Patrimoniul arhitectural - UTM

„Recomandat spre publicare prin decizia Senatului UTM. Proces- verbal nr. 4 din 17.11.2020. Monografia a fost elaborat în cadrul proiectului de cercetare nr.20.80009.0807.34 din 30.01.2020 „Sporirea valorii patrimoniului arhitectural din Republica Moldova” .
Colectiv de autori: ALBU Svetlana, dr.hab., prof.univ., redacia general ALBU Ion, dr., conf.univ.; URSU Viorica, dr., conf.univ.; BOSTAN Ina, dr., conf.univ.; MORARU Angela, dr., conf.univ.; BÎRDAN Veaceslav, dr., conf.univ.; CHIRIAC Lilia, dr., conf.univ.; CHIRIAC Natalia, magistru în drept; IVANOV Valeriu, arhitect, doctorand; LEAN Anna, magistru în evaluare; JITARI Liliana, magistru în evaluare; BEJENARU Mariana, magistru în evaluare
Recenzeni: Tudor BAJURA, dr.hab. în econonie, prof.univ. Ion RUSU, dr.hab. în inginerie, prof.univ.
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAIONALE A CRII
Patrimoniul arhitectural: aspecte legale, tehnice i economice / Albu Svetlana, Albu Ion, Ursu Viorica [et al.]. – [Chiinu]: S. n., 2020 (Tipogr. "MS Logo"). – 355 p.: fig., tab.
Aut. sunt indicai pe vs. f. de tit. – Introd. paral.: lb. rom., engl. – Referine bibliogr. la sfâritul cap. – 300 ex.
ISBN 978-9975-3481-2-6. 72:347.787 P 44
ISBN 978-9975-3481-2-6 © Svetlana Albu .a. 2020
3
CUPRINS
CAPITOLUL I. CADRUL LEGISLATIV INTERNAIONAL I AL UNIUNII EUROPENE PRIVIND PATRIMONIUL ARHITECTURAL ........................................................................... 12
1. PROTECIA BUNURILOR CULTURALE ÎN CAZ DE CONFLICT ARMAT ....................................................................... 14
1.1. Convenia pentru protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat, Haga, 14 mai 1954 ............................................................... 14
1.2. Protocolul nr. 2/1999 la Convenia de la Haga din 1954 pentru protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat ..................... 18
2. SPTURI ARHEOLOGICE .................................................... 20
2.2. Conservarea i restaurarea ....................................................... 25
2.3. Protecia i gestiunea patrimoniului arheologic ....................... 29
2.3.1. Protecia patrimoniului arheologic ....................................... 37
3. PROTECIA BUNURILOR CULTURALE ............................. 46
3.1. Interzicerea i împiedicarea operaiunilor ilicite ..................... 46
3.2. Infraciunile asupra bunurilor culturale ................................... 51
3.3. Protecia patrimoniului mondial cultural i natural ................. 56
4. PATRIMONIUL ARHITECTURAL ......................................... 61
4.1. Oraele istorice ........................................................................ 61
4.2. Patrimoniul arhitectural ........................................................... 69
4.4. Salvgardarea patrimoniului ...................................................... 91
1. CONCEPTE DE PROVENIEN A VALORII .................... 106
1.1. Valoare – munc i valoare – utilitate ................................... 106
1.2. Teoria valoare–entropie ......................................................... 108
1.3. Teorii i concepte alternative ................................................. 112
1.4. Generalizri ........................................................................... 118
2.2. Mecanismul de obinere a valorii .......................................... 124
2.2.1. Procesul de producie ......................................................... 128
2.2.2. Procesul de consum ............................................................ 131
2.2.3. Procesul de producie ......................................................... 133
2.3. Valoarea patrimoniului arhitectural ....................................... 133
3. TEORIA EVALURII .............................................................. 135
3.2. Teoria modern a evalurii .................................................... 140
3.2.1. Valoarea de pia ............................................................... 143
3.2.2. Tipuri ale valorii definite în SIE ......................................... 147
3.3. Premisele valorii .................................................................... 151
3.5. Dezvoltarea teoriei evalurii .................................................. 160
4. EVALUAREA PRIN PRISMA TEORIEI VALORII ENTROPICE .................................................................................. 166
4.1. Analiza comparativ .............................................................. 166
5
5. EVALUAREA PATRIMONIULUI ARHITECTURAL ......... 175
5.1. Experiena Federaiei Ruse .................................................... 175
5.2. Tipuri de valori i instrumente de evaluare a patrimoniului cultural .......................................................................................... 190
5.3. Evaluarea patrimoniului arhitectural prin prisma teoriei valorii entropice ....................................................................................... 210
CAPITOLUL III. PATRIMONIUL ARHITECTURAL – SALVGARDARE I VALORIFICARE ...................................... 225
1. ITINERARE CULTURALE - Carta ICOMOS....................... 225
1.1 Conceptul itinerarelor culturale .............................................. 225
1.2. Obiectivele crerii itinerarelor culturale i noiuni definitorii ...................................................................................... 227
1.3. Clasificarea i caracteristicile itinerarelor culturale .............. 231
1.4. Cercetarea conceptului de itinerar cultural ............................ 234
2. VALORIFICAREA PATRIMONIULUI ARHITECTURAL 239
2.1. Experiena internaional ....................................................... 239
2.3. Recomandri pentru devenirea unui itinerar înalt solicitat .... 265
3. PROBLEMATICA PATRIMONIULUI ARHITECTURAL ÎN R. MOLDOVA ................................................................................ 271
3.1. Cadrul legislativ-normativ ..................................................... 272
3.3. Factorii de influen asupra strii patrimoniului arhitectural din mun. Chiinu ............................................................................... 281
3.4. Realizri i concluzii ............................................................. 286
6
4. ASPECTE DE SALVGARDARE A PATRIMONIULUI ARHITECTURAL ÎN R.MOLDOVA .......................................... 289
4.1. Valoarea i conservarea patrimoniului .................................. 291
4.2. Importana materialelor utilizate în conservarea monumentelor ............................................................................... 294
4.3. Probleme obiective i subiective ale conservrii patrimoniului ................................................................................ 299
4.4. Patrimoniul arhitectural din lemn pierdut ............................. 300
4.5. Patrimoniul arhitectural din lemn existent ............................ 303
4.6. Concluzii ............................................................................... 314
INTRODUCERE CAPITOLUL I. Cadrul legislativ internaional i al Uniunii Europene privind patrimoniul arhitectural CAPITOLUL II. Valoarea i evaluarea
Albu S.
1. Concepte de provenien a valorii 2. Mecanismul crerii valorii 3. Teoria evalurii 4. Evaluarea prin prisma teoriei valorii
entropice 5. Evaluarea patrimoniului arhitectural Albu S.
Lean A. 5.1. Experiena Federaiei Ruse 5.2. Tipuri de valori i instrumente de
evaluare Albu S. Jitari L.
5.3. Evaluarea patrimoniului arhitectural prin prisma teoriei valorii entropice
Albu S.
Bostan I. Chiriac N.
2.3. Recomandri pentru devenirea unui itinerar înalt solicitat
3. Problematica patrimoniului arhitectural în R.Moldova
Albu S.
Albu S. Albu I. Ivanov V.
ANEX Ursu V. Bostan I. Chiriac N.
Patrimoniul arhitectural: aspecte legale, tehnice i economice
8
INTRODUCERE
Patrimoniul arhitectural este unul dintre elementele structurale ale neamului cu un potenial energetic enorm pentru dezvoltarea spiritual i contientizarea naional în multitudinea naiunilor, etniilor existente în lume, precum i o ancor în valul de schimbri generat de procesul de globalizare.
Fiecare monument arhitectural existent este o scrisoare deschis în care sunt expuse etapele dezvoltrii culturii arhitecturale i ale construciei din acele vremuri. Prin patrimoniul arhitectural, prin ceti i biserici, cldiri rezideniale, conace i parcuri, în care Moldova este bogat, generaiile anterioare ne-au transmis dragostea i mândria pentru patrie, pentru realizrile strmoilor i pentru oameni.
Doar pe teritoriul municipiului Chiinu ateapt restaurarea zeci de cldiri istorice ale marilor maetri ai secolului al XIX-lea, precum A. Bernardazzi, I.I. Spet, A. Melnikov, G.I. Toricelli, K. Zaushkevich, dar i ai secolului XX – V.A.Voitsekhovsky, R.E. Kurz, V.P. Mednek, P.N. Ragulin, V.E. Kalushina, V.F.Smirnov, A.V. Shchusev i alii. Conservarea monumentelor de arhitectur în Republica Moldova de mult a depit limitele unei probleme tehnico-inginereti.
Cercetarea problematicii patrimoniului arhitectural din Republica Moldova a scos în eviden trei direcii interdependente, omiterea uneia dintre care genereaz imposibilitatea pstrrii patrimoniului arhitectural pentru noile generaii, acestea fiind:
1. Juridic, care cuprinde problemele legislativ-normative, inclusiv de punere în aplicare, i respectarea prevederilor legislaiei în vigoare.
2. Tehnic, care cuprinde atât aspectele de degradare fizic i aspectual, cât i modalitile, metodele de conservare, reabilitare, restaurare a monumentelor arhitecturale.
3. Economico-managerial, care cuprinde atât influena dezvoltrii socioeconomice, a pieei imobiliare asupra patrimoniului arhitectural, cât i posibilitile de utilizare, de gestiune eficient, de includere în circuitul economic a monumentelor arhitecturale.
Abordarea problemei conservrii patrimoniului arhitectural în mod unilateral de societatea civil (prin articole menite s sensibilizeze opinia public) i unidirecionat de ctre specialitii în domeniul arhitecturii i urbanismului (prin proiecte câtigate, îns fr
9
continuitate practic) sau în mod administrativ (impunând unele idei i/sau soluii lucrative din unele ri europene, dar absolut nejustificate pentru R.Moldova) este o cale greit care nu conduce la ameliorarea situaiei.
Pentru a gsi soluii viabile, problema pstrrii patrimoniului arhitectural trebuie examinat prin prisma abordrii sistemice a trei direcii de baz, concomitent din trei puncte de vedere: juridic, tehnic i economic.
Lucrarea cuprinde sinteza cadrului legislativ internaional i european cu referin la patrimoniul cultural. În special, se atrage atenia asupra aspectelor de protecie, conservare, restaurare i gestiune.
În monografie este expus o nou viziune asupra valorii patrimoniului arhitectural prin prisma teoriei valorii entropice (TVE). Este explicat modalitatea de estimare a valorii bunurilor imobile în baza TVE i modalitatea de evaluare a patrimoniului arhitectural din respectivul punct de vedere.
Aspectele de salvgardare a patrimoniului arhitectural examinate în lucrare cuprind: analiza legislaiei internaioanle privind itinerarele turistice; studiul experienei internaionale de valorificare a patrimoniului arhitectural; examinarea patrimoniului cultural-turistic din R.Moldova cu evidenierea criteriilor i cerinelor necesare pentru devenirea unui itinerar înal solicitat; analiza situaiei actuale în R.Moldova privind patrimoniul arhitectural; studiul materialelor utilizate în procesul conservrii i restaurrii cu analiza existenei i volumului materialelor locale tradiionale autentice în R.Moldova; motenirea arhitecturii din lemn i exemple reuite de restaurare i conservare a acesteia.
10
INTRODUCTION
The architectural heritage is one of the structural elements of the nation with an enormous energy potential for spiritual development and national consciousness in the multitude of nations, ethnic groups in the world; as well as an anchor in the wave of change generated by the globalization process.
Every existing architectural monument is an open letter in which we read the stages of the development of the architectural culture and construction of those times. Through the architectural heritage, cities, churches, residential buildings, mansions and parks, in which Moldova is rich, previous generations have transmitted to us the love and pride for our homeland, for the achievements of our ancestors, and for the people.
Only on the territory of Chisinau dozens of historic buildings await the restoration, they were created by great masters of the nineteenth century such as A. Bernardazzi, I.I. Spet, A. Melnikov, G. I. Toricelli, K. Zaushkevich, but also of the twentieth century: V.A. Voitsekhovsky, R.E. Kurz, V.P. Mednek, P.N. Ragulin, V.E. Kalushina, V.F. Smirnov, A.V. Shchusev and others. The preservation of architectural monuments in the Republic of Moldova has long exceeded the limits of a technical engineering problem.
The research of the Republic of Moldova architectural heritage issues highlighted three interdependent directions, the omission of one of which generates the impossibility of preserving the architectural heritage for the new generations, they are:
1. legal perspective contains legislative and normative issues, including the implementation and compliance with the provisions of the legislation in force;
2. technique perspective includes the physical degradation and change of appearance, as well as the modalities, methods of conservation, rehabilitation, and restoration of architectural monuments;
3. economic and managerial perspective includes both the influence of socio-economic development of real estate market on the architectural heritage, and the possibilities of use, efficient management, inclusion in the economic circuit of architectural monuments.
11
The issue of architectural heritage conservation was addressed narrowly by the civil society (through articles intended to raise public awareness) and by specialists in the field of architecture and urbanism (through projects won but without practical continuity), or administratively (imposing some ideas and / or solutions that were lucrative in some European countries, but absolutely unreasonable for the Republic of Moldova), this is a wrong way that does not improve the situation.
In order to find feasible solutions, the problem of preserving the architectural heritage should be examined in the light of the systemic approach, in three basic directions, simultaneously from three points of view: legal, technical and economic.
The paper includes a synthesis of the international and European legislative framework with reference to cultural heritage. Particular attention is paid to the aspects of protection, conservation, restoration and management.
A new perspective on the value of architectural heritage through the prism of the theory of entropic value (EVT) is presented in the monograph. It explains the method to estimate the value of real estate based on EVT and how to valuate the architectural heritage from EVT point of view.
The aspects of architectural heritage safeguarding that are examined in the paper include: an analysis of the international legislation regarding the tourist itineraries; a study of the international experience in capitalizing architectural heritage; a study of objects of cultural tourism heritage in the Republic of Moldova highlighting the criteria and requirements necessary for an itinerary to become highly requested; an analysis of the current situation in the Republic of Moldova regarding the architectural heritage; a study of the materials used in the conservation and restoration process, including the analysis of the presence and volume of traditional local materials of Moldovan origin; the wooden architecture heritage and successful examples of its restoration and conservation.
12
Capitolul I. CADRUL LEGISLATIV INTERNAIONAL I AL UNIUNII EUROPENE PRIVIND PATRIMONIUL
ARHITECTURAL Autori:
Documentele internaionale privind conservarea patrimoniului cultural sunt emise sub denumirea de carte, convenii, recomandri sau declaraii. Aceste acte nu au caracter legislativ intrinsec. Îns reflect politicile internaionale de conservare a patrimoniului i stau la baza realizrii documentelor legislative naionale, precum i a formulrii principiilor de conservare i protecie. Printre cele mai importante organizaii care emit aceste acte sunt:
– UNESCO (Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur fondat în 1945);
– Consiliul Europei (înfiinat în 1949); – ICOMOS (Consiliul Internaional al Monumentelor i Siturilor
înfiinat în 1964). Documentele pot avea ca tem subiecte mai generale, precum
patrimoniul cultural i/sau patrimoniul natural, sau subiecte mai restrânse, precum patrimoniul arhitectural, patrimoniul arheologic, orae istorice, grdini istorice, turism cultural etc. Fiecare dintre aceste acte are rolul de a sintetiza rezultatul dezbaterilor profesionale din domeniul patrimoniului, a ridica noi întrebri i a completa sau rectifica principiile enunate în documentele anterioare. La baza principiilor enunate în documentele internaionale pot sta documente naionale sau locale.
Fr a avea pretenia unei explicaii juridice foarte detaliate, este necesar s plecm de la înelegerea sensului i rolului juridic al documentelor internaionale care privesc domeniul proteciei patrimoniului cultural i ansamblurilor istorice.
13
Termenii convenie, recomandare, rezoluie, cart, dei par la prima vedere exprimri sinonime ale hotrârii unui for într-o anumit problem, sunt în realitate puternic difereniai. Diferena const atât în felul în care iau natere, cât i prin efectele pe care le au documentele purtând aceste denumiri (în funcie de forul emitent i procedeul de consacrare a hotrârii).
Conveniile (ONU sau ale Consiliului Europei) sunt documente juridice ale acestor organizaii internaionale în care sunt reprezentate statele membre prin delegai ai puterii legislative i executive. Adunarea General ONU sau Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei adopt conveniile cu majoritate de voturi (2/3 în cazul Adunrii Generale ONU). Conveniile ratificate oblig statele membre s ia toate msurile legislative i administrative astfel, încât, în conformitate cu practica constituional din fiecare stat, obiectivele conveniei s fie puse în practic.
Recomandrile ONU (sau ale Consiliului Europei) sunt documente ale Adunrii Generale (sau ale Adunrii Parlamentare a Consiliului Europei) adoptate de ctre acestea cu majoritate simpl i nu sunt supuse regimului ratificrii. Recomandrile nu impun obligaii directe, ci sunt menite s ghideze activitatea legislativ i administrativ a statelor în vederea realizrii obiectivelor acestora.
Rezoluiile reprezint „moiuni adoptate de ctre o adunare deliberant, ce constituie fie un simplu deziderat, fie o dispoziie, o reglementare intern” [1, p.889]. Rezoluiile sunt adoptate prin procedura i cu majoritatea stabilit de forul care le emite.
Crile sunt rezoluii adoptate prin consens de ctre forul care le emite. De aceea, o cart cuprinde numrul maxim de prevederi asupra crora pot conveni fr rezerve mai muli reprezentani, specialiti, experi.
Republica Moldova este membru al Consiliului Europei din 13 iulie 1995. Ea a ratificat principalele convenii europene în domeniul
14
patrimoniului cultural (Convenia pentru protecia patrimoniului arhitectural al Europei, ratificat în 2001; Convenia european privind protecia patrimoniului arheologic, ratificat în 2001; Convenia european a peisajului, ratificat în 2002; Convenia-cadru a CoE privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, ratificat în 2008). Din anul 2006, Republica Moldova s-a angajat în Programul Regional „Iniiativa de la Kiev”, alturi de alte ri din regiunea Mrii Negre i a Caucazului de Sud, totodat, fiind implicat alturi de Consiliul Europei în diverse proiecte, inclusiv în proiectul-pilot Reabilitarea patrimoniului cultural în orae istorice (în comun cu Uniunea European).
Principalele organe emitente de acte legislative internaionale privind protecia patrimoniului i promotoare de programe în domeniul dat sunt UNESCO, ICOMOS, ICAM etc. Conveniile i recomandrile elaborate i aprobate de aceste organizaii sunt acte care încurajeaz statele lumii la promovarea unor politici de protejare actuale, viabile i cu un impact benefic atât asupra monumentelor istorice, cât i asupra oamenilor.
Pentru o înelegere mai clar a noiunilor i concepiilor stabilite pentru cercetare vom trece în revist analiza reglementrilor normative internaionale, la multe dintre care a aderat i Republica Moldova.
1. PROTECIA BUNURILOR CULTURALE ÎN CAZ DE
CONFLICT ARMAT
1.1. Convenia pentru protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat, Haga, 14 mai 1954
Convenia pentru protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat, Haga, 14 mai 1954, reprezint primul instrument internaional cu vocaie universal, care este în mod exclusiv axat pe protecia patrimoniului cultural.
15
Prezenta Convenie [2] constat c bunurile culturale au suferit daune grave în cursul ultimelor conflicte i c, în urma dezvoltrii tehnicii rzboiului, sunt din ce în ce mai mult ameninate de distrugere. Membrele-pri sunt convinse c pagubele aduse bunurilor culturale ce aparin oricrui popor constituie pagube aduse patrimoniului cultural al întregii omeniri, dat fiind c fiecare popor îi aduce contribuia la cultura mondial. Convenia consider c conservarea patrimoniului cultural reprezint o mare importan pentru toate popoarele lumii i c este necesar s i se asigure protecie internaional. Cluzite de principiile privind protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat, stabilite în Conveniile de la Haga din 1899 i 1907 i în Pactul de la Washington din 15 aprilie 1935, pentru a fi eficace, protecia acestor bunuri trebuie organizat pe timp de pace prin msuri atât naionale, cât i internaionale.
Chiar în articolul 1 al prezentei Convenii este dat definiia bunurilor culturale. Astfel, sunt considerate bunuri culturale, oricare ar fi originea sau proprietarul lor:
(a) bunurile, mobile sau imobile, care prezint o mare importan pentru patrimoniul cultural al popoarelor, cum sunt monumentele de arhitectur, de art, istorice, religioase sau laice, terenurile arheologice, grupurile de construcii, care, în ansamblu, prezint un interes istoric sau artistic, operele de art, manuscrisele, crile i alte obiecte de interes artistic, istoric sau arheologic, precum i coleciile tiinifice i coleciile importante de cri, arhive sau de reproduceri ale bunurilor definite mai sus;
(b) edificiile a cror destinaie principal i efectiv este de a conserva sau de a expune bunurile culturale mobile definite la alineatul (1), cum sunt muzeele, marile biblioteci, depozitele de arhive, precum i adposturile destinate s protejeze, în caz de conflict armat, bunurile culturale mobile definite în alineatul (a);
16
(c) centrele în cuprinsul crora se afl un numr considerabil de bunuri culturale, aa cum sunt definite în alineatele (a) i (b), denumite “centre monumentale”.
Prin Convenie se interzic, în mod expres, atacurile îndreptate
“împotriva monumentelor istorice, operelor de art sau locurilor de cult care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor”. Statele pri la Convenie beneficiaz în prezent de o reea format din peste 100 de state care s-au angajat s adopte msuri preventive pentru a asigura protecia bunurilor culturale, nu numai în caz de conflict armat, ci i pe timp de pace.
În scopul salvrii i ocrotirii bunurilor culturale Convenia prevede:
– acordarea unei protecii speciale pentru un numr restrâns de adposturi destinate s protejeze bunuri culturale mobile în caz de conflict armat, centre monumentale i alte bunuri culturale imobile de foarte mare importan;
– instituirea “Registrului internaional al bunurilor culturale
sub protecie special”; – instituirea semnului distinctiv al Conveniei pentru bunurile
culturale de importan; – crearea de uniti speciale, în cadrul forelor armate, cu
misiunea de a asigura protecia patrimoniului cultural. Prezenta Convenie a fost iniial semnat de 41 state din cele 56
reprezentate la conferin i a intrat în vigoare la 7 august 1956. Odat cu Convenia a intrat in vigoare Protocolul pentru protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat, care se refer la bunurile culturale mobile. Astfel, Înaltele Pri Contractante se oblig s împiedice
exportul de bunuri culturale pe un teritoriu ocupat, precum i custodia acestora.
Înaltele Pri Contractante se oblig s pregteasc înc în timp de pace ocrotirea bunurilor culturale situate pe propriul lor teritoriu
17
împotriva efectelor posibile ale unui conflict armat, luând msurile pe care le consider potrivite (art.3). Interesant este c prilor contractante nu le revine doar obligaia de a proteja monumentele de pe teritoriul propriu, dar i cele de pe teritoriul oricrui alt stat, dispoziii prevzute de art.4 pct.1 al prezentei Conveniei.
Protecia special este prevzut în art.8: 1. Un numr restrâns de adposturi destinate s protejeze bunuri
culturale imobile de foarte mare importan, cu condiia: (a) ca ele s se gseasc la o distan suficient de un mare centru industrial, de exemplu un aerodrom, o staie de radiodifuziune, un stabiliment care lucreaz pentru aprarea naional, un port sau o staie de cale ferat de o anumit importan sau o mare cale de comunicaie; (b) s nu fie folosite în scopuri militare.
2. Un adpost pentru bunurile culturale mobile poate, de asemenea, s fie pus sub protecie special, oricare ar fi locul unde este situat, dac este construit în aa fel, încât dup toate probabilitile bombardamentele nu i-ar putea pricinui pagube.
3. Se consider c un centru monumental este întrebuinat în scopuri militare atunci când este folosit pentru deplasri de personal sau de material militar, chiar i în tranzit. De asemenea, atunci când în acest centru monumental se desfoar activiti legate direct de operaiile militare, de cantonare a personalului militar sau de producie de materiale de rzboi.
4. Nu se consider folosite în scopuri militare supravegherea unuia din bunurile culturale enumerate în paragraful 1 de ctre paznici înarmai, care sunt autorizai special în acest scop, sau prezena pe lâng acest bun cultural a forelor de poliie însrcinate în mod normal s asigure ordinea public.
5. Dac unul dintre bunurile culturale enumerate în primul paragraf al prezentului articol este situat în apropierea unui obiectiv militar important în sensul acestui paragraf, el va putea totui s fie pus
18
sub protecie special dac Înalta Parte Contractant care cere aceasta îi asum obligaia, în caz de conflict armat, a nu folosi obiectivul în discuie i, îndeosebi, dac e vorba de un port, de o staie de cale ferat sau de un aerodrom, a evita orice trafic prin aceste obiective. În acest caz, devierea traficului trebuie organizat înc pe timp de pace.
6. Protecia special se acord bunurilor culturale prin înscrierea lor în “Registrul internaional al bunurilor culturale sub protecie special”. Aceast înscriere poate fi fcut numai în conformitate cu dispoziiile prezentei Convenii i în condiiile prevzute în regulamentul de aplicare.
1.2. Protocolul nr.2/1999 la Convenia de la Haga din 1954 pentru protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat
Prezentul Protocol [3] completeaz Convenia în relaiile dintre pri. În acest Protocol, prile, contiente de nevoia de a îmbunti protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat i de a stabili un sistem de protecie extins pentru bunurile culturale anume desemnate, reafirmând importana prevederilor Conveniei pentru protecia
bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga la data de 14 mai 1954, i subliniind necesitatea completrii acestor prevederi prin msuri care s întreasc implementarea lor, au dorit s ofere înaltelor pri contractante la Convenie posibilitatea de a participa mai direct la protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat prin stabilirea de proceduri adecvate, considerând c regulile care guverneaz protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat vor trebui s reflecte evoluiile din dreptul internaional, afirmând c regulile dreptului internaional comun vor continua s guverneze problemele care nu sunt reglementate prin prevederile prezentului Protocol.
Prile semnatare ale Protocolului, contiente fiind de necesitatea îmbuntirii proteciei patrimoniului cultural în caz de conflict armat, stabilesc o serie de msuri de protecie extinse pentru bunurile culturale
19
desemnate în articolul 10 al prezentului Protocol, i anume: un bun cultural poate fi pus sub protecie extins dac îndeplinete urmtoarele trei condiii:
– s reprezinte un patrimoniu cultural de cea mai mare importan pentru umanitate;
– s fie protejat prin msuri interne adecvate, juridice i administrative, prin care s se recunoasc valoarea cultural i istoric excepional i care s garanteze cel mai înalt nivel de protecie;
– s nu fie utilizat în scopuri militare sau pentru a adposti poziii militare, iar partea sub controlul creia se gsete s fi fcut o declaraie prin care s confirme c nu va fi utilizat în aceste scopuri.
Se instituie Comitetul pentru protecia bunurilor culturale în caz de conflict armat. Fiecare parte semnatar a Conveniei trebuie s înainteze Comitetului o list a bunurilor culturale pentru care se solicit acordarea proteciei extinse. Prile în conflict garanteaz imunitatea bunurilor culturale aflate sub protecie extins, abinându-se ca acestea s fac obiectul unui atac i s utilizeze aceste bunuri sau împrejurimile lor în scopuri militare.
Protocolul a fost încheiat la Haga, la data de 26 martie 1999, în vigoare de la 9 martie 2004, fiind depozitat în cadrul arhivelor UNESCO. Protocolul a fost deschis pentru semnare în perioada 17 mai- 31 decembrie 1999. Protocolul a fost semnat de 38 de state, dup cum urmeaz: 26 martie 1999 – Albania; Austria; Bielorusia; Belgia;
Cambodgia; Cote d'Ivoire; Croaia; Estonia; Finlanda; Germania; Ghana; Grecia; Sfântul-Scaun; Ungaria; Indonezia; Italia; Luxemburg; Madagascar; Olanda; Nigeria; Pakistan; Qatar; Spania; Suedia; Elveia; Siria; Yemen; 30 iunie 1999 – Oman; 13 iulie 1999 – Peru; 19 august 1999 – Cipru; 15 septembrie 1999 – Bulgaria; 9 octombrie 1999 – Egipt; 22 octombrie 1999 – Armenia; 8 noiembrie 1999 – România; 22 decembrie 1999 – Republica Slovac; 29
20
decembrie 1999 – Ecuador; 21 decembrie 1999 – Maroc; 31 decembrie 1999 – Columbia.
2. SPTURI ARHEOLOGICE 2.1. Principiile internaionale aplicabile spturilor
arheologice Recomandare privind principiile internaionale aplicabile
spturilor arheologice, 05 decembrie 1956, UNESCO [4]. Conferina general a Organizaiei Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur, Reuniunea de la New Delhi de la 5 noiembrie pân la 5 decembrie 1956, în a noua sesiune, este de prerea c cea mai sigur garanie pentru conservarea monumentelor i a operelor din trecut const în respectul i afeciunea simit pentru acestea de ctre popoarele însei i este convins c asemenea sentimente pot fi mult întrite prin msuri adecvate, inspirate de dorina statelor membre de a dezvolta tiina i relaiile internaionale, având convingerea c sentimentele trezite de contemplarea i de studiul operelor trecutului fac mult pentru a stimula înelegerea reciproc dintre naiuni. Prin urmare, este extrem de dezirabil a asigura cooperarea internaional în privina lor i a promova, în orice mod posibil, îndeplinirea misiunii lor sociale, având în vedere c în timp ce statele separate sunt tot mai neîntârziat interesate de descoperirile arheologice fcute pe teritoriul lor, comunitatea internaional, în ansamblu, este cea mai bogat, totui, în astfel de descoperiri. Considerând c istoria omului presupune cunoaterea diferitelor civilizaii, este necesar, în interes general, ca toate vestigiile arheologice s fie studiate i, acolo unde este posibil, conservate i luate la pstrare în siguran, fiind convins c este mult dorit ca autoritile naionale responsabile pentru protecia patrimoniului arheologic s fie ghidate de anumite principii comune care au fost testate de experien i puse în practic de ctre serviciile naionale de arheologie, fiind de prerea c, totui, reglementarea spturilor este în primul rând i înainte de toate sub jurisdicia intern a fiecrui stat. Aacest principiu ar trebui adus în armonie cu cele ale unei cooperri internaionale, generos îneleas i acceptat în mod
21
liber, având înainte de aceasta (Conferina) propuneri privind principiile internaionale aplicabile spturilor arheologice, care constituie itemul 9.4.3 de pe ordinea de zi a sesiunii. Conferina a decis la a opta sesiune c aceste propuneri ar trebui s fie reglementate la nivel internaional prin intermediul unei recomandri ctre statele membre i adopt, în aceast a cincea zi a lunii decembrie 1956, urmtoarea Recomandare: Conferina general recomand ca statele membre s aplice urmtoarele dispoziii, începând cu luarea oricror msuri legislative sau a altor pai care ar putea fi necesari pentru a avea efect pe teritoriile lor respective, finalizând cu principiile i normele formulate în prezenta Recomandare. Conferina General recomand ca statele membre s aduc prezenta Recomandare la cunotina autoritilor i organizaiilor implicate în spturile arheologice i a muzeelor [4, p.90].
Chiar la începutul prezentei Recomandri se d definiia
spturilor arheologice, care reprezint orice activitate de cercetare ce vizeaz descoperirea obiectelor cu caracter arheologic, dac o astfel de cercetare implic sparea pmântului sau explorarea sistematic de suprafa a lui, sau dac se realizeaz pe straturi („on the bed”, n.n.), sau în subsolul din interiorul rii, sau al apelor teritoriale ale unui stat membru.
Iar la proprietatea protejat stabilete cu certitudine:
Prezenta Recomandare se aplic oricror vestigii a cror conservare este în interesul public, din punct de vedere al istoriei sau al artei i arhitecturii, fiecare stat membru fiind liber a adopta cel mai potrivit criteriu pentru evaluarea interesului public în obiectele gsite pe teritoriul su. În special, dispoziiile din prezenta Recomandare trebuie aplicate oricror monumente i bunuri mobile sau imobile, obiectelor de interes arheologic, apreciate în sensul cel mai larg.
Iar criteriul adoptat pentru stabilirea interesului public în vestigiile arheologice ar putea varia în dependen de problema de conservare a unor asemenea proprieti sau ca fiind obligaia sptorului, sau a descoperitorului de a declara descoperirile sale.
22
În primul caz, criteriul bazat pe conservarea tuturor obiectelor originare dinaintea unei anumite date ar trebui s fie abandonat i înlocuit cu unul prin care protecia este extins asupra tuturor obiectelor care aparin unei anumite perioade sau de o vârst minim stabilit de lege.
Fiecare stat membru ar trebui s asigure protecia patrimoniului su arheologic, luând pe deplin în considerare problemele care apar în legtur cu spturile i în conformitate cu prevederile prezentei Recomandri.
În capitolul Protejarea patrimoniului arheologic sunt prevzute urmtoarele reglementri:
1. Fiecare stat membru ar trebui s asigure protecia patrimoniului su arheologic, luând pe deplin în considerare problemele care apar în legtur cu spturile i în conformitate cu prevederile prezentei Recomandri.
2. Fiecare stat membru ar trebui, în special: • s fac explorri arheologice i spturi supuse unei autorizri
prealabile de ctre autoritatea competent; • s oblige orice persoan care gsete vestigii arheologice s le
declare, la o dat cât mai curând posibil, autoritilor competente; • s impun sanciuni pentru înclcarea acestor reglementri; • s fac obiectele nedeclarate subiect de confiscare; • s defineasc statutul juridic al subsolului arheologic i, în cazul
în care proprietatea de stat asupra subsolului declarat este recunoscut, în mod specific s menioneze faptul în legislaia sa;
• s considere clasificarea ca „monument istoric” drept element esenial al patrimoniului su arheologic.
Referitor la cadrul de protecie cu privire la spturile arheologice, din cauza diferenelor de tradiie i resurselor financiare inegale, ce fac imposibil adoptarea pentru toate statele membre a unui
23
sistem uniform de organizare în serviciile administrative responsabile de spturi, Regulamentul a prevzut o serie de reguli, precum:
1. Serviciul arheologic ar trebui, în msura în care este posibil, s fie o administraie central de stat sau, în orice caz, o organizaie prevzut de lege cu mijloacele necesare pentru efectuarea oricror msuri de urgen care pot fi necesare. În plus, la administrarea general a muncii arheologice, acest serviciu ar trebui s coopereze cu institutele de cercetare i universitile la formarea tehnic a sptorilor. Acest organism ar trebui s stabileasc, de asemenea, o documentaie central, inclusiv hri ale monumentelor sale mobile i imobile i documentaia suplimentar pentru fiecare muzeu important sau colecie de ceramic sau iconografic etc.
2. Paii care trebuie fcui pentru a asigura în special furnizarea periodic de fonduri:
de administrat serviciile într-un mod satisfctor;
de a îndeplini un program de lucru proporional cu resursele arheologice ale rii, inclusiv asupra publicaiilor tiinifice;
de a exercita controlul asupra descoperirilor accidentale;
de a îngriji de întreinerea siturilor de excavare i a monumentelor.
3. Ar trebui s fie exercitat de ctre fiecare stat membru atenta supraveghere asupra restaurrii vestigiilor arheologice i a obiectelor descoperite.
4. Aprobarea prealabil ar trebui s fie obinut de la autoritatea competent pentru permutarea oricror monumente care ar trebui s fie conservate in situ.
5. Fiecare stat membru ar trebui s ia msuri ca s menin neatinse, parial sau total, un anumit numr de situri arheologice din perioade diferite, cu scopul ca aceste spturi s poat beneficia de tehnici îmbuntite i cunotine arheologice mai avansate. Pe fiecare sit mai mare care este spat la moment, atât de adânc pe cât natura
24
terenului o permite, ar putea fi lsate "zone martor" nespate în câteva locuri, pentru a permite verificarea ulterioar a stratigrafiei i a compoziiei arheologice a sitului.
Pentru prima dat Regulamentul identific noiunile antichitate i comerul cu antichitai. Aadar, aceste norme prevd:
A. În interesul superior al patrimoniului comun arheologic, fiecare stat membru ar trebui s ia în considerare adoptarea unor regulamente pentru a administra comerul cu antichiti, astfel încât s se asigure c acest tip de comer nu încurajeaz contrabanda de material arheologic sau afecteaz nefavorabil protecia siturilor i colectarea materialului pentru expunerea public.
B. Muzeele din strintate ar trebui, în scopul de a-i îndeplini obiectivele lor tiinifice i educaionale, s fie capabile s achiziioneze obiecte care au fost scutite de orice restricii datorit legilor în vigoare în ara lor de origine.
Este foarte important aspectul legat de cooperarea internaional în msurile represive, adic toate msurile necesare ar trebui s fie luate pentru ca muzeele crora le sunt oferite obiectele arheologice s se asigure c nu exist niciun motiv s cread c aceste obiecte au fost obinute prin spri clandestine, furt sau orice alt metod considerat ilicit de ctre autoritile competente din ara de de origine. Orice ofert suspect, precum i toate detaliile cu privire la aceasta ar trebui s fie aduse la cunotina serviciilor în cauz. Atunci când obiectele arheologice au fost achiziionate de muzee, ar trebui s fie publicat cât mai curând posibil descrierea adecvat care permite ca acestea s fie identificate, indicând modul de achiziie a acestora.
Dar sunt cazuri când spturile se fac pe teritoriul ocupat. Adic, în caz de conflict armat, orice stat membru care ocup teritoriul unui alt stat ar trebui s se abin de la efectuarea spturilor arheologice pe teritoriul ocupat. În cazul în care s-au constatat descoperiri întâmpltoare, în special în timpul lucrrilor militare,
25
puterea ocupant ar trebui s ia toate msurile posibile pentru a proteja aceste descoperiri, care ar trebui s fie predate, la încetarea ostilitilor, autoritilor competente ale teritoriului ocupat anterior, împreun cu toate documentele referitoare la aceasta.
2.2. Conservarea i restaurarea
Carta internaional pentru conservarea i restaurarea monumentelor i siturilor adoptat la al II-lea Congres Internaional al Arhitecilor i Tehnicienilor pentru Monumente Istorice, Veneia, 1964, adoptat de ctre ICOMOS în 1965 [5]. Între 25-31 mai 1964, la Veneia a avut loc cel de-al II-lea (primul Congres Internaional a avut loc la Paris în 1957) Congres internaional al arhitecilor i tehnicienilor monumentelor istorice, în cadrul cruia a fost elaborat i adoptat un nou document intitulat Carta internaional privind conservarea i restaurarea
monumentelor istorice. În aceast nou Cart sunt meninute principiile fundamentale
definite în Carta de la Atena, dar sunt eliminate unele prevederi prea detaliate stipulate în Carta italian a restaurrilor adoptat în 1932. Evitând unele nuane dogmatice ale documentelor premergtoare, Carta de la Veneia ofer posibiliti mai largi în ceea ce privete aplicarea principiilor de restaurare la caracterul specific al patrimoniului arhitectural din diferite ri.
Însrcinate cu un mesaj spiritual al trecutului, operele monumentale ale popoarelor gzduiesc în viaa prezent mrturia vie a tradiiilor lor seculare. Umanitatea, care în fiecare zi ia cunotin de unitatea valorilor umane, le consider ca un patrimoniu comun i, fa de generaiile viitoare, se declar solidar responsabile de protecia lor. Ele trebuie transmise în plintatea autenticitii lor.
De aici este esenial ca principiile care trebuie s primeze la conservarea i restaurarea monumentelor s fie emise în comun i
26
formulate pentru cadrul internaional, lsând fiecrei naiuni grija de a asigura aplicarea lor în cadrul propriei culturi i tradiii.
Dând o prim form acestor principii fundamentale, Carta de la Atena din 1931 a contribuit la dezvoltarea unei vaste micri internaionale, care implicit a fost reflectat în documente naionale, în activitatea ICOM i a UNESCO, i în crearea prin aceasta din urm a Centrului internaional de studii pentru conservarea i restaurarea bunurilor culturale. Sensibilitatea i spiritul critic se reflect asupra problemelor mereu prea complexe i prea nuanate; de asemenea, ele vin s reexamineze principiile Crii, s le aprofundeze i s le lrgeasc într-un nou document, adic în prezenta Cart.
Astfel, chiar la începutul documentului sunt date o serie de definiii.
1. Noiunea monument istoric cuprinde creaii arhitecturale izolate, precum i situri urbane sau rurale, care poart mrturia unei civilizaii particulare, a unei evoluii semnificative sau a unui eveniment istoric. Ea se extinde nu doar asupra marilor creaii, dar cuprinde operele modeste care au obinut cu timpul o semnificaie cultural. Monumentul este inseparabil de istorie, al crei martor este, i de mediul în care se afl. Prin urmare, deplasarea în întregime sau parial a unui monument nu poate fi tolerat, întrucât acest fapt este cerut de însi protecia monumentului i justificat de argumentele interesului naional i internaional.
Elementele de sculptur, pictur i de decoraie, care sunt parte integrant a monumentului, nu pot fi înlturate, întrucât aceast msur este unica susceptibil s asigure conservarea lor.
2. Siturile monumentale trebuie s fie obiectul îngrijirilor speciale în scopul protejrii integritii lor i s asigure asanarea, amenajarea i punerea lor în valoare.
27
3. Conservarea monumentelor impune permanena întreinerii lor, cât i protecia atât a operelor de ar, cât i a mrturiilor istorice.
4. Restaurarea este operaia care trebuie s poarte un caracter excepional. Ea are ca scop conservarea i revelarea valorilor estetice i istorice ale monumentului i se fondeaz pe respectul substanei vechi i a documentelor autentice. Ea apare acolo unde începe ipoteza, pe planul reconstituirilor conjuncturale, tot lucrul de complementare, recunoscut indispensabil pentru argumentele estetice sau tehnice, relev din compoziia arhitectural i va purta marca timpurilor noastre. Restaurarea va fi totdeauna precedat i însoit de un studiu arheologic i istoric al monumentului.
Conservarea i restaurarea monumentelor este o disciplin care face apel la toate tiinele i tehnicile ce pot contribui la studierea i pstrarea patrimoniului monumental. Conservarea monumentelor este întotdeauna favorizat de faptul c acestea sunt destinate pentru o funcie util în societate; o asemenea destinare este deci solicitat, ori ea nu poate denatura aranjarea i decorul edificiilor. În asemenea limite trebuie conceput i autorizat amenajarea lor cerut de evoluia obiceiurilor i cutumelor.
Conservarea unui monument implic pe cea a unui cadru la propria scar. Atunci când cadrul tradiional subzist, acesta va fi conservat i toate construciile noi, toate distrugerile i toate amenajrile care pot s denatureze raporturile de volume i de culori vor fi evitate, proscrise.
Atunci când tehnicile tradiionale sunt inadecvate, consolidarea unui monument poate fi asigurat, fcând apel la toate tehnicile moderne de conservare i de construcie a cror eficacitate este demonstrat de rezultatele tiinifice i garantat de experien.
Restaurarea apare acolo unde începe ipoteza, pe planul reconstituirilor conjuncturale, tot lucrul de complementare, recunoscut
28
indispensabil pentru argumentele estetice sau tehnice, relev din compoziia arhitectural i va purta marca timpurilor noastre. Restaurarea va fi întotdeauna precedat i însoit de un studiu arheologic i istoric al monumentului.
Aportul valabil al tuturor epocilor la edificarea unui monument trebuie s fie respectat, unitatea stilului nefiind un scop atingibil în cursul unei restaurri. Atunci când un edificiu comport mai multe etape suprapuse, culoarul unei etape subiacente nu se justific decât ca excepional, cu condiia c elementele noi nu prezint decât un mic interes, iar compoziia actual constituie o mrturie de înalt valoare istoric, arheologic i estetic i c etapa sa de conservare s fie judecat suficient. Aprecierea valorii elementelor vizate i decizia asupra eliminrilor lor în operare nu pot depinde de un singur autor al proiectului.
Elementele destinate s înlocuiasc prile lips trebuie s se integreze armonios în ansamblu, distingându-se îns de prile originale, astfel înct restaurarea s nu falsifice documentul de art i istorie.
Adjunciunile (adugirile) nu pot fi tolerate decât dac respect toate prile interesante ale edificiului, cadrul su tradiional, echilibrul compoziiei sale i relaiile sale cu mediul înconjurtor.
Lucrrile de conservare, restaurare i de sptur vor fi întotdeauna însoite de elaborarea unei documentaii precise, sub form de rapoarte analitice i critice, ilustrate cu desene i fotografii. Toate etapele lucrului de degajare, de consolidare, de reconstituire i de integrare, precum i elementele tehnice i formale identificate în timpul lucrrilor vor fi aici consemnate. Aceast documentaie va fi depozitat în arhivele unui organ public i puse la dispoziia cercettorilor; este recomandat publicarea acestor documente.
Lucrrile de sptur trebuie s fie executate în conformitate cu normele tiinifice i cu “Recomandarea privitor la principiile
29
internaionale aplicabile la spturile arheologice”, adoptat de UNESCO în 1956. Amenajarea ruinelor i msurilor necesare pentru conservarea i protecia permanent a elementelor arhitecturale i a obiectelor descoperite se asigur. În plus, toate iniiativele vor fi luate în consideraie pentru a facilita conceperea monumentului creat fr a- i denatura semnificaia. Orice lucru de construcie va trebui, totui, exclus a priori, singur anastiloza poate fi luat în consideraie, altfel spus, recompoziia prilor existente, dar dezmembrate. Elementele de integrare vor fi întotdeauna recunoscute i vor reprezenta minimul necesar pentru a asigura condiiile de conservare a monumentului i de a restabili continuitatea formelor sale.
2.3. Protecia i gestiunea patrimoniului arheologic
Carta pentru protecia i gestiunea patrimoniului arheologic adoptat de ICOMOS în octombrie 1990 [6]. Chiar din introducerea acestui tratat este unanim recunoscut c desluirea originilor i dezvoltrii societii umane este de o importan fundamental pentru umanitate în întregime, permiându-i s recunoasc rdcinile sale culturale i sociale [7].
Patrimoniul arheologic constituie mrturia esenial a activitilor umane din trecut. Protecia i gestionarea sa atent sunt deci indispensabile pentru a permite arheologilor i altor savani s îl studieze i s-i interpreteze în numele generaiilor prezente i viitoare i în beneficiul lor. Protecia acestui patrimoniu nu se poate baza numai pe punerea în oper a unor tehnici arheologice. Ea impune o baz mult mai larg de cunoatere i de competene profesionale i tiinifice. Unele componente ale patrimoniului arheologic fac parte din structurile arhitecturale. În acest caz, ele trebuie protejate prin respectarea criteriilor privind patrimoniul arhitectural enunate în 1964 prin Carta de la Veneia pentru restaurarea i conservarea monumentelor i siturilor; altele fac parte din tradiiile vii ale populaiilor autohtone a
30
cror participare devine astfel esenial pentru protecia i conservarea lor.
Din aceste motive i multe altele, protecia patrimoniului arheologic trebuie s se bazeze pe colaborarea efectiv dintre specialitii de diferite discipline. Ea impune i colaborarea cu serviciile publice, cu cercettori, cu întreprinderi private sau publice i cu marele public. În consecin, aceast Cart enun principii aplicabile în diferite sectoare ale gestiunii patrimoniului arheologic. Ea include sarcinile puterilor publice i ale legislatorilor, reguli profesionale aplicabile inventarierii, prospectrii, spturilor, documentrii, cercetrii, meninerii, conservrii, reconstruirii, informrii, prezentrii, punerii la dispoziia publicului i afectrii patrimoniului arheologice la fel ca i definirii calificrii personalului însrcinat cu protecia sa.
Aceast Cart a fost motivat de succesul Crii de la Veneia ca document normativ i surs de inspiraie în domeniul politicii i practicilor guvernamentale, tiinifice i profesionale. Carta trebuie s enune principiile fundamentale i recomandrile de o însemntate global, motiv pentru care nu poate lua în considerare dificultile i virtuile proprii unor regiuni sau ri. Pentru a rspunde unor astfel de nevoi, Carta ar trebui în consecin s fie completat pe plan regional i naional prin principii i reguli suplimentare.
Carta ICOMOS, precum majoritatea tratatelor internaionale, pornete de la definirea patrimoniului arheologic chiar în art.1: „Patrimoniul arheologic este acea parte a patrimoniului nostru
material pentru care metodele arheologice furnizeaz cunoaterea de baz. Acesta înglobeaz toate urmele de existen uman i privete locurile unde se vor fi exersat activiti umane, oricare ar fi ele: structuri, vestigii abandonate de orice natur la suprafaa solului, în subsol sau sub ap, împreun cu materialul cu care sunt asociate”.
Actul internaional consider c din patrimoniul arheologic fac parte toate urmele de activitate uman care ne pot sugera informaii
31
privind trecutul istoric. Definiia este, la prima vedere, destul de general, enumerând doar câteva din elementele patrimoniului arheologic pstrate atât la suprafaa solului, cât i în spaiul subacvatic, îns prin „structuri, vestigii [...] de orice natur” se subîneleg toate urmele materiale vechi produse de om [8, p.47].
În art.2, inând cont de faptul c patrimoniul arheologic este o motenire cultural destul de fragil, Carta stabilete c msurile de protejare trebuie s fie integrate în politicile privind agricultura, ocuparea solului, planificarea teritoriului, cultura, mediul înconjurtor i educaia, la scar naional, regional i local, pentru a reduce la minim posibilitatea distrugerii acestei bogii.
Pentru asigurarea viabilitii i durabilitii ei, politica de protejare trebuie sistematic revzut i actualizat. Astfel, guvernele i instituiile administraiei publice locale sunt chemate s in cont de conservarea patrimoniului arheologic în cadrul tuturor proiectelor de planificare teritorial i dezvoltare economic, asigurând totodat o participare activ a publicului la procesele decizionale. Astfel, „Participarea activ a populaiei trebuie s fie integrat politicii de
conservare a patrimoniului arheologic: aceast participare este esenial de fiecare dat când este vorba de patrimoniul unei populaii autohtone. Participarea trebuie s fie fondat pe accesul la cunoatere, condiie necesar oricrei decizii. Informarea publicului este, deci, un element important al conservrii integrate”.
Acest act internaional susine, de asemenea, c o politic de protejare eficient poate fi realizat prin crearea unor structuri arheologice care s participe activ la procesele de planificare, implementare i evaluare a tuturor proiectelor care vizeaz patrimoniul arheologic [8, p.48].
Carta stabilete în art.3 c protecia patrimoniului arheologic este nu doar o obligaie moral pentru fiecare persoan, ci i o responsabilitate public i colectiv. Adic, aceast „responsabilitate
32
trebuie s se traduc prin adoptarea unei legislaii adecvate i prin garantarea unor fonduri suficiente pentru programele de conservare a patrimoniului arheologic”. Carta îndeamn statele s adapteze legislaiile naionale la necesitile de protejare a vestigiilor arheologice i s asigure fondurile necesare, conducându-se de ideea c patrimoniul arheologic este motenirea întregii umaniti, i nu a unei persoane particulare sau a unei naiuni anume. Dar Carta stabilete i nite reguli pentru adoptarea legislaiei [9, p.82]:
1. Legislaia trebuie s garanteze conservarea patrimoniului arheologic în funcie de nevoile istoriei i tradiiile fiecrei ri i a fiecrei regiuni, dându-se locul cuvenit atât conservrii in situ, cât i imperativelor cercetrii tiinifice.
2. Legislaia trebuie s interzic orice distrugere, degradare sau alterare prin modificri ale monumentului, ale sitului arheologic sau ale zonei înconjurtoare, în absena acordului serviciilor arheologice competente.
3. Legislaia trebuie s prevad din principiu o cercetare prealabil i alctuirea unei documentaii arheologice complete în fiecare caz în care, eventual, s-a autorizat o distrugere.
4. Legislaia trebuie s pretind o pstrare corect, la fel i o gestiune i o conservare satisfctoare a patrimoniului arheologic i s- i garanteze mijloace materiale.
5. Legislaia trebuie s prevad sanciuni adecvate, proporionale infraciunilor fa de textele privind patrimoniul arheologic.
În situaiile când unele situri sau vestigii arheologice nu sunt incluse în registrele sau inventarele naionale, Carta recomand ca instituiile responsabile s asigure o protecie temporar a descoperirilor recente pân în momentul evalurii lor arheologice. Totodat, Carta susine ideea c cea mai mare ameninare fizic asupra patrimoniului arheologic vine din partea programelor de amenajare a teritoriului.
33
„Principala obligaie a celor ce fac amenajri, aceea de a participa la efectuarea unui studiu asupra impactului arheologic anterior definitivrii patrimoniului, trebuie inclus în legislaia adecvat, stipulându-se ca s fie integrat în bugetul proiectului i costul cercetrii. Principiul dup care orice program de amenajare trebuie conceput astfel încât s reduc la minimumul posibil repercusiunile asupra patrimoniului arheologic trebuie prevzut expres în lege” [8, p.48].
Fiecare program de amenajare trebuie conceput, aadar, astfel, încât s reduc la minimum impactul negativ asupra patrimoniului arheologic.
În art.4, Carta, pentru o mai bun planificare a teritoriului, stabilete c inventarierea trebuie s fie obligaie fundamental în protecia i gestiunea patrimoniului arheologic. Protejarea eficient a patrimoniului arheologic necesit cunoaterea lui cât mai complet. Protecia patrimoniului arheologic trebuie s se bazeze pe cunoaterea cât mai complet posibil a monumentelor existente, a întinderii naturii lor. Inventarele generale ale potenialului arheologic sunt instrumente de lucru eseniale pentru elaborarea strategiei de protecie a patrimoniului arheologic. Carta ICOMOS consider c „inventarul
constituie o banc de date, furnizând izvoare primare în vederea studiului i a cercetrii tiinifice. Stabilirea unor inventare trebuie, deci, s fie considerat un proces dinamic permanent. Rezult, de asemenea, c inventarele trebuie s integreze informatica la diferite niveluri de precizie i fiabilitate, cci cunotinele în acest domeniu, chiar superficiale, pot indica puncte de plecare pentru msuri de protecie”.
Totui, arheologia fr spturi nu poate fi complet, consider unii cercettori. Îns toate spturile arheologice sunt, prin definiie, distructive, deoarece deterioreaz într-o msur sau alta solul, straturile culturale, extrag vestigiile arheologice din contextul lor, expun unui
34
nou mediu urmele de construcii etc. [8, p.49]. Recomandarea UNESCO din 1956 [10] definete spturile arheologice ca cercetri cu scopul de a descoperi obiecte cu caracter arheologic, ceea ce nu corespunde întocmai realitii. Spturile sunt doar una dintre tehnicile utilizate de tiina arheologic contemporan, în plus, una care cauzeaz daune. Astzi sunt promovate i alte tehnici ce permit pstrarea in situ.
Actul ICOMOS recunoate c sunt necesare sondaje de suprafa i spturi integrale, îns, pentru a evita nimicirea vestigiilor arheologice, îndeamn la utilizarea metodelor nondistructive. Astfel, Carta ICOMOS cheam la reducerea spturilor integrale i recomand aplicarea, în msura posibilitilor, a tehnicilor nondistructive printre care se enumer: observaiile aeriene, cercetrile pe teren, investigaiile subacvatice, prelevarea de eantioane, sondajele [8, p.49].
Astfel, în art.4 al Crii se stabilesc o serie de reguli pentru spturile arheologice, i anume:
spturile trebuie s implice întotdeauna o alegere a datelor care vor fi înregistrate i conservate în defavoarea celorlalte informaii, care se vor pierde sau eventual se vor distruge total odat cu monumentul sau situl;
decizia de a se proceda la o sptur nu trebuie deci s fie luat decât dup o matur judecat;
spturile trebuie executate de preferin în siturile i monumentele condamnate unei distrugeri datorit programelor de amenajare, modificând ocuparea sau utilizarea solului, sau în cazurile de jefuire sau de degradare sub efectul agenilor naturali;
în cazuri excepionale, siturile neameninate vor putea fi spate în funcie de prioritile cercetrii tiinifice, ori în scopul unei prezentri ctre public. În aceste cazuri spturile trebuie precedate de o evaluare tiinific amnunit a potenialului sitului;
sptura trebuie s fie parial i s pstreze un sector nederanjat în vederea unor cercetri ulterioare;
35
cu ocazia spturilor trebuie alctuit un raport, pe baza unor norme bine definite, care s fie pus la dispoziia comunitii tiinifice i anexat la inventarul respectiv, într-un rstimp rezonabil, dup terminarea lucrrilor.
Prezentrile pentru public au ca scop popularizarea nivelului de cunoatere tiinific i trebuie s fie actualizate sistematic. Astfel, transparena investigaiilor arheologice va asigura accesul la datele obinute, inclusiv inedite, i, ca urmare, la cunoaterea trecutului. Publicarea descoperirilor nu este doar o opiune, ci i o obligaie a tuturor arheologilor. Rapoartele de sptur trebuie s conin detalii privind realizarea investigaiilor, descrierea metodelor utilizate, prezentarea descoperirilor, analiza i interpretarea lor, de asemenea s fie însoite de material ilustrativ de calitate înalt (planuri, hri, desene, fotografii etc.). De regul, rapoartele investigaiilor arheologice sunt prezentate comisiilor arheologice sau altor structuri de stat responsabile de administrarea, monitorizarea i evaluarea patrimoniului arheologic i se depoziteaz în arhivele Ministerului Culturii, Institutului de Arheologie etc. [8, p.50].
Spturile trebuie fcute în conformitate cu recomandrile UNESCO (Recomandrile definind principiile internaionale de aplicat în ceea ce privete spturile arheologice, adoptate la Conferina general, sesiunea a IX-a de la Delhi, 5 dec. 1956 [10]) i, de asemenea, cu normele profesionale, internaionale i naionale. Recomandarea UNESCO din 1956 stabilete c statele trebuie s solicite responsabililor de spturi arheologice s publice rezultatele în termen rezonabil, care s nu depeasc doi ani în cazul rapoartelor preliminare.
În art.6, Carta recomand ca metoda in situ s fie obiectivul fundamental al conservrii patrimoniului arheologic. Acest principiu subliniaz necesitatea pstrrii, conservrii i gestiunii convenabile. De aici reiese c patrimoniul arheologic nu trebuie nici expus riscurilor i
36
consecinelor spturilor, nici abandonat în starea de dup spturi, fr finanare, permiând meninerea sa i conservarea, prealabil, garantat. Angajarea i participarea populaiei locale trebuie s fie încurajat ca mijloc de aciune în pstrarea patrimoniului arheologic. În unele cazuri, se poate accepta ca populaia autohton s preia responsabilitatea protejrii i gestiunii monumentelor i siturilor locale.
Resursele financiare, fiind inevitabil limitate, pstrarea activ nu s-ar putea realiza decât într-o manier selectiv. Pstrarea va trebui s se exerseze asupra unui eantion întins de situri i monumente determinate pe criterii tiinifice de calitate i reprezentative i nu numai asupra monumentelor celor mai prestigioase i mai seductoare. Recomandarea UNESCO din 1956 trebuie s se aplice în aceeai msur i în ceea ce privete pstrarea i conservarea patrimoniului arheologic, care atrage statelor membre ONU atenia ca autoritile naionale competente s iniieze msuri educaionale pentru a dezvolta respectul i afeciunea pentru trecut prin intermediul leciilor de istorie, facilitarea participrii studenilor la spturile arheologice, publicarea în mass-media a informaiilor arheologice de ctre specialitii recunoscui, organizarea excursiilor ghidate, expoziiilor, leciilor publice.
În art.6, prezentarea patrimoniului arheologic marelui public este un mijloc esenial de a-l face s ajung la cunoaterea originilor i dezvoltrii societilor moderne. În acelai timp, este mijlocul cel mai important pentru a-l face s îneleag necesitatea protejrii acestui patrimoniu. Prezentarea ctre marele public trebuie s fie o popularizare a stadiului de cunoatere tiinific i, în consecin, mereu actualizat. Ea trebuie s in cont de multiplele posibiliti de a face accesibil înelegerea trecutului. Reconstituirea trebuie s rspund la dou funcii importante, fiind conceput pentru scopuri de cercetare experimental i pedagogic.
37
Reconstituirea trebuie s se fac cu mari precauii pentru a nu perturba nici un element arheologic pstrat:
ea trebuie s ia în considerare dovezile de orice fel încât s se obin autenticitatea;
reconstituirile nu trebuie s se construiasc pe vestigiile arheologice ele însele i trebuie s fie identificabile ca reconstituiri.
Pentru a asigura gestiunea patrimoniului arheologic, conform art.8, arheologul trebuie s stpâneti numeroase discipline de înalt nivel tiinific. Formarea unui numr suficient de profesioniti în sectoarele de competen ale arheologiei trebuie s fie, deci, un obiectiv important al politicii de educare în fiecare ar.
Patrimoniul arheologic este în fond o motenire comun a umanitii în ansamblu, cooperarea internaional fiind esenial pentru a stabili i a face respectate criteriile de gestionare a patrimoniului. Îns exist o nevoie presant de circuite internaionale care s permit schimburile de informaii i împrtirea experienei între profesionitii însrcinai cu gestiunea patrimoniului arheologic.
2.3.1. Protecia patrimoniului arheologic Convenia european pentru protecia patrimoniului
arheologic (revizuit), adoptat la Valetta, din 16.01.1992. Convenia european pentru protecia patrimoniului arheologic (versiunea revizuit) [11] reflect evoluia practicilor arheologice în Europa. Ea este chemat s înlocuiasc Convenia iniial din 1969, introducând concepii i idei devenite practici curente. Convenia revzut este rezultatul unei experiene de douzeci de ani de aplicare a Conveniei iniiale i conine dispoziii destinate s umple lacunele i s consolideze cooperarea european.
Statele-pri iniiale la aceast Convenie sunt: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Frana, Germania, Grecia, Islanda, Italia,
38
Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Portugalia, Spania, Suedia, Elveia, Marea Britanie, Bulgaria, Sfântul Scaun, URSS i Iugoslavia.
Cu începere din anii '60 ai sec. al XX-lea, Consiliul Europei s-a implicat activ în activitile de protecie a patrimoniului cultural european, adoptând o serie de convenii, recomandri i rezoluii care îndeamn statele membre s elaboreze i s dezvolte politici de protejare cultural actuale. Unul dintre cele mai importante, ca pondere, coninut i valoare, tratate europene în domeniul patrimoniului arheologic este Convenia european pentru protecia patrimoniului arheologic semnat, iniial, la Londra pe 6 mai 1969, iar ulterior revizuit, actualizat i deschis spre semnare la La Valetta, începând cu 16 ianuarie 1992. Convenia este cunoscut în cercurile diplomatice i cu denumirea prescurtat Convenia de la La Valetta sau Convenia de la Malta, datorit locului unde a fost adoptat i deschis spre semnare. Republica Moldova a semnat convenia la 04.05.1998, a ratificat-o pe 11.10.2001 i a considerat-o intrat în vigoare din 22.06.2002.
De la prima lectur a celor dou documente, principala diferen este schimbarea de perspectiv: Convenia din 1969 pune accentul pe spturi i descoperiri, în timp ce Convenia revizuit (Valetta) ia în considerare patrimoniul arheologic ca parte a peisajului cultural (articolul 1). De asemenea, rezult ideea c în permanenta btlie pentru salvarea patrimoniului arheologic trebuie încheiat o alian cu cei care trebuie s-i asume i ei responsabilitate - fie politicieni, administratori la nivel local sau central, arhitecti i urbaniti, investitori sau educatori de toate nivelurile. Iat de ce este esenial educarea, participarea i sensibilizarea publicului (“public awarness”), singurul factor care, însumat, poate exercita o presiune real i eficient asupra guvernanilor.
Prevederile acestui important act european au fost elaborate în baz mai multor documente: Convenia cultural european, Convenia
39
pentru conservarea patrimoniului arhitectural al Europei, Convenia european privind infraciunile asupra bunurilor culturale, Recomandrile Adunrii Parlamentare cu privire la arheologie i Recomandarea nr. (89) 5 cu privire la protecia i valorificarea patrimoniului arheologic în contextual operaiunilor de amenajare urban i rural. Consiliul Europei cheam toate statele europene s colaboreze cât mai strâns „pentru a salvgarda i a promova idealurile i principiile care in de patrimoniul lor comun”. Scopul Conveniei este “de a proteja patrimoniul arheologic ca surs a memoriei colective europene i ca instrument de studiu istoric i tiinific”. Convenia pune în continuare accent pe valoarea tiinific a patrimoniului arheologic i pe modul de explorare a acestor resurse culturale în contextul realitilor contemporane. Pentru a fi mai explicii în argumentarea importanei acestei Convenii, vom reda coninutul de baz al acestui act.
Statele membre ale Consiliului Europei i celelalte state pri la Convenia cultural european, semnatare ale prezentei Convenii (revizuit), consider c scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strâns între membrii si, pentru a salvgarda i a promova idealurile i principiile care sunt patrimoniul lor comun, reamintind c patrimoniul arheologic este un element esenial pentru cunoaterea trecutului civilizaiilor, recunoscând c patrimoniul arheologic european, mrturie a unei strvechi istorii, este supus unor grave ameninri de degradare atât prin înmulirea marilor lucrri de amenajare, cât i datorit riscurilor naturale, spturilor clandestine ori lipsite de caracter tiinific sau insuficientei informri a publicului. În acest sens, se afirm necesitatea de a introduce, acolo unde nu exist, procedurile de control administrativ i tiinific care se impun i de a integra preocuprile de protecie a patrimoniului arheologic în politicile de amenajare urban i rural i de dezvoltare cultural, subliniind c rspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine nu numai
40
statului direct interesat, ci i tuturor rilor europene, în vederea reducerii riscurilor de degradare i pentru a promova conservarea lui prin încurajarea schimburilor de specialiti i de experien, constatând necesitatea de a completa principiile formulate de Convenia european pentru protecia patrimoniului arheologic, semnat la Londra la 6 mai 1969, ca urmare a evoluiei politicilor de amenajare teritorial în rile europene. Astfel, potrivit Conveniei nr.147 pentru protecia patrimoniului arheologic, scopul principal al acestui act este de a proteja patrimoniul arheologic ca surs a memoriei colective europene i ca instrument de studiu istoric i tiinific.
Convenia revizuit îi propune s scoat în eviden importana tiinific a patrimoniului arheologic. În trecut, siturile i monumentele arheologice erau cercetate în sperana de a gsi obiecte ce urmau a fi plasate în muzee i galerii de art. Pân în ziua de azi, muli privesc acest patrimoniu ca pe o surs de profit comercial. Statele trebuie s împiedice aceste practici. Convenia revizuit îi propune deci acelai scop ca i Carta pentru protecia i amenajarea patrimoniului arheologic, elaborat de Consiliul internaional pentru situri (i numit în continuare Carta ICOMOS, în englez „Internaional Council of Monuments and Sites”), care postuleaz: „Cunoaterea arheologic e fondat în principal pe studiul tiinific al patrimoniului arheologic”, spturile constituind o soluie extrem în acest gen de cercetri. Sensul afirmaiei de mai sus nu este c patrimoniul trebuie s rmân neatins, ci faptul c, graie tehnicilor tiinifice, destructive sau nu, patrimoniul poate s ne edifice asupra evoluiei umanitii în Europa i s constituie o „surs a memoriei colective europene” [12].
Preambulul este extrem de util la interpretarea Conveniei revzute. El o plaseaz în cadrul activitilor Consiliului Europei cu privire la patrimoniul cultural începute odat cu intrarea în vigoare a Conveniei culturale europene. Adunarea parlamentar, de exemplu, a adoptat o serie de recomandri privind patrimoniul cultural subacvatic,
41
utilizarea detectoarelor de metale i circulaia operelor de art. Preambulul subliniaz, de asemenea, problemele cu care se confrunt conservarea patrimoniului arheologic în zonele geografice destinate marilor proiecte de amenajare. Aceste proiecte, indiferent dac vizeaz reorganizarea zonelor amenajate cu construcii sau exploatarea terenurilor înelenite, exercit adeseori un impact serios asupra patrimoniului care rmâne a fi „un element esenial pentru cunoaterea istoriei civilizaiei”. În încheiere, preambulul subliniaz necesitatea unei aciuni comune a statelor europene. Convenia revizuit începe cu o definiie general a crei principii de baz le regsim în Convenia din 1969, dar care a fost perfecionat în Convenia revzut [12, p.125- 126].
Sintagma „elemente ale patrimoniului arheologic” subliniaz c nu doar obiectele au importan. Orice mrturie capabil s limpezeasc trecutul umanitii este important, indiferent de natura ei.
În acest scop, Convenia consider drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile i alte urme ale existenei omenirii în trecut a (ale) cror:
salvgardare i studiu permit redarea evoluiei istoriei omenirii i a relaiei sale cu mediul natural;
principale mijloace de informare le constituie spturile i descoperirile, precum i alte metode de cercetare asupra umanitii i mediului înconjurtor;
amplasare se situeaz în orice spaiu ce ine de jurisdicia prilor.
În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, construciile,
ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, mrturiile mobile, monumente de alt natur, precum i contextul lor, fie c se situeaz în sol sau sub ap. E important s subliniem c aceast list nu este exhaustiv, ea enumer categoriile patrimoniului care acoper o serie
42
mare de bunuri, incluzând, de exemplu, atât siturile funerare, cât i fortificaiile urbane.
Regimul juridic de protecie a patrimoniului arheologic prevede (art.2) inerea unei evidene a patrimoniului su arheologic, constituirea unor rezervaii arheologice, chiar fr vestigii vizibile la suprafa sau sub ap, pentru conservarea unor mrturii materiale care s poat fi studiate de ctre generaiile viitoare; obligaia pentru descoperitor de a semnala autoritilor competente descoperirea întâmpltoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic i de a le pune la dispoziie pentru examinare.
Astfel, potrivit art. 3 din Convenie, fiecare parte se angajeaz s instituie proceduri de autorizare i de control al spturilor i al altor activiti arheologice, s vegheze ca spturile i alte tehnici potenial distructive s nu fie practicate.
Iar prin prevederile art.9 al Conveniei, fiecare parte se angajeaz s întreprind aciuni educative de natur a trezi i a dezvolta în opinia public contiina valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoaterea trecutului i a pericolelor ce amenin acest patrimoniu; s promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului su arheologic.
Deci, prin aceste convingeri legale, statele membre ale conveniei urmresc inclusiv sensibilizarea publicului, or, nite reguli exprese în lege nu sunt suficiente pentru a atinge scopul final cu privire la patrimoniul cultural arheologic al unei ri, localiti, regiuni.
Un aspect esenial este i faptul c Prile se angajeaz:
s îi acorde reciproc asisten tehnic i tiinific, constând în schimbul de experien i de experi în problemele relative la patrimoniul arheologic;
s favorizeze, în cadrul legislaiilor naionale de profil sau al acordurilor internaionale prin care sunt legate, schimburile de
43
specialiti în conservarea patrimoniului arheologic, inclusiv în domeniul educaiei permanente.
Evident, Convenia [13] este cel mai important text legislativ european referitor la protecia patrimoniului arheologic. Cu toate acestea, Convenia La Valetta nu este doar o manifestare a interesului forurilor europene pentru protecia patrimoniului arheologic, ci este, în aceeai msur, o reglementare care statueaz principiul cunoscut “le casseur doit payer” sau “the polluter must pay”. În acest mod se reglementeaz de fapt principiul compromisului, care guverneaz orice sptur arheologic preventiv.
Gsirea celor mai bune soluii pentru a satisface necesitile ambelor pri (investitorul i arheologul) a generat astfel un continuu proces de cutare a compromisului, în spiritul articolului 5 al Conveniei în care este expus nevoia de a “concilia i combina nevoile arheologiei i cele ale proiectelor de dezvoltare”. Statul este obligat s asigure participarea arheologilor la procesul de planificare i s vegheze c arheologii, urbanitii i specialitii în amenajarea teritoriilor s întrein o colaborare strâns în scopul protejrii siturilor arheologice i a cadrului lor. Doar în acest mod siturile cunoscute sau ipotetice pot fi luate în considerare la elaborarea proiectelor de construcie. Este uor s se intervin la stadiul de planificare, deoarece mai târziu pierderea de timp i de bani va fi mult mai important [12, p.130]. Problema patrimoniului arheologic este deci vzut dintr-un unghi diferit decât cel al cercetrii tiinifice fundamentale.
Dup ce s-a afirmat c publicul are dreptul de acces la trecutul su prin intermediul patrimoniului arheologic, trebuie s recunoatem c, în anumite circumstane, acest drept de acces trebuie s-i fie refuzat în scopul protejrii patrimoniului. Astfel, unele grote ce conin picturi rupestre preistorice au fost închise, deoarece prezena publicului fcea s creasc în mod periculos umiditatea i cantitatea bacteriilor. În cazurile când accesul trebuie interzis, vor fi gsite alte modaliti de
44
prezentare a siturilor, de exemplu reproducerea lor în mrime natural sau prin alte mijloace de comunicare [12, p.132-133].
Convenia stabilete în cuprinsul ei i aspecte ce in de prevenirea circulaiei ilicite a elementelor patrimoniului arheologic. Astfel, fiecare parte se angajeaz:
a. S organizeze schimbul de informaii dintre autoritile publice competene i instituiile tiinifice asupra spturilor ilicite constatate.
b. S aduc la cunotin forurilor competente ale statului de origine, parte la aceast convenie (revizuit), orice ofert suspect de a proveni din spturi ilicite sau din deturnare de la spturi oficiale, împreun cu toate precizrile necesare relative la aceasta.
c. În ceea ce privete muzeele i alte instituii similare, a cror politic de achiziii este supus controlului statului, s ia msurile necesare pentru ca acestea s nu achiziioneze elemente de patrimoniu arheologic suspecte de a proveni din descoperiri necontrolate, din spturi ilicite sau din deturnri din spturi oficiale. În Codul su de etic profesional adoptat în 1986 [12, p.134], Consiliul internaional al muzeelor stipuleaz c un muzeu nu trebuie s procure obiecte „despre care se bnuiete c descoperirea lor a condus recent la o distrugere sau o prejudiciere nejustificat tiinific sau intenionat a monumentelor sau siturilor arheologice; acelai lucru este valabil dac proprietarul sau ocupantul terenului, autoritile juridice sau publice competente, n-au fost informai despre descoperire” (paragraful 3.2). În numeroase state aceast practic a fost adoptat de ctre muzeele private i publice. Prin urmare, obligaia ce-i revine statului în virtutea articolului 10, paragrafele III i IV, va încuraja aceste practici i va constrânge instituiile care înc nu i-au format o atitudine în aceast privin s-i reconsidere punctul de vedere.
45
d. Pentru muzeele i alte instituii similare, situate pe teritoriul unei pri, dar a cror politic de achiziii nu este supus controlului statului;
d.1. s le transmit textul prezentei convenii (revizuit); d.2. s nu precupeeasc nici un efort pentru a asigura respectarea de ctre aceste muzee i instituii a principiilor formulate în paragraful (c) de mai sus;
e. S restrâng pe cât este cu putin, prin aciuni educative, de informare, de vigilen i de cooperare, circulaia elementelor patrimoniului arheologic provenind din descoperiri necontrolate, din spturi ilicite sau din deturnri din spturi oficiale.
Pentru a supraveghea aplicarea cât mai eficient a Conveniei revizuite va fi instituit un comitet. Convenia pentru protecia patrimoniului arhitectural al Europei (1985) prevedea un comitet similar. Comitetul va elabora periodic un raport pentru Comitetul de Minitri al Consiliului Europei cu privire la starea politicii de conservare a patrimoniului arheologic în statele pri la Convenie. În sarcina Comitetului va mai intra s propun Comitetului de Minitri msuri menite s faciliteze aplicarea Conveniei revizuite. Aceste msuri se vor prezenta sub forma unor recomandri adresate statelor membre, recomandri privind programul de lucru interguvernamental al Consiliului Europei sau cooperarea internaional multilateral, informarea i interesarea statelor, autoritilor locale i a publicului european. Comitetul este, de asemenea, însrcinat s fac recomandri Comitetului de Minitri cu privire la invitarea statelor nemembre ale Consiliului Europei s adere la Convenia revizuit.
Concluzia analizei acestei Convenii const în faptul c patrimoniul arheologic este “o surs a memoriei colective europene”. De aceea, sperm ca în procesul de reformare continu a sistemului legislativ moldovenesc se va ine cont i de prevederile acestui act european. Cel mai important pas în aceast direcie ar fi ca prevederile
46
acestei Convenii s fie puse la temelia unei legi naionale privind protejarea, cercetarea i valorificarea patrimoniului arheologic, cu atât mai mult cu cât Convenia încurajeaz statele europene s instituie un sistem juridic de protecie a patrimoniului arheologic.
3. PROTECIA BUNURILOR CULTURALE
Un alt document important adoptat de UNESCO, care reglementeaz ocrotirea juridic a valorilor istorico-culturale, este
Convenia cu privire la msurile ce urmeaz a fi luate pentru interzicerea i împiedicarea operaiunilor ilicite de import, export i transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor culturale, adoptat la Paris, la 14.11.1970 [14].
Conferina general a Organizaiei Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur, reunit la Paris între 12 octombrie i 14 noiembrie 1970 în cea de-a XVI-a sesiune a sa, reamintind importana dispoziiilor Declaraiei privind principiile cooperrii culturale internaionale, adoptat la cea de-a XIV-a sesiune a Conferinei generale, consider c schimbul de bunuri culturale între popoare, în scopuri tiinifice, culturale i educative, a condus la aprofundarea cunoaterii civilizaiei umane, a îmbogirii vieii culturale a tuturor popoarelor i a naterii respectului i stimei mutuale între naiuni, c bunurile culturale reprezint unul dintre elementele fundamentale ale civilizaiei i culturii popoarelor care îi dobândesc adevrata lor valoare prin cunoaterea precis a originii, istoriei i contextului în care au aprut, c fiecare stat are datoria de a proteja patrimoniul constituit din bunurile culturale care exist pe teritoriul su împotriva furtului, spturilor arheologice clandestine i exportului ilicit. Dar pentru a preveni aceste pericole, este indispensabil ca fiecare stat s fie contient de obligaiile morale ce îi revin cu privire la respectul datorat propriului su patrimoniu cultural, precum i celui al tuturor naiunilor,
47
considerând c muzeele, bibliotecile i arhivele, în calitatea lor de instituii culturale, treb

Patrimoniul arhitectural - UTM

Documents

Transcript of Patrimoniul arhitectural - UTM

Desen Tehnic(UTM)

Limbaj Arhitectural an II Sem I

Dana Rousan - Arhitectural Portfolio

Membrane Utm Small

Patrimoniul Arhitectural Al RM Ppt

UTM Fizica 2

Stilul Arhitectural Gotic

ARHITECTURAL PORTFOLIO

Bihor County - Arhitectural Monuments 2011

UTM Fizica 1

SENAT - UTM

Curs Electrotehnică UTM

Teoria Economica utm

GHIDUL STUDENTULUI - UTM

Patrimoniul arhitectural industrial romanesc – trecut şi ...uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf · Urbanism Patrimoniul arhitectural industrial românesc • F. C. Merciu, G. L. Merciu.,

Proteazomul Curs UTM

4.Ambiental Arhitectural Exterior

7.Proiectarea Preliminara Arhitectural-structurala

Studiu Istoric Arhitectural Jilava

Extras Metodologia Spatiului Arhitectural - Virgiliu Onofrei