Pestii Nistrului de Mijloc Si de Jos

7/21/2019 Pestii Nistrului de Mijloc Si de Jos

http://slidepdf.com/reader/full/pestii-nistrului-de-mijloc-si-de-jos 1/142



PETII NISTRULUI DE MIJLOC I DE JOS(Ghid al pstrtorilor râului)

( )



28.693.32

Compilatori:

Alexandru Mou, Ilia Trombiki

: ,

Petii Nistrului de Mijloc i de Jos (Ghid al pstrtorilor râului)/ Compilatori A. Mou, I. Trombiki. - Chiinu: 2013. - 139 pag., ill.

Cartea propus reprezint un ghid practic pentru identificarea speciilor de peti,

care pot fi gsii în bazinul Nistrului de Mijloc i de Jos. Se analizeaz circa 140 specii depeti, care aparin la 86 genuri, 30 familii, 17 ordine. De asemenea, succint se dau infor-maii cu privire la distribuie i abunden, importana practic pentru om i starea deconservare a speciilor, se enumr msurile de conservare i ameliorare a populaiilorpiscicole. Cartea este destinat publicului larg de cititori.

( ) / . , . . - : 2013. - 139 ., .

-

, . 140 , 86 , 30 , 17 . , , - . .

ISBN 978-9975-53-178-4



Prefa

Petii constituie un grup dezvoltat al lumii animalelor vertebrate de pe Planeta no-astr i o verig important în lanurile trofice din bazinele ei acvatice. Fr dânii multespecii de animale n-ar mai fi supravieuit, iar miliarde de genotipuri de oameni ar fi disp-rut demult din cauza foamei. Potrivit ultimelor rapoarte, în total sunt descrise circa 29 mii

specii de peti, iar pentru bazinele acvatice dulcicole europene sunt menionate peste500 specii.Nistru este cel mai mare fluviu din R. Moldova i al doilea dup mrime din

Ucraina, care alturi cu Dunrea, Nipru i Bugul de Sud face parte din bazinul hidrografical Mrii Negre. Acest fluviu are o lungime total de aproximativ 1380 km, iar bazinulhidrografic ocup o suprafa de peste 72 mii km2 (cu 16890 aflueni, 65 rezervoare,3447 iazuri, etc.). Construcia sistemelor hidrotehnice a creat noi frontiere de zonareecologic a acestui bazin. În prezent albia fluviului Nistru poate fi împrit în trei sec-toare, care au propriile lor particulariti hidrologice i hidrobiologice: sectorul de sus - dela izvoare pân la barajul lacului de acumulare Novodnestrovsc; sectorul de mijloc –

pân la barajul lacului de acumulare Dubsari; sectorul de jos – pân la Marea Neagr. În ciuda faptului c fluviul Nistru în lumea cercettorilor arat destul de modest, îns frumuseea, mreia, generozitatea i originalitatea lui nu pot fi nicidecum subapre-ciate. În trecut, dup glaciunile cuaternare, acest fluviu a contribuit la restaurarea fau-nelor din acvatoriile estice vecine (Bugul de Sud, Nipru, Don, etc.). În plan biogeograficNistru este unical, bazinul lui superior este aproape de al lui r. Vistula, legând astfelMrile Neagr i Baltic. Din aceast cauz, strmoii notri, din timpuri strvechi nu-meau Nistru ca “drumul chihlimbarului”, adic, drumul frumosului. Ulterior, în formareabiodiversitii Nistrului au participat reciproc i faunele acvatice ale Dunrii (unicul refugiune îngheat în perioada glaciunilor), Bugului de Sud, Niprului i un alt ir de bazine acva-

tice montane, premontane i de es. Iar prin afluenii si de dreapta Nistru este în conex-iune cu bazinul Dunrii (Prut), fapt care a dus, i mai continue astzi înc, la îmbogireareciproc a faunelor acvatice. Pe lâng aceasta, bazinul hidrografic al Nistrului se carac-terizeaz printr-o zonare vertical a diversitii piscicole: sectorul de es este mai bogatcalitativ i productiv cantitativ, iar cel din amonte sunt mai srace calitativ i cantitativ.Totodat, fiecare din poriunile fluviului sunt deosebite dup structura calitativ a ihtio-faunei.

Pân la mijlocul secolului trecut fluviul Nistru surprindea locuitorii cu diversitatea icantitatea a sa mare de peti valoroi. Acest fluviu mai era renumit în Europa prin locurilede reproducere al „petilor regali” (sturionilor) i prin “gropile de aur” pentru înfometaii în

perioada izbelitilor de tot felul.Ihtiofauna Nistrului, în ciuda faptului c are similitudine cu cea a apelor învecinate,se deosebete prin originalitate i poart amprenta trecutul geologic activ din regiune. Eaconine în componena sa muli reprezentani vechi (specii endemice i relicte), dinpcate, acum, unele dintre care sunt pe cale de dispariie. Aici mai sunt specii tipicerâurilor curate i reci, cele pentru ape stagnante i cu predilecii intermediare. Mai suntspecii de peti migratoare în aspect sezonier (în limitele fluviului, din mare în fluviu i in-vers). Pe lâng aceasta, ihtiofauna din zonele gurii Nistrului difer de aceleai ale Dunriidup diversitatea mai redus a speciilor dulcicole i cantitatea mai mare de peti de apsalmastr i srat. i toate speciile sunt împreun, coabiteaz în bazinul unui singurrâu, dei în diferite habitate!

Investigaiile ihtiologice în bazinul Nistrului sunt de lung durat, dar cunoatereaadevrat a diversitii, distribuiei i ecologiei petilor este înc departe de a fi complet.

Aceast stare s-a creat din cauza preocuprii cercettorilor de temele prioritare de atunci- petii cu valoare economic i locurile de pescuit al lor. Reieind din cercetrile noastrede teren (1985 - a.c.) i compararea cu datele publicate, avem dreptul s spunem, ccunoaterea ihtiofaunei întregului bazin hidrografic al Nistrului la modul general esteaproximativ, iar a diversitii speciilor de talie mic este extrem de vag. Considerm,



“Activitatea economic” intens a omului din ultimii 70 de ani în spaiul hidrografic,abia fluviului i în liman a modificat semnificativ i ireparabil structura ihtiofaunei i stareaecosistemelor acvatice. În mod particular, s-a redus drastic diversitatea i rezervele can-titative ale speciilor indigene de peti, a crescut numrul elementelor alogene (strine) iale celor de ap salmastr, pentru totdeauna au fost pierdute speciile de peti valoroasecare nu vor mai fi pescuite nicicând. În ciuda multiplelor lovituri “de graie“ aplicate de om

teritoriului bazinului hidrografic al Nistrului, acum el, totui, concentreaz resursele debaz ale diversitii florei i faunei regiunii. Nistrul, în limitele regiunii, continu s fieprincipala surs de energie electric, de irigaie, de piscicultur i de agrement. Mai multdecât atât, bazinul hidrografic al lui este unica surs de ap potabil pentru centrele ad-ministrative din 5 regiuni ale Ucrainei, capitala R. Moldova i pentru un ir de alte centreindustriale unde mai continue s triasc înc 7,74 milioane de suflete. Iat, acesta-i Nis-tru nostru, pentru muli foarte strin, necunoscut i inexplorat!

Aceast crulie îi propune s-l ajute pe oriicine interesat de soarta bazinuluiNistrului în identificarea speciilor de peti asemntori la exterior, în cunoaterea denu-mirilor lor comune, distribuiei i abundenei, dimensiunilor minime admise în capturi i

strii lor actuale de conservare. Acest lucru este foarte util i extrem de important pentrunoi toi, cei care pescuim în apele bazinului Nistrului nu pentru profit, dar pentru atâteabucurii calmante care ni le ofer cu atâta generozitate Natura când ne aflm în sânul Ei.

– - . - , , . -

, 29 , - - 500 . - . ,

, . 1380 , 72 . 2 ( 16890 ,65 , 3447 . .). - . - , -

: - ; - ; - - .

, , , , , -. ( , , .) . - , - ( . ) “ ” (, ), - . , (- ), , , . , - , . ., -



- . “ ” () “- ” .

, , .

( ), -, . - , , , , , -. , , -. , , . , , !

,

, , , -, . - (1985 - ..) , , – . , - 30% . - , , , .. - -, - / .

. “ ” 70 , , - . , , , . , . , “” , - . -

“ ”, , , - . , , . , , 7,74 . -. , !

, , , . , , , , - , .



Caracterizare general a comunitii piscicole din Nistrul de Mijloc i de Jos

Astzi avem informaii foarte contradictorii referitor la numrul spe-ciilor\subspeciilor din apele Nistrului. În unele surse tiinifice figureaz 130 specii, în al-tele în descretere – 107, 100, 88, 82, 79, 75, 70, 59, 49 i 46 specii (, 1948-1949; ., 1954; , 1983; ., 1999; 2001; 2003; , 1977;

, 1998; , 1986; Cozari, Usatâi, Vladimirov, 2003; Mou, 2004; 2005;Mou, Ciobanu, Davideanu, 2004; Usatâi, 2000; Usatâi .a., 2003; arapanovscaia,1999). Cum am mai menionat, ihtiofauna nistrean este original, ea conine irca 30specii (i subspecii) relicte ai bazinului ponto-caspic, 11 specii endemice ai Dunrii, Nis-trului i Niprului, 6 imigrani mediteranieni. O mare parte din speciile relicte i fostele spe-cii comune în bazin acum au disprut sau se afl pe cale de dispariie (chicarii, sturionii,lipanul, pstrvul indigen, boiteanul, majoritatea porcuorilor, obleul mare, toate cârele,mreana ptat, beldia i fusarul, caspiosoma i unii din guvizi). Investigaiile (aa. 1985-2013) compilatorilor acestei crulii au identificat veridic în bazinul Nistrului (de la izvoarepân la mare) 86 de specii de peti. În ultimul deceniu au fost gsite înc 3 specii noi

pentru fauna Nistrului (moul de Amur, umfltura gola i ghiborul lat). Astfel, cu dateledin literatura în bazinul nistrean numrul speciilor de peti crete aproximativ la 120.Numrul total al speciilor de peti din Nistru, probabil, este mai mare. i este surprinz-tor, c componena calitativ a petilor din Nistru nu prea difer de ale altor fluvii alebazinului Mrii Negre.

Activitatea omului în mai mult de 60 de ani (eutrofizarea ireversibil, poluareacronic, pescuitul excesiv i distrugerea fizic a habitatelor) i abordarea pur comercial

în evaluarea fluviului Nistru (el anterior avea statut de râu „fr valoare economic”) auadus la „succesele” tiute de toi: schimbarea fundamental a structura faunei piscicole.Cu alte cuvinte, a avut loc srcirea semnificativ a diversitii speciilor i a abundenei

populaiilor lor în cea mai mare suprafa a bazinului fluviului. Speciile de peti anteriorrare au devenit ameninate de dispariie i pe cale de dispariie, iar cele comune în cap-turile industriale i-au redus numrul si au devenit rare. Pe lâng acest “banditism”, faunanistrean s-a completat cu nite specii alogene est-asiatice i nord-americane aclimati-zate de om sau ptrunse aici prin expansiune (11 specii). Cele mai numeroase i agre-sive dintre acestea sunt: carasul argintiu, murgoiul blat, soretele i moul de Amur.

În bazinul Nistrului continu procesul de „îmbogire” a ihtiofaunei, petii vin atâtdin amonte odat cu viiturile mari (beldi, boitean, zbori, pstrvi, zglvoace), cât idin aval prin migraiune (guvizi, undrea, osar, ghidrin, clupeide i unii din chefali). Datoritviiturilor mari, avute loc în ultimii mari în bazin, în sectorul de mijloc au fost semnalate 3

specii de salmonide, care au fost clasificate ca specii accidentale. Adic, din josulbazinului are loc pontizarea fluviului cu specii salmastricole, iar de la nord vin speciile deap rece. Mai mult decât atât, lista i biomasa petilor din bazinul Nistrului s-a mrit pecontul speciilor de talie mic (zvârlugi, oble, boar, batc i guvizi). Prin urmare, datoritschimbrilor regimurilor hidrologic i termic în albie, este de ateptat o cretere a abun-denei petilor de ap rece (mihalului, zglvoacelor, boiteanului, virezubului, cleanuluimic, beldiei, osarului, ghidrinului, porcuorilor, ghiborilor, pietrarului, bibanului ialilor).

Dup compoziia sa ecologic fauna piscicol a Nistrului nu e omogen. Pondereaei, evident, o dein petii dulcicoli limnofili, termofili i de ap stagnant, urmai de spe-ciile de ponto-caspice ap salmastr i cei marini eurihalini, întâlnii preponderent în sec-torul de jos, la guri i în liman. Cel mai divers grup din Nistru sunt petii ciprinizi i percizi(55 i 45 specii). Foarte tipic pentru Nistru e prezena frecvent a hibrizilor inter- i in-tragenerici. Acest lucru este cauzat de insuficiena locurilor prielnice pentru reproducere.Cu toate acestea, comunitile piscicole ale bazinului fluviului Nistru îi mai menin o pro-ductivitate ridicat i mare diversitate de specii. În fiecare sector al fluviului

format un complex deosebit de peti. Cu cât te ridici pe Nistru mai departe demare, cu atât mai puine specii de peti se gsesc. În sectorul de mijloc al fluviului au fost



semnalate 81 specii de peti. Numrul acelorai specii de peti în diferite sectoare alefluviului este variabil în funcie de condiiile habitatului i bazei trofice. Meninerea apar-entei abundene numerice a petilor din Nistru (crap, sânger, novac, cosa) astzi seefectueaz exclusiv prin reproducerea lor artificial i populri ulterioare, dei stocurilemultor altor specii autohtone valoroase pot fi restabilite în acelai mod (alu, sturioni,somn, moruna, pltic, tiuca, etc.), cu atât mai mult c tehnologiile demult au fost

elaborate de cercettori. Cu toate acestea, putem spune, c biologia, rspândirea i di-namica numeric a celor mai multe dintre speciile de peti ale Nistrului, din cauza insufi-cienei studierii, nu sunt cunoscute cu adevrat. Dei se manifest o aparent meninerea bogiei ihtiofaunei, dar speciile de care este interesat pescarul au devenit rariti. Dintotalul petilor bazinului nistrean valoare comercial astzi au doar câiva: tiuca, pltica,sângerul, novacul, cosaul, crapul, alul, babuca, taranca, carasul, etc. Totodat, cap-turile lor au sczut dramatic. În prezent pescuitul industrial pe fluviu s-a redus, multe lo-curi au devenit nefavorabile chiar i pentru pescuitul amator. Ponderea aici o dein spe-ciile de talie mic (circa 70%). Sectorul de jos (inclusiv limanul) este cel mai bogat duprezerve de pete.

Pe baza rezultatelor numeroaselor studii, avem dreptul s spunem, c fauna pisci-col autohton a Nistrului este în stare extrem de critic. Ea a avut o scdere semnifica-tiv a abundenei multor specii indigene, dintre care unele nu au mai fost regsite în ul-timele decenii. Un numr semnificativ de specii de peti care sunt rare, vulnerabile saupe cale de dispariie figureaz în Crile Roii ale Ucrainei, Republicii Moldova i în listaUniunii Internaionale pentru Conservarea Naturii. Foarte multe specii sun protejate lanivel european, dar pe teritoriul R. Moldova nu au nici un statut de conservare, dei înbazinul fluviului Nistru sunt rare, vulnerabile sau pe cale de dispariie. Categoria de rari-tate a speciilor nistrene de peti a fost apreciat reieind din actele legislative interna-ionale i cele naionale. Exist necesitatea de a schimba statutul de conservare pentru

numeroase specii de peti ai Nistrului, astfel noi propunem s de a recunoate c 18specii sunt critic periclitate de dispariie sau sunt disprute (categoria CR - EX), 13 speciisunt ameninate de dispariie (categoria EN), 16 specii sunt vulnerabile (categoria VU) icirca 30 specii sunt rare (categoria R). Respectiv, toate aceste specii trebuie investigatei incluse în documentele oficiale cu privire la protecie.

În aceast crulie sunt prezentate 139 specii de peti i ciclostomide, care aparinla 86 genuri, 30 familii i 17 ordine. Descrierea speciilor este foarte succint i e prezen-tat în urmtoarea ordine: poziia sistematic (ordin i familie), desenul color al speciei,denumirea (tiinific, comun în limbile român i rus), principalele caracteristici dis-tinctive, distribuia i abundena, importana economic, starea de conservare, categoria

de raritate oficial i cea al autorilor acestei crulii. Sunt incluse toate speciile cunoscutepân în prezent, a cror valabilitate nu a fost schimbat în revizuirile ihtiologice rele-vante. În prezentarea textului s-au luat în considerare datele contemporane bine argu-mentate privind sistematic, statutul taxonomic valid i nomenclatura general acceptat apetilor. Informaia textual prezentat provine din diferite surse bibliografice i elec-tronice, precum i din analiza datelor investigaiilor de muli ani ai compilatorilor crii.Creditele fotografice sunt împrumutate din Internet. Pentru descrierea speciei de pete s-a încercat de a folosi cele mai vizibile caracteristici externe (vezi imaginea), fr a intra înmulte detalii, ele fiind alese în aa fel, încât s le poat vedea cu uurin orice pescar.Fi-i de acord, c pentru a cunoate specia i a o elibera în stare vie petele este sufi-cient de al examina la exterior.



Anatomia extern a petilor: 1 - nri, 2 - ochi, 3 - opercul, 4 - radii

spinoase/neramificate, 5 - radii moi/ramificate, 6 - înottoare dorsal, 7 - linie lateral, 8 - înottoare adipoas, 9 - înottoare caudal , 10 - musta, 11 - înottoare pectoral, 12 -

înottoare ventral, 13 - anus, 14 - înottoare anal.

Compilatorii cruliei s-au strduit de a reduce la maxim utilizarea terminologiei ti-inifice, ca descrierea petelui s fie îneleas de nespecialiti. Prin caracteristicile mor-fologice externe determinarea speciilor anumitor grupuri de peti (zvârlugi, porcuori,carai, unii guvizi, umflturi, zglvoace, lapine, etc.) este foarte dificil, acest lucru îl potface numai specialitii ihtiologi. Dup toate caracteristicile difereniale se suprapun, astfel

încât este imposibil distingerea indivizilor din specii diferite. Dar speciile de carai, zvâr-

lugi, câre i unii porcuorii pot veridic identificate doar prin metode genetice, deoareceaceti peti formeaz complexe de hibrizi. În mare msur speciile/subspeciile/formelelor variaz dup proprietile biologie. Categoric, majoritatea speciilor problematice depeti necesit studiu detaliat cu implicarea unei mai variate game de metode noi saucombinate (biochimice, genetice la nivel celular i molecular) pentru a evidenia criteriiclare de determinare a speciilor.

Astfel, concluzii definitive asupra diversitii ihtiofaunei bazinului Nistru de fcuteste pân când devreme.

/ . 130, - : 107, 100, 88, 82, 79, 75, 70, 59, 49 46 (, 1948-1949; ., 1954; , 1983; ., 1999; 2001; 2003; , 1977; ,1998; , 1986; Cozari, Usatâi, Vladimirov, 2003; Mou, 2004; 2005; Mou,Ciobanu, Davideanu, 2004; Usatâi, 2000; Usatâi .a., 2003; arapanovscaia, 1999). , , 30 - ( ) - ( , -

, : , , , , , , , , , , ), 11 , , 6 .

(1985-2013 .) 86 . 3 - -



60 (- , , , ), ( “’ ” ) : ., -

. , -- . - “” ( - -). 11 . - : , , --. “” - (, , -, , .) -

(, -, , ). , 3 , . , - . , (, ,, ). , , - (, , , , , ,, , , ).

. - , , - , - , , . - (55 45 ). . - . , -. . -

, . 51 , - ( . ) - 74 , - 40 , - - 42 . - – . - - 81 . - . (,, ) - , (, , , -, , .), , . - , - , .

, - . : , , , ,



, -, . , . - , , , , . -

. - , . , , , . . - , , 18 ( CR-EX), (EN) - 13, (VU) – 16, (R) - 30. - .

139 , - 86 , 30 17 . - : (- ); ; (, - ); ; ; ; - . , . - , . -

, . - . (. ), , , . , , - , .

: 1- ; 2 - ; 3 - ; 4 - -/ ; 5 - / ; 6 - ; 7 - ; 8 - ; 9 - ; 10 - ; 11 -



, , - .

- - (, , , , -, , .) , - . -

, . , . -// . , - (, -) .

, - .



Petromyzontiformes, Petromyzontidae

Eudontomyzon mariae (Berg, 1931) - chicar ucrainean,

Semnele distinctive. Corpul foarte alungit, în form de arpe, mai cilindric i gros înpartea anterioar. Pielea fr solzi. Dou înottoare dorsale joase i alturate una de

alta, a doua dorsal se unete cu o mic caudal. Alte înottoare lipsesc. Capul mic, înurma lui pe laturi câte 7 deschideri branhiale ovale. Ochii bine dezvoltai. O singur nar,situat înaintea ochilor. Gura cu buze groase, fr flci, în form de o ventuz rotund

înconjurat de numeroi dini cartilaginoi. Adulii au spatele brun sau cenuiu închis, cureflexe verzui metalice. Laturile de un brun deschis sau cenuiu-glbuie, abdomenul alb-argintiu. Caudala puternic pigmentat. Larvele sunt brune, uneori cu desen marmoratformat din pete întunecate înconjurate cu alb. Larvele sunt mai mari decât adulii. Lungi-mea: adulii 16-21 cm, larvele 23-31 cm. Larvele pot tri 3,5-7,2 ani, adulii - 1 an. Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu e studiat. Anterior semnalat în aflueniisectorului de sus al fluviului, mai rar în alte sectoare.

Aspectul cantitativ. În ultimele decenii aceast specie nu a mai fost pescuit în bazinulfluviului.Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aR. Moldova ca critic periclitat (CR), dei în fluviu poate fi considerat ca disprut (EX).Pescuitul acestui pete este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , . , , - . . ,

7 . . , . , - . - - , , . ,

- -, -. . , , - , .: - 16-21 , - 23-31 . . - 3,5-7,2 , - 1 .. A . , -

, .. .. . . , . (CR), - (EX). . – !



Acipenseriformes, Acipenseridae

Acipenser gueldenstaedtii Brandt et Ratzeburg, 1833 – nisetru rusesc,

Semnele distinctive. Corpul alungit, rotund în seciune transversal, fiind mai înalt decâtla restul sturionilor. Pe corp 5 iruri longitudinale de scuturi osoase (1 dorsal, 2 laterale i2 ventrale). Toate scuturile au creste radiare. Scuturile dorsale distanate (8-19), ele auvârf ascuit i orientat în urm, dar nu depesc marginea scutului. În rândurile lateralesunt 24-50 scuturi rombice mici, puin înalte i mult distanate între ele. În rândurile ven-trale sunt 6-13 scuturi. Între scuturi sunt împrtiate granule i scuteluri stelate de diversemrimi. Botul relativ scurt (pân la 60% din lungimea capului), lat i obtuz, acoperit cuplci. Gura mic, dreapt i inferioar. Buza superioar puin despicat la mijloc, iar ceainferioar întrerupt pe o distan mare. Patru musti pe faa inferioar a botului, ampla-sate mai aproape de vârful lui decât de gur. Musti cilindrice i nefranjurate, vârful lornu atinge buza. Istmul acoperit de 2 scuturi triunghiulare. Membranele branhiale con-crescute cu istmul, nu formeaz cut liber. Spatele cenuiu închis, verde închis saudeschis, negru-cenuiu, sur-albastru sau brun-deschis. Laturile mai deschise. Scuturile iabdomenul albicioase sau de un galben murdar. Lungimea: obinuit 1-2 m, maximal 4 m.Femelele sunt mai mari. Poate tri 50 ani.Rspândirea. Specie indigen. Relict ponto-caspic. Specie marin migratoare, exem-plare unice urc pentru reproducere în fluviu, pân la barajul Dubsari.Aspectul cantitativ. Abundena la nivel critic. Efectivul din mare se menine doar prinpopulare.Importanta. În trecut era un pete de interes economic.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, este inclus înCartea Roie a R. Moldova ca specie critic periclitat de dispariie (R), practic disp-rut. Pescuitul acestui pete este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , , . 5 (1 , 2

2 ). . - 8-19, . 24-50 , , . - 6-13 . . ( 60% ), , . , , . , - . - , . , ( ), . 2 . , ,

. -, , . . . - -. : 1-2 , 4 . . -

50 .. A . - . - , , .. - .




Acipenser nudiventris Lovetsky, 1828 – viz,

Semnele distinctive. Corpul robust, relativ înalt i gros, rotund în seciune transversal. Înlimea lui maxim e la nivelul primului scut dorsal. Profilul frunii i cefii e abrupt. Pecorp 5 iruri longitudinale de scuturi osoase (1 dorsal, 2 laterale i 2 ventrale). Scuturidorsale 11-17, primul scut cu vârful ascuit, este cel mai mare i contopit cu capul. Înrândurile laterale câte 52-75 scuturi rombice mici, ele fiind mai puin înalte i mult distan-ate între ele. În rândurile ventrale câte 11-17 scuturi, care cu vârsta se tocesc sau seascund în piele. Vârful scuturilor e îndreptat înapoi, depind marginea lor. Între irurile

de scuturi pielea e nud. Botul scurt, conic, rotunjit la vârf. Ochi mici i distanai. Naraanterioar rotund i mic, iar cea posterioar mare, alungit i dispus perpendicular.Gura mic, dreapt i inferioar. Buza superioar întreag, cea inferioar despicat lamijloc. Patru musti pe faa inferioar, înserate la jumtatea distanei dintre vârful bot igur. Mustile cilindrice i franjurate pe interior, captul lor atinge vârful botului. Mem-branele branhiale concrescute cu istmul, nu formeaz cut liber. Dorsala i analapoziionate mult spre partea posterioar a corpului. Spatele cenuiu închis, cenuiu-verzui, brun-rocat sau vânt. Laturile mai deschise. Abdomenul alb-glbui. Înottoarelesurii sau glbuie, pe ventrale uneori pete întunecate. Lungimea: obinuit 80-100 cm,maxim 221 cm. Poate tri 36 ani.

Rspândirea. Specie indigen. Relict ponto-caspic. Specie marin migratoare, urca pen-tru reproducere în fluviu, pân la barajul Dubsari.Importana. Anterior pete de interes economic.Aspectul cantitativ. Nu s-a mai pescuit de peste 50 de ani.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, este inclus înCartea Roie a R. Moldova ca disprut (EX). Pescuitul petelui acestei specii este oprit.L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , . 5 (1 , 2 2 ). 11-17,

, . 52-75 . 11-17 , . . . , . . , , . . . , , - . , . -, -,- -. . - -. -

, . : 80-100, 220 . 36 .. A . - . - , , .. - .. 50 . . , (EX)




Acipenser stellatus Pallas, 1771 – pstrug,

Semnele distinctive. Corpul alungit, relativ subire, rotund în seciune transversal. Pecorp 5 iruri longitudinale de scuturi osoase (1 dorsal, 2 laterale i 2 ventrale). Scuturidorsale 9-16. În rândurile laterale câte 26-43 scuturi cu marginile crestate care se supra-pun. În rândurile ventrale câte 9-14 scuturi. Toate scuturile situate destul de apropiat.Scuturile dorsale i laterale sunt alungite cu vârfurile ascuite, orientate înapoi i spre co-ad se înal. Între scuturi împrtiate granule i scuteluri stelate mari de culoaredeschis. Botul foarte lung (peste 60% din lungimea capului), lit i aplatizat, uor curbat

în sus. Profilul capului concav. Fruntea convex. Gura mic, dreapt i inferioar. Buzasuperioar întreag (rar uor despicat), cea inferioar întrerupt la mijloc. Patru mustipe faa inferioar a botului, inseria lor este mai aproape de gur. Mustile cilindrice,subiri i nefranjurate, vârful lor nu ajung pân la buz. Istmul acoperit de 2 scuturi tri-unghiulare. Membranele branhiale concrescute cu istmul i nu formeaz o cut liber.Spatele cenuiu închis sau brun închis, cu nuan albastruie-neagr. Laturile galben-alburii sau roietice. Scuturile albe, se evideniaz prin nuan sidefie. Abdomenul alb-glbui sau sur-glbui. Lungimea: obinuit 100-130 cm, maximal 220 cm. Femelele suntmai mari. Poate tri 41 ani.Rspândirea. Specie indigen. Relict ponto-caspic. Urc pentru reproducere în fluviu

pân la baraj.Importanta. În trecut era un pete de interes economic.Aspectul cantitativ. În prezent capturi extrem de sporadice, declin numeric continuu.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, este inclus înCartea Roie a R. Moldova ca critic periclitat de dispariie (R), în fluviu aproape a dis-prut (EX). Pescuitul acestui pete este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , -. 5 (1 , 2 2 -). 9-16. 26-43 ,

. 9-14 . - . - , . - . - ( 60% ), , , - . . , , . , - . , . , ( -) . 2 . . -

-, - - - . - . . - -. : 100-130 , 220 . . 40 .. A . - . - , , .. - .




Acipenser ruthenus Linnaeus, 1758 – ceg,

Semnele distinctive. Corpul alungit, scund. Înlimea maxim e în dreptul scuturilor 3-4dorsale. Pe corp 5 iruri longitudinale de scuturi osoase (1 dorsal, 2 laterale i 2 ven-trale). Scuturi dorsale 11-18, dintre care primul scut nu se deosebete dup mrime derestul i nu este concrescut cu capul; ele au o creast ascuit i vârf înclinat înapoi caredepete marginea. Scuturile sunt apropiate. În rândurile laterale 56-71 scuturi micicare se suprapun. În rândurile ventrale 10-20 scuturi. Între scuturi pielea e nud, mai raracoperit cu granule i scuteluri stelate. Botul scurt (pân la de 60% din lungimea capu-

lui), conic, ascuit sau obtuz, uor curbat în sus. Gura mic, dreapt i inferioar. Buzasuperioar întreag, cea inferioar întrerupt la mijloc. Patru musti pe faa inferioar,inserate la jumtatea distanei dintre gur i bot. Mustile cilindrice, franjurate pe margi-nea interioara, vârful lor atinge buza superioar. Membranele branhiale concrescute cuistmul i nu formeaz o cut liber. Pectoralele foarte dezvoltate. Spatele cenuiu-brun,verde sau cenuiu întunecat, cu o tent albstruie. Laturile i scuturile albicioase. Abdo-menul alb-glbui, cu nuan roz. Ventralele i anala rocate, restul înottoarelor fumurii.Lungimea: obinuit 50-60 cm, maximal 125 cm. Femelele sunt mai mari. Poate tri 30ani.Rspândirea. Specie indigen. Relict ponto-caspic. Se semnaleaz în sectoarele de mi-

jloc i de jos ale fluviului, lacul de acumulare Dubsari, braul Turunciuc i limanul.Importanta. În trecut era un pete de interes economic.Aspectul cantitativ. Pete extrem de sporadic, populaii în declin numeric masiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aR. Moldova ca specie vulnerabil (VU), în fluviu este pereclitat de dispariie (EN).Pescuitul acestui pete este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , . 5 (1 , 2 2 ). 11-18, ,

. , . 50-71 , - . 10-20 . , -. 60% , , -, . , , . , . - . , , . - , . -, - -,

. -. . , - -. -, -. : 50-60 , 125 . 30 .: A . - . , , .. - .




Huso huso (Linnaeus, 1758) – morun pontic,

Semnele distinctive. Corpul alungit, rotund în seciune transversal, gros i relativ înalt.Pe corp sunt 5 iruri longitudinale de scuturi osoase (1 dorsal, 2 laterale i 2 ventrale).Scuturi dorsale 9-17, primul dintre ele mai mic decât urmtoarele, ele sunt netede i frvârfuri. La cap i la coad rândurile de scuturi sunt joase, iar la mijlocul coppului - înalte.

În rândurile laterale câte 37-53 scuturi rombice mici, mult distanate între ele. În rândurileventrale câte 7-14 scuturi mici. Toate scuturile au creste radiare. Între scuturi pielea enud, rar e acoperit cu granule i scuteluri stelate foarte mici i rare. Profilul capului

concav. Botul scurt i aplatizat, gros i triunghiular în partea superioar, ascuit în ceainferioar; la aduli el este moale i elastic. Gura foarte mare i semilunar (ajunge pânla marginile capului), inferioar. Buza superioar întreag, cea inferioar întrerupt la mi-

jloc, vârfurile interne subiate i distanate. Patru musti pe partea inferioar, inseratemai aproape de gur decât de bot. Mustile turtite lateral, cu franjuri plisate, vârful lordepind buza superioar. Membranele branhiale nu sunt concrescute cu istmul i for-meaz o cut liber. Spatele cenuiu întunecat sau negru, cu nuan metalic. Laturilesur-albstruie sau sur deschise. Abdomenul i scuturile suri-albuie. Botul glbui, trans-parent. Lungimea: obinuit 1,5-2,5 m, maximal 10 m. Femelele sunt mai mari. Poate tri118 ani.

Rspândirea. Specie indigen. Relict ponto-caspic. Speciemarin, urc în fluviu pentrureproducere.Importanta. În trecut - un pete de interes economic.Aspectul cantitativ. Practic nu s-a mai pescuit de 20 ani.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, este inclus înCartea Roie a R. Moldova ca critic periclitat de dispariie (R), dei practic a disprut(EX). Pescuitul acestui pete este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , . - 5 (1 , 2 2 ). -

9-17, , -. , - . 37-53 , . 7-14 . . , , ; . , . , - . , , , , . , . , - - , . - -. -. , -. : 1,5-2,5 , 10 . 118 .. A . - . ,

, .. .. -



Anguilliformes, Anguillidae

Anguilla anguilla (Linnaeus, 1758) – anghil european,

Semnele distinctive. Corpul foarte alungit i gros, în form de arpe, în partea caudalascuit i slab comprimat lateral. Solzii mruni, alungii i ascuni în piele. Linia lateraldistinct. Dorsala i anala foarte lungi, contopite cu caudala. Inseria dorsalei e departede capetele pectoralelor. Pectoralele rotunjite i mici, ventralele lipsesc. Capul relativ

mic, aproape conic, anterior puin aplatizat. Ochii mici, situai foarte anterior (deasupracolurilor gurii). Gura larg, terminal. Flcile mici, cea inferioar proeminent. Buzelegroase. Dinii mruni. Ochii argintiu-aurii. Spatele albastru închis, verde întunecat saubrun-negricios. Laturile glbui, abdomenul alb. Înottoarele cenuiu-brune. Lungimea:obinuit 50-100 cm, maximal 2 m. Femelele sunt mai mari. Pot tri 25 ani, de obicei 7-12ani.Rspândirea. Specie indigen. Unicul pete migrator al regiunii care triete în ape dulcii se reproduce în mare (nord-vestul Oceanului Atlantic). Anterior exemplare rtciteerau pescuite în liman i bazinul sectorului de jos al fluviului. În ultimele decenii nu a maifost semnalat.

Importanta. În trecut un pete de interes economic.Aspectul cantitativ. Capturi sporadice, extrem de rar.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aR. Moldova ca critic periclitat (CR), dei poate fi considerat în fluviu ca disprut (EX).Pescuitul acestui pete este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , -, . , -, . . , - . -

. . . , , . , . -, , . -. . -. -, - -, . -. : 50-100 , 2 . . 25 ( 7-12 ).. A . , ( - ).

- .. - .. . . , . (CR), - (EX). . – !



Clupeiformes, Engraulidae

Engraulis encrasicolus (Linnaeus, 1758) – hamsie pontic,

Semnele distinctive. Corpul alungit, fusiform, ovoidal în seciune transversal. Spatelei abdomenul perfect rotunjite, fr caren. Pedunculul caudal lung, relativ gros în parteaanterioar si comprimat lateral spre posterior. Profilul dorsal prezint o linie convex dela bot pân deasupra ochiului, dup care este aproape rectilinie. Solzii mari, subiri iuor caduci, ei lipsind pe cap i opercule. Doi solzi alungii la baza caudalei. Linia laterallipsete. Marginea dorsalei e dreapt, inseria ei e situat aproximativ la egal distande la vârful botului i baza caudalei. Ventralele se insereaz înaintea dorsalei. Anala seinsereaz mult în urma dorsalei, marginea ei e dreapt. Capul puternic comprimat lateral

i îngustat spre bot. Fruntea plan, cu o slab creast. Ochii mari, fr pleoap adi-poas, privesc lateral i puin înainte. Botul cartilaginos, proeminent i înalt, obtuz. Gurainferioar, foarte larg (colul ei depete mult marginea posterioar a ochiului). Falcainferioar foarte îngust i e depit cu mult de cea superioar. Dinii mruni. Spatelealbastru-verzui, albastru închis sau aproape negru. Flancurile i abdomenul argintii, îno-ttoarele incolore. Uneori pe laturi se observ o dung sur-albstruie cu luciu metalic.Operculele branhiale de nuan aurie. Lungimea: obinuit 9-12 cm, maximal 20 cm.Poate tri 6 ani, de obicei 2-3 ani.Rspândirea. Imigrant mediteranean. Specie marin, se întâlnete primvara i toamna

în mod excepional în partea maritim a limanului.

Aspectul cantitativ. Cârduri puin numeroase. Importanta. Pete de interes economic. Mrimea legal de pescuit admis - peste 7 cm.Starea de protecie. Specia nu are statut de protecie, dar exploatarea ei ar trebui re-glementat.

. , , -, . , . , . . . - .

. , . ,. , , . . . , -, -- . -. - , .

. . : 9-12, 20 . 6 , 2-3 .. . , .. .

. . - 7. . , .



Clupeiformes, Clupeidae

Sprattus sprattus (Linnaeus, 1758) – sardelu pontic,

Semnele distinctive. Corpul alungit, oval în seciune transversal. Pedunculul caudalscurt i comprimat lateral. Partea dorsal rotunjit, iar cea abdominal formeaz ocaren de la bot pân la inseria analei; solzii din caren au capete ascuite i orientatespre posterior. Solzii relativ mari, subiri, uor caduci, lipsesc pe cap. Dorsala scurt, in-seria ei e mai aproape de coad, decât de bot i începe în urma verticalei inseriei ven-

tralelor. Anala se insereaz în urma verticalei marginii posterioare a dorsalei. Ultimeledou radii ale analei sunt mai scurte decât precedentele radii. Caudala adânc scobit.Capul mare, alungit, comprimat lateral. Fruntea plan. Operculele branhiale netede.Ochii mari, privesc lateral, cu pleoape adipoase subiri. Botul ascuit. Gura mic, oblic însus, uor superioar, colurile ei ajungând puin în urma marginii anterioare a ochiului.Falca inferioar e mai lung decât cea superioar. Spatele albstrui sau verde întunecat,flancurile i abdomenul argintii, cu un luciu auriu. Uneori pe flancuri o dung galben-armie. Lungimea: obinuit 9-11 cm, maximal 18 cm. Poate tri 6 ani.Rspândirea. Imigrant mediteranean. Specie marin, primvara ocazional intr în liman.Aspectul cantitativ. Cârduri puin numeroase.

Importanta. Pete de interes economic. Mrimea legal de pescuit admis - peste 8 cm.Starea de protecie. Specia nu are statut de protecie, dar exploatare ei ar trebui regle-mentat.

. , , . , - . , , -. , , . .

. . , , . . - . . . , - - , , - . - . : 9-11 , 18 . 6 .. . , .

. . - 8. . , .




Alosa immaculata Bennett, 1835 - scrumbie de Dunre, -

Semnele distinctive. Corpul alungit, nu prea înalt, comprimat lateral. Cel mai înalt punctal corpului se situeaz la inseria dorsalei. Pe abdomen o carena pân la baza analei,acoperit de solzi cu vârfuri teite i îndreptate înapoi. Solzii uor caduci, lipsesc pe cap,exist pe istm. Dorsala, pectoralele i ventralele scurte. Inseria dorsalei e mai aproapede captul botului, decât de baza caudalei. La baza caudalei doi solzi alungii. Caudalaadânc scobit. Capul mare, alungit i comprimat lateral. Botul înalt, obtuz, comprimat lat-eral. Ochii nu prea mari, pleoapele adipoase bine dezvoltate. Pe operculele branhialecreste radiale. Gura mare, terminal, puin oblic în sus; colul ei ajunge în urma marginiiposterioare a ochiului. Pe falca superioar o mic adâncitur median foarte evident.Gura cu dini. Spinii branhiali mai lungi, decât lamelele. Spatele verde-albstrui intens,flancurile argintii cu un luciu roz. În partea de sus dup opercule câte o pat negricioasslab proeminent, dup care mai pot fi înc 7-8 pete mici. Înottoarele incolore. Lungi-mea: obinuit 20-35 cm, maximal 50 cm. Poate tri 7 ani.

Rspândirea. Relict i endemic pontic. Specie marin, pentru reproducere urc în limani sectorul de jos al fluviului pân la barajul Dubsari, ocazional în braul Turunciuc i la-cul Cuciurgan. Importana. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 25 cm.Aspectul cantitativ. Populaii în declin numeric rapid i constant.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i în bazinul Marii Negre. În R.Moldova nu are statut de protecie, dei în Nistru este vulnerabil (VU).

. , , .

– . , . , -. , - . -. , , . - . . , . , - . -. , . -- , -, . -

, - 7-8 . -. : 20-35 , 50 . 7 .. . , -

( , -).. . -




Alosa maeotica (Grimm, 1901) - scrumbie mic de mare, -

Semnele distinctive. Corpul alungit, moderat înalt, cu spatele îngroat. Este mai subire,linia abdomenului mult mai arcuit, carena mai evident decât la scrumbia de Dunre.Dorsala, pectoralele i ventralele scurte. La baza caudalei doi solzi alungii. Capul relativ

mic i înalt, nu e comprimat lateral. Profilurile de sus i de jos ale capului sunt la fel.Ochii mari, cu pleoape adipoase. Pe operculele branhiale creste radiale evidente. Guramare, terminal. Flcile egale sau cea inferioar e puin mai lung. Pe falca superioar omic adâncitur median foarte evident. Colul gurii ajunge în urma marginii posterioarea ochiului. Gura cu dentiia puternic. Spinii branhiali pe prima coard sunt mai puini lanumr (29-39) decât la scrumbia de Dunre, sunt mai scuri sau egali cu lamelele. Spa-tele verde-albstrui intens, flancurile i abdomenul argintii. Pe spate dup opercule câteo pat rotund negricioas slab evident, uneori urmat de înc 3-8 pete vage mici. Îno-ttoarele albicioase cu marginea neagr. Lungimea: obinuit 15-22 cm, maximal 33 cm.Poate tri 8 ani.

Rspândirea. Specie marin indigen, ocazional intr în liman.Aspectul cantitativ. Foarte rar, cârduri puin numeroase.Importana. În trecut era un pete de interes economic. Mrimea legal de pescuit ad-mis - peste 23 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i în bazinul Mrii Negre.

. , , , . ( ), . , .

. , -. . , . . , . . - , . - . 47 , ( ). , - , . , 3-8 -

. , . : 15-22, 33 . 8 .. A . , -.. - . - 23 .. .




Alosa tanaica (Grimm, 1901) - rizeafc ponto-azov, - -

Semnele distinctive. Corpul relativ scurt, mai înalt decât la toate scrumbiile (înlimea1/4 din lungimea total; cel mai înalt punct în faa înottoarei dorsale), puternic compri-

mat lateral, în special la abdomen. Pedunculul caudal scurt. Pe abdomen o carena evi-dent, acoperit de solzi zimai. Pectoralele alungite. La baza caudalei doi solzi alungii.Capul mare i înalt, comprimat lateral în partea de jos. Ochii mari. Gura larg, terminal.Pe falca superioar o mic adâncitur median evident. Falca inferioar ajunge pân laverticala marginii posterioare a ochiului. Dinii foarte mruni, iar pe falca inferioar lip-sesc. Partea dorsal a capului aproape neagr. Spatele cenuiu-verzui sau albastru

închis, laturile i abdomenul argintii, cu un luciu galben. În partea de sus dup oper-culelor câte o pat mare negricioas, dup care uneori pot fi înc 5-8 pete vage mici. Îno-ttoarele incolore. Lungimea: obinuit 12-16 cm, maximal 23 cm. Poate tri 5 ani.Rspândirea. Specie indigen. Endemic i relict pontic. Semnalat în liman, sectorul de

jos al fluviului pân la barajul Dubsari, braul Turunciuc i lacul de acumulare Cuciur-gan. Exist informaii neverificate de capturare a rizeafci i în lacul de acumulareDubsari.Aspectul cantitativ. Relativ rar i puin numeroas în capturi.Importanta. Pete de interes economic. Mrimea legal de pescuit admis - peste 15cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i în bazinul Marii Negre. În R.Moldova ea nu are statut de protecie, dei în fluviu este rar (R).

. , (1/4 ; – ), , . -. , . - . -. , . - . , . . . - , . . - -, , . - , 5-8 . . :

12-16 , 23 . 5 .. A . . - , ( ), - . , - .. .. . - 11 .




Clupeonella cultriventris (Nordmann, 1840) – gingiric pontic, -

Semnele distinctive. Corpul alungit, relativ înalt, puternic comprimat lateral (înainteadorsalei uor comprimat, iar în urma ei e rotunjit). Pedunculul caudal scurt, înalt, puterniccomprimat lateral. Profilul dorsal aproape orizontal, iar cel ventral puternic bombat. Solziimari, uor caduci. Pe abdomen de la istm pân la orificiul anal o caren foarte evident,

acoperit de solzi zimai. Dorsala scurt, mult mai înalt anterior, cu marginea dreapt,situat puin mai aproape de bot decât de coad. Pectoralele ascuite. Inseria ventralelorsub mijlocul a bazei dorsalei. Inseria analei mult în urma dorsalei, ultimele sale radii fiindmult mai lungi. Baza caudalei fr solzi alungii. Caudala adânc scobit. Capul scurt ifr solzi, fruntea plan. Botul scurt, ascuit, comprimat lateral. Operculele nestriate.Ochii mici, fr pleoape adipoase. Gura mic, oblic, aproape superioar. Falca de susfr tietur evident, cea inferioar proeminent. Gura fr dini, colurile ei situate pânla mijlocul ochiului. Irisul ochiului auriu sau negricios. Capul i spatele sur-verzui,cenuiu-glbui sau albastru-verzui. Flancurile i abdomenul argintii, cu irizaii aurii. Înot-toarele incolore. Lungimea: obinuit 6-8 cm, maximal 13 cm. Femelele sunt mai mari.

Poate tri 6 ani.Rspândirea. Specie indigen. Endemic i relict ponto-caspic. Primvara i toamna sesemnaleaz în liman i tot sectorul de jos al fluviului (pân la Criuleni), în braul Turun-ciuc i lacul Cuciurgan.Importanta. Pete de interes economic. Mrimea legal de pescuit admis - peste 7 cm.Aspectul cantitativ. Moderat numeroas în capturi, declin continuu. Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova ea nu are statutde protecie, dei în bazinul fluviului este rar (R).

. , ,

. , . , - , . . . . - . - . . . , . , , , . , . - . - -.

-, . .: 5-7 , 13 . . 6 .. A . - . , ( . ), - .. , .



Cypriniformes, Cyprinidae

Rhodeus amarus (Bloch, 1782) - boar european,

Semnele distinctive. Corpul scurt, înalt i comprimat lateral, profilurile lui (dorsal i ven-tral) simetric curbate. Pedunculul caudal scurt i comprimat lateral. Solzii relativ mari,

persisteni. Linia laterala incomplet, scurt (4-6, rar 10 solzi). Dorsala alungit, fr ra-die osoas i cu marginea uor convex, înserat ei puin în urma verticalei bazei ven-tralelor. Pectoralele scurte i rotunjite la vârf. Anala fr radie osoas, cu marginea uorconcav, înserat ei sub mijlocul bazei dorsalei. Caudala cu vârfurile ascuite. Capul mic.Fruntea înalt, slab convexa; pe mijlocul ei o muchie ascuit. Ochii mari. Gura mic,subterminal, semilunar, colturile ei ajung pân sub nari, iar falca inferioar inserat sub

jumtatea anterioar a ochiului. Buzele subiri. Scutul osos al botului acoper toat saumajoritatea buzei superioare. Irisul ochiului galben pal, cu o pat portocalie în partea desus. Solzii la baz au mici puncte negre. Spatele verde-brun sau cenuiu-glbui. Laturileargintii, cu reflecii verde-smaralde sau violacee i o dung verde-albstruie evidenta pe

mijlocul pedunculului caudal. Abdomenul argintiu cu reflecii roze. Anala i dorsala fu-murii, ultima având striuri închise, celelalte înottoare sunt rou-portocalii. În perioadareproducerii femela are înaintea analei o prelungire portocalie de 5-8 cm a papilei geni-tale de forma unui viermior. Lungimea: obinuit 5-6 cm, maximal 10 cm. Masculii suntmai mari. Poate tri 6 ani.Rspândirea. Specie indigen. Semnalat pretutindeni. Aspectul cantitativ. Specie comun i numeroas în majoritatea biotopurilor fluviului.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv. În pescrii este un pete dun-tor.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, în R. Moldova nu are statut de

protecie. . , . , . , 4-10 . , , - . , - . . . . , , . . - -, - . -

. - -. , - - . -. , . - - . : 4-6 , 10 . . 6 .. A .




Pseudorasbora parva (Temminck et Schlegel, 1846) – murgoi blat chinezesc,

Semnele distinctive. Corpul moderat alungit i gros, oval în seciune, slab comprimatlateral, fr caren ventral. Orificiul anal situat la baza analei. Solzii relativi mari. Istmuli pieptul acoperii cu solzi. Linia lateral dreapt, situat la mijlocul flancurilor. Dorsala i

anala scurte, lipsite de radii epoase. Caudala adânc scobit i cu lobii egali, rotunjii.Capul comprimat lateral. Ochii dispui lateral. Botul proeminent, obtuz i trunchiat. Gurafoarte mic, superioar, oblic în sus, semilunar (în partea de sus arat ca o fisurtransversal). Mustile lipsesc. Spinii branhiali rudimentari. Spatele cenuiu închis,cenuiu deschis sau sur-galben. Flancurile argintii-surii, abdomenul alb. Solzii uneori deculoare brun-cenuie, cu reflexii argintii sau aurii. La aduli pe marginea fiecrui solz câteo pat negricioas semilunar. Pe laturile puietului câte o evident dung subirecenuiu-argintie. Înottoarele cenuiu deschise, glbui sau incolore. Pe dorsal i analuneori pete întunecate mici. Lungimea: obinuit 6-8 cm, maximal 12 cm (în r. Amur - 20cm). Poate tri 5 ani.

Rspândirea. Specie alogen (est-asiatic). Rspândit în tot bazinul fluviului.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv. În ihtiofaun i pescrii este unpete duntor.Aspectul cantitativ. Specie comun i abundent numeric. Starea de protecie. Specia nu are statut de protecie.

. , -, . . - . . - . , .

, . . -, , , . . . -,

-, -, . . - . -

. . : 6-8 , 12 ( - 20 ). 5 .. (). .

. . - .. . . .




Gobio carpathicus Vladykov, 1925 – porcuor carpatic,

Semnele distinctive. Corp alungit (mai înalt, decât la p. sarmatic), uor comprimat lat-eral. Pedunculul caudal scurt i relativ înalt. Solzii destul de mari, persisteni. Solzii de pespate fr creste epiteliale longitudinale. Istmul i pieptul nude sau cu câiva solzi de-alungul liniei mediane. Anusul mai aproape de anal, decât de baza ventralelor. Toate îno-ttoarele, cu excepia ventralelor, sunt mai scurte decât la p. sarmatic. Pectoralele rotun-

jite la capt, nu ajung la ventrale, mai scurte decât la p. sarmatic. În pectorale mai multde o radie neramificat. Ventralele nu ajung la anal. Caudala puin mai scurt decât lap. sarmatic, înalt, cu lobul de sus puin mai mare. Capul mai mare, scurt, aplatizat i mai

îngust decât la p. sarmatic. Ochii puin mai mici decât la p. sarmatic. Botul scurt, puinmai lung decât la p. sarmatic. Profilul botului în faa nrilor abrupt coboar. În colurilegurii câte o musta, care ajunge la centrul ochiului. Spatele verzui închis, albstrui saumaroniu, cu pete mici negre. Flancurile argintii, la exemplarele mari de un argintiu-glbui,cu 6-14 pete rotunjite violete sau albstrui închise. Dorsala i caudala cu câteva rânduride pete mici negricioase. Lungimea: obinuit 8-14 cm, maximal 22 cm. Femelele suntmai mari. Poate tri 8 ani.

Rspândirea. Specie indigen, endemic a Dunrii i Nistrului. Distribuia nu e studiat.Sporadic întâlnit în albia sectorului de mijloc al fluviului (de la baraj pân la Otaci).Aspectul cantitativ. Pete foarte rar i puin numeros. Importanta. Pete de interes sportiv minim.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, în R. Moldova nu arestatut de protecie, dei în fluviu este periclitat (EN) sau chiar critic periclitat (CR).

. , . - , . . -

. , . , , , . , . . . , , , . , , , . - , . , , . , , . - --, . -,

6-14 . - . : 8-14 , 22 . . 8 .. A . . . ( . ).. .. .




Gobio sarmaticus Berg, 1949 - porcuor sarmatic,

Semnele distinctive. Corpul mai jos decât la p. carpatic, uor comprimat lateral. Pedun-culul caudal scurt i îngust. Anusul mai aproape de anal, decât de baza ventralelor.Solzii mai mari decât la p. carpatic. Solzii de pe spate fr creste epiteliale longitudinale.Istmul i pieptul nude sau cu câiva solzi pe linia median. Pectoralele mai lungi decât lap. carpatic. Ventralele rotunjite la vârf, nu ating anala. Caudala înalt i un pic mai lung,decât la p. carpatic. Înottoarele, cu excepia ventralelor, sunt mai lungi decât la p. car-

patic. Distana dintre pectorale i ventrale e mai mic decât la p. carpatic. Capul mailung, înalt i lat decât la p. carpatic. Ochii mici, puin mai mari decât la p. carpatic, aezailateral. Botul un pic mai scurt decât la p. carpatic. Profilul botului în faa nrilor coboarabrupt. Gura inferioar, semilunara, cu câte o musta la coluri de lungime variabil (eleating centrul ochiului). Spatele cenuiu-verzui întunecat, verde sau albastru-maroniu, cupete mici negre. Laturile cenuii-argintii, bat în glbui. Pe spate 7-10 pete mici, pe laturi6-14 pete rotunjite violet-negricioase de form variabil, care uneori pot fuziona într-olinie întunecat. Deasupra liniei laterale 5 dungi longitudinale brun-negricioase. Înot-toarele incolore, dorsala i caudala cu numeroase iruri de pete mici negricioase. Lungi-mea: obinuit 6-8 cm, maximal 20 cm. Femele sunt mai mari. Poate tri 7 ani.

Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu e studiat. Se întâlnete în albia râului,preponderent în cea mai mare parte a afluenilor Nistrului de mijloc i de jos, mai rar înape stagnante.Aspectul cantitativ. Abunden medie, în unele locuri este gsit în cantiti mari.Importanta. Petele de interes sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial. În R. Moldova nu arestatut de protecie, dei în fluviu este o specie vulnerabil (VU).

. , . -, , .

, . , . . . - . , . , - , , . , . , , -. , . , -. . -, . - , . 6-14 , . . : 7,2-11 , 14 . . 7 . . A . , - ( ), . . , . . .




Romanogobio kesslerii (Dybowski, 1862) - porcuor de nisip,

Semnele distinctive. Corpul alungit (mai înalt decât la p. de râu), aproape cilindric înseciune transversal. Pedunculul caudal relativ lung i scund, necomprimat lateral.

Anusul e situat mai aproape de baza ventralelor decât de anal, uneori la egal distan.Solzii mai mari decât la restul porcuorilor, persisteni. Solzii de pe spate cu creste epite-

liale longitudinale. Istmul i pieptul nude. Între linia lateral i baza ventralelor 3(4) rân-duri de solzi. În dorsal 3 radii neramificate i (7)8½(9) radii ramificate. Înottoarele maimari decât la petii genului Gobio. Capul mare i lung, mai mic decât la ali porcuori.Ochii mult mai mari decât la p. de râu i p. sarmatic. Botul alungit, mai ascuit decât la aliporcuori. În colurile gurii câte o musta lung, care ajunge la marginea posterioar aochiului sau mai departe. Spatele cenuiu închis, brun închis sau brun-verzui. Laturilegalben-cafenii, galbene sau argintii, cu 7-10 pete mari brune neclare, care uneori fuzi-oneaz într-o dung. La baza caudalei o pat întunecat. De-a lungul liniei laterale odung punctat dubl negricioas. Înottoarele impare fr pete. Uneori dorsala i cau-dala cu 2-3 iruri obscure de pete. Lungimea: obinuit 7-11 cm, maximal 15 cm. Femele

sunt mai mari. Poate tri 5 ani.Rspândirea. Specie indigen, endemic a Nistrului i Dunrii. Se gsete în cursul demijloc i inferior al fluviului, uneori la gurile afluenilor.Aspectul cantitativ. Se întâlnete în mod regulat, dar în numr sczut. Declin numericcontinuu.Importana. Pete de interes sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova nu are statut deprotecie, dei în fluviu este rar, pe alocuri vulnerabil (R/VU).

. , ,

. . - . , , . -, . . . 3(4) . 3 (7)8½(9) -. , Gobio. , -, . , -. , . - , . -, - -. , 7-10 -, . . . - . 2-3 . -: 7-11 , 15 . . 5 .. A . . . , .




Romanogobio belingi (Slastenenko, 1934) - porcuor de râu, -

Semnele distinctive. Corpul foarte alungit (mai jos decât la p. de nisip), aproape cilindric în seciune, uor comprimat lateral. Pedunculul caudal scurt, mai înalt. Anusul situat maiaproape de baza ventralelor decât de anal. Solzii destul de mari, cu rugozitate, persis-teni. Pe solzii din spate sunt creste epiteliale longitudinale. Istmul i pieptul nude. Dor-sala situat dup mijlocul lungimii corpului, cu marginea superioar dreapt sau uorconvex. În dorsal 3 radii neramificate i 7½ radii ramificate. În pectorale o radie ne-ramificat. Ventralele nu ajung la anus. Caudala adânc scobit, cu lobul superior puinmai lung. Toate înottoarele mai mari decât la genul Gobio. Capul lung, dar mai puindecât la ali porcuori. Ochii relativ mari, dar mai puin decât la p. de nisip i p. sarmatic.Botul scurt, bont, înalt i uor rotunjit. Profilul botului în faa nrilor coboar abrupt. În col-urile gurii câte o musta lung, care ajunge la marginea posterioar a ochiului. Spatelecenuiu-negru, brun închis sau brun-verzui, cu grupuri de puncte care formeaz un de-sen de plas. Pe spate rânduri de pete mari alungite întunecate. Laturile glbui, cu 7-10pete albstrui, rotunjite sau neclare, care pot fuziona într-o linie. De-a lungul liniei lateraleo linie negricioas punctat dublu. Abdomenul albicios, uor glbui. Înottoarele imparefr pete. Lungimea: obinuit 7-11 cm, maximal 15 cm. Femele sunt mai mari. Poate tri6 ani.Rspândirea. Specie studiat slab. Cursul de jos al fluviului (braul Turunciuc), gurileafluenilor.Aspectul cantitativ. Specie rar, gsit în cantiti mici.Importana. Pete de interes sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial. În R. Moldova nu arestatut de protecie, dei în fluviu este vulnerabil (VU).

. , , -, . , .

. , -. . -. , . 3 7½ -. . -, . , . , . , -, . .

, . -- -, . 7-10 , . . .: 7-11 , 15 . 6 .. . ( ),.




Barbus petenyi Heckel, 1847 - mrean ptat, -

Semnele distinctive. Corpul alungit i puin comprimat lateral, profilul dorsal uor con-vex, iar cel abdominal aproape drept. Solzii mai mari decât la mreana comun, persis-teni. Pe solzii de pe spate crestele epiteliale lipsesc. De-a lungul liniei laterale mai puinisolzi (53(48-55)) decât la mreana comun. Dorsala este mai joas decât la mreanacomun. Marginea dorsalei e dreapt sau puin convex, vârful anterior rotunjit, nu scade

brusc (ca la mreana comun). În stare lipit de spate vârful radiilor ei anteriore se afl lanivelul vârfurilor celor posterioare. Ultima radie spinoas a dorsalei e subire (comparativcu penultima), flexibil, segmentat 75-90% din lungime i cu marginea posterioarnezimat. Anala înalt i scurt, cu marginea aproape dreapt, ascuit anterior. Capulalungit, cu fruntea uor bombat. Ochii mici, bruni deschii. Botul mai alungit i ascuitdecât la mreana comun. Gura inferioar, semilunar. Buza inferioar foarte crnoas,cu lobul medial în form de limb cu marginea posterioar liber, neataat de brbie.Dou perechi de musti lungi: una pe buza superioar, cealalt în colurile gurii. Corpulmai închis la culoare decât la mreana comun. Spatele brun-ruginiu închis sau verde-brun. Laturile galben-ruginii. Pe spate i flancuri împrtiate pete mari i puncte negricio-

ase. Dorsala i caudala cu rânduri de pete întunecate, restul înottoarelor sunt glbui.Mustile sunt glbui, fr ax roie. Lungimea: obinuit 10-17 cm, maximal 40 cm.Rspândirea. Specie indigen. Poriunea de mijloc al fluviului (în amonte i aval de So-roca). Importanta. Petele nu prezint interes economic sau sportiv.Aspectul cantitativ. Extrem de rar, exemplare unice.Starea de protecie. Specie inclus în Cartea Roie a R. Moldova ca specie critic pericli-tat de dispariie (R), dar trebuie considerat disprut (EX). Pescuitul petelui acesteispecii este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. - , . , . . . , . (53(48-55)). , . , , . . (), 90% .

. . , , . . , . ,

. : . - -. -. - . - . , . : 10-17 , 40 .. A . (. -).




Barbus barbus (Linnaeus, 1758) - mrean comun,

Semnele distinctive. Corp alungit, aproape circular în seciune, puin comprimat lateral. Abdomen aproape drept i spate uor convex. Solzii mai mici decât la mreana ptat. Solziide pe spate cu creste epiteliale longitudinale. De-a lungul liniei laterale mai muli solzi(58(53-65)) decât la mreana ptat. Dorsala mai înalt decât la mreana ptat. Margineadorsalei dreapt sau puin convex, scade brusc, vârful ei anterior ascuit, în stare lipit despate vârful radiilor ei anterioare se afl la o deprtare mare de vârfurile celor posterioare.Ultima radie spinoas a dorsalei e groas, segmentat pân la 30% din lungimea sa i cumarginea posterioar puternic zimat. Anala scurt, cu marginea anterioar i captul ro-tunjit, în stare lipit nu ajunge la baza caudalei. Caudala lung, scobit, cu lobul superiorpuin mai lung. Botul mai scurt i mai puin ascuit decât la mreana ptat. Gura inferioar,semilunar. Buza inferioar subire, neclar lobat, lobul medial prezint o îngroare cu mar-ginea ataat de brbie. Dou perechi de musti aproape egale: una pe buza superioar, adoua la colurile gurii. Corpul mai deschis la culoare decât la mreana ptat. Spatele verde-brun sau cenuiu-msliniu, laturile argintii-aurii, cu pete mici întunecate. Dorsala i caudalacu capetele întunecate, restul înottoarelor roietice sau portocalii. Toate înottoarele cu

puncte întunecate, adesea pigmentate în rou (mai ales ventralele). Mustile glbui, cu oax roie. Lungimea: obinuit 30-60 cm, maximal 120 cm. Femelele sunt mai mari. Poatetri 20 de ani.Rspândirea. Specie indigen. Sectorul de mijloc, mai rar în cel de jos al fluviului (rar în la-cul de acumulare Dubsari, braul Turunciuc, la gurile afluenilor i în liman).Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis - peste40 cm. Aspectul cantitativ. Abundena numeric peste tot e mic, populaiile se afl în declin con-tinuu.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova nu are statut de pro-

tecie, dei este foarte rar (R), cu tendina de trecere în categoria speciilor vulnerabile (VU). . , , , . , . . . -, . 58(53-65). , , ; . , 30% . , . , . , . . . , , . : - , - . , - . . , -. : 30-60 , 120 . 20 .. A . .. . - 40 .




Carassius carassius (Linnaeus, 1758) – caracud,

Semnele distinctive. Corp scurt, mai înalt decât la c. argintiu, cu spatele gros, moderat

comprimat lateral. Pedunculul caudal scurt i înalt. Solzii mai mici decât la c. argintiu,groi i netezi. Linia lateral aproape dreapta, de-a lungul ei cu peste 33 solzi. Dorsalamai mult înalt, decât lung (mai înalt decât la c. argintiu), cu marginea uor convex.Dorsala i anala au câte o radie osificat i zimat posterior, zimii fini, apropiai i nu-meroi (25-30). Pectoralele i ventralele alungite, pectoralele cu capete ascuite. Ven-tralele inserate puin înaintea dorsalei. Anala conine mai multe radii ramificate (6-8)decât la c. argintiu. Caudala uor scobit, lobii ei sunt egali i rotunjii. Capul scurt, botulrotunjit. Gura terminal, puin oblic în sus. Nrile mai apropiate de ochi decât de bot.Spinii branhiali mai scuri, groi i puini (23-35) decât la c. argintiu. Coloritul mai auriudecât la c. argintiu. Irisul ochiului glbui, cu marginea aurie. Înottoarele galben-cenuii

sau de un rou închis, cu capetele negre. Peritoneul deschis la culoare, cu puncte întun-ecate. Lungimea: obinuit 15-25 cm, maximal 64 cm. Femelele sunt mai mari. Poate tri12 ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu se cunoate. Anterior a fost gsit în albiaveche a fluviului, braul Turunciuc, lacul Cuciurgan, lacurile de lunc, canale de irigaii,delt i liman. Importanta. Pete de interes economic i sportiv.Aspectul cantitativ. Actualmente extrem de rar, populaii izolate în declin numeric.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aR. Moldova ca specie critic periclitat cu dispariia (CR), dei poate fi considerat ca dis-

prut (EX). Pescuitul acestui pete este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , . , , . , -. , . , . 33 . , , . , -. , (28-30), . . - . (6-8), . , -

. . . , - ( 35). , . . : 15-25 , 64 . 12 .. A . . , .. .




Carassius auratus auratus (Linnaeus, 1758), .auratus gibelio (Bloch, 1782) – caraiargintii euro-asiatici, -

Semnele distinctive. Corpul alungit (mai lung decât la caracud), unghiular, cu spatele convexi abdomen drept, uor comprimat lateral. Pedunculul caudal alungit, jos i îngroat. Solzii maimari decât la caracud, groi, adesea cu rugozitate. Linia lateral uor curbat, cu pân la 33 de

solzi. Dorsala mai joas i lung decât la caracud, marginea ei e dreapt sau uor concav.Dorsala i anala cu o radie osificat i zimat, zimii mai mari i puini (10-15) decât la cara-cud. Pectoralele i ventralele scurte, capetele rotunjite. Anala conine mai puine radii ramificate(5-6) decât la caracud. Caudala adânc scobit i cu capetele ascuite, lobul inferior puin mailung. Botul ascuit. Gura terminal, puin oblic în sus. Spinii branhiali mai lungi, subiri i mainumeroi (35-53) decât la caracud. Coloritul mult mai argintiu decât la caracud. Înottoarelefumurii, cu nuane roietice. Culoarea peritoneului e negricioas. Lungimea: obinuit 10-25 cm,maximal 50 cm. Femelele sunt mai mari. Poate tri 20 (?40) ani. Se presupune existena în ba-zin i a altor forme de caras argintiu.Rspândirea. Specii alogene (est-asiatice). .a.auratus este semnalat foarte rar în bazinele lun-cii inundabile din avalul fluviului - lacului Cuciurgan, bli, heletee i vechile canale de irigaie..a.gibelio este rspândit pretutindeni în bazin. În unele staii aceste forme i hibrizii lor coab-iteaz. Aspectul cantitativ. Pentru .a.auratus nu se cunoate, iar .a.gibelio este comun i numeros.Importana. Pete de interes economic i sportiv, obiect de acvacultur. Mrimea legal depescuit admis - peste 17 cm. În pescrii este duntor. Starea de protecie. Nu are statut de protecie.

. , . , , , , . , . - , . , . 33 . , . , .

, (10-15), . . . (5-6), . . - , , . . , 35. , . -. . : 10-25 , 50 . 20 (?40). . - ( -) a auratus a




Cyprinus carpio Linnaeus, 1758 - crap european,

Semnele distinctive. Corpul uor alungit, moderat înalt, gros i slab comprimat lateral.Spatele curbat, dup ceaf formând o creast. Abdomenul dintre ventrale i anal aplati-zat. Solzii mari. Dorsala foarte lung, cu o radie osoas zimat, marginea ei anterioruor concav. Anala scurt, cu o radie epoasa zimat. Capul relativ mare. Botul lung,aproape rotunjit. Gura subterminal, larg i retractabil. Pe buzele crnoase 2 perechide musti groase: una scurt - pe buza superioar, cealalt lung în colurile gurii. Spa-tele verde-brun, adesea negricios cu o tent albstruie. Laturile galben-aurii, abdomenulalb-glbui. Marginea fiecrui solz este franjurat de o dung neagr punctat, iar baza sa- de o pat mic întunecat. Înottoarele cenuii sau sur-violete, caudala rosu-brun.Ochii aurii. Lungimea: obinuit 35-50 cm, maximal 120 cm. Femelele mai mari. Poate tri40 ani. Din tipul slbatic al speciei au fost obinute mai multe rase i metii de crescto-rie, care la exterior se deosebesc dup forma corpului, acopermântul cu solzi, colorit i

altele.Rspândirea. Specie indigen. Sectoarele de mijloc i jos ale fluviului, mai ales în la-curile de acumulare, afluenii, lacurile naturale i limanul.Importana. Obiect al pescuitului industrial i sportiv, crescut în pescrii. Mrimea legalde pescuit admis - peste 35 cm.Aspectul cantitativ. În albie e sporadic, mai numeros în lacurile de acumulare, bazineledin lunca inundabil i în liman. Cantitatea lui se menine prin populri a formelor de cul-tur. Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova nu are statut deprotecie, dei forma slbatic în fluviu este rar (R), deinând în slbticie populaii i

zone mici.

. , , . . . - . , , . - . . , . 4 : - , - . -, -, - -, .

, - . - -, -. . -: 35-50 , 120 . 40 . -. A . , , -, .. , . - 35 .




Abramis brama (Linnaeus, 1758) - pltic european,

Semnele distinctive. Corpul destul de înalt, dup ceaf bombat, puternic aplatizat lat-

eral. Solzii mai mici decât la batc, groi i persisteni. De la cap pân la dorsal obrazd fr solzi. Pe abdomen de la ventrale i pân la coad o caren fr solzi. De-alungul liniei laterale 50-60 solzi. Dorsala înalt i scurt, prima radie de 4 ori mai lungadecât ultima, cu 9(10) radii ramificate. Pectoralele ajung la baza ventralelor. Inseria ana-lei este înaintea verticalei sfâritului dorsalei. Anala relativ scurt (mai lung decât labatc), cu pân la 30 de radii ramificate. Caudala scobit cu lobul inferior mai lung. Capulmic, botul bont. Gura mic, subterminal, retractabil în jos. Irisul ochilor auriu sau argin-tiu, deasupra cu un punct negru. Spatele brun-cenuiu sau cenuiu-negricios, cu luciuverzui. Laturile la maturi armii, iar la tineret argintii cu irizaii glbui. Pe solzi punctioarenegre, dispuse în evantai. Abdomenul alb-glbui. Înottoarele cenuii, cafenii sau uor

pigmentate în portocaliu, cu o tent albstruie i capetele negricioase. Lungimea:obinuit 30-50 cm, maximal 80 cm. Poate tri 20 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sectoarele de mijloc i de jos al fluviului, comun în la-curi de acumulare, lacuri de lunc, delt i liman, mai rar la gurile afluenilor.Aspectul cantitativ. Specie relativ rar i puin numeroas.Importana. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 30 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova ea nu are statutde protecie, dei în fluviu este rar (R).

. , . , . - . , - . (, ). 50-60. , 9 (10) . - . . , 30 ( , ). , . . . , , . . , -

. - - , --. -. , . : 30-45 , 80 . 20 . . A . , -, , , .. , . 30




Ballerus sapa (Pallas, 1814) - ochean comun,

Semnele distinctive. Corp înalt (aproximativ o treime din lungimea sa), de formarombica. Comparativ cu pltica are un corp ceva mai alungit i aplatizat. Linia spatelui iabdomenului rotunjite la fel. Solzii mai mari decât la pltic. De-a lungul liniei laterale 43-55 solzi. Dorsala înalt i îngust (8(9) radii ramificate). Anala foarte lung (mult mailung decât la batc), cu peste 30 radii ramificate. Caudala puternic bifurcat, cu lobulinferior mult mai lung. Capul mic. Ochii foarte mari. Botul mare, gros, aplatizat, bont ibombat. Gura mic, subterminal, retractabil în jos. Irisul ochiului alb-argintiu. Spatelealbstrui-cenuiu sau albastru-verde. Laturile i abdomenul alb-argintii, cu o tent de al-bastru i luciu perlat. Înottoarele pare fumurii i uor negricioase la margine, cele im-pare glbui sau aproape incolore. Lungimea: obinuit 15-25 cm, maximal 46 cm. Poatetri 8 (?15) ani.Rspândirea. Specie indigen. Sectoarele de mijloc i de jos al fluviului, comun în la-curi de acumulare, lacuri de lunc, delt i liman, mai rar la gurile afluenilor.Aspectul cantitativ. Specie relativ rar i puin numeroas.Importanta. Interes economic i sportiv minim. Mrimea legal de pescuit admis -peste 18 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova ea nu are statutde protecie, dei în bazinul fluviului este rar (R).

. ( ), - . -

. . (, ). 43-55 . , 8(9) . (- , ), 30 . , . . -, . . , , - . -. - -. - . . . , -

. : 15-25 , 46 . 8 (?15) . . A . .. , .. . - - 18 . . . - , (R).




Blicca bjoerkna (Linnaeus, 1758) - batc comun,

Semnele distinctive. Corp destul de înalt, puternic comprimat lateral (mai mult decât lapltic). Corpul uniform curbat, dup ceaf puin bombat. Solzii relativ mari (mai micidecât la pltic), groi i persisteni. Pe piept are solzi mici. De la cap pân la dorsaltrece o brazd fr solzi. Pe abdomen de la ventrale i pân la coad este o caren lip-sit de solzi. Linia laterala, puin curbat în jos, de-a lungul ei 40-50 solzi. Dorsala înalti scurt, cu 8(9) radii ramificate. Capetele pectoralelor nu ajung la baza ventralelor. In-seria analei este în urma verticalei sfâritului dorsalei. Anala lung, cu peste 20 radiiramificate (mai scurt decât la pltic). Caudala adânc scobit, cu lobii aproape egali.Capul mic. Botul bont. Ochii relativ mari. Gura mic, terminal sau subterminal, orizon-tal, retractabil în jos. Spatele cenuiu-verzui sau msliniu, cu tent albastr. Laturileargintii, cu un puternic luciu metalic. Abdomenul alb sau roietic, cu un luciu argintiu. Îno-ttoarele impare cenuii, cele pare incolore sau bat în portocaliu, uneori cu un rou pro-nunat la baz lor. Capetele înottoarelor au margine negricioas. Lungimea: obinuit 12-20 cm, maximal 36 cm. Poate tri 15 ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuie larg în sectorul de mijloc i de jos al fluviului,preponderent în lacuri de acumulare, golfuri i albia veche a fluviului, în lacurile de lunc.Aspectul cantitativ. Specie comun i abundent numeric.Importana. Pete de minim interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit -peste 15 cm.Starea de protecie. Specia statut de protecie nu are.

. ,

( , ). . - . - , . , . 40-50 . . . , 20 - ( , ). , . . . . , , . -, -, , -. . , . -

, -, . . : 15-20 , 36 . 15 . . . , .. .. . .




Alburnoides bipunctatus (Bloch, 1782) - beldi comun, -

Semnele distinctive. Corp relativ scurt i comprimat lateral. Profilul spatelui i abdo-

menului arcuite aproape simetric. Solzii mijlocii, subiri, uor caduci. De la baza ven-tralelor pân la anus trece o caren fr solzi. Linia lateral curbat în jos, fiind bine de-marcat datorit multitudinii de punctuaiuni duble de culoare neagr. Dorsala înseratmai aproape de cap decât de coad. Anala destul de lung (mai lung decât la oble) i

începe dincolo de nivelul unde se termin dorsala. Capul mic i gros (mai gros decât laoble). Ochii relativ mari. Botul puin proeminent. Gura terminal, aproape orizontal, cuflci de lungime egal, falca inferioar ridicându-se puin în sus. Spatele verzui-cenuiu,verde-albstrui sau verde-brun, cu dungi întrerupte pe prile lui. Laturile verzi-argintii, cuirizaii albastre. Pe flancuri deasupra liniei laterale se întinde câte o larg band albastru-negricioas i mai multe rânduri de puncte întunecate. Abdomenul alb-argintiu sau gl-

bui-argintiu. Dorsala i caudala verzi-gri, tivite cu negru, restul înottoarelor sunt cenuiisau glbuie, cu o tent roietic-portocalie la baz. Ochii deasupra cafenii, dedesubt ar-gintii, iar cercul din mijloc este galben. Lungimea: obinuit 7-10 cm, maximal 16 cm.Poate tri 6 ani.Rspândirea. Specie indigen. În albie i afluenii din sectorul de mijloc al fluviului (bara-

jul Novodnestrovsc - or. Soroca). Apare aici probabil din amonte, unde este un petecomun.Importanta. Petele nu prezint interes economic sau sportiv.Aspectul cantitativ. Prezen sporadic, populaii puin numerice.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie a

R. Moldova ca periclitat (EN). Pescuitul acestuipete este oprit. L-ai prins – eliberai-l înap în stare vie!

. , , . , . , , . . , . . . . . -, - -, . -, - . . - - -. -, - , -

. : 7-10 , 16 . 6.. A . ( . ).




Alburnus sarmaticus Freyhof et Kottelat, 2007 - oble mare,

Semnele distinctive. Corp alungit, nu prea înalt, moderat comprimat lateral, profilul dor-sal i ventral puin curbat. Între ventrale i anus trece o caren acoperit în partea ante-rioar cu solzi îndoii i se termin cu 4-6 solzi pân la anus. Solzii mici (mai mari decâtla oble), relativ persisteni. Pe linia lateral 57-70 solzi. Anala se insereaz puin în urma(cu 1-2 solzi) verticalei prii terminale a dorsalei. Caudala scobita, adesea cu lobii ine-gali. Capul relativ mic, ochii mari. Gura mic, terminal, oblic în sus. Falca inferioar în-groat i uor proeminent. La captul flcii inferioare este o proeminen careptrunde în scobitura din falca superioar. Ochii argintii, cu un punct negru în partea desus. Spatele foarte întunecat, albastru-verzui sau negru-albstrui, cu un luciu metalic. La-turile i abdomenul alb-argintii, uneori cu un luciu auriu. Dorsala i caudala cenuiu

închise, cu marginea negricioas. Restul înottoarelor fumurii sau aproape incolore.Lungimea: obinuit 15-23 cm, maximal 40 cm. Femelele sunt mai mari. Poate tri 10 ani.Rspândirea. Specie indigen. Endemic al Dunrii, Nistrului, Bugului de Sud i Niprului.Distribuia nu e studiat. Semnalat în Nistru de Jos - în albie, braul Turunciuc, delt i

liman.Importanta. Pete de interes economic i sportiv.Aspectul cantitativ. Sporadic exemplare unice, practic a disprut din fluviu.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova nu are statut deprotecie (în Ucraina o are), dei în fluviu este o specie critic periclitat de dispariie (R)sau chiar disprut (EX). Pescuitul petelui acestei specii este oprit. L-ai prins – elib-erai-l în ap în stare vie!

. , , . - ,

( 4-6 ). (, ), . - 57-70 . 1-2 - . . . ,, . - . , - . -. , - - . -, - . -, . -

, . : 15-23 , 40 . 10 . . A . . -, , . , -, .. , , -.




Alburnus alburnus (Linnaeus, 1758) – oble comun,

Semnele distinctive. Corpul alungit, îngust i mult comprimat lateral. Abdomenul prez-int între ventrale i anus o caren ascuit lipsit de solzi. Solzii sunt mici (mai mrunidecât la obleul mare), subiri i extrem de uor caduci. Pe linia lateral 42-55 solzi.

Anala se insereaz direct pe verticala prii terminale a dorsalei. Caudala adânc scobit,cu lobii aproape egali. Capul relativ mic, comprimat lateral, ochii mari. Gura mic, termi-nal (aproape superioar), oblic în sus. Falca inferioar subire i uor proeminent, lacaptul ei este o proeminen care ptrunde în scobitura din falca superioar. Ochii ar-gintii. Spatele cenuiu-verzui, cenuiu-albastru sau brun-verzui. Laturile i abdomenulalb-argintii cu strlucire puternica. Dorsala i caudala cenuii, cu marginile mai întune-cate, iar restul înottoarelor incolore, cptând la baza lor cu reflexe portocalii sau roi-atice în perioada de reproducere. Lungimea: obinuit 10-15 cm, maximal 25 cm. Feme-lele sunt mai mari. Poate tri 12 ani.Rspândirea. Specie indigen. Probabil, este cel mai comun pete din bazinul fluviului.Aspectul cantitativ. Specie pe alocuri foarte numeroas.Importanta. Prezint interes economic i sportiv minim. Mrimea legal admis - peste12 cm. Starea de protecie. Statut de protecie nu are.

. , , . , . (, ), . 42-55 . - . . . , ( ), . . , -

. . - , . , . - -, , - - .: 10-15 , 25 . . 12.. A . .. .. . -

- 12 . . .




Leucaspius delineatus (Heckel, 1843) – fuf,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, nu prea înalt, uor comprimat lateral. Corpuli capul sunt mai late decât la oble. Abdomenul înaintea ventralelor rotunjit i în urma lore îngustat, dar fr a forma caren. Înaintea anusului o papil anal evident. Solzii dedimensiuni medii, subiri i extrem de uor caduci. Linia lateral incomplet, uneori cu

întreruperi, începe de la cap i dispare la nivelul pectoralelor. Dorsala se însereaz în

urma marginii posterioare a ventralelor. Anala se însereaz sub marginea posterioar adorsalei. Capul mic, conic i comprimat lateral. Ochii comparativ mari. Gura mic,aproape superioar, cu deschidere oblic în sus. Falca superioar fr scobitur. Spa-tele brun-cenuiu sau verzui, btând în albastru. Laturile argintii, puternic irizante. De-alungul corpului (mai ales pe pedunculul caudal), mai sus de linia lateral, se întinde odung argintie cu un luciu albstrui. Abdomenul albicios. Înottoarele incolore. Lungimea:obinuit 5-6 cm, maximal 12 cm. Femelele sunt mai mari. Poate tri 5 ani.Rspândirea. Specie indigen. Gsim aceast specie pretutindeni în bazinul fluviului,mai ales în golfuri, lacuri, bli, canale, aflueni mici, pâraie etc.Aspectul cantitativ. Specie abundent numeric.

Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Statut de protecie în R. Moldova nu are.

. , , . , . , . , -. , . - ; – . , . . , ,

. . - -. . , , - , - . . -. : 5-6 , 12 . . -

5 .. A . , - , , , .. .

. . . .




Leuciscus idus (Linnaeus, 1758) – vduvi,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit (mai alungit decât la babuc), relativ înalt(mai înalt decât la clean), uor îngroat i comprimat lateral. Profilul dorsal i cel ventralla fel de convexe. Pe spate înaintea dorsalei trece o brazd median. Solzii nu prea mari

(mai mruni decât la babuc i clean), persisteni. Linia lateral uor încovoiat spreabdomen, cu 60-65 solzi pe ea. Inseria dorsalei este situat deasupra sau în urma mar-ginii posterioare a ventralelor. Marginea dorsalei e uor concav. Ventralele mai micidecât la clean. Marginea analei e convex. Lobul inferior al caudalei mai lung decât celsuperior. Capul mic, fruntea îngust i convex. Ochii mari. Botul bont. Gura mic, termi-nal, uor oblic în sus. Ochii verzui-glbui sau de un portocaliu strlucitor, cu o pat în-tunecat în partea de sus. Spatele cenuiu-verzui, albstrui, cenuiu-brun sau negricios,cu o tent verde. Laturile argintii, cu reflexe albstrui sau luciu auriu (mai ales pe oper-cule). Abdomenul alb sau glbui. Dorsala i caudala cenuiu-violete. Restul înottoarelorsunt portocalii sau rocate (în special ventralele i anala). Lungimea: obinuit 30-45 cm,

maximal 100 cm. Poate tri 20 ani.Rspândirea. Specie indigen. Cursul de jos al fluviului - braul Turunciuc, blile lunciiinundabile, lacul de acumulare Cuciurgan, delta i limanul.Aspectul cantitativ. Efectiv redus considerabil, exemplare izolate.Importanta. Pete de interes economic i sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aR. Moldova ca specie periclitat (EN). Pescuitul petelui acestei specii este oprit. L-aiprins – eliberai-l în ap în stare vie!

. (, ), -

(, ), . . , . - 60-65 . . . . , . . . , . -, - , . ( -). . - -, .

. -( ). : 30-45 , 100 . 20 .. A . - - , , .. .. .




Leuciscus leuciscus (Linnaeus, 1758) - clean mic,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit (mai lung decât la cleanul comun), foartepuin bombat dorsal i ventral, slab comprimat lateral (dar mai aplatizat decât cleanulcomun). Spatele i abdomenul rotunjite, fr caren. Solzii medii, groi, persisteni. Linia

lateral puin curbat. Dorsala se însereaz deasupra bazei ventralelor. Marginea dor-salei i analei uor concave. Marginea anterioar i posterioar a dorsalei sunt curbate. Anala se însereaz în urma captului posterior al dorsalei. Caudala relativ lung i adâncscobit. Capul mic i comprimat lateral. Fruntea uor bombat. Botul scurt, masiv, ascu-it. Gura mic, subterminal, deschiderea foarte îngust, semilunar. Buzele subiri, ceainferioar este întrerupt la mijloc. Coloritul uniform argintiu. Spatele mai întunecat, caf-eniu, btând în msliniu sau albastru închis. Laturile cenuii deschise, albstrui sau gl-bui. Solzii de pe laturi adesea tivii cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Ab-domenul alb. Dorsala i caudala fumurii, restul înottoarelor sunt palide, cu o slabnuan glbuie ce uneori bat spre rou. Irisul ochilor galben. Lungimea: obinuit 10-16cm, maximal 30 cm. Poate tri 10 ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuie neuniform în albia fluviului, rar în avalul aflu-enilor, lacul Dubsari, braul Turunciuc i liman. Aspectul cantitativ. În prezent specia poate fi apreciat ca puin numeroas, cu declinconstant.Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova nu are statut deprotecie, dei în fluviu este rar i vulnerabil (R/VU). L-ai prins – eliberai-l în ap înstare vie!

. , . . , . . . . . , . , . . , . , . . . -. . -,-. .

. -, - - , -. : 10-16 , 30 . 10 .. A . - , , , .. , -




Petroleuciscus borysthenicus (Kessler, 1859) – cernuc,

Semnele distinctive. Corpul moderat alungit i gros, foarte uor comprimat lateral. Spa-tele i abdomenul rotunjite. Solzii relativ mari, persisteni. Pe linia lateral 33-40 solzi.Marginea dorsalei e dreapt sau uor convex. Anala uor rotunjit. Caudala scurt, slabscobit. Capul scurt i lat (lungimea mai mic decât înlimea corpului). Fruntea aproapeplan. Botul scurt i obtuz. Gura terminal, destul de mic. Irisul ochilor portocaliu aprins.Capul aproape negru. Spatele cenuiu sau brun-verzui. Laturile i abdomenul argintii, cuo tent ruginie sau verzuie. Pe partea din spate a capului o dung longitudinal negricio-as. În poriunea superioar a flancurilor solzii au la baza lor câte o pat brun. În pori-unea posterioar a flancurilor trece câte o band întunecat, care poate fi lat i ajungela caudal. Abdomenul alb-murdar, uneori cu o tent roietic. Dorsala i caudala cenuiibtând în violaceu sau portocalii cu marginea cenuie, restul înottoarelor sunt portocalii.Lungimea: obinuit 8-10 cm, maximal 18,5 cm. Femelele sunt mai mari. Poate tri 8 ani.Rspândirea. Specie indigen. Endemic pontic. Sectorul de mijloc i de jos al fluviului -lacurile de acumulare Dubsari i Cuciurgan, braul Turunciuc, delta, liman, probabil i înalte ape din aval.Importanta. Petele nu prezint interes economic sau sportiv.Aspectul cantitativ. Foarte rar i puin numeros.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, inclus în Cartea Roie a R.Moldova ca critic periclitat cu dispariia (CR). Pescuitul este oprit. L-ai prins – eliberai-l

în ap în stare vie!

. , . , . 33-40 . -

. . , -. . . , . -, - . -, . - . . . , - . , . - , , -.

: 8-10 , 18,5 . 8 .. A . . . , , , .. .. , -




Rutilus frisii (Nordmann, 1840) – babuc pontic (virezub), -

Semnele distinctive. Corp alungit i gros, aproape circular în seciune. Abdomenul întreventrale i anus este rotunjit. Solzii mai mruni decât la babuc, taranc i vduvi. Linialateral uor curbat, cu peste 53 solzi. Dorsala înalt. Pectoralele cu 17-18 radii. Caudala

mare i lat. Capul nu prea mare, lungimea lui e mai mic decât înlimea corpului. Fruntealat i proeminent. Ochii mici. Botul foarte scurt, obtuz rotunjit i iese deasupra gurii. Gurasubterminal, aproape inferioar. Falca superioar iese puin deasupra inferioarei. Spatelecenuiu sau brun închis, cu o tent de albastru-verzui. Laturile argintii. Abdomenul alb sauglbui, cu reflexe rozacee. Irisul ochilor fumuriu sau glbui. Dorsala i caudala cenuii

închise. Ventralele i anala glbuie sau rocate. Restul înottoarelor la baz sunt glbuie,iar la capete cenuii. Vezica înottoare cu captul posterior alungit, formând un con spira-lat. Lungimea: obinuit 30-45 cm, maximal 71 cm. Poate tri 12 ani.Rspândirea. Specie indigen. În sectoarele de mijloc i de jos ale fluviului - în albie i la-curi (braul Turunciuc i rar lacul Cuciurgan), intr în gurile afluenilor i liman. În sectorul de

mijloc are populaii sedentare, a ptruns aici din lacul Novodnestrovsc.Importana. Pete de interes economic i sportiv.Aspectul cantitativ. Populaiile nemigratoare izolate i puin numeroase, cele migratoareaproape au disprut.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, inclus în Cartea Roie a R.Moldova ca periclitat (EN). Pescuitul petelui este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap înstare vie!

. , , . . , , . -, 53 . . 17-18. . . ,. . , , . , . . -, - - . -. . . -. - -. , - – . , - . : 30-45 , 71 . 12 .

. A . . - , ( -), . - .. . , , .. .




Rutilus heckelii (Nordmann, 1840) – taranc, -

Semnele distinctive. Corpul relativ înalt, uor comprimat lateral. Profilul dorsal convex. Abdomenul între ventrale i anus este rotunjit. Solzii comparativ mcai (puin mai micidecât la babuc) i persisteni. Linia lateral uor curbat, cu pân la 50 solzi. Dorsala

înalt. Capul relativ scurt. Ochii mici. Botul ascuit. Gura subterminal, aproape infe-rioar, cu deschiderea îngust i semilunar. Coloritul este mai puin intens decât la ba-buc. Spatele negricios, cenuiu-albstrui sau cenuiu-verzui. Laturile i abdomenul ar-gintii. Irisul ochilor argintiu sau portocaliu deschis. Dorsala i caudala glbui-mslinii, cumarginile întunecate. Anala i înottoarele pare cenuii, cu marginile negre. Vezica înot-toare cu captul posterior rotunjit. Lungimea: obinuit 20-35 cm, maximal 51 cm. Poate

tri 10 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sectorul de mijloc (albia Holonia - Camenca, lacul deacumulare Dubsari) i cel de jos (albia, braul Turunciuc, lacul Cuciurgan, delta i li-manul).Aspectul cantitativ. Specie puin numeroas.Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 18 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova nu are statut deprotecie, dei în fluviu este rar (R).

. , . . ( , ) . , 50 . . . . -. , . , . , . , - -. . , . . - . - . : 20-35 , 51 . 10 . . A . ( - , - ) ( , , - , ).. . - 18 .. .




Rutilus rutilus (Linnaeus, 1758) - babuc comun,

Semnele distinctive. Corpul alungit, de înlime medie, uor comprimat lateral. Profiluldorsal i ventral uniform convexe. Abdomenul între ventrale i anus este rotunjit. Solziide dimensiuni mijlocii (puin mai mcai decât la taranc) i persisteni. Linia lateraluor curbat, cu pân la 50 solzi. Dorsala înalt i se însereaz deasupra sau puin înurma bazei inseriei ventralelor. Pectoralele cu 16 radii. Caudala adânc scobita, cu lobulinferior puin mai lung. Capul relativ scurt. Ochii mici. Botul scurt i obtuz. Gura terminal,rar puin subterminal, deschiderea semilunar i puin oblic în sus. Coloritul este maiintens decât la taranc. Spatele cenuiu sau brun, cu reflexe verzui, uneori albstrui. La-turile i abdomenul alb-argintii, uneori cu o nuan de galben i un luciu metalic mat.Dorsala i caudala cenuii închise, cu tent roietic. Celelalte înottoare sunt glbui,palid portocalii sau roietice (în special ventralele i anala). Irisul ochilor la puiet e galbensau portocaliu, la aduli roietic cu un punct rou în partea de sus. Vezica înottoare cucaptul posterior rotunjit. Lungimea: obinuit 15-20 cm, maximal 36 cm. Poate tri 15

(?20) ani.Rspândirea. Specie indigen. Triete în mai tot bazinul fluviului i în liman. Aspectul cantitativ. Este un pete foarte comun i numeros.Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim. Mrimea legal de pescuit ad-mis - peste 18 cm. În pescrii este duntor.Starea de protecie. Specia statut de protecie în R. Moldova nu are.

. , . - . - ( , ) .

. 50 . -. . . , . . ( ) . 16 -. , . , -,- -. -,

. , – -, . -, . - ( ). -

. : 15-20 , 36 . 15 (?20).. A . - .. , - .. . -

18




Scardinius erythrophthalmus (Linnaeus, 1758) – roioar, -

Semnele distinctive. Corpul moderat alungit, puternic comprimat lateral (mai înalt iaplatizat decât la babuc). Spatele dup ceaf puternic convex, iar în faa dorsalei estecomprimat lateral în form de creast. Abdomenul prezint între ventrale i anus o pro-nunat caren acoperit de solzi îndoii. Solzii comparativ mari, deni i persisteni. Linialateral apropiat de abdomen. Dorsala situat în partea caudal a corpului, inseria eifiind dup verticala marginii posterioare a bazei ventralelor, marginea ei superioar euor concav. Pectoralele nu ating inseria ventralelor. Anala scurt, uor concav. Cau-dala adânc scobit, cu lobii ascuii i egali. Capul mic. Botul scurt i obtuz. Gura mic,terminal, foarte oblic în sus. Irisul ochilor auriu, cu o pata roie în partea de sus. Spa-tele albstrui închis cu reflexe verzi sau cafenii, câteodat negricioase. Laturile argintii

mat sau brun-aurii, uneori cu luciu metalic sau albicios. La baza poriunii libere a fiecruisolz sunt pete întunecate. Abdomenul alb. Înottoarele au baza fumurie spre negru, iarvârfurile roii, cu o intensitate variabil. Lungimea: obinuit 15-25 cm, maximal 51 cm.Poate tri 10 ani.Rspândirea. Specie indigen. Pe larg rspândit în bazinul fluviului.Aspectul cantitativ. Anterior era o specie comun, acum efectivul numeric a sczut.Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim. Mrimea legal de pescuit -peste 15 cm.Starea de protecie. Specia în R. Moldova nu are statut de protecie.

. , , ( , ). . - , . , . . - , - , . - . , . , -. . , , . - -. -, . - -, . -. , . - . : 15-25 , 51 . 10 .. A . .




Squalius cephalus (Linnaeus, 1758) - clean european,

Semnele distinctive. Corpul moderat alungit, gros, aproape cilindric în seciune. Spatelelat, rotunjit. Abdomenul abia comprimat. Solzii mari, groi, persisteni. Un apendice sol-zos la baza ventralei. Linia lateral puin curbat, sub ea pân la abdomen sunt 3-4 rân-duri de solzi (la cosa 5). Dorsala situat direct dup verticala bazei ventralelor. Margi-

nea dorsalei dreapt sau uor rotunjit, prile sunt aproape paralele. Marginea analeirotunjit. Capul mare, îngroat i uor aplatizat, cu o frunte foarte mare i plat. Ochiicomparativ mari. Botul rotunjit. Gura mare, terminal. Flcile perfect egale. Irisul ochilorgalben, cu o pat brun-verzuie i una neagr jos. Spatele brun-cenuiu spre negru, cu otent verzuie. Laturile argintii-glbui fr luciu. Marginea liber a fiecrui solz este orna-mentat cu pigment brun-negricios strlucitor, care creeaz un desen de reea. Abdo-menul albicios. Dorsala i mai ales caudala sunt cenuii sau de un albastru închis, uneoriroietice, cu o margine întunecat la captul posterior. Pectoralele i ventralele portocalii,anala purpurie, iar spre capete trec în galben. Lungimea: obinuit 25-35 cm, maximal 90cm. Poate tri 18 ani.Rspândirea. Specie indigen. Poate fi gsit pretutindeni în albie i aflueni, mai rar înlacuri.Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros.Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 28 cm.Starea de protecie. Specia în R. Moldova nu are statut de protecie.

. , , . , , - . , , . - . 3-4 ( 5). . , . . , , . -. -. , , , . - , , , . - , - . , . -,

, . - , - -. : 25-35 , - 90 . 18 .. A . - , - .. , .. .




Aspius aspius (Linnaeus, 1758) – avat,

Semnele distinctive. Corpul alungit, puin comprimat lateral. Spatele lat, profilul lui urclin, dar imediat în urma capului se înal brusc, formând o curbur. Între ventrale i anusse afl o caren ascuit acoperit cu solzi. Solzii relativ mruni, subiri, cu striuri evi-dente, aezai des i persisteni. Toate înottoarele sunt mari i ascuite la capete. Dor-

sala înalt, cu margine concav, înserat ei e în urma începutului ventralelor. Anala înalt i îngust, cu marginea puternic concav, inserat cu mult în urma captului poste-rior al dorsalei. Caudala mare, lung i puternic scobit, lobul ei inferior puin mai lung.Capul alungit i comprimat lateral. Fruntea aproape plan. Ochii relativ mici. Botul ascu-it. Gura mare, terminal i oblic în sus, fr dini. Falca inferioar este puin mai lung,ridicat în sus, având la capt o protuberan interioar care intr în scobitura flcii supe-rioare. Fantele branhiale sunt foarte largi. Coloritul general este argintiu. Spatele msliniu

închis, cenuiu-verzui sau brun-cenuiu cu reflexii albstrui. Laturile cenuiu-plumburiisau argintii cu un luciu galben. Abdomenul cenuiu-albicios. Dorsala i caudala cenuiisau albstruie, cu marginile întunecate. Restul înottoarelor incolore sau palid roietice la

baz i fumurii la capete. Irisul ochilor argintiu, iar pupilele prezint cate un cerc auriu.Lungimea: obinuit 30-40 cm, maximal 120 cm. Poate tri 10 ani.Rspândirea. Specie indigen. Pretutindeni în bazinul fluviului - albia, lacurile de acumu-lare, gurile afluenilor mari, braele, gârlele, delta i limanul.Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas.Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 40 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova ea nu are statutde protecie, dei în fluviu este rar i chiar vulnerabil (R/VU).

. , . -. , . , . . , , . , , . , , . , . . . , , . , ,

. . - , -. . , , . : 35-40 , 120 . 10 .. A . -.




Chondrostoma nasus (Linnaeus, 1758) - scobar comun,

Semnele distinctive. Corp alungit, mai puin înalt decât la moruna, gros i aproape cil-indric. Profilul dorsal uor curbat, cel ventral aproape plan. Abdomenul dup ventrale ro-tunjit. Solzii mai mcai decât la moruna. Dorsala înalt, cu marginea superioar uorconcav i foarte înclinat, situat aproximativ la nivelul inseriei ventralelor. Anala mai

îngust decât la moruna, cu marginea superioar concav i se însereaz mult în urmadorsalei. Caudala scurt, adânc scobit, cu lobii ascuii i egali. Capul mic. Ochii mici.Botul masiv, bombat i mult proeminent i acoper gura complet. Gura mic, inferioar,transversal, în stare deschis are form dreptunghiular. Buza superioar subire, ceainferioar în form de muchie cartilaginoas ascuit. Irisul ochilor galben-auriu cu o pataroie. Spatele brun-cenuiu, cenuiu-albstrui, cenuiu-verzui cu luciu metalic. Laturilegri-argintii, fr luciu puternic. Pe solzi adesea punctulee negre. Abdomenul alb-glbui.Dorsala i caudala cenuii închise, aproape negre, prima la baz sângerie, iar a doua înpartea de sus i de jos neagr. Restul înottoarelor glbui, rou deschise sau violete.Peritoneul negricios. Lungimea: obinuit 28-40 cm, maximal 54 cm. Femelele sunt mai

mari. Poate tri 10 ani.Rspândirea. Specie indigen. Albia sectoarelor de mijloc (pân la lacul Dubsari) i de

jos al fluviului, mai rar braul Turunciuc i gura unora dintre aflueni.Aspectul cantitativ. Specie relativ comun, dar peste tot e puin numeroas, în declincontinuu.Importana. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 25 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, în R. Moldova ea nu are statutde protecie, dei în fluviu este extrem de vulnerabil (VU). Pescuitul petelui acesteispecii trebuie oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. ( , ), . , - . . , . - , , . , , . , . , , . -, , . ,

. , . , . -. - . . -. . : 28-40 , 54 . 10 .. A. , .




Vimba vimba (Linnaeus, 1758) – moruna comun,

Semnele distinctive. Corpul destul de alungit i de înalt (mai mult decât la scobar), grosi comprimat lateral. Profilurile dorsal i ventral sunt la fel. Între cap i dorsal trece obrazd fr solzi, iar dup dorsal trece o caren acoperit cu solzi. Abdomenul dupventrale cu o caren fr solzi. Solzii mai mruni decât la scobar. Dorsala înalt, margi-

nea de sus uor concav sau aproape dreapt, ea e situat dup verticala începutuluiinseriei ventralelor. Anala mai lat decât la scobar, marginea ei superioar slab concavi se însereaz în urma dorsalei. Caudala lung, adânc scobit, cu lobii ascuii i inegali.Capul mic. Ochii mari. Botul alungit i masiv, bombat i mult proeminent, acoperând guracomplet. Gura mic, inferioar, semilunar, puternic retractil, în stare deschis ea e ro-tund. Buzele subiri. Irisul ochilor glbui. Spatele cenuiu închis, cenuiu-albstrui saucenuiu-verzui. Laturile gri-argintii btând în galben. Abdomenul alb-argintiu. Dorsala icaudala cenuii, restul înottoarelor incolore, uneori glbui cu baza roie, anala cupuncte negre la margine. Peritoneul fumuriu. Lungimea: obinuit 25-30 cm, maximal 50cm. Poate tri 17 ani.

Rspândirea. Specie indigen. Albia sectoarelor de mijloc i de jos al fluviului, braul Tu-runciuc, prefer gurile i limanul.Aspectul cantitativ. Prezen rar, puin numeros i în declin continuu.Importana. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 26 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova ea are statut deprotecie ca rar (R), dei în fluviu este vulnerabil (VU). Pescuitul petelui acestei speciitrebuie oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , ,

. . . - , . . , . , , . , , - . , -, , . . . , , . , , , ,

- . -, . - . -, , -

, . -. : 25-30 , 50 . 17 .. A . c .. .




Hypophthalmichthys nobilis (Richardson, 1845) – novac,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, mai înalt decât la sânger, uor comprimatlateral. Partea ventral mai rotunjit decât la sânger. Pe abdomen între ventrale i anustrece o caren, care continu i pe pedunculul caudal. Pectoralele, ventralele i pedun-culul caudal sunt mai lungi decât la sânger. Capul mare (mai mare decât la sânger), lat iascuit. Ochii mici, distanai i aezai în partea inferioar (mai jos i mai distanat decâtla sânger). Gura mare, superioar, oblic i fr dini. Membranele branhiale nu fuzi-oneaz între ele i nu sunt conrescute cu istmul. Acele branhiale lungi, subiri i nu suntconcrescute. Coloritul este mult mai închis decât la sânger. Spatele brun-cenuiu saucenuiu-verzui. Laturile sur-argintii, cu numeroase pete sau dungi transversale mari deculoare maronie i puncte negre. Abdomenul albicios. Ventralele i anala uor glbuie,restul înottoarelor sunt fumurii. Lungimea: obinuit 40-60 cm, maximal 195 cm. Poatetri 20 ani.

Rspândirea. Specie alogen (est-asiatic). Rspândit pretutindeni, mai ales în secto-rul de jos al fluviului, în lacurile de acumulare, bli, iazuri i liman.Aspectul cantitativ. Numrul este în cretere datorit populrilor repetate.Importanta. Pete de interes economic, obiect de acvacultur. Mrimea legal depescuit admis - peste 30 cm.Starea de protecie. Specia nu are statut de protecie în R. Moldova.

. ( , - ), . .

. , , . . , , , .. , ( , . ). , , . . , . , . . - --. -, . . - , -. : 40-60 ,

195 . 20 .. - (). , , , - .. -.. . - 30




Hypophthalmichthys molitrix (Valenciennes, 1844) – sânger,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, relativ înalt i uor bombat pe spate (e mai jos decât la novac), uor comprimat lateral. Pe toat regiunea abdominal, între istm i

anus, trece o caren ascuit. Pectoralele, ventralele i pedunculul caudal sunt maiscurte decât la novac. Capul mare (mai mic decât la novac), lat i ascuit. Ochii mici, dis-tanai i aezai în partea inferioar a capului (mai sus i mai aproapiai decât la novac).Gura mare, superioar, oblic i fr dini. Membranele branhiale fuzioneaz între ele iformeaz un pliu mare peste istm. Acele branhiale foarte lungi, subiri i concrescute înform de sit. Coloritul este mult mai deschis decât la novac. Spatele cenuiu-verzui. La-turile argintii, uneori cu numeroase puncte negre. Abdomenul albicios. Pectoralele, ven-tralele i anala fumurii, uor glbuie. Dorsala i caudala cenuii, cu o tent glbuie.Lungimea: obinuit 35-45 cm, maximal 110 cm. Poate tri 20 ani.Rspândirea. Specie alogen (est-asiatic). Rspândit pretutindeni, mai ales în secto-

rul de jos al fluviului, în lacuri de acumulare, bli, iazuri i liman.Aspectul cantitativ. Numrul este în cretere datorit populrilor repetate.Importanta. Pete de interes economic, obiect de acvacultur. Mrimea legal depescuit admis - peste 30 cm.Starea de protecie. Specia nu are statut de protecie în R.Moldova.

. , (, ), . . , ,

. , ( , . -). , ( , .). , , . . , - . , . . -. , ( ). - . , -, -. , . : 35-45 , 110 . 20 .

. - (). , , , - .. -.. . - 30.




Phoxinus phoxinus (Linnaeus, 1758) – boitean comun,

Semnele distinctive. Corpul alungit, gros, aproape cilindric. Pedunculul caudal lung,comprimat lateral. Solzii foarte mici i subiri, nu se acoper unul pe altul, uor caduci.

Abdomenul i partea de mijloc al spatelui fr solzi. Linia lateral scurt i întrerupt,ajungând doar pân la mijlocul corpului. Dorsala i anala înguste i rotunjite. Caudalaslab scobit. Capul relativ mare i gros. Ochii mici, aezai sus. Botul scurt, obtuz i

puternic bombat deasupra gurii. Spaiul dintre nri convex. Gura mic, subterminal, cudeschiztura orizontal. Spatele cenuiu închis, brun închis sau verzui, cu o dungnegricioas median i puncte negre. Laturile galben-verzui cu sclipiri aurii, iar maiaproape de abdomen cu un luciu argintiu. Pe flancuri câte o band aurie i 6-10 petetransversale mari negricioase de forme neregulate, uneori sub linia lateral ele con-topindu-se într-o dung. Abdomenul alb-glbui sau roietic. Înottoarele incolore, fumurii-glbui sau glbui-verzui, cu marginile negricioase, cele pare i anala cu baza portocalie.Lungimea: obinuit 6-8 cm, maximal 13 cm. Femele sunt mai mari. Poate tri 6 ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu e studiat. Semnalri sporadice în albia ipâraiele din aval de barajul Novodnestrovsc.

Aspectul cantitativ. Nu este cunoscut, semnalri sporadice. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova ea nu are statutde protecie, dei în fluviu este critic periclitat (CR). Pescuitul petelui acestei specii tre-buie oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , . , . , , . . . -

. . -. , . , . . , . -- -, . -, , . 6-10 - , -. - , . : 6-8 , 13 . . 6 .

. A . . .. , .. . . . . , (CR). . –!




Ctenopharyngodon idella (Valenciennes, 1844) – cosa,

Semnele distinctive. Corpul alungit, gros, aproape cilindric în seciune. Spatele înainteadorsalei i abdomenul dup ventrale sunt rotunjii. Solzii mcai, groi i persisteni.Linia lateral e puin curbat, trece prin mijlocul pedunculului caudal, sub ea pân la ab-

domen sunt 5 rânduri de solzi (la clean 3-4). Dorsala îngust, înalt, cu marginea supe-rioar puin rotunjit, se însereaz puin înaintea verticalei bazei ventralelor. Analascurt, cu marginea aproape dreapt. Caudala mare, uor scobit. Capul mare, uoraplatizat, fruntea lat. Ochii mici. Botul obtuz, cu o adâncitur între nri. Gura foartelarg, subterminal, transversal. Irisul ochilor auriu. Operculele branhiale cu dungi ra-diale. Spatele brun-cenuiu spre negru, cu o tent verzuie. Laturile argintii-glbui sauslab verzui, fr luciu. Marginea liber a fiecrui solz este ornamentat cu pigment brun-negricios strlucitor, care creeaz un desen de reea. Abdomenul albicios. Dorsala icaudala cenuii întunecate, de un albastru închis, toate celelalte înottoare deschise laculoare. Peritoneul brun-negricios. Lungimea: obinuit 40-80 cm, maximal 135 cm. Tri-ete pân la 40 (?50) ani.Rspândirea. Specie alogen (est-asiatic). Rspândit în tot bazinul, mai ales în lacurii heletee.Aspectul cantitativ. Specie frecvent în capturi, efectivul e meninut datorit populrilorrepetate.Importanta. Pete de interes economic i sportiv, obiect de acvacultur. Mrimea legalde pescuit admis - peste 40 cm.Starea de protecie. Nu are statut de protecie în R. Moldova.

. , , . -. , . . 5 ( 3-4). , , , - . , . , -. , , . , . . , . . -. - - . -, -, ,

( ). -, -. , - . -. : 40-80 , 135. 40 (?50) .. - (). , , .. , -




Pelecus cultratus (Linnaeus, 1758) – sabi,

Semnele distinctive. Corp alungit, mult comprimat lateral. Profilul spatelui aproapedrept, iar cel al abdomenului foarte convex. De la istm pân la anal se întinde o carenascuit lipsit de solzi. Solzii mici, subiri i foarte caduci. Linia lateral curbat într-oserie de ondulaii care se apropie de abdomen. Dorsala foarte scurt, retras spre pe-dunculul caudal. Pectoralele foarte lungi i depesc baza inseriei ventralelor. Anala

lat. Caudala lung, adânc scobit, cu lobul inferior mai lung. Capul mic. Ochii mari,aezai sus. Botul scurt. Gur mare, superioar, urc abrupt în sus. Falca inferioara estemai lung i are o protuberan care intr în scobitura flcii superioare. Coloritul de fondeste argintiu strlucitor, cu o tent roz sau glbuie. Înottoarele fumurii, albstrui sauglbui. Lungimea: obinuit 25-35 cm, maximal 70 cm. Poate tri 13 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sectorul de jos al fluviului, mai ales în aval i liman.Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas, populaiile semimigratoare în de-clin. Importanta. Pete de interes economic i sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie a

R. Moldova ca vulnerabil (VU), dei în fluviu ea e periclitat (EN). Pescuitul peteluiacestei specii este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , . , - . , . , . . , - - . , , . .

, , . - . , . . ,, . ; , . . , - - . , - . -, , - -.: 25-35 , 70 . 13 .. A . ,

.. , . . . . . . (VU), (EN). . – !




Tinca tinca (Linnaeus, 1758) – lin,

Semnele distinctive. Corp masiv, gros, relativ înalt. Pedunculul caudal înalt i scurt.Solzii foarte mruni, alungii, se suprapun i sunt profund cufundai în piele. Înottoarele

cu marginile rotunjite i radii flexibile. Dorsala i anala relativ înguste. Caudala slab sco-bit. Ochii mici. Gura mic, terminal, orientat oblic în sus, falca inferioar mai lung.Buze crnoase, în colurile gurii câte o musta scurt. Irisul ochilor roietic sau purpuriu.Corpul verde-glbui, verde-brun, negru-verzui, totdeauna cu irizaii armii. Înottoarelecenuii închise, cu o nuan de violet, iar la baz galbene. Lungimea: obinuit 20-30 cm,maximal 84 cm. Femelele sunt mai mari. Poate tri 12 (?25) ani.Rspândirea. Specie indigen. În sectorul de mijloc (golfurile lacului Dubsari) i cel in-ferior (lacul Cuciurgan, blile de lunc, brauri, canale i gârle, delta i limanul).Aspectul cantitativ. Specie rar cu numr mult diminuat, disprut din multe locuri ante-rioare. În cantiti medii e prezent în lacul de acumulare Cuciurgan i bazinele deltaice.

Importana. Pete de interes economic i sportiv, obiect de acvacultur. Mrimea legalde pescuit admis - peste 25 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aR. Moldova ca vulnerabil (VU), dei în bazinul fluviului este periclitat (EN). Pescuitulpetelui acestei specii este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , . - . , , . - . . -

, , ( ), -, . , - . -, - , - . - -, . - . : 20-30 , 84 . . -

12 (?25) .. A . , , (-, , , ), .

. , - .. , . - - 25 . . . - . (VU), (EN). . – !



Cypriniformes, Cobitidae

Cobitis taenia (Linnaeus, 1758) s. l. – zvârlug comun, ; C.tanaitica Bacescu et Maier, 1969 - zvârlug de Azov, ; C.elongatoides Bacescu et Maier, 1969 - zvârlug de Dunre, ;

C.rossomeridionalis Vasiljeva et Vasiljev, 1998 – zvârlug sudic, -

Semnele distinctive. Corp foarte alungit, fusiform, subire - profilul dorsal i ventralaproape orizontale (corpul mai alungit i comprimat lateral decât la câre). Pe partea de sus

i de jos a pedunculului caudal muchii adipoase slab dezvoltate. Solzii foarte mici. Caudalacu marginea uor rotunjit (14(13-16) radii). Cap mic, în partea de sus puternic comprimatlateral. Botul rotunjit i bombat. Sub ochi în pliurile pielii câte un spin bifurcat retractabil.Gura îngust, inferioar. Buza inferioar îngroat, bilobat, fiecare lob divizat în 2 lobulimici. Gura înconjurat de 3 perechi de musti (mai scurte decât la câre). Pe cap pete m-runte de form neregulat, de la gur spre ceaf se întinde o dung îngust negricioas.Coloritul alb-cenuiu, cafeniu-glbui cu nuan aurie. Pigmentarea corpului este format din1 zon dorsal i 4 laterale. Desenul e format predominant din linii sau punctuaii verticale

întrerupte, lateral petele sunt ceva mai late - dreptunghiulare sau rotunde, dar fr a aveaform ptrat. Uneori petele alungite ale pigmentaiei latero-dorsale se unesc, dând o

dung aproape continu, iar petele laterale se unesc într-o dung. În partea de sus a bazeicaudalei e pat mic neagr, oval sau rotund. Înottoarele fumurii sau glbui, cea dor-sal i caudal vrgate cu 5-6 iruri de puncte întunecate. Lungimea: obinuit 9-11 cm,maximal 15 cm. Poate tri 6 ani.Rspândirea. Specii indigene. Distribuia nu e studiat. Rspândite în diverse tipuri de ape.Aspectul cantitativ. Specii numeroase. Crete abundena unor specii, iar a altora di-minueaz.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specii protejate la nivel european. În R. Moldova nu au statut de pro-tecie, dei unele specii endemice (C.elongatoides .a.) în bazin sunt rare i vulnerabile(R/VU).

. , . , . . . -. , , . . . -, . , 2 , - 2 . 3 ( , . ). - . 1 4 . (-

) - . -. . : 9-11 , 15 . 6 .. A . . .. . -




Misgurnus fossilis (Linnaeus, 1758) – ipar,

Semnele distinctive. Corpul foarte alungit, fusiform i gros cu profilurile aproape orizon-tale, anterior aproape cilindric în seciune, iar posterior slab comprimat lateral. Solzi m-runi, se acoper unui pe alii. Capul i partea anterioar a spatelui nude, istmul cu solzi.

Înottoarele sunt situate mai aproape de coad (cu excepia pectoralelor), ele vând cumargini rotunjite. Capul mic, uor comprimat lateral. Fruntea bombat. Ochii mici. Nrileanterioare prelungite într-un tubuor scurt. Sub ochi spinul retractabil este ascuns binesub piele. Gura îngusta, inferioar. Buza superioar crnoas i neîntrerupt, cea infe-

rioar cu 4 lobi cornoi. Gura e prevzut cu 5 perechi de musti. Coloritul brun-glbuisau cenuiu-glbui. Irisul ochiului galben sau portocaliu. Pe cap împrtiate pete mici deform neregulat, iar pe opercule trec trei linii oblice. Spatele brun-cenuiu sau brun-glbui, cu mici pete negricioase. Laturile brun deschise sau galbene. Capul, spatele, la-turile acoperite cu puncte negre. Pe flancuri 3 benzi longitudinale brun închise, dintrecare cea medie e mult mai lat. Abdomenul glbui. Înottoarele fumurii sau glbuie, curânduri de mici pete negricioase. Lungimea: obinuit 15-25 cm, maximal 36 cm. Masculiisunt mai mari. Poate tri 7 ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu e studiat. Poriunea de mijloc i de jos alfluviului - aflueni, brae moarte i canale stagnante, albia veche, lacuri, bli, iazuri, delta

i limanul.Aspectul cantitativ. Foarte rar i puin numeroas, în declin, disprut din multe locurianterioare.Importanta. Nu prezint interes economic, pe alocuri este pescuit de amatori.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova nu are statut deprotecie, dei în bazinul fluviului este vulnerabil, iar pe alocuri e pe cale dispariie(VU/EN). Pescuitul petelui acestei specii trebuie oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap înstare vie!

. , , -

, . - . , . , , , . , . , . -

. , . , - 4 . 5 . - --. . 3 . 3 - , , . .

: 15-25 , 36 . . 7.. A . . - , , , , , .. , - .




Sabanejewia baltica Witkowski, 1994 - câr baltic, -; S.bulgarica (Drensky, 1928) – câr bulgreasc, -

; S.balcanica (Karaman, 1922) – câr balcanic, -

Semnele distinctive. Corpul fusiform, cu partea anterioar arcuit, mai scurt i cilindricdecât la zvârlugi. Pe partea de sus i de jos a pedunculului caudal sunt muchii adipoase.

Masculii în dreptul dorsalei au îngrori. Solzii mai mici decât la zvârlugi, nu se acoperunuii pe alii. Capul i anteriorul spatelui acoperite cu solzi. Caudala cu margine aproapedreapt (12(13) radii). Capul la ceaf comprimat lateral. Sub ochi câte un spin masiv,puternic curbat i retractabil. Gura larg, inferioar. Buze crnoase, superioara striat,cea inferioar bilobat, iar fiecare lob cu câte 2-7 lobuli. La gur 3 perechi de musti,mai lungi decât la zvârlugi. Coloritul alb-glbui, brun-glbui sau cafeniu-violaceu, cu re-flexe aurii sau albstrui. Între nri o pat neagr în form de X sau semilunar, pe tâmplecâte o pat semilunar. Pigmentarea const din 1 zon dorsal i 2 laterale. Zona dor-sal cu pete mari dreptunghiulare brun-violete. Prima zon lateral e din pete mici ma-ronii neregulate. A doua zon lateral e din de pete ptratice. La baza caudalei sus i jos

câte 2 pete mici negre de form semilunar. Dorsala i caudala vrgate. Lungimea:obinuit 8-10 cm, maximal 14 cm. Femelele sunt mai mari. Poate tri 5 ani.Rspândirea. Specii indigene. Distribuia pare a fi restrâns în albie i unii aflueni ai flu-viului.Aspectul cantitativ. Specii foarte rare, exemplare unice. Declin numeric continuu.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specii protejate la nivel european. În R. Moldova ele nu au statutde protecie, dei în bazinul fluviului sunt vulnerabile (VU) i pe alocuri ameninate cudispariia (EN). Pescuitul petilor acestor specii trebuie oprit. I-ai prins – eliberai-i în ap

în stare vie!

. , , - , . . . . -, . , . . 12(13) , . , . -, , 2-7 . 3 ( , . ). -

-, . - . . - 1 2 . - - . - . -. , 2 . . : 8-10 , 14 . 5 . . A . .



Cypriniformes, Nemacheilidae

Barbatula barbatula (Linnaeus, 1758) – grindel,

Semnele distinctive. Corpul fusiform, profilul dorsal uor curbat, anterior cilindric, iarposterior uor comprimat lateral. Partea dorsal îngustat, cea abdominal rotunjit. Pepartea de sus i de jos a pedunculului caudal muchiile adipoase lipsesc (apar doar lamasculii nupiali). Capul, spatele anterior i istmul sunt acoperii cu solzi. Linia lateralcomplet, rectilinie, trece pe mijlocul corpului. Marginea dorsalei cu vârful rotunjit. Cau-dala cu marginea uor convexa. Capul mic, mai lat decât înalt, nu e comprimat lateral.

Fruntea aproape plan. Botul alungit. Sub ochi spinul retractabil lipsete. Gura mic, infe-rioar, cu dini. Buzele crnoase, superioara puin lobat, cea inferioar întrerupt la mijloc, cu capetele interne îndreptate înapoi. Gura cu 3 perechi de musti. Coloritul glbuisau brun, cu reflexe verzui. Spatele cenuiu-brun sau cenuiu-galben. Laturile brun-glbui. Pe corp pete brun-verzui neregulate, care nu sunt grupate în benzi longitudinale.

Înottoarele glbui, ventralele i anala fr pete, celelalte, mai ales dorsala i caudala, cuiruri transversale de pete brune. Lungimea: obinuit 8-12 cm, maximal 18 cm. Masculisunt mai mari. Poate tri 8 ani. Rspândirea. Specie aborigen. Distribuire fragmentar în albia fluviului i unii din aflu-eni.

Aspectul cantitativ. Specie puin numeroas, pe alocuri are o abunden medie, declincontinuu. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova ea nu au statutde protecie, dei în bazinul fluviului este destul de rar (R), e gsit în cantiti i teritoriimici, iar pe alocuri vulnerabil (VU). Pescuitul petelui trebuie oprit. L-ai prins – eliberai-l


. , , , , - . , . - . , . , . - . . , . , , , . . , . - . , , . , , . 3 . , . - -. -. - , - . . . -, , . : 8-12 , 18 . . 8 . . A . - .. , . . .



Siluriformes, Ictaluridae

Ictalurus punctatus (Rafinesque, 1818) – somn de canal, -

Semnele distinctive. Corpul alungit, în form de torpil, fr solzi. Linia lateral com-plet, bine marcat. Dorsala înalt, prima radie spinoas a ei nu este zimat. Dup dor-sal exist înottoarea adipoas. În pectorale radia spinoas are zimi mici. Anala lat,se întinde de la anus pân aproape de baza caudalei. Caudala lung i adânc scobit.Capul relativ mic, turtit i uor ascuit. Ochii mari. Gura mare, cu 4 perechi de musti: 1pereche scurt i situat dup nri, 1 pereche lung se afl în colurile gurii, iar 2 perechiscurte sunt aranjate într-un rând pe brbie. Spatele i laturile albstrui-mslinii, cenuii,brune sau negricioase. Abdomenul alb-glbui. Pe flancuri sunt împrtiate numeroasepuncte negre. Înottoarele la baza lor sunt de aceiai culoare cu corpul. Mustile sunt

întunecate, având puncte negre. Lungimea: obinuit 40-70 cm, maximal 150 cm. Poatetri 40 ani.Rspândirea. Specie alogen (nord-american). Sporadic semnalat în lacul de acumu-lare Cuciurgan, mai ales în canalele termale.Aspectul cantitativ. Exemplare unice. Importana. Pete de interes economic i obiect de acvacultur.Starea de protecie. În R. Moldova nu are statut de protecie, dei este un pete destulde rar (R).

. , , . , . , . . . , . , . , . . 4

: 1 , 1 , 2 - . -, , - ; . . , . . : 40-70 , 150 . 40 .. - (). , .. .. .

. . , (R).



Siluriformes, Siluridae

Silurus glanis Linnaeus, 1758 - somn european,

Semnele distinctive. Corp alungit prin pedunculul caudal, cilindric anterior i posteriorputernic comprimat lateral, lipsit de solzi. Linia lateral complet. Dorsala foarte mic,amplasat aproape de cap. Pectoralele cu radii osoase, fr a avea epi. Ventralelefoarte lungi, ating anala. Anala foarte lat, fuzioneaz cu caudala rotunjit. Capul mare,lat i aplatizat (mai mult decât la mihal). Nrile anterioare i posterioare distanate. Ochiifoarte mici, deprtai i aezai aproape de buza superioar. Botul plat, lat i rotunjit.

Gura extrem de mare, terminal. Falca inferioar mai lung decât superioara i e puin îndoit în sus. Gura cu dini foarte mici i ascuii. Pe cap 3 perechi de musti: 1 perechefoarte lingi pe buza superioar i 2 perechi mai scurte sub brbie. Membranele branhialenu sunt concrescute, anterior sunt ataate de istm. Irisul ochilor glbui, cu pete mici ne-gre. Spatele negru-albstrui, cenuiu închis, brun sau verde-cenuiu, uneori complet ne-gru. Laturile mai deschise, verde-oliv, cu pete întunecate neregulate. Abdomenul alb saualb-glbui, cu o tent roietic, trcat cu pete albstrui sau puncte cenuii de diferitte m-rimi. Înottoarele de un albastru închis, mijlocul înottoarelor pare este strbtut de câteo dung glbuie. Lungimea: obinuit 50-80 cm, maximal 5-6 m. Poate tri 100 ani.Rspândirea. Specie indigen. Pretutindeni, mai ales în sectorul de jos al fluviului - al-

bia, lacuri i bli din lunca inundabil, lacuri de acumulare, brae moarte, delta i limanul.Aspectul cantitativ. Specie relativ rar, în declin numeric.Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 60 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova ea nu are statutde protecie, dei în prezent în fluviu este rar (R), deinând populaii i zone mici.

. , . . - . , .

, . , . , . , - ( , ). . , . , . - , . . 3 :1 - 2 - . , . , . -,-, -. -

. -, - . : 50-80 , 600 . 100 .. A . ,, , , f, .. . .



Esociformes, Umbridae

Umbra krameri Walbaum, 1792 – ignu european,

Semnele distinctive. Corp alungit, uor comprimat lateral. Profilul dorsal convex, cu ununghi la nivelul limitei posterioare a capului, profilul ventral mai puin convex. Solzii frstriuri radiare, acoper partea de sus a capului, obrajii i operculele branhiale. Linia lat-eral lipsete. Dorsala foarte înalt i lat, împins spre coad, marginea ei superioar edreapt. Anala scurt. Caudala rotunjit. Capul comprimat lateral. Ochii mari. Nrileduble i foarte mici. Gura mic, terminal, uor oblic, cu dini ascuii. Deschiderilebranhiale largi, membranele libere, neataate de istm. Irisul ochilor auriu. Falca inferioardeschis la culoare. Coloritul brun, verzui-brun sau brun-rou, aproape negru, cu reflexeviolacee. Laturile brun deschise. Pe flancuri o dung longitudinal glbuie (la masculiroietic). Pe cap i corp sunt împrtiate pete i puncte întunecate de form variabil,care formeaz dungi longitudinale paralele, dispuse neregulat. Abdomenul glbui. Dor-sala i caudala brun-glbuie, cu câte o dung transversal întunecat la baz. Celelalte

înottoare glbui-cenuii. Lungimea: obinuit 7-9 cm, maximal 15 cm. Femelele sunt maimari. Poate tri 7 ani.Rspândirea. Endemic al Dunrii i Nistrului. Rspândit în blile i canalele din avalul

fluviului, lacul Cuciurgan, albia veche i delt.Aspectul cantitativ. Extrem de rar, populaii numeric critic reduse.Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, inclus în CarteaRoie a R. Moldova ca critic periclitat de dispariie (R), dei în bazinul fluviului probabile disprut (EX). Pescuitul petelui acestei specii este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap

în stare vie!

. , , -. , ,

. . , - , . . - . . . , , . . . . , -. - -, . -. ( ) - . - . -. - -, .

: 7-9 , 15 . . 7 .. - . - , , .. , - .. . . , (CR)



Esociformes, Esocidae

Esox lucius Linnaeus, 1758 – tiuc comun,

Semnele distinctive. Corpul alungit, uor comprimat lateral. Profilul dorsal uor curbat,cel ventral aproape drept. Solzii mruni, acoper obrajii i operculele, capul în partea desus e nud. Linia lateral e pe mijlocul laturilor, la aduli este complet, iar la tineri incom-plet i întrerupt. Anusul la masculi ca o fant alungit, la femele ca o adâncitur oval.Toate înottoarele rotunjite. Dorsala i anala mult deplasate spre coad. Caudala mare,adânc scobit. Capul mare i lunguie. Botul foarte alungit i aplatizat, puin curbat (caciocul de ra). Ochii dispui sus, în regiunea frunii. Gura foarte larg, ocup jumtatedin lungimea capului. Falca inferioar mai lung decât cea superioar. Gura cu diniputernici i ascuii, îndreptai înapoi. Coloritul marmorat - verde-brun, cenuiu-brun,cenuiu-verde sau cenuiu-galben. Laturile cu pete sau dungi transversale neregulatebrune, verzi-aurii sau galbene. Abdomenul albicios sau glbui, cu pete. Înottoarele im-pare galben-cenuii, cenuii-verzui sau portocalii, vrgate de pete negricioase, iar celepare rou-glbuie la baz. Lungimea: obinuit 40-60 cm, maximal 200 cm. Femelele maisunt mari. Poate tri 60 ani.Rspândirea. Specie indigen. Larg rspândit în tot bazinul fluviului, preponderent în

lacuri de acumulare, bliile din aval i din delt.Aspectul cantitativ. Specie comun, frecvent în capturi.Importana. Pete de interes economic i sportiv, obiect de acvacultur. Mrimea legalde pescuit admis - peste 40 cm.Starea de protecie. Nu are statut de protecie în R. Moldova.

. , . - , - . , , . , – , . -

, - . -. . . , - . . , . . , . - -, -, - -. , -, - , . - -, -,

/ . - -. : 40-60 , 200 . . 35 (?60) .. A . , - , .. .. , . -

40



Salmoniformes, Thymallidae

Thymallus thymallus (Linnaeus, 1758) – lipan european,

Semnele distinctive. Corpul alungit, uor comprimat lateral. Solzii relativ mari, mai m-runi pe piept i abdomen, lipsesc pe istm i la baza pectoralelor. Dorsal foarte înalt ilung, desfcut în form de evantai (mai ales la masculi). Ea se însereaz mult maiaproape de cap decât de ventrale. Pe spate la nivelul analei este o mic înottoare adi-

poas. Marginea analei e rotunjit. Caudala e scobit. Capul mic. Ochii relativ mari, pu-pila în form de lacrim. Botul ascuit. Gura mic, inferioar, cu dini mruni. Falca supe-rioar puin mai proeminent. Spatele cenuiu-verzui, brun-verzui sau albastru-argintiu,cu pete mici negre. Laturile argintii, cu o tent glbuie sau roz, pe care sunt împrtiatedungi longitudinale brune sau violete. Abdomenul alb-argintiu, dungat uneori cu rou.

Înottoarele pare glbui sau roietice, cele impare violete, cu pete i dungi negricioase.Pe dorsala sidefie 3-5 rânduri de pete roietice, negre, verzui sau liliachii, de form ro-tund sau dreptunghiular. Lungimea: obinuit 25-35 cm, maximal 60 cm. Poate tri 12ani.Rspândirea. Specie indigen. Prezen sporadic în aval de barajul Novodnestrovsc,

venit aici din amontele fluviului pe timpul viiturilor mari.Aspectul cantitativ. Exemplare izolate.Importanta. Pete de interes economic i sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, e inclus în CarteaRoie a Ucrainei ca specie critic periclitat de dispariie (R), în R. Moldova statut deprotecie nu are. Pescuitul petelui acestei specii trebuie oprit. L-ai prins – eliberai-l înap în stare vie!

. , , . , , -

. -, ( ). , . . -. . . , - . . , . - . . -, - -, - . , , . -- , . , - , . . : 25-35 , 60 . 12.. A . ,



Salmoniformes, Salmonidae

Salmo trutta Linnaeus, 1758 – pstrv de munte (indigen), -

Semnele distinctive. Corpul alungit, gros, nu prea înalt, uor comprimat lateral. Pedun-culul caudal înalt i comprimat lateral. Solzii mici, extrem de caduci. Marginea dorsalei i

caudalei la petii tineri uor scobit, iar la cei aduli dreapt. În apropierea cozii o înot-toare adipoas. Capul relativ scurt, necomprimat lateral. Botul obtuz. Gura larg, termi-nal, colurile ei depesc marginea posterioar a ochiului. Flcile cu dini mici, îndreptai

în interior. Spatele brun-verzui sau verde-oliv. Laturile galben-verzui sau verzi-albastre cuo nuan argintie. Pe corp i dorsal împrtiate puncte negre, roze, portocalii sau roii,cu margine alb sau albastr, uneori de form semilunar sau de X. Puietul pe flancuricu 6-9 dungi transversale tivite uor cu albastru. Abdomenul alb-cenuiu sau alb-glbui.

Înottoarea adipoas cu puncte roii, la margine portocalie. Restul înottoarelor suntgalbene spre cenuiu. Lungimea: obinuit 20-30 cm, maximal 70 cm. Femelele sunt maimari. Poate tri 20 ani.Rspândirea. Specie indigen. Prezen sporadic în aval de barajul Novodnestrovsc,venit aici din amontele fluviului pe timpul viiturilor mari.Aspectul cantitativ. Exemplare izolate.Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit - peste 25cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, în Ucraina i R. Moldova statutde protecie nu are, dei în fluviu este pe cale de dispariie (EN/CR). Pescuitul peteluiacestei specii trebuie oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , , . , . . - , . - . ,, . , , - . , . -. -, - . , , -, - . 6-9 . - -. - , .

, - . : 20-30 , 70. . 20 .. A . , - , .. .. , . -




Salmo labrax Pallas, 1814 – pstrv de mare,

Semnele distinctive. Corpul alungit, nu prea înalt, gros, uor comprimat lateral. Pedun-culul caudal înalt. Solzii mici, persisteni, se extind pe caudal. Linia lateral trece pe mi-

jlocul laturilor. Dorsala mic, inserat la mijlocul corpului, în spatele ei se afl o înot-toare adipoas. Ventralele sunt situate în urma verticalei sfâritului dorsalei. Anala ascu-

it. Caudala înalt, cu marginea aproape dreapt. Capul relativ mic, conic. Gura mare,terminal, colurile ei depesc marginea posterioar a ochiului. Oasele gurii i flcile în-zestrate cu dini. Coloritul general e argintiu. Spatele cenuiu închis, maroniu sau verzui,cu un luciu argintiu. Laturile i abdomenul argintii, cu un luciu metalic. Pe cap, spate, la-turi i dorsal sunt împrtiate numeroase pete întunecate rotunde sau stelate. Dorsalai caudala negricioase, înottoarele pare i caudala fumurii. Înottoarea adipoas roie lacapete. Lungimea: obinuit 20-40 cm, maximal 110 cm.Rspândirea. Specie indigen. Prezen sporadic în liman.Aspectul cantitativ. Exemplare unice.Importanta. Pete de interes economic i sportiv.

Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, este inclus înCartea Roie a Ucrainei ca critic periclitat de dispariie (R). Pescuitul petelui acesteispecii este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , , -. . , - . . , , , - - . -. . ,

. , . -, , . - . . -, , . . , . , - . , . : 20-40, 110 .. .

. .. . . . (R). . – !




Oncorhynchus mykiss (Walbaum, 1792) – pstrv-curcubeu,

Semnele distinctive. Corp alungit, mai lung i înalt decât p. indigen, uor comprimat lat-eral. Pedunculul caudal înalt i scurt. Solzii mijlocii, mai mari decât la p. indigen. Pe co-ad o înottoare adipoas. Marginea caudalei uor scobit. Capul mic, botul obtuz. Gura

larg, terminal, cu dini puternici. Falca superioar masiv. Coloritul argintiu sau auriu-verzui. Spatele de un albastru metalic, verde-maroniu sau galben-verde, uneori cunuane liliachii. Laturile argintii, de la opercule i pân la caudal pe ambele flancuri se

întinde câte o dung rocat-sidefie, care joac în nuanele curcubeului. Lâng aceastdung uneori se mai vd nite dungi albastre sau verzui. Abdomenul alb sau cenuiu.Capul, corpul i înottoarele impare cu multe pete i puncte negre netivite cu alb, rotundesau rar în form de X. Înottoarele pare i anala sunt de culoare roz sau roie, radiile lorexterioare fiind albe. Lungimea: obinuit 25-30 cm, maximal 122 cm. Femelele sunt maimari. Poate tri 14 ani.Rspândirea. Specie alogen (nord-american). Prezen sporadic în aval de barajul

Novodnestrovsc, nimerind aici din sectorul de sus al fluviului în perioada viiturilor mari.Aspectul cantitativ. Exemplare unice. Importana. Pete de interes economic i sportiv, obiect de acvacultur. Mrimea legalde pescuit admis - peste 25 cm.Starea de protecie. În Ucraina i R. Moldova nu are statut de protecie.

. , , -, , . -. . -. . , .

, , . . -. -, -- -. , . . , , - . , . : 25-30, 122 . . 14 .. - (). - , - .. . . , . - - 25 . . . .



Gadiformes, Lotidae

Lota lota (Linnaes, 1758) – mihal,

Semnele distinctive. Corp alungit, partea anterioar aproape cilindric, spre coad uorcomprimat lateral. Solzii extrem de mici, adânc îngropai în piele, acoper capul pân lanri, operculele, istmul i baza înottoarelor. Linia lateral aproape rectilinie, incomplet.Dou dorsale foarte apropiate între ele: prima scurt i rotunjit, a doua foarte lung, cumarginea dreapt i captul posterior rotunjit. Pectoralele scurte i rotunjite. Ventralelelungi, ascuite i se afl pe istm în faa pectoralelor, radia a doua extern a lor fiind cea mailung. Primele dou radii ale ventralelor sunt filamentoase. Anala foarte lung, cu captulposterior rotunjit. Caudala rotunjit, nu se unete cu dorsala i anala. Capul nu prea mare,

larg i puin aplatizat. Botul lat i obtuz. Nrile anterioare sunt mai apropiate de vârful botu-lui, decât de ochi, în partea lor posterioar având câte un tentacul scurt. Ochii mici, înde-prtai i aezai sub frunte. Sub brbie o musta impar lung, iar în vârful botului doumusti mai scurte. Gura larg, subterminal, cu flci rotunjite prevzute cu dini mruni.Falca superioar proeminent. Coloritul brun-verzui i brun închis, variind de la cenuiu lanegricios. Laturile mai deschise, glbuie. Abdomenul cenuiu-albicios. Pe cap, spate, flan-curi i înottoarele impare sunt împrtiate pete i striaii întunecate de form variat. Irisulochilor verzui, cu sclipiri aurii. Înottoarele au culoarea prii învecinate a corpului. Lungi-mea: obinuit 30-40 cm, maximal 200 cm. Poate tri 25 ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu e studiat. Sectoarele de mijloc i de jos al

fluviului - albia, rar lacurile de acumulare, braul Turunciuc i limanul.Aspectul cantitativ. Extrem de rar, mai abundent în sectorul de mijloc i în avalul fluviu-lui.Importanta. Pete de interes economic i sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial. Este inclus în CarteaRoie a R. Moldova ca specie vulnerabil (VU), dei în fluviu ea este ameninat de dispari-ie (EN). Pescuitul petelui acestei specii este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în starevie!

. , ,

, - . , , , -. . : - , - . - . , , . , . , . , . , - . , , . .

-, -, . , -. . , . : 30-40 , 200 . 25 .. A . . , , .. , -



Mugiliformes, Mugilidae

Liza haematocheilus (Temminck et Schlegel, 1845) – pilengas,

Semnele distinctive. Corp alungit, nu înalt, puin aplatizat anterior i comprimat lateral.Solzii mari. Linia lateral lipsete. Dou dorsale scurte i larg distanate între ele. Deasu-pra bazei pectoralelor solzii alungii lipsesc. Caudala lat, comparativ cu alte specii dechefal e cel mai puin scobit. Capul scurt, lat i turtit, este acoperit cu solzi de mrimiegale (nu are solzi mici) pân la nivelul nrilor anterioare sau un pic mai departe. Botul

scurt i bont. Nrile anterioare mici i rotunjite, cele posterioare transversal alungite.Ochii mici, împrejurul lor pleoapa adipoas este foarte slab dezvoltat, acoperind doarpartea lor exterioar. Gura mic, transversal, cu dini mici. Falca superioar iese dincolode marginea gurii în form de fald de piele. Buza superioar subire i neted. Margineaflcii inferioare e ascuit. Irisul ochilor rou-portocaliu. Spatele cenuiu închis, cu luci al-bstrui sau verzui. Laturile, partea de jos a capului i abdomenul sur-argintii. Margineafiecrui solz cu o pat întunecat, ce creeaz un fond trcat. Pe laturi 6-7 dungi longitu-dinale. Dorsalele, pectoralele i caudala cenuii închise, ventralele i anala fumurii.Stomacul cu 7-9 saci pilorici. Lungimea: obinuit 20-45 cm, maximal 150 cm. Poate tri16 ani.

Rspândirea. Specie alogen (est-asiatic). Semnalat în liman i sectorul de jos al flu-viului, sporadic în braul Turunciuc i lacul Cuciurgan.Aspectul cantitativ. Exemplare izolate în avalul fluviu, frecvent i numeroas în liman.Importanta. Pete de interes economic i sportiv, obiect de acvacultur. Mrimea legalde pescuit admis - peste 25 cm.Starea de protecie. Statut de protecie în R. Moldova specia nu are.

. , , . . . - . -

- . , - ( ). , -. . , - . ( ). , , - . , , . - . . . -. -, . , -

. , . 6-7 . , -, -. - 7-9 . : 20-45 , 150 . 16 . . - (). , , -




Liza aurata (Risso, 1810) – singhil,

Semnele distinctive. Corp alungit, rotunjit sus i îngustat spre partea de jos, anterior puinaplatizat. Solzii mari. Linia lateral lipsete. Dou dorsale scurte i larg distanate între ele.Deasupra bazei pectoralelor solzii alungii lipsesc. Caudala adânc scobit (mai mult decât lalaban i pilengas). Capul mic, scurt, lat i turtit. Botul relativ larg, rotunjit. Perechile de nri

apropiate, nrile posterioare mult mai aproape de cele anterioare, decât de ochi. Capulacoperit cu solzi doar pân la nivelul nrilor posterioare, mrimea solzilor treptat mic-orându-se i terminându-se cu un rând de solzi mruni. Ochii mici, împrejurul lor pleoapaadipoas este foarte slab dezvoltat, acoperind doar partea lor exterioar. Gura mic, infe-rioar, cu dini foarte mici (uneori i pe buze). Colurile gurii nu ajung în marginea ochilor.Buza superioar subire. Pe opercule o pat aurie bine marcat. Spatele cenuiu închis,cenuiu-verzui, cenuiu-albastru sau brun-verzui. Laturile argintii, maronii, cu 6-7 dungi lon-gitudinale brune, albastre sau aurii (dungile mai înguste i mai vizibile decât la laban). Bazasolzilor de pe spate e pigmentat negru. Pe laturi linii vizibile în form de litera W. Abdo-menul alb-argintiu. Dorsalele, caudala i pectoralele cenuii cu marginile negricioase, cele-lalte înottoare sunt albicioase sau glbui. Stomacul rotund, cu 7-9 saci pilorici aproapeegali, dispui în form de evantai. Lungimea: obinuit 20-35 cm, maximal 60 cm. Poate tri15 ani.Rspândirea. Specie indigen. Primvara în partea marin a limanului, uneori pân la guri.Aspectul cantitativ. Prezen sporadic, cârduri puin numeroase.Importana. Prezint interes economic sau sportiv. Mrimea legal de pescuit - peste 25cm.Starea de protecie. Statut de protecie în Ucraina specia nu are, dar exploatarea ar trebuireglementat.

. , ,

. . - . . -. (, ). , -. , - , . -, ( ). , . , , , - . .

-, -, - -. -, , 6-7 , - ( , ). , . , 7-9 , . : 20-35 , - 50-60 . 12-15 . . A . ,




Liza saliens (Risso, 1810) - ostreinos, p

Semnele distinctive. Corp alungit, nu înalt, anterior puin turtit, posterior dup primadorsal comprimat lateral. Solzii medii. Linia lateral lipsete. Dou dorsale scurte i largdistanate între ele. Deasupra bazei pectoralelor solzii alungii lipsesc. Caudala adâncscobit (mai mult decât la laban i pilengas). Capul relativ mare i gros, anterior îngustat.Botul lat i aplatizat (dar mai ascuit decât la laban i singhil). Capul acoperit cu solzipân la nivelul nrilor anterioare, uneori mai departe, terminându-se cu 8 sau mai multe

rânduri de solzi mruni. Ochii mici, împrejurul lor pleoapa adipoas este rudimentar saulipsete. Gura mai mic decât la ali chefali, transversal, cu dini mici. Buza superioarsubire. Pe opercule dou pete aurii slab conturate, ocupând întreaga zon a operculei(aceste pete aurii sunt mai mari decât la singhil). Spatele verde-cenuiu, brun-verzui saubrun-cenuiu, cu o tent albstruie. Laturile sur-cafenii, cu 5-6 (rar 7-8) dungi longitudi-nale cenuiu-brune sau plumburii-aurii. Pigmentarea pe laturi formeaz linii evidente înform de litera W. Abdomenul argintiu. Dorsalele i caudala brun-cenuii, restul înot-toarelor sunt glbui sau albicioase. Stomacul alungit, cu 6-9 saci pilorici inegali (primii 3-4sunt mai lungi). Lungimea: obinuit 15-30 cm, maximal 50 cm. Poate tri 12 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sporadic primvara în partea marin a limanului.

Aspectul cantitativ. Prezen sporadic, cârduri puin numeroase.Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 25 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. Statut de protecie în Ucrainanu are, dar exploatarea ei ar trebui reglementat.

. , , , . . . . -.

(, ). , . , , . - , , 8 - . . , , , . . (, , ). -, - -, . -, 5-6 ( 7-8) -

. W- . . - , - -. , 6-9 ( 3-4 ). : 15-30 , 50 . -

12 . . A .




Mugil cephalus Linnaeus, 1758 - laban,

Semnele distinctive. Corp alungit, gros, anterior puin turtit i posterior uor comprimat lat-eral. Solzii mari. La baza înottoarelor pectorale se afl câte un solz alungit mare. Linia later-al lipsete. Dou dorsale scurte i larg distanate între ele. Caudala lat, uor scobit. Capulmare, scurt, aproape rotund în seciune, fruntea lat. Botul scurt i obtuz, lat i rotunjit. Pere-chile de nri bine distanate între ele, nrile posterioare mult mai aproape de ochi, decât de

nrile anterioare sau la o egal distan. Nrile anterioare mici i rotunjite, cele posterioaretransversal alungite. Capul acoperit de solzi pân aproape de captul botului, solzii cu dimen-siuni în scdere treptat. Ochii mici, împrejurul lor pleoapa adipoas foarte dezvoltat, careacoper ochiul aproape în întregime. Gura mic, terminal, transversal, colurile ei ajung lanivelul ochiului. Buza superioar puin îngroat, cea inferioar subire, cu 2-5 tuberculi imargine ascuit. Pe opercule câiva solzi aurii. Sub cap o pat în form de sgeat. Spatelecenuiu-brun sau albstrui, cu reflexe aurii. Laturile sur-argintii, cu 5-7 (rar 8-12) dungi longitu-dinale late brun-albstruie, cu o nuan aurie. Abdomenul alb-argintiu. Dorsalele i caudalacenuiu închise, cenuiu-verzui sau brune. Anala i pectoralele glbui, ventralele albe. Labaza pectoralelor o pat neagr. Stomacul cu 2 (rar 3) saci pilorici. Lungimea: obinuit 25-40

cm, maximal 90 cm. Poate tri 22 ani.Rspândirea. Specie indigen. În partea marin a limanului, uneori pân la gurile fluviului.Aspectul cantitativ. Cârduri izolate i puin numeroase. Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis - peste30 cm.Starea de protecie. Statut de protecie în Ucraina nu are, dar exploatarea ar trebui reglemen-tat.

. , , . . - -. . -

. , . ,, , . , -. , . - , . , - . . , - . , , . , 2-5 . . . --, . - 5-7 ( 8-12) -

. -. -, - , , . - . 2 ( 3) . : 25-40 , 90 . 22 . . A . , - .



Atheriniformes, Atherinidae

Atherina boyeri Risso, 1810 - aterin mic,

Semnele distinctive. Corp alungit, nu înalt, moderat comprimat lateral la coad. Profiluldorsal aproape orizontal, iar cel ventral rotunjit. Solzii de mrime mede, persisteni,acoper capul, corpul i baza caudalei. Linia lateral neclar. Dou dorsale scurte iseparate, prima de form triunghiular, a doua începe în urma verticalei originii analei iare marginea aproape dreapt. Pectoralele lungi, vârfurile lor depesc inseria ven-tralelor. Ventralele mici, se insereaz înaintea primei dorsale. Anusul situat mai aproape

de baza ventralelor. Capul mare, comprimat lateral. Fruntea plan. Ochii mari, privesclateral i în sus. Operculele acoperite cu solzi, fruntea nud. Botul scurt i ascuit. Guracomparativ mare, aproape terminal, oblic în sus, cu dini mici. Falca inferioar proemi-nent i intr în fisura flcii superioare. Buzele retractabile. Corpul uor transparent, colo-ritul este argintiu. Spatele galben-cenuiu, cenuiu-verzui, cenuiu-brun la albastru

închis, cu punctuaii negre la marginea solzilor. Laturile i abdomenul alb-argintii. De-alungul laturilor se întinde o dung albastr-argintie cu un luciu irizat. Înottoarele incolore.Lungimea: obinuit 6-9 cm, maximal 15 cm. Poate tri 5 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sectorul de jos al fluviului – albia (pân la or. Bender),gurile afluenilor, braul Turunciuc, lacul Cuciurgan i limanul.

Aspectul cantitativ. Cârduri destul de numeroase, mai ales în lacul Cuciurgan i liman. Importanta. Pete de interes economic minim. Mrimea legal de pescuit admis - peste7 cm.Starea de protecie. În R. Moldova specia statut de protecie nu are.

. , , -. , . , , , . . , . , - -

. . - , . , - . . , . . , . , . . , - , . , . - . . , . -, - , . -

-. - - . . : 6-9 , 15 . 5 .. A . – ( ), , , .. , .. . - 7



Beloniformes, Belonidae

Belone belone (Linnaeus, 1761) – zrgan pontic,

Semnele distinctive. Corp foarte lung i îngust, aproape cilindric în seciune transver-sal. Linia lateral complet, trece pe partea inferioar a corpului. Solzii mici i uor ca-duci, dar nu i din linia lateral. De-a lungul regiunii ventrale, de o parte i de alta, trececâte o band solzoas. Dorsala i anala destul de lungi, similare dup form, cu margi-nea concav i plasate în partea posterioar a corpului. Caudala adânc scobit, cu lobulinferior mai scurt. Botul foarte lung i subire, gura superioar. Nrile mari, triunghiulare.Falca superioar cu dini puternici, falca inferioar mai lung decât superioara, are vârfcartilaginos i fr dini dezvoltai. Spatele verzui-albstrui închis, cu puternice reflexearmii i trei linii înguste întunecate. Laturile argintii, abdomenul uor glbui. Pe laturi odung violet-brun cu reflexe metalice i alta, mai puin vizibil, se gsete pe abdomen.Dorsala i caudala palid-cenuii, restul înottoarelor incolore sau glbui. Lungimea:obinuit 35-40 cm, maximal 100 cm. Poate tri 12 ani.Rspândirea. Specie indigen. Întâmpltor în partea marin a limanului.Aspectul cantitativ. Pete puin numeros. Importanta. Pete de interes economic i sportiv.Starea de protecie. Inclus în Cartea Roie a Mrii Negre ca specie ameninat de dis-pariie (EN).

. , , . , . , ( ).

, ( ) . , - . . . . , . , - , . , . - , , - , . -, . : 35-40 , - 100 . 12 .

. A . .. .. . . (EN).



Gasterosteiformes, Gasterosteidae

Pungitius platygaster (Kessler, 1859) – osar sudic,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, nu prea înalt, uor comprimat lateral. Pe-dunculul caudal scurt, foarte subire i fr caren pe el. Linia lateral dezvoltat. Corpulaproape nud, cu un rând de plci osificate mici de-a lungul liniei laterale. Înaintea dor-salei 9 (rar 7-12) epi osoi independeni, mobili i înclinai în zig-zag. Pectoralele lungi,

în form de evantai. Ventralele reduse la un singur ep puternic, zimat pe interior. Analasituat sub dorsal. Caudala uor rotunjit. Capul mic, nud. Ochii relativ mici. Botul mod-erat alungit, ascuit. Gura mic, semisuperioar, puin oblic în sus. Spatele cenuiu-albstrui, brun-verde, verde-oliv. Laturile verzui sau brune-mslinii, marmorate cu petebrune întunecate. Linia lateral e marcat de o dung îngust mai deschis la culoare.

Abdomenul glbui sau alb-argintiu, cu un luciu verde. Înottoarele fumurii. Lungimea:obinuit 3-5 cm, maximal 9 cm. Poate tri 5 ani.Rspândirea. Specie indigen. Relict ponto-caspic. Pretutindeni în bazinul fluviului.Aspectul cantitativ. Moderat, pe alocuri foarte numeros.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv. În ihtiofaun este un pete dun-tor.Starea de protecie. În R. Moldova nu are statut de protecie.

. , , . , . -. , . - 9 ( 7-12). , - . . -. , . , . , , -, -, - - . , -,

- , - . . -- -, . -. : 3-5 , 9 . 5 .. A . - . .. , .. . - . . . .



Gasterosteiformes, Gasterosteidae

Gasterosteus aculeatus Linnaeus, 1758 - ghidrin european,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, relativ înalt, uor comprimat lateral. Pedun-culul caudal scurt i subire, cu caren pe el. Linia lateral dezvoltat. Corpul pe flancurie acoperit cu placi osificate mari, înguste, înalte i zimate, al cror numr poate varia.

Înaintea dorsalei 3 (rar 2-4) epi osoi distanai (primii doi epi mai lungi), mobili i dispui

pe aceeai linie. Ventralele reduse la un singur ep foarte puternic i lung, zimat pe mar-ginea superioar. Caudala uor rotunjit. Capul mare, nud. Ochii relativ mari. Botul scurt,conic, ascuit. Gura mic, terminal, puin oblic în sus. Falca inferioar mai lung decâtcea superioar. Irisul ochilor argintiu închis. Coloritul verde-brun sau argintiu-verzui, lapuiet alb-argintiu. Spatele verde închis sau cenuiu-albstrui. Laturile argintii, cu pete saudungi cenuiu-verzui. Istmul i pieptul roz pal, abdomenul alb. Înottoarele incolore.Lungimea: obinuit 4-6 cm, maximal 10 cm. Poate tri 5 ani.Rspândirea. Specie indigen. Pretutindeni în albia fluviului, uneori la gurile afluenilor.Aspectul cantitativ. Pete numeros, în sectorul de mijloc extrem de abundent.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv. În ihtiofaun este un pete dun-

tor.Starea de protecie. În R. Moldova specia nu are statut de protecie.

. , , . , -. . (, - ) , . , , 3 ( 2-4) , - ; . , -

. . , . . , , . , , . . - . - -; - -. -, -, -, -, . , - . -, -. . : 4-6 , 10 . -

5 .. A . ,

.. , -.. . - . . . .



Syngnythiformes, Syngnathidae

Nerophis ophidion (Linnaeus, 1758) - a de mare, - ( )

Semnele distinctive. Corp filiform, foarte alungit i subire, aproape cilindric în seciune, în partea caudal subiat. Corpul complet acoperit cu centuri osoase netede (fr muchii)

în form de inele. Camera incubatoare pe abdomenul masculilor lipsete. Pectoralele,ventralele, anala i caudala lipsesc (la puiet pectorale sunt prezente). Dorsala lung, se întinde pe poriunea caudal a corpului i începe de la nivelul anusului. Botul tubular, re-lativ scurt (pân la ½ din lungimea capului), cu captul concav. Gura superioar. Coloritulgalben-cenuiu sau verzui, cu mici puncte sau dungi brune. Pe dorsal mici pete întune-cate. Lungimea: obinuit 15-20 cm, maximal 30 cm. Femelele sunt mai mari decât mas-culii. Poate tri 4 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sporadic ptrunde din mare în zona de sud a limanului.Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, în bazinul Mrii Negre esteameninat de dispariie (EN).

. , - , . . . , , ( ). , . , (½ ), . -, - , . - . : 15-20 , 30 . . 4 .. A . .. .. . . , - (EN).




Syngnathus abaster Risso, 1827 – undrea pontic, -

Semnele distinctive. Corp filiform, foarte alungit i subire, cu muchii longitudinale i

rugozitate, în partea caudal subiat. Corpul complet acoperit cu centuri osoase crestate, în form de inele. Jumtile centurii pectorale sunt concrescute i fixe, între ele este oplac ventral impar, marginea anterioar a jumtilor concrescute este ascuit i frfant. Pe abdomenul masculilor este camer incubatoare. Exist dorsal, pectorale,anal i caudal. Ventralele lipsesc. Pectoralele cu 11-13 radii. Dorsala lung, începeanterior de originea anusului. Capul alungit. Botul tubular, relativ scurt (circa ½ din lungi-mea capului), gros i aproape cilindric în seciune. Operculele puternic bombate, cu ocreast longitudinal pe ele. Coloritul cenuiu-verzui, brun-verzui, oliv-glbui sau uorrocat, cu dungi transversale deschise. Muchia abdominal negricioas. Înottoarele fu-murii, dorsala uneori ptat. Lungimea: obinuit 10-15 cm, maximal 23 cm. Masculii sunt

mai mari decât femelele. Poate tri 6 ani.Rspândirea. Specie indigen. Pretutindeni în bazinul fluviului.Aspectul cantitativ. Specie destul de numeroas, mai ales în lacurile de acumulare.Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, în R. Moldova nu are statut deprotecie.

. , , . - . ,

, , - , . . -, , , . , . 11-13 . , (- ½ ), . -, . -, - -, . -. , . : 10-15, 23 . . 6 .

. A . .. , .. . . . . .




Syngnathus typhle Linnaeus, 1758 – ac de mare cu bot lung, - - ( )

Semnele distinctive. Corp filiform, foarte alungit i subire, cu muchii longitudinale irugozitate, în partea caudal subiat. Corpul complet acoperit cu centuri osoase crestate,

în form de inele. Jumtile centurii pectorale nu sunt concrescute, mobile, între eleplaca ventral impar lipsete, marginea anterioar a jumtilor are o fant. Pe abdo-menul masculilor se afl camera incubatoare. Exist dorsal, pectorale, anal i caudal,ventralele lipsesc. Pectoralele cu 14-16 radii. Dorsala lung, începe la nivelul anusului.Capul alungit. Botul tubular, destul de lung (peste ½ din lungimea capului), puternic com-primat lateral, cu captul înlat. Coloritul verde-brun sau brun-rocat, cu pete i dungi

întunecate. Înottoarele fumurii, dorsala fr pete. Lungimea: obinuit 20-25 cm, maximal37 cm. Masculi sunt mai mari decât femelele. Poate tri 8 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sporadic ptrunde din mare în zona de sud a limanului.Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas. Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aMrii Negre ca vulnerabil (VU).

. ,

, . . -, , -, -. . , , - , . , - . 14-16 . , ( ½ ), , . - -, ,

. 20-25 , 37 . . 8 . . A . .. .. . . , - , (VU).



Scorpaeniformes, Cottidae

Cottus poecilopus Heckel, 1837 - zglvoac rsritean, -

Semnele distinctive. Corp alungit i gros, anterior aproape cilindric i posterior uorcomprimat lateral. Pielea fr solzi, doar sub pectorale sunt nite plcue epoase mici.Linia lateral incomplet, situat deasupra medianei laterale i nu depete margineaposterioar a analei. Dou dorsale separate. A doua dorsal este mai lung decât anala,dar egale dup înlime. Pectoralele mari, dar mai scurte decât la zglvoaca comun.Ventralele ating i depesc anusul. Radia intern a ventralelor mult mai scurt decât

jumtatea radiei vecine. Capul mare, aplatizat, lat i mai gros decât restul corpului (darmai puin decât la alte zglvoace). Gura mare, terminal. Flcile de lungime egal. Pebrbie exist 2 pori senzoriali. Operculee branhiale cu 2 epi puternici, îndreptai înainte.Coloritul mai puin pestri decât la zglvoaca comun. Spatele i laturile cenuiu-brune,cenuiu-verzui sau brun-verzui. Pe flancuri pete i 4-5 benzi transversale neclare brun

închise. Abdomenul cenuiu sau alb, cu desen marmorat. Prima dorsal adesea cu mar-ginea portocalie. Toate înottoarele, cu excepia ventralelor, cu dungi transversale brune.

Lungimea: obinuit 8-10 cm, maximal 15 cm. Masculii sunt mai mari. Poate tri 8 ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu e studiat. Prezen sporadic în aval debarajul Novodnestrovsc.Aspectul cantitativ. Pete extrem de rar i puin numeros.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aR. Moldova ca vulnerabil (VU). Pescuitul acestui pete este oprit. L-ai prins – eliberai-l


. ,

. , . , - . . , -. , , . . . - . , , ( , ). , . . 2 . 2 . .

, -, - -. -- 4-5 . , . . , , - .: 8-10 , 15 . . 8 . . A .




Cottus microstomus Heckel, 1837 - zglvoac baltic,

Semnele distinctive. Corp alungit i gros, anterior aproape cilindric i în posterior uorcomprimat lateral. Linia lateral complet, situat sub mediana lateral i se extindepân la baza caudalei. Pielea fr solzi, numai de-a lungul liniei laterale uneori existplcue epoase mici. La masculi tuberculul genital este rotunjit. Dou dorsale concres-cute prin membran. Prima dorsal înalt i cu margine rotunjit, a doua dorsal e mai

lung i mai înalt decât anala. Pectoralele mari. Ventralele nu ajung la anus. Radia in-tern a ventralelor întotdeauna mai scurt dcât jumtatea radiei vecine. Capul mare,aplatizat, lat i mai gros decât restul corpului. Pe bot între nrile anterioare i cele poste-rioare exist o mic adâncitur transversal. Gura destul de mic, terminal. Falca infe-rioar este puin mai scurt. Pe brbie exist 1 por senzorial. Spatele i laturile verzui,cenuiu închise, cenuiu-brune sau brun-verzui. Pe flancuri pete i benzi late transver-sale întunecate. Abdomenul cenuiu sau albicios. Toate înottoarele, cu excepia ven-tralelor, cu dungi transversale brune. Lungimea: obinuit 8-10 cm, maximal 13 cm. Poatetri 6 ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu e studiat. Prezen sporadic în albie, în

aval de barajul Novodnestrovsc.Aspectul cantitativ. Pete extrem de rar i puin numeros.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, în R. Moldova nu are statut deprotecie, dei în fluviu este vulnerabil (VU). Pescuitul acestei specii trebuie oprit. L-aiprins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , . , - . , . . , . . - . , , -. - . , . -. 1 . , - -. . . , - . : 8-10 , 13 cm.

6 .. A . . .. .. . . . . , (VU). -




Cottus gobio Linnaeus, 1758 - zglvoac comun,

Semnele distinctive. Corp alungit i gros, anterior aproape cilindric i uor comprimatlateral în posterior. Pielea fr solzi. Linia lateral complet, situat sub mediana laterali ajunge pân la baza caudalei. La masculi tuberculul genital este triunghiular sau fila-mentos. Dou dorsale concrescute prin membran. Prima dorsal este înalt cu marginerotunjit, iar a doua e mai lung i mai înalt decât anala. Pectoralele mari (mai lungi

decât la zglvoaca rsritean). Ventralele nu ating la anus. Radia intern a ventralelordoar cu puin mai scurt decât radia vecin, dar întotdeauna mai lung decât jumtateaacesteia. Ultima radie a analei este unit cu corpul printr-o membran. Capul mare, apla-tizat i gros. Gura mare, terminal. Falca inferioar puin mai scurt. Pe brbie exist 1por senzorial. Operculele cu un ep puternic, uor încovoiat i îndreptat în sus. Coloritulmarmorat, cenuiu închis, cenuiu-brun sau brun-verzui. Laturile cu pete neclare i 3-5dungi transversale întunecate, care formeaz desen marmorat divers. Abdomenul alb-cenuiu sau alb-glbui. La baza primei dorsale 1-2 pete negre, iar la masculi marginea eieste galben-portocalie. Toate înottoarele, cu excepia ventralelor, au dungi transver-sale brune. Lungimea: obinuit 9-11 cm, maximal 20 cm. Masculii sunt mai mari. Poate

tri 9 ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu e studiat. Prezen fragmentar în albie,unii aflueni i izvoarele din sectorul de mijloc al fluviului (Naslavcea – Unguri).Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas.Importanta. Petele nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, în R. Moldova nu are statut deprotecie, dei în fluviu este destul de rar i vulnerabil (R/VU). Pescuitul peteluiacestei specii trebuie oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. . . , . . , , - . -, . . -. . , . . - 1 . 1 . , -, - -. - 3-5 , . 1-2 . , , - . : 9-11 , 20 . . 9 . . A . . , - ( – ).. .. . -.



Perciformes, Moronidae

Dicentrarchus labrax (Linnaeus, 1758) – lup de mare (lavrac), -

Semnele distinctive. Corp alungit, nu prea înalt, uor comprimat lateral. Solzii destul demcai, netezi, ei acoper ceafa i laturile capului. Dou dorsale separate printr-unspaiu mic. Pectoralele puin ascuite la capt. Ventralele cu câte un spin puternic, se în-

sereaz puin în urma bazei pectoralelor. Caudala uor scobit. Capul mare i alungit. Pemarginea posterioar a preoperculelor exist mici epi ascuii, îndreptai înainte. Margi-nea posterioar de sus a operculelor are câte 2 epi puternici. Gura mare. Coloritul argin-tiu. Spatele suriu închis, cu o tent verzuie, iar la puiet cu pete mici negre. Laturile i ab-domenul cu un luciu argintiu mat. Linia lateral negricioas. La captul de sus al oper-culelor câte o pat întunecat neclar. Înottoarele incolore. Lungimea: obinuit 40-60cm, maximal 100 cm. Poate tri 20 de ani.Rspândirea. Specie indigen. Puietul sporadic într în liman, mai rar în delt.Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas.Importanta. Pete de interes economic i sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aMrii Negre ca vulnerabil (VU).

. , , . , , . , . - . , - . . . , . - - 2 . . -. - , -. . . . .: 40-60 , 100 . 20 .. A . , .. . . . . , - , (VU).



Perciformes, Centrarchidae

Lepomis gibbosus (Linnaeus, 1758) – sorete (biban-soare), (-)

Semnele distinctive. Corp oval, scurt, înalt i foarte convex, puternic comprimat lateral.Solzii relativ mari, tari i aspri, acoper capul, dar lipsesc pe frunte. Linia lateral com-plet i foarte curbat. Dou dorsale concrescute: anterioara spinoas, posterioaramoale i rotunjit. Pectoralele mari i ascuite la capt. Ventralele cu câte 1, iar anala cu3 epi osoi. Caudala slab scobit, cu lobii rotunjii. Capul mare, comprimat lateral. Ochiimari. Botul scurt i înalt. Gura mic, terminal, tiat oblic în sus. Coloritul corpuluiverde-albstrui, cu câte o pat brun sau portocalie pe solzii de pe flancuri, stropit saubrzdat de pete i dungi mai întunecate. Pe laturile capului câteva benzi azurii. Pe oper-cule câte o pat neagr i una roie, mrginite cu portocaliu i alb. Spatele verde-brun

închis, împodobit cu pete brune i liliachii. Laturile verzi-albstruie. Abdomenul galben-portocaliu. Dorsala i caudala cenuii, cu 3-4 iruri de puncte întunecate, celelalte înot-toare glbui-verzui. Lungimea: obinuit 10-12 cm, maximal 40 cm. Poate tri 7 ani.Rspândirea. Specie alogen (nord-american). În tot bazinul fluviului.Aspectul cantitativ. Prezen comun, mai ales numeroas în lacuri, blile din aval iliman. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv. În ihtiofaun i pescrii este peteduntor.Starea de protecie. În R. Moldova specia nu are statut de protecie.

. , , -

. , , , . . : . . 1, - 3 . - , . , . - . . , , -. -, - -. - . -. - -

. -, - . - , - . : 10-12 , 40 . 7 .. (-). - .. , , -



Perciformes, Percidae

Gymnocephalus baloni Holík et Hensel, 1974 – ghibor lat,

Semnele distinctive. Corp scurt, comparativ înalt i încovoiat în spate, uor comprimatlateral. Solzii mici i aspri, puin mai mcai decât la ghiborul comun. Dou dorsale

concrescute: anterioara spinoas, posterioara moale. Marginea superioar a dorsalei adoua este înclinat sub un unghi aproape drept fa de linia lateral. Primele radii spino-ase ale analei sunt inegale, membrana între ele este adânc scobit. Capul masiv i ob-tuz, nud. Fruntea comparativ lat. Ochii mari. Botul scurt i rotunjit. Marginea posterioara preoperculei cu câiva epi mruni, iar cea a operculei - cu 2 epi mari. Gura mic, re-tractabil. Coloritul mai întunecat decât la ghiborul comun. Spatele i laturile brun-cenuii sau cenuiu-verzui mate. Pe spate i flancuri 4-6 benzi neregulate transversalecenuiu închise. Abdomenul sur-glbui cu pete întunecate. De-a lungul liniei laterale odung întunecat de lime diferit. Dorsala i caudala cu iruri de puncte întunecatevage, pe caudal petele formeaz dungi verticale. Lungimea: obinuit 8-12 cm, maximal

20 cm. Poate tri 7 ani.Rspândirea. Specie indigen, endemic a Dunrii, Nistrului i Niprului. Semnalat însectorul de jos al fluviului - pescria Gura-Bâcului, braul Turunciuc, lacul Cuciurgan izona deltaic.Aspectul cantitativ. Specie foarte rar i puin numeroas.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova nu are statut deprotecie, dei în fluviu este vulnerabil (VU).

. , ,

. , . . - : , . - . , -. , . . . - . 2 , - – . , . , . , - -. -, . 4-6 - , - . -

. - , . : 8-12 , 20 . 7 . . A . , . - . - -, , .. .




Gymnocephalus cernua (Linnaeus, 1758) - ghibor comun,

Semnele distinctive. Corp alungit, moderat înalt i puin curbat în spate, uor comprimatlateral. Solzii mici i aspri (puin mai mruni decât la ghiborul lat). Dou dorsale con-crescute: anterioara spinoas, posterioara moale. Marginea superioar a dorsalei a douaeste înclinat sub un unghi ascuit fa de linia lateral. Primele radii spinoase ale analeisunt egale, membrana între ele fiind uor scobit. Capul scurt i alungit, nud. Fruntea re-lativ îngust. Ochii mari. Botul scurt i rotunjit. Marginea posterioar a preoperculei cucâiva epi mruni, iar cea a operculei cu 1 ep mare. Gura mic, inferioar, retractabil.Coloritul este mai deschis decât la ghiborul lat. Spatele i laturile brun-cenuii, brun-verzui sau verde-cenuii, cu unele nuane verzui-liliachii i argintiu-glbui. Pe spate iflancuri sunt rspândite neregulat sau în iruri numeroase puncte negre-maronii, cu iriza-ii metalice, dar fr aspect de benzi transversale. Abdomenul alb-glbui sau verzui. Dor-sala i caudala fumurii, cu 4-7 iruri de mici puncte brune. Pectoralele i ventralele incol-ore sau glbuie. Lungimea: obinuit 10-15 cm, maximal 22 cm. Femelele sunt mai mari.Poate tri 15 ani.Rspândirea. Specie indigen. Prezent în toate tipurile de ape ale bazinului.Aspectul cantitativ. Specie frecvent în capturi, în unele locuri este destul de nu-meroas.Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv. În pescrii este un pete dun-tor.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, în R. Moldova ea nu are statutde protecie.

. , , -. , . : , . . - , . -, . . . . 1 , - . , . - --, - . -- -. -

, - . , . - , - . . : 10-15 , 22 . . 15 .. A . - .




Percarina demidoffii Nordmann, 1840 – percarin pontic, -

Semnele distinctive. Corp alungit, cu înlime variabil, comprimat lateral. Solzii mici,subiri, uor caduci. Capul i istmul de regul fr solzi, uneori parial acoperii cu solzi.Linia lateral incomplet. Dou dorsale separate printr-un spaiu mic, prima dorsal emai înalt. Pectoralele foarte lungi, ajung pân la sfâritul primei dorsale. Caudala adâncscobit, cu lobii ascuii. Capul mare, triunghiular. Ochii foarte mari. Botul ascuit. Guramare, terminal, retractabil. Marginea posterioar de jos a preoperculei cu câiva epimruni, iar marginea operculei cu 1 ep lat. Corpul aproape transparent, albicios sauglbui, cu o tent roz sau verzui-violet. Laturile i abdomenul alb-argintii. La captulbotului o pat neagr, pe ceaf o pat semilunar neagr. La baza dorsalelor 8-9 peterotunde întunecate. De-a lungul liniei laterale un ir de puncte negre. Înottoarele incol-

ore, surii sau glbui. Marginea anterioar a ventralelor neagr. Lungimea: obinuit 6-8cm, maximal 11 cm. Femelele sunt mai mari. Poate tri 5 ani.Rspândirea. Pete indigen, endemic i relict pontic. Prezent în liman, sporadic intr îndelt i gura fluviului.Aspectul cantitativ. Pete foarte rar i puin numeros.Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial. În Ucraina ea nu arestatut de protecie, dei este vulnerabil (VU).

. , ,

. , . , . . . , . , -. , . . . -, , . 1 , . , - , - . -. 8-9 . , -

. . , . -. : 6-8 , 11 . . 5.. A . . - , .. .




Perca fluviatilis Linnaeus, 1758 - biban comun,

Semnele distinctive. Corp puin alungit, relativ înalt i arcuit în spate, gros anterior iuor comprimat lateral. Solzii mruni, duri i aspri, cu marginile epoase. Linia lateral

însoete curbele corpului. Dou dorsale puin desprite, dei unite la baz cu o mem-bran: prima dorsal spinoas este mai înalt i lung, decât a doua moale. Ventralelepuin mai lungi decât pectoralele. Anala cu 2 radii spinoase. Caudala uor scobit. Capulscurt, aproape conic, fruntea nud, operculele acoperite cu solzi. Botul obtuz rotunjit.Gura relativ mare, terminal. Operculele în posterior se termin cu o eap (uneoridubl), iar preoperculele au zimi. Coloritul de fundal este verde-glbui, cu reflexe armii.Capul i spatele negru, cenuiu închis, brun-msliniu, verde-oliv sau galben-verzui, cudesene marmorate i reflexe metalice. Laturile cu 5-9 benzi verticale late i despicate, deculoare verse închis sau aproape neagr. Abdomenul cenuiu-alburiu cu tente de gal-ben. Prima dorsal cenuie, cu o pat neagr intens la captul posterior, a doua dor-

sal galben-verzuie. Pectoralele glbui, caudala, anala i ventralele roii-portocalii. Irisulochilor portocaliu. Lungimea: obinuit 10-25 cm, maximal 60 cm. Poate tri 17 ani.Rspândirea. Specie indigen. Pretutindeni în bazinul fluviului.Aspectul cantitativ. Specie comun, pe alocuri foarte abundent numeric.Importana. Pete de interes economic i sportiv minim. Mrimea legal de pescuit ad-mis - peste 12 cm. În pescrii este un pete duntor.Starea de protecie. În R. Moldova specia nu are statut de protecie.

. , (- ) , . , , . , ( ). - , . . 2 . . , , , . . , . - ( ); - . - -. -, - -, - . 5-9 - (- ) . - . - , , - -. , - - -. . : 10-25 , 60 . 17 .. A . -.. .




Sander marinus (Cuvier, 1828) – alu de mare,

Semnele distinctive. Corp alungit, mai înalt decât la alul comun, uor comprimat lat-eral. Abdomen rotunjit. Solzii mici, persisteni. De-a lungul liniei laterale 75-88 solzi. Doudorsale separate printr-un spaiu mic, prima dorsal mai înalt decât a doua. În a douadorsal mai puine radii ramificate, decât la restul alilor. Caudala adânc scobit. Capul

alungit, conic în profil. Ochii mai mici decât la ali ali. Operculele se termin cu câte unep mare, iar preoperculele la posterior cu epi mici. Fruntea i operculele parialacoperite cu solzi (mai mult decât la alul comun). Botul alungit. Gura mare, terminal,colurile ei depesc verticala marginii posterioare a ochilor. Flcile cu dini mruni, întrecare anterior exist dinii canini mari. Spatele cenuiu închis sau brun, cu o tent verzuie.Laturile mai deschise, cenuii-verzui sau cenuii-glbui, cu peste 10 dungi mari transver-sale întunecate i neclare. Abdomenul alb-argintiu. Dorsalele cenuii închise cu margi-nea negricioas. Prima dorsal în partea posterioar cu o pat neagr. Celelalte înot-toare fumurii. Lungimea: obinuit 25-35 cm, maximal 62 cm. Poate tri 14 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sporadic în liman, dar poate intra i în avalul fluviului.

Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros.Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aUcrainei i a Mrii Negre ca periclitat de dispariie (EN).

. , , . , . . , . 75-88 . , , . - , . . -

. , . , .. , -. (, . ). . , , . , . - . , - , 10 . -. - - . . . : 25-35 ,

62 . 14 .. A . , - .. .. . . . (EN).




Sander volgensis (Gmelin, 1789) - alu vrgat,

Semnele distinctive. Corp alungit, nu prea înalt (mai puin curbat decât la alulcomun), uor comprimat lateral. Solzii puin mai mari decât la alul comun. De-a lungulliniei laterale 70-83 solzi. Dou dorsale ce se ating, ele fiind mai înalte decât la ali ali:prima este foarte înalt, a doua mai lung decât prima. Caudala uor scobit. Capul maiscurt decât la alul comun, conic. Ochii puin mai mici decât la alul comun. Oper-

culele se termin cu câte un ep mare, preoperculele la posterior au epi mici. Laturilecapului complet acoperite cu solzi. Botul mai scurt i mai lat decât la alul comun. Guramare, terminal, colurile ei ajung la verticala mijlocului ochilor. Flcile cu dini mruni,dinii caninii mari lipsesc (la puiet ei sunt rudimentari). Coloritul e un pic mai luminosdecât la alul comun. Spatele cenuiu-verzui, brun-verzui sau cenuiu-negru. Laturilecenuii deschise sau glbuie. Pe spate i flancuri 7-9 benzi transversale brune - ele fiindmai contraste, mai regulate i mai puine la numr, comparativ cu cele de la alulcomun. Abdomenul albicios. Dorsalele i caudala cenuii deschise, cu dungi din petemici întunecate. Anala uneori are o pat neagr. Celelalte înottoare albicioase sau sur-glbuie. Irisul ochilor argintiu cu puncte negre. Stomacul cu 3 saci pilorici. Lungimea:

obinuit 25-35 cm, maximal 60 cm. Poate tri 12 ani.Rspândirea. Specie indigen, endemic ponto-caspic. Distribuia nu e studiat. Albia,lacurile de acumulare, braele i limanul, mai frecvent în avalul fluviului.Aspectul cantitativ. Foarte rar, exemplare izolate.Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim. Mrimea legal de pescuit -peste 38 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european mondial. În R. Moldova statut deprotecie nu are, dei în fluviu este periclitat de dispariie (EN/R).

. ( , . )

. , . . 70-83 . , , -. . , -, , . . , . . ; . - . , . . -, . , ( ). . , -. -, - - . - . 7-9 -. . , , - . -, c . . . 3 . : 25-35 , 60 . 12 .. A . - . . , , , , .




Sander lucioperca (Linnaeus, 1758) - alu comun,

Semnele distinctive. Corp alungit, anterior aproape cilindric, mai curbat decât alulvrgat (între ceaf i dorsal are un gheb), subiat i uor comprimat lateral spre coad.Solzii puin mai mruni decât la alul vrgat. De-a lungul liniei laterale 80-97 solzi.Dou dorsale desprite, nu prea înalte, aproape egale dup mrime. A doua dorsal aremai multe radii ramificate decât alul de mare. Caudala uor scobit. Capul mailunguie decât la alul vrgat, în profil conic i uor aplatizat. Ochii mai mcai decât laceilali ali. Laturile capului nude sau cu solzi numai în partea de sus. Operculele setermin cu câte un ep mare, preoperculele cu epi mici. Botul mai lung i ascuit decât laalul vrgat. Gura mare, terminal. Flcile cu dini mruni, între care anterior existcanini mari (câte 2 pe fiecare falc). Coloritul este puin mai întunecat decât la alulvrgat. Spatele verde-cenuiu, brun-verzui închis sau galben-cenuiu. Laturile cenuiu-argintii, cu 8-12 benzi transversale brune întunecate. Aceste dungi, comparativ cu alulvrgat, la aduli sunt mai numeroase, greu remarcabile i contopite între ele. Abdomenulalbicios. Dorsalele i caudala cenuii deschise, vrgate de 4-5 dungi formate din petemici întunecate. Restul înottoarelor sunt incolore sau glbuie. Irisul ochilor argintiu, cupuncte negre. Stomacul cu peste 4 saci pilorici. Lungimea: obinuit 40-60 cm, maximal130 cm. Poate tri 14 ani.Rspândirea. Specie indigen. Pretutindeni în bazinul fluviului.Aspectul cantitativ. Specie relativ comun, efectiv numeric redus, pe alocuri a disprut.Importanta. Pete de interes economic (obiect de acvacultur) i sportiv. Mrimea legalde pescuit admis - peste 40 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În R. Moldova statut de protec-ie nu are, dei în fluviu este rar (R), pe alocuri vulnerabil (VU).

. , , , . . -

, . 80-97 . - , , . - . , . , . ; . . ,. , . , . - -- . , 8-12 - - , . . 4

. : 40-60 , 130 . 14 .. A . . .. , -, .. , . -




Zingel streber (Siebold, 1863) – fusar,

Semnele distinctive. Corp foarte alungit, fusiform (mai subire decât la pietrar), aproapecilindric în seciune. Profilul dorsal curbat, cel ventral aproape plat. Pedunculul caudalmai lung decât baza dorsalei a doua (mai lung i mai îngust decât la pietrar). Pieptul ianteriorul abdomenului fr solzi. Dou dorsale separate printr-un spaiu mare, ele fiindmai înalte i mai înguste decât la pietrar. Prima dorsal cu pân la 9-10 radii spinoase, adoua dorsal cu 1-2 radii spinoase i pân la 12 radii moi. Ventralele mai lungi i mai latedecât la pietrar. Caudala slab scobit. Capul lung, aplatizat, cu profilul dorsal triunghiular.

Ochii mici. Sub ochi câteva rânduri de solzi. Operculele se termin cu un ep puternic, iarpreopeculele cu epi mruni. Botul lat i ascuit. Gura mic, inferioar. Falca superioarproeminent. Pe coard branhial pân la 11 ace. Coloritul cenuii-glbui sau cenuiu-cafeniu, cu luciu verde-smarald. Spatele brun închis sau galben-cenuiu. Laturilecenuiu-glbuie sau glbuie. Pe spate i flancuri 4-5 benzi late, negricioase, bine contu-rate i transversal oblice. Abdomenul suriu sau glbui. Înottoarele cenuii-glbui, dor-salele i lobii caudalei mai întunecate decât restul înottoarelor. Lungimea: obinuit 12-16 cm, maximal 22 cm. Poate tri 8 ani.Rspândirea. Specie indigen, endemic a Dunrii i Nistrului. Distribuia nu e studiat.Depistat sporadic în albia sectorului de mijloc al fluviului (Holonia - Trifui).

Aspectul cantitativ. Pete extrem de rar în capturi, în unele locuri anterioare a disprut.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, este inclus înCartea Roie a R. Moldova ca critic periclitat de dispariie (R), dei în fluviu ea poate ficonsiderat disprut (EX). Pescuitul petelui acestei specii este oprit. L-ai prins – elib-erai-l în ap în stare vie!

. , , . , - . 2- , . . , ( , . ). 9-10 , - 1-2 12 . , . . . , -, . . -. , . . - . -, . 11 . - -, - . - -. -

-. 4-5 - . -. : 12-16 , 22 . 8 . . A . . . ( - ).. .. .




Zingel zingel (Linnaeus, 1766) – pietrar,

Semnele distinctive. Corp alungit, fusiform (mai gros decât la fusar), anterior aproapecilindric, posterior uor comprimat lateral. Profilul dorsal curbat, cel ventral aproape plat.Pedunculul caudal mai scurt decât baza dorsalei a doua, oval în seciune (mai gros iscurt decât la fusar). Pieptul gol, abdomenul complet acoperit cu solzi. Dou dorsaleseparate printr-un spaiu mic, ele fiind mai scurte i mai late decât la fusar. Prima dorsalcu peste 12 radii spinoase, a doua dorsal cu 2 radii spinoase i peste 13 radii moi. Ven-tralele mai scurte i mai înguste decât la fusar. Caudala slab scobit. Capul lung, uor

aplatizat, profilul dorsal oval. Ochii mici, situai anterior, privesc în sus. Laturile capului desub ochi fr solzi. Operculele se termin cu un ep puternic, iar preopeculele - cu epimruni. Botul alungit, lat i obtuz. Gura mic, inferioar. Falca superioar proeminent.Pe coarda branhial peste 11 ace. Coloritul cenuii-cafeniu, brun-glbui sau cenuiu-glbui, cu un luciu verde-smarald. Spatele cenuiu, brun închis sau galben-maroniu. La-turile cafenii-glbui. Pe spate pete rotunde negricioase, pe flancuri 3-5 benzi mari întune-cate slab conturate, uneori contopite în mozaic, transversal oblice i neregulate. Abdo-menul cenuiu sau glbui. Înottoarele cenuii sau glbui-brune. Dorsalele i lobii cau-dalei mai întunecate decât restul înottoarelor. Lungimea: obinuit 25-35 cm, maximal 50cm. Poate tri 10 ani.

Rspândirea. Specie indigen, endemic a Dunrii i Nistrului. Distribuia nu e studiat.Cursul de mijloc i de jos al fluviului, uneori în lacul Dubsari i la gurile afluenilor mari.Aspectul cantitativ. Specie foarte rar i puin numeroas. Recent s-a înregistrat reve-nirea în numr relativ mare în regiunea vrsrii r. Rut.Importana. Petele nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial, este inclus înCartea Roie a R. Moldova ca vulnerabil (VU), dei în fluviu este periclitat de dispariie(EN). Pescuitul petelui acestei specii este oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în starevie!

. , , , . - 2- , , . , . , ( , . ). 12 , - 2 13 . , . . . , -, . . . -, . . . , - . 11 . -, - -, - . , 3-5 , .: 25-35 , 50 . 10 . . . . , - .. -



Perciformes, Pomatomidae

Pomatomus saltatrix (Linnaeus, 1766) – lufar,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, uor comprimat lateral. Pedunculul caudalscurt i comprimat lateral. Solzii relativ mici, subiri. Linia lateral complet, uor curbat.Dou dorsale separate de un spaiu mic: prima spinoas este foarte joas i scurt, adoua moale este mai înalt, lung i dens la baz acoperit cu solzi. Anala lung, simi-lar cu dorsala a doua, dens la baz acoperit cu solzi. Caudala mare, adânc scobit.

Capul relativ mare, comprimat lateral, pe pri acoperit cu solzi. Gura foarte mare ioblic, colurile ei depesc ochii. Falca inferioar proeminent. Pe flci dini groi iascuii. Coloritul verzui sau cenuiu deschis, cu reflexe albstrui pe spate. Laturile i ab-domenul argintii. Înottoarele incolore sau glbui. La baza pectoralelor se vede o patmare neagr, adesea cu margine glbuie. Lungimea: obinuit 25-40 cm, maximal 120cm. Poate tri 9 ani.Rspândirea. Specie indigen. Primvara i toamna semnalri sporadice a puietului înliman.Aspectul cantitativ. Pete foarte rar i puin numeros.Importanta. Pete de interes economic i sportiv.

Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aMrii Negre ca specie vulnerabil (VU).

. , . - . . , -: 1- , -; , . , 2- , -. , . -, . ,

. . - . , . - -. -. , . : 25-40 , - 120 . 9 . . A . , .. .. . . , -

, (VU).



Perciformes, Carangidae

Trachurus ponticus (Aleev, 1956) – stavrid mic pontic,

Semnele distinctive. Corp alungit, uor comprimat lateral. Pedunculul caudal scurt isubire. Solzii mici, acoperind capul i operculele. Linia lateral complet, cu o curbur lamijloc, ea fiind acoperit cu scuturi osoase care în partea posterioar se transform înepi lai, îndreptai înapoi. Toi epii de pe linia lateral formeaz o caren zimat. Dou

dorsale, mai mult sau mai puin separate. Dorsala spinoas este scurt, iar dorsalamoale i anala sunt lungi. Capul mare i ascuit. Pe cap, de la bot i pân la dorsal, se

întinde o creast foarte îngust. Ochii mari, cu pleoapa adipoas bine dezvoltat. Guramare, terminal, cu dini conici mruni. Spatele albastru sau cenuiu-verde închis, flan-curile i abdomenul argintii-lucioase, cu irizaii violacee. Pe colul superior al fiecrei op-ercule câte o pat neagr. Dorsalele cenuiu-verzui sau albstrui, cu un luciu metalicfoarte puternic i cu pete mai întunecate, slab conturate. Restul înottoarelor sunt incol-ore. Lungimea: obinuit 10-15 cm, maximal 30 cm. Poate tri 8 ani.Rspândirea. Specie indigen. Vara prezen sporadic în partea marin a limanului.Aspectul cantitativ. Pete foarte rar i puin numeros.

Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 12 cm.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune nu are. Specie a crei exploatare artrebui reglementat.

. , . . -, , , . 2, , -

, . , . . , . , , . , - -, --. . - , . : 10-15, 30 . 8 .. A . .. .

. . - - 12 . . . , - .



Perciformes, Sparidae

Diplodus annularis (Linnaeus, 1758) – sparos,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, înalt, ambele profiluri convexe, puterniccomprimat lateral. Spatele înaintea dorsalei formeaz o muchie îngust. Solzii de mrime

medie, bine persisteni. Linia lateral complet. Ambele dorsale concrescute. Analascurt i rotunjit. Caudala adânc scobit. Capul mare, cu profilul foarte arcuit. Solziiacoper tot capul, cu excepia frunii. Ochii de mrime medie. Botul înalt i ascuit. Guramic, terminal, moderat retractabil. Pe partea anterioar a flcilor câte 8 dini incisivilai, pe laturile flcilor dini molari rotunjii, dispui în 2-4 rânduri. Spatele brun-verzui,cenuiu sau auriu, flancurile i abdomenul glbui, cu reflexe argintii. O band transver-sal negricioas pe pedunculul caudal. Adesea o pat negricioas la baza pectoralelor.Pe spate i laturi pot fi 5-8 dungi transversale negre-albstrui. Dorsala, caudala i pec-toralele cenuiu-glbui sau galben-verzui, restul înottoarelor galbene-portocalii. Lungi-mea: obinuit 7-15 cm, maximal 40 cm.

Rspândirea. Specie indigen. Sporadic puietul într în partea marin a limanului.Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas.Importanta. Petele nu prezint interes economic, obiect de pescuit sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aMrii Negre ca specie vulnerabil (VU).

. , , - , . , . . . . .

. , . . . , , . 8 ; - 2-4 . - , . - - . 5-8 -. - . -, -. : 7-15 , 40 .. A . -

.. .. . . . , - , (VU).



Perciformes, Centracanthidae

Spicara flexuosa Rafinesque, 1810) - smarid mediteranean,

Semnele distinctive. Corp alungit, lateral comprimat. Solzii mici. Linia lateral complet.Dou dorsale concrescute, lungi i uniform înalte. Pectoralele i ventralele înguste, lungii ascuite la capt. Anala lung. Caudala scobit. Capul scurt, cu profilul drept sau uor

curbat peste ochi. Botul ascuit. Gura mare, puternic retractabil, cu dini mruni. Falcasuperioar proeminent. Spatele cenuiu-albstrui sau brun-cenuiu, cu o tent glbuie.Laturile glbui, cu numeroase linii longitudinale albastre. Pe flancuri la nivelul capetelorpectoralelor câte o pat dreptunghiular întunecat. Abdomenul argintiu. Înottoareleglbui sau cenuii. Dorsala i anala cu pete mici albastre. Lungimea: obinuit 8-15 cm,maximal 23 cm. Masculii sunt mai mari. Poate tri 8 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sporadic în perioada de primvar i var intr în liman.Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros.Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune nu are. Specie a crei exploatare ar

trebui reglementat, deoarece în mare este vulnerabil (VU).

. , , . . . , , , , . , .

. . , . . -. , -. - -, .

. . . . . : 8-15 , 23 . -. 8 .. A . .. .. . . . , (VU).



Perciformes, Sciaenidae

Umbrina cirrosa (Linnaeus, 1758) - milacop,

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, comparativ înalt, uor comprimat lateral,spatele anterior curbat. Dou dorsale, unite cu o membran: prima spinoas înalt i în-gust, iar a doua moale scurt i lat. Anala scurt, cu 1-2 radii spinoase. Pectoralele i

ventralele cu câte o radie spinoas. Caudala cu marginea aproape dreapt. Botul bont,rotunjit. Falca superioar proeminent. Sub brbie o musta groas i scurt. Dinii m-runi. Membranele branhiale nu sunt concrescute cu istmul. Spatele i laturile brun-cenuii sau brun-glbui, cu nite dungi întunecate i deschise, înclinate oblic spre cap.

Abdomenul alb-argintiu. Dorsalele, ventralele i caudala cenuiu-brune, pectoralele gl-buie, anala negricioas. Marginea operculelor neagr. Lungimea: obinuit 22-35 cm,maximal 200 cm. Poate tri 8 ani.Rspândirea. Specie indigen. Primvara i toamna semnalri sporadice în partea ma-rin a limanului.Aspectul cantitativ. Pete foarte rar i puin numeros.Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aMrii Negre ca vulnerabil (VU).

. , , , . - : , , , . , 1-2 . . . , . . . . . -

-, -. -. , -, , . - . : 22-35 , 200 . 8 .. A . .. .. .

. , - , (VU).



Perciformes, Labridae

Symphodus cireneus (Bonnaterre, 1788) – lapin pestri, -;S.ocellatus (Forsskål, 1775) – lapin-stelu, ;

S.tinca (Linnaeus, 1758) – lapin cu bot lung, -

Semnele distinctive. Corp oval-alungit, comprimat lateral. Solzii relativ mari. Dou dorsale

concrescute: prima spinoas, iar a doua moale. Speciile se deosebesc dup înlimea dor-salelor (uor inegale, egale sau inegale). Ventralele cu câte o radie spinoas. Capul cu profilulalungit. Ochii mici. Marginea preoperculei fin zimat. Speciile se mai deosebesc dup numrulrândurilor de solzi pe laturile capului (2, 3-4 sau 5). Gura mic, terminal, buzele groase. Flcileproeminente, dinii conici aezai într-un rând. Coloritul foarte frumos i variabil. La S.cireneus brun-glbui, cenuiu, glbui sau verzui. La masculi dungi albastre-verzi pe opercule, o patneagr asupra pectoralelor, dorsala i anala cu margini albastre, ochii rou-portocalii. La femele2 dungi longitudinale cafenii, papila genital neagr, în partea de jos a pedunculului caudal câteo pat neagr. La S.ocellatus verde sau cenuiu-verde, cu dou dungi longitudinale neclare de-a lungul liniei laterale, o banda din pete obscure de-a lungul bazei dorsalelor. Pe opercule opat neagr clar, cu un chenar subire rou i albastru. La baza caudalei o pat neagr. LaS.tinca verde sau galben-msliniu. Pe corp i înottoare numeroase pete mici i dungi longitu-dinale roii i albastre. Dou marcaje întunecate între ochi. Femelele cu dou dungi brun

închise longitudinale pe fiecare latur. Deasupra bazei pectoralelor i pe pedunculul caudal câteo pat neagr. Lungimea: obinuit 8-15 cm, maximal 16-33 cm. Pot tri 5-7 ani.Rspândirea. Specii indigene. Prezen sporadic în partea marin a limanului.Aspectul cantitativ. Specii rare i puin numeroase. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune nu au.

. -, . - . , ( ). -. : 2, 3-4 5. , , ; ; , . - . S.cireneus -, . - , ; ; -. -, . S.ocellatus - -, - ; . - . -

. S.tinca -. . . - . . : 8-15 , - 16-33 . 5-7 .. A . -



Perciformes, Blenniidae

Parablennius sanguinolentus (Pallas, 1814) – cel de mare rou (corosbin),

Semnele distinctive. Corp alungit, înalt anterior i sczut în posterior, uor comprimatlateral, fr solzi. Dorsala lat, nu este unit cu caudala, prile ei ghimpoas i moalefr adâncitur între ele. Pectoralele nu ajung la baza analei. Ventralele slab dezvoltate.

Anala lat. Capul bombat, cu cdere lent în faa ochilor. Fruntea uor convex. Ten-

taculele de pe cap sunt scurte i subiri (mai scurte decât diametrul ochilor), cu anexefilamentoase pe marginile lor posterioare. Coloritul verde închis, cenuiu-msliniu, gri-albstrui sau sur-glbui. Pe corp pete i benzi scurte întunecate. Abdomenul glbui sausur-roietic. Dorsalele cu pete negricioase. Pectoralele glbui sau verzui, cu 4-5 rânduritransversale de pete roietice. Ventralele, anala i caudala fumurii-glbuie cu pete mici.Lungimea: obinuit 10-15 cm, maximal 23 cm.Rspândirea. Specie indigen. Prezen sporadic în partea marin a limanului.Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune nu are.

. , , , . ( - ), . . -. . , . -. ( ), - . -, -, -- -. -.

. -. , 4-5 - . , -

. : 10-15 , 23 .. A . .. . . . . .



Perciformes, Blenniidae

Parablennius tentacularis (Brünnich, 1768) - cocoel de mare tentaculat,

Semnele distinctive. Corp alungit, înalt anterior i sczut în posterior, uor comprimatlateral, lipsit de solzi. Dorsala lat, unit cu caudala, prile ghimpoas i moale cu oadâncitur mic între ele. Pectoralele ajung i depesc baza analei. Ventralele slabdezvoltate. Anala lat. Capul bombat, cu cdere abrupt în faa ochilor. Fruntea uorconcav. Tentaculele de pe cap lungi (mai lungi decât diametrul ochilor), în form de

palete cu franjuri pe marginile lor posterioare. Coloritul maroniu, cenuiu-galben,msliniu sau negricios. Pe spate i laturi numeroase pete mici negre i 6-7 benzi trans-versale de pete brune de mrimi diferite. Dorsala cenuiu-glbuie, cu o pat neagr înanterior. Pectoralele glbui, anala fumurie. Lungimea: obinuit 7-10 cm, maximal 15 cm.Rspândirea. Specie indigen. Prezen sporadic în partea marin a limanului.Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune nu are.

. ,

, , . ( ), -. , . . . , . . ( ), . , -, - . 6-7 - . -,

. , - . : 7-10, 15 .. A . .. . . . . .



Perciformes, Odontobutidae

Perccottus glenii Dybowski, 1877 - mo de Amur, -

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, anterior gros i posterior uor comprimatlateral. Solzii mici. Dou dorsale, apropiate una de alta, fr spini, a doua este cu multmai mare decât prima. Pectoralele lungi i late. Ventralele nu prea mari, foarte apropiatela baz. Caudala rotunjit. Capul destul de mare, puin comprimat lateral, acoperit cu

solzi pe cea mai mare din suprafa. Ochii mari. Gura mare, terminal. Buzele groase.Falca inferioar proeminent. Flcile înarmate cu dini subiri i încovoiai, aezai în câ-teva rânduri. Spatele verde închis, smaraldiu. De la bot pân la ochi trece o dung în-gust întunecat. Laturile galben-maronii, verde-glbuie sau murdar-glbuie. Abdomenulgalben sau brun deschis. Pe flancuri i abdomen se vd complicate desene mozaice dinpete mcate cenuii închise de form rotund sau neregulat. Pe înottoarele fumuriinumeroase pete, bande i linii întunecate. Masculii în perioada reproducerii devinaproape negri, pe frunte apare o umfltur mic, iar pe corp i înottoarele impare aparpete verzi-albstruie strlucitoare. Lungimea: obinuit 8-14 cm, maximal 30 cm. Masculiisunt mai mari. Poate tri 7 ani.

Rspândirea. Specie alogen (est-asiatic). În prezent a devenit comun în fauna secto-rului de sus al bazinului. În albia sectorului de mijloc nu este semnalat. În sectorul de josal bazinului e semnalat în râurile Cubolta, Rut, Cinari, Camenca i lacul de acumulareCuciurgan.Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv. În ihtiofaun i pescrii este peteduntor.Aspectul cantitativ. Efectivul numeric este în cretere.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune nu are.

. , , , . . , , . , , . - , , . . , , . . -. -, - -. . - , - - . , , , - - . : 8-14 , 30 . - . 7 .. - (). - . . ,, , .. .



Perciformes, Gobiidae

Ponticola cephalargoides (Pinchuk, 1976) – guvid pontic cu cap mare, -

Semnele distinctive. Corp alungit, înalt i masiv, anterior cilindric. Pedunculul caudalscurt (înlimea lui este egal cu lungimea), comprimat lateral. Tâmplele, ceaf, spatele,istmul, partea posterioar a pieptului, abdomenul lâng pectorale i baza lor suntacoperite cu solzi. Dou dorsale separate. Înlimea dorsalei a doua i a analei scade

uor spre posterior. Pectoralele mari. Ventralele concrescute într-o ventuz, gulerul ei culobi laterali mari i ascuii. Caudala rotunjit. Capul mare, lat, uor comprimat lateral.Ochii mari, apropiai unul de altul (distana dintre ei aproximativ jumtate din diametrullor). Botul scurt i bont, lungimea lui e egal sau mai mare decât diametrul ochiului. Guramare, aproape orizontal, colurile ei ajung la nivelul pupilei. Buzele groase, cea supe-rioar larg, relativ scurt, cu margini ondulate i uor îngroat la captul posterior.Falca inferioar nu e proeminent. Coloritul verde-oliv. Pe spate i laturi numeroasedungi i pete brun-galbene. Prima dorsal niciodat nu are dung galben-portocalie pemargini, a doua dorsal cu dungi scurte. Vezica înottoare lipsete. Lungimea: obinuit20 cm, maximal 25 cm.

Rspândirea. Pete indigen, relict ponto-caspic. Uneori este gsit în partea marin a li-manului.Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros. Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim. Mrimea legal de pescuit ad-mis - peste 11 cm.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune nu are.

. , , . ( ), . , , , , ,

. . . . , -. . , , . , . - . , , . , , - . . , , - . . -. - - .

- , - -. . : 20 , 25 .. A . - . .. . . . -




Ponticola eurycephalus (Kessler, 1874) – guvid de mare, -

Semnele distinctive. Corp alungit, anterior cilindric în seciune. Pedunculul caudal scurti înalt (lungimea e egal cu înlimea sau puin mai mare), uor comprimat lateral.Partea superioar a capului i operculelor, tâmplele, ceafa, spatele, istmul, pieptul, ab-domenul i baza pectoralelor sunt acoperite cu solzi. Dou dorsale separate, înlimeadorsalei a doua crete spre posterior. Pectoralele mari, ajung la nivelul analei. Ventralele

concrescute într-o ventuz care nu ajunge la anus, gulerul ei cu lobi laterali ascuii. Cau-dala rotunjit. Capul mare, lat i neaplatizat, uor comprimat lateral - înlimea lui e maimare decât limea. Ochii mari, apropiai unul de altul. Distana dintre ochi puin maimare decât diametrul lor. Gura mare, oblic în sus, colurile ei depesc pupila. Buzelegroase. Buza superioar îngroat i plat, iar cea inferioar uor proeminent. Coloritulbrun-galben sau brun-crmiziu. Pe opercule pete rotunde deschise i 1-2 dungi negrelongitudinale scurte. Pe laturi marmoraii de pete variate brun închise i dungi deschise.

Înottoarele cenuii, cu excepia ventuzei ventrale, sunt vrgate de dungi întrerupte ne-gre cu tent de albastru închis. Vezica înottoare lipsete. Lungimea: obinuit 12-14 cm,maximal 28 cm. Poate tri 4 ani.Rspândirea. Pete indigen, relict ponto-caspic. Distribuia nu e studiat. Semnalat spo-radic în liman, delt, la gurile fluviului, lacul Cuciurgan i în albia sectorului de mijloc (So-roca - Rezina).Aspectul cantitativ. Populaii rare i puin numeroase. Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim.Starea de protecie. Statut de protecie în R. Moldova specia nu are, dei în bazinul flu-viului este vulnerabil (VU).

. , . - . , , , , ,

. , . , . - , , - . . , - - . , -

. . , , . . , . . -, - . -

1-2 . - . , , - . .: 12-14 , 28 . 4 .. A . - . . , , - ( - ).




Ponticola kessleri (Günter, 1861) - guvid de balt, -

Semnele distinctive. Corp alungit, anterior îngroat i cilindric în seciune. Peduncululcaudal puin mai lung decât înalt, comprimat lateral. Deasupra capul, ceafa, tâmplele, 1/3din opercule, baza pectoralelor, posteriorul istmului (anteriorul lui e gol) acoperite cusolzi. Dou dorsale separate, a doua uniform înalt sau uor redus spre posterior. Pec-toralele mari, îngustate i rotunjite, primele radii incluse în membran. Ventralele con-crescute în ventuz rotund care nu ajunge la anus, gulerul ei cu lobi laterali mari i ob-tuzi. Anala scade în înlime spre posterior. Caudala rotunjit. Capul aplatizat, cu limeamult mai mare decât înlimea. Ochii mici, apropiai (distana dintre ei aproape egal cudiametrul ochiului), nebulbucai i privesc în sus. Botul lat i bont. Gura mare, oblic însus, colurile ei depesc nivelul pupilei. Buzele groase, cea superioar la capete se l-ete considerabil. Falca inferioar uor proeminent. Coloritul de la cenuiu-brun la ver-zui, cu o tent roietic. Laturile i abdomenul glbui. Pe flancurile capului pete rotundedeschise cu marginea întunecat. Pe corp 5 rânduri de pete i dungi mari transversalebrun închise, uneori cu o pat triunghiular la baza caudalei. Înottoarele cenuii i, cuexcepia ventuzei ventrale, au rânduri de pete negricioase mici. Vezica înottoare lip-sete. Lungimea: obinuit 9-14 cm, maximal 22 cm.

Rspândirea. Pete indigen, relict ponto-caspic. Albia i afluenii fluviului, lacurile deacumulare, lacurile de lunc, delta i limanul. Acest expansionist îi lrgete arealul.Aspectul cantitativ. Efectiv numeric moderat. Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim. Mrimea legal de pescuit -peste 11 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial. În R. Moldova ea nuare statut de protecie, dei în fluviu este rar (R).

. , -. , , .

, , , 1/3, , ( ). , . , . , - . - . . , . , . , . . - , -

. . 5 - -, . , , . . : 9-14 , 22 .. A . - . , , , , . - .




Ponticola syrman (Nordmann, 1840) – guvid-sirman, -

Semnele distinctive. Corp alungit, gros i anterior cilindric în seciune . Pedunculul caudalalungit i gros (lungimea de 1,5 ori depete înlimea). Spatele, ceafa pân la ochi, tâm-plele, partea superioar a operculelor, aproape tot pieptul i abdomenul sunt acoperite cusolzi. Fruntea pân la ochi i baza pectoralelor sunt nude. Dou dorsale apropiate, înlimeadorsalei a doua la mijloc i la sfârit crete, radiile ei la capete sunt fr membran. Pec-toralele mari i rotunjite. Ventralele concrescute în ventuz rotund care nu ajunge la anus,

gulerul ei cu lobii mari i obtuz rotunjii. Radiile analei la capete sunt fr membran, înl-imea lor spre posterior crete. Caudala rotunjit. Capul mare, puin mai lat decât înalt. Ochiide mrime medie, apropiai, bulbucai i privesc în sus (spaiul dintre ochi mult mai mic decâtdiametrul lor). Botul lung, obtuz rotunjit. Gura mare, terminal, oblic în sus, colurile ei ajungla nivelul pupilei. Buze groase, cea superioar subire, lung i uor lit la posterior. Falcainferioar uor proeminent. Coloritul deschis, de la cenuiu la brun-glbui. De la ochi sprebuza superioar trece o band negricioas. Laturile cu pete mari brun deschise, neregulatei aranjate ca tabla de ah. Înottoarele impare cu dungi albstrui închise. În partea ante-rioar de sus a primei dorsale trece o linie neagr pronunat. Vezica înottoare lipsete.Lungimea: obinuit 10-14 cm, maximal 25,6 cm. Poate tri 6 ani.

Rspândirea. Pete indigen, relict ponto-caspic. Primvara semnalat în liman, rar în delt ila guri.Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros. Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis - peste11 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i mondial. În regiune nu e protejat.

. , , -. ( 1,5 ), . , , , , . , - . , , . , . , , - . , . , . , - . . . , , . , , . . - -. -

. - , . . - . - . : 10-14 , 25,6 . 6 .. . , .. .




Ponticola ratan (Nordmann, 1840) – guvid-ratan, -

Semnele distinctive. Corp alungit, anterior cilindric, spatele înalt curbat. Peduncululcaudal scurt (lungimea egal sau puin mai mare decât înlimea) i comprimat lateral.Tâmplele, ceafa, partea superioar a operculelor, istmul, baza pectoralelor i abdomenulacoperite cu solzi. Dou dorsale separate, înlimea dorsalei a doua crete spre poste-rior. Pectoralele mari. Ventralele concrescute în ventuz, gulerul ei cu lobi laterali dezvol-

tai i ascuii. Caudala rotunjit. Capul mare, lat - înlimea depete limea, puincomprimat lateral. Ochii mari, apropiai, bulbucai i privesc în sus. Gura mare, terminal,oblic, colurile ei depesc pupilele. Buzele groase, cea superioar lung i uniformsubire. Falca inferioar uor proeminent. Coloritul cenuiu sau brun închis. Laturile cu 8mici pete transversale brun-roii i glbui. Abdomenul albicios. Înottoarele cenuii

închise cu o tent de albastru închis strlucitor. Prima dorsal cu 1-3 dungi transversale întunecate, cu marginile galben-portocalii. Vezica înottoare lipsete. Lungimea: obinuit12-18 cm, maximal 23 cm. Poate tri 4 ani.Rspândirea. Pete indigen, relict ponto-caspic. Uneori semnalat în partea marin a li-manului.

Aspectul cantitativ. Puin numeros. Importanta. Petele de interes economic i sportiv minim.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aMrii Negre ca specie vulnerabil (VU).

. , , . ( ) . , , , , - . . . -

. , , , . . , -, . , ,, . , , , . . , . . -. 8 - - . . - - - . 1-3 - .

. : 12-18 , 23 . 4 .. A . - . - , .. .. . . . (VU)




Babka gymnotrachelus (Kessler, 1857) – mocna, -

Semnele distinctive. Corp alungit, anterior gros i cilindric. Pedunculul caudal mai lungdecât înalt, uor comprimat lateral. Tâmplele, ceafa, operculele, spatele înaintea dor-salei, istmul i baza pectoralelor goale. Dou dorsale separate, capetele radiilor în primadorsal fr membrane. Înlimea dorsalei a doua aproape uniform. Pectoralele mari irotunjite. Ventralele concrescute în ventuz alungit, care ajunge la anus, gulerul ei fr

lobi laterali. Înlimea analei crete uor spre posterior. Caudala rotunjit. Capul mai latdecât înalt. Ochii mari, apropiai, bulbucai i privesc în sus (spaiul dintre ochi mult maimic decât diametrul lor). Botul scurt i bont. Nrile anterioare sub form de tuburi scurte.Gura mare, aproape orizontal, colurile ei depesc marginea anterioar a ochiului.Buzele groase, cea superioar crnoas i lrgit spre posterior. Flcile egale. Coloritulcenuiu-glbui sau cenuiu-cafeniu. Capul cu dungi oblice ondulate i pete întunecate.Pe opercule trei dungi negricioase. Flancurile corpului cu pete brun-negre, care formeazbenzi oblice orientate cu captul de jos anterior. Prima dorsal cu 3 dungi mari longitudi-nale întunecate, a doua dorsal, caudala i pectoralele cu rânduri înguste din puncte în-tunecate. Ventuza ventral i anala cenuiu închise. Vezica înottoare lipsete. Lungi-

mea: obinuit 10-12 cm, maximal 26 cm.Rspândirea. Pete indigen, relict ponto-caspic. În bazinul fluviului e rspândit pretutin-deni. Este un expansionist care-i lrgete arealul. Aspectul cantitativ. Pete comun i numeros, mai ales în albie, lacuri, aflueni i în li-man.Importana. Pete de interes economic i sportiv minim. Mrimea legal de pescuit -peste 11 cm.Starea de protecie. Statut de protecie în R. Moldova nu are.

. , -. , , .

, , , , - . , . . , . , , . . - , . , , . . , . . , . , - . .

- -. . . - , - . 3 -, , . -. : 10-12, 26 . A




Proterorhinus semilunaris (Heckel, 1837) - moac de brdi vestic, -; Proterorhinus marmoratus (Pallas, 1814) – moac de brdi estic,

-

Semnele distinctive. Corp alungit, uor comprimat lateral, partea anterioar cilindric,pedunculul caudal scurt i înalt. Solzii relativ mari. Dou dorsale foarte apropiate. Pec-toralele mari i ajung în dreptul radiilor 4-5 ale dorsalei a doua. Ventralele concrescute în

ventuz, gulerul ei fr lobi laterali clari. Caudala rotunjit. Capul semnificativ mai maredecât lat, uor comprimat lateral. Ochii mari, apropiai (spaiul dintre ochi mai mic decâtdiametrul lor). Botul bont. Nrile anterioare în form de tuburi subiri care atârn deasu-pra buzei de sus. Gura mic, buzele groase. Flcile de lungime egal. Operculele, cu ex-cepia marginii lor superioare, sunt fr solzi. Coloritul cenuiu-brun sau galben-verzui.Sub ochi trece o pat întunecat cu margine alb. Pe corp desen marmorat brun închis:4-6 dungi transversale brune i dungi neregulate pe spate. La baza caudalei o pat tri-unghiular întunecat. Înottoarele, cu excepia ventuzei ventrale, cu rânduri de petecafenii. Vezica înottoare lipsete. Lungimea: în ap dulce 6-8 cm, în ap salmastr 11-12 cm. Poate tri 4 ani. Aceste specii la exterior difer dup numrul radiilor moi în dor-sala a doua (18-20 i 14-18) i în anal (13-15 i 15-17), dup lungimea capului fa decea a corpului (28-31% i 24-28%), dup colorit i dimensiunile corporale.Rspândirea. Specii indigene, relicte ponto-caspice. În bazinul fluviului triesc ambelespecii: cea dulcicol (P.semilunaris) se gsete peste tot în bazin, iar cea salmastr(P.marmoratus) - numai în liman. Specia dulcicol este un expansionist ce îi lrgetearealul.Aspectul cantitativ. Populaii puin numeroase, efectiv mare atinge în liman, lacuri ipâraiele reci. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specii protejate la nivel european. În regiune nu au statut de pro-tecie.

. , . , . . , 4-5- . , . , , - . , . , . . - . , . - - -.

. - : 4-6 - , - . . . : 6-8 , - 11-12 . 4 . (18-20 14-18) (13-15 15-17), (28-31% 24-28%), . :




Mesogobius batrachocephalus (Pallas, 1814) – hanos, - (-)

Semnele distinctive. Corp alungit, nu înalt, anterior cilindric i posterior comprimat lat-eral. Pedunculul caudal mai lung decât înalt. Solzii mici, mai ales pe spate. Ceafa, istmuli operculele fr solzi. Dou dorsale care se ating. Dorsala a doua puin mai lung decâtanala. Pectoralele mari i cu capetele rotunjite. Ventralele concrescute în ventuz care

nu ajunge anusul, gulerul ventuzei fr lobi laterali. Caudala rotunjit. Capul mare i lung,lat i puternic aplatizat (limea e mai mare decât înlimea), anterior îngustat, aproapetriunghiular. Pe cap, istm, tâmple, opercule i baza pectoralelor solzii lipsesc. Ochii mari,proemineni i apropiai, privesc în sus i puin lateral. Gura foarte larg, puin oblic însus. Falca inferioar proeminent. Buzele groase, în special cea superioar. Coloritulcenuiu-brun sau galben-brun, cu 5-6 pete de diferite forme i dungi transversale brun

închise. Abdomenul alb-albstrui. Înottoarele, cu excepia ventuzei ventrale i analei, cuserii longitudinale de pete brune. La baza pectoralelor 1-2 pete întunecate. Vezica înot-toare lipsete. Lungimea: obinuit 20-25 cm, maximal 50 cm. Poate tri 8 ani.Rspândirea. Pete indigen, relict ponto-caspic. Distribuia nu e studiat. Gsit în liman,

delt, guri, albie, lacurile Dubsari, Cuciurgan i Ghidighici.Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros, declin numeric continuu.Importanta. Nu prezint interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit - peste11 cm.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. Este inclus în Cartea Roie aMrii Negre ca specie vulnerabil (VU). Specia în fluviul Nistru este vulnerabil (VU).

. . - , - . , . , . , . . . , . , , , - , . , ( ), , . , , , , , . , . , . . , . - - -, 5-6 - - . -. ( -

) - . 1-2 . -. : 20-25 , 50 . . -

8 .. - . . - , , , , .. , .




Aphia minuta (Risso, 1810) – guvid de sticl, - ()

Semnele distinctive. Corp alungit, comprimat lateral. Solzii mari, uor caduci. Dou dor-sale separate la o distan mare. Pectoralele rotunjite. Ventralele concrescute într-o ven-tuz rotund, cu gulerul fr lobi laterali. Anala i dorsala a doua la masculi sunt mult mai

înalte, decât la femele. Caudala rotunjit. Capul mare, comprimat lateral. Ceaf goal.Ochii aezai lateral i deprtai unul de altul. Gura larg, oblic în sus. Buzele i oper-culele masive. Falca inferioar proeminent. Dinii mici, conici. Corpul de culoare alb,

transparent - numai ochii, vezica înottoare, intestinul i peritoneul sunt pigmentai innegru-argintiu. De-a lungul bazei înottoarelor impare i pe cap sunt puncte negre saubrune mici. Adulii au pete mici negre pe buze, între ochi, pe brbie i în faa ventralelor.Un numr de pete verzui pe spate, galben-verzui întunecate pe flancuri, rou-brune de-alungul analei i puncte negre de-a lungul radiilor caudalei. Lungimea: obinuit 3-4,5 cm,maximal 6 cm. Masculii sunt mai mari. Pot tri 2 ani.Rspândirea. Specie indigen. Sporadic într în partea marin a limanului.Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specia în regiune statut de protecie nu are.

. , . . . -. . , -, , . , . . , . - . . -, . . . - , . , ,

, ( ). -. , , - . , --- , - - . : 3-4,5 , 6 . . 2 .. A . - .. .

. . . .




Benthophiloides brauneri Beling et Iljin, 1927 - guvida de Dunre, -

Semnele distinctive. Corp alungit, înlimea mai mare decât limea, pedunculul caudalscurt i uor comprimat lateral. Solzii cu spini foarte lungi la capt, rari i nu se suprapun.Partea de sus al capului i spatelui pân la baza dorsalei a doua, baza pectoralelor iabdomenului sunt total nude. Pe cap sunt solzi numai pe partea inferioar a obrajilor i

pe opercule. La aduli solzii lipsesc. La puiet mijlocul laturilor, pedunculul caudal i parteainferioar a operculelor sunt cu solzi. Dou dorsale uor separate. Ventralele concres-cute în ventuz, cu guler dezvoltat, fr lobi laterali, ea ajungând la anus. Capul mare, lati aplatizat. Ochii mari, privesc oblic în sus. Botul ascuit. Nrile anterioare conice i în-tinse în tuburi scurte, cele posterioare cilindrice. Falca inferioar proeminent. Guramic, uor oblic. Buzele subiri, buza superioar neregulat îngroat. Coloritul brun-galben. Pe opercule 2 dungi cafenii închise, orientate oblic de la ochi în jos. Corpul pre-srat cu pete i puncte mrunte variate, formând un desen marmorat. Partea anterioara spatelui pân la dorsal are dungi ondulate i pete brune. Pe spate i laturi dou petetransversale neclare brune închise: prima dup baza pectoralelor i pân sub baza dor-salei a doua, cea de a doua - sub baza jumtii posterioare a dorsalei a doua. La bazacaudalei o pat mic triunghiular. Înottoarele brun deschise, mai intens prima dorsal.Vezica înottoare lipsete. Lungimea: obinuit 4-5 cm, maximal 7,2 cm.Rspândirea. Pete relict ponto-caspic. Distribuia nu e studiat. Sporadic în liman idelt.Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros. Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, este inclus în Cartea Roie aMrii Negre ca vulnerabil (VU).

. , , -

. , -, . , . . ( ) . , - . . , , . , . , . . - , . -

. , . , - . 2 - , . . - - . - . . : 4-5 , 7,2 .. - . , -.




Benthophilus nudus Berg, 1898 - umfltur gola pontic, -; Benthophilus durrelli Boldyrev et Bogutskaya, 2004 – umfltur de Don,

Semnele distinctive. Corp alungit, anterior mai gros i foarte puternic aplatizat. Peduncululcaudal scurt, subiat i comprimat lateral. Corpul acoperit de rânduri longitudinale de tuber-culi osoi mai mari (1 rând dorsal, 1-2 laterali i 1 ventral) i de boabe osoase mici între ele.

Dimensiunea, numrul i amplasarea lor la specii difer. Dou dorsale separate de un spaiularg, prima dorsal e mai mic decât a doua. Ventralele concrescute în ventuz mare (mailung decât pectoralele), membrana gulerului ei fr lobi laterali. Anala mai joas decât adoua dorsal. Caudala îngust i rotunjit. Capul mare, lat i puternic aplatizat. Capul cu 2rânduri de tuberculi mari, 2 tuberculi impari mari i nite boabe osoase mari pe obraji. Ochiimici, distanai i privesc oblic în sus. Nrile anterioare formeaz tuburi conice scurte. Botul

îngust i scurt. Falca inferioar proeminent. Gura mare, buzele subiri. În colurile gurii câteun fald din piele de diferite forme i mrimi. Sub brbie o musta mic. Coloritul brun-cenuiu sau brun-glbui. Pe cap, spate i laturi pete transversale i puncte brun închise deforme neregulate: 1 - semicircular îngust acoper prima dorsal; 2 - inelar lat înconjoar

partea posterioar a dorsalei a doua; 3 - incomplet inelar îngust la baza caudalei. La bazacaudalei o mic fâie triunghiular incomplet. Dorsalele, caudala i pectoralele cu rânduride mici pete. Lungimea: obinuit 4-6 cm, maximal 13,5 cm. Masculii mai mari. Poate tri 1an.Rspândirea. Relict ponto-caspic. În liman, delt i albie - de la guri pân la barajulDubsari, de asemenea în braul Turunciuc i lacul Cuciurgan.Aspectul cantitativ. Pete puin numeros, în unele poriuni în ultimul timp devine abundent.Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specia nu are statut de protecie în R. Moldova, dei în fluviu este rar(R).

. , -, , . - (1 , 1-2 1) . , . , . ( - ), . , -. , , . . .

. , . . - . -. , - . : 4-6 , - 13,5 . . 1 .. - . , , -.




Caspiosoma caspium (Kessler, 1877) – caspiosoma,

Semnele distinctive. Corp alungit, de înlime mic, partea anterioar cilindric, pedun-culul caudal alungit, subiat i uor comprimat lateral. Corpul fr solzi. Linia lateral lip-sete. Dou dorsale separate. Pectoralele mari. Ventralele concrescute în ventuzalungit. Caudala rotunjit. Capul alungit, uor aplatizat i lat (limea lui de 1,5 ori de-pete înlimea). Ochii de mrime medie, apropiai unul de altul, aezai oblic în sus iuor bulbucai (distana dintre ochi mai mic decât diametrul lor). Nrile anterioare în

form de tuburi conice scurte. Botul bont, obrajii i buzele groase. Gura mic. Flcile delungime egal. Coloritul alb-glbui, cafeniu-glbui sau brun deschis, cu numeroase petenegre mici. Pe laturile capului o dung lat oblic neagr, trecând de la ochi, cealaltdung trece de la ochi spre ceaf. Marginea inferioar a operculei neagr. Pe spate iflancuri o pat lat brun închis situat anterior de prima dorsal, a doua pat aflat lasfâritul ei. La baza caudalei o pat mare triunghiular de culoare brun închis. Abdo-menul mai deschis la culoare. Înottoarele cafenii deschise. Vezica înottoare lipsete.Lungimea: obinuit 2-4 cm, maximal 5 cm. Poate tri 3 ani, de obicei doar 1 an.Rspândirea. Relict pontic. Distribuia nu e studiat. Semnalat în liman, delt i laculCuciurgan.

Aspectul cantitativ. Extrem de puin numeroas.Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european, inclus în Cartea Roie a R.Moldova ca specie vulnerabil (VU), dei în fluviu este pe cale de dispariie (EN/CR).Pescuitul petelui acestei specii trebuie oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , , , . . . . . , ,

. . , - ( 1,5 ). , , -. . . . . . -, -- -, . , - . . -

. - . -. - . : 2-4 , 5 . 3, 1 .. . . , .. .




Knipowitschia caucasica (Berg, 1916) – cnipovicia caucazic, -

Semnele distinctive. Corp moderat alungit, anteriorrelativ gros i rotund în seciune.Profilul spatelui mai curbat. Pedunculul caudal lung i relativ înalt. Dou dorsale separatede o distan mic. Pectoralele cu 16-17 radii i ajung la extremitatea posterioar aprimei dorsale. Ventralele concrescute într-o ventuz, gulerul ei se ridica deasupra mar-

ginii. Caudala simetric rotunjit. Capul mare, larg i îngroat, egal sau depete înl-imea corpului. Profilul frunii convex. Botul rotunjit. Falca inferioar nu e proeminent.Ochii îndreptai în lturi (distana dintre ei e mai mic decât diametrul lor). Coloritulcenuiu închis sau cafeniu deschis, cu o tent glbuie. Brbia negricioas, cu 2 dunginegre de la ochi spre vârful botului, la femele o dung întunecat de la ochi spre brbie.La baza caudalei o pat lung dreptunghiular întunecat. Pe spate i laturi un desenmarmorat - puncte negre, pete sau dungi transversale. Prima dorsal cu iruri de puncte

întunecate, iar în partea posterioar o pat negru-albstrie. Exist vezica înottoare.Lungimea: obinuit 2,8-3,5 cm, maximal 5 cm. Masculii sunt mai mari. Poate tri 1 an.Rspândirea. Relict ponto-caspic. Distribuia nu e studiat. Gsit în liman, delt i gurile

fluviului.Aspectul cantitativ. Pete foarte rar, populaii izolate i puin numeroase. Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat în bazinul Marii Negre, în bazinul fluviului este vul-nerabil i ameninat de dispariie (VU/EN).

. , ,. . -. . 16-17 1- . -

, . . , ( ). . . . ( ). - -, . , 2 , . - . - , . , - .

. : 2,8-3,5 , 5 . 1 .. - . . - , .. . . . . . (VU/EN).




Knipowitschia longecaudata (Kessler, 1877) - cnipovicia cu coad lung, -

Semnele distinctive. Corp destul de alungit, nu prea înalt, rotund în seciune transver-sal. Profilul spatelui aproape orizontal. Pedunculul foarte lung i subire. Dou dorsaleseparate de o distan mare. Pectoralele cu 17-18 radii i depesc extremitatea poste-rioar a primei dorsale. Ventralele concrescute într-o ventuz, gulerul ei nu se ridicadeasupra marginii. Caudala asimetric rotunjit (partea superioar este mai mare). Capul

mare, larg i puin aplatizat (mai subire decât înlimea corpului). Profilul frunii aproapeorizontal. Botul îngustat. Falca inferioar proeminent. Ochii îndreptai în sus (distanadintre ei e mai mic de 2 ori decât diametrul lor). Coloritul glbui, cafeniu deschis, brun-glbui sau sur deschis. Brbia nepigmentat. La baza caudalei o pat mare triunghiular

întunecat. Pe spate i laturi 8-11 pete mici cafenii, mai întunecate de-a lungul bazeidorsalelor i analei. Prima dorsal cu 2 rânduri de pete mici întunecate. Exist vezica

înottoare. Lungimea: obinuit 2-3,5 cm, maximal 5 cm. Masculii sunt mai mari. Poatetri 1 an.Rspândirea. Relict ponto-caspic. Întâlnit în liman, delt, avalul fluviului, lacul Cuciurgan.Aspectul cantitativ. Foarte rar, populaii izolate i puin numeroase. Importana. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european i în bazinul Marii Negre. Esteinclus în cartea Roie a R. Moldova ca specie vulnerabil (VU). Pescuitul petelui acesteispecii e oprit. L-ai prins – eliberai-l în ap în stare vie!

. , ,. . . . 17-18 1- . , , , - . ( ). , ( ). . . - . ( ). , -, - -. . - . 8-11 -, . 2 , - . . : 2-3,5 , 5 . . 1 .

. - . , , , , .. . . . . . . (VU). -

. – !




Pomatoschistus marmoratus (Risso, 1810) – guvida de nisip marmorat, - -

Semnele distinctive. Corp alungit, gros, fusiform. Partea superioar cilindric, peduncu-lul caudal lung i nu prea înalt. Solzii mici. Ceafa i spatele pân la sfâritul primei dor-sale, pieptul pân la baza ventralelor sunt goale. Solzii de pe pedunculul caudal sunt maimcai decât pe flancuri. Linia lateral lipsete. Numrul de solzi într-un rând longitudi-nal - pân la 46. Dou dorsale sunt separate de un spaiu mic. Pectoralele sunt mari.Ventralele sunt concrescute, formând o ventuz, marginea gulerului ei cu fibre granulatefine. Caudala e rotunjit. Capul mare, înalt i uor aplatizat. Ochii mari, apropiai între ei,ne fiind mutai în sus. Botul scurt i bont. Gura oblic în sus. Buzele i obrajii groi. Buzasuperioar îngroat neuniform. Coloritul de la cenuiu deschis la cenuiu-cafeniu, cu otent verde, cu numeroase pete mici întunecate, care imit nisipul, pe flancuri un rând depuncte negricioase. Pe bot 2 dungi subiri negricioase. Dorsalele i caudala cu dungibrun-roietice. Exist vezic înottoare. Lungimea: obinuit 4-5 cm, maximal 8 cm. Poatetri 2 ani.Rspândirea. Emigrant mediteranean. Vara intr în partea marin a limanului, probabilajunge în delt i la gurile fluviului.

Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas, declin continuu. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune specia nu are.

. , , . - , . . , 1- , - . , . . - 46. . .

, , . . , . , , . , . . . . - - , , , . 2 - . - . . : 4-5 , 8 . -

2 .

. . , - .. .. . . .




Pomatoschistus minutus (Pallas, 1770) – guvida de mâl, -

Semnele distinctive. Corp alungit, relativ subire, fusiform. Partea superioar cilindric(muchii din spate nu ajung la ochi), pedunculul caudal lung (aproape egal cu lungimeacapului sau baza dorsalei a doua) i destul de îngust. Solzii mici. Ceafa, laturile i pieptulpân la baza ventralelor sunt acoperite cu solzi. Solzii de pe pedunculul caudal sunt maimcai decât pe flancuri. Linia lateral lipsete. Numrul de solzi într-un rând longitudi-nal (peste 50). Dou dorsale separate de un spaiu mare. Pectoralele mari. Ventralele

concrescute într-o ventuz, marginea gulerului ei cu lobi laterali mici, iar anterior cu pre-lungiri subiri fine. Caudala rotunjit. Capul mare, lung, înalt i uor aplatizat (înlimeamai mare decât limea). Ochii mari, apropiai între ei, nu-s mutai în sus. Botul scurt ibont. Gura oblic în sus. Buzele groase, cea superioar îngroat uniform. Coloritulcenuiu deschis sau galben-cafeniu, cu o tent verde i numeroase puncte brun-roietice, care formeaz un desen de plas, pe spate i laturi pete mici deschise. Pe bottrec 2 dungi subiri negricioase. Dorsalele i caudala cu dungi brun-roietice. Existvezica înottoare. Lungimea: obinuit 3-6 cm, maximal 11 cm. Poate tri 1 an.Rspândirea. Emigrant mediteranean. Vara intr în liman, probabil ajunge în delt i laguri.

Aspectul cantitativ. Specie rar i puin numeroas, declin numeric continuu. Importanta. Nu prezint interes economic sau sportiv.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune specia nu are.

. , , -. ( ), ( - ) . . , . -, . . - -

50. . - . , -, , . . -, , ( ). -, , . , -. . , . - -, , - , c - . 2 .

- . . . : 3-6 , 11 . -

1 .. . - , - .. , .




Neogobius melanostomus (Pallas, 1814) – stronghil (babc neagr), -

Semnele distinctive. Corp alungit, anterior gros i cilindric. Pedunculul caudal mai lungdecât înalt, puternic comprimat lateral. Tâmplele, ceaf pân la ochi (nu are solzi între ochi),spatele, aproape tot istmul, partea de sus a operculelor, baza pectoralelor i abdomenul suntcu solzi. Dou dorsale apropiate, egale dup înlime. Prima dorsal aproape triunghiular,

înlimea dorsalei a doua scade spre posterior. Pectoralele mari i rotunjite, ele ajung laanal. Ventralele concrescute într-o ventuz oval, care ajunge aproape de anus, gulerul ei

cu lobii laterali rotunjii i foarte mici. Înlimea analei uor crete spre posterior. Caudala ro-tunjit. Capul mare, scurt, larg i oval, limea puin mai mare decât înlimea. Ochii mici, ap-ropiai, uor bulbucai i privesc lateral (spaiul dintre ochi aproape egal cu diametrul lor).Botul scurt i bont. Nrile anterioare în form de tuburi scurte. Gura terminal, aproape ori-zontal, colurile ei nu ajung la ochi. Buzele groase, cea superioar spre posterior e puin di-latat. Flcile de lungime egal. Coloritul cenuiu-brun sau galben-brun. Abdomenul albicios,cu o tent albstruie. Laturile cu 5 mari pete brun închise, alungite, neregulate sau conflu-ente de-a lungul mijlocului flancurilor. Ambele dorsale cu dungi longitudinale cafenii. La ca-ptul posterior al primei dorsale întotdeauna e o pat oval mare neagr. Vezica înottoarelipsete. Lungimea: obinuit 10-16 cm, maximal 25 cm. Poate tri 5 ani.

Rspândirea. Relict ponto-caspic. Semnalat pretutindeni în bazin. Expansionist continuu.Aspectul cantitativ. Specie numeric abundent, mai ales în liman, albie i lacurile de acu-mulare.Importanta. Petele de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit - peste 11cm.Starea de protecie. Statut de protecie specia nu are.

. , -. , , . , ( ), , , , . -

. - . , . , , . - . , , - . , , . . - . . , -, . , . . - -

. 5 - . . . . : 10-16 , 25 . 5 .. - . -. . , , . 11




Neogobius fluviatilis (Pallas, 1814) – ciobna, -

Semnele distinctive. Corp alungit, anterior cilindric, în posterior îngustat i puin com-primat lateral. Pedunculul caudal mai lung decât înalt. Tâmplele, fruntea, ceafa, spatele,operculele pe 1/3, baza pectoralelor, partea posterioar a istmului i abdomenulacoperite cu solzi (partea anterioar a istmului goal). Dou dorsale apropiate. Înlimeadorsalei a doua se micoreaz spre posterior. Pectoralele mari i depesc nivelulanusului. Ventralele concrescute într-o ventuz oval care ajunge aproape de anus, gul-

erul ei cu lobii laterali mici i rotunjii, abia vizibili. Anala e simetric sau ca cu dorsala adoua - înlimea ei este uniform sau se micoreaz spre posterior. Caudala e rotunjit.Capul e mic, lung, uor aplatizat, limea aproape egal cu înlimea. Ochii nu prea mari,apropiai, privesc lateral (spaiul dintre ochi mult mai mic decât diametrul lor). Botul puin

îngustat. Nrile anterioare în form de tuburi scurte. Gura terminal, uor oblic, colurileei nu depesc nivelul ochilor. Buzele subiri, cea superioar nu se dilat posterior. Falcainferioar uor proeminent. Corpul destul de transparent, brun-cenuiu sau glbui-cenuiu, cu un luciu argintiu. Pe spate i flancuri un desen brun-verzui pal, compus din 8-15 pete fuzionate întunecate. Deasupra bazei pectoralelor o pat mic cafeniu închis.Dorsalele i caudala cu rânduri de puncte i pete cafenii. Vezica înottoare lipsete.Lungimea: obinuit 8-13 cm, maximal 20 cm. Poate tri 5 ani.Rspândirea. Relict ponto-caspic. Este rspândit pretutindeni în bazin. Expansionist.Aspectul cantitativ. Specie comun i numeric abundent.Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 11 cm.Starea de protecie. Statut de protecie în regiune specia nu are.

. , , - . , . , , , , 1/3, - , . . . . -. , - , - . , . , . , . - . . . , , . , .

. - -, , - , . - 8-15 . - . . . : 8-13 , 20 . 5 .. - . -




Zosterisessor ophiocephalus (Pallas, 1814) – guvid de iarb, - (-)

Semnele distinctive. Corp alungit, nu prea înalt, anterior cilindric, pedunculul caudal mailung decât înalt, puternic comprimat lateral. Dou dorsale separate. Dorsala a doua mai

înalt decât prima, înlimea ei crete spre posterior. Pectoralele mari, cu vârfurile ascuite,radiile lor superioare fiind alungite în form de fire. Ventralele concrescute într-o ventuzalungit i rotunjit la capt, ea nu ajunge la nivelul anusului. Gulerul ventuzei subdezvoltat,

membrana ei anterioar fr lobi laterali. Înlimea analei crete spre posterior. Caudala ro-tunjit. Capul mare, înlimea lui depete lungimea, e comprimat lateral. Tâmplele, ceaf,istmul i abdomenul acoperite cu solzi, iar baza pectoralelor i operculele nude sau au solzipe partea de sus. Ochii nu prea mari, apropiai i privesc lateral. Gura terminal, orientat însus. Buzele groase, cea superioara uniform îngroat. Falca inferioar proeminent. Colori-tul verzui-brun, mai închis pe spate i mai deschis pe laturi, abdomenul glbui sau verzui. Peprile capului i la baza pectoralelor pete rotunde deschise. Pe mijlocul laturililor corpuluidungi transversale ondulate i pete brun-verzui închise. La baza caudalei o pat negricio-as. Înottoarele, în afar de ventuza ventral, cu pete mici longitudinale brune. Existvezica înottoare. Lungimea: obinuit 10-15 cm, maximal 25 cm. Poate tri 5 ani.

Rspândirea. Imigrant mediteranean. Semnalat sporadic în partea marin a limanului.Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros, în declin numeric. Importana. Prezint interes economic sau sportiv. Mrimea legal de pescuit - peste 11cm.Starea de protecie. Specie inclus în Cartea Roie a Mrii Negre ca ameninat de dis-pariie (EN/CR).

. , , , , . . -. , . - , - . , . . - . , , , - -. , . -, . , . . -, , . ( ) . -

. . . -, , . -. : 10-15 , 25 . 5 .. . - , .. , .




Gobius niger Linnaeus, 1758 - guvid negru, ()

Semnele distinctive. Corp alungit, uor comprimat lateral, partea anterioar groas,aproape cilindric, pedunculul caudal gros i înalt. Solzii relativ mari. Dou dorsale sepa-rate. Prima dorsal mai înalt decât a doua, radiile ei sunt inegale i întotdeauna îndrep-tate înapoi. Înlimea dorsalei a doua crete spre posterior. Pectoralele mari, marginealor superioar cu radii libere. Ventralele concrescute în forma de ventuz, partea ante-

rioar a gulerului ei este bine dezvoltat, fr lobi laterali. Înlimea analei cretere spreposterior. Capul lung, lat i uor aplatizat. Ochii mari, proemineni, deplasai în sus i ap-ropiai. Operculele aproape nude. Pe marginea nrilor anterioare o supap din piele.Botul bont. Gura mare, terminal. Falca inferioar uor proeminent. Buzele groase.Limba rotunjit la vârf. Coloritul cenuiu-brun sau brun-închis. Spatele i laturile cu maripete brun închise neregulate, partea de jos a capului este întunecat. Abdomenul glbui.Solzii din linia mediana a flancurilor cu un punct negru la margine, care formeaz un felde linie lateral. Dorsalele i caudala striate cu dungi negre, iar pectoralele cu dungibrune. În colul superior a primei dorsale uneori o pat neagr. Exist vezica înottoare.Lungimea: obinuit 8-10 cm, maximal 18 cm. Poate tri 4 ani.

Rspândirea. Imigrant mediteranean. Semnalat în liman, braul Turunciuc, lacul Cuciur-gan i în albia sectorului de mijloc (Soroca) i de jos (Criuleni).Aspectul cantitativ. Pete rar i puin numeros.Importana. Pete de interes economic i sportiv minim.Starea de protecie. Specie protejat la nivel european. În regiune nu are statut de pro-tecie, dei în bazinul fluviului este o specie vulnerabil (VU).

. , . , . , . . ,

, , . - . , . , , . - . , . - . . . , . . . - -. - , . ,

. -, - . . - . : 8-10 , 18 . -

4 .. . , , , () ().



Pleuronectiformes, Scophthalmidae

Scophthalmus maeoticus (Pallas, 1814) - calcan pontic, -

Semnele distinctive. Corp oval-romboidal, foarte înalt, lat i comprimat lateral. El esteasimetric, constând din pri orizontale: superioara (ocular) i inferioara (oarb). Pedun-culul caudal extrem de scurt. Corpul adulilor e acoperit cu solzi rudimentari i tuberculiosoi, conici i prelungii cu un ep subire. Tuberculii au dimensiuni diferite, fiind maimari i numeroi pe partea ocular. Linia lateral complet, anterior foarte curbat. Dor-sala i anala foarte lungi, nu ajung la caudal. Pectoralele egale. Ventralele aranjateasimetric, de mrimi diferite. Profilul capului cu o adâncitur în faa dorsalei. Ochii am-plasai pe partea stâng a capului, ochiul inferior aezat puin mai anterior. Gura mare,

inferioar i oblic, falca inferioar proeminent. Partea ocular brun închis, cenuiu-brun sau cenuiu-galben, cu numeroase pete i puncte glbui, brune, verzui sau negrede form neregulat. Partea oarb alb-murdar sau galben-albicioas. Înottoarele cumarcri negricioase. Lungimea: obinuit 50-65 cm, maximal 110 cm. Poate tri 26 ani.Rspândirea. Pete indigen, tndemic pontic. Primvara sporadic intr în partea marin alimanului.Aspectul cantitativ. Specie rar, puin numeroas, în declin numeric continuu.Importana. Pete de interes economic, obiect de acvacultur i pescuit sportiv. Mri-mea legal de pescuit admis - peste 45 cm.Starea de protecie. Specie inclus în Cartea Roie a Mrii Negre ca vulnerabil (EN).

Exploatarea petelui este reglementat.

. , -, . , () () . - - . -. , . , , . - , .

-, - -, , - . - -. . : 50-65 , 110 . 26 .. . .. , .



Pleuronectiformes, Soleidae

Pegusa lascaris (Risso, 1810) - limb de mare,

Semnele distinctive. Corp oval-alungit, puternic aplatizat, acoperit cu solzi mici. Dorsala începe în faa ochiului superior. Dorsala i anala lungi, cu ultimele raze scurtate i uniteprintr-o membran cu baza caudalei. Pectoralele se deosebesc puin dup mrimi, aucapetele rotunjite sau ascuite. Ochii sunt situai pe partea dreapt a corpului. Nara ante-rioar de pe partea oarb a capului este de diametrul ochiului, cu marginile franjurate.Botul rotunjit. Gura inferioar, buza superioar foarte proeminent. Partea ocular brundeschis sau brun-glbuie, cu pete glbui i brun-negricioase. Partea oarb e alb. Înmijlocul pectoralelor câte o pat rotund neagr. Lungimea: obinuit 20-30 cm, maximal38 cm.Rspândirea. Specie indigen. Vara sporadic intr în partea marin a limanului.Aspectul cantitativ. Pete rar, puin numeros cu declin numeric continuu.Importanta. Pete de interes economic i sportiv minim.Starea de protecie. Statut de protecie în Ucraina i R. Moldova nu are.

. -, , - . . - . . . , . . -. . , . - -

-, - - . . . : 20-30 , 38 .. A . .. , .. . . .



Pleuronectiformes, Pleuronectidae

Platichthys flesus (Linnaeus, 1758) – cambul de liman, ()

Semnele distinctive. Corp oval, aproape rombic, asimetric i puternic aplatizat. Pedun-culul caudal relativ lung. Linia lateral complet, aproape rectilinie. Corpul acoperit desolzi mici i distanai. De-a lungul bazei dorsalei i analei, jumtilor anterioare ale linieilaterale i pe cap o serie de plcue osoase ascuite. Tuberculii spinoi pe corp suntfoarte puini. Partea oarb a corpului este neted. Dorsala începe deasupra ochiului, iaranala un pic în spatele sfâritului operculului branhial. Dorsala i anala lungi, terminate lao distan apreciabil de caudal. Înottoarele pare sunt aproximativ la fel de lungi.Capul i flcile relativ mici. Nrile anterioare prelungite cu un tub scurt. Ochii amplasaipe partea dreapt a capului, la acelai nivel. Între ochi trece o creast osoas. Guramic, terminal sau semisuperioar, oblic în sus. Falca inferioara proeminent. Irisulalbastru al ochilor este înconjurat de un inel auriu. Partea ocular a corpului cafeniu-verzuie, verde murdar, verzui-glbuie sau brun. Pe acest fundal sunt pete mari stelatenegre i mici brune-glbui, puncte portocalii i roietice. Partea oarb glbui-albicioas,cu pete maronii. Înottoarele impare cu pete brune rotunde, fr benzi transversale.Lungimea: obinuit 20-25 cm, maximal 51 cm. Poate tri 12 de ani.Rspândirea. Specie indigen. Distribuia nu e tiut. Intr în liman i avalul fluviului. Întrecut puietul se ridica pe fluviu sus pân la or. Bender.Aspectul cantitativ. Rspândire limitat i efectiv numeric redus.Importanta. Pete de interes economic i sportiv. Mrimea legal de pescuit admis -peste 20 cm.Starea de protecie. Specie protejat în bazinul Marii Negre. Statut de protecie în R.Moldova nu are, dei în fluviu e o specie cu risc ridicat de dispariie (EN).

. - , -. . , - . , - . . . . . - , - . - . -- - .

, , - . -, . ( ). : 20-25 , 51 . 12 .. A . . , . .



Ce trebuie s tim ca s fim în siguran

Oare odihn mai bun decât pe malurile Nistrului exist în regiunea noastr, cumde s nu-i încerci norocul de pescar?! Pregtindu-ne de odihn la Nistru, desigur, noi neajustm pe und romantic. Cineva st cu undia lâng ap, altcineva cumpr pete dela pescarii locali. Pe toi îi leag o iubire veche pentru acest produs, deoarece toat lu-

mea tie c carnea de pete este un foarte gustos i bun aliment dietetic, nu numai pen-tru calitile sale gustative excelente, dar i pentru cele nutritive - carnea de pete înmulte privine este mai superioar decât cea a altor vertebrate. Dac cu alte animaleconsumate în alimentaie într-o msur oarecare este clar - toat lumea tie c acesteatrebuie s fie supuse controlului sanitar-veterinar, îns pescarul cu problema sntiipetilor este lsat singur. La faptul c petele poate cauza probleme grave de sntate ichiar moarte se gândesc foarte puini oameni. Numai incidentele neplcute ne fac s neamintim de proza vieii. Printre “neplcerile” care pot fi obinute ca urmare a „comunicrii”cu petele de Nistru i folosirii lui în alimentaie sunt urmtoarele: rniri; intoxicri cucompui organici i anorganici; intoxicaii bacteriene, fungice i algale; boli parazitare (vi-

roze, bacterioze i helmintoze). Mai mult decât atât, anumite esuturi i organe la petipot fi toxice prin substanele sale de protecie, în special în perioada de reproducere.Leziuni. Un pericol cunoscut prezint exemplarele mari de peti: somn, tiuc,

alu, sânger, novac, .a. La întâlnirea cu ei în ap omul poate fi puternic lovit, mucatsau rnit. În cazul manipulrii neglijente cu unii din petii capturai (somn de canal, crap,caras, osar, ghidrin, alu, ghibor, biban, calcan, zvârlug), radiile ascuite ale înot-toarelor lor, epii i acele de pe cap, dinii ascuii pot produce plgi grave. Unele dintreaceste rni provoac o durere acut i de lung durat, devin infectate i se vindecgreu, iar uneori pot provoca intoxicaie sistemic, deoarece spinii i epii lor au glandeveninoase sau produc mucozitate toxic. De asemenea, la un ir de peti chiar mucozi-

tatea corpului, în special în perioada de reproducere, are proprieti toxice.Otrviri. Situaia toxicologic amenintoare – concentraii maximal admisibile idepiri a srurilor de metale grele, pesticidelor, radionucleizilor, fenolilor etc. - în ap iorganismele acvatice din bazinul Nistrului poate provoca intoxicaii alimentare. Unii peti(tiuca, alul, babuc, roioara, mihalul, bibanul, anghila) din apele cu „înflorire” a al-gelor albastre-verzi acumuleaz în esuturile lor unele produse metabolice toxice algale.Consumul al astfel de peti poate provoca intoxicaii fatale (boala Haff). Pe lângaceasta, intoxicaie alimentar de severitate diferit (uneori fatal) pot provoca icrele,lapii, ficatul, bila, membranele cavitii abdominale (peritoneul negru), sângele, limfa, se-rul, mucusul i uneori, din cauze înc necunoscute – muchii ne exsanguinai ale unor

specii de peti. La chicar sunt toxice mucusul, serul, sângele, icrele, lapii, ficatul, peri-toneul, uneori i carnea; la anghil i tiuc - serul, sângele, icrele, lapii, ficatul i perito-neul; la mihal – icrele; la mrene – totdeauna icrele, lapii i peritoneul, iar în anumite pe-rioade - serul, sângele, ficatul, pielea i chair carnea; la cosa - bila i ficatul; la crap,pltic i biban – icrele, lapii, serul, sângele i ficatul, dar numai în stare crud; la lin -serul, sângele, icrele, lapii, ficatul i uneori carnea crud în sezonul de reproducere; laclean – peritoneul; la chefali - carnea în perioada de reproducere. Cel mai des aceste or-gane (în special gonadele i ficatul) i esuturile pot cpt temporar proprieti toxicesau de acumulare, mai ales primvar în sezonul de reproducere a petilor. În aceastperioad, carnea, mai ales icrele prost fierte/prjite (dar la mrene întotdeauna), cauzeazotrviri. Toxicitatea gonadelor crete odat cu maturizarea lor. O parte din toxinele de lapeti sunt periculoase numai în cazul în care intr în fluxul sanguin (prin plgile de pemâini, ulcere gastrice i intestinale, etc.). Pericolul provocat de aceste esuturi/organe nueste numai pentru amatorii de alimente crude (“hurmanii-japoniti”) - aceti compuinaturali înalt toxici sunt foarte rezisteni la temperaturi ridicate/sczute, ei nu se inac-tiveaz prin preparri culinare sau congelare.

Parazitoze. Petii, la fel ca i toate vietile, sunt afectai de o mare varietate deparazitoze. Marea majoritate a paraziilor stabilii la petii Nistrului sunt specifici numai



domestice, animalelor carnivore, inclusiv om. Cele mai periculoase în aspect sanitar-epidemiologic sunt lacurile, lacurile de acumulare i limanul. Aici i gradul de poluare or-ganic i bacteriologic sunt extrem de ridicate. În apa Nistrului de jos de pe teritoriulUcrainei în mod constant sunt gsii markeri (antigeni) ai viruilor epidemiologic pericu-loi (de ex., hepatitei A, rotavirus, reovirus, adenovirus), criptosporidii i alte protiste. Nuv îngrozii. Practic, fiecare pete are parazii, ce s-i faci, via e în via. Conform rezul-

tatelor diagnosticului prin rezonan cu frecven aproape 100% din populaia omenea-sc este infestat de parazii. Orice animal care în hran petele devine infestat de unii diparazii. Din pcate, în aceast list a nimerit i oamenii. S facei rost de oarecarehelmintoz greu curabil e foarte uor: este destul doar ca o singur dat fr noroc sgustai carne, icre sau toctur de pete crude sau neprelucrate suficient. Putei deveniinfestai cu parazii i în cazul nerespectrii msurilor sanitar-igienice în procesul cu-rrii, eviscerrii i tierii petelui. Sursa de infestare a animalelor de companie i celorslbatice este, de asemenea, petele crud sau deeurile dup curare. Desigur, e cam

înfricotor, dar noi mai avem boli mult mai grave ... Aici noi, pur i simplu, am indicat faptul precum c petele din Nistru nu este pa-

razitologic inofensiv. Pare c nu am exagerat. Prevenirea acestui pericolul este extremde simpl: a se informa înainte de pleca la Nistru asupra comportamentului adecvat, sse respecte grijuliu perioada de reproducere a petilor, de evitat utilizarea în alimentaie(i pentru animale) a petilor în acest sezon. În alte perioade ale anului petele trebuiecomplet eviscerat, dar cel mai bine e s fie consumat numai în form de fileu, i numaidup o pregtire termic adecvat. Nu mâncai pete exterior bolnav sau slbit. Ce maitrebuie de fcut pentru a nu deveni incubator viu pentru paraziii de la peti? Rspunsul ebanal: nu mâncai pete crud, icre sau produse din pete crude. Întotdeauna supuneipetele i produsele de pete decontaminrii de parazii (congelare profund i prelu-crare termic). Ar trebui amintit faptul c alcoolul nici într-o msur nu joac rolul de pre-

venire - paraziii au mecanisme extrem de eficiente de protecie i rezist nu numai la ac-iunea sucurilor digestive, dar i se opun multor substane mai agresive, nemaivorbind desoluii slabe de alcool. În cele din urm, e necesar ca s se respecte cultura sanitar labazinele acvatice i regulile de igien personal la prelucrarea petelui, evitarea hrniriicu pete crud a animalelor. Fiind informat i respectând aceste msuri simple de precau-ie, putei cu uurin s v protejai singur i familia de consumul neglijent al produselordin pete din Nistru. Pentru înelegtor e suficient.

,

, ?! , - . ! - , - . , , , , . . (, ), . , , , . . “-”, , “” - , : ; - ; , ; - (, ). , , .



. / , , , // . - , , , .

. - , , , . (, , , , , , ) “-” - - . ( ). , - ( ) , -, , , ( ), , , -, , , -

. , , , -/, , , ; - , , -/, ; - ; - / , - , , , -; - ; , - /, -, , ; - , , -/, , - ; – -; - . ( ) (, ) . , -

/ ( - ), . / . - ( , -). “” (“-”) - - , .

. , , . “”

. , - (, , ) 25 ( – 16, – 7 - 2), / , . - - - . , - - . . - () ( , -, , ), . . , , , . - , - 100% . - , . , . : , . -



, . – , , - . , - . . ,

? : , . - ( - ). , - , , . , , -

. , . .



Msuri de protecie a petilor din bazinul Nistrului

Conform datelor noastre, din numrul total al speciilor de peti cunoscui pentruNistru 16 în prezent sunt practic disprute (EX), 18 - pe cale de dispariie (CR), 13 -ameninate de dispariie (EN), 16 - vulnerabile (VU), circa 30 rare (R) i trebuie incluse înCrile Roii ale R. Moldova i Ucrainei, în legile regnului animal din aceste ri. Dintre

acestea, 10 specii sunt alogene i aproximativ 10% din specii insuficient studiate (DD).Ne întrebm: ce atunci s-a studiat, protejat i restaurat pân acum de ctre oamenii detiin, întreprinderile piscicole, ageniile de mediu i putere? Este evident, c eforturiledepuse pân în prezent pentru pstrarea diversitii i sporirea rezervelor piscicole înbazinul fluviului Nistru nu au fost suficiente, nu au oferit oarecare asisten localnicilornistreni, pentru care petele de multe ori a fost i pe alocuri rmâne singura sursa de su-pravieuire i de venituri mizere în zona rural.

Exist venica i simpla Lege a Naturii: sau iubeti, sau lai în pace. Credem, cacest lucru este relevant pentru nistreni. Pentru ameliorarea strii populaiei piscicole dinbazinul fluviului este nevoie de:

• Cooperare internaional strâns (acordul teritorial-bazinier trebuie s lucreze, îmbu-ntirea i executarea legislaiei de mediu, oprirea practicii de transfer în proprietate pri-vat a bazinelor i zonelor de protecie, adaptarea în comun a bazinului la schimbrileclimatice).• Utilizare adecvat a apei (exploatarea corect a nodurilor hidrotehnice, meninereastabil a regimurilor hidrologic i termal naturale, economisirea apei).• Îmbuntire a calitii apei (salubrizarea sanitar a teritoriului hidrografic, curireasurselor - izvoarelor i afluenilor, respectarea regimului în zonele de protecie a apelor,

încetarea evacurii apelor reziduale neepurate în fluviu i afluenii lui, reconstrucia icrearea noilor staii de epurare a apelor uzate, limitarea dezvoltrii flotei mici i mari).

• Diversificare a morfologiei fluviului (încetarea lucrrilor de dragare, eliminare irevo-cabil de nisip i pietri din râu, restaurarea habitatelor riverane, moratoriu privind con-struirea de baraje, aplicarea inundaiilor luncii, meandrarea afluenilor, combaterea defri-rilor i intensificarea plantrilor forestiere, întrirea antiabraziv a malurilor, creareanoilor locuri de revrsri, restabilirea i meninerea plaurilor, reconstrucia celor distrusei crearea de noi locuri de reproducere i de predezvoltare).• Piscicultur restabiliatorie (crearea pepinierelor, utilizarea staiilor de reproducere ar-tificial simple, mobile i pliante, formarea noilor cârduri de reproductori, repopulareasistematic a bazinului cu puiet de peti rari).• Supraveghere a pescuitului (oprirea vânzrii sculelor de braconaj, delimitarea lo-

curilor interzise pentru pescuit, crearea rezervaiilor ihtiologice, salvarea puietului din re-vrsrile de viitur, furajarea suplimentar, interzicerea pescuitului în anumite perioade,protecia strict a boitilor, migraiilor reproductorilor i derivei puietului, organizareapescuitului sanitar, reducerea braconajului, control asupra ptrunderii speciilor alogenede peti i nevertebrate).• Monitorizare tiinific a bazinului (evaluarea diversitii, distribuiei i abundeneispeciilor de peti, analiza cauzelor modificrilor produse, desvârirea biotehnologiei dereproducere artificial, supraveghere asupra lucrrilor de aclimatizare, controlul genetical reproducerii, crioconservarea genomului petilor).

Bineîneles, în practic acest lucru va necesita o perioad lung de cooperare în-tre state i societi, însoit de cheltuieli semnificative. Cu toate acestea, posibiliti ivoin pentru aceasta exist, iar eforturile nu vor fi fr roade.

, , 18 (EX) (CR), 13 -



? , - , - .

: , . ,

. : ( -

, - , - , - ).

( , - , -

, , ). ( , -

, , , - , ).

( - , - , , - , , - , , , - , ).

( - , , - , ).

- . - - . -, -.

( , , -

, -, , , , , , - , , , : “ - ”, ).

( , - , , , - , ,

, )., . , .



Încheiere

Compilatorii sunt contieni de faptul c informaional acest ghid nu este exhaustiv,ci reprezint doar o variant preliminar datorit insuficienei de material colectat. Fie caaceasta s fie un început de bun augur, care nu va lipsi oricrui din noi. Ar fi de men-ionat, c principalele specii de peti nistreni, în mod evident, sunt prezente. Presu-

punem, c ulterior lista acestor specii va fi permanent completat i actualizat. Elabo-rarea i aplicarea metodelor moderne de cercetare, precum i obinerea de date noi înurma observaiilor ample în bazinul Nistrului au permis revizuirea grupurilor de peti, faptcare a schimbat în mod semnificativ cunotinele anterioare asupra statutului taxonomical speciilor i habitatelor acestora. În acest sens, ar fi interesant de a obine mai multeinformaii cu privire la prezena i abundena numeric a speciilor de peti din acest ba-zin. Vom fi profund recunosctori tuturor celor care ne vor expedia sugestii i completrila aceast list de peti, inclusiv fotografii ([email protected] [email protected] ).

. , -, , , -. , - . - , - - , -

. - -. , , , , .. ([email protected] [email protected] ).



Principalele surse întrebuinate

Bnrescu P. Pisces, Osteichthyes. (Fauna Republicii Populare Romîne, V.13.).Bucureti: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1964. 935 p.

Cartea Roie a Republicii Moldova. Chiinu: tiina, 2001. 287 p.

Convenia privind protecia vieii slbatice i habitatelor europene. Berna,19.09.1979.Council Directive 92/43/EEC on the conservation of natural habitats and of wild

fauna and flora, 21.05.1992.Cozari T., Usatâi M., Vladimirov M. Peti, amfibieni, reptile. Seria “Lumea animal

a Moldovei”. V.2., Chiinu: tiina, 2003. 152 p.The Freshwater Fishes of Europe. I-IX vol. / Holcik J. (ed). Wiesbaden: Aula-

Verlag, 1989.Gomboiu V., Nalbant Th. Catalogul - în patru limbi - al petilor din apele

României // Buletinul de Cercetri Piscicole, 1981. Anul XXX, N. 3/4. P.153-192.

International Union for Conservation of Nature Red List of Threatened Animals.Gland, Switzeland and Cambridge, U.K., 2001-2006.Kottelat M., Freyhof J. Handbook of European freshwater fishes. Berlin, 2007. 646

p.Legea Lumii Animale a Republicii Moldova, 1995.Mou A. Analiza strii actuale a speciilor alohtone de peti din ecosistemele acva-

tice ale R. Moldova // Mat-le Conf. t. comemorrii centenarului de la fondarea “Societiinaturalitilor i a amatorilor de tiine naturale din Basarabia”. Chiinu: Muzeului Na. deEtnograf. i Istorie Natur. a Moldovei., 2004. P.5-11.

Mou A. Diversitatea i nomenclatura taxonilor ihtiofaunei din spaiul: Prut - Du-

nre - Marea Neagr – Nistru // Bul. t. al Muzeului Na. de Etnograf. i Istorie Natur. aMoldovei. Chiinu, 2005. Nr.2 (15). P.57-72.Mou A. Invazia în unele ecosisteme acvatice ale Republicii Moldova a petelui

alogen – Perccottus glenii Dybowski, 1877 (Perciformes: Odontobutidae) // Problemeleactuale ale proteciei i valorificrii durabile a diversitii lumii animale: Mat-le Conf. a VI-a a Zoologilor din R. Moldova cu participare internaional. Chiinu: S.n., 2007. P.170-172.

Mou A., Ciobanu A., Davideanu G. Materiale privind ihtiofauna din sectoarele su-perior i mediu ale fluviului Nistru // Mat-le Conf. Int. „Menagementul integral al resurselornaturale din bazinul transfrontalier al fluviului Nistru”. Chiinu: Eco-Tiras, 2004. P.214-

218. O 1000 de specii de peti. Editura: Aquila, 1993.Oel V. Atlasul petilor din rezervaia biosferei Delta Dunrii. Tulcea: Centrul de In-

formare Tehnologic Delta Dunrii, 2007. 481 p.Starea actual i diversitatea specific a ihtiofaunei bazinelor acvatice ale Repub-

licii Moldova / Usatâi M., Crepis O., Usatâi A. .a. // Ecologia, evoluia i ocrotirea diversi-tii regnului animal i vegetal. Chiinu, 2003. P.287-293.

arapanovscaia T. Problemele ecologice ale Nistrului Medial. Chiinu: Biotica,1999. 88 p.

Usatâi M. Evoluia, conservarea i valorificarea durabil a diversitii ihtiofauneiecosistemelor acvatice ale Republicii Moldova. Tez de Dr hab. în tiine biologice, 2000.34 p.

Wheeler A. The Pocket Guide to Freshwater Fishes of Britain and Europe.Dragon's World, 1992.

Internet sites: www.ribovodstvo.com; www.ittiofauna.org; www.fishtour.by;www.ukraine-fish.net; www.floranimal.ru; www.azovfish.com; www.angeln.de;www.home.arcor.de; www.carpathianbasinspecies.eu; www.biodat.ru;www.fisherbook.ru; www.vseorybe.info; www.geohobby.ru; www.nekrosbog.ucoz.ru;



.., .. . ..: -, 1999. 127 .

: / . .. . .:, 2002. .1-2. 632 .

.. . .-.: - , 1948-1949. .1-3. 1381 .

.., .. - . .:- . , 2004. 389 .

.., .., .. . // . . . . -. . . , 1954. .13. .19-32.

.. : . .: , 1977.

. -. .: . . -, 1983. 432 .

.. ( -

, , -). : , 1993. 322 . (). 2001. .: , .

860 . .., .., .., .. -

// - : . . . , 1999. .135-137.

.., .., .. (.., .. ) // Academician Leo Berg - 125 years: . . -. Biotica: , 2001. .73-79.

., ., ., . - : Umbra krameri Walbaum . : Biotica, 2003. 60 c. .. : . : -

, 1977. 250 . . . 2006. .: . 1280 . /

.. (. .). : , 1986. 176 . . i. 2009. . .2, .1. i. ii: , 2007.

260 .

/ .. . , 1998. .106-122.



Petii Nistrului de Mijloc i de Jos(Ghid al pstrtorilor râului)

Compilatori: A. Mou, I. Trombiki

Pestii Nistrului de Mijloc Si de Jos

Documents

Transcript of Pestii Nistrului de Mijloc Si de Jos