Pediatrie Curs 1- 2015
-
Upload
radoi-alexandru -
Category
Documents
-
view
65 -
download
7
description
Transcript of Pediatrie Curs 1- 2015
KINETOTERAPIA ÎN PEDIATRIECURS
Conf.univ.dr. Ioana Oprişescu
INTRODUCERE
• Pediatria (gr.pais = copil; iatros =medic) este o ramură a medicinii, care are ca obiect de studiu creşterea, dezvoltarea şi patologia copilului de la naştere până la vârsta de 18 ani.
• Engl.: pediatrics
• Pediatria , ca specialitate, echivalentă cu medicina internă, a luat fiinţă la sfârşitul secolului XX, când s-a realizat şi demonstrat, că orgnismul infantil nu este un adult în miniatură.
• Pediatria are o serie de subspecialităţi: pediatria preventivă; socială; neonatologia, psihiatria infantilă, hematologia, oncologia, endocrinologia pediatrică etc.
• După modelul medicinii adultului au luat naştere chirurgia, ortopedia şi traumatologia pediatrică.
• În ultimii ani s-a conturat un nou domeniu: pediatria prenatală, care permite diagnosticul prenatal (imagistic, genetic) şi tratamentul prenatal (medicamentos, chirurgical).
Kinetoterapia pediatrică
• Kinetoterapia profilactică (kinetoprofilaxia) sanogenetică şi de educare motorie
• Kinetoterapia curativă de reabilitare a handicapului biologic sau a sechelelor anumitor afecţiuni
Particularităţile kinetoterapiei în domeniul pediatric
• Kinetoterapia pediatrică - aspecte particulare deoarece:• patologia copilului, care beneficiază de tratament kinetic, diferă faţă de cea a adultului; ea fiind dominată de:malformaţii congenitale şi boli genetice, boli acute: în special, infecţioase,
• patologia adultului este dominată de: afecţiuni cronice, boli degenerative.
• Răspunsul la tratamentul kinetic este mai încurajator la copil decât la adult, în special în afecţiunile dobândite), datorită:
• plasticităţii ţesuturilor • puterii mai mari de regenerare a ţesuturilor la vârstă
mică.
• Pe de altă parte kinetoterapeutul trebuie să fie conștient că nu întotdeauna se poate obține o vindecare (mai ales în bolile genetice). Scopul terapiei în aceste cazuri este de a obține o anumită independență și de a îmbunătații calitatea vieții copilului
• Kinetoterapia actionează pe un organism aflat în plin proces de creştere şi dezvoltare• Stimularea unei dezvoltări potrivit vârstei devine un
obiectiv general important al kinetoterapiei, independent de celălalte obiective specifice legate de afecţiunea de bază.
• Boala influențeză nivelul de dezvoltare al copilului. • Adulţii pot, pe baza experienţei anterioare, să-şi
“rememoreze” anumite abilităţi şi capacităţi pierdute prin boală, pe când la copil boala apare pe un organism în plin proces de dezvoltare.
• În funcţie de boală, de personalitatea şi vârsta copilului se poate produce o încetinire/oprire a dezvoltării, în special, a celei motorii și senzoriale.
• Kinetoterapia are un caracter anticipativ - Atâta timp cât dezvoltarea senzoriomotorie nu este încheiată, terapeutul trebuie să anticipeze următorul jalon de dezvoltare şi să-l integreze în planul terapeutic. • Acest lucru presupune o bună cunoaştere a procesului creşterii şi
dezvoltării normale a copilului.
• Notiunea de “pacient” trebuie înţeleasă ca pe o unitate copil – părinţi. Spre deosebire de adult fiecare intervenţie medicală sau terapeutică trebuie hotarâtă şi discutată împreună cu aparţinătorii.
• Un obiectiv important al Kt îl constituie instruirea parinţilor legată de măsurile terapeutice şi de folosirea de mijloace ajutătoare în afara şedinţei de kinetoterapie.
• Instruirea parentală depinde de:• Competenţele individuale• Nivelul de înţelegere și pregătire al părinţilor• Contextul cultural, economic, social, familial• Motivaţia şi complianţa (adeziunea pacientului/părinţilor la
mijloacele terapeutice)
• Munca în echipă (comrehensive care)• Terapia copilului implică de cele mai multe ori o întreagă echipă de
specialişti: medici, kinetoterapeuţi,ergoterapeuţi, logopezi, technicieni protezişti, asistenţi sociali • Importantă este urmărirea aceloraşi obiective. → Pentru aceasta este necesară o colaborare permanentă şi o
sincronizare a planurilor terapeutice.
Exemplu de comrehensive care înhemofilie
Kinetoprofilaxia –componentă a pediatriei preventive
• Pediatria preventivă cuprinde:
• toate măsurile menite să:• menţină sănătatea copilului
• să împiedice apariţia bolii • să preîntâmpine apariţia complicaţiilor
sau sechelelor unor afecţiuni.
Profilaxia primară • evitarea îmbolnăvirii individului sănătos
exemplu: vaccinările, clorinarea apei potabile, pasteurizarea laptelui etc.
Ea include: kinetoprofilaxia primară care aplică
copilului sănătos mijloacele kinetologiei medicale cu scop sanogenetic.
ex.: babyfitness, şcoala spatelui pentru copii, educarea posturală, încurajarea mişcării prin: educaţia fizică, sport.
Profilaxia secundară• = identificarea şi eliminarea precursorilor bolii • se adresează populaţiei cu risc crescut pentru o anumită
boală • exemplu: copiii din familiile cu obezitate, HTA , TBC etc.
• previne complicaţiile bolii• kinetoprofilaxia secundară
• Exemple:
• posturile de drenaj bronşic, tapotamentul,vibraţiile contribuie la profilaxia suprainfecţiilor pulmonare din afecțiuni ale aparatului respirator
• profilaxia curburilor compensatorii în cazul unei deviații a coloanei vertebrale
Profilaxia terţiară
= urmăreşte ameliorarea sau oprirea consecinţelor bolii deja instalate, evitând astfel evoluţia spre invaliditate sau deces. Include şi
kinetoprofilaxia terţiară; exemplu: Kinetoterapia în mucoviscidoza (insuficienţa respiratorie); boala oaselor de sticlă (deformaţiile osoase), paraliziile infantile (contracturi, scolioze), distrofii musculare (temporizarea contracturilor msculare)
Kinetoprofilaxia primară
Exerciţiul fizic şi practicarea unui sport au efecte profilactice certe asupra copilului.
Chiar începând de la vârsta de sugar este indicat să se înceapă ”gimnastica”, masajul, mişcarea în apă (babyfitness)
Efectele benefice ale baby fitness-ului• stimulează dezvoltarea somatică, psihică şi motorie a copilului, încă din primele zile de viaţă;
• are efecte psihologice pozitive întărind legătura dintre copil şi părinţi;
• îi oferă posibilitatea sugarului de a-şi cunoaşte treptat schema corporală;
• stimulează respiraţia, circulaţia, schimburile metabolice şi influenţează pozitiv activitatea aparatului digestiv;
• are efecte relaxante şi decontracturante asupra musculaturii;
• creşte imunitatea şi apărarea antiinfecţioasă • face profilaxia deficienţelor aparatului locomotor şi
afecţiunilor cardiovasculare care au înregistrat o creştere alarmantă în lumea modernă de azi.
Perioadele copilăriei
I. Perioada prenatală (intrauterină)
fecundaţie-naştere: 40 săptămâni (280±10zile)
• ou (zigot):0-14 zile• perioada embrionară: 14 zile – 12 săpt. (organogeneză)
• perioada fetală:13 săptămâni - naştere
II. Perioada postnatală
1.Prima copilărie (naştere - 2½/3 ani)• Nou-născut: 0-28 zile• Sugar: 29 zile – 12 luni• Copil mic (antepreşcolar): 1an- 2½ (3) ani
• până la terminarea erupţiei dentiţiei primare (”de lapte”)
• engl. toddler
2. A doua copilărie (3-6/7 ani)• Preșcolar
3. A treia copilărie
• Școlar (include şi pubertatea)–Şcolar mic :
6/7 ani - 11 ani pentru fete;6/7 ani - 13 ani pentru băieţi–Şcolar mare :
11-14ani pentru fete13-15 ani pentru băieţi
• Adolescent: după 14 ani - până la încheierea creşterii (18 - 21ani) pentru fetedupă 15 ani - până la încheierea creşterii (21-24 ani) pentru băieţi