Culoarea solului - Principala însuşire morfologică a solurilor, care apare în mod...
Transcript of Culoarea solului - Principala însuşire morfologică a solurilor, care apare în mod...
Culoarea Culoarea soluluisolului
• Principala însuşire morfologică a solurilor, care apare în mod vizibil la examinarea profilelor de sol, este culoarea. Pentru acest motiv, culoarea constituie principalul criteriu de separare a orizonturilor de diagnostic şi un element fundamental pentru denumirea unor tipuri de sol.
• Studiind cernoziomurile din Rusia, Docuceaev face unele precizări referitoare la culoarea acestora, deosebind cernoziomuri negre, gri închis şi brune.
• Publicarea buletinului "Culoarea solului" (1911), în care se precizează faptul că în general culoarea solului depinde de conținutul de materie organică şi oxizi de fier, iar solurile roşii sunt adesea mai vechi decât cele galbene.
• În prezent pentru determinarea culorii solului se utilizează Sistemul Munsell.
rosu & galben = oxizi de fier
alb = carbonati
gri = fier
Culori deschise = soluri aerate & bine drenate
• Nuanțele de culoare se referă la o serie de culori, specifice majorității solurilor.
• Astfel, în Sistemul Munsell se deosebesc 5 culori de bază, care au fost notate cu inițialele denumirilor din limba engleză : roşu (R), galben (Y), verde (G), albastru (B) şi violet (P), la care se adaugă 5 culori intermediare: galben‐roşu (YR), verde‐galben (GY), albastru‐verde (BG), violet‐albastru (PB) şi roşu‐violet (RP).
• La rândul lor, fiecare din aceste culori pot fi împărțite în 10 trepte intermediare, obținându‐se în acest fel nuanțele de culori, ce alcătuiesc scara nuanțelor. Acestea se notează în mod obişnuit cu cifre de la 1 la 10, aşezate întotdeauna, înaintea inițialelor corespunzătoare culorii de bază (ex. 5YR, 10YR), încât toate culorile ce aparțin unei nuanțe se găsesc transpuse pe o tăbliță, care prezintă în colțul din dreapta sus simbolul nuanței.
• Valoarea se referă la gradul de strălucire (luminozitate) a culorii, adică aceeaşi nuanță poate fi mai deschisă sau mai închisă. Valoarea se găseşte pe scara verticală din sistemul Munsell şi se notează cu cifre de la 1 la 8, situate deasupra liniei de fracție (ex. 2/, 5/ etc.)
• Culorile neutrale (negru‐cenuşiu‐alb), notate cu simbolul N, sunt cuprinse în palierul de culori de la negru teoretic pur (0), până la un alb teoretic pur (10). În cazul solurilor nu se întâlnesc culori extreme, ci valori cuprinse între 1 şi 8. De obicei, valoarea 5 caracterizează culori cu luminozitate medie, culorile închise sunt indicate prin valori mai mici de 5, iar cele deschise prin valori mai mari de 5.
• Croma se referă la puritatea sau gradul de saturare a culorii respective. Croma este reprezentată pe scara orizontală din Sistemul Munsell şi se notează cu cifre de la 0 la 8, situate sub bara de fracție (ex. /2, /5 etc).
• Determinarea culorilor solului se face cu ajutorul Sistemului Munsell, care se prezintă sub forma unui atlas cu planşe ce se succed gradual de la roşu la galben. Pe aceste planşe se găsesc etaloane cu nuanțe de culori diferite. Fiecare etalon este prevăzut dedesubt cu un decupaj, care permite compararea culorii eşantionului de sol cu cea a etalonului. Pe fiecare planşă există un pol de culoare care tinde spre negru (etalonul 2/1), altul care tinde spre alb (etalonul 8/1) şi un pol de culoare care tinde spre tenta de bază (etalonul 5/8). Pentru determinarea culorilor solurilor se folosesc, de obicei, culorile R, YR şi Y, cu nuanțele din 2,5 în 2,5.
• Astfel, Sistemul Munsell este alcătuit din 7 tăblițe cuprinzând nuanțele:
• 10R, 2,5 YR, YR, 7,5YR, 10YR, 2,5Y şi 5Y;
• în vederea determinării culorii orizonturilor gleizate s‐au introdus încă patru tăblițe de culori, aparținând nuanțelor 5GY, 5G, 5BG şi 5B.
• Culorile absolut neutre sau acromatice (cenuşiu, alb, negru) nu au nuanță şi nici cromă şi sunt cuprinse între negru (N2/) şi alb (N8/). În cazul solurilor, aceste culori se notează cu simbolul N urmat de valoarea corespunzătoare (ex. N6).
• Determinarea culorii unei probe de sol se face comparând proba respectivă cu nuanțele de pe diferitele tăblițe. Proba se ține dedesubtul tăbliței, care sub fiecare etalon de culoare prezintă un orificiu pentru a permite compararea culorii solului cu cea etalonului. Se citesc apoi pe tăbliță nuanța, valoarea şi croma, iar pe tăblița alăturată denumirea culorii solului.
Determinarea culorii solului se poate face în stare umedă şi uscată. Dacă diferențele de culoare dintre solul uscat şi cel umed sunt apreciabile, atunci determinarea culorii solului se face în mod obligatoriu în cele două stări.
• Denumirea culorilor cuprinde o notație în cifre şi litere, pe baza celor trei parametri (nuanța, valoarea şi croma) care poate fi însoțită facultativ şi de o denumire.
• ex. 10 YR 6/3 = galben pal;
• 10 YR 2/2 = galben intens.
• Denumirile date culorilor sunt înscrise în tabele speciale, aşezate pe pagina alăturată pentru fiecare planşă.
• Pentru valori şi crome intermediare se utilizează zecimale la cifrele respective (ex. o culoare intermediară, între 10YR 5/6 şi 10YR 6/6, se notează cu 10 YR 5,5/6).
• În cazul solurilor care au două sau mai multe culori se poate determina culoarea dominantă, reprezentând culoarea care ocupă cea mai mare parte a volumului de sol şi culorile asociate (de gleizare, stagnogleizare etc.).
• De exemplu pentru un orizont cu procese de pseudogleizare: 10YR 5/3 (70%) + 5Y 4/2 (30%).
Semnificația culorilor solului
• Culorile întâlnite la soluri sunt foarte variate, însă ele derivă în general de la patru culori: negru, roşu, galben şi alb, care sunt date de componenții minerali şi organici ai solurilor. Aprecierea corectă a culorii solului permite determinarea, într‐o primă etapă, a diferitelor minerale existente în sol, a tipului de materie organică ş.a.
rosu & galben = oxizi de fier
alb = carbonati
gri = fier
Culori deschise = soluri aerate & bine drenate
• Astfel unul din mineralele cele mai comune ale solului este goethitul, care imprimă culori de 10YR şi 7,5YR caracterizând orizontul cambic al solurilor acide, şi culori galbene la partea superioară a solurilor de la tropice. Hematitulse întâlneşte în mod frecvent împreună cu goethitul, dar culorile date de prezența acestuia în sol sunt în nuanțe de la 7,5 YR la 5 YR şi mai roşii.
goethitferihidrit
• În funcție de natura proceselor pedogenetice anumite orizonturi pot aveaculori specifice, determinate de prezența carbonatului de calciu, silicei coloidale, sărurilor solubile.
Calict – alb murdar
•Materia organică din sol are o culoare neagră sau brun‐negricioasă, în funcție de cantitatea şi natura substanțelor humice. Astfel acizii humici imprimă solului culoarea neagră în timp ce acizii fulvici pigmentează solul în nuanțe de la galben spre roşu.
• Dintre factorii care influențează culoarea solului amintim: materialul parental, forma de relief şi procesele geomorfologice şi hidrologia.
• Materialul parental are un rol important în determinarea culorii solului prin existența anumitor minerale care pot avea culori închise sau deschise (leucocrate sau melanocrate).
• Relieful ‐ Interfluviile şi formele de relief caracterizate prin pante reduse din zona temperată au în general soluri caracterizate prin culori închise. Pe măsură ce panta versantului are valori tot mai mari culoarea solului are nuanțe mai deschise, adesea apropiate de ale materialului parental.
• Excesul de apă permanent în profilul solului determină apariția unor culori specifice (albastru ‐ verzui), de gleizare.
• Culoarea reprezintă un criteriu important pentru diagnosticarea unor tipuri şi subtipuri de sol şi este folosită ca un caracter suplimentar în diagnosticarea orizonturilor A şi B ale unor soluri. Astfel, conform SRTS (2003) nuanțele cu valori şi crome <3,5 la materialul în stare umedă şi <5,5 în stare uscată caracterizează cernisolurile şi subtipurile molice. Cromele <2 (la materialul în stare umedă), în cadrul orizonturilor A, separă cernoziomurile.
• Culoarea solului poate fi studiată prin radiometrie în spectru vizibil sau în infraroşu. Studiul solului prin teledetecție constă în interpretarea razelor înregistrate de către radiometre aeropurtate sau din satelit pe baza diferenței lungii de undă.