d s,

Slnf,:,',VnftPUBIISHIl{G

RALUCA ALII\A IORGA

Pdnd la sfd,r;itultimbului

Se spune ci orice inceput are qi un sffirqit! Dar ce se

intdmpli atunci cdnd nu gtii cdnd a inceput totul 9i mai ales

c6nd pi cum se va sfdrqi?

E o intrebare care stiruie in minte obsesiv.

Pe vremea aceea nu aYeam de unde si gtiu unde va duce

dorinfa mea de a afla secretele de nepitruns ale Universului

sau cel putin o parte din acele secrete.

Munfii se aliniau in stdnga mea ca niqte soldali bbtrAni,

obosili de prea multe rizboaie. Priveam pe geam peisajul acela

superb gi chiar dac[ il admiram doar din fuga maqinii, simteam

c6, nu eram striin[ de locurile acelea.

Vedeam giruri de case vechi gi pline de istorie rdmdn0nd in

unna mea, pirflnd at6t de nepbsdtoare la ceea ce simfeam inc6t

am inchis ochii, lisindu-md pradd viselor'

imi dorisem at6t de mult sd ajung acolo incdt singurul lucru

pe aare il vedeam acum in fala ochilor nu era decdt oragul

acela, aqa cum mi-l puteam eu inchipui' imi imaginam cum

zidurile cetblii inconjoard casele vechi, strizile inguste si

curate, pavate cu piehe mari de r6u se intrepdtrund intr-un

labirint gi cum soarele acela de vard se topea incet in spatele

munfilor, in depdrtiri de foc. De vara trecutd md tot g6ndisem

la aceasti cilbtorie iar acum nu-mi venea si cred cd eram in

drum spre orag. Nu-mi venea s5 cred ci puteam vedea pe viu

Festivalul Medieval.Aveam toate motivele sd fiu fericit[ cd md aflam in drum

spre Sighigoara gi chiar eram, dar aveam o relinere 9i nu gtiam

de ce. imi simleam inima sfdpiatd de o durere surdd, o durere

care mb mbcina incet, dar care avea o putere distrugdtoare. Md

simfeam pierdut[ de lumea aceasta, simJeam cum se deschide

o prdpastie in fata mea iar eu stdteam chiar pe marginea ei gi laprimul semn al unei forfe invizibile ag fi putut cddea. $i ce eramai rdu - nu era nimeni sd md salveze.

Dar m-am trezit repede din starea aceea. Pr[pastiadispSruse cu toate ci incd mai simteam golul acela crescAnd ininima qi in mintea mea, iar apoi, md gdndeam eu, cogmarulacesta nu se va indeplini pentru cd nu eram singurd. Eram cuprietenii mei gi atunci credeam cd nimic riu nu are cum si se

intdmple.CAnd Soarele ipi trimitea ultimele raze spre dealul unde se

afla cetatea Sighiqoarei, am intrat in oraq. Ajuryi la casa unde

inchiriasem camerele, am cobordt din maqind, muti de uimire.in fata mea se intindea o mare de oameni, fiecare imbrdcali

care mai de care mai viu colorat: femei Cu rochii lungi, birbaficu pelerine negre qi s[bii atdrndnd la brdu. imi simleam ochiiscdldafi de o lumind ireald. Vedeam in fala mea o lume demult apusd, o lume ?n care mi-aq fi dorit sI triiesc, dar ce rostmai aveau regretele acum. Nu puteam s5 schimb absolut nimiciar eu trebuia sb md resemnez.

Nu eram in Sighiqoara decAt de cinci minute, dar cu toateastea mi simfeam de parcd ag fi fost acolo de o viafd. Am scos

bagajele din ma;ind ;i am intrat in casa elegantd, situatd ininima cetifii, unde inchiriaserdm camere gi urma sd rdmAnempeste noapte.

Vedeam pe geamul camerei in care alesesem s5 stau, lumeatrecAnd veseli pe strdzi, auzeam muzicd veche medievald qi

pentru un moment am vdzut Sighiqoara de acum cinci sute de

ani: tineri cavaleri trimddnd menestreli domnilelor de care

erau indrdgostifi pentru a le cdnta dragostea lor, cdrciumi plinede oameni veseli fhrd griji, copii strigdnd ?n urma cdrufelorpline cu m[rfuri aduse din toate colJurile tdrii, torfe care

t0 11

luminau strlzile noaptea. Era o lume de vis iar acum, dupijumdtate de mileniu, se incerca reconstituirea acelei perioade'

M-am desprins de lingi fereastrd ;i m-am indreptat spre

geanta pe care o lisasem pe pat. Daci tot eram la un Festival

Medieval, sb mi integrez in peisaj mi-am zis. Am scos uqor

bucata de material diniuntru ;i am intins-o pe pat. Rochia mea

medievali md agtepta si o imbrac.

Lungi pdni in pim0nt, rochia complet neagrd, era strAnsb

pe corp p0n6 la mijloc ca mai apoi sd cadd in valuri. Mdnecile

lungi gi evazate din voal aveau prinse intre cot ;i um6r cdte o

benti!6 de saten din aceeagi culoare. M-am dus in fafa oglinzii

cu ramd veche din lemn unde md puteam vedea din cap pAni

in picioare.

imi pldcea imaginea din oglindd. Eram eu, dar parcd in

acelaqi timp era altcineva imbrdcatd in rochia aceea. Parcd era

altd fatd dincolo de rama de lemn a oglinzi| imbrdcatd intr-o

rochie lungd neagrl, cu p6ru1 castaniu ce cddea cu mult peste

umeri aproape pAnd la mijloc. Stdtea acolo, dincolo de oglind[gi imi z0mbea uitdndu-se la mine cu niqte ochi mari albaqtri ca

cerul de vari dupd trecerea furtunii, qi pentru un moment am

simtit cd nu mai eram eu! Am simJit cd fata aceea din oglindd

iqi schimbd privirea gi in locul chipului senin din oglindd, am

vdzut o fa!6 pe care se citea teama.

Nu imi puteam da seama ce altceva putea exprima acel

chip. Pdrea a fi chipul cuiva care a aflat niqte lucruri care nu iqi

aveau rostul in lumea asta.

Dar rochia! Rochia fetei din oglindi nu mai era neagrd.

Fata aceea care semdna perfect cu mine era acum imbrdcatd cu

o rochie exact la fel, dar de culoare albdl Ce se ?ntdmpla?? Pe

chipul ei apdrurd doub lacrimi ce se rostogolird repede pe

obraji.Eram speriatd, dar in acelagi timp nu-mi puteam lua ochii

de la t6nbra din oglindd care semdna al6t de bine cu mine.

Expresia de pe fafa ei parcd incerca sd mi cheme dincolo de

oglindd. Aveam atdteatrdiri in suflet in acel moment incdt niciacum nu le-aq putea descrie. Ca qi cdnd altcineva reacfiona inlocul meu, am intins ugor mdna spre oglindi de parcd ceva insufletul meu imi spunea cd aq putea atinge chipul acela chinuit.C6nd mai aveam foarte pulin pdni si ating suprafafa oglinzii,am auzit o bitaie in uqd. P[rea cd acea loviturd se auzea de

undeva din altd lume, de dincolo de timp. M-am surprinsretrdgdnd mdna cu repeziciune din fafa oglinzii ca gi cum imiera ruqine de ceea ce avea sd se cread6, dacd m-ar fr vdzutprietenii mei in acea posturi. Uqa se deschise Ei in prag apdru

Rareg.

- Hai, egtigata?

- Da ... da, am r[spuns eu bdlbdindu-mi qi trezindu-mddin goc.

- Bine, hai cd mergem imediatl Apropo, ar51i bine! imispuse Rareq inainte sd plece.

Cuvintele lui m-au ftcut sd zdmbesc. il iubeam pe Rareq,

dar el nu gtia lucrul acesta. Crezdnd cd ii sunt indiferentd, ?mi

pistram sentimentele pentru mine. Nu md g6ndeam ciatitudinea mea aparent distanti md putea face sd il pierd chiardaci nu il avusesem de fapt niciodatS. il iubeam de aproape

doi ani. Era cel mai bun prieten al lui Daniel, iubitul prieteneimele din copildrie. Rareq qi Daniel erau nedespdrfiti, aga cumgi eu qi Alina eram. Majoritatea timpului eram impreuni tofipatru. Rareg vedea in mine o prieteni buni sau cel pufin aqa

interpretam eu lucrurile. imi povestea despre aventurile lui,despre femeile care ii cddeau la picioare. Iar eu ascultam inlinigte gi din cdnd in cdnd zdmbeam sau chiar rddeam lapovestirile lui. Ar fi fost poate amuzante de-a dreptul dacd nueram atit de fascinatS de el gi in acelapi timp rdnitl ci nu eram

altceva dec6t o amicd bun[. Uneori imi doream sd fac schimbmdcar pentru o zi cu vreuna din frtucile care ii fbceau ochi

12 13

dulci qi ii cbdeau in brale frri sd le pese de nimic altceva.

Mi-am adus aminte de oglindi gi mi-am intors iar privirea

spre ea. Dar acum in oglindb nu vedeam dec6t chipul meu.

- Haide, vino! i-am auzitpe prietenii mei strigAnd.

- Vin acum, le-am rbspuns gi atunci m-am uitat pentru

ultima datd prin camerd de parcd aq fi qtiut cd se va int6mpla

ceva ce-mi va marca viala qi-mi luam ,,la reyedere" de la tot ce

cunoqteam. Iar cAnd am trecut pe ldngi oglindd aproape

alergdnd ca si nu ii las si agtepte, mi s-a pdrut ci vdd iar fata

aceea uitAndu-se speriatd. Oare la mine?

Soarele igi aruncase ultimele razelepeste cetatea medievald

a Sighigoarei iar lumea deja incepuse sd se imbulzeascd pe

strdzi. Peste tot, oamenii erau veseli gi vorbeau cu atAta

blflndefe chiar dacd nu se cunoqteau. Se gtiau de cdteva minute

gi se purtau de parcd ar fi prieteni de-o via!6. Peste tot se

organizau concursuri: domnile ce trebuiau salvate din turn,

cavaleri ce se luptau in turniruri, poeti gi cint[refi care incercau

sd demonstreze tuturor cd Mtrza Dragostei le-a fost aldturi

unora mai mult decAt altora.

Muzica rdsuna pe str5zile oragului gi parcb fiecare sunet iitranspunea pe toli intr-o lume ce apusese cu mult timp inurm[. Nu conta genul de muzic[ - vechi sau nou - avea

acelagi efect asupra oamenilor: toti p5reau c5 sunt intr-o lume

fantasticd, plini de mister.

Totul pdrea ... perfect. Nici nu-mi inchipuisem, cd ar frputut fi at6t de frumos. Peste tot erau actori imbrdcati incostume medievale care jucau piese ce aveau aceeagi tem6:

Dragostea.

Mi plimbam pe strhzi iar eu gi prietenii mei eram atdt de

veseli gi de fericili. Dar mie imi umbrea totuqi ceva fericirea

aceasta.

il admiram pe furiq pe Rareq qi uneori ii surprindeam

privirea aceea verde iscodindu-m6. MA gdndeam: ,,Oare cecrede el cu adevdrat despre mine?" Mi se pdrea cd par at6t depuerild in toate frdmdntdrile mele adolescentine. Ceva era cert:de mult nu mai eram adolescentd, dar in preajma lui Rareg mdpierdeam cu totul. M5 bdlb6iam gi md purtam atdt de stdngaci.

il priveam gi md gdndeam in sinea mea cd nici nu binuie ce

simt pentru el. Mereu incercasem si md port cumva distant.Strdzile Sighigoarei ii dddeau un aer atAt de misterios. Zdmbeamereu qi glumea cu toti. Din cdnd in cdnd vdntul cald de var6ii flutura pdrul negru bogat care ii ajungea p6ni la umeri gi mdg6ndeam eu, ii mai trebuiau o sabie qi o pelerind qi ar fi fost unadevdrat cavaler medieval. Aqa inalt gi suplu cum era pdreadesprins dintr-o poveste cu prinli gi prin{ese. Poate cdndva imivoi face curaj sd ii spun ce simt sau mdcar sd ii dau de inleles.

Trdiam pentru momentele in care ajungeam sd ne petrecemtimpul impreund, atdt cit se putea. il iubeam intr-un fel in careimi era imposibil sd il descriu: cu o pasiune mistuitoare gi inacelagi timp cu rdbdare ;i sacrificiu aproape duse la extrem.Nu aveam nici o ;ansb qi cu toate astea, dragostea mea penhuel creqtea in mine si md consuma.

Dar am incercat si-mi alung aceste gAnduri pentru c6 imifhceam mai mult rdu sd m5 g6ndesc la ce ar fi putut fi intre noiqi am inchis ochii oprindu-mi pentru un moment din mers. $iatunci mi-a venit ?n minte motivul, pe care il finusem ascunsde toJi, pentru care dorisem neapirat si vin la Sighigoara.

La un moment dat am vdzut cum Rares se distanleazdimpreund cu prietena mea Alina, de grup. M6 intrebam ce aveas6-i spund. Voiam in acel moment sd md desprind de to[i, sd

dispar in noapte, dar unde md puteam duce avdnd in vedere c6tot oraqul era plin de lume? Aga am decis sd m6 las purtatd depaqi. $tiam exact unde aveau sd md duc6: la scara veche dinlemn gi mai apoi sus pe trepte, la zidul cet6fii.

Pe strdzi, focurile ardeau iar lumea pdrea atdt de veseldl

I4 15

Parc6 trecusem pintr-o poart6 a timpului gi acum eram unde

trebuia, adici cu multe sute de ani in urm6. Toli pireau

absorbiJi de lumea asta plini de culoare 9i agitafie'

Noaptea nu avea nimic infricogitor in ea. Rochia lungd

parci mdtura strdzile acelea pline de istorie 9i misticism. Cu

toate cd eram in secolul XXI, rochiamd frcea sd mi simt din

alt6lume.M[ plimbam pe strdzi iar v6ntul cald de varl imi flutura

pdrul de parcd md alinta gi imi spunea ,, A trecut ceYa vreme

de cAnd nu ne-am mai vdztt". $i pdnA sd tealizez, am 5i ajuns

in fala scdrilor. De o parte gi de alta a treptelor erau puse torfe

ce luminau drumul pdnd sus..Am simlit atunci cum un fior

rece imi strdbate tot corpul. Erau dou[ forfe in mine: una cate

md impiedica sd urc qi una care md indemna sd ajung la cetate.

$i ca gi cdnd destinul alesese in locul meu, am inceput sd

urc incet toate heptele de parc[ aq fi fost hipnotizatS. Pirea cinu era nimeni sus ;i cd scara era pustie de sute de ani. Auzeam

muzica de jos din orag gi in afard de asta, singurele lucruri

reale care md mai insofeau erau foqnetul rochiei 9i scdrf6itul

treptelor in timp ce le urcam.

Pdrea cd timpul se oprise in loc 9i doar eu eram in migcare.

Pe mSsurd ce md apropiam de capdtul scdrilor simleam cum

inima incepe sd batd cu putere ca ;i cum qtiam cb mi aqtepta

ceva sus, ceva care nu venea din lumea asta'

Cdnd am ajuns sus, am simtit pentru un moment cd ceva nu

era in reguln. Totul era pustiu! Becurile erau stinse iar lumina

nu venea decdt de la torfe. Mi se pdrea atdt de ciudat cd tocmai

locul acela era pdrbsit. O ceaf[ sublire incepu sd pluteascd din

senin pe ldngd ziduri. Am fbcut cdtiva paqi qi am simfit o

adiere ugoard cum imi m6ng6ia fafa. VAntul trecea prin copaci

qi fognetul acela p[rea ca o voce tristb care plAngea dup[ ceva

sau dupd cineva...

Md sim{eam obosit6, dar nu era numai o obosealE frzicd ci

pdrea gi una psihicd. Eram in sfdrqit singurd qi imaginafia mea

putea sd ereeze o poveste pe care o puteam trdi numai in acele

clipe gi numai in jurul zidului vechi al cetdJii.

M-am aqezat pe iarba moale, aproape de zid. Nu mE

gdndeam la Rareq ci la ... Vlad.Vlad, Domnitorul Tdrii Romdnegti, era mai mult decAt

Prinlul Valahiei pentru mine. Era un suflet nobil, neinfeles,care trdise cu mult prea mult timp in urml iar eu nu fusesem

afunci acolo.

Md simJeam legatl de el printr-un lan! invizibil, simleam cd

ftcusem parte din viata lui, dar lucrurile astea mi se pdreau

imposibile. El era motivul pentru care venisem la Sighiqoaradeoarece speram ... nu qtiu ce speram. Nu puteam sd sper cd

avea sd vind in carne qi oase in fa\a mea pentru cd nu se putea.

Nici mie nu eram in stare sd imi explic ceea ce simleam pentru

Vlad nici mdcar in comparafie cu ceea ce simleam pentru

Rare;. Erau doud persoane diferite qi cu toate acestea erau

momente in care eram convins6 cd sunt unul qi acela;i.Cum qtiam cA nu era nimeni prim preajmd, am ridicat ochii

spre cer ;i am strigat cdt am putut de tare:

- Vlad!!! Dar strigdtul s-a risipit in noaptea de vari qi

mtzica de jos l-a acoperit cu totul.Mi-am cobordt privirea gi plind de tristefe mi-am gters

lacrimile care imi inundaserd ochii. Dar mai apoi am simfit inpiept o durere puternich de ca qi cdnd mi-ar fi smuls cinevainima din corp. M-am ridicat ugor qi am auzit niqte pagi inspatele meu, in collul bisericii din stdnga mea.

M-am intors uqor spre locul de unde am auzit zgomotul gi

am vdzut o siluetd neagr[ venind incet spre mine. Torfeleluminau, dar nu at6t de puternic incdt sd imi dau seama cine

era acolo. Pentru un moment m-am simJit ruginatd pentru ci ar

fi putut fi martor la ceea ce trdisem eu in acele clipe gi in timpce m[ chinuiam sd disting chipul persoanei ce inainta spre

I6 11

mine, am observat ci s-a oprit cam la trei metri de locul unde

stdteam. Atunci toate becurile s-au aprins! in acea clipd am

simlit cum inima mi s-a oprit.

Aveam impresia ci nu vdd bine, cd era un vis, dar pirea

atdt de real! Am clipit ugor gi am simJit cum doui lacrimi imi

aluneci repede pe obraji.

Am incercat si spun ceva, dar am simtit cum glasul imi

fusese redus la t6cere. in fala mea se gdsea un bdrbat tinir, cu

ochi mari verzi care aveau o strblucire ireal6, cu pdrul lung

negru cdzdnd pe umeri, ?mbrbcat in haine medievale, cu opelerinb neagri prins[ la umeri ce c6dea pdnd in pdmdnt. Era

inalt gi pentru prima oard c6nd l-am vbzut am crezrfi cI era un

tAndr ce venise de jos, din oraq, un tdndr actor ce terminase

piesa de jucat gi acum se bucura qi el de festival. Dar cAnd a

ajuns la doar trei metri de mine am simlit cum pimintul imi

fuge de sub picioare. Nu era un t6ndr actor qi cdnd am realizal

cine e mi-am dat seama ci nu sembna deloc cu vestitul portret

din castelul Ambras din Tirol.

Mi uitam la el qi simfeam cum tremuram din tot corpul.

Ochii ii strdluceau iar privirea lui insemna pentru mine mai

mult dec6t o mie de vorbe. Fuseserd multe momente in care

imi imaginasem, in cele mai ascunse visuri ale mele, cum ar fidecurs intdlnirea noastr6, dar acum c6nd il aveam in fata mea

nu gtiam ce puteam sd ?i mai spun. Am intins ugor m6na spre

el, dar am retras-o imediat. imi era frica sb nu fie doar

produsul imaginaliei mele aceast[ intdlnire gi imi era fricd de

faptul cd l-ag fi putut atinge gi sd realizez cd visez. Pentru

mine, la momentul acela, totul nu era decdt un vis ireal de

frumos care qtiam cd se va sfdrqi qi atunci am prins glas qi i-am

rostit numele aproape in goaptd de ca ;i cum simpla lui rostire

m-ar fi frcut sd mi trezesc la realitate.

- Egti chiar tu? Dar eu visez acum de fapt, nu-i aqa? am

intrebat eu qocatd qi resemnati in acelaqi timp cd doar imi

rmagmam.

- Nu visezi! qi la auzul vocii lui am tresirit ca qi cum m-aq

fitrezit dinh-un somn lung.

- Dar cum poti fi tu? Tu eqti ... $i atunci m-am oprit. Nuputeam rosti acel cuvdnt. Era imposibil pentru mine sd spun

afa ceva.

- Mort?

Atunci am vdzut cum lasd privirea in jos gi intoarce incetcapul. Simleam cu fiecare gest pe care il frcea, c6, mi se frdnge

inima.

Orice cuvdnt pe care ag fi putut sd-l adresez simteam cumimi strdpunge inima. imi era fricd nu cumva vreo vorbd rostitdde mine si rupd vraja gi sd il fac sd dispard. Nu, nu puteam sd-llas sd dispard. Nu acum c6nd in sfdrEit mi se indeplinisedorinla.

- Vlad, am goptit dupd un timp ?n care el isi tinuse tottimpul capul plecat gi privirea gi-o ferise de a mea. La auntlvocii mele, a ridicat incet chipul spre mine gi i-am vlzut ochiisclipind in semiintuneric.

-Vlad, i-am mai rostit o dati numele, pentru cd incd nu-mivenea sd cred cE el era cel care stdtea ldng6 mine.

Se uita la mine fixdndu-md cu ochii lui mari gi verzi qi

aqtepta sd continui, dar eu nu puteam si mai zic nimic. Am?nchis incet ochii qi am simlit cum se rostogolesc repede pe

obraz doui giruri de lacrimi.Am deschis ochii! Vlad md privea ?n continuare cu ochi

tri;ti.

- Mi-a fost dor de tine! am reugit eu s6-i spun intr-un finalgi parci nu eram eu cea care spunea acele lucruri.

Am incercat si ii spun mai mult, dar simleam cumgdndurile mi se imprdgtiau c6nd ii priveam ochii. gi atunci am

l"dsat privirea in jos. Era momentul pe care il dorisem cel maimult in vial6, dar acum cdnd eram in fala faptului implinit nu

18 1q

puteam scoate un singur cuvAnt.

Au urmat apoi cdteva secunde de tdcere care mie mi s-au

p6rut ore intregi. Simleam cum tot pim6ntul se invArtea doar

pentru mine, cum stelele strbluceau doar pentru a-mi lumina

mie gAndurile. Nici nu mai gtiu dacd se mai auzea muzica din

oraq. Pentru mine in acel moment putea si se sfdrgeascd totul,

tot universul, pentru cd nu mai conta. Singurul lucru care avea

intr-adevdr importanld era c6. el stitea in fafa mea. imi venea

si rdd sau poate si pl6ng de fericire, dar ceva md oprea. Md

oprea poate tristelea de pe chipul lui; se vedea clar cd ceva iimbcina sufletul, cd suferea gi md simfeam atdt de

neputincioas[. $i atunci am infeles. Faptul c[ acum era l6ngd

mine era motivul tristefii lui gi nu voiam acest lucru. $i aga am

simlit cum trec brusc de la o stare la alta, de la extaz la agonie,

gi am realizat c6t de egoistd eram. Mb gdndeam doar la mine

de fiecare dati cdnd il chemam. Nu md gAndeam la posibilele

suferinfe pe care le indurase sd vin6.

imi era at0t de rutine de egoismul de care didusem dovad5

incflt am simfit, pentru prima oard in viala mea, cd nu pot privipe cineva in ochi. L-amvdztrt cum ridici privirea din pdmdnt,

qi ca dintr-un vis l-am auzit spundnd:

- Iart6-m6!

Am vrut s6-i vorbesc, dar c6nd i-am intdlnit privirea am

tacut qi l-am l6sat sd continue:

- $tiu cat ili doreai in fiecare seard si md vezi, qtiu cdte

lacrimi ai vdrsat din acest motiv, dar sd nu crezi cd nu am venit

pentru ci nu am vrut ci pentru c[ ... nu am putut. Lacrimile

tale md loveau direct in inirnd gi-mi ardeau pieptul, dar nu

puteam si vin. Nu am putut sd vin pentru c5... pi aici tdcu.

Vedeam cum ii face rdu sd'vorbeascd despre asta, dar dup[ oclipd de tdcere continud: vezi tl, sunt oameni gi oameni pe

lumea asta. Sd nu crezi in nimeni, nici chiar in tine. Mie,

oamenii mi-au frcut doar rdu, prin toate lucrurile acelea