Pavaza Credintei

12
Apare cu binecuvântarea I.P.S. CALINIC, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie - Pitești n Nr. 2 - noiembrie 2014 9 noiembrie Sf . Ier. Nectarie de la Eghina Îngerul nostru păzitor Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului Sfântul Ierarh Nectarie: Izvor nesecat ce adapă sufletele chinuite și vindecă bolile trupești n Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA Preoția ca jertfă n Pr. Marin - Octavian DUMINICĂ Copiii și religia n Prof. Elena - Otilia ȚÎROIU Sfatul medicului n Dr. Anca Georgescu

description

Nr. 2 - Noiembrie 2014 Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie - Pitești

Transcript of Pavaza Credintei

Page 1: Pavaza Credintei

Apare cu binecuvântarea I.P.S. CALINIC, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat deParohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie - Pitești

n Nr. 2 - noiembrie 2014

9 noiembrie Sf. Ier. Nectarie de la Eghina

Îngerul nostru păzitor† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

Sfântul Ierarh Nectarie:Izvor nesecat ce adapă sufletele

chinuite și vindecă bolile trupeștin Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA

Preoția ca jertfăn Pr. Marin - Octavian DUMINICĂ

Copiii și religian Prof. Elena - Otilia ȚÎROIU

Sfatul mediculuin Dr. Anca Georgescu

Page 2: Pavaza Credintei

2

Pavăza credintei

Episcopul Irineu Bistrițeanul de la Cluj, tra-ducătorul acestei cărți unice despre SfințiiÎngeri, în cuvântul prefațator, nu ezita săspună: Această carte a Maicii Alexandra

este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care l-acăutat pe Dumnezeu în toată viața ei, condus de în-gerul copilăriei. Îngerii supuși lui Dumnezeu suntvăzuți numai de aceia care sunt disponibili, curați cuinima, precum inima de copil este curată.

Am văzut-o pe Maica Alexandra la Curtea deArgeș, când ne-a pus la inimă dorința sa de suflet dea pune o lespede de marmură pe mormântul mameisale, Regina Maria, asemenea cu a regelui Ferdinand.

Am văzut-o, în măreția ei princiară, acum cu voalde monahie, îmbrățișând în rugăciune sufletul mameisale. Am împlinit dorința de testament și azi pisaniascrisă cu mâna sa, cum ar trebui săpată pe marmură,dă mărturie celor ce trec prin Catedrala Argeșului. Și- acum când scriu despre îngeri, răspunzând la între-bări puse tot de îngeri, îmi aduc aminte cu dor de ceicare au trăit viață îngerească pe acest pământ, ca șiMaica Alexandra, stareța Mănăstirii Ortodoxe Schim-barea la Față din America, fosta Principesă Ileana aRomâniei, o mare scriitoare și cunoscătoare a tainelorlui Dumnezeu!

Recent a apărut cartea Despre Îngeri a lui AndreiPleșu, într-o viziune proprie modului său de gândire, pre-cum și cartea Iacob și îngerul a lui Teodor Baconski, din

1996, de asemenea scrisă într-o manieră originală.Acestea trebuie citite negreșit pentru îmbogățirea

viziunii despre Îngeri! și acum ceea ce putem ști des-pre Îngeri este că noi încă dintru începuturi am fostînștiințați de prezența lor în lumea existentă și de aju-torul dat de ei oamenilor în decursul timpului. Îngerînseamnă în traducere trimis.

Cetele îngerești, deși spirite, sunt create ca și noi:Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruriși cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, cumcitim în Epistola către Coloseni a Sfântului ApostolPavel (Coloseni 1, 16).

Îngerul are personalitate, individualitate și o voințăproprie, așa cum avem și noi; dar pe de altă parte nune seamănă, cum spune Maica Alexandra.

Sfântul Vasile cel Mare spune că: Substanța loreste o suflare de aer sau un foc nemuritor și de aceeasunt localizați ori devin vizibili în forma propriilorlor trupuri acelora care sunt demni să-i vadă!

Așadar, Sfinții Îngeri, de la începutul lor, suntființe complete, dar fără formă materială; și din bu-nătatea nemărginită a lui Dumnezeu ei fac parte dinviața noastră, iar în marile momente ale istoriei au fostși vor fi mesageri pentru noi, conducându-ne cu grijăpașii de la naștere până la mormânt.

Iezechiel a avut vedenii dumnezeiești: și făpturilevii însă când alergam înainte și înapoi, ca scăpărilede fulger! (Iezechiel 1, 14).

Îngerul nostru păzitorMare îmi este bucuria când se aduce vorba despre Îngeri! Este o desfătare a inimii

numai să auzi pomenindu-se despre aceste creaturi. Imediat mintea ne zboară lafrumuseți negrăite, la dumbrăvi minunate, la întâmplări deosebite din povestirile pen-tru copii. și parcă tot gândindu-te, auzi pași de îngeri și bătăi de aripi în jurul tău.

Totul se luminează și aerul din jur este proaspăt și-n inimă coboară bucuriile care nuse mai termină. Cu ani în urmă, prin 1992, m-a fascinat o carte scrisă de PrincipesaIleana a României, Maica Alexandra de mai târziu, carte intitulată Sfinții Îngeri!

Iată ce mărturisește chiar pe prima pagină, după foaia de gardă: Într-o zi, dis-de-dimineață, când aveam șapte ani, am văzut îngerii! Sunt tot atât de sigură azi cum amfost și atunci... această întâmplare - propria-mi experiență - stă atât la începutul, cât șila sfârșitul acestei cărți... îngerii au o miraculoasă realitate. Activitatea lor printre noia devenit pentru mine o realitate vitală, pozitivă.

† Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

Page 3: Pavaza Credintei

Nr. 2

3

Mai pe înțeles, profetul David, inspirat de DuhulSfânt, ne arată negrăita perfecțiune individuală a în-gerilor: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugileTale pară de foc! (Psalmi 103, 4).

Sfânta Scriptură ne arată deslușit că toate ceteleîngerești sau coruri îngerești, cum li se mai spune, auluat de la început parte la împlinirea voinței lui Dum-nezeu.

Cele nouă Coruri Îngerești sunt: Serafimii (Isaia 6, 2),Heruvimii (Iezechiel 10, 1), Scaunele (Coloseni 1, 16),Domniile (Coloseni 1, 16), Stăpâniile (I Petru 3, 22), Pu-terile (Coloseni 1, 16 și Efeseni 3, 10), Începătoriile(Coloseni 1, 16), Arhanghelii (I Tesaloniceni 4, 16) și În-gerii de care este plină Biblia.

Maica Alexandra a numărat cam vreo două sute delocuri unde se vorbește despre Îngeri! Să numărăm șinoi, citind Biblia! Așa ne vom putea întâlni într-o zi,aievea, cu îngerul nostru păzitor! Cele nouă Coruri deÎngeri sunt în ascultarea Lui Dumnezeu pentru a îm-plini lucrările Sale: Lăudați-L pe El toți îngerii Lui,lăudați-L pe El toate puterile Lui... Să laude numeleDomnului, că El a zis și s-au făcut, El a poruncit șis-au zidit! (Psalmi 148, 2 și 5).

Inspiratul Profet continuă: Domnul în Cer a gătitscaunul Său și împărăția Lui peste tot stăpânește.Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tare lavârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cu-vintelor Lui. Binecuvântați pe Domnul toateputerile Lui, slugile Lui, care faceți voiaLui. Binecuvântați pe Domnul toate lu-crurile Lui, în tot locul stăpâniriiLui, binecuvântează suflete al meupe Domnul! (Psalmi 102,19–22).

Sfântul Dionisie Areo-pagitul, în Ierarhiile cerești,ne arată că toată oastea ce-rească este în permanență unveșnic cânt și laudă demulțumire către Cel Preaînalt.

În această lucrare, cetele saucorurile îngerești sunt așezate: Sera-fimii, Heruvimii și Scaunele.Aceștia sunt sfetnicii și nu au nicio legătură cu oamenii, ei fiind pu-ruri cufundați într-o nesfârșită iu-bire și adorare a lui Dumnezeu.Vin apoi: Domniile, Stăpâniile șiPuterile, care sunt conducătorii

spațiului, ai galaxiilor și ai stelelor, iar în cele dinurmă vine a treia triadă: Începătoriile, Arhanghelii șiÎngerii, adică proletarii, cum ar zice unii, cu un ușorzâmbet în colțul gurii. Aceștia se vor îndeletnici cugrija pentru Planeta Pământ, fiind împlinitorii voințeiși iubirii lui Dumnezeu!

Când citim în Sfânta Scriptură, găsim numele apatru dintre cei șapte Arhangheli. Mihail, care setâlcuiește Cine este Dumnezeu? El l-a învins pe Lu-cifer și l-a alungat din rai.

Gavril, care se tâlcuiește Omul lui Dumnezeu, în-gerul despre care știm din episodul biblic al Bunei-Vestiri. Rafail, care înseamnă Vindecătorul luiDumnezeu, conducătorul îngerilor păzitori și cel ceduce rugăciunile noastre în fața lui Dumnezeu. Uriil,numindu-se în tâlcuire Focul lui Dumnezeu, inter-pretul profețiilor, Egudiil, Varahiil și Salatiil.

O definiție mai clară despre îngeri ne dă tot Dio-nisie Areopagitul, când zice: Un înger este un chip allui Dumnezeu, o manifestare a lumii nevăzute, ooglindă arzătoare, luminoasă, neîntinată, fără pată,nici cusur, primind (dacă-mi este îngăduit să spunașa) toată frumusețea absolutei bunătăți dumnezeieștiși aprinzând în ea însăși, ca o iradiere nestricăcioasă,bunătatea tăcerii tainice. (De divinis Nominibus, IV,1957, pag. 246–247).

Cu acest prilej trebuie să aruncăm o privire foartesumară și asupra “îngerilor căzuți”.

Știm că Dumnezeu a acordat o liber-tate absolută întregii zidiri, dorind să

fie iubit în mod cu totul liber, fărăconstrângere. Așa stând lucrurile,Lucifer, prins de frumusețea de ne-tăgăduit, de perfecțiune, de bună-tatea propriei sale arătăriangelice, pe deplin înțeleasă, Lu-cifer a îndrăgit-o.

Aceasta era așa cum trebuie săfie, dar dragostea lui a refuzat să

facă încă un pas dincolo de ea, arefuzat să privească dincolo deperfecțiunea angelică, la sursaei divină; a insistat să rămânăîn această frumusețe, ca să gă-sească aici deplinătatea fericiriisă-și fie suficient sie însuși.După modul de manifestare al

orgoliului, Lucifer s-a izolat pe sine chiarde Dumnezeu...

aaa

Page 4: Pavaza Credintei

4

Pavăza credintei

Suferința este un loc geografic în care ne regăsim cu toții. (Martha Bibescu)•Suferințele îl întăresc pe om și sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea•unui caracter. (C. Brâncuși)Cu cât suferi mai mult devii mai bun și, poate că, mai mare; cei mici sunt într-adevăr•incapabili să sufere, sufletul lor rămâne neatins de durere, chiar atunci când îi consumăflacara ei. (G.K. Chesterton)Lacrima e tot atât de limpede și curată, fie c-o produce bucuria, fie c-o produce•suferința. (G.K. Chesterton)Pe urma durerilor mari, sufletul renaște totdeauna mai senin (G.K. Chesterton)•Rănile morale se deosebesc de celelalte prin accea că se acoperă, dar nu se închid:•mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii și des-chise. (Al. Dumas - tatăl)Înfrânge-ți durerea, fii vesel de se poate,/ căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte.•(W. Shakespeare).

Păcatul lui Lucifer a constat în a se iubi pe sine.Păcatul său a fost păcatul unei răutăți pure.

Isaia Proorocul, în urma viziunii cerești, spune:Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare (Luci-fer), fecior al dimineții! Cum ai fost aruncat la pă-mânt, tu, biruitor de neamuri. Tu care ziceai încugetul tău: Ridica-mă-voi în ceruri și mai presus destelele Dumnezeului celui puternic voi așeza jilțulmeu! Iar muntele cel sfânt voi pune sălașul meu înpărțile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi de-asupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. Șiacum, tu te cobori în iad, în cele de mai jos ale adân-cului! (Isaia 14, 12-15).

Satana, adversarul nostru, știe ce face fără a co-mite erori și puterea lui este inferioară puterii luiDumnezeu, el ducând mereu bătălii cu oștile cereșticonduse de Sfântul Arhanghel Mihail: Și s-a făcutrăzboi în cer: Mihail și îngerii lui au pornit războicu Balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui.Și n-a izbăvit el, nici nu s-a mai găsit loc pentru eiîn cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpelecel de demult, care se cheamă diavol și satana, celce înșeală toată lumea, aruncat a fost pe pământ șiîngerii lui au fost aruncați cu el… Bucurați-vă ce-ruri și cei ce locuiți în ele.

Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul acoborât la voi având mânie mare, căci știe că tim-pul lui este scurt!” (Apocalipsa 17, 7-12).

Despre suferință

n Selecție realizată de Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA

Duhurile rele sunt destinatefocului veșnic pregătit pen-tru ele; potrivit Scripturii: Aufost aruncați în Adânc undestau înconjurați de întuneric,legați în lanțuri și păstrați

pentru judecată (II Petru 2, 4), pentrucă: nu și-au păstrat vrednicia, și și-aupărăsit locuința (Iuda 6).

Se spune că Satana este tare supăratcă acum puterea lui este limitată, ma-nifestându-se doar pe pământ; iaratunci când lumea noastră nu va maifi, va înceta și puterea lui de a amăgilumea - într-un cuvânt, mai hazliu, îșiva pierde obiectul muncii!

Cât ne privește pe noi, pe fiecare,timpul Satanei este și mai scurt, căcidibăcia lui de a ne înhăța este mărgi-nită la scurta viață care ne-a fost dă-ruită pe acest pământ; și mai primeșteși plesne peste nas prin cumințenia șităria în rugăciuni, prin postul și spo-vedania creștinilor luptători, care credfierbinte în Dumnezeul Luminilor!

Reflecții și maxime

Page 5: Pavaza Credintei

Nr. 2

5

Suferința, boală fac parte din viața omului șimulte sunt situațiile în care cel încercat și lovit desuferință, cuprins de teamă, își pune tot felul de în-trebări: De ce trebuie să sufăr? De ce mi se întâm-plă tocmai mie? Medicina, oamenii de știință luptăîmpotriva suferinței, încearcă să o limiteze, dar eanu poate fi eliminată; nu putem fugi de suferință,nu putem să ne ascundem de ea. Fiul lui Dumnezeufăcut om nu a eliminat din experiența umana boalași suferința, ci, asumându-le în Sine le-a redimen-sionat pentru că în unire cu Hristos nu mai suferimsinguri. Fiul lui Dumnezeu a distrus singurătateasuferinței și i-a luminat intunericul.

Trebuie spus că nu toată lumea reacționeaza lafel la o durere fizică sau afectivă. Unii oameni suntfoarte sensibili, reacționează zgomotos în fața du-rerii, alții o suportă mai ușor, recționează prin ta-cere. Există și atitudinea de demnitate în fața boliiși a durerii. Hristos și apoi mulți creștini, martiri,sfinți au acceptat cu stoicism chinurile la care aufost supuși. Mai mult, Hristos are puterea de a cereiertare pentru cei care L-au condamnat.

Creștinismul s-a întemeiat pe credință, iubire șiiertare, valori pe care medicina, științele moderne, le

scoate în evidență. Ele vorbesc clar despre rolulemoțiilor puternice pe care le trăim. Bucuria, senti-mentele de calm, de empatie pentru cei aflați în difi-cultate, de generozitate, de iubire pentru semenioptimizează, stimulează celulele sistemului imunitarcare apără organismul de boli. Stresul, emoțiile nega-tive ca ura, frica, mania, invidia, depresia au ca rezul-tat final secreția excesivă de cortizon și noradrenalinăcare favorizează terenul inflamator pe care se dezvoltăboala canceroasă, bolile vasculare, digestive. Maimult decât atât aceste emoții negative imobilizeazăcelulele sistemului imunitar punându-le în situația dea nu mai putea apăra organismul. Descurajarea, de-presia, indoiala, lipsa credinței în vindecare determinăimobilizarea acestor celule și a limfocitelor lângă pe-retele vascular. Opusul lor credința, dorința de vinde-care, învingerea îndoielii activează aceste celule.Rugăciunile înalțate de bolnav cât și de cunoscuți,membrii ai familiei, săvârșirea Sfântului Maslu au înconsecință cel mai important rol.

Cunoscut ca biruitor al unei boli incurabile, can-cerul, Sfântul Nectarie dă speranță celor fără desperanță, dăruiește vindecare acolo unde medicii suntneputincioși. Oameni paralizați au fost tămăduiți,creștini care de mulți ani nu aveau copii au dobanditprunci. Hristos Doctorul cel Mare, vindecă fără me-dicamente prin sfinții Săi. Astăzi la serbarea ocrotito-rului nostru am rostit împreună: Slăvit fiind delucrarea Duhului, izvorăște tămăduiri și har bogat.Pentru aceea îi strigăm: Bucură-te Părinte Nectarie

Vindecările și minunile pe care Sf. Nectarie le-asăvârșit nu au rămas necunoscute. Credincioșiidin multe părți ale lumii dau mărturie neîncetatdespre minunile sale. Nu este pe pământ niciun om pe care să nu-l atingă bolile și necazu-rile. Păcatul strămoșesc a schimbat înaltastare pe care Domnul a dăruit-o oamenilor.

n Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA

Sfântul Ierarh Nectarie:Izvor nesecat ce adapă sufletele chinuite

și vindecă bolile trupești

Page 6: Pavaza Credintei

6

Pavăza credintei

Pentru a vorbi despre preoţie ca slujire a luiDumnezeu şi implicit a oamenilor trebuie sămergem la izvoare şi aceste izvoare le avem

în Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie, în experienţa vie a Sf.Părinţi, şi păstori ai Bisericii. Noi preoţii suntem ur-maşi ai apostolilor şi trebuie să urmăm porunca Sf.Ap. Pavel: Fiţi următori mie, precum eu sunt următorlui Hristos.

Preoţia este o vocaţie, o chemare care porneşte dela Dumnezeu catre noi. Ceea ce apartine preotului eraspunsul la chemare. Ales devine acela care răspundela chemare (Sfântul Chiril al Alexandriei) cu întreagalui făptură, inspirându-se din ea, gândind, vorbind,scriind, lucrând în lumina ei. Şi dimpotrivă, ce maregol, ce adâncă suferinţă e în viaţă când nu-ţi recunoştio vocaţie, un rost al tău în lume, când "ai îngropat ta-lantul", căci fiecare are un "talant", un dar. În schimb,a-ţi cunoaşte darul, chemarea şi a I te dărui cu toateforţele înseamană a-ţi afla sensul vieţii, în ce ne pri-veşte, al vocaţiei preoţeşti.

Dar nu mai mică e greşeala unei preoţii care nu echemare, mobilul căreia e cariera, câştigul imediat,uneori orgoliul, satisfacţia. Sfântul Grigorie Teologulîşi mărturiseşte astfel unul din motivele pentru carenu cuteza să îmbrăţişeze preoţia: Îmi era ruşine dealţii care se îndeasă spre Sfânta Sfintelor cu mâini ne-curate, cu sufletele nesfinţite; care se îngrămădesc şise îmbulzesc în jurul sfintei mese, ca şi cum pentrudânşii treapta aceasta este nu un model de virtute, ciun mijloc de câştigare a existenţei; nu o slujbă îm-

preunată cu grea răspundere, ci o funcţie lipsită cutotul de răspundere.

Părinţii şi învăţătorii Bisericii disting în iconomiaşi preoţia mântuitoare a Domnului, trei slujiri: che-marea învăţătorească (profetică), slujirea arhiereascăşi demnitatea împărătească, - slujiri care se continuăde la Iisus Hristos în activitatea păstorului de suflete,a preotului. Cu toţii ştim acest lucru. Însă observămcă în ultimul timp ne îngrijim tot mai mult de ziduri,

de construcţii, de renovări - şi nu e rău, este chiarfoarte bine - dar uităm uneori că misiunea noastră,

jertfa noastră nu trebuie să se desfăşoare numaipe acest plan. De aceea am să încerc, cât se poatede scurt să scot în evidenţă şi importanţa celor-

lalte slujiri preoţeşti.Preotul ca învăţător. Autorii tratatelor despre preoţie din epoca patris-

tică pun mare preţ pe pregătirea intelectuală şi şti-inţifică a candidatului la preoţie şi pe funcţiuneaînvăţătorească a preoţiei. Învăţătura şi predicareacuvântului lui Dumnezeu sunt capitole centrale ale

fiinţei şi misiunii preoteşti; fără acestea nu se concepeşi nu există preoţia. În porunca de trimitere a Aposto-lilor la misiune se află cuvintele: Mergând învăţaţitoate neamurile. (Matei 28, 19). Preoţii trebue să aibăînvăţătură bogată, dumnezeiască şi profană. Învăţă-tura preotului trebuie să fie adâncă, variată, multila-terală şi prezentată metodic şi atră gător. El trebuie săstie a da răspunsuri diferitelor întrebări care i se punşi a face faţă situaţiilor care se prezintă. Sf. Gri-gorie de Nazianz şi Sf. Grigorie cel Mare caracteri-zează conducerea preoţească a sufletelor, drept "artaarte lor şi ştiinţa ştiinţelor".

Preoţii patristici făceau mi siune în interiorul, lamarginile şi dincolo de marginile Imperiului Ro man,cu eforturi şi primejdii excepţionale. Predicând Evan-ghelia în mijlocul popoarelor necreştine şi stăruindasupra înaltelor ei principii mo rale şi sociale, ei nunumai încreştinau, dar şi civilizau aceste popoare, în-dulcind asprimea moravurilor lor şi dându-le o altăorientare şi con ştiinţă atât ca indivizi cât şi ca socie-tate. Sf. Irineu, Sf. Grigorie Taumaturgul, Sf. Vasilecel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Niceta de Reme-siana, Senute de Atripe, Sf. Martin de Tours, sunt doarcâţiva din numeroşii educatori, misionari şi civiliza-tori ai epocii patristice.

Preotul ca sfinţitor şi jertfitor.Vocaţia, dragostea, învăţătura, vir tuţile şi misiunea

preotului îl pregătesc pentru rolul de sfinţitor şi jert -fitor. Sfinţii Părinţi reamintesc continuu preotului cărangul său e mai presus decât acela al îngerilor, deoa-

PREOŢIA CA JERFĂS-a vorbit şi s-a scris mult despre

slujirea preoţească: tema rămâneînsă mereu actuală, mereu vie.Pentru că şi noi, în timpul nostru,suntem chemaţi împreună lucră-tori cu Hristos, iconomi ai Evan-gheliei şi Tainelor lui Dumnezeu.

A vorbi despre preoţie în-seamnă a vorbi despre rostulşi temeiul acestei slujiri; deconştiinţa chemării şi daru-lui ei; înseamnă a adânciaceastă chemare în luminaroadelor, a roadelor slujiriinoastre. Și este clar căaceastă comportare a preo-tului în Biserică (comunitate)este una JERTFELNICĂ.

n Pr. Marin Octavian DUMINICĂ

Page 7: Pavaza Credintei

Nr. 2

7

rece acestora nu li s-a spus: Câte veţi lega pe pământ,vor fi legate şi în ceruri, şi câte veţi dezlega pe pă-mânt, vor fi dezlegate şi în ceruri (Matei 18, 18). Pu-terea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor este oputere dumnezeiască. Pentru a fi în măsură să exerciteaceastă putere, preotul trebuie să aibă virtutea capitalăcare-l face apt pentru aceasta: sfinţenia. Sfinţenia estecurăţia sau nevinovăţia absolută sau aproape absolutăprin care Dumnezeu şi preoţii Săi curăţă de întină-ciune şi apropie de sfinţenie pe oameni. Sfinţeniapreotului face posibilă sfinţenia oamenilor. Formulade adresare obişnuită faţă de preot, "Sfinţia ta", aratăcă preotul este prin definiţie un om al sfinţeniei.

Preotul sfinţeşte pe credincioşii lui prin dragoste,prin rugăciuni, prin Sfintele Taine şi prin propria sasfinţenie. Centrul lucrării sale sfin ţitoate este Sf. Li-turghie. Purtând pe braţele sale Trupul şi Sângele Mâ-tuitorului, preotul se sfinţeşte până la îndumnezeire,dacă e realmente vrednic să se împărtăşească cu Dom -nul; el sfinţeşte, de asemenea, pe aceia cărora le dăTrupul şi Sângele Domnului spre împărtăşire.

Sf. Ioan Gura de Aur zice că însuşi Mântuitorul co-boară ca să prefacă pâinea şi vinul în Trupul şi San-gele Său, iar preotul nu e decât locţiitorul Logosului.Ca locţiitor al Fiului lui Dum nezeu care se jertfeşte,preotul se jertfeşte şi pe sine odată cu Mântuito rul.Jertfa preotului e una din cele mai sfinte ofrande pecare Biserica le aduce lui Dumnezeu. Numeroşipreoţi, din toate treptele ierarhiei, de la arhidiaconulŞtefan, până la preoţii Pamfil, Pionius şi mulţi altii şipână la episcopii Metodiu de Olimp, Fructuosus şimulţi alţii, şi-au dat viaţa jertfindu-se pentru Mântui-torul în timpul persecuţiilor. De-a lungul veacurilormulţi preoţi s-au jertfit în diferite împrejurări pentrubinele şi sfinţirea credincioşilor lor. Nu trebuie să-iuităm nici pe cei mai din urmă jertfiţi pentru Hristosşi Biserica Sa şi mă refer aici la cei ucişi în închisorilecomuniste prin celebrul experiment de reeducare printortură, experiment aplicat şi la Piteşti şi în multe alteînchisori comuniste din ţară. Sunt convins că şi astăzisunt preoţi care se ostenesc şi se jerfesc pentru Hristosşi pentru Biserica Sa, dar ei sunt în acelaşi timp şismeriţi. Smerenia lor constă în a trece sub tăcere vir-tuţile şi de a le permite altora să le descopere. Să nuuităm că există oameni atît de săraci, încît nu au nimicaltceva decît bani. Nimeni nu este mai gol la suflet,decît cel care este plin de sine însuşi.

Ne deranjează sau nu, trebuie să recunoaştemtotuşi că de multe ori preotul se confundăcu un fel de functionar bisericesc. Expresia

nu-mi aparţine am împrumutat-o chiar de la un laic.Purtarea ortodoxă sănătoasă este înlocuită cu compor-tarea funcţionărească, iar preotul devine un simplufunctionar al unei anumite biserici. Schimbarea uneiastfel de atitudini ar trebui să vină din partea noastrăa tuturor. Cu fiecare dintre tinerii teologii, se repetămisterul chemării ucenicilor la propovăduire. Într-obună zi, lumea aceasta, a noastră, care ni se pare veş-nică şi neschimbată va dispărea şi deodată ne vom

trezi înaintea lui Hristos, puşi să răspundem pentrutrecerea noastră prin această lume.

Noi, preoţii suntem chemaţi la o mare misiune şinici un fir de păr din capul nostru nu se va clinti fărăştirea lui Hristos. Avem dăruită multă putere de sus şide aceea ar trebui să ne purtăm ca ucenici ai lui Hris-tos şi nu ca nişte funcţionari bisericeşti.

De multe ori ne văităm că statul dă bani puţini pen-tru salarii, că oamenii sunt răi şi necredincioşi şi sec-tarii umblă prin sate, că la biserici vin doar babele, iartinerii preferă să petreacă prin cârciumi şi discoteci şică oamenii nu mai sunt aşa cum erau odinioară, învremea sfinţilor. Eu zic însă că vremurile nu sunt ni-ciodată altele, ci doar credinţa noastră este mai maresau mai mică. Asemenea şi râvna preoţiei noastre. Sepoate sluji şi doar pe antimis, sub cerul liber dacă nuai biserică acolo unde eşti trimis. Totul e să nu credemcă preoţia este o meserie ca multe altele, să nu necomportăm ca un slujbaş pus de şeful său doar să re-pare nişte ziduri, să oficieze "servicii" şi să contabili-zeze banii enoriaşilor; să nu ne oprim doar la rostireade predici bombastice şi găunoase şi să-i mustram pecei ce nu vin duminica la biserică ori care nu şi-auplătit contribuţia.

Rămân la părerea că se poate sluzi şi pe o buturugă,cum a făcut Serafim de Sarov, se poate sluji şi pe pro-priul piept, aşa cum a slujit şi Iustin Parvu în temniţă.Totul e să slujim cu credinţă şi să primim preoţia dindragoste pentru Hristos şi pentru aproapele. Poate cătraim dint-un salariu de mizerie, dar jertfa ne va facesă ne simţim cu adevarat bogaţi. Oriunde vom săvârşiSfânta Liturghie, pe câmp sau într-o biserică de chir-pici să plângem de bucurie lângă Trupul şi SangeleMântuitorului şi să cântăm impreună cu îngerii. Preo-tul merge în casele necăjiţilor, le mângâie copii cucâte o iconiţă, va sta la masa lor, aşa puţină şi săracă,îi va împăca vorbindu-le despre Hristos şi Maica Sa,îi va dojeni cu blândeţe şi-i va îndrepta. Dacă dinsuma adusă de credinciosul sărman la Sfântul Altarvom putea să înapoiem jumătate vom cunoaşte bucu-ria de a dărui. Făcând astfel, credincioşii ne vor as-culta şi ne vor spune - "părinte". Toate acestea suntale preoţiei, "bucuriile suferinţei", pentru că înaintede toate preoţia este jertfă, jertfa vie, care răneşte

inima şi o face să se umple de lacrimi.

Trebuie să înţelegem că ieşirea dincriza duhovnicească este reîntoarcereala sfinţi şi la modelul sfinţeniei, la fap-tele sfinţilor, la gândirea şi judecăţilelor şi nu în ultimă instanţă la jertfa lor

pentru Hristos şi pentru semeni. Preoţia se facenumai în stare de jertfă. Dacă viitorul preot vi-sează o viaţă liniştită, un loc căldicel, maşină,casă şi un pântec îndestulat, este de plâns mi-cimea lui sufletească. Demnitatea preoţeascăeste în primul rând jertfă. Să nu crezi în jertfata, să te îndoieşti de necesitatea jertfei tale,iată adevaratul impediment la hirotonie

Page 8: Pavaza Credintei

8

Pavăza credintei

Într-o discuţie liberă şi plăcută, întrebând eleviimei cu vârste cuprinse între 5 si 7 ani Cum esteDumnezeu?’’ aceştia mi-au răspuns fără ezitare: - Dumnezeu este bun, ne-a dat viaţă, El ne ajută sătrăim!- Doamne-Doamne este Sfânt şi pentru toţi este unmare ajutor, El ne hrănește pe toţi!- El ne ajută să facem lucruri bune!- Dumnezeu iubeşte copiii cuminţi!- Dumnezeu ne vede mereu, chiar şi noaptea!- Chiar dacă unii ne mai batem în pauză, Doamne -Doamne ne vede, ne iubeşte şi de aceea a trimis-o pepământ pe d-na învăţătoare ca să ne înveţe să fimbuni şi cuminţi.- Dumnezeu este prietenul tuturor copiilor. - Eu il iubesc pe Dumnezeu pentru că m-a făcut aşade mare.- Şi eu il iubesc pe Dumnezeu pentru că mi-a dat-o pemami.

Mici, sau mari, adulţi sau vârstnici cu toţii reali-zăm ce pace se instaurează în suflet atunci când vor-bim despre Dumnezeu. Asemenea unor copii,indiferent cât suntem de ocupaţi cu problemele zil-nice, cu frământările şi gândurile noastre, dacă am po-posi 5 minute în sufletul nostru şi am răspundeîntrebării Cum este Dumnezeu?, sigur am da ca şi eirăspunsuri simple, răspunsuri curate şi scurte, fărăcomplicaţii, fără filosofie, fără enunţuri sofisticate.Dumnezeu ne învaţă zilnic că viaţa frumoasă e viaţasimplă, că bucuriile adevărate sunt bucuriile mici, căadevarata fericire e drumul spre ea, că oamenii buninu gândesc mult atunci când vor să facă o faptă bună,pentru că ei gândesc cu inima. Copiii întotdeaunasunt impresionaţi de o durere, de o problemă sau unnecaz al unui coleg. Vor să ajute, vor să sprijine. Eiîmpart cu uşurinţă pacheţelul cu mâncare, ei împru-mută cu uşurinţă o jucărie preferată unui coleg carenu are. Ar trebui să învăţăm de la ei!

Foarte frumoasă este o compunere a unui elevimpresionat de viaţa copiilor fără casă, pe care îivedea adesea de la geamul lui:

SUNTEM DIFERIŢI, ŞI TOTUŞI EGALI!Toţi avem acelaşi început !Părinţii m-au învăţat că indiferent de naţionalitate,

indiferent de limba pe care o vorbim, de portul pe careîl avem, indiferent dacă suntem săraci sau bogaţi, toţisuntem egali în faţa lui Dumnezeu.

Toţi avem dreptul sa râdem, să plângem de emoţie,

să vorbim, să greşim. Încă de când ne naştem cu toţiiavem de învăţat: să păşim, să rostim primele cuvinte.Toţi avem câte o mamă, un tată, bunici, care ne vor în-druma paşii în viaţă, care ne vor ridica de câte oricădem, care ne întind o mână de ajutor atunci cândavem nevoie de ajutor. Sunt foarte mulţi copii fericiţică au părinţi, că sunt iubiţi, că au un cămin, că se potbucura pe deplin de copilărie.

Din nefericire sunt şi foarte mulţi copii care crescsinguri pe stradă abandonaţi de toţi.Au acelaşi port,vorbesc aceeaşi limbă ca şi noi dar nu îi aude nimeni.De sărbători parcă şi Moş Crăciun uită de ei. Îi prote-jează numai Tatăl Ceresc, doar vântul îi mângâie,doar ploaia le sărută obrăjorii. Când noi stăm în casăfără griji ei stau pe stradă şi cerşesc câte un bănuţ.

Eu sunt unul dintre acei copii fericiţi care au cămin,bunici şi părinţi şi mă asemăn cu copiii străzii doarprin faptul că sunt copil. Şi ei ca şi mine îşi doresc şiau nevoie de un cămin, de o mamă şi un tată caresă-i iubească, care să le poarte de grijă, care să le ofereo copilărie fericită.

Îşi doresc de sărbători să se aşeze în jurul braduluiîmpodobit, să aştepte pe Moş Crăciun, care să le aducăun cadou cât de mic, să le aducă în dar familia pier-dută.

Cei care şi-au părăsit copiii se numesc părinţi doarpentru că din întâmplare le-a dat viaţă.

Cum putem să ajutăm copiii străzii?Să le dăm câte puţin din ceea ce avem noi, să le ofe-

rim puţină afecţiune, pentru că şi ei sunt copii, şi eiau dreptul la viaţă decentă ca şi noi.

Nu trebuie să uităm niciodată ca aceşti copii şimulţi alţii necăjiţi din lumea largă sunt EGALI cunoi şi tocmai pentru acest lucru nu trebuie priviţi cuo undă de superioritate.

Toţi suntem oameni şi suntem egaliîn faţa lui Dumnezeu dar ne deose-bim prin felul de a gândi şi de aface faţă problemelor vieţii. (elevclasa a II a).

Noi, adulţii artrebui să fim maiatenţi la cei dinjur, ar trebui săînţelegem căTOŢI SUNTEMEGALI şi numaidăruind o să pri-mim, numai iu-bind, o să fimiubiţi.

Copiii şi religian Prof. Elena-Otilia Ţiroiu

Page 9: Pavaza Credintei

Nr. 2

9

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei,aceasta e credinţa mea creştină,am învăţat cu tălpile să calc,cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înţeles că sunt datorsă nu cedez cumva vreunei noxe,ci să rămân, cu neamul meu cu tot,fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi datcredinţa lor pe nici un fel de bunuri,nici dacă ar fi fost crucificaţi,nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi euîn fiece istorică furtună,credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,prin toţi ai mei, Biserică străbună.

Şi m-am opus căderii în neantşi celor care dărâmau altareşi clopote-n Ardeal am construitşi calendare pentru fiecare.

Şi ‘Noul Testament de la Bălgrad’eu l-am crezut aducător de leacurişi m-am zbătut că să apară iar,

la Alba, dup-aproape patru veacuri.Şi-am fost convins că nici un leninismcredinţa ortodoxă n-o ajutăci, dimpotrivă, ateismul cruntar vrea să o transforme-n surdomută.

Dar dintr-o data ce mi-e dat să simt?A început la Bucureşti să creascăun demonism bogat şi indecent,ce-ameninţă credinţa strămoşească.

Nevolnicii lovesc pe ortodocşi,îi tot mânjesc şi culpabilizează,îi fac răspunzători de bolşevism,îi umplu de lehamite şi groază.

E clipa când mă simt dator să spuncă nu ne poate frânge vijelia,că nu sunt bunuri pe acest pământ,ca să ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem să devenim mormonisau, altceva, conform unei reţete,noi suntem ortodocşi definitivoricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.

Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud,această fărădelege epocală:

‘Ortodoxia naşte comunism!’Deci, să fugim de ea ca de o boală.

Dar nu există-n lume avantajcu care ar putea să ne îmbiecatolici, evanghelici, protestanţi,să ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silimsă fie ortodox când nu o simte,noi suntem pe vecie ortodocşi,cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mituis-o părăsim pe mamă în etatedin tragicul motiv că pe pământexistă alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,când ni-i credinţa însăşi în pericol,îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini,că harul de-a iubi nu e ridicol.

Şi îi iubim pe toţi aceşti creştinice, dincolo de orice paradoxe,la rândul lor, respectă şi iubesc,pe credincioşii turlei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,o comedie pare tragedia,e în pericol cultul ortodox,se deromânizează România.

Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,când sumbre acuzaţii se adună,ia-n mână crucea de la Est,ai grijă de biserica străbună.

Şi dă-ne dreptul de-a ne apărachiar dacă de la fraţi asediul vine,permite-ne să fim în veci creştini,ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.

ÎN VECI ORTODOCŞI de Adrian Păunescu ( 12 noiembrie 1997)

Rugăciunea poeților

Page 10: Pavaza Credintei

10

Pavăza credintei Știri din viața eparhiei

Clipă de clipă trebuie să veghem ca în sufletelenoastre să nu se stingă candela iubirii aproapelui,căci știm că aceasta este calea către viața veșnică,către mântuire. Să facem astfel ca în viața noastrăbunătatea și dăruirea să crească în fiecare zi, cuatât mai mult cu cât vedem că trăim într-o lumecare își pierde armonia dăruită inițial de Dumne-zeu. Cicero - strălucitul orator al lumii latine,omul de stat al Romei republicane, considerat„homo universalis”, a afirmat că „din moment cese înlătură dragostea și bunătatea, toată bucuriavieții dispare”. Iisus Hristos ne-a arătat bunătateaSa, dându-și viața pentru noi și iertându-ne.Așadar, avem atâtea exemple, începând cu Dom-nul nostru Iisus Hristos și până la personaje isto-rice, astfel că, la fel și noi, trebuie să fim gata săajutăm ființa de lângă noi, s-o respectăm, s-oiubim cu adevărat și să-i oferim bunătate și sprijinîn necazuri.

Cu ajutorul lui Dumnezeu se reface chipul luiDumnezeu în om spunea Sfântul Grigorie deNyssa, adăugând că binele nu are margini, iarcreştinismul este o imitare a naturii divine. Aceștipași sunt urmați și de toți cei care, unindu-și su-fletele, alcătuiesc marea familie a CampionilorBucuriei.

Astfel au mai trecut în răbojul lui Dumnezeu onouă acțiune de întrajutorare în Protoieria Pitești,pe 4 septembrie 2014, când Cercul Pastoral nr. 3a implicat 18 parohii (n.n. din care face parte șiparohia noastră) care și-au unit forțele și au venitcu ajutoare în sprijinul unui număr de 22 de fa-milii aflate în grele condiții de viață, fără venituri,cu mulți copii ce prezintă risc de abandon școlar.Astfel, cele 22 de familii au venit la bisericaParohială Cotmeana unde au beneficiat de aju-toare ce au constat în hrană, atât pentru trup, câtși pentru suflet.

Cu binecuvântarea și purtarea de grijă aÎnaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic,în Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului sedesfășoară, la nivel de protoierii, după un pro-gram stabilit de Permanența Centrului Eparhial,activități social-filantropice ce au în vedere aju-torarea familiilor sărace și aflate în nevoi, cu copiimulți sau în pragul abandonului școlar, bolnavi șibătrâni. Aceste acțiuni sociale fac parte din Pro-iectul general social-filantropic cultural-educa-tiv și sportiv intitulat "Campionii Bucuriei"coordonat de Părintele Arhidiacon Caliopie Cri-stian Ichim, Consilier responsabil de sectoareleEconomic-Financiar și Construcții bisericești din

Eparhia Argeșului.Beneficiarii sunt aleși în urma unor

anchete sociale, în care au fost urmăritecazurile cu venituri foarte mici, dar șiproblemele de sănătate foarte grave. Oatenție deosebită o primesc bătrânii, bol-navii fără familie, precum și copiii pen-tru care există riscul abandonului școlar.

În proiect sunt implicați părinții pro-toierei și preoții din fiecare protoierie,precum și credincioșii din cuprinsulEparhiei Argeșului, care sunt chemați săaducă bucurie în casele celor sărmani.

Campionii Bucuriei sociale în Protoieria PiteștiFii lumină pe cale, oriunde vei trece! Fii alinare pentru orice

rană, picior pentru cel şchiop, hrană pentru cel flămând, îmbrăcă-minte pentru cel gol, dar mai ales îmbracă în dragoste pe cel lipsit

de mângâiere! (Sf. Ioan Gură de Aur)

mater ia l preluat de pewww.eparhiaargesului .ro

Page 11: Pavaza Credintei

Nr. 2

11

Campionii Bucuriei Campionii Bucuriei sprijină Educațiași luptă împotriva abandonului școlar

Știri din viața eparhiei

Nichifor Crainic spunea că în creştinism măsuraomului desăvârşit nu este cel vârstnic, ci copilul.Educând pe copii să păstreze şi să participe la fru-museţea rânduielilor bisericeşti, aducătoare de li-nişte şi de har, îi ajutăm să dobândească viaţa şifericirea veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu pen-tru care au fost creaţi: A educa înseamnă a purtade grijă copiilor şi tinerilor în ceea ce priveşte cu-răţenia sufletească şi buna-cuviinţă, a-l creşte pecopil moral, om drept, a-l creşte în evlavie, a aveagrijă de sufletul lui, a-i modela inteligenţa, a formaun atlet pentru Hristos, pe scurt, a te îngriji demântuirea sufletului lui. Educaţia este asemeneaunei arte; artă mai mare decât educaţia nu există,pentru că toate artele aduc folos pentru lumea deaici, arta educaţiei se săvârşeşte în vederea acce-derii la lumea viitoare.(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Plecând de la aceste sfinte îndemnuri, s-a scrisun nou capitol al proiectului ,,Campionii Bucuriei”,în ziua de 30 a lunii lui brumar, în cadrul ProtoierieiPitești, la Parohia Cireșu, implicat fiind CerculPastoral VI, coordonat de P.C. Preot GheorgheAdrian.

Astfel, peste 100 de copii de la Școala Generalăcu clasele I-VIII și de la Grădinița din Cireșu auprimit în dar cărți de rugăciune, rechizite școlare șicaiete de lucru pentru diferite ramuri ale educației.

P.C. Protoiereu Ciprian Vuțan le-a ținut copiilorun folositor cuvânt de învățătură, pentru statorniciaîn credință, despre mersul la biserică, dar și pentru

a-i întări pentru examenele ce urmează.La sfârșitul evenimentului, preoții implicați în

acest proiect au vizitat Biserica cu hramul ,,Ador-mirea Maicii Domnului” la Parohiei Cireșu, undes-au rostit rugăciuni de mulțumire către BunulDumnezeu. Aici au fost primiți cu multă caldurăde Părintele Paroh Stănescu Nicolae, carepăstorește cu dăruire și dragoste ,,poporul sfânt”încredințat.

Cu binecuvântarea și purtarea de grijă aÎnaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, înArhiepiscopia Argeșului și Muscelului sedesfășoară, la nivel de protoierii, după un programstabilit de Permanența Centrului Eparhial, activitățisocial-filantropice ce au în vedere ajutorarea fami-liilor sărace și aflate în nevoi, cu copii mulți sau înpragul abandonului școlar, bolnavi și bătrâni.Aceste acțiuni sociale fac parte din Proiectul gene-ral social-filantropic cultural-educativ și sportiv in-titulat Campionii Bucuriei coordonat de P.C.Arhidiacon Caliopie Cristian Ichim, Consilier res-ponsabil de sectoarele Economic-Financiar șiConstrucții Bisericești din Eparhia Argeșului șiMuscelului.

Beneficiarii sunt aleși în urma unor anchete so-ciale, în care au fost urmărite cazurile cu veniturifoarte mici, dar și problemele de sănătate foartegrave. O atenție deosebită o primesc bătrânii, bol-navii fără familie, precum și copiii pentru careexistă riscul abandonului școlar.

În proiect sunt implicați părinții protoierei șipreoții din fiecare protoierie, precum și credincioșiidin cuprinsul Eparhiei Argeșului, care sunt chemațisă aducă bucurie în casele celor sărmani.

Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui(Matei 5, 7)

mater ia l preluat de pewww.eparhiaargesului .ro

Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi săvină la Mine, că a unora ca

aceştia este Împărăţia cerurilor(Matei 19, 14)

Page 12: Pavaza Credintei

12

Pavăza credintei

În diabetul zaharat tip I (insulino-dependent),retinopatia este prezentă în 90% din cazuri,după 15 ani de evoluţie. În diabetul zaharat tipII (non insulino-dependent), retinopatia estedeja prezentă la 20% din pacienţi, la momentuldiagnosticului, şi la peste 60%, după 15 ani dediabet.

Retinopatia diabetică constă în apariţia la ni-velul retinei a unor dilataţii vasculare, microa-nevrisme, exsudate, hemoragii (stadiulneproliferativ) şi vase anormale de neoformaţie(stadiul proliferativ), modificări care, netratatela timp prin fotocoagulare laser, duc la pierdereavederii. Pacienţii pot resimţi, în primă fază, mo-dificări ale acuităţii vizuale, tulburări de cîmpvizual sau simţ cromatic, dar vederea scade pro-gresiv şi, în lipsa tratamentului adecvat, aparcomplicaţii grave: hemoragii intraoculare, de-colare de retină, glaucom neovascular, care ducla orbire.

Retinopatia diabetică reprezintă principalacauză de pierdere a vederii în rîndul populaţiei

active, în ţările dezvoltate.Protocolul standard de tratament pentru reti-

nopatia diabetică proliferativă este reprezentatde fotocoagularea laser a retinei, metodă careîmpiedică dezvoltarea vaselor anormale şi pre-vine deteriorarea vederii. Tratamentul laser seefectuează în cabinetul oftalmologic, fără inter-nare, sub anestezie topică (picături), fiind nece-sare una sau pînă la 3 - 4 şedinţe, în funcţie depatologia retiniană existentă.

Fotocoagularea laser retiniană instituită latimp este singurul tratament eficient pentru pre-venirea complicaţiilor dramatice, care deter-mină pierderea vederii. La Centrul Medical DrGeorgescu, în cadrul cabinetului de oftalmolo-gie, funcţionează primul laser oftalmologic pen-tru tratamentul retinopatiei diabetice, existent înjudeţul Argeş. Tramentul laser şi urmărirea evo-luţiei pacienţilor sînt efectuate de dr Anca Ge-orgescu, medic primar oftalmolog.

Relaţii suplimentare şi programări, la tel.0248/210285 (între orele 10 - 18), 0724/027807sau la sediul Centrului Medical Dr Georgescu,din str. Trivale nr. 78 bis (lîngă Palatul Copii-lor). Pentru alte informaţii, puteţi accesa paginaweb - www.doctorgeorgescu.ro .

Retinopatia diabeticădiagnostic și tratament

Retinopatia diabetică estemanifestarea microangiopatiei

diabetice, complicaţie majoră dealterare metabolică. Examenul

oftalmologic periodic este esen-ţial pentru depistarea retinopa-

tiei diabetice şi instituireatratamentului adecvat. Preva-

lenţa retinopatiei diabetice va-riază cu vechimea diabetului

zaharat şi cu vîrsta la careacesta a debutat.

n Dr. Anca DEORGESCU

La Centrul Medical Dr.Georgescu, în cadrul cabinetuluide oftalmologie, funcţionează pri-mul laser oftalmologic pentrutratamentul retinopatiei diabe-tice, existent în judeţul Argeş.

”Mulțumim doamnei doctor Anca Georgescupentru sprijinul acordat în realizare acestui

număr al revistei noastre.

SFATUL MEDICULUI