PDF Secretele monarhilor - all.ro · todeclarat Cârmuitorul Suprem al Bisericii Angliei, ulterior...

SECRETELE MONARHILORCinci secole de sex, aventură, viciu,

trădare şi nebunie în monarhia britanică

MICHAEL FARQUHAR

Traducere din limba engleză de Ramona Elena Popa

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html

Michael Farquhar locuieşte în Washington D.C. şi este autorul a trei bestselleruri naţionale: A Treasury of Royal Scandals, A Treasury of Great American Scandals şi A Treasury of Deception. Articolele sale au apărut pe primele pagini a numeroase publicaţii precum The Washington Post, pentru care a lucrat ca scriitor şi redactor-şef timp de 10 ani, specializându-se în istorie. De asemenea, este coautorul volumului The Century: History as It Happened on the Front Page of the Capital’s Newspapaper.


Cuprins

Partea I Dinastia Tudorilor

Capitol introductiv : Unirea Rozelor şi începutul Dinastiei Tudorilor ........................................................ 13

1 Henric al VIII-lea (1509-1547) : În sus, pe trepte, tras de un mecanism ...................................................... 16

2 Eduard al VI-lea (1547-1553) : Regele-copil ................ 193 Lady Jane Grey (1553) : Regina de nouă zile ............... 344 Maria I (1553-1558) : Dorinţa arzătoare a Mariei cea

Sângeroasă .................................................................... 415 Elisabeta I (1558-1603) : Primejdiile unei prinţese ....... 486 Elisabeta I (1558-1603) : Încleştarea reginelor ............. 60

Partea a II-aDinastia Stuarţilor

7 Iacob I (al VI-lea al Scoţiei) 1603-1625 : Veri sărutându-se ........................................................... 85

8 Iacob I (al VI-lea al Scoţiei) 1603-1625 : Vrăjit ............. 919 Iacob I (al VI-lea al Scoţiei) 1603-1625 : Arbella Stuart –

prea aproape pentru a nu fi incomodă ............................ 95


10 Carol I (1625-1649) : Cu capul sus ............................. 11111 Carol I (1625-1649) : O îngrozitoare viaţă de apoi ..... 11912 Carol al II-lea (1660-1685) : Marea evadare ............... 12413 Carol al II-lea (1660-1685) : Bătrânul Rowley ........... 13514 Iacob al II-lea (1685-1688) : Un imbecil şi

coroana lui .................................................................. 14515 Wilhelm al III-lea (1689-1702) şi Maria a II-a

(1689-1702) : Suverani împreună ................................ 15516 Ana a Marii Britanii (1702-1714) :

Prea multe confl icte .................................................... 163

Partea a III-aDinastia de Hanovra

17 George I (1714-1727) : Inima lui era la Hanovra ........ 18118 George al II-lea (1727-1760) : Un tiran necioplit,

libidinos ...................................................................... 18519 George al II-lea (1727-1760) :

„Fercheşul Prinţ Charlie“ ............................................ 19320 George al III-lea (1760-1820) : Caroline Matilda –

ceva putred în Danemarca .......................................... 20721 George al III-lea (1760-1820) : Regele nebun ............. 22022 George al III-lea (1760-1820) : Misterul unei

crime regale ................................................................ 22623 George al IV-lea (1820-1830) : Și o soţie

pe deasupra ................................................................. 23324 George al IV-lea (1820-1830) : Bună, te urăsc ............ 24225 William al IV-lea (1830-1837) : Un copil din fl ori ...... 25726 Victoria (1837-1901) : Un drum spre altar .................. 262


27 Victoria (1837-1901) : Făt-Frumosul reginei .............. 26628 Victoria (1837-1901) : Sfârşitul fericirii ...................... 273

Partea a IV-aDinastia de Saxa-Coburg-Gotha

până la dinastia de Windsor

29 Edward al VIII-lea (1901-1910) : Sex Ed ................... 28530 George al V-lea (1910-1936) : Georgie şi Nicky – o

prietenie fatală ............................................................ 29031 Edward al VIII-lea (1936) :

Abdicarea de la îndatoriri ........................................... 29632 George al VI-lea :(1936-1952) : Curajul unui rege ...... 30633 Elisabeta a II-a (1952-prezent) : Buna Regină Bess .... 315

Bibliografi e selectivă .................................................. 318


PARTEA I :

Dinastia Tudorilor

Henric al VII-lea (rege între 1485 și 1509)

Henric al VIII-lea (1509-1547)

Eduard al VI-lea (1547-1553)

Maria I (1553-1558)

Elisabeta I (1558-1603)


HENRIC AL VIII-LEA 1509-1547

EDUARD AL VI-LEA 1547-1553

MARIA I „Maria cea Sângeroasă“

1553-1558căs. Filip al Spaniei

ELISABETA I „Regina fecioară“

1558-1603

Dinastia Tudorilor

HENRIC AL VII-LEA rege între 1485 și 1509căs. Elisabeta de York

Arthur

căs. (1) Caterina de Aragon

căs. (2) Anne Boleyn

căs. (3) Jane Seymour


IACOB I(AL VI-LEA AL SCOŢIEI)

Dinastia Stuarţilor

Margareta Maria

Eleanor

Mary Grey

căs. (1) Iacob al IV-lea

al Scoţiei

căs. (2) Archibald Douglas,

Conte de Angus

căs. (2)

căs.

căs. (1) Ludovic al XII-lea

al Franţei

căs. (2) Charles Brandon,Duce de Suffolk

Francescăs. Henry Grey,

Duce de Suffolk

Iacob al IV-lea al Scoţiei

căs. Mary Guise

Margaret Douglas căs. Matthew

Stuart, Al IV-lea Conte de Lennox

Henry Stuart,Lord Darnley

Maria, Regina Scoţienilor, căsătorit (1)

Francisc al II-lea al Franţei

Lady Jane Grey(„Regina de nouă

zile“)

Edward Seymour,Lord Beauchamp

Edward Seymour

WilliamSeymour

ArbellaStuart

Katherine Grey căs. Eduard Seymour, Conte de Hertford (fi ul

Lordului Protector, nepotul Reginei Jane

Seymour)

Carol Stuart al V-lea, Conte de Lennox; căs.

Elizabeth Cavendish (fi ica lui „Bess din

Hardwick“)


Capitol introductiv : Unirea Rozelor și începutul

Dinastiei Tudorilor

Numărul victimelor în rândul elitei Angliei a fost dezar-mant : trei regi, un Prinţ de Wales şi mulţi duci fi e au fost asasinaţi, fi e au fost executaţi, fi e au murit în luptă în timpul legendarului confl ict care a marcat sfârşitul seco-lului al XV-lea, confl ict cunoscut ulterior sub numele de Războaiele Rozelor. În esenţă, acesta a fost o luptă acerbă între două ra muri ale dinastiei regale a Plantageneţilor – Casa de York (simbolizată de trandafi rul alb) şi Casa de Lancaster (simbolizată de cel roşu) – pentru câştigarea conducerii re-ga tului insular. Ciocnirea l-a propulsat pe un membru re-lativ obscur al Casei de Lancaster, Henric Tudor, Conte de Richmond, care l-a învins pe Regele Richard al III-lea din Casa de York în Bătălia de la Bosworth Field, în 1485, apoi a acaparat coroana şi, sub denumirea de Henric al VII-lea, a instaurat dinastia Tudor.

Deşi noul rege avea să fi e mereu paranoic cu privire la po tenţialii rivali – şi pe bună dreptate, deoarece mai mulţi impostori au apărut în timpul domniei sale şi s-au bucu-rat de sprijin ca presupuşi membri ai Casei de York, care fu se se învinsă –, Războaiele Rozelor se încheiaseră. Pacea rein sta lată şi stabilitatea au fost simbolizate de căsătoria lui Henric al VII-lea cu Elisabeta de York, moştenitoarea fa mi liei regale rivale, iar naşterea a doi fi i a asigurat viito-rul noii dinastii. Dar un singur moştenitor, Prinţul Henric, a dus mai departe dinastia Tudorilor după moartea subită


Michael Farquhar14

a lui Arthur, Prinţ de Wales, survenită în 1502, la vârsta de 15 ani.

Henric şi-a succedat tatăl la tron în 1509, cu două luni înainte de a împlini optsprezece ani. Răposatul rege îi lă-sase fi ului un regat sigur şi o vistierie plină, dar monarhul distant şi suspicios nu fusese niciodată iubit de supuşi, mai ales de cei care îi detestau politicile dure de impozitare. Aşadar, ascensiunea la tron a lui Henric al VIII-lea a fost un prilej de bucurie. „Azi ia sfârşit sclavia noastră, azi e începutul libertăţii noastre“, scria Thomas More, „sfârşitul întristării, începutul bucuriei.“

Cu toate că More se va număra într-o zi printre apro-piaţii decapitaţi ai lui Henric, entuziasmul lui faţă de noua domnie era justifi cat. Noul monarh întruchipa tinereţea vi-guroasă şi speranţa de viitor. Veritabil prinţ renascentist, era atletic şi puternic, se bucura de o educaţie excepţiona-lă, era un muzician înzestrat şi un compozitor talentat. În plus, Henric avea înfăţişarea unui rege model.

„Maiestatea Sa este cel mai frumos monarh din câţi am văzut“, scria ambasadorul veneţian în 1515. „E peste înăl-ţimea medie şi are gambe foarte fi ne, un ten deschis şi luminos, părul castaniu, drept şi scurt, tuns după moda franţuzească, un gât lung şi destul de gros. (…) Vorbeşte franceza, engleza, latina, şi puţină italiană, cântă bine din lăută şi clavecin, cântă de pe partituri la prima vedere, trage cu arcul cu o forţă mai mare decât a oricărui englez şi se pricepe de minune la turniruri. Daţi-mi crezare, este un Prinţ desăvârşit din toate punctele de vedere.“

Aproape imediat după ce a devenit rege, Henric s-a că-să torit cu văduva fratelui său, Caterina de Aragon, pe care Henric al VII-lea o ţinuse în izolare şi sărăcie după moar-tea lui Arthur. Salvarea tristei prinţese şi căsătoria lui cu aceasta au fost în aceeaşi măsură un act de cavalerism, cât şi de abilă guvernare. El se autodeclara „Sir Inimă Credin cioasă“, şi aşa avea să rămână până când Caterina s-a dovedit incapabilă să îi dăruiască un fi u, iar Henric s-a îndrăgostit de Anne Boleyn.


Secretele monarhilor 15

Din acel moment, latura întunecată şi primejdioasă a lui Henric a început să iasă la iveală. După două decenii de căsnicie, Regina Caterina a fost îndepărtată cu cruzime, iar fi ica lor, Mary – pe care odinioară Henric o numea „perla sa de mare preţ“ –, a fost declarată bastardă. Pentru a se putea căsători cu Anne, Regele Henric l-a sfi dat pe Papă şi s-a au-todeclarat Cârmuitorul Suprem al Bisericii Angliei, ulterior urmând măcelărirea nemiloasă a celor care îndrăzneau să protesteze împotriva noii ordini. Călugării erau spânzuraţi în propriile robe, iar capul lui Thomas More a a fost tras în ţeapă pe Podul Londrei.

Din nefericire pentru Anne Boleyn, femeia care a inspirat această revoluţie religioasă, în scurt timp regele s-a plictisit de ea. Nu a reuşit să-i dăruiască un moştenitor de parte băr bătească (doar o fi ică, pe Elisabeta) şi, după ce a fost acu zată pe nedrept de adulter, i s-a tăiat capul cu o sabie. Ze ce zile mai tîrziu, Henric s-a însurat cu regina numărul 3, Jane Seymour, care a reuşit să câştige devotamentul veş nic al sumbrului rege născându-i acestuia fi ul pe care Henric îl considera vital pentru stabilitatea regatului. Dato rită aces-tui prinţ, credea Henric, haosul Războiului Rozelor nu avea să se mai repete niciodată.

Dar avea să curgă şi mai mult sânge.


1

Henric al VIII-lea (1509-1547) : În sus pe trepte, tras de un mecanism

„Regele era de-acum din cale-afară de diform şi corpolent.“

EDWARD HALL

Până în 1540, Henric al VIII-lea se descotorosise de prima so-ţie, Caterina de Aragon, şi o decapitase pe a doua, Anne Boleyn, în baza unei false acuzaţii de adulter. De asemenea, se căsătorise cu a treia soţie, Jane Seymour, care a murit imediat după ce i-a oferit lui Henric fi ul pe care şi-l dorise dintotdeauna. Încă trei soţii urmau să se bucure de tratamentul regal.

Henric al VIII-lea a fost o personalitate uriaşă ; un colos care a dominat nu doar perioada istorică în care a trăit, ci şi propriul cal, pe măsură ce lua în greutate. Bietul ani-mal a avut ghinion când regele umfl at a luat decizia de a-şi îmbrăca armura supradimensionată, a încălecat şi a condus armata engleză în 1544 împotriva Franţei. „Nu un prinţ tânăr şi glorios avea să îi conducă pe englezi spre Boulogne“, scria Antonia Fraser, „ci un invalid stângaci care nu se putea sui pe cal decât tăindu-i-se armura de pe piciorul umfl at.“

Dacă pentru cal trebuie să fi fost cumplit să îl îndure pe monarhul obez săltându-i deasupra, cu atât mai rău a pătimit regina adolescentă a lui Henric, Catherine Howard,


Secretele monarhilor 17

când s-a afl at în aceeaşi situaţie. Henric avea aproape cinci-zeci de ani când s-a căsătorit pentru a cincea oară ; devenise un tiran umfl at, cu picioare ulceroase care îl imobilizau pe monarhul altădată viguros şi atletic, provocându-i accese de furie sălbatică.

„Regele era de-acum din cale-afară de diform şi cor po lent“, observa un cronicar al vremii, Edward Hall, „astfel încât a de-venit tot mai stângaci. Nu putea să urce sau să coboare trep-tele decât ridicat sau coborât cu un mecanism.“ (Şi Ducele de Norfolk scria că Henric „era urcat şi coborât cu un meca-nism“, dar nu există consemnări cu privire la modul concret de funcţionare a „mecanismului“ sau „dispozitivului“.)

Regina lui adolescentă, minionă, părea a fi singura care îl făcea fericit pe Henric. O numea „trandafi rul lui îmbu-jorat, fără spini“ şi nu îşi putea ţine labele umfl ate departe de ea. „Afecţiunea regelui pentru această femeie era atât de mare, încât nu egala nicio dragoste pentru vreo alta“, scria secretarul lui Thomas Cranmer, Ralph Morice.

Tânăra Catherine jurase la nuntă să fi e „supusă şi vo-lup toasă în pat“, dar fără îndoială că aşa ceva era difi cil. La acea vreme regele Henric era atât de umfl at, încât cro-nicarul spaniol scria că „în jiletca lui încăpeau trei dintre cei mai solizi bărbaţi“. Aşadar, nu este de mirare că tânăra regină a riscat totul şi şi-a găsit un amant de dimensiuni mai satis făcătoare ; un bărbat care să o poată face pe ea fericită. Din nefericire, această decizie a costat-o capul.

A patra soţie a lui Henric, Ana de Cleves, predecesoarea lui Catherine, a fost scutită de chinurile amoroase ale ce lei de-a cincea regine, pentru că regele nu a catadicsit nici-odată să se culce cu ea. „Nu îmi place de ea“, pufnise Henric după ce îşi întâlnise mireasa germană, aleasă de ministrul Thomas Cromwell. Aceasta a fost singura căsnicie înche-iată pe criterii politice din lunga carieră maritală a regelui şi, după ce a văzut-o pe Ana, a acceptat cu cea mai mare re ţi nere acest „târg insuportabil“. „Milord“, i-a spus re gele lui Cromwell în dimineaţa nunţii, „dacă nu ar trebui să-mi mulţumesc poporul şi regatul, nu aş face pentru ni mic în lume ceea ce trebuie să fac azi.“


Michael Farquhar18

Regele, care o va dori pe Catherine Howard mai târ-ziu în acel an, nu a suportat să îşi consume căsătoria cu Ana de Cleves. „Înainte nu îmi prea plăcea, dar acum nu îmi mai place nici atât“, a spus monarhul în dimineaţa de după nuntă. Ce anume a scutit-o pe Ana de chinul avan-surilor sexuale ale lui Henric ? Regele susţinea că femeia avea sânii lăsaţi.

În loc să suporte opintirile monstrului grohăitor deasu-pra ei, aşa cum avea să facă mai târziu Catherine Howard, Anei a avut o viaţă mult mai uşoară. „Când vine în pat“, le povestea ea doamnelor de companie, „mă sărută şi mă ia de mână şi îmi spune «noapte bună, iubito», iar dimineaţa mă sărută şi îmi zice «la revedere, dragă».“

Ana de Cleves fusese atât de protejată în copilărie, încât chiar credea că perechile căsătorite nu fac altceva în pat. Dacă ar fi ştiut adevărul, poate că i-ar fi fost mai recunoscă-toare lui Catherine Howard – fosta ei doamnă de companie – pentru că o scăpase de soţul corpolent. Henric a divorţat de ea în scurt timp. Din fericire pentru Ana, despărţirea a fost amiabilă, iar ea şi-a trăit restul zilelor drept „sora cea bună“ a regelui.

După trei ani de la căsătoria cu Ana de Cleves şi Catherine Howard (ambele încheiate în 1540), Henric s-a însurat cu cea de-a şasea şi ultima soţie, Katherine Parr, a cărei sarcină a fost de a-l îngriji şi alina pe regele suferind. Ea abia a reuşit să îi supravieţuiască. Katherine a îndrăznit să-l contrazică pe rege în chestiuni religioase – întotdeauna o idee neinspirată –, dar a cedat în mod înţelept, scăpând de călău.

Henric al VIII-lea a murit în 28 ianuarie 1547. Avea 55 de ani şi 139 de centimetri în talie. A fost nevoie de 16 gărzi regale foarte vânjoase pentru coborârea sicriului enorm în cripta din capela St. George de la Windsor.


PDF Secretele monarhilor - all.ro · todeclarat Cârmuitorul Suprem al Bisericii Angliei, ulterior...

Documents

Transcript of PDF Secretele monarhilor - all.ro · todeclarat Cârmuitorul Suprem al Bisericii Angliei, ulterior...