Paşoptismul

CUPRINSCUPRINS

Definirea pasoptismului Revolutia de la 1848-1849 Introducerea pasoptismului in literatura

romana Romantismul pasoptist Imaginea lui Ureche, Costin si Neculce

in cronicile istorice Bibliografie Elevi participanti

Pasoptismul este o orientare culturala si ideologica: cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860, perioada care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare, de

afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.

I. Definirea epocii

Pasoptismul. Perioada paşoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a

literaturii naţionale,

în preajma Revoluţiei de la 1848.

Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături

specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţionala, de

militare pentru realizarea Unirii.

Cronologie Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in trei

perioade:

* Prepasoptismul (1830 -1840)

* Pasoptismul (1840 -1860)

* Postpasoptismul (1860 - 1870)

II. Contextul istoric

Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara ci mult mai larg ca o perioada de avant cultural in care cultura romaneasca se deschide catre valorile occidentale.

Afirmarea unei generaţii de scriitori, gazetari, istorici şi oameni politici, numită de posteritate generaţia paşoptistă, determină începutul modernităţii noastre culturale, o perioadă de tranziţie şi de prefaceri palpabile. Scriitorii paşoptişti au vocaţia începuturilor şi, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitură. Polimorfismul preocupărilor individuale se explică în contextul epocii.

Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat teme şi motive romantice, au ales istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a patriotismului ardent şi natura - coordonată a sufletului românesc, au valorificat literatura populară şi mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel şi contestatar sunt câteva trăsături ale scriitorilor paşoptişti.

Revolutia de la 1848-1849 a fost una dintre cele mai importante revolutii

din istoria moderna a romanilor.

Pasoptistii au inteles ca patria este un teritoriu locuit de romani pe care il conduceau, il militau . Pregatirea unitatii de cunostiinta nationala o constituia o idologie numita daco-tarista. Asadar, in

1840 a aparut in ziarul “Romania”, obligandu-se astfel sa faca si un repertoriu general al literaturii romanesti,

in care vor fi trecuti toti scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni si bucovineni.

Prin decretul guvernului revolutionar al Tarii Romanesti, din 14 iunie 1848 se stabilea ca drapelul sa aibă culorile: rosu, galben si

albastru. Asezate pe orizontala, pe culoarea din mijloc trebuia inscrisa deviza

revolutiei: “Dreptate-Fratie”. Dispunerea culorilor tricolorului pe orizontala s-a pastrat pana in

vremea unirii din 1859 si a domnului Ioan Cuza Voda.

Vasile Alecsandri, figura importanta a perioadei pasoptiste din literatura romana, a ilustrat specii numeroase din toate genurile literare. In evolutia sa artistica se pot distinge cel putin trei momente, trei varste aflate in deplina corelatie cu epoca plina de transformari prin care trece societatea romaneasca a acelor timpuri. Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric dar si a unei necrutatoare critici a ridicolului social in piesa Iorgu de la Sadagura sau in ciclul "Chiritelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii romane din perioada pasoptista, are in literatura lui Alecsandri cea mai inalta masura in Balta alba si in Desteptarea Romaniei si, de cele mai multe ori se prelungeste prin unele texte pana dupa Unire. O a doua etapa, asa - zis de limpezire, de obiectivare a viziunii si mijloacelor artistice, se poate observa incepand cu prozele calatoriei in Africa si atinge expresia artistica matura in pasteluri si in unele legende. O a treia il face sa revina spre teatru, cu o viziune in general romantica, viziune filtrata insa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a intelegerii care il apropie de clasicism.

Articolul program intitulat “Introductie” incepe cu scurte referiri la publicatiile vremii, care inafara de politica, de stiri administrative si de cateva stiri locale, cu contin nimic despre literatură.

TemaFiind un program estetic, Introductie prezinta ideile pe care se intemeiaza o litera tura nationala, in viziunea lui Kogalniceanu. Aceste idei sunt de factura romantica.

Subiectul• Cum traducerile nu fac o literatura, ele trebuie inlocuite cu o literatura originala. • Pentru a se face inceputul unei literaturi nationale, scriitorii trebuie sa se inspire din folclorul autohton, din istoria patriei si din frumusetile spatiului romanesc.• Literatura romana trebuie sa fie unitara si de aceea este nevoie de o revista in care sa publice scriitorii din toate cele trei provincii.• Pentru instituirea unui sistem de valori este nevoie de o critica literara obiectiva.

"Introductie" Mihail Kogalniceanu

În primul număr al revistei, sub titlul Introducţie, M.

Kogălniceanu, întemeietorul revistei,

publică un program care sintetizează în patru puncte

idealurile literare ale scriitorilor paşoptişti:

Combaterea imitaţiei scriitorilor străini şi a traducerilor

mediocre;

Crearea unei literaturi de specific naţional;

Folclorul va face obiectul preocupărilor teoretice, dar va

deveni şi sursă importantă de inspiraţie;

Natura va face obiectul unor ample relatări de călătorie.

Dacia literară

Dacia literară este o revistă apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iaşi, sub redacţia lui Mihail Kogălniceanu.

Pe parcursul apariţiei, ea a avut următoarea rubricaţie, marcată prin supratitluri: Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei, Scene pitoreşti din obiceiurile poporului, Alegeri din alte foi româneşti (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Curierul Românesc” şi „Albina românească”), Telegraful Daciei (ştiri culturale); Nr. 2: Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia şi Moldova de D. A. Damidoff, şambelan al împăratului Rusiei, cu prezentare şi comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie , Alegere din alte foi româneşti, Critica, Telegraful Daciei; Nr. 3: Scene contemporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia), Literatură străină, Poezie (Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi româneşti, Telegraful Daciei.Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată şi va mai apărea abia după 1859, în ediţia a doua.

Curierul Românesc a apărut la Bucureşti la 8/20 aprilie 1829, sub

conducerea lui

Ion Heliade Rădulescu. Este prima gazetă românească cu periodicitate

constantă şi cu apariţie îndelungată, gazetă care pune bazele presei

româneşti.

În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, ştiri politice şi

militare, articole şi note

de îndrumare, cuprinzând noţiuni elementare de istorie, geografie,

comerţ,

economie, industrie etc.

Un rol important a avut: „Curierul românesc" în domeniul filologic, în

intenţia de afirmare a limbii române ca principal instrument de emancipare

naţională

Curierul Românesc

Albina Romanească

Albina Românească a fost o gazetă politico-literară. Apare la Iaşi, bisăptămânal

(1 iunie 1829 - 3 ianuarie 1835; 3 ianuarie 1837 - 2 ianuarie 1850).Proprietar şi redactor Gh. Asachi. Publică suplimentul literar Alăuţa

Românească.După Courrier de Moldavie, tipărit la Iaşi în limba franceză, Albina

Românească este primul ziar în limba română din Moldova, care alături de Curierul Românesc redactat de

I. Heliade Rădulescu, la Bucureşti, şi de Gazeta de Transilvania a lui G. Bariţiu de la Braşov pune bazele presei periodice româneşti.

"Curierul românesc", care începe să apară în Bucureşti la 8 aprilie 1829, şi "Albina românească", în Iaşi la 1 iunie acelaşi an, sunt la început gazete aproape oficiale, pentru că publică mai ales ştiri politice din ţară şi din afară; dar mai târziu încep să dea şi mici informaţii literare, să dea articole istorice, nuvele, poezii, astfel că ajung să strângă în jurul lor toată mişcarea literară din ţară.

Propasirea

Revista pasoptistilor moldoveni,aparuta in 1844 si cunoscuta sub numele de Propasirea,s-a intitulat de fapt Foaie stiintifica si literara.

Nicolae Iorga observa odata ca nasterea Propasirii e fapta unei initiative colective.Pe langa fostii colaboratori ai Daciei Literare, ca Alecsandri si Negruzzi, pe langa Mihail Kogaliniceanu s-au adaugat la Propasirea doi redactori de baza: munteanul Ion Ghica profesor pe-atunci la Academia Mihaileana, spirit intreprinzator, cultivat, cu larg orizont in directia stiintelor pozitive si juristul, fara nume literar, dar instruit si influent prin legaturile de familie p.Bals.

Intentia acestor prieteni, uniti prin aspiratii, gust si convingeri politice, fusese de a intemeia o publicatie care sa constituie opera Daciei Literare si sa apara indata dupa decesul prematur al acesteia, prin 1842.

Revista "Dacia literara", aparuta la 30 ianuarie 1840, la Iasi, reprezinta, in literatura romana, un ecou mult asteptat al romantismului, un manifest intarziat al acestuia, fiind comparabila cu publicatii similare din celelalte literaturi europene, cu "II Conciliatore" (1818-1819), sau cu revista Athaneum (1798-1800).

Romantismul este curentul literar european aflat intr-o expansiune permanenta, cuprinzatoare, cu apogeul in primele decenii ale secolului al XlX-lea, dar cu productii literare aparute si mult mai tarziu, dupa ce ecourile miscarii se stinsesera. Romantismul devine, cu timpul, mai mult decat un curent literar si o miscare culturala.

Romantismul este o reactie la imobilismul si schematismul clasicist, presupunand o eliberare a mintii de "inchisoarea vietii", si cuprinde destul de repede intreaga Europa. Un manifest al miscarii romantice a fost lansat cu virulenta de Victor Hugo in prefata la drama "Cromwell", in anul 1827. Multe dintre motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate si

de scriitorii romani: mitul strigoiului,

evocarea trecutului istoric, trecerea

ireversibila a timpului, omul

nemuritor, noptile, titanismul, natura

virgina, geniul, ierarhia divina.

Romantismul se traduce prin ironie,

prin satira, prin faustianism, prin

demonism, promovand

meditatia, nuvela si romanul istoric,

epopeea sociogonica

Istorismul romantic se coreleaza in mod natural cu valorificarea folclorului, a bogatei creatii populare romanesti: "obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi la noi sujeturi de scris, rara ca sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii”.

Astfel, istorismul romantic pune "sfanta carte" (Nicolae Balcescu) a istoriei noastre in slujba idealului national al vremii, iar motivul ruinelor, de pilda, se muta din sfera romantismului paseist si deprimant in aceea a romantismului militant, poetii romani facand din ruinele trecutului simboluri ale slavei strabune: "Va iubesc, rasipuri sfinte, semn marirei stramosesti", va exclama Alexandru Hrisoverghi in fata ruinelor Cetatii Neamtului.

Dramaturgia este reprezentata de Vasile Alecsandri, prin "Iorgu de la Sadagura", scriitorul ironizand tendinta de a imita Occidentul, prin ciclul "Chiritelor", in care micul provincial este satirizat intr-o maniera ce-1 precede pe Caragiale, sau prin "Despot-Voda", o drama istorica.” a lui Gr. Alexandrescu.

La 30 ianuarie ia fiinta la Iasi revista”Dacia Literara”, din initiativa si sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu(1817-191), fiind „intaia revista de literatura organizata”(G. Calinescu). In primul an al revolutiei, Mihail Kogalniceanu, publica articlolul-progam sub titlul”Introductie”. Acesta ar putea fi sintetizat prin cateva directii principale.

Cresterea interesului pentru crearea unei literaturi romane, prin realizarea de „compuneri originale”, de productie romanesti „fie din orice parte a Daciei numai sa fie buna”;Inlesnirea colaborarii scriitorilor din toate tinuturile romanesti in paginle revistei „fiestecarelea cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau”;Realizarea unei limbi si a unei literaturi unice, deoarece este important ca „romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti”Combaterea imitatiei altor literaturi, deoarece „dorul imitatiei s-au facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national”

Traducerile operelor din alte literaturi sa fie ale celor de valoare, desi „traductiile insa nu fac o literatura” ba mai mult, sunt „ucigatoare a gustului original”;pastrarea specificului national in opera literara a a originii creatiei, care constituie” insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi”Folosirea surselor de inspiratie din istora poporului roman-„istoria noastra are destule fapte eroice”-, din frumusetile patriei-„frumoasele noastre tari sunt destul de mari”- si din folclor-„ obiceiurile noasre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii”Afirmarea criticii literaturii obiectiv,”critica noastra va fi neptinitoare,vom cririca cartea, iar nu persoana”, precum si a unei critici de directie Scriitorii sunt datori sa contribuie prin operele lor la „ implinirea idealului tuturor romanilor, Unirea Principatelor”.

Vasile Alecsandri (1818-1890) , reprezentant de seama al generatiei de scriitori pasoptisti de la mijlocul scolului al XIX- lea a abordat in creatia sa o mare varietate de specii literare. Una dintre creatiile sale de baza este ciclul Chirtelor prin care autorul satirizeaza cu sarcasm educatia moravurilor si aspecte sociale in general. Ciclul Chiritelior consta in 4 schite care o au in centru pe Cucoana Chirita:

1-„Chirita in provintie” 2-„Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca” 3-„Cucoana Chirita in balon” 4-„Cucoana Chirita in voiaj”„Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca”, insceneaza conflictul intre combatere si bonjuristi. Amestecul de anteree si fracuri din aceste vodeviluri , de moldoveneasca grecizanta si jargon franco-roman , de tabieturi patriarhale si de inovatii de lux occidental da un tablou inedit care subliniaza aceasi idee:o falsa educatie , falsa cultura care contravin principiilor pasoptiste. „ Chirita in voiaj” este din nou o ilustrare a unor principii moderne a Chiritei. In „Chirita in balon” , Chirita este la fel ca in celelalte 3 schite, interesata de noutati,doreste sa experimenteze tot „Eu sunt o persoană ca vestitul Baiardi, sans peur et sans reprocher. Am umblat pe apă şi pe uscat, ş-acum vreau să umblu şi prin văzduh ca o ciocârlie gingaşă, ciripitoare...” Ideea este aceeasi:fiecare incearca sa para altceva decat este in realitate.Alecsandri este , asadar , promotorul ideilor pasoptiste atat in plan literar cat si politic.

Alexandru Lapusneanul - prima nuvela istorica

Prima nuvela istorica din literatura romana, „Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi, apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei „Dacia literara” iar in 1857 in „Fragmente istorice”, ea fiind o adevarata capodopera a speciei si un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.

Opera literara „Alexandru Lapusneanul” este o nuvela istorica de factura romantica.Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin

si anume din „Letopisetul Tarii Moldovei”, dar se distanteaza de realitatea istorica prin

apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei astfel actiunea nuvelei

pastrandu-se in limitele verosimilului.Este vorba asadar de o contaminare a surselor cat si de introducerea unor personaje fictive,toate aceste licente istorice au insa scopul de-a crea o imagine semnificativa a Evului Mediu romanesc.

Tema nuvelei ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul ( 1564-1569 ).

Dupa cum arata si titlul nuvelei , autorul isi propune sa scoata in relief cu toata vigoarea , figura impresionanta a acestui domnitor, personalitatea lui complexa si controversata.

Punctul de plecare al nuvelei se afla in "Letopisetul“ lui Grigore Ureche, fara nici o intentie insa de "reconstituire" istorica. Limitele acesteia sunt ale verosimilului artistic si mai putin ale adevarului istoric.

Actiunile lui Lapusneanu sunt puse in

slujba mentinerii si cresterii autoritatii domnitorului, in interesul tarii, impotriva marii boierimi feudale framantate de intrigi si de lupte pentru domnie.

Imaginea lui Ureche, Costin si Neculce in cronicile istorice

Imaginea lui Ureche, Costin si Neculce in cronicile istorice

De-a lungul timpului, oameni precum Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce au saltat literatura romana pe cele mai inalte culmi.

Cronicile au o deosebită valoare literară, fiind primele realizări ale prozei culte româneşti, artistică şi filologică (ele constituiesc o adevărată arheologie lingvistică reflectând stadiul de dezvoltare a limbii române din epoca respectivă).

Persoana istorica reprezentata de Alexandru Lapusneanul se poate reconstitui din surse cum ar fi cronica lui Grigore Ureche (,,Letopisetul Tarii Moldovei”) sau din alte documente istorice ale epocii din care se desprinde portretul unui domnitor autoritar, strateg, al unui politician abil.

Ca surse de inspiratie, prozatorul se intoarce la Letopisetul Tarii Moldovei, la Grigore Ureche pentru episodul acestei domnii si la Miron Costin, de unde preia episodul uciderii boierului Batiste Veveli pentru pedepsirea lui Motoc.

Autorul a indicat ca sursa a scrierii sale, cronica lui Miron Costin.In realitate Miron Costin este cel care a consemnat, in Letopisetul Tarii Moldovei, fapte din cele domnii ale lui Alexandru Lapusneanul (1552-1561, 1564-1568).

Mai apoi , Alecsandri se indreapta spre drama istorica de mare spectacol : ,,Despot Voda” (1879) care evoca destinul unui aventurier ajuns pe tronul Moldovei, in timpul lui Victor Hugo, amestecand tragicul si grotescul.

Informatia istorica o culege din letopisetele cronicarilor si cele publicate in epoca, de acelasi mostenit Mihail Kogalniceanu lui G.Ureche, Simion Dascalul, N.Costin.

Apare un prim conflict intre domn si uzurpatorul sau Despot, supranumit Eraclid.Acesta din urma intentiona sa uneasca cele 3 tari romane si infiinteaza la Cotnari o Academie al carui rector este umanistul german Iohann Sommer.

Negruzzi resuseste prin cealalta opera a sa, Sobieski si romanii sa refaca un episod din istoria nationala. Negruzzi reuseste sa creeze tensiune, in special in episodul luptei. Discursul lui Sobieski in care acesta recunoaste eroismul moldovenilor, distruge atmosfera incordata si bine surprinsa a restului nuvelei.

oTexte comentate, editura albatros, Alexandru Lapusneanul,

oCartea cronicarilor, editura Junimea Iasi

oIstoria limbii romane -studii- editura academiei republicii socialiste

Romania

oVasile alecsandri ,,teatru“, literatura romana editura gramar, Bucuresti

1998

Bibliografie

Studiu de caz realizat de :

Munteanu Ionut

Gheorghe IonutBadilita Nicolae

Stolearenco Dorin

Clasa a XI-a B