturgie de Saint lean Chry-sostome, Mulhouse, Salvator Casterman, Paris-Tournai,1965.

Idem, L'Orthodorle, NeuchAtel, Delachaux et Niestl6, 1965.

Idem, Le Christ dans la pensde russe, Paris, Cerf, 1970.

Fischer K.P., Der Mensch als Geheimnis. Die Anthropologie KarlRahners, Freiburg im Breisgau, Herdet1973.

Florensky P., La Colonne et le Fondement de la odrit6, Lausantrte,UAge de l'Homme,1975.

Idem, Bible, Church, Tradition: an Eastern Orthodox aiew,Belmont, Nordland, 1972.

Galeriu C., Teologia ortodoxd romknd contemporand. Coordonate gisintezd,ln rev. ,,Ortodoxia" , nt.3-4, \976.

Idem, La Sacrifice et la Rd,demption, in rev. ,,Contacts" , rrr.98,Paris, 1977.

Idem, Iertfil gi rilscumpdrare, Bucuregti, 1979,

=uIIF-

BBLloqRAHE 309

Garrlguea I,M., Maxime lg Confelle_ur, La charitt dvenir dittin de

l'iatnme, Paris, Beauchesne, 797 6,

Gautier J. g.a., La spiritualitd catholique,Patis, Le Rameau, 1953.

Geffr6 C., Lln nouoel Age de la th1ologie,Patis, Cerf, 1972.

Gilson 8., Laphilosophie au Moyen Age, Paris, 1976,2vol.

Idem, La thlologie mystique de Saint Bernard, Paris, 1934.

Gounelle A., Oi aa la thlologie?, in rev. ,,Etudes th6ologiqueset religieuses", nr. 46,\971,.

Grelot P., L'exdgise biblique au carrefour, in rev. ,,Nouvelle Re-

vue Th6ologique", 197 6, P. 481-511.

Grigorag A., Dogma gi cultul din punct de aedere interconfesiolal

Ei problema iitercomuniunii, in rev. ,,Ortodoxia" , rrr.34,1977,

Gross 1., La diainisation du chrdtien d'apris les Pires, Paris, 1938.

Habra G.,LaTransfiguration selonles PDres grecs, Paris, ffi,1973,Hazim I., L'homme d'aujourd'hui et la Rdsurrection, Beirut, An'

Nour, 1971,.

Heiller F.,Die Ostkirchen, Mtinchen-Basel, Emst Reinhardt, 1977,

Hopko T., k sens de la spiritualitd, in rcv.,,fiP", Paris, rtt. 16, L9n,

Icd I., Relaliile tntre ortodocEi Ei luterani din Romhnia din secolul al

XV-leaphnd astdzl, in rev. ,,Mitropolia ArdealuluT" , nr. l'-3,1980.

Iliescu Y., Scrisori (din 28 ianuarie 9i din 4 aprilie 1"978\,(manuscris).

]evtich A., L'homme en Christ et l'homme dans l'existentialismecontemp or ain, in rev.,, Con tacts", nr. 81", \97 3.

Karmiris J ., E clesiolo gie orto do xd, Atena, 197 3 (in greactr).

Kasper Y{., Rurouveau dela mlthode thlologique, Paris, Cet1,1968.

Klostermann F., Crise dans l'Eglise - uise de l'Eglise,ln rev.

,,Conci[ium", nr. 714, 197 6.

Khodre G,, Technologie et justice sociale, R6le du chritien et des

Egllaea,[r rev, ,,Le Meeaager ortodoxe", nr. 51, 1970.

Page 56: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

310

t.lilEt,.r

BIBLIOqRAFIE

Krivochdine 8., I.a spirituaritd orthodoxe, fnrev. ,,Messager del'Exarchat du Patriarche Russe en Europe occidentaie,,,nr,53,1966.

Kuen A, Le renouaeau charismatique.IJne 1aaruation, st. L6gier(Elve!ia), Emmaus, 19T5.

Kung H,, Existiert Gott?, Mtinchen_Ziirich,pipeq, 1g1g.Latourelle R., Thdologie, science du sarut,paris, DDB, Burges et

Montr6al, Bellarmiry 196g.

Laurentin R., pentecitisme chez res cathoriques. Risque et aaenir,Paris, Beauchesne,l974. ' '

Leclercq 1., Tendances rnonastique actuelles,in rev. ,,NouvelleRevue Th6ologiq"tJe,,, t. 1.1 0, 1gZg.

Idem, M'ldievisme et unionisme,Inrev. ,,Ir6nikon, ,tom. XIX, 1946.Lefebvre Mg.., l'acduse le Concile,Vouille, 19\6.Lehmann K., Ge genut art des Glaub ens, Mainz, lg7 4.Lossky Y., A l'image et i la ressembrance de Dieu, paris, Aubier-

Montaigne,lg67.

Idem, Essai sur la thdorogie mystique de |Egrise d,orient, Lg44,1977 - II" ed.

Idem, Laoision de Dieu, NeuchAtel,1962.Lot-Borodine M., La ddification de l'homme selon la doctrine des

Pires grecs, Paris, Cerf, 1970.

Mehl R., Traitd de sociologie du protestantisme,Neuchatel,lg6s.Idem, La th1ologie protestante, col.,,eue sais_je?,, ,paris, 1961.Idem, La crise de la transcendance, in rev. ,,Revue d,Histoire et

de Philosophie Religieuse,,, 49, 11969.

Idem, La crise actuelle de ra thdorogie, inrev. ,,Etudes th6olo-giques et religieuses,, , 45,1970.

Metz 1.8., Pour une thiologie du monde,paris, Cerf, LgZ1,.

Meyendorff J,, l* Christ dans la tluologie byzantine,paric, Cerf,1969.

'qtl-IF+"

BTBLTOqRAFIE 311

Idem, L'Egliee orthodoxe. Hier et auiourd'hui, Paris, Seuil, l'960

ei 1969.

Idem, La signification de la Rlforme dans l'histoire du christia-nisme, in rev. ,,Contacts",1963,

Idem, lnitiation d la thlolo gie by zantine, P aris, Cerf, 197 5'

Idem, Orthodoxie et catholicit1,Patis, Seuil, 1965.

Idem, saint Gr,goire Palamas et la mystique orthodoxe, Paris,Seuil, 1959.

Mladin MitropolitN., Studii de teologie morald, Sibiu, 1969.

Moldovanl.,Inadfdtura ortodoxd despre SfAntul Duh gi preocu-

p drile ecumenice contemp or ane, Sibiu, 197 3.

Moltmann J ., Th€oto gie de l' esp dr ance, P atis, Cerf-Mame, 197 0'

Moisescu 1., Eaagrie Ponticul - aiafa, sqierile gi tnadfdtura,Atena, 1937 (in greacd).

Nellas P., Zoon theoumenon, Aterta,1979 (In greacd).

Idem, Th1ologie de l'image, in rev. ,,Contacts" , frt.25,1973'

Nissiotis N., La th^ologie en tant que science et en tant que doxo-

logie,ln rev. ,,Ir6nikon" , N.3,1960.

Idem, Prolegornenela gnoseologia teologicd, Atena, 1965 (in greacl).

Idem, Die Theologie der ostkirche im cikumenische Dialog. Kirche

undWelt in Orthodoxer Sich, Stuttgart, 1968.

Normann F., Teilhabe - ein schlilssek^ort der vtitertheologie,Mrinster, 1978.

Ouspensky L., Essai sur la thdologie de l'ic|ne dans l'Egliseorthodoxe, Paris, 1960.

Pannenberg W., Esquisse d'une christologie,Patis, Cetf ,1971"

Id em, Grundfr agen sy stematischer Theolo gie, G}tlngery ed. II, 197'1,.

Idem, Theologie als Geschichte. Neuland in der Theologie, ztlrich,1957,

Idern, |l\flrrcenuchafe ttworle und Tlrcologie, Frankfurt, 1973 gi 1977,

Page 57: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

312 BIBLIOqRAFIE

Pl,mrdear, Episcop A., Biserica srujitoare in sf,nta scripturd giin teotogia iontempoiaia, v',uruii)iiri. "r,Idem, Rugdciune Ei cunoagtere tn^inodrdtura ortodoxd,rn rev.,,Studii teologice,, , *. S_E,1g1g, p. ii;:;;;.,Popescu D., Ecresiolog-ia romano-catoricd dupd documentere cerui

li;ii,f,tif f"f '{*#"!fr,,!i7{:7ii;i::,""ifi:,eitnteotogiaPopovici r'' omur Ei Dumnezeu-omul,Atena,

1969 (lngreac,).Radu D., Car

rntu**o#Xtr:tf""f;;':f i;;ltfi ntetorrainesiprobtema

Rahner K, Er,ments de th60rogie spirituere,paris,DDB, 1964.Idem, Theolosie ,_!i Erf:h:ung des.Geistes;,S.hri;;"" zur Theo_I o gie 12 ; B enzi gur'v"rt ugi iiirich-Eins i" J J"-kor n, r97 s .Idem, Grundkurs des Glaubens. Einfurung in den des Christen_tr,tms, Freiburg, Basel, Wi"", Ueiaei, ig;;.*",,Idem gi MetzJ. 8., L,homme dl,dcoute du Verbe,paris, Mame t96g.Ranaghan K' gi D', Le retour de l'Esprir. ,, *"r)ement pente-citiste catholique, paris, i"ii tgZZ.Ravier A., La mystique et les mystiques, L965.Rotzetter A, Geist utird Leib. Thegrogigche und anthropologische

[xwfrru:;J:,?i*{;*;';;:;z;;'#:::;g".v3.i,!,Rousseau H., La pensle chr1tienne,paris, pUF, 1g7g.Schillebeeckx E., Offenbarung und Theologie, Mainz,1t965.t'ffixT,

! i#{"uction to Litursicat rheotogy,London,

Idem, ,: itlr;

diain i l'6ge de ta s1cutarisation,in rev. ,,rstina,,,

Idem, Pour la aie du monde,paris, Descl6e, 1969.Serr J. 9i Cldment

9,: lo pridre du caeur,col.,Spiritualit6 orien_tale", nr. 5 bis, Abbaj,e J" fi*fi"ro"taine, lgZT.

BIBLIOqRAFIE313

siegwalt G., L'acte_th1orogique ryjgr{l'hui, risque et promesse,rnrev.,, Revue d'Histoire et de-philosophie'Religieuses,,, 52,1972.

Idem, Nature et Histoire. Leur r6alit6 et leur a6rit6, Leiden, E, |.Brill, 1965.

Idem, L'autoritd fondatrice !, .lo ?1:2te biblique. statut thborogiqueet usag.e sciintrfique de la Bible, in r6v. ;oriiio" luth6.rienes", nr.4/1976.

spidlik Th., La spirituatit| de Yorient chrhtien,Roma, Lg7g.Stauffer R, La Rdforme, col. ,,eue sais_je?,,,paris, pUF, 1974.stdniloae D., Teologia Dogmaticd ortodoxd, Bucuregti, r97g,l

volume.

rdem, Filocalia (traducere, introducere gi note) I, sibiu, 1947; rrl!2fl,1!! !?!_\,IV (1e48); v (Bucuresti, igr6); vl si vii

Idem, L'homme, image de Dieu dans le monde,in rev. ,,Contact',,,rtr.84,1973.

Idem, slhnta .Treime - structura supremei iubiri,in rev. ,,studiiTeologice" , nr. 5-6,1970, p. 333-355

Idem, Sfintul Duh tn-Reaelafie Ei tn Bisericd, inrev. ,,Orto-doxia" ,2,1974, p. 21,6-249.

Idemu La l!]g* dans un monde s6cularis6, in rev. ,,Contacts,, , fit,103,1979.

Th1ologie.orthodoxe roumaine dls origines h nos jour (lucrarecolectivd), Bucuregti, 1974.

Tillich lr, lh1o]ogie syst1matique, t.I, Introduction, Raison etRdadlation, P aris, plandte, 197 0.

Timiades 8., Lebendige orthodoxie,Ntimberg und Eischstaft, D56.Todoran r., Credinld gi tehnicd,in rev ,,Mitropolia Ardealului,,,

4-6,1966, p.348-866.

Idem, La Gloire et la croix..Les aspects esth€tique de la Rdadlation,t. l,,,Apparition", paris, Au6icr-Montaigne, tgOi.

Page 58: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

314 BIBLIOqnAFIE

'/ajt" v, Die Thmrogie des Cattesdimstes fui Lufiur,Gottingen, rgilg,vandenbroucke Dom Fr., Le diaorce entre ta thlorogie et ramy stique, in rev.,,Nouvelle Revue Tfreologiq ue,, 72,1950.vasiliu C., Relaliile tntre Bise,rica romnno-catolicd gi Biserica orto-doxd de ta anunrarea concliut"i iitii'i;'ii $;';, :,rll9 _ dec,L970), Bucuregti, 1976.Vernette 1 ., S ectes, et

!fu ,:l^!:li gieux. euand l, O ccident s, 6u eille,Mulhouse, Salvato4, 1976."

viller M., La spirituatiti des preruiers siicres chr€tiens,paris, 19i0.Idem gi Rahner Karl, Aszese und Mystik in der vaterzeit,Fr.i.Br.,

1939.

Wackenheim CH., La theologie catholique,col. ,,eue sais_je?,, ,paris,PU.F., 1977.

Idem, Christianisme s ans i d6oro gie, paris, Galimard, 197 4.Yannaras Chr., La Thdorogie en Grice aujourd'hui, in rev.

,,Istina" , m.2,1971,.Idem, De l'absence et de |inconnaissance de Dieu,paris, 1gr1.Idem, Personne et communion, inrev. ,,Con tacts,, , nr. g4,lg7g.Yevtich A., L'homme en christ et |homme dans |existentiarisme

conternp orain, in rev.,, Con tacts,,, nr. g1", lg1g.Idem,

.Eclesiologi! Sflftylui Apostol paael dupd Sfbntul loanHisostom, Atena, 1967 (ingieacd). ' r

z6'greanra, Clegtiniyll gi.drepturile fundamentare are omurui, inrev. ,,Studii Teologice,, , nr. g_4,1bs2, p. tiii+i'.-rdem,

-Pozifii ecumenis-te-tn.teorogia ortodoxd din Apus,in rev.,,Mitropolia Ardeal ulrai,, , *.2_Z , 1g6i; i: ;;;g_iiS.ZahrntH., Dieu ne peut pas mourir,paris,Cerf, 1gT1,.zizioulas r., lLnitatea Bisericii tn dumnezeiasca Euharistie gi

ryiscop ln timput primeror trei secore, iiii, {goirtn gr"ace;.Idem, veritd et communion dans ra pe.rspectiae de ra pensiepatristique grecque, [n rev. ,,Irenikon", il Dii,[. +sr_srO.

-rr.,F-Ir

CL/PRIN5 515

CUPRINS

CuvAnt inainte..... !..,....!!.!'.r..i.!. ,...,......,..,.,7

Prefali, de Pr. prof. dr. Dumitru Stdniloae .'...,,.9

Preliminarii................ ......"..13

A. Actualitatea temei ..............".""" 13

B. Delimitarea temei a1ese.......... .........'.........'. 22

C. Preci2are................. ............".'."" 23

Capitolul I - Explicarea nofiunilor de teologie 9ispiritualitate ............. ..,...'.',25

A. Teologia gi sensurile ei '......... .-............'........,, 2t

2. in cregtinism "........'.. '......,....', 28

a) ln Rdsdrit ..........28

u) ir'r epor .........,.' 39

B. Nofiunea de spiritualitate........ ............'.........49

1. Scurt istoric al nofiunii de spiritualitate...'.'....... """"492.intelesurilecuvAntuluispiritualitateastdzi. ...........'..51

,^

a) ln genera1............'..'... """""" 51

b1 in iens religios .........'........"" 51

3. in cregtinism ............. ..............51

a) in teologia apuseantr """""" 52

b) in R[sdritul cregtin... ......'....' 56

cj Precizare privind termenii misticd gi mistic """"""""' 59

1. Etimologie gi semnificafii in antichitatea precreptintr ..................62

2. Muotrptov gi trdirea lui tn Noul Testament ...........' 54

3. Semnificalia misterului 9i a

termenilormisticilaSfinliiPdrin;i....... ................,'.."66

4. inlelesul misticii in Occidentul creqtinmedieval gi modern ..,..'....'...72

5. Atitudinea Reformatorilor gi a [totestantismuluifnlH de misticd......... 74

Page 59: PF Daniel - Teologie Si Spiritualitate.partea2a

316

capitolul II - Temeiurrle drvrno-umane ale teologiergi spiritualitryii cregtine .........,..........,gt

A. Dumnezeu-Thtll Se reveleazl gi Se dtrruiegte lumiiprin CuvAntul gi prin Duhul........-.........,...... .................... gz

a) In lucrarea de creare a lumii .................... Egb) in lucrarea de mAntuire gi sfinlire a lumii, unitateagi reciprocitatea dintre CuvAntul gi Duhul devindin ce in ce mai evidente...............

c) Prin Sfanrul Dutu Cuvdntut Sfinteisc;il; ;;;;;irlelegere (teolog.hisire) qi s3re experienle existenpial_irf,ovniceascd (viatd spirituald), in Bisericd.........................:.......................

B. OmuI - fiinfH teologici gi pnevmatoforl

CUPRINS cuPruNq 517

c) Teologle, rugdciune 9i sfinlenie """"""'226II. Raportul ;i;il i*logie 9i spiritualitate tn mileniul al doilea.n

(considera;ii generale) """"" .;"' """""" 4oir

a) ,,Calufttoian" in cetatea cregtin[ sau

intrarea lui Aristotel ln teologia occidentald' """""' 235

b) Timpurile moderne: noi aspecte ale raportului

dintre .r"dirrp 9i filosofie, dogml 9i spiritualitate'

Biserictr 9i lume, tn Apus""" """"""""" 2{6

Capitolul IV - Situafia actuale a teologiei gi)87

spiritualitefii ..'....'... .

A.ln Catolicism 9i Protestantism""""' """""257

l. Ctizacreqtinismului occidental"""""""" """""""""257

II. Eforturi de retnnoire in teologia 9i spiritualitatea

cregtind occidentald """""""' 268

B. Viala spirituali gi teologia ln Ortodoxia contemporanl

(prezentare succinti) " """""""" """""""""""' 2EE

Considerafii finale """"' 301

Bibliografie selectivn""""""""" """' g0{

Cuprins... """"' 316

92

97

C.Iisus Hristos - Restaurarea gi deslvdrgirea

a) tn Hristos, natura umand este restauratd in dimensiunea sa \,_ pnevmatoford gi de adopfune filiald divind................................ 15gb) Hristos restaureazd asculiarea fiascd a omului fatd

de Dumnezeu, prin unirea voinfei umane '

, ."r_Yo.TI, dumriezeiasca................. ........1.62 tc, rn rftstos, natura umand ajunge la deplina ei realizare:

Ii"a"-""r"**--.:-.:-:::.:1.:'"" rd ueP'na er rearzare: I Iv6v

D' viafa cregtini este viafa divino-umani a rui Hristos,comunicati prin Duhul SfAnt, in Biserici............:.............:....... ...184.1

\\rCapitolul III - unitatea dintre teorogie gi spiritualitate vin viala 8isericii........................ zO7*

a) CAteva cuvinte despre taina fiinfei umanedin punct de vedere cregtin .......:...............

b) ldr* ii-p'ii*^rr"ascd - in dialog;;;;;;--"""""""" 106

. !r tn comuniune spirituald cu E1................ 172

Aaspiriturlltel": qi teologia_ca experienfi gi infelegerea Revelafiei lui Dumnezeu Care Se aeruiejte lumiil..-_..................2018.. Privire generaltr asupra rapoftului dintre teologiegi viafa spiritualtr in istotia ciegtinismului...,.......,..:..... ..........277

I. PAnil la Schisma din 1054 ..,...................,. 211a) Evanghelie gi culturlU;Oog;e qtapiritualtate.,...,........... """"" 211

...,,....,.., 218