Perioadele ontogenezeiumane. Perioadele de vârstă.

Perioadele critice ale ontogenezei şi particularităţile

lor.

USMF “Nicolae Testemiţanu”

Catedra Anatomia Omului

Lector: Anastasia Bendelic

Planul prelegerii:

1. Etapele principale ale ontogenezei organismului uman. Noţiunile de“ontogeneză” şi “filogeneză”.

2. Creşterea şi dezvoltarea în perioada prenatală (intrauterină).

3. Creşterea şi dezvoltarea în perioada posnatală (extrauterină). Perioadele de vârstă. Salturile de creştere.

4. Perioadele critice ale ontogenezei umane şi particularităţile lor.

Ontogeneza (ontos – individ, genesis –naştere, dezvoltare) constituie o veritabilă istorie a dezvoltării individului de la fecundaţie până la moarte.

Filogeneza (phylon – specie, genesis –dezvoltare) reprezintă dezvoltarea speciei umane în procesul evoluţiei animalelor.

Perioadele ontogenezeisunt:

I Perioada intrauterină (prenatală);

II Perioada extrauterină (postnatală).

Între ele naşterea constituie saltul calitativ prin care individul nou format îşi va continua dezvoltarea independent de organismul matern.

Perioada intrauterină cuprinde trei faze (perioade):

1. Perioada de ou sau zigot - primasăptămână,

2. Perioada embrionară – săptămânile II-VIII,

3. Perioada fetală – de la 2 luni până la naştere.

1. Perioada de zigot cuprinde:

a) Fecundaţia,

b) Segmentaţia,

c) Blastocistul,

d) Formarea discului embrionar bilaminar.

Etapele embriogenezei timpurii:

a) Fecundaţia şi formarea zigotului. Fecundaţia este procesul de pătrundere şi unire al spermiei cu ovulul, în urma căruia se formează oul sau zigotul. Ea se produce în ampula trompei uterine.

b) Segmentaţia. Prin diviziune mitotică al zigotului se formează blastomerele. Din faza de 12-16 blastomere (a treia zi) oul poartă numele de morulă. În tot acest timp oul străbate tuba uterină şi la aproximativ trei zile de la fecundaţie ajunge în cavitatea uterină.

c) Blastocistul. În ziua a 4-a de la fecundare la unul din polii zigotului se formează o cavitate, numită cavitatea blastocistului. La polul opus cavităţii, numit şi pol embrionar, se formează embrioblastul (din celulele de talie mare, macromere); din celulele periferice, de talie mică, micromere, se formează trofoblastul, care va asigura fixarea embrionului în mucoasa uterină şi va participa la formarea placentei.

Discul embrionar bilaminar

d) În ziua a 6-a de la fecundație embrioblastul va da naştere discului embrionar bilaminar, constituit din epiblast, ce formează planşeul cavităţii amniotice, şi hipoblast, ce formează tavanul sacului vitelin

Implantaţia blastocistului uman începe în ziua 6-7-a de la fecundaţie. Ea constă în pătrunderea blastocistului în endometriul uterin.

Embriogeneza timpurie

2. Perioada embrionară cuprinde:

a) Gastrulația și formarea discului embrionar trilaminar,

b) Nerulația,

c) Formarea somitelor,

d) Formarea celomului intraembrionar.

a) Gastrulaţia este o etapă a embriogenezei, caracterizată prin formarea mezodermului intraembrionar. Discul embrionar bilaminar devine trilaminar. Odată cu apariţia mezodermului intraembrionar se individualizează cele trei foiţe embrionare sau primordiile organelor, care iau acum numele de ectoderm, mezoderm şi endoderm. (Odată cu formarea mezodermului embrionar, epiblastul ia numele de ectoderm embrionar, iar hipoblastul devine endoderm embrionar.)

Gastrulaţia

Formarea discului embrionar trilaminar (prin invaginare, migrare și proliferare celulară)

b) Nerulaţia este etapa formării şanţului şi tubului neural din ectodermul embrionar. Se individualizează notocordul. Tot în această perioadă mezodermul intraembrionar se organizează în mezoderm paraxial (dorsal), intermediar şi lateral.

Nerulaţia

Etapele nerulaţiei şi formarea structurilor axiale ale embrionului (microscopie electronică)

c) Formarea somitelor. Mezodermul paraxialse segmentează succesiv, de la extremitatea cefalică spre cea caudală, formând somitele. Numărul total la om este de 42 – 44 perechi de somite. Fiecărui somit i se descriu trei porţiuni: sclerotom, dermatom şi miotom.

Embrion de 32 zile, cu 35 somite si o lungime de 7,0 mm

d) Formarea celomului intraembrionar. Mezodermul lateral, nesegmentat, fomează splanchnotomul, este format din două lamele: una parietală, numită somatopleură, şi alta viscerală sau splanchnopleură. Spaţiul format dintre cele două lame constituie celomul intraembrionar.

Embrion 4 săptămâni(secţiune transversală)

1. Tubul neural

2. Notocord

3. Aorta

4. Sclerotom

5. Miotom

6. Dermatom

7. Tub intestinal primar

8. Celomul intraembrionar

Derivatele foițelor embrionare

Dezvoltarea de la sfârşitul săptămânii a 3-a până în săptămâna a 8-a se caracterizează prin importante transformări morfogenetice ale foiţelor embrionare. În această perioadă se dezvoltă primordiile organelor (organogeneza) şi se definitivează forma exterioară a corpului embrionar.

Ectodermul embrionar

Din ectoderm se dezvoltă placa neurală(neuroectoderm), încă în săptămâna a 3-a, şanţul şi tubul neural, ce constituie primordiul sistemului nervos.Din ectoderm se dezvoltă epidermisul şi derivatele pielii (unghii, foliculi piloşi, glandele pielii, glanda mamară); epiteliul cavităţii bucale, glandele salivare şi smalţul dentar; epiteliul şi glandele canalului anal.

Endodermul embrionar

Endodermul se transformă ulterior în tub intestinal, ce comunică larg în porţiunea mijlocie cu sacul vitelin. Tubul intestinal va da naştere organelor digestive şi respiratorii.

Mezodermul embrionar

Mezodermul paraxial formează somitele. Din sclerotom-ul somitelor se dezvoltă oasele trunchiului; din miotom –mușchii trunchiului; din dermatom –dermul pielii.

Mezodermul intermediar cranial este segmentat, formând nefrotomii, caudal este nesegmentat şi alcătuieşte cordoanele nefrogene. Din mezodermul intermediar vor lua naştere organele urinare şi genitale.

Mezodermul lateral, nesegmentat, fomează splanchnotomul. Din mezodermul lateral derivă tunicile seroase: peritoneul, pleura şi pericardul, iar celomul intraembrionar se divizează în cavitate peritoneală, pleurală şi pericardiacă.

Mezenchimul

Denumirea de mezenchim a fost dată, încă din 1881, de Oscar Hertwig, ţesutului conjunctiv embrionar. El ia naştere din mezoderm şi ocupă toate spaţiile dintre cele trei foiţe embrionare: ectoderm, mezoderm şi endoderm. În ceea ce priveşte originea mezenchimului s-a arătat că provine preponderent din mezoderm, dar se poate forma şi din ecto- şi endoderm.

Din mezenchim se dezvoltă sângele şi limfa, vasele sangvine şi limfatice, organele hematopoetice, ganglionii limfatici şi splina.

Embrion 5 săptămâni, lungimea – 10-12 mm.

3. Perioada fetală prezintă o serie de caracteristici:

cresterea în lungime a corpului, în special până în

săptămâna a 20-a;

creșterea în greutate în ultimele săptămâni;

maturarea țesuturilor și organelor;

definitivarea infățișării umane.

Făt 8-10 săptămâni, lungimea 4 cm

Capul are o lungime egală cu lungimea trunchiului. Se evidențiază primordiile membrelor.

Făt 12 săptămâni, lungimea 10 cm.

Bătăile inimii fătului pot fi auzite cu un stetoscop special. Tot acum se poate determina sexul copilului.

Făt 16 săptămâni

Se modelează fața. Părțile feței sunt vizibile clar. Fătul poate clipi. Devine activ, împinge în burtica mamei.

Făt 20 săptămâni, lungimea 20 cm.

Fătului îi apar fire de păr pe cap. Începe să i se dezvolte creierul. Se dezvoltă sistemul auditiv, fătul își aude mama.

Naşterea – saltul calitativ...

Perioada extrauterină

cuprinde ca perioade mari:

copilăria,

pubertatea,

adolescenţa,

perioada adultă cu maturitatea,

senescenţa.

1. Copilăria

cuprinde trei etape importante: Prima copilărie între 0 şi 3 ani (se

termină dentiţia de lapte) şi include:a) perioada de nou-născut cuprinde

primele 30 de zile;b) perioada de sugar între 30 de zile şi 1

an;c) perioada de copil mic sau vârsta de

antepreşcolar cuprinsă între 1 şi 3 ani;

1. Copilăria

A doua copilărie sau perioada preşcolară cuprinsă între 3 şi 6-7 ani, când apare primul molar permanent (molarul de şase ani) şi succesiv se desfăşoară, continuându-se până la perioada adolescenţei erupţia celorlalţi dinţi permanenţi.

A treia copilărie sau perioada şcolară începe la 6-7 ani şi ţine până la 11-12 ani la fete şi 13-14 ani la băieţi.

2. Pubertatea

Pubertatea ţine de la 11-12 ani la 14 ani la fete şi de la 13-14 ani la 15-16 ani la băieţi. Ea se termină odată cu apariţia menarhăi sau prima menstră, la sexul feminin, şi prima ejaculare, la cel masculin, cu precizarea că primele ejaculări de cele mai multe ori sunt neobservate.

3. Adolescenţa

Adolescenţa este perioada care ţine aproximativ până la 18-19 ani la sexul feminin şi 23-24 ani la cel masculin, când are loc osificarea cartilajelor epifizare şi se încheie, în general, creşterea.

Perioada adultă cu maturitatea

4. Adultul (tânărul) ţine de la 19-23 ani până la 35 ani.

5. Maturitatea cuprinsă între 35 şi 65 ani.

6. Senescenţa sau bătrâneţea

este ultima perioadă a vieţii, caracterizată prin procese de regresiune sau involuţie biologică, cu atrofia şi scleroza ţesuturilor şi organelor, al căror rezultat îl constituie scăderea treptată a forţelor fizice şi intelectuale ale individului. Unii autori disting senescenţei trei perioade:

a) 65 – 75 ani, vârstnic,

b) 75 – 90 ani, bătrân,

c) după 90 ani, longeviv.

Perioada postnatală prezintă 3 cicluri

Ciclul de creștere și dezvoltare, primii 20 ani de viață;

Etapa sau ciclul adult, se extinde de la 20 ani pînă la 65 ani (denumit și vârsta a doua);

Ciclul al treilea sau etapa vârstelor de regresie (ale bătrâneței), de la 65 ani până la moarte.

Ciclul de creștere cuprinde copilăria, pubertatea și adolescența.

Ciclul adult cuprinde tinerețea (25 -35 ani) și perioada adultă.

Ciclul vârstelor de regresie cuprinde perioada de trecere (65-70 ani) și bătrânețea.

Creşterea şi dezvoltarea în perioada postnatală

Sunt determinate de factorii genetici şi factorii de mediu.

Creşterea diferitelor părţi ale organismului este neproporţională şi se desfăşoară conform următoarelor legi:

1. Legea alternaţiei;2. Legea proporţiilor;3. Legea antagonismului morfologic şi

ponderal;4. Legea creşterii inegale.

Legea alternaţiei: segmentele corpului nu cresc toate în acelaş timp, ci alternativ (ex. membrele inferioare nu cresc concomitent cu cele superioare); tot alternativă este creşterea în lungime şi grosime a oaselor care se succedă (ex. în etapa în care femurul creşte în lungime, tibia şi fibula cresc în grosime).

Legea proporţiilor: pentru fiecare perioadă a copilăriei există un anumit ritm de creştere (mai accelerată la 6-7 ani, mai lent la 7 -10 ani).

Legea antagonismului morfologic şi ponderal: în perioada de creştere acumulativă diferenţierea este redusă şi invers.

Legea creşterii inegale: fiecare segment al corpului are ritmul său de creştere.

Evoluţia taliei şi salturile de creştere

Lungimea medie a nou-născutului constituie 50 cm, creşterea în lungime a sugarului este de 25 cm. El ajunge de la 50 cm la 75 cm la sfârşitul primului an de viaţă. În al 2-lea an creşterea medie constituie 10-15 cm, în al 3-lea – 8 cm, apoi până la 6 ani – creştere stabilă de 4-5 cm/an.

La vârsta de 6-7 ani viteza de creştere se accelerează de la 5 cm/an la 8-10 cm/an şi constituie primul salt de creştere. La pubertate (11-14 ani) are loc al doilea salt de creştere; creşterea pubertară este de aproximativ 23 cm la fete şi 25 cm la băieţi (în primul an 11-12 cm, în ultimul – 6-7 cm).

Legile pubertăţii

La pubertate creşterea se realizează după anumite legităţi:

1. Înălţimea creşte pe seama membrelor inferioare înainte de pubertate şi pe seama trunchiului după pubertate.

2. Creşterea în lungime a oaselor este mai pronunţată înainte şi în timpul pubertăţii, în timp ce creşterea în grosime este mai intensă după pubertate.

3. Creşterea interesează mai cu seamă oasele înainte de pubertate şi muşchii după pubertate.

Evoluţia greutăţii

Cea mai pronunţată creştere în greutate are loc în primul an de viaţă, când, de la greutatea de 3,4 kg a nou-născutului se ajunge la aproximativ 9-10 kg, când greutatea se triplează. În al 2-lea an de viaţă creşterea în greutate este de 2-3 kg, în următorii trei ani cu 1,5-2,0 kg, iar la 6-7 ani se accelerează din nou.Se apreciază că 50 % din greutatea adultă se ia la pubertate, puseul pubertar maximal la fete se înregistrează la 13 ani (5,0-5,5 kg/an), la băieţi –la 15 ani (5,5-6,5 kg/an).

Anotimpurile influienţează creşterea. Creşterea în greutate domină sfârşitul verii şi toamna, cel mai intens în august-noiembrie. Primăvara şi la începutul verii domină creşterea în lungime, respectiv lunile aprilie-iulie.

Vârsta biologică

Vârsta biologică, numită şi vârstă a dezvoltării, reflectă creşterea, dezvoltarea, maturizarea şi involuţia organismului.

Factorii care influienţează vârsta biologică:

factori morfologici,

factori fiziologici,

factori biochimici.

Vârsta cronologică se măsoară în ani, luni, zile.

Vârsta biologică (factori morfologici)

1. Vârsta osoasă sau gradul de osificare a scheletului (se determină după radiografia mâinii).

2. Vărsta dentară sau erupția dentară (cele două dentiții: temporară și permanentă).

3. Vărsta sexuală sau gradul de maturizare sexuală (prezența semnelor secundare).

4. Aprecierea dezvoltării fizice (talia, masa corpului, perimetrul cutiei toracice și a craniului).

Perioadele critice

În ontogeneza umană se evidenţiază următoarele periode critice, perioade de creştere a sensibilităţii organismului faţă de factorii de mediu:

1. fecundaţia şi formarea zigotului,2. implantarea (a 6-7-ea zi a embriogenezei),3. dezvoltarea primordiilor organelor şi formarea placentei (a 3-

8-a săptămână),4. dezvoltarea encefalului (15-20-a săptămână),5. formarea sistemelor de organe, inclusiv a organelor genitale

(a 20-24-a săptămână),6. naşterea,7. perioada până la 1 an,8. perioada pubertară (11-16 ani).

Aproximativ 15% din sarcini dispar inainte ca ovulul fecundat să se implanteze în uter, iar 15% din produșii de concepție se pierd înainte de săptămâna a 8-a de gestație.

Anomaliile cromozomiale sunt responsabile de peste 50 % din avorturile spontane.

Specialiștii consideră că rata mare a avorturilor în astfel de situații are un rol protector: asigură dezvoltarea unui procent foarte redus din feții cu malformații congenitale (2-3% față de 12% cum s-ar întâmpla dacă astfel de avorturi nu ar avea loc).

Cine dimineaţa umblă în patru picioare, ziua în două, iar seara în trei?