Universitatea ,,Babeș-Bolyai”

Facultatea de Litere

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Nivelul II

Pedagogie modernă pentru o lume modernă

Cuprins

1. Argument2. Competențe3. Creativitatea4. Învățarea interactivă5. Instruirea asistată de calculator6. Concluzie7. Bibliografie

2

1. Argument

Tot ceea ce nu avem de la naștere și de care avem nevoiecând suntem mari, ne este dat prin educație.

Această educație ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.Jean Jacques Rousseau

Această lucrare abordează importanța utilizării noilor tehnologii în procesul de predare-

învățare. În ziua de azi elevii nu mai sunt motivați doar de învățare. Până în secolul trecut

învățarea nu era accesibilă tuturor, așa că oportunitatea de a învăța era în sine o motivație. În

ultimii ani s-a schimbat societatea și educația a devenit mult mai accesibilă. Copii au

devenit ,,digital natives’’, adică sunt copiii tehnologiei. De la o vârstă fragedă copilul învață

să folosească aparatele electronice din jur și are o viziune mult mai deschisă asupra lumii.

Datorită internetului copilul este foarte informat. Educația clasică nu mai este destul de

eficientă pentru că nu mai captivează atenția elevilor. Din aceste motive, educația de azi

trebuie să fie una creativă, interactivă și ajutată de tehnologiile moderne.

Așadar, în prima parte a lucrării doresc să prezint conceptul de creativitate, modul în care se

poate aplica în procesul de predare și unele technici prin care putem să dezvoltăm

creativitatea copiilor. Este importantă și dezvoltarea creativității copilului pentru că noi nu

doar predăm o lecție ci formăm viitoarele generații. Trebuie să promovăm metodele moderne

și învățarea centrată pe elev. Predarea devine eficientă dacă reușim să învățăm elevii să ia

parte la procesul de producere a noilor cunoștințe.

În a doua parte doresc să prezint importanța instruirii interactive și metode de dezvoltare a

spiritului activ.

În a treia parte a lucrării voi prezenta importanța folosirii tehnicilor moderne, precum

internetul, platformele e-learning, instruirea bazată pe calculator (Computer Based Learning),

instruirea pe internet (Web Based Learning).

3

1. Instruirea interactivă

,,Instruirea interactivă reprezintă un tip superior de instruire, care se bazează pe asigurarea

interactivității subiecților instruirii, respectiv pe implicarea și participarea lor (inter)activă

și deplină (intelectuală/cognitivă, afectiv-motivațională și psihomotorie) în procesul propriei

formări, prin stabilirea de interacțiuni intelectuale, verbale, social-emoționale și afective cu

cadrul didactic și cu ceilalți colegi. Comunicarea socială, interpersonală, promovată în

instruirea interactivă este una activă și interactivă.’’1

Interactivitatea este foarte importantă în instruirea modernă. Elevul nu mai este doar un

simplu receptor pasiv, ci participă la propria sa formare. Pe când în instruirea clasică elevul

era ca un participant pasiv în procesul învățării, ca receptor pasiv de cunoștințe gata

elaborate, ca un simplu obiect al educației, cu instruirea interactivă, modernă și rolul elevului

se schimbă. În instruirea interactivă elevul devine un participant activ în procesul de învățare,

un adevărat subiect și nu doar un obiect. Elevul activ se implică în oră din toate punctele de

vedere: intelectual/cognitiv, psihomotoriu și afectiv-volițional (el dialoghează reflectează

comunică, caută, experimentează, testează). În centrul procesului de învățare nu mai este

învățare în sine ci elevul.

Pentru a putea trece la o instruire modernă nu doar elevul a trebuit să se schimbe ci și

profesorul. Profesorul clasic a fost ca un fel de transmițător de cunoștințe care conducea

procesul de învățare, punânduse accentul pe el și nu pe elev. În instruirea interactivă

profesorul devine un mediator/facilitator, ghid, organizator, colaborator, tutore al procesului

de învățare, dar accentul nu se mai pune pe el.

Predarea în sine s-a schimbat, nu doar subiecții acesteia. Metoda clasică de predare era de a

spune lecția, a dicta ideile elaborate deja și de a cere ora următoare reproducerea verbală a

celor studiate. Important era ca elevilor sa li se transmită un anumit volum de cunoștințe. În

predarea interactivă în schimb ,,a preda înseamnă a organiza situațiile de învățare și

experiențelede învățare ale elevilor.’’2 Scopul instruirii nu mai este transmiterea unui volum

de cunoștințe ci faptul ca elevii să aibă posibilitatea de a exprima concepțiile proprii, să arate

1 Mușata-Dacia Bocoș, Instruirea interactivă, Polirom, Iași, 2013, p. 14.2 Op. Cit., p. 55.

4

reprezentări diverse, să învețe să-și pună întrebări, să investigheze, să experimenteze și să

descopere cunoștințe noi.

Tipul de învățare predominant nu mai este acela de învățare pasivă prin receptare, ci

învățarea activă, interactivă și creativă prin activitate intelectuală, prin implicare cognitivă,

afectiv-emoțională și psihomotorie.

Implicarea elevului și gradul de responsanilitate în procesul de învățare de la zero se modifică

la un procentaj mare. Implicarea nu se mai întâmplă doar din partea elevilor buni, ci de la

toate categoriile de elvi, căci prin metodele interactive deseori organizate în grupe, toți elevii

au șansa de a participa la activitate.

Prin această nouă modalitate de a învăța se dezvoltă imaginația, creativitatea și spiritul critic

al elevilor.

Chiar și modul de evaluare se schimbă pentru că nu mai e finală sau sumativă ci e continuă,

formativă și formatoare.

Așadar rolul profesorului modern este de a actviza subiecții educației pentru a obține o

predare eficientă. Activizarea elevilor se face prin ,,a-i determina și ajuta prin diverse

strategii și modalități didactice, să devină autori conștienți și responsabili ai propriei

cunoașteri, învățări și formări și să își câștige, treptat, independența și chiar autonomia

cognitivă și educativă.’’3

Metode de dezvoltare a spiritului activ:

1. Reflecția personală

Reflecția personală este o metodă didactică de comunicare la nivelul dialogului și

limbajului intern, care presupune concentrarea interioară, precum și focalizarea și

acțiunea gândirii asupra unei idei, a unei probleme și derularea unui dialog interiorizat

în legătură cu acestea.4

Această metodă este importantă în instruirea interactivă pentru că dă dovadă de spirit

activ, permite un activism individual, conduce la dezvoltarea gândirii reflexive , este

foarte legată de introspecție, îi ajută pe elevi să-și dezvolte capacitățile de reflecție

3 Mușata-Dacia Bocoș, Instruirea interactivă, Polirom, Iași, 2013, p. 63.4 Op. cit., p. 161.

5

metacognitivă și nu în ultimul rând ajută elevii să dobândească o autonomie cognitivă

și educativă.

Profesorul trebuie să încurajeze reflecția personală a elevilor, obișnuindu-i să își

autoanalizeze întotdeauna ideile, dar sunt evitate pentru acest tip de activitate

momentele când elevii sunt obosiți pentru activitate.

2. Metoda de activitate independentă

Această metodă reprezintă categoria de metode în care elevii însușesc prin eforturi

proprii, noi cunoștințe, competențe și găsesc soluții originale pentru problemele cu

care se confruntă, fără participarea directă a profesorului, eventual cu supravegherea

sa.

Această metodă este eficientă pentru că favorizează un activism individual, se bazează

pe dezvoltarea reflecției personale elevilor și presupun mobilizarea gândirii.

6

3. Creativitatea,,Astăzi, în educație, creativitatea este la fel de importantă

ca și știința de carte - și ar trebui să o tratăm în mod egal.’’ (Sir Ken Robinson)

Creativitatea pedagogică este foarte importantă în proiectarea și realizarea unei activități

eficiente. Profesorul creativ trebuie să dea dovadă de capacitate de înnoire permanentă a

acțiunilor pedagogice.

Dar ce este creativitatea? Cum o putem defini? Creativitatea nu este o receptare sau un

consum de nou ci în primul rând crearea noului. ,,După C. Rogers (1961), adaptarea creativă

naturală pare a fi singura posibilitate prin care omul poate ține pasul cu schimbarea

caleidoscopică a lumii sale.’’5 Profesorul trebuie să țină pasul cu tehnologia. Ca profesorul să

fie cât mai creativ ar trebui să participe la cursuri formatoare, unde poate învăța noile strategii

de a stimula, motiva creativitatea elevilor.

Termenul creativitate a fost introdus în psihologie de G.W. Allport pentru descrierea unei

formațiuni de personalitate. Allport spune că această creativitate nu poate fi limitată doar la

unele dintre categoriile de manifestare a personalității, respectiv la aptitudini (de ex.

Inteligența), atitudini sau trăsături temperamentale. Din acest motiv până în anul 1950,

termenul de creativitate nu apărea în dicționarele de specialitate.6 Până în anul 1950

cretivitatea exista sub alte denumiri, precum inspirația, talentul, supradotare, geniu,,

imaginație sau fantezie creatoare. Inspirația este o stare psihică în cursul căreia se conturează

în linii generale viitoarea idee sau soluție nouă. Atributele acestei stări sunt spontaneitatea și

vibrația afectivă.7 Cuvântul talent vine din greacă și în dicționarul de specialitate, sensul

psihologic al termenului se referă la aptitudinea sau superioritatea naturală de a face un

anumit lucru. 5 Mihaela Roco, Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, p. 11.6 Mihaela Roco, Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, p. 12.7 Op. Cit., p.13.

7

R. Weisberg afirmă că toate persoanele creatoare au un număr răstrâns de trăsături comune

printre care se numără: interesele e cunoaștere, independența judecăților, încrederea de sine,

intuiția și o fermă percepție de sine ca individ creativ.8

Oamenii de știință înalt creativi se caracterizează prin:

Nevoia de a se elibera de reguli (flexibilitate)

Deschidere la experiență

Sensibilitatea la probleme (față de cele importante, ei nu își pierd timpul cu rezolvarea

unor probleme nesemnificative)

Problematizare (pot vedea o problemă acolo unde nimeni nu o vede, ducând astfel la

apariția unui domeniu nou, original, de cercetare)9

Persoana creativă iese în evidență prin originalitate și noutate, așa că nu avem o descriere

standard a acestui tip de profesor sau elev.

Creativitatea pe parcursul anilor a fost studiată, explicată de mai mulți oameni de știință, dar

totuși, poate cea mai valoroasă interpretare o găsim la W. Duff, elaborată în secolul XVIII.

Înainte de a lucra la această teorie, Duff a analizat mai mulți genii a istoriei precum Berkeley,

Newton, Bacon, Descartes, Shakespeare și Platon.

W. Duff a distins trei facultăți ale minții creatoare: imaginația, judecata și gustul, pe care le

consideră principalele componente ale geniului (Duff, 1767, p.64)

,,Imaginația este facultatea mintală care elaborează o infinitate de asociații noi prin

compunere și descompunere a ideilor, prin combinare și recombinare a lor, creând în final

obiecte care nu au existat niciodată în natură.’’10 Această caracteristică este foarte

importantă atât la profesori cât și la elevi. Rolul profesorului este de îmbogăți imaginația

elevilor ca ei mai târziu să aibă propria lumină, așa cum zice și Plutarh: ,,Consideră elevul o

făclie pe care să o aprinzi, astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie.''

,,Judecata permite combinarea ideilor elaborate de imaginație, observarea acordului sau

dezacordului dintre ele, reunirea în aceeași categorie a celor omogene și respingerea celor

discordante, în final urmând să se determine utilitatea și adevărul invențiilor și

descoperirilor produse prin puterea imaginației.’’ Judecata și ea este foarte importantăpentru

8 Op. Cit., p. 14.9 Mihaela Roco, Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, p. 14.10 Op. Cit., p. 15.

8

elevi, pentru că nu e de ajuns ca omul să aibă imaginație. Trebuie să își dea seama dacă acea

imaginație va aduce un fruct sau este doar o idee greșită.

,,Gustul este un simț intern care permite delimitarea ideilor frumoase de cele urâte, a celor

decente de cele ridicole.’’ Poate această caracteristică se obține cel mai greu în parcursul

educației, pentru că fiecare copil ajunge la școală cu un gust deja cât de cât format, dar

profesorul creativ poate să își formeze elevii.

,,Duff a mai intuit că anumite trăsături ale creativității cum ar fi spontaneitatea,

asociativitatea, curiozitatea, sunt specifice copiilor și adulților înalt creatori, cu precizarea

că ele se realizează la niveluri diferite.’’11

În prezent există foarte multe modalități de a menține și de a crește creativitatea elevilor dar

din păcate sunt și multe bariere. Cea mai importantă barieră în calea creativității – mult mai

importantă decât o eventuală lipsă de imaginație – este teama de a greși. Deaceea profesorul

va trebui să încurajeze crearea unei atmosfere în care a avea un număr cât mai mare de idei –

oricât de nebunești ar putea părea – este un lucru foarte apreciat. Pentru a putea supera

barierele care sunt în calea crativității este importantă sporirea originalității. Formularea de

întrebări este foarte importantă în timpul învățării.

Metode de încurajare a originalității și a creativității

Se pot încerca următoarele jocuri și activități12:

1. Motouri despre creativitate

Se găsesc citate foarte frumoase, cu mesaj profund. Copiii pot învăța citatele lor

preferate și apoi îi rugăm să-și facă un poster personalizat cu aceste citate.

Ex. de citate:

,, Dacă oamenii nu ar fi făcut niciodată lucruri stupide, nimic inteligent nu s-ar fi

întâmplat.’’ (Wittgenstein, filosof)

,,Cel mai bun mod de a obține o idee bună este să ai o mulțime de idei.’’ (Linus

Pauling, laureat al Premiului Nobel)

11 Mihaela Roco, Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, p. 15.

12 C.J. Simister, Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței și creativității copiilor, Polirom, Iași, 2011, p. 110

9

,,Ideile sunt ca iepurii. Dacă ai o pereche și înveți cum să le abordezi, destul de

curând vei avea o duzină.’’ (John Steinbeck, scriitor)

,,Mai bine să eșuezi în originalitate, decât să reușești în imitație.’’ (Herman Melville,

scriitor)

2. Utilizări alternative

Alegeți obiecte la întâmplare și distrațivă cu copii căutând utilizări alternative pentru

obiectul respectiv.

3. Gunoaie

Este o variantă a activității ‚,Utilizări alternative’’. Profesorul va începe fraza în

modul următor: ,,În coșul de gunoi am găsit...’’ și va încheia fraza cu un obiect

oarecare ce ar fi putea aruncat (cum ar fi un prăjitor de pâine stricat). Copii la rândul

lor vor trebui să termine fraza cu ,,...care ar putea fi utilizat la/ca/pentru...’’, descriind

un nou mod de reciclare a obiectului respectiv. De exemplu, prăjitorul de pâine ar

putea fi demontat, iar piesele s-ar putea folosi la o sculptură.

4. 20 de moduri...

Este un joc, care poate fi folosit foarte des și care stimulează imaginația și

creativitatea copiilor. Cine poate găsi 20 de moduri de a ...scoate un taur dintr-un

magazin chinezesc, învăța un cimpanzeu să joace fotbal? Cât mai absurd, atât mai

bine.

5. Conexiuni trăsnite

Ce legătură există între un elefant și un ceainic? Copii iubesc acest joc, care constituie

o foarte bună modalitate de îmbunătățire a abilităților de gândire laterală. Trebuie

introduse mai multe cuvinte aleatorii într-o pungă și pe rând trebuie scoase câte două

cuvinte. Provocarea este de a găsi cât mai multe conexiuni trăsnite cu putință. Ca

întotdeauna, toată lumea ar trebui să se gândească dincolo de răspunsurile evidente,

deoarece, de obicei, ideile cele mai inventive au nevoie de timp pentru a se forma. E

10

foarte important să stimulăm copii să găsească ei înșiși cuvintele sau frazele. Le pot

scrie singuri pe bucățele de hârtie.

6. Colaje concept

Este o activitate gen brainstorming pentru copii mai mici și poate fi folosită pentru a-i

încuraja pe copii să-și exploreze propria gândire în legătură cu o gamă largă de

subiecte. Avem nevoie de o coală mare de hârtie, pixuri sau creioane colorate și

câteva reviste vechi. Alegem un subiect, scriem cuvântul respectiv în mijlocul foii de

hârtie, iar misiunea este ca elevii să umplefiecare spațiu al paginii cu idei, cuvinte și

imagini legate de subiectul respectiv.

7. Logică trăsnită

La acest joc este importantă blocarea logicii. Este un joc extraordinar pentru

dezvoltarea abilităților de comunicare și de gândire laterală rapidă. Jucătorii trebuie să

se gândească la o propunere la care nimeni su s-a gândit încă și va trebui să convingă

clasa că ideea respectivă este bună și trebuie acceptată. Pentru copii mai mari, ca jocul

să fie mai dificil, se poate stabili și o limită de timp pentru a da un răspuns.

De exemplu, cum ai convinge pe cineva că:

Toate magazinele ar trebui să fie construite în subteran?

Prin lege toată lumea ar trebui să poarte mov?

Fiecare gospodărie ar trebui să aibă o girafă?

Nimănui nu ar trebui să i se permită vreodată să se uite într-o oglidă?

8. Vinde-l

Ca în jocul anterior, și în timpul acestei activități se apelaeză la gândirea laterală,

pentru a putea identifica singurele puncte de vânzare pentru unele produse mai

neobișnuite. Jucătorii își adresează unul altuia provocări aparent imposibile, cum ar

fi ,,Poți vinde o...sticlă de aer proaspăt? O cutie de iarbă cosită? Unghiile de la picior

tăiate cu o zi în urmă’’.

11

Adversarul lor trebuie să vinăcu o prezentare promoțională cât mai convingătoare.

Copii vor iubi acest joc, pentru că vor avea posibilitatea de a folosi genul de limbaj pe

care îl aud la publicitate. Când rămân fără idei, trec în tabăra adversă și pregătesc o

provocare pentru persoana următoare.

9. Brainstorming-ul

Această tehnică este foarte simplă

și eficientă pentru a putea genera

un număr mare de idei într-un

interval scurt de timp și stimulează

foarte mult creativitatea elevilor

într-un mediu de gândire relaxant.

Participanții acestei activități

trebuie încurajați ca să nu le fie

frică de evaluare. Această activitate are și alte denumiri, cum ar fi: cascada ideilor,

evaluarea amânată, metoda inteligenței în asalt sau furtuna de idei. Metoda este foarte

ușor de aplicat. Profesorul scrie cuvântul/ problema, care va fi discutată, în mijlocul

tablei, iar studenții sunt liberi să propună variantele lor pentru rezolvarea problemei

respective.

10. Tehnica Phillips 6x6

Prin Tehnica Philips 6x6 se împarte clasa în 6 grupe și se discută o problemă în 6

minute. Această teorie a fost elaborată de profesorul Jay Donald Phillips de la

Universitatea din Michigan. Prin această metodă profesorul poate grupa foarte repede

clasa.

Sunt mai multe etape în această tehnică:

- Comunicarea sarcinii de lucru: se formează grupele de câte 6 persoane (4

membri, 1 secretar, 1 leader – secretarul fiecărui grup notează ideile propuse de

grup, iar leaderul este cel care dirijează discuțiile în grup). Timp de 6 minute se

discută răspunsul la o anumită întrebare.

- Discuțiile în interiorul subrupurilor: fiecare grup alege un conducător (leader)

care permite conversația amicală a membrilor și numește un purtător de cuvânt.

12

- Prezentarea rapoartelor: după expirarea timpului, fiecare purtător de cuvânt are 2

minute să prezinte părerea grupului. După prezentarea purtătorilor de cuvânt

moderatorul întreabă dacă membri subgrupelor au ceva de adăugat.

- Discuția colectivă și decizia finală: este o intervenție liberă după care se face și

ierarhizarea ideilor prin vot. La sfârșit profesorul face o evaluare generală.

- Sinteza purtătorilor de cuvânt: discuție între purtătorii de cuvânt când împart

ideile interesante între ei, le ierarhizează și motivează această ierarhie.

- Sinteza moderatorului: constă într-o clasificare de idei date de subgrupe.

Această metodă este foarte eficientă pentru că permite abordarea a mai multor aspecte

ale unei probleme într-un interval scurt de timp, dă posibilitatea de comunicare pentru

mai multe persoane în același timp, favorizează confruntarea opiniilor personale cu

ale celorlalți într-un mod democratic și nu în ultimul rând stimulează imaginația și

creativitatea, facilitează comunicarea, exprimarea liberă și arguimentarea ideilor,

precum dezvoltă și spiritul competitiv.

11. Tehnica 6-3-5 (Brainwriting)

Activitate asemănătoare brainstormingului, doar că această tehnică se practică în scris.

Metoda se practică în 6 grupe, participanții notează pe o foaie de hârtie câte 3 soluții,

și au 5 minute la dispoziție.

Etapele acestei metode:

- Împărțirea clasei pe grupe

- Formularea problemei și explicarea modalității de lucru: - fiecare grupă primește

o fișă de lucru împărțită în trei coloane, în felul următor:

PROBLEMA:

 Ideea

1

Ideea

2

Ideea

3

Cursant

1     

Cursant

2     

Cursant

3     

Cursant      

13

4

Cursant

5     

Cursant

6     

- Desfășurarea activității de grup: - pentru fiecare problemă participanții au 5

minute să își noteze câte 3 soluții. Apoi fișele merg dinspre stânga spre dreapta

până ajung la posesorul inițial. Când studentul primește foaia de la colegul din

stânga, trebuie să citească soluțiile notate deja și trebuie să le adapteze și să le

îmbunătățească.

- Analiza soluțiilor și alegera celor mai bunelor idei

Această tehnică este foarte eficientă pentru că stimulează creativitatea,

dezvoltă gândirea critică, capacitatea de argumentare, pot participa chiar și elevii

timizi, dezvoltă capacitatea reflectivă, stimulează participanții în realizarea

analizelor, comparațiilor, combină munca individuală cu cea pe grupe și reduce

timpul de aplicare față de brainstorming.

12. Teaching Without Talking (TWT)

TWT este o învățare bazată pe elev. Această metodă încurajează elevul să învețe

singur, fără să aștepte un model de la profesor. Această tehnică pune accent pe elev și

nu pe profesor.

13. Ciorchinele

Această tehnică este foarte simplă și eficientă. Este foarte ușor aplicabilă la orele de

recapitulare sau la

sistematizarea

cunoștințelor. În cazul

acestei metode profesorul

scrie expresia nucleu pe

mijlocul unei foi sau chiar

14

pe tablă de la care elevii pornesc săgeți la cât mai multe cuvinte/expresii ce le vin în

minte despre subiectil nucleu până la expirarea timpului.

14. Metoda Frisco

În cazul acestei metode se ca prim pas se propune o situație-problemă. În al doilea pas

se stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul, pesimistul și optimistul. Dezbaterea

este una colectivă.

Conservatorul va aprecia meritele soluțiilor vechi, fără a exclude posibilitatea unor

îmbunătățiri.

Exuberantul va emite idei aparent imposibile de pus în practică.

Pesimistul va fi necrezător și va găsi mereu un contra argument mentru fiecare

posibilă îmbunătățire.

Optimistul va găsi soluții pentru ideile exuberantului.

15. ‚, Explozia stelară’’ (Starbursting)

Aceasta este o nouă metodă de predare

care ajută mult stimularea creativității

elevilor. Este o activitate de relaxare

bazată pe întrebări. Este similară

brainstormingului pentru că începe din

centrul conceptului și se împrăștie în

afară cu întrebări, asemenea exploziei.

Obiectivul acestei metode este formularea de întrebări și realizare de conexiuni între

ideile descoperite în grup. Profesorul are nevoie doar de o stea mare și cinci stele

mici.

15

16