Pasarea maiastraA fost odată ca niciodată, o fetiţă mică şi foarte frumoasă pe care o chema Theona. Părul ei negru şi lung îi cădea în valuri inelate peste umeri. Iar ochii, erau mari şi albaştri, şi atât de adânci, încât se reflecta întreg cerul în ei. Avea o faţă rotundă si obrajii rumeni, ca o piersică coaptă.

Theona locuia împreună cu mama ei într-un sat de oameni gospodari, aşezat la marginea unei paduri. Căsuţa lor mica, dar curată, îngrijită şi primitoare era chiar la marginea satului, aproape că intra în pădure iar prin sptele casei, șerpuia un pârâu limpede si rece. Avea un cerdac din lemn, în care Theonei tare îi mai plăcea să stea în nopţile frumoase de vară şi să privească stelele şi luna. Era fascinată de jocul ghiduş al umbrelor reflectate de lună, de sunetele misterioase ale nopţii, de mirosul de iarbă proaspăt cosită.

Dar nimic nu îi plăcea mai mult, decât să se retragă în căsuţa ei secretă din pădure. Cu doi ani în urmă, bunicul ei i-a construit un leagăn, undeva în spatele curţii, prins de ramura groasă a unui stejar. Tare s-a mai bucurat Theona de acel leagăn şi stătea acolo cât era ziua de lungă! Cu greu o mai aducea mama ei în casă ca să mănânce sau să se culce. Era o adevărată tragedie atunci când era vremea urâtă afară! Şi într-o zi, fetiţa l-a rugat mult pe bunicuţul ei să îi construiască şi o căsuţă în acel stejar bătrân, ca să poată sta la adăpost şi în zilele ploioase. Abia, abia s-a lăsat înduplecat bunicul, mai ales că mama fetei nu vroia deloc aşa ceva! Ştia cât de greu îi va fi să o mai ia pe Theona de acolo! Dar, după îndelungi insistenţe şi multe lacrimi vărsate de Theona, căsuţa ei mult visată era gata! Era atât de bucuroasă şi mândră de căsuţa ei! A rugat-o pe mama ei să îi facă nişte perdeluţe la geamuri,

„ ...aşa frumoase cum le avem şi pe cele de la casa noastră!”

Într-o zi, pe când stătea liniştită în căsuţa ei din copac, ascultând freamătul frunzelor şi ciripitul păsărelelor, aude un zgomot ciudat! Când se uită pe gemuleţul mic, văzu o pasăre mare şi atât de frumoasă, încât a rămas mută de uimire! Avea o coadă lungă, cu reflexe azurii ca ale cerului senin. Corpul si aripile erau colorate în zeci de nuante de rosu-auriu, incat părea că seamănă cu soarele care se pierde in luciul marii, la asfintit. Era ca o minge de foc, strălucitoare și caldă. Iar pe cap avea o coroniță de pene aurii și strălucitoare, care îi alunecau pe gâtul lung și delicat! O minune de pasăre! Abia mai putea să respire Theona de emoție!

Deși pasărea măiastră nu scotea nici un sunet, Theona a rămas foarte surprinsă să constate că înțelegea perfect ce îi spunea aceasta! Și nu simțea deloc teamă fața de aceasta minune înaripată! Așa că, la un semn făcut cu aripa, fetița s-a urcat încet pe spatele măiastrei și s-a prins bine cu mâinile de gâtul acesteia. Și imediat, pasarea s-a ridicat în albastru cerului, conopindu-se cu acesta! Pasărea i-a spus Theonei că urmează să facă o călătorie și că nu trebuie să îi fie frica de nimic din ceea ce va vedea și va simți în aceasta calatorie.

Era complet fascinată Theona de ceea ce i se întâmpla! Vedea undeva jos, departe, muntii acoperiți de păduri ca pe niște uriași, care se ridicau greoi din adâncurile pământului! Iar râurile, erau ca niște șerpi, care se încolăceau în jurul uriașilor ... și parca acum îi strângeau mai tare, acum îi lăsau mai liberi din strânsoare! Iar casele ... erau ca niște cutii de chibrituri aruncate la întâmplare și oamenii precum niște furnicuțe care alergau de colo colo! Nu mai spun de norii pe lângă care trecea! Erau ca niște bulgări pufoși din vata de zahăr, după care era înnebunită Theona la bâlci! Totul era atât de fascinant, încât nici nu și-a dat seama când a coborât pasărea măiastă pe pământ!

Locul în care a coborât era o poieniță atât de frumoasă, plină de flori minunate și de o iarbă atât de înaltă, încât Theona aproape că s-a pierdut de emoție! I-a spus atunci măiastrei că acesta poienita seamana cu o poieniță din pădurea din spatele casei ei, dar ca aici florile sunt mult mai frumoase si mai parfumate. Pasarea a intrebat-o atunci ce simte ca ar vrea sa faca in acest loc? Theona i-a spus ca ar vrea sa faca o coronita din

aceste flori frumoase si sa culeaga cateva flori si pentru mama ei, dar ca, din pacate nu stie cum sa faca o coronita din flori! Pasarea a privit-o cu dragoste si i-a spus ca daca

vrea, aici poate sa faca orice! Si fetita s-a apucat sa culeaga florile si sa le impleteasca! Mâinile îi mergeau parcă singure si coronita crestea vazand cu ochii! Nu stie cât timp a trecut, dar intr-un tarziu, coronita era gata! Nu i-a venit sa creada Theonei ce coronita frumoasa a împletit! Apoi, a cules un buchet de flori si pentru mama ei, pe care o iubea foarte tare! Si pasarea i-a facut semn sa se urce din nou in spatele ei si iar s-a ridicat în înaltul cerului.

De data aceasta, Theona a vazut ca muntii deja deveneau mai mici, ca padurile începeau sa dispara si la un moment dat, nu vazu decât o campie intinsa, care era galbena, ca soarele în mijlocul verii! Nu mai vazuse niciodata un covor atat de mare si galben, care parca isi schimba nuantele in bataia vantului. Pasărea de foc i-a spus atunci că acesta este un lan de grâu, din boabele căruia se face pâinea pe care și ea o mănâncă în fiecare zi. Si iarăși a coborât pe pământ, chiar în mijlocul lanului de grâu. A urmat aceeasi intrebare din partea măiastrei: ce simți că ai vrea să faci aici? Theona i-a răspuns că ar vrea să facă o cunună din câteva spice, ca să o ducă în dar mamei ei! De data aceasta nu a mai spus că nu știe cum să o facă! A înțeles că atunci când simți că trebuie să faci ceva, vei ști să faci acel lucru! Si s-a apucat de lucru! A cules câteva spice frumoase si a inceput sa impleteasca cununa. Era atat de absorbită de munca ei, incat nici nu si-a dat seama cand a trecut timpul. Cand a terminat cununa de spice, Theona a urcat din nou pe spatele maiastrei! Se astepta ca aceasta sa o duca din nou acasa!

Dar s-a inselat! Pasărea a urcat din nou în înaltul cerului și la un moment dat, a vazut o apa mare, atat de mare încât nu i se zăreau malurile! Si era atat de albastra și de limpede, încât se vedeau pietrele și algele de pe fundul ei!

Pasarea a coborât și Theona s-a trezit pășind pe un pământ atat de fin și de cald, cum nu mai văzuse niciodată în viața ei. Pasărea i-a explicat că acel pământ era nisip și că era format de mii de ani, iar apa aceea nemărginită se numea Marea. Auzise Theona de mare, din poveștile pe care i le citea mama ei uneori, dar nu o vazuse niciodată. Auzise și de valuri, dar nu-si putuse imagina că erau atât de frumoase! Le vedea cum se spărgeu de niște stânci de pe mal și spuma lor se împrăștia

precum o dantelă fină și delicată. Era fascinată de tot ce vedea și simțea atunci.

Pe malul mării a văzut o mulțime de farfurioare mici, parca erau din porțelan. Aveau diferite forme și mărimi. Credea că a fost o armată de pitici, care si-au lăsat farfurioarele pe malul mării, după o mare petrecere! Pasărea a zâmbit în sinea ei de naivitatea fetei, si i-a explicat ca ceea ce vede pe malul marii nu sunt farfurioare de pitici, ci sunt scoici, iar cele care au forme mai spiralate sunt cochilii de melci! Tare i-au mai plăcut Theonei și scoicile și melcii de pe malul marii! Si bineînțeles că a adunat în poală cât a putut de multe pentru că vroia să-și facă un colier și o brățară din ele, când va ajunge acasă! Si in felul acesta va avea mereu în preajma ei frumusețea mării!

Dupa ce a strâns o poală de scoici și de melci, pasărea măiastră observă ca Theona a căzut deodată pe gânduri! Si cum nu avea nevoie de cuvinte ca să o înțeleagă, pasărea și-a dat seama că fetița vroia să o roage ceva!

- Draga mea pasăre măiastră, a fost atât de frumoasă aceasta calătorie și am văzut locuri atât de minunate ... dar aș vrea tare mult să mă mai duci într-un loc! Aș vrea foarte mult să mă duci la Dumnezeu! Vreau atât de mult să il cunosc și să îi mulțumesc pentru toate minunile pe care mi le oferă în fiecare zi!

Pasărea a zâmbit și i-a făcut semn să se urce pe spatele ei! Și iar a zburat în înaltul cerului și deodată a coborât direct în căsuta ei din copac! Mirată, fetița a intrat în casuță, dar în loc de pereții din lemn pe care îi știa ea, de data aceasta, casuța avea pereții îmbrăcați în oglinzi, astfel încât, oriunde se întorcea, Theona își vedea chipul reflectat în acele oglinzi! Si pasărea măiastă nu mai era nicăieri! Dar, la un moment dat, vede că în oglinzi imaginea ei devine din ce în ce mai ștearsă și apare chipul unui bătrân, cu o barbă albă ca neaua și cu niște ochi atât de blânzi și de calzi, încât Theonei i s-a umplut deodata sufletul de dragoste și liniște! Nici nu mai trebuia să îi spună cine era, deoarece a simțit că statea față în față cu Dumnezeu!

Theona și-a simțit pleoapele grele de lacrimi și de emoție și statea ca paralizată, fără să mai poată scoate un sunet! Dar Dumnezeu, nu are nevoie de cuvinte ca să știe ce simțim si ce gândim, așa că a înțeles toată recunoștința din inima fetiței și a văzut bunătatea și curățenia sufletului ei!

- Doamne, nu mă așteptam să te găsesc în micuța mea căsuță din copac!

- Dar unde te așteptai să Mă găsești?

- Într-un palat frumos adăpostit de nori mari și pufoși, așezat pe un tron mare și strălucitor, împletit din raze de soare!

Dumnezeu a început să râdă cu atâta pofta, încât fetița s-a făcut roșie la față de emoție, ca o cireasă coaptă!

- Dar Eu sunt într-un palat mare și frumos și acela este sufletul tău, iar tronul Meu strălucitor este împletit din gândurile tale curate, din vorbele tale dulci si alinatoare, din faptele tale bune, pe care le faci în fiecare zi!

Când a vrut să se urce pe spatele pasărei măiastre, aude vocea mamei ei, care o striga! Nedumerită, a vrut să-i răspundă, deși era tare mirată cum să fi ajuns mama ei la mare! Și când a dat să-i răspundă, deodata, a deschis ochii și s-a trezit in căsuța ei din copac! Mama ei era alături de ea și încerca să o trezească! Și atunci și-a dat seama Theona că totul nu a fost decât un vis! Dar a fost un vis atât de frumos!