UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

MOLDOSCOPIE (PROBLEME DE ANALIZ POLITIC )

PARTEA XXIII

CHI IN U – 2003

2

CZU 32.001(478)(082)=135.1=161.1 M87 MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). partea XXIII. / Coord. V.Mo neaga, V.Saca. – Chi in u, USM, 2003. – 153 p. În aceast culegere sînt examinate diferite probleme ale vie ii social-politice din Republica Moldova: cultura i con tiin a politic , rela iile interna ionale i politica extern a Republicii Moldova, migra iunea popula iei moldave,

formarea i func ionarea pluripartidismului, alegerile locale i tehnologiile electorale, interesele politice în perioada de tranzi ie, mass-media i dreptu-rile omului. Materialele sunt dedicate studen ilor, profesorilor, celor ce se in-tereseaz de tiin politic contemporan .

Coordonatori Valeriu MO NEAGA,

doctor habilitat, profesor Victor SACA

doctor habilitat, conferen iar

Recomandat pentru editare de Consiliul Facult ii Rela ii Interna ionale,

tiin e Politice i Administrative

Articolele apar în redac ia autorilor

Descrierea CIP a Camerei na ionale a C ii MOLDOSCOPIE: (Probleme de analiz politic ). / Univ. de Stat din Moldova. Coord.: Valeriu Mo neaga, Victor Saca. - Ch.: Centrul Ed. al USM, 2003. Partea 23. – 2003. – 153 p. ISBN 9975-70-338-0 50 ex. 32.001(478) (082)=135.1=161.1

ISBN 9975-70-338-0

© – Chi in u, USM - 2003

3

S U M A R .

: .

3

ugui E. Integrarea Republicii Moldova În european : op i-uni, realit i i perspecvtive

67

Peru A. Dimensiuni simbolico-mitologice în conceptul ela-bor rii imaginii politice

79

Margarint A. Elita i societatea

101

Morozan A. Problema dezvolt rii i perspectivei statului na io-nal în perioada contemporan

106

Saca V., Oleinic L.

Tranzi ia democratic i reforma social-politic în contextul dihotomiei continuitate – discontinuita-te

114

Ia co M. Politici publici în contextul transform rilor demo-cratice

122

.

128

Vangheli I., Rusnac Gh., Saca V.

Liberalismul - în dimensiunile secolului XX (din concep ia politic a lui Nicolae Iorga)

131

. : -

141

Chiorescu Iu. Birocra ia în contextul democratiz rii societ ii tranzitorii: cazul Republicii Moldova

147

4

: .1

,

,

,

, (

, -

, ) « ».

»2 , , -

. , « » ,

« ». - ( -

– ) .

, ,

, , -

1

. -: . // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz

politic ). Partea XIX. / USM. – Chi in u, 2002, p.23-83. 2 . . . // -

. / « ». – , 2000, .5-6.

5

, .,3 – ,

, -.

. -, , -

. -.

,

– – - (« »). -

, , -

. , -

, , -4.

« », . -

? -? »

5. -

3 .

Mo neaga V., Rusnac Gh. Republica Moldova: 10 ani pe calea democra iei i inde-penden ei. // Republica Moldova la începutul mileniului III: realiz ri i perspective. / USM. – Chi in u, 2001, p.9-15; .

. // MOLDOSCOPIE (Probleme de anali- politic ). Partea XVII. / USM. - Chi in u, 2001, p.21-39; . -

. // MOLDO-SCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XVII. / USM. - Chi in u, 2001, p.65-75; .

: . // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XIX. / USM. – Chi in u, 2002, p.23-83.

4 . ., . (2001) -: , , . // MOL-

DOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XVI. / USM. – Chi in u, 2001, p.28-90.

5 (2001) -, 50,07% , -

6

-, « ».

« » -. -

, -,

. « » -

, , 25

» , - ( ) ‘80-

– ‘90- 6. , -, , -

. -

( 2002 ) , ,

(69,0%). 1994 (30,1%) - 2,3 .

« »,

, ( . . -

. // , 1999, 3, .30-33). . ,

. ,

.

, -

. « , -» ( . Mcfaul M. Russia’s Emerging Political

Parties. // Journal of Democracy, 1992, 2, .32). --

. 6

: ). -; ). ; ) -

. . ( . Frunta u P. Sistemele politice contemporane. Vol.II. / ISPRI. – Chi i-

u, 2002, p.168).

7

« », -7.

: « -

« », . , -

, , -

, : ,

. , , , -

, -, (

) , ,

. , -

, ) , , , -, ( ,

) ,

7 . 0 'Donnell G. Delegative Democracy. // Journal of Democracy. 1994. Vol.5.

1; Ware A. Liberal Democracy: One Form or Many? // Political Studies, 1992. Vol. XL; .

. // . - , 1998; . :

? // , 1998, 2; . . // , 1999, 3; . « -

» . // , 1999, 3; -. . .

// , 2001, 1; . « »? O -. // ,

2001, 4; . ( -). // . XXI .

. / . – , 2003; .

: ? // . XXI . . / . – ,

2003 .

8

» -.

, --

. -

. -

, ,

»8. ,

» -. , , ,

9, », « », « » -

« », « -»10.

, « » « » -. , ,

, . « » - « ?»,

« » « ?». « -

» --,

. , -

8 . « » . // -

, 1999, 3, .106-107. 9 . Saca V. Interese i rela ii politice în perioada de tranzi ie. / USM. – Chi in u,

2001. 10 . Saca V. Fenomenul transforma iei partinice în societatea post-sovietic : cazul

Republicii Moldova. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XXI. / USM. – Chi in u, 2003, p.82-100; :

. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XXII. / USM. – Chi in u, 2003, p.109-121.

9

. , -

.

1. :

, --

. -,

, -,

, . -

– - XIX - XX – -

. , , , --

, -, .

-

. --

. , , « -

», - ,

. 11. , -

11 -

: – . -

; ; , -

; – - - ( « »),

; -

10

, ( ) ,

, . ( – -

) , -. -

. - ( 1991 ), «

» ( 1991 ) -

.

, , -12.

: - -, - -

, - ,

. -, , , -

, . -

. , ,

, ;

( ,

), - , , , -

10

, . 12 , « -

», « ». « -,

, --

, -.

» (Kelley D.R. The Democratic Revo-lution in the USSR: Can the System Cope with Pluralism? // Midsouth Political Science Journal, 1992, 13, p.31).

11

, -13.

, , -14.

, , -, -

, , -« ». , , , . -

. -15.

« -» 17 1991

13 -16. « -

» -. 30 1998 -

, -, 55 -

. (2001) 30 . -

26 17. « »

.

13 Mo neaga V. Formarea sistemului pluripartidist în Moldova. // Statul na ional i

societatea polietnic : Moldova în anii ’90. / «Perspectiva». – Chi in u, 1997, p.115-122.

14 . Ciurea C., C tici R., Andrie V. Geneza partidelor politice. Un caz particu-lar – Republica Moldova. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Par-tea XV. / USM. – Chi in u, 2001.

15 , « - –

, . , , , » (Ja-

siewicz R. From Solidarity to Fragmentation. // Journal of Democracy, 1992, 3, .66).

16 , , . -

1991-2003 1. 17 21 2003 .

12

1. ( )

‘89 ‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94 ‘95 ‘96 ‘97 ‘98 ‘99 ‘00 ‘01 ‘02 '03 3 6 5+3 15 11 3 6 5 12 0+1 27 1 1 - -

: ( ) 1991 1998 -

.

18 -, « »

- – 1993, 1997 . 1992 1999

-. , 2002-2003

. , , , -

19. -

. -

( ) ( ) 20. ,

. ,

-, -

. , . -,

, -.

18 , , -

( , , -, , ). . Voicu G. Pluripartidismul. O teorie a democ-

ra iei. / All. – Bucure ti, 1998, p.192-286. 19 ,

. 20 . Duverger M. Political Parties. / Metuen. – London, 1964, p.13-14.

13

2. -

17.09.1991 17.09.1991 30.09.1998

30.09.1998

21

14 55 30 26 11 45 23 21

% 78,57% 81,82% 76,67% 80,77% 3 10 7 5

% 21,43% 18,18% 23,33% 19,23%

-, ,

, -. ,

, , -:

; ( ) , -

; , ,

, : ( -

) , ; -,

. -

, . , , , -

.

3.

17.09.1991

17.09.1991

30.09.1998

30.09.1998

22

14 55 30 26

- 1 4 2 1

21 21 2003 . 22 .

14

23 % 7,14% 7,27% 6,67% 3,85%

-

-

7 10 5 4

% 50,00% 18,18% 16,67% 15,38% -

-

- 1 1 1

- 1,82% 3,33% 3,85% -

-

1 4 1 1

7,14% 7,27% 3,33% 3,85% % - 9,09% 6,66% 11,54%

-

5 37 21 19

% 35,72% 67,27% 70,00% 73,08%

, .

. -, .- 24, -

( ) -.

4. -

17.09.1991 17.09.1991

30.09.1998

30.09.1998 25

13 55 30 26

7 21 17 17

23 , ( -

) . ( . Cujb V. Geneza partide-lor politice în Republica Moldova: general i particular. // Pluripartidismul în Mol-dova: esen a i specificul form rii. / CAPTES. – Chi in u, 2000, p.47-51).

24 .- . -

« » ( . Seiler D.-L. Politique comparee. / Armand Colin. - Paris,1982)

25 21 2003

15

% 53,85% 38,18% 56,67% 65,38%

6 34 13 9

% 46,15% 61,82% 43,33% 34,62%

-. ,

, -.

1991 , , -

. -

( ) -. , , -

26, , - « » .

, -, « ». -

‘80- , ‘90- , -

, . -, , -

, « » « -» .

, -, « »27.

-. -

, -. -

, -,

26 4 , -

: , , . ( . Lipset S. and Rokkan S. Cleava-

ges Structures, Party Systems and Voter Aligments. // Lipset S. and Rokkan S. Party Systems and Voter Aligments. / Free Press. - New York, 1967, p.1-84).

27 . Lijphart A. A Democracies: Pattern of Majoritarian and Consensus Govern-ment in Twenty-One Countries. / Yale University Press. - New Haven, 1984.

16

-, . ,

-,

. , -. , -

, -28. « »

, , ). , « » ( , , ( ).

: 1992 .

(1994) , « -» , « -

», « ». « ». ,

-.

, - « -

– ( ) ». ( )

--

( 2002 )29.

‘90- ». , -

« », - 80% . -

28 . ., ., ., . :

. / . – , 1992; ., .

. // MO-LDOSCOPIE ( ). III. / . –

, 1993, .85-89. 29 Rezolu ie privind func ionarea institu iilor democratice în Moldova adoptat de

Adunarea Parlamenatr a Consiliului Europei, Strasbourg, din 26 septembrie 2002. // -

2002 .

17

, . , , ,

, . « » .

, .

, ,

, -, , -

.

, , , -

, ( -

) - ( ) , -

. -, -

, , . -,

, : ,

, – , .

-. , , -

-, -

. , -, , -

, , -

: - - . , , -

- ( -

, --

18

-, ), -

– -. -,

. -

30: - - 30 . Bucataru I. Aspecte juridico-politice ale procesului de institu ionalizare a par-

tidelor politice din Republica Moldova. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XXII. / USM. – Chi in u, 2003, p.4-21; Bo an I. Modificarea legii partidelor. // www.e-democracy.md/comments/political/20021021/; Bo an I. Submi-narea integrit ii procesului electoral. // www.e-democracy.md/comments/political /20030117/.

, -

, : ,

, ,

, . -, -

, , , ( , ) . -

. -

, - « », « », -

, -. ,

, -, -

. , -, -

.

« » , -

, , , -

.

19

( -

», ), ( « », « », « », «

» .) ,

, -. -

- « -

» (1991, 2000 )31, 15 --

. 20 --

, -, 32.

-, , « -

» , . -

. --

(c ) 33.

31

« -».

32 . . : . // MOLDOSCOPIE (Probleme de

analiz politic ). Partea XIX. / USM. – Chi in u, 2002. 2001 2.

2003 , « 1997 « » 15

. 205 « » - 90 , 250 .

5 . 10 -» ( . Bo an I. Modificarea legisla iei electorale. //

www.e-democracy.md/comments/ political/20030225/). 33 / , -

, ( . Lane J.-E., Ersson

20

5. / ( -

)34

17.09.1991

30.09.1998

30.09.199835 14 55 30

836 22 - % 100% 57,89% -

- 16 11 % - 42,11% 100%

, -

.

, , , , -

-.

, . -

6 37 (3 3 ) 55 -

S. . Politics and Society in Western Europe. London: Sage Publications, 2-nd ed., 1991, .113).

34 21 2003 26 .

(2001) .

35 15 2003 . 36 -

. II ( 1990 ) 3.2 ,

, , . ,

. , « »,

, .

37 -: ., .

-. // MOLDOSCOPIE ( ).

IV. / . – , 1994; . -

21

, c 19 . 135 . ,

23 -, 15

. , 7 -

1% . , - 5

8 , 5% : , ( -

), , -, (2001) (2003)

, -38.

-

. // MOLDOSCOPIE ( ). VII. / . . – , 1995; Mo neaga V., Rusnac Gh. Republica Moldova i alegerile parlamentare (1994) i geografia politic a electoratului. / USM. –

Chi in u, 1997; . (1998) -. // -98: -

. / East West Parliamentary Practice roject. – , 1998; ., . (1999)

. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XI. / USM. - Chi in u, 1999; . (2000)

: . // MOLDOSCOPIE (Prob-leme de analiz politic ). Partea XV. / USM. – Chi in u, 2001; ., -

. (2001) : , -, . // MOLDOSCOPIE (Prob-

leme de analiz politic ). Partea XVI. / USM. – Chi in u, 2001; ., -., . (2001) : -

. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XVI. / USM. – Chi in u, 2001; . -

(2003) . // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz

politic ). Partea XXII. / USM. – Chi in u, 2003. (1996)

. 9 5 . . .

-96: , . / . – , 1997.

38 . . (2003) -

22

, , , , -

« », - ( , ),

, 39. -

, , 1/3 -, , 6 8

.

, -, 40. -

-. ,

» ( -) ( -

) -. -

. -, . ,

, -:

, .

. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XXII. /

USM. – Chi in u, 2003. 39 . . : -

. // MOLDOSCOPIE ( ). V. / . – , 1995, .27-44.

40 , , -

. -, -

, : 1) -; 2) -

; 3) -; 4) -

( . Rose R., Mackie T.M. Do Parties Persist or Fail? The Big Trade-Off Fa-cing Organizations. // When Parties Fail: Emerging Alternative Organizations. Ed. K.Lawson and P.H.Merkl. / Princeton Univ. Pres. – Princeton, 1988, p.536).

23

41 , - ( – « ») -

. -. – , ,

– , . 42. ,

-, , -

, . 41 , – ,

– . , -, ( . -

. , ? // « », 2002, 12 -).

, – , . -

« » ( ). – - « ». - « ,

» ( . . -. // « -

», 2001, 18 ). , , , « -

» , . « » -

. 42 ,

, , .

, . ,

-, -

( , -, , .). , -

, -, « 1950- -

, , -

» ( . . : -. // . /

. – , 1997, .119). -, -

.

24

3. :

. ,

, -43. -

-. -

, , -, . -

( 44) , -

, -, ,

45.

. , , -, -

. , -

, -, -

46. -

43 LaPalombara J. and Weiner M. (ed.) Political Parties and Political Development. /

Princeton Univ. Press. – Princeton 1966, p.23. 44 C . Sartori J. Parties and Party Systems: a Framework to Analysis. – Cambridge

(Mass.) 1976, vol.I. 45 . . : -

. // MOLDOSCOPIE ( ). II. / . – , 1993, .11-21; ., . : . // MOLDOSCOPIE ( -

). III. / . – , 1993, .14-19. 46 : -

( ) -. : « -

, , -, , , -

. » (Duverger M. Institutions politiques et droit

constitutionnel. – Paris, 1970, p.151). « , ;

25

, -.

, , -

, , 47 - « » -

. (1994,

,

, , . ,

, ( ) . ,

,

. , , , ,

, » (Barella F. Les parties politiques dans la France d’aujourd’hui. – Paris, 1973, p.11). -

" -,

, " (Lane J.-E., Ersson S. . Politics and Society in Western Europe. / Sage Publications. - London, 1987, .155).

47 .

. , , , -

« » ( . Blondel J. Party Systems and Pattern of Government in Western

Democracies. // Revue canadienne de science politique. 1,2, juin 1968, p.183-190). ,

( )

, .

, .

, , 40% , – ( ); 20%, - ( ); 15%, -

( ); 10%, - ( ); , – ( ).

26

1998, 2001) , -, ,

48.

6. - (1994-2001), -

/

1994 - - 1998 49, - - - 2001 - - -

50. -

20 . 1994 – 23 20 ; 1998

– 32 60 ; 2001 – 26 10 .

, , 1994 - 11; 1998 – 12; 2001 – 8 -

. ( ) 2-2,5 (1994 . - 3,96;

1998 . - 5,7; 2001 . – 3,45). -, , 2,63 (1994 .), 3,5 (1998 .) 1,86

(2001 .)51. , -, , 0,62 (1994 .), 0,71 (1998 .)

0,46 (2001 .)52. 53 - -

48 -1994 , -

. 49 ( ) « -

» ( ). 50 C . .

: . // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XIX. / USM. – Chi in u, 2002.

51 Bucataru I. Aspecte juridico-politice ale procesului de institu ionalizare a partide-lor politice din Republica Moldova. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz poli-tic ). Partea XXII. / USM. – Chi in u, 2003, p.16-17.

52 , .20.

27

( ) 54 --

. , -

, -, 55 : ( )

1990 – ; 1994 – -

, « » - ; 199856 2001 –

. , --

: -, -

1-1,5 . - « » ( -

53 . Pedersen M.N. Changing Patterns of Electoral Volatility in European Party

Systems, 1948-1977. Explorations in Explanation: Trends and Prospects. Ed. P.H.Merkl. / Praeger. – New York, 1983.

54 1998 , ( ) 65,9%. ( . Ciurea C. Institu nalizarea partide-

lor în Republica Moldova. // Pluripartidismul în Moldova: esen a i specificul for-rii. / CAPTES. – hi in u, 2000, p.31-36). -

, -.

55 .- -, -

, , ( . Lane J.-E., Ersson S. . Politics and Society in Western

Europe. 2-nd ed. / Sage Publications. - London, 1991, .273). , , -

.

56 (1998) « », ,

-

.

28

), -199457, -1998 -2001, .

-, -

, -. -

( ) (1994, 2001) , -

-, -

( - (1998) )58.

, -98 -, -94 -2001, -

, -

. ( 1998 ) -

. , - « »59,

-

. 5,560 . (2001) -

, . -

57 1994 43,18%, « -

« » (« ») - 22,00% -.

58 ,

. 59 . Lijphart A. A Democracies: Pattern of Majoritarian and Consensus Govern-

ment in Twenty-One Countries. / Yale University Press. – New Haven, 1984. 60 : « -

» ( « ») – 1; « -» ( « ») – 1; « -

» ( « ») – 0,5; « -» ( « ») – 1;

» - 1; « » - 1; « » - 0.

29

--

. --

, ( ).

-, -

. ,

, , -

, 61. « -

». , --

. , -,

.

61

, , -.

, -.

( , , -

« -» -

.). - – -

, -, « ». (2003) -

, ( ) . -

-.

,

.

30

-, -

, -. ,

, .

« ».

/ -,

-, .

.

, 62

-, «

» 63. « » -

. »

2002 . -

, , « -», , , -

62 Rezolu ie privind func ionarea institu iilor democratice în Moldova adoptat de

Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei, Strasbourg, nr.1280 din 24 aprilie 2002. // -

2002 . 63 « , - , - -

, . -

, . , -

» ( . . « » . // « », 2003, 12 ). :

« » . « » : -

-» ( ).

31

, , -. « » 20 ,

20 -64, . -

, « » .

« » , ,

, -

65. , -

« -», « ».

-. -

« -».

« -» « »66,

« ». - « »,

: « , . ,

, , . ,

– . , , – -

. ,

64 . Dumitra N. Masa rotund cu statut permanent – un pas spre o democra ie vi-

abil . // Republica Moldova pe calea democratiz rii: realit i, probleme, perspecti-ve. / ISPRI. – Chi in u, 2003, p.40-43.

65 , « , -

, « » -». ( . Bo an I.

Anul electoral 2003. // e-democracy.md/comments/political/20020109/) 66 « ».

. // « », 2002, 20 .

32

, , –

. ,

. , -

. , -

. « -» -

. – »67.

-, . , -

« (« », ) -»68. -

: - . ,

, -.

, . , -

. , , -

, . . ,

– - – . , ,

-

.

( 13

67 . – . // «

», 2002, 21 . 68 , , -

, (2003) , : « -

...».

33

2002 69), , -

, 70. -

(23 2003), -,

1 2003 . -

. (6-7 - 2003 ) –

. 13 , -

. « » 6 - 2003 , 13

, , », ,

, -, ,

, , - «Alian a verde», , -

)71 , .

, -

, . -,

« » - ( . -

3).

69 Legea pentru modificarea i completarea Legii nr.718 din 17 septembrie 1991 pri-

vind partidele politice i alte organiza ii social-politice. Nr.1534 din 13 decembrie 2002. // Monitorul oficial, nr.185-189 din 31 decembrie 2002.

70 13 2002 31 2002 , -

, -, 21 -

2003 . 71 ,

.

34

, 72 --

73. , , -

, . 19

2003 . 10 -: -

, , -, ,

, , , « »,

«For a nou », «Speran a- -»74.

. , 3 -, 6-7 2003

. .

, -, -

, . , ,

: ) -, , -

; ) » ,

– , -

72 -

. . .

, -.

73 (Legea

pentru modificarea i completarea Legii privind partidele i alte organiza ii social-politice din 14 februarie 2003, nr.64-XV. // Monitorul Oficial, 2003, nr.6-7 din 27 februarie 2003).

1 . 74 « », 2003, 20 .

35

(« , -»),

, , --

( , , « -

»)75.

(1999) , -, , .

, -

1945-1990 , – , -

, , -,

? , -, -

, . ,

. , , -

, -76 -

75 « »

. // . 76 « -

» -, , , 14

2003 6 . -

.

, -. , -

--

. « » - ( -

) -.

36

« » . -

, -.

24 1 2003 7 - « ». 12 -

, -; , -

; -, . -

5 , , (

, , - (2003) 3 ). -

« » - 3 . « » 3

, ( -

). « » .

1 30 , 77.

« » , -

, ; ; .

« » -:

1). « » -. -

. 2). « » -

-, .

.

77 « » -

4.

37

3). « »

1 -.

4). « »

. --

, -78.

78 ,

« » -, , .

. . « » ,

. , , -

, --

, , -,

, , « » -. , 2002 , : -

, -.

« , , , , ,

, , , « »

. , , -, -

« », »,

( -, ), -

» ( . . -. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea

XXII. / USM. – Chi in u, 2003, p.112). . « »

, , -, -

, -, . -

38

. -

-

, . ,

, , -. « ,

, , , , -

, , -.

, » (Cozer L. The Functions of Social Conflict. – Glencoe, 1956, p.116).

. « » . « »

, -, -

. , --

, « » , . , « -

» , « -», ( ) , -

, . ,

, « »,

( ). . , -

, , « », -

. , « » ,

. . « »

, « » .

, - ,

. -,

, .

39

. --

: . -

. : -

. , (2003) -

. 79,

-, , 2/3 . -

, , - (2003) . 2-4% . ,

, -, ,

.

, , , -

, «Moldova noastr » « » - . -

, -2005.

« - / ».

, -, -

-

. , . .

, (2005) -2001. ,

- 79 . .

(2003) -. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XXII. /

USM. – Chi in u, 2003, p.145-177.

40

, -, , « »,

, , , -. -

, , -

. , ,

( ) . , . «

-, . ,

-, -

, . -,

».80 , « -

» , « », , .

2001 , -

( ). . , ,

, .81

« » -

. , , , -

« » , . , « » -

-,

. -

80 Hauriou B. Droit constitutionnel et institutions politiques. – Paris, 1972, p.250. 81 Bo an I. Opozi ia se consolideaz ? // www.e-democracy.md/comments/political

/20030128/

41

- 6-7 2003 .

, -. , -

, , , .82

P.S. , -

« », (2003) «Moldova noastr », -

«Moldova noastr ». III ( -

2003 ) (« ») .

82 « , , -

, -. – -

-, » ( . .

I . // Novaja Evropa, 2001, nr.4).

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52

53

54

2.

2001 .

( -)

. -,

-, -

, -, , .

, , -, -

. 2001 - « -

». , ( ).

.5 : -, -

, 5 15 , -. ( – .) -

1000 -. -

, , -

83. (

83 . Proiectul Legii pentru modificarea legii privind partidele i alte organiza ii so-

cial-politice nr.3440 din 20 septembrie 2002; Nota informativ la proiectul Legii pentru modificarea Legii privind partidele i alte organiza ii social-politice. // -

, 2002. - « -

-» ( .

, 2002). , -, -

55

) , 84.

-

». -, -

85. 13 2002 86. :

1). - « -

» ( .15 2). 2). « 1 1

-» ( .18 3 4)

3). « -

,

. , .

, - – « » -

, -

. 84 « », 2002, 6 . 85 . Proiectul Legii pentru modificarea i completarea legii privind partidele i alte

organiza ii social-politice nr.4266 din 28 noiembrie 2002; Nota informativ referi-toare la proiectul Legii pentru modificarea i completarea Legii privind partidele i alte organiza ii social-politice. // -

, 2002. --

: « -,

. - « » ,

». ( . , 2002).

86 Legea pentru modificarea i completarea Legii nr.718 din 17 septembrie 1991 pri-vind partidele politice i alte organiza ii social-politice. Nr.1534 din 13 decembrie 2002. // Monitorul oficial, nr.185-189 din 31 decembrie 2002.

56

, . , -

, -,

1 1 » ( .20 1). 4). « -

--

» ( .21 1). 5).

, « » ( .30 1 3).

6). « , 1 2 3, -, ,

-» ( 30 2 ,

3. 3 4 4 5).

7). -

: - 4

; - -, , ,

, , ; -

, , --

; - , .20 1» .32 1).

-18 15 2003

-.

, , : -

, -. -

57

, 87. (23 2003),

, - 1 2003 .

, , -, -

-88.

87 13 2002 31 2002 ,

-, -

, 21 - 2003 .

88 . . // « », 2003, 13 .

--

. « , -, ,

-, . -

,

. , -

– 1 . , ». -

18 15 2003 , -

-, -

.

. , ,

, , . «

, , -

, , -». (« »),

-,

58

-

14 200389. . 1 .

, -. « -

, --»

.20 1). , « »

. -2000, -2001, -

6%, .

, -. 25 2002 90 « -», ( .86). ,

, 6%; , , –

9%; , , – 12% -91. , -

.

.: . // « -», 2003, 13 ).

89 Legea pentru modificarea i completarea Legii privind partidele i alte organiza ii social-politice din 14 februarie 2003, nr.64-XV. // Monitorul Oficial, 2003, nr.6-7 din 27 februarie 2003.

90 Legea pentru modificarea i completarea Codului Electoral din 25 ianuarie 2002, nr.796-XV. // Monitorul Oficial, 2002, nr.20, p.11-15.

91 , -, -

. ,

(2005) . -,

, « ,

. , ,

,

59

« » -92.

---

93. -.

.134 « ». 14 2002 94 « -

» ( .46), -

. ,

-, ,

« » -, -

. .126 «

, -». -

2 3 . «2) . 3)

-,

».

» (Hauriou B. Droit constitutionnel et institutions

politiques. – Paris, 1972, p.250). 92 30 26.

, . 93 -

, , .

94 Legea pentru modificarea i completarea Codului Electoral din 14 februarie 2002, nr.842-XV. // Monitorul Oficial, 2002, nr.26, p.4.

60

13 2003 95. 126 ( 2 3) , 2002 . «2) -

,

. -.

3)

, -.

-,

». -

.134 .

, . .134

» ( 2002 ) . -

, « », « », -

, -.

, « » , -

, -. « » -

, -

, -, -

, -.

95 Legea pentru modificarea si completarea Codului Electoral, nr.31-XV din 13 feb-

ruarie 2003. // Monitorul oficial Nr.27-29 din 28 februarie 2003

61

3.

. « » . // « », 2003, 12 .

. -

.

-. ,

, , , . ,

. -

, . , , ,

. , , -

. --

. , -

, , . « » -

. ,

, , , -. -

, «liberum veto»

. – , -

. -, -

. - –

, -.

« » . , .

62

, , , -

, -,

, « » -

. « » -

. , ,

– , -

. .

. -, « » -

.

« ». , :

- ; - , -

; - , -

; - -

; - « » , -

-

« » .

, « » . -

. -

. -

: , , , 44 – ,

63

. « ».

2003 -. ,

. -, ?

.

64

4.

« »

.

1. « » .

1.1. « » -,

, -

.

1.2. « » 7 -:

: - 3 ( -

2 ); - « -

»; - -

. : « » -

, ( 2001) 3 -

: - ; - .

1.3. « » - 3 , -

( -).

1.4. , -

« » « -» ,

.

65

2. « ». 2.1. « » -

1 . , --

. 2.2.

. 2.3. -

« », - « »

, . 2.4. « » -

, « »

3. « ». 3.1. , , -

, » .

3.2. « » -. , ,

. 3.3. « » -

.

4. « ». 4.1. « » -

« » -

. 4.2. . 4.3. -

, « ».

5. « ». 5.1. « » 3 , -

. -.

5.2. - « ».

66

5.3. -.

5.4. , - « », -.

5.5. « ». «

» , , « », -

2 -.

6. « ».

6.1. « » -, -

, , -.

6.2. « » -, « -

» , --

. 6.3. « »

-.

7. « »

. 7.1.

» -1

21.30 22.00. - ( 5 -

); ( );

( 2 ); ,

(2 ).

67

7.2. , « » -

1 10 - « ».

INTEGRAREA REPUBLICII MOLDOVA ÎN UNIUNEA EUROPEAN :

OP IUNI, REALIT I I PERSPECTIVE96

Eduard UGUI Republica Moldova, Chi in u

Institutul de Studii Politice i Rela ii Interna ionale, Catedera Rela ii Interna ionale,

Lector, MA

Integrarea european este o no iune ap rut în vocabularul politicienilor din Republica Moldova imediat dup proclamarea independen ei statului moldovenesc. Luând în considerare criteriile istorice, politice, culturale i geografice, aceasta apare ca un lucru destul de firesc. Mai mult, propunându-i în calitate de obiectiv strategic crearea unui stat de drept, bazat pe valorile

democratice, aspira ia Republicii Moldova de a se integra în aceast structur este destul de întemeiat , deoarece Uniunea European (UE) este un exemplu al democra iei, stabilit ii politice, bun st rii sociale i economice. Astfel, avantajele apropierii Moldovei de UE in de sfera politicii, economiei i vie ii sociale. Din punct de vedere politic, aceasta, semnific continuarea procesu-lui democratiz rii, cre terea gradului de securitate a rii i a cet enilor ei; din punct de vedere economic - accesul la pia a european , la fondurile euro-pene de dezvoltare, investi ii i noi tehnologii; în aspect social - apropierea de standardele europene educa ionale, protec ia muncii, etc. Prin urmare, Uniunea European este atractiv , prin gradul de dezvoltare, nivelul de trai al popula iei, prin standardele de civiliza ie atinse i nu în ul-timul rând prin posibilitatea de realizare a drepturilor i libert ilor cet eni-lor. i integrarea european ofer o ans istoric societ ii moldovene ti i, în special, noii ei genera ii. Cu toate acestea, rela iile Republicii Moldova cu Uniunea European se dezvolt foarte lent, situa ie creat , inclusiv, din cauza nivelului culturii poli-tice foarte sc zute, a cunoa terii insuficiente de c tre societate, dar i de c tre

96 Recenzent – doctor-habilitat, conferen iar universitar V.Saca

68

clasa politic , a fenomenului “Uniunea European ” i a procesului complex de integrare în aceast structur . Integrarea Republicii Moldova în Uniunea European reprezint , sau mai bine zis ar reprezenta, un proces foarte dificil, care necesit o abordare pro-fund i multidimensional . Este important de con tientizat c în acest proces ar fi implica i doi actori: Uniunea European i Republica Moldova. Prin ur-mare este necesar de luat în calcul disponibilitatea, eforturile i pozi ia ambi-lor în aceast perspectiv . Uniunea European a fost ea îns i, pe parcursul anilor '90, protagonista unor transform ri semnificative. La începutul deceniului trecut, dup semna-rea Acordurilor de Asociere cu 12 state97, optimismul re inut i în unele ca-zuri, reticen a membrilor UE de a se pronun a cu privire la acceptarea altor state, inclusiv Republica Moldova, ini ial ca membri asocia i apoi ca membri cu drepturi depline par a fi pe deplin justificate în planul realit ilor obiective. Uniunea European se afla într-o faz avansat în realizarea Pie ei Unice In-terne, i apoi a planurilor ambi ioase promovate prin Tratatul de la Maast-richt, printre care i moneda comun . Pe de alt parte, comunitatea era i este, preocupat de aderarea statelor Central i Est Europene i respectiv, de toate problemele care înso esc i urmeaz acest proces. Toate acestea se asociaz cu realit ile i predispozi iile actorului doi, Republica Moldova. Pruden a cu care a tratat, i trateaz în continuare, Uniunea European Republica Moldova î i g se te explica ia în declan area i existen a conflic-tului transnistrean, fragilitatea situa iei interne, consolidarea insuficient a su-veranit ii precum i pozi ia ambigu a guvernelor ce s-au perindat în Re-publica Moldova în cei doisprezece ani de independen . Totu i, la ora actua-

, Uniunea European se vede determinat sub presiunea iminentei sale ex-tinderi spre Est s se angajeze tot mai mult în precizarea viitoarelor raporturi cu poten ialii s i vecini, printre care se num i Moldova. Astfel, la 11 martie 2003, Comisia European a prezentat Consiliului UE i Parlamentului European spre abordare Comunicarea Europa l rgit – ve-

cin tatea: un nou cadru pentru rela iile cu vecinii no tri de est i de sud-est. Comunicarea poart un caracter strategic menit s defineasc perspectiva re-la iilor UE cu vecinii s i europeni. Se confirm voin a UE de a dezvolta dia-logul politic i rela iile de cooperare cu rile vecine care conform deciziilor Consiliului European de la Copenhaga 2002, nu vor adera într-un viitor pre-vizibil la Uniune. Documentul, prin urmare, î i propune s schi eze elemente-le esen iale ale politicii europene fa de noii vecini, nominalizând i Moldo-

97 A se vedea: Jinga I. Uniunea European . Realit i i Perspective. – Bucure ti, Lu-

minalex, 2001, p.27-32.

69

va, cu care se va m rgini Uniunea dup integrarea Rom niei. Totodat , în do-cument se declar c principiul esen ial al acestui cadru politic este c fiecare din noii vecini ai Uniunii Europene extinse va fi tratat diferen iat, în confor-mitate cu aspira iile, dorin a de implimentare a reformelor i eforturile fiec -rei ri în parte. Referitor la Republica Moldova, în mod expres se men ionea-

c UE dore te ca o aprofundare a rela iilor reciproce s se bazeze pe o abordare pe termen lung asupra promov rii reformelor, dezvolt rii durabile i comer ului. Republicii Moldova, al turi de al i viitori vecini, ar trebui s i se ofere posibilitatea de aderare la pia a european , integrarea i liberalizarea continu pentru a asigura realizarea celor patru libert i de circula ie (a ser-viciilor, capitalurilor, bunurilor i persoanelor). De i documentul nu stipulea-

literalmente perspectiva ader rii Moldovei la UE, este specificat c prob-lema ader rii anumitor ri, ca acele care- i exprim clar inten ia de aderare,

mâne deocamdat deschis 98. Ulterior, la reuniunea de la Luxemburg a Consiliului pentru afaceri gene-rale i rela ii externe al UE (14 aprilie 2003), au avut loc dezbateri pe mar-ginea Comunic rii, purtate de mini trii de externe din rile Uniunii. Astfel, a fost subliniat necesitatea de a lua în considerare diferen a care exist între state, punctul de plecare diferit, obiectivele strategice i ambi iile europene diferite ale rilor vecine. Mini trii de externe au fost de acord cu ideea c statele care aspir s adere la Uniune, chiar dac deocamdat aceasta nu e un subiect actual, nu ar trebui s fie lipsite de aceast perspectiv 99. Majoritatea mini trilor rilor UE au men ionat bunele perspective ale Re-publicii Moldova i a Ucrainei de a deveni ri membre ale Uniunii. De ase-menea a fost salutat propunerea elen de a elabora în 2004 planuri de ac iu-ne individuale pentru Moldova i Ucraina. Comisarul european pentru extin-dere, Günter Verheugen, a apreciat nivelul avansat de aderare la Uniune în dialogul cu Republica Moldova i Ucraina remarcând c u ile nu pot r mâne închise pe termen lung… Este natural ca tema calit ii de membru s fie tema principal în cadrul dialogului cu Moldova i Ucraina100.

98 Communication from the Commision to the Council and the European Parliament.

Wider Europe – Neighbourhood: A new Framework for Relations with our Eastern and Southern Neighbours. COM (2003) 104 final. Brussels, 11 march 2003 (www. europa. eu. int).

99 Apud Goia T., Urecheanu A., Nicolaev V. Republica Moldova în contextul Comu-nic rii Comisiei Europene. Europa l rgit - vecin tatea: un nou cadru pentru re-la iile cu vecinii no tri de Est i de Sud-Est. // Vasilescu G. (coord.). Unificarea European : Filosofie. Politic . Mentalitate (Materialele Conferin ei Interna iona-le). – Chi in u, ISPRI, 2003, p.29.

100 Ibidem.

70

Din cele men ionate mai sus se poate conchide c Republica Moldova nu prezint un interes geopolitic sau geoeconomic deosebit pentru Uniunea European . Aceasta se datore te, în mare parte, de “blocarea” Republicii Moldova între Ucraina i România, lipsa unei ie iri la Marea Neagr , „aparte-nen a” la zona de interese a Rusiei, precum i instabilit ii politice i econo-mice interne. Totodat se pare c valorificarea sa geopolitic cre te odat cu extinderea spre est a Uniunii Europene. Oficialii europeni sânt preocupa i acum ca niciodat anterior, de ceea ce se întâmpl în Republica Moldova i la hotarele sale. De i în viitoarele politici europene unde este men ionat i Moldova, se vorbe te practic de un spa iu economic comun i de valori poli-tice comune, dar nu i de perspectiva clar a ader rii, totu i, acest scenariu nu este exclus. Mai mult, UE este dispus la o colaborare fructuoas cu viitorii

i vecini, printre care i Republica Moldova chiar i în spiritul posibilei ade-ri a acestora la Uniune.

Referitor la cel de-al doilea actor, Republica Moldova, integrarea europe-an a devenit un element constant al vocabularului politic din ar , fie prin exprimarea adeziunii la valorile europene i perspectiva integr rii europene, fie prin contestarea oportunit ii integr rii europene.101 Starea real de luc-ruri, confirmarea sau negarea dolean ei de a adera sau, mai exact, de a fi o parte a ceea ce numim “valori europene”, în general, i Uniunea European , în particular, poate fi dedus prin analiza documentelor definitorii pentru po-litica extern a Republicii Moldova, a programelor de guvernare, precum i a declara iilor oficiale. Ca document central în acest context este Concep ia politicii externe a Republicii Moldova102 din luna februarie 1995. În acest document, integrarea în Uniunea European figureaz ca obiectiv major i de perspectiv a politicii externe a rii. Toate guvernele ce au activat în Republica Moldova103, inclusiv actualul, au inclus în programele lor de guvernare la capitolul politic extern anumite obiective de cooperare i apropiere european . Cu toate c ac iunile guver-nan ilor nu au urmat întotdeauna scopurile trasate, prezen a acestora pe lista priorit ilor f cea bine cel pu in imaginii lor publice. Mai mult, în cadrul re-uniunii Comitetului guvernamental mixt de cooperare din 16 decembrie 1999 ex-premierul Ion Sturza a fost dispus s depun o cerere de asociere la Uniu-

101 A se vedea: Klipii I. Evoluía cadrului politic al problemei integr rii europene. //

Barb ro ie A., Gheorghiu V. (coord.). Moldova i integrarea european . – Chi i-u, IPP, 2001, p.10.

102 A se vedea: Concep ia politicii externe a Republicii Moldova,8 februarie 1995. // Monitorul Oficial, 1995, nr.4.

103 A se vedea: Klipii I. Op. cit., p.11-21.

71

nea European 104. Dar, la 9 noiembrie Cabinetul Sturza, care s-a dovedit a fi cel mai proeuropean, a fost demis, iar succesorii s i nu s-au aventurat s -i realizeze inten iile. La nivel de partide politice se contureaz un tablou destul de amorf a mo-dului de percepere a ceea ce este Uniunea European i al procesului de in-tegrare în acest organism. Din programele celor mai reprezentative partide care au activat pe scena politic moldoveneasc se pot distinge referin e con-crete i în cuno tin de cauz , dar i lipsa acestora sau utilizarea unor formu-le destul de bizare. La moment majoritatea partidelor aflate în opozi ie, atât parlamentar cât i extraparlamentar , se pronun pentru integrarea în struc-turile europene. Partidul de guvern mânt, PCRM, promoveaz o politic dup-licitar vizavi de integrarea european .105 Un moment aparte în activitatea partidelor politice, în contextul integr rii europene, a fost semnarea la 10 mai 2000 de c tre 23 de partide politice a Strategiei Republicii Moldova privind Asocierea la Uniunea European . Pro-iectul Strategiei pleac de la premisa c Republica Moldova este prin voca ia sa, determinat prin pozi ia geografic , de istoria, tradi iile i cultura sa, un stat european, sau mai exact, un stat sud-est european, care dore te s ob in acela i tratament al Uniunii Europene, de care beneficiaz celelalte ri din Sud-Estul continentului. Obiectivul final proclamat de Strategie este aderarea la Uniunea European 106. Salutând, în principiu, semnarea acestui document de c tre majoritatea partidelor politice din Republica Moldova i f inten ia de a diminua im-portan a lui, trebuie s men ion m, totodat , c acest document a r mas nu-mai la statutul de proiect. Sunt demne de urm rit i voca iile proeuropene din Moldova la cel mai înalt nivel. Mircea Snegur, primul pre edinte, la 1 noiembrie 1993 a adresat o scrisoare dlui Jaques Delors, Pre edinte al Comisiei Europene, în care con-stata cu regret c la acel moment, Republica Moldova era unica ar din spa-iul sud-est european ale c rei rela ii cu Uniunea European nu dep iser

nici m car faza incipient a cre rii cadrului politico-juridic. În acest context, pre edintele Republicii Moldova solicita, concursul dlui Delors în vederea demar rii neântârziate a negocierilor privind semnarea unui Acord de Parte-

104 A se vedea: Cojocaru Gh. Politica extern a Republicii Moldova. – Chi in u, Ci-

vitas, 2001, p.200. 105 Vezi mai detaliat: Buc taru I. Retorica proeuropean în contextul activit ii parti-

delor politice în Republica Moldova. // Vasilescu G., op. cit., p.118-122. 106 Strategia Republicii Moldova privind Asocierea la Uniunea European . Proiect. //

Arhiv curent a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova, 2000.

72

neriat i Cooperare cu Uniunea European 107. Ori din cauza c era prematur în timpul pre eden iei sale, sau din alte motive, dl Mircea Snegur nu a mai solicitat un alt tratament din partea Uniunii Europene. Atunci când în numele celor 23 de partide semnatare ale Strategiei de Asociere la Uniunea European a Republicii Moldova dlui Petru Lucinschi i s-a cerut s depun o cerere de asociere la UE, eful statului a declarat c a expediat Bruxellesului o scrisoare în care solicita asocierea R. Moldova la acest organism european108. O scrisoare, îns nu este o cerere oficial care are o anumit form i comport anumite rigori. Actualul pre edinte, dl V.Voronin, s-a pronun at în repetate rânduri asup-ra aspira iilor de integrare european a Republicii Moldova, chiar i la recen-tul summit din Grecia, când au fost semnate tratatele de aderare cu cele 10 state Central i Est Europene. În aloca iunea sa rostit la Conferin a Europea-

de la Atena, 16-17 aprilie 2003, dl Vladimir Voronin men iona: “Pentru Republica Moldova, integrarea european a devenit o politic de stat priori-tar atât pe plan intern, cât i pe plan extern. Orientarea extern pentru noi este nu numai un proces de revenire la cultura i la civiliza ia european , dar i un proces de racordare la standardele i normele politico-economice

europene”109. Dup o scurt relatare a disponibilit ilor celor doi actori, unde se pare c lucrurile stau relativ bine, este important de men ionat care sunt realit ile, obstacolele i ce ar urma de întreprins întru consolidarea rela iilor Republicii Moldova cu Uniunea European . La capitolul realit i, situa ia, de i este des-tul de confuz , se caracterizeaz , totu i, printr-o evolu ie. Pe parcursul anilor, de la proclamarea independen ei, a fost edificat un dialog relativ stabil între Uniunea European i Republica Moldova, un cadru juridic, mai mult sau mai pu in func ional. Astfel, la 28 noiembrie 1994, la Bruxelles, a fost semnat Acordul de Parteneriat i Cooperare (APC) dintre Republica Moldova i Uniunea European . Deoarece Acordul urma s par-curg o lung perioad de ratificare, P ile au convenit asupra oportunit ii semn rii simultane a unui Acord Interimar privind comer ul cu m rfuri, evi-tându-se, prin aceasta, crearea unui eventual vid juridic în reglementarea rela-iilor economico-comerciale.

Un alt succes al Republicii Moldova în contextul consolid rii rela iilor cu Uniunea European , îl constituie aderarea, la 13 iulie 1995, la Consiliul 107 A se vedea: Chirila V. Rela iile Republicii Moldova cu Uniunea European . // Bar-

ro ie A., Gheorghiu V., op. cit., p.39. 108 A se vedea: Cojocaru Gh. Op. cit., p.200. 109 Discursul dlui Vladimir Voronin, Pre edintele Republicii Moldova, la Conferin a

European de la Atena. // “Moldova Suveran ”, 2003, 18 aprilie.

73

Europei. “Republica Moldova a fost acceptat în Consiliul Europei cu succe-sele i insuccesele sale, pentru încurajarea i facilitarea progreselor în direc-iile esen iale a edific rii statului democratic i a modelului socio-economic

european”110. Dup o lung perioad de ratificare, APC dintre Republica Moldova i Uniunea European a intrat în vigoare la 1 iulie 1998. Evident, prin aceasta se deschidea o nou etap în dezvoltarea rela iilor Republicii Moldova cu UE, o rela ie fundamentat pe principiul valorilor democratice i într-un cad-ru juridic stabil. Acordul de Parteneriat i Cooperare vine s consacre Re-publica Moldova în calitate de partener direct al UE i conform articolului 1 al Acordului obiectivele acestui parteneriat sânt:

asigurarea unui cadru corespunz tor dialogului politic între P i, care ar permite dezvoltarea unor rela ii politice;

promovarea comer ului i investi iilor, precum i a rela iilor economice armonioase dintre P i, pentru a încuraja astfel dezvoltarea lor econo-mic durabil ;

asigurarea bazei pentru colaborarea în domeniul legislativ, economic, so-cial, financiar i cultural;

sus inerea eforturilor Republicii Moldova de consolidare a democra iei, de dezvoltare a economiei i de finalizare a tranzi iei sale la economia de pia 111.

Astfel, în vizorul Acordului au fost plasate toate aspectele cele mai im-portante ale activit ii statului, de la drepturile omului sau protec ia proprie-

ii intelectuale i pân la astfel de domenii specifice ca cel financiar. Tot-odat , APC stipuleaz crearea unei scheme institu ionale comune, ierarhizate în trei trepte, i anume: Consiliul de Cooperare, Comitetul de Cooperare i Comitetul Parlamentar de Cooperare. Aceste organe au menirea de a men ine dialogul politic între P i i de a monotoriza implimentarea APC. Fiind pe deplin interesat s contribuie la implimentarea exemplar i integral a obie-ctivelor APC, UE s-a angajat, în conformitate cu articolul 78 din Acord, s asigure asisten financiar i tehnic temporar sub form de dona ii prin in-termediul programului TACIS.112

110 Garaz M. Integrarea Republicii Moldova în familia democra iilor europene. //

Moldova i Lumea, 2001, nr.1, p.5. 111 A se vedea: Acordul de Parteneriat i Cooperare dintre Comunit ile Europene i

statele lor membre, pe de o parte i Republica Moldova pe de alt parte. // Tratate Interna ionale, 1999, vol.10, p.127-177.

112 Asisten Tehnic Noilor State Independente ( rilor fostei Uniuni Sovietice i Mongoliei).

74

Sintetizând, men ion m c de i APC a institu ionalizat dialogul politic dintre Republica Moldova i Uniunea European , faciliteaz integrarea trep-tat a Republicii Moldova în sistemul comer ului interna ional deschis, preve-de instituirea zonei de liber schimb între P i, totu i, aspira iile noastre de in-tegrare în UE nu pot fi satisf cute pe deplin de c tre actualul Acord. Deoare-ce acesta pune accent, în special, pe dimensiunea de cooperare, decât pe cea a integr rii graduale a Moldovei în Uniunea European . Mai mult, analizând si-tua ia, se poate ajunge la concluzia c poten ialul respectivului Acord, pe înt-reaga perioad de la momentul intr rii lui în vigoare, este folosit nici pe de-parte în m sura cuvenit . De regul tergivers rile sânt înregistrate periodic de

tre partea moldoveneasc . Ulterior au avut loc dou evenimente semnificative în contextul colabor -rii fructuoase cu Uniunea European , asupra c rora inem s atragem aten ia. Dup îndelungate negocieri i nu f concursul Uniunii Europene, la 8 mai 2001, Moldova devine al 142-lea membru al Organiza iei Mondiale a Comer-ului (OMC)113. Aderarea la OMC poate contribui la dezvoltarea întregii eco-

nomii na ionale, la asigurarea într-o anumit m sur a liberaliz rii comer u-lui. Acestea odat realizate, vor contribui în mare m sur la semnarea unui Acord de Liber Schimb sau Preferen ial în domeniul comer ului cu Uniunea European . Al doilea eveniment la care ne refeream este acceptarea, la 28 iunie 2001, a Republicii Moldova ca membru cu drepturi depline al Pactului de Stabili-tate pentru Europa de Sud-Est. Structur care î i propune crearea unei Europe de Sud-Est caracterizat prin pace, democra ie, prosperitate i ca obiectiv fi-nal integrarea statelor din aceast regiune în structurile europene. Drept ur-mare a eforturilor diploma iei moldovene, întreprinse pe parcursul anilor 1999-2000, UE a decis în cele din urm admiterea Moldovei, în calitate de membru cu drepturi depline în cadrul Pactului, punândui-se, îns , dou con-di ii: S nu abordeze la masa negocierilor problema transnistrean i cea con-tractual , adic s nu solicite semnarea unui acord de asociere i stabiliza-re114. Aceste condi ii de i par a fi destul de “dure” î i pot g si o explica ie. Acest organism a fost creat în contextul crizei din Kosovo i respectiv este mai mult preocupat de stabilirea securit ii din Balcani. Evident c i f conflictul transnistrean, exist suficiente probleme în aceast regiune.

113 A se vedea: . . // Moldova i Lumea, 2001,

nr.3, p.4. 114 A se vedea: Cernencu M. Pactul de Stabilitate din Europa de Sud-Est i Republica

Moldova. // Moldova i Lumea, 2001, nr.4, p.7.

75

Referitor la cea de-a doua clauz , putem spune c aceasta impune o con-di ie politic serioas . Or, dup cum am men ionat, obiectivul final al Pac-tului este preg tirea acestei regiuni pentru integrarea european i se pare c

aceast perspectiv mobilizatoare, orice asisten poate s nu aib efectul scontat. Îns , credem noi, aceast condi ie nu reprezint o chestie de principiu din partea oficialilor europeni, doar c Republica Moldova, la moment, nu corespunde anumitor criterii pentru a putea semna un Acord de Asociere i Stabilizare cu Uniunea European . În continuare inem s remarc m unele obstacole, cele mai substan iale în viziunea noastr , care au silit UE s impun cea de-a doua condi ie Repub-licii Moldova înainte de a fi acceptat la Pactul de Stabilitate i care, în fond, sânt i obstacolele în procesul integr rii graduale a Republicii Moldova în Uniunea European . În primul rând este vorba de probleme ce in de criteriul economic de aderare, stabilit la Copenhaga în 1993, care presupune existen a unei econo-mii de pia func ionale care ar putea face fa presiunilor concuren iale din cadrul Uniunii. Decalajul de dezvoltare economic între Moldova i statele comunitare, care genereaz chiar i acum sfid ri UE, prin procesul de migra-ie, evident c este un impediment destul de serios. Se cere de la stat crearea

unei baze legislative pentru stimularea sectorului privat, atragerea investi ii-lor care trebuiesc complementate cu ameliorarea soldului balan ei comercia-le.115 Prin urmare, sunt necesare ni te reforme economice profunde, precum este necesar asigurarea unui consens social referitor la con inutul reformelor i interleg turii componentelor sale.

Un alt obstacol, nu mai pu in important, este cel ce ine de criteriile poli-tic i juridic de aderare i anume lipsa institu iilor democratice, separarea pu-terilor în stat, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, la care s-ar ad uga lupta împotriva corup iei, ajustarea legisla iei la standardele europene i ata amentul fa de valorile europene. Republicii Moldova îi revine sarcina

de a nu- i sl bi i chiar de a m ri efortul în înf ptuirea reformelor democrati-ce i alinierea real la rile familiei democra iilor autentice ale Uniunii Europene. De inerea pre eden iei Comitetului de Mini tri a Consiliului Euro-pei, for care militeaz pentru guvernarea democratic i armonizarea juridic , i colaborarea eficient pe viitor cu acest organism vor stimula, în mare m -

sur , dobândirea “certificatului de democra ie”, necesar în cadrul unei even-tuale integr ri europene.

115 A se vedea: Gudâm A. Republica Moldova i Uniunea European ca parteneri. /

CISR. – Chi in u, 2002, p.25.

76

Înc un handicap destul de serios, asupra c ruia nu putem s nu atragem aten ia, este diferendul transnistrean. Dup acceptarea Ciprului în “familia european ”, care se confrunt cu un regim secesionist i prezen a trupelor tur-ce ti pe teritoriul s u, se cristalizeaz ideea c diferendul transnistrean nu re-prezint un obstacol în procesul de integrare european , f cându-se aluzie la Cipru. De i la prima vedere cazurile ar p rea similare, nu credem c situa iile sânt omogene cel pu in din trei motive. În primul rând diferen a const în faptul c Ciprul este un stat insular iar Republica Moldova unul sud-est european cu o frontier estic destul de per-meabil . Pentru o Uniune European l rgit care va avea hotar comun cu Re-publica Moldova conflictul transnistrean va prezenta un interes deosebit, de-oarece va fi afectat de instabilitatea regional . Prin urmare interesul se va dubla, dac admitem un scenariu de integrare a Republicii Moldova în “fami-lia european ”. Bruxellesul este foarte preocupat de securizarea frontierelor unionale i evident c nu va tolera existen a în cadrul UE a unui teritoriu ne-controlat. În al doilea rând, Turcia ea îns i aspir s adere la UE, devenind ar candidat din 1999. Pe când Rusia, potrivit strategiei sale de dezvoltare a re-la iilor cu Uniunea European pe termen scurt i mediu, nu- i propune s aib cu UE decât, rela ii de parteneriat116. De altfel, aderarea Rusiei la UE nu re-prezint nici pentru Uniunea European un proiect serios, cel pu in pentru ur-

torul secol. În al treilea rând, Ciprul a fost mult sprijinit de Grecia, dar în cazul nost-ru, România, care ar constitui “sprijinul natural” al Chi in ului, nu este deo-camdat membr a Uniunii. În consecin , de i situa ia din Moldova este comparabil cu cea din Cipru, nu putem conta pe o repetare a scenariului Cipriot i în cazul nostru. În ceea ce prive te reglementarea conflictului, este promi toare ini iativa pre eden iei olandeze a OSCE, care prevede participarea direct a UE la reg-lementarea problemei Transnistriei în cadrul Republicii Moldova i garanta-rea stabilit ii în perioada dup reglementare. Conducerea de la Chi in u ar trebui s solicite UE s valorifice aceast oportunitate. Prin aceasta ar intro-duce în procesul de solu ionare acele elemente politice, economice i de se-curitate care pot contribui la reintegrarea Republicii Moldova. În acest context, nu putem exclude contribu ia actualilor mediatori Rusia, OSCE i Ucraina care deocamdat este necesar dar care, dup cum se poate observa, este insuficient i ineficient chiar. 116 A se vedea: -

(2000-2010 ). // -, 2000, nr.1, p.95-106.

77

i, în sfâr it, un subiect destul de controversat, este lipsa, pe lâng decla-ra iile oficiale, a unei orient ri proeuropene clare, care nu face bine imaginii Republicii Moldova în general i integr rii europene, în particular. La acest capitol, iar i, exist opinii diferite. Nu vom aborda problema incompatibili-

ii de integrare concomitent pe doi vectori opu i, Comunitatea Statelor In-dependente (CSI) i Uniunea European , pentru a nu scoate în eviden ace-lea i probleme care sunt pe deplin mediatizate. Vom încerca, totodat , s ref-lect m un alt aspect al acestui subiect. Deoarece, credem, c dac Republica Moldova ar fi înregistrat succese economice promi toare în cadrul CSI, Uniunea European numai ar saluta acest lucru. Dar, situa ia este cu totul alta. Comitetul de Statistic din cadrul CSI a anun at c în prima jum tate a anului 2000 toate statele membre, cu excep ia Moldovei, au cunoscut o cre -tere economic 117. Aceasta desigur este doar o mostr a “eficacit ii” partici-

rii Republicii Moldova la aceast structur . Mai mult, de la crearea sa CSI a fost i r mâne o construc ie inert i lucrul acesta este con tientizat de to i membrii s i i în primul rând de c tre Rusia. Desigur c Moldova are nevoie de pia a tradi ional i mai u or accesibil din est. Dar aceasta se poate reali-za i pe baza de acorduri bilaterale încheiate cu cei mai importan i parteneri comerciali, inclusiv Rusia. Cu Rusia, care este la moment principalul nostru partener comercial, se pot men ine rela ii speciale, deoarece nu putem neglija fo a i bog iile sale. Totodat nu putem face abstrac ie de dependen a ener-getic i de sumele de bani pe care i le dator m. Îns rela iile s se desf oare ca între doi subiec i egali în drepturi care- i urm resc propriile interese. Re-venind la CSI, trebuie men ionat c mecanismele sale s-au dovedit a fi inca-pabile de a determina Kremlinul s i evacuieze necondi ionat armamentul i trupele sta ionate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru a fi o structur eficient , CSI, are nevoie, pe lâng voin a deciden-ilor, de o locomotiv , cum este Germania în UE, care s fie atractiv i s su-

deze aceast structur prin propriile performan e dar nu prin for i constrân-gere. Rusia, care i-a propus s i asume un atare rol, nu face deloc fa , iar perspectivele incerte asupra viitorului s u sânt în stare s pericliteze în con-tinuare securitatea economic a sateli ilor ei. Prin urmare, dac ar fi CSI un organism func ional, eficient, o for economic în devenire care ar avea la baz valori i principii democratice, n-ar mai fi necesar integrarea european a Republicii Moldova, care implic eforturi considerabile, costuri destul de dure în unele privin e i chiar unele renun ri din partea statului. Catalogând rela iile dintre cei doi actori se poate afirma c dup o scurt perioad de euforie de la începutul colabor rii cu Uniunea European , Re-

117 A se vedea: Cojocaru Gh. Op. cit., p.203.

78

publica Moldova a trecut treptat în rândurile repeten ilor i ast zi trebuie s fac fa unor probleme care se pare c dep esc posibilit ile ei. Îns , unele state din Centrul i Estul continentului, care vor adera la Uniune, au pornit de la o situa ie relativ similar cu cea din Republica Moldova, parcurgând i as-

zi o cale de tranzi ie deloc u oar . Dar pe lâng fonduri de preaderare (PHARE, I.S.P.A. etc.) de care beneficiaz aceste state din partea Uniunii, la nivel de guverne, i chiar de întreaga societate se depun eforturi demne de ur-mat. Or, ajutoarele tehnice i materiale occidentale dac nu sânt gestionate corect i dac nu exist efort propriu, niciodat nu vor avea efectul scontat. Mai mult, Republica Moldova are deja un “plan de lucru” care este APC i evident este necesar , ini ial, implementarea exemplar a respectivului docu-ment. Totodat , este important ca Moldova s devin beneficiar a efectelor economice ale Pactului de Stabilitate. C ci odat devenit membru Moldova

i deschide accesul la programele, proiectele i activit ile acestuia, valorifi-când la maximum beneficiile pe care le-ar putea avea de pe urma acestei par-ticip ri. Ar fi oportun i crearea unei comisii juridice care ar viza toate acte-le normative na ionale emise de parlament, pre edinte, guvern i alte institu ii statale asupra compatibilit ii lor cu normele europene. Deci numai avansarea Republicii Moldova în procesul reformelor politice, economice i sociale ar permite i UE s canalizeze dinamismul Republicii Moldova într-un cadru mai avansat al rela iilor, inclusiv prin acceptarea semn rii unui Acord de Asociere, ceea ce ar îndrepta eforturi de integrare a Republicii Moldova de la nivel de dezbateri politice spre un nivel opera ional de lucru, cu tot pragma-tismul specific preg tirilor pentru aderare. Drept concluzie la cele spuse, putem afirma c atâta timp cât Uniunea European se „rea eaz ” i înc nu s-a pronun at clar asupra frontierelor sale, Republica Moldova mai poate spera la o aderare la acest organism. Varianta optim sau mai bine spus cea mai real de integrare este prin filiera Pactului de Stabilitate, odat cu statele Balcanice. Totodat , integrarea Republicii Moldova în Uniunea European , dac va avea loc, cu siguran va începe de la Chi in u, nu de la Bruxelles. Nu putem a tepta invita ii generoase de ade-rare, f când la rândul nostru, declara ii frumoase de integare f o voin ferm . Or, de i integrarea impune unele obliga ii economice i politice, pe ca-re doar o economie dezvoltat i o societate democratic veritabil i le poate asuma, aceasta este în primul rând, efectul unui act de voin i apoi al “do-vezilor” economice, politice i spirituale pe care statele candidate le pot adu-ce pentru a demonstra c s-au încadrat parametrilor ceru i. Comunitatea euro-pean a ar tat în repetate rânduri c trateaz Republica Moldova ca pe un stat european. O confirmare a acestei atitudini serve te faptul c Moldova a fost primul stat din cadrul CSI acceptat în Consiliul Europei i unicul, tot din

79

acest areal, membru cu drepturi depline al Pactului de Stabilitate pentu Euro-pa de Sud-Est. Prin urmare, atâta timp cât Republica Moldova nu va demon-stra cel pu in o voin politic de a continua reformele, ea se va afla “în afa-ra” Europei.

DIMENSIUNI SIMBOLICO-MITOLOGICE ÎN CONCEPTUL ELABOR RII IMAGINII POLITICE118

Aurelia PERU

Republica Moldova, Chi in u Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Jurnalism i tiin e ale Comunic rii Catedra Comunicare

Lector

Analizând multitudinea fenomenelor complexe i ambigui ale cîmpului politic de factur modern cu o puternic înc rc tur evocativ-emo oinal , putem constata c politica –în în elesul larg al cuvîntului- ine de domeniul simbolisticii. Or, promovarea unui lider politic presupune nu numai legitimi-tatea i autoritatea acestuia, ci i determinarea unor simboluri capabile sa-l identifice într-un mediu neomogen. Anume simbolisticii politice revenindu-i menirea de a trezi, de a revigora anumite tr iri, sentimente, convingeri ce se identific în con tiin a electoratului cu imaginea unui lider politic performant.

Conform dic ionarului sociologic, no iunea de „simbol” provine de la grecescul „symbolon”, ceea ce ar însemna semn de recunoa tere. De exemp-lu, ceasul i semaforul simbolizeaz ordinea din centrele urbane. Totodat , exist i o simbolistic a culorilor, cum a fost, bun oar , c ma a verde a legi-onarilor români. O abordare relevant a paradigmei culorii inerente simbo-listicii politice ne ofer i Levi Strauss. Dup acesta, în sistemul politic actual semnul ro u evoc primejdia, violen a, sîngele, iar verdele – speran a, calmul i desf urarea placid a unui proces natural, ca acela al vegeta iei.119

Simbolistica politic î i are specificul s u i constituie o component fundamental a unei campanii de imagine. Lucian Sfez sus ine ca „simbolis-tica politic reprezint un tot indisociabil de imagini i ac iuni, o dinamic cu doi poli, unul al imaginii i altul al opera iunilor.” S rb torile electorale, dec-lara iile politice, festivit ile i paradele, reuniunile i congresele – sînt câteva

118 Recenzent – doctor-habilitat, profesor universitar V.Mo neaga 119 Zamfir C., Vl sescu L. Dic ionar de sociologie. / Babel - Bucure ti, 1998, p.537.

80

exemple de astfel de opera iuni simbolice. Ele sînt oficiate de “conduc tori magici”, care ofer posibilitatea investirii în imagini ambigue, polimorfe, po-livalente – imagini care farmec electoratul.

Societatea politic este o “ es tur ” de raporturi inegale între dominan i i domina i, între conduc tori i condu i, afirm Lucien Sfez. Aceast “ es -

tur ” nu poate ine la nesfâr it prin singurele virtu i ale for ei brute- poli ie sau armat , principalul instrument de coeziune. În acest sens, simbolistica po-litic constituie cel mai eficace instrument i i cea mai eficient metod de persuasiune electoral .

O alt interpretare a rolului i opotunitr ii simbolisticii politice în con-textul actualitî ii s-a degajat i din studiile efectuate de Georges Burdeau, ca-re asociaz lupta politic cu un mare „spectacol”, în care „joac ” nu numai clasa politic , ci to i membrii unei societ i, în calitate de „public specta-tor”120. Conform autorului, rolul simbolisticii politice este tocmai de a stimu-la efectele i sentimentele publicului electoral, de a-l coverti în unul fidel i sus in tor cu ardoare i de a-i „trezi” pe cei iner i. Astfel, vom remarca c din arsenalul simbolisticii politice fac parte etemele i drapele, comemor rile, pa-radele, defil rile. Simbolistica politic devenind asemeni unui „drog” de „in-toxicare” a poten ielilor simpatizan i sau aderen i.

În linii generale, sistemul politic contemporan este h uit între doi poli bine contura i – simbolistica de stânga i simbolistica de dreapta. De regul , în timpul confrunt rilor verbale dintre forma iunile de st nga i cele de dre-apta, în spe , în toiul campaniilor electorale, simbolistica de dreapta îi rep-lic stângii imaginea GULAG-ului, a „Siberiilor de gea ”, iar cea de stânga îi replic dreptei imaginea nazismilui.

Fiecare stat î i are elementele definitorii ale simbolisticii sale politice. În Fran a, bun oar , reprezentantul cel mai concludent al st ngii politce, ex-pre-edintele F.Mitterand, a tiut s recodeze imaginea impecabil a guvern rii de

stânga, profitînd de interac iunea dintre cele dou sisteme: unul simbolic i altul mediatic. Exemplu edificator în acest sens poate servi scrisoarea perso-nal adresar francezilor de c tre candidatul Mitterand în alegerile preziden-tiale de la 1988, întitulat laconic: “C tre to i francezii”. Mitterand mizeaz pe o carte mai serioas , el inventeaz un nou procedeu: scrisoarea sa persona-

adresat francezilor. Scrisoarea comenteaz , aminte te experien e, oriente-az , ra ioneaz , mai ales prin acel “eu”, care domin stilul. Ea se adreseaz eu-lui din fiecare, realizînd un efect de intimitate pe care televiziunea nu-l poate ob ine. Prin aceast scrisoare, Pre edintele nu face altceva decât s i “completeze” imaginea insolit , pe care francezii o au deja despre el. Aceast

120 Burdeau G. La politique au pays des merveilles. / PUF. - Paris, 1979, p.50

81

mesaj, totodat , scoate în vileag criza mesajului mediatic i cea a simbolisti-cii politice. Mesajele mediilor nu mai sunt credibile, aceast scrisoare le sub-stituie. Pe de alt parte, ea i-a determinat pe francezi s vorbeasc foarte mult despre ea, plasîndu-l, astfel, pe planul întîi i pe autorul acesteia.121

Succesorul lui F.Miterand în Palatul Elise, pre edintele francez J.Chirac, reprezentantul dreptei politice, a recurs la un cu totul alt model comunica io-nal în scopul convingerii poten ialilor votan i – simbolul campaniei sale pre-ziden iale de la 1995 devenind un pom în floare, „m rul înflorit”.122 „M rul simbolizeaz cre terea, rena terea, la care apeleaz Chirac, - afirma F.Baru-an, purt torul de cuvînt al lui Chirac în campania preziden ial de la 1995. Studen ii care înso eau primarul Parisului la întîlnirile sale cu aleg torii scan-dau: „mînca i mere!”123

Peisajul politic rusesc ne ofer un alt model de exploarare a simbolisticii politice. Vom aborda, în acest sens, transferul de puteri de la Cremlin: El in – Putin /31 decembrie 1999/ i improvizarea simbolismului politic, acolo unde acesta era lips , de facto.

Vladimir Putin nu prezenta profilul unui preziden iabil credibil, era lipsit de charism . Putin a compensat rapid lipsa de siguran cu ocazia primelor interven ii publice prin folosirea unor fraze scurte i uneori vulgare – precum celebra: “Ne vom duce s -i lichid m pe bandi i pân i la c toare”124– ceea ce i-a adus în ochii concet enilor s i reputa ia de om care merge direct la int i vorbe te ca toat lumea. Dup ce a reu it s dobândeasc aceast reputa ie, a revenit la un limbaj mai cultivat, l sând ici i colo s -i scape câte o expresie mai direct . Un reportaj televizat, difuzat cu insisten , în care Vladimir Putin putea fi v zut judokand des vâr it, l-a transformat în imagina-ia unui popor umilit de pierderea puterii sale i de anii de faliment economic i politic într-un ef capabil s dea replici conving toare la adresa marilor pu-

teri occidentale, care d deau lec ii – mai ales Statele Unite, i în care mul i d cauza tuturor relelor care cople esc ara.125

121 Carlot J. Pourquoi Jacques Chirac? / Ed. de Fallois. - Paris, 1995, p.20-21. 122 a . : . / M . - Moc a, 1995, .56 123 Ibidem 124 Lorain P. Misterioasa ascensiune a lui Vladimir Putin. / Editura Z. – Bucure ti,

2001, p. 22 125 La 31 decembrie 1999, ziua ascensiunii sale în func ia de pre edinte interimar, du-

demisia surprinz toare a lui Boris El in, era a teptat la o sear de gal la te-atrul Bol oi împreun cu toat elita din capital , dar loja preziden ial a r mas goal . Plecase pe calea aerului spre Cecenia, împreun cu so ia Ludmila, pentru a petrece un revelion improvizat cu trupele la Gudermes, sediul provizoriu al admini-stra iei ruse în republica autonom . A profitat de ocazie ca s decoreze sute de ofi-

82

Un interes deosebit prezint investigarea vastei i complexei problema-tici a simbolisticii spectrului politic moldovenesc – atît simbolistica dreptei, cît i cea a stîngii politice. De regul , orice partid politic are nevoie de o „per-sonificare” pentru a- i facilita în aceast manier pozi ionarea pe scena poli-tic . Actualmente, imaginea Partidului Comuni tolor din Moldova se edific , avînd în epicentrul mediatic imaginea liderului-pre edinte. Lipsit de tr turi nobiliare, lansînd critici f echivoc, uneori brutale chiar, la adresa guvern -rilor democratice predecesoare, un fel de „haiduc” efemer al puterii /spre de-osebire de liderul PPCD devenit „haiducul cronic” al politicii moldovene ti/, pre edintele Voronin, care ac ioneaz „în numele oamenilor simpli” devine o marc de identificare a partidului aflat la guvernare. Dezideratele inserate în programul comuni tilor devin mai concludente i mai mobilizatoare atunci, cînd r sun din sediul preziden ial. Astfel, unificarea Moldovei, racordarea democra iei moldovene ti la valorile democra iei continentale, contracararea corup iei i a crimei organizate – aceste obiective vor de ine un locul central în discursurile politice ale pre edintelui-comunist. Consilierii de imagine ela-boreaz tacticile de individualizare mediatic a pre edintelui „lupt tor” pent-ru unificarea teritorial a rii i pentru exterparea elementelor criminale din societatea renovat . Aceste elemente vor constitui axa simbolisticii stîngii po-litice din Moldova.

Anticipînd cu o lun startul alegerilor locale din 25 mai 2003, Televiziu-nea Public , favorabil puterii, difuzeaz , cu regularitate zilnic , în cadrul

tirilor serii” reportaje i comentarii ce plaseaz în prim-plan „obiectivele” partidului majoritar din legislativ. Chiar dac pe ecranele TV vor fi „prinse în flagrant” persoane publice solicitînd sau luînd mit estimat la valori relativ neînsemnate- /1000 lei/ cazul vice-arhitectului din sectorul Botanica/, aresta-rea directorului Întreprinderii de Stat „Ap -canal”, Constantin Becciev, -ast-fel de reportaje manipulînd opinia public dup principul lasswellian a „acu-lui hipodermic”, vor consolida pilonii imagii strategice a pre edintelui –co-munist. Drept consecin a impactului mediatic, electoratul simplu va fi „ma-gnetizat” de perseveren a i curajul stîngii politice, personificate prin însu i pre edintele republicii, care reprezint un vector de vizibilitate foarte ridicat .

Anvergura pre edintelui, în alt context politic, este hiperbolizat prin noi metode simbolico-mediatice. Pe de o parte, pre edintele-„unificator” perseve-

eri care se remarcaser în lupt i s le ofere cu ite de vân toare gravate. Acest

gest vine s confirme rolul s u de ef al armatei, chiar i interimar, tradi ia impune ca comandan ii ru i s -i recompenseze pe cei mai buni solda i. Prin urmare, curaj, autoritate, spirit de familie: iat deci esen a mesajului simbolistic pe care V.Putin voia sa-l propage în acea noapte deosebit , la sfâr itul primei sale zile în fruntea statului.

83

reaz asupra modific rii Constitu iei Republicii Moldova în vederea solu io-rii difirendului nistrean prin federalizarea Moldovei. Vom remarca, în ace-

ea i ordine de idei, c primii doi ani de guvernare comunist au decurs sub lozinca integr rii teritoriale a rii. Spre deosebire de predecesorul s u, ex-pre edintele P.Lucinschi, care a reu it doar negocierea unui Memorandum-cadru mediat de Federa ia Rus , dar lipsit de careva consecin e pragmatice, actualul pre edinte este tentat s interna ionalizeze conflictul nistrean, inclu-siv ultimele declara ii f cute în acest sens c tre Uniunea European . Pe de al-

parte, dialogul Voronin - Bush /decembrie 2002/, în spe , cu referire la su-biectul de men inere a echilibrului politic în aceast zon de la por ile balca-nice, a revigorat incontestabil imaginea unui lider-comunist, acceptat în Cabi-netul Oval - simbol al celui mai puternic pre edinte din lume. Fapt pe care cu pregnan a tiut s -l evoce mass media guvernamental din ar :”Invita ia pre edintelui american este o dovad în plus a faptulu c Occidentul aprecia-

eforturile reformatoare depuse de actuala guvernare”.126 În final, proiectul propus de OSCE în vederea federaliz rii Moldovei.

Chiar dac unele surse invoc stilul Cremlinului în abordarea m surilor de combatere a separatismului, acesta îi permite pre edintelui în exerci iu s i adjudece imaginea liderului „transparent”, conceliant, deschis pentru dialog cu institu iile democratice interna ionale. Imaginea comunistului de ast zi de-moleaz imaginea comunistului din epoca „r zboiului rece” i a zidului berli-nez. Edificatoare în acest sens este i urm toarea declara ie a pre edintelui Voronin, amplu mediatizat în presa autohton :” Sunt convins de faptul c unora le-ar place s descopere în pre edintele Voronin un ortodox vulgar, ca-re ar fece un ir de declara ii antioccidentale dubioase... Îns , din p cate acum lor le r mîne doar, în spiritul presei anului 1937 s -l dema te pe Voronin pen-tru nivelul ideologic redus i tr dare a idealurilor comuniste...”127

În acela i context, consilierii de imagine ai pre edintelui vor elabora alte seturi de concepte în vederea edific rii imaginii strategice a liderului-„unifi-cator”. Asfel, dimensiunile simbolisticii acreditate de liderul comunist se vor extinde de la ideea de unificarea teritorial a Moldovei pîn la op iunea de consolidare i revigorare a valorilor spirituale proprii poporului moldovenesc. Campania mediatic „M stirea C priana” repreznt un alt onova ie a sim-bolisticii partidului de guvern mînt. „M stirea C prina este o perl a orto-doxiei în Moldova. Ea a fost ctitorit de mari domnitori ai rii –Alexandru cel Bun, tefan cel Mare. Ea este un argument al trecutului glorios al statu-

126 TVM „ tirile serii”, 2002, 22 decembrie 127 Agen ia de stat „Moldpresa”, 2002, 24 decembrie.

84

lui.... S adun m fonduri pentru reconstruc ia m stirii i s ne rug m în ea pentru întregirea Moldovei...”

La o prim vedere campania ini iat de pre edintele Voronin are drept scop acumularea resurselor b ne ti pentru reconstruc ia acestui monument is-toric. De facto, îns , ea comport un bogat mesaj politic.

a) „S ne rug m pentru întregirea Moldovei.” Din acest îndemn vom sesiza aplicarea strategiei de conturare a imaginii „pre edintelui Voronin-Unificatorul”.

b) „M stirea este o dovad a trecutului glorios al moldovenilor...” Este o afirma ie – replic la adresa forma iunilor politice care contest suve-ranitatea i independen a statului Republica Moldova, Basarabia, într-un mod nedisimulat fiind considerat teritoriul „rupt din trupul Rom niei”. Consoli-darea istoriei Moldovei prin figurile emblematice ale domnitorilor tefan cel Mare i Dimitrie Cantemir face parte, de asemenea, din arsenalul simbolisti-cii stîngii politice din ar . Mai mut, simbolistica de stînga face apel la un alt subdomeniu constitutiv – mitul politic al lui tefan cel Mare i Sfînt. Ceea ce i-a asigurat legitimitatea i perpetuarea în istorie acestui erou salvator al na i-unii fiind nu atît faptele de vitejie ale domnitorului, ci capacitatea lui de a energiza masele i de ac iona în condi ii geopolitice extrem de vitrege, astfel încît poporul s u s i poat realiza aspira iile i proteja demnitatea de neam. Prin urmare, devine limpede strategia simbolisticii stîngii politice, inspirat din triada „ tefan cel Mare - C priana – stat moldovenesc”.

În sfîr it, restabilirea unui l ca sfînt la ini iativa unui lider comunist nu este altceva decît o „revolu ie” de imagine. Comuni tii afla i în prezent la gu-vernare demoleaz în acest mod un trecut ru inos ateist, intolerabil fa de credincio i i tradi iile ortodoxe seculare ale acestora. Prin simbolul m sti-rii C priana partidul Comuni tilor „ terge” orice urme de reticen ale „nuc-leului dur” de votan i. C ci anume nostalgicii de vîrsta a treia sunt cei ce se poc iesc în l ca ele sfinte.

În contextul procesului contemporan de edificare a imaginii strategice orice actor politic este un subiect bine definit print-un mesaj simbolic coe-rent. Orice sistem politic, orice putere politic î i exprim identitatea prin dou modalit i principale: prin ideologie i printr-o întreag simbolistic . Simbolistica politic , gra ie înc rc turii sale emo ionale, joac un rol impor-tant în asigurarea coeziunii dialogului politic între „elite” i masele electora-le, sintetizînd deopotriv ra ionalul i emo ionalul. Electoratul poate fi puter-nic ata at de un simbol politiic din punct de vedere emo ional.

Cea mai relevant dovad de exploatare a emo ionalului în scopul conso-lid rii simbolice a unei forma iuni politice este acreditarea în campania elec-toral 2001 de c tre PPCD-i ti a sloganului promo ional: „Voteaz cu ini-

85

ma!” sau „Ascult i inima!” înso ite în spoturile publicitare de secven e din piesa muzical interpretat de renumita forma iune din România, aflat în vo-

i în rîndurile tineretului din Moldova - „Holograf”. Prin aceast manier , liderii PPCD schimb radical formula pozi ion rii tradi ionale în cîmpul poli-tic moldovenesc, îndep rtîndu-se de vechile tipare ale identific rii de c tre masele electorale. Sloganul de tipul „Voteaz cu inima!” „Ascult i inima!” i reu itul aranjament instrumental în interpretarea „Holografului” a deta at

pozi ionarea opozi iei cre tin-democrate de abloanele uzate ale forma iunilor politice din spa iul autohton. Simbolistica PPCD-ist – inima albastr – s-ar

rea c elimin mesajul ideologic i politic privat de valoare afectiv în me-diul electoral, în favoarea altuia – simplist, cre tinesc, pe interesul celui mai neini iat aleg tor în jocurile politice. În preponderen , îns , inta electoral a cre tin-democra ilor o constituie intelectualitatea devotat cauzei unirii, imp-licit tineretul studios, care se bucur de dreptul de vot i c ruia îi este str in sentimentul nostalgiei dup „socialismul înfloritor”, care cantoneaz masiv la urnele de vot reprezentan ii celei de-a trea genera ii.

Astfel, simbolistica dreptei cre tin-democrate renun înd la elementele clasice ale simbolisticii politice – imnuri, steme, parade, uniforme – în schim-bul „inimii albastre”, pune miz pe viitorul s u politic, investind capitalul culturii politice în mediul celui mai tîn r segment electoral. Mai mult, „inima albastr ” i stelele „imprimate” pe ea se asociaz cu drapelul Europei noi. Într-un mediu, în care tînerii sunt educa i în spiritul globaliz rii i unific rii Europei, aceast compozi ie simbolistic – albastru, inim , stele - vine s ar-gumenteze o dat în plus oportunitatea lozincilor scandate de opozi ia cre tin-democrat : „Viitorul v apar ine!” În acest sens, simbolistica opozi iei cre -tin-democrate exploateaz efectiv emo ionalul - „Voteaz cu unima”, spre de-osebire de social-democra ii care îndemnau electoratul s voteze „cu capul”-acesta fiind un anti-dot al sloganului „emotiv” lansat de PPCD-i ti.

Referindu-ne la actualitatea simbolisticii politice ca metod de pozi io-nare pe pia a politic , vom remarca importan a unul alt fenomen cum ar fi ri-tualul politic i performan ele ritualice. În acest context, vom sublinia rolul ritului în sporirea a a-numitei „eficacit ii simbolice”, termin propus de Claude Levi-Straus în lucrarea sa „Antropologie structurale”.128 Ritului poli-tic îi revine rolul fundamental de a performa spectacolul ceremonial sau de a legaliza un discurs politic. Cvazitotalitatea evenimentelor politice de impor-tan – vizitele efilor de state, investituri, înmormînt ri – sunt toate o media-tizare de rituri. În perioadele preelectorale i electorale consilierii de imagine deseori inventeaz un rit ce-ar stimula i energiza masele convocate într-un

128 Levi-Straus C. Antropologia structural . / Politica. - Bucure ti, 1978, p.46-50

86

miting sau orice alt manifestare de propor ii. Electoratul favorabil dreptei politice moldovene ti a fost educat sub scandarea sloganului „Victorie!”, ur-mat obligatoriu de ridicarea unui bra de asupra capului i simularea literei „V.” Insemnul „victoriei” i fluturarea „tricolorului” reprezint în timpul înt-runirilor electorale sau preelectorale un veritabil rit politic. Precum i inclu-derea în scenariul unor astfel de întruniri a unor predici rostite de înalte fe e biserice ti – fapt ce confirm o dat în plus voca ia cre tin a dreptei politice.

Practica demonstreaz c oficializarea unui rit politic amplific afectivi-tatea i emo iile maselor electorale, moment ce nu poate fi neglijat în proce-sul de construc ie a unei imagini publice. În acest sens, ritul este considerat o continuare a mitului politic, or, ritul se alimenteaz din mit. În domeniul poli-tic ritul confer nu doar mister, dar i grandoare subiectului electoral. Dup Victor Turner, acesta „confirm ” credin a129 aten ioneaz vizavi de faptul c „ritul, puternic impregnat i structurat de principiul de idealitate, se sprijin întotdeauna pe un decorum perfect”, adic f de cusur, care afi eaz apa-ren ele purit ii i ale perfec iunii, i care scenarizeaz nara iuni mitice. De fapt, ritul este adev ratul moment al simbolisticii politice.

O aplicare eficace a ritului politic i-a reu it candidatului st ngii politice în alegerile locale din 25 mai 2003, V.Zgardan. Astfel, în campania electoral este antrenat Mitropolia Moldovei –una din principalele institu ii de cult din ar . Echipa Zgardan a pus miz pe a a-numita campanie de ambian , explo-

atîndu-se la maximum atmosfera i mitul s rb torilor pascale. Compania de Stat „Teleradio-Moldova” elucideaz cu lux de am nunte procedura de adu-cere a focului sacru de la Ierusalim, de c tre ÎPS Vladimir, înso it în itinerarul

u „mitologic” de c tre ministrul Transporturilor i al Comunica iilor, Vasile Zgardan. Astfel, prin utilizarea simbolurilor sacre ritul politic devine mai im-presionant, cu mari rezerve manipulatorii în mediul electoratului, în spe , cel rural. În consecin , în opinia anali tilor, rezultatul a fost unul performant. Candidatul partidului de guvernare, practic, un anonim al scenei politice pîn la demararea campaniei electorale, acumuleaz 46,1% din voturi fa de 53,9% acumulate de primarul în exerci iu al municipiului, Serafim Urechean, aflat 8 ani la guvernarea Chi in ului.

În linii mari, orice campanie de imagine lansat în cursa electoral se de-sf oar avînd la baz un mesaj simbolic consistent, care poate evalua pîn la construc ia ritului politic circumstan ial. Simbolistica politic antreneaz atît elementul ra ional, cît i elementul emo ional, chiar dac face ca afectivul s domine cognitivul. În timp ce emi torul mesajului simbolic se conduce dup

129 Turner V. Le phenomen rituel, structure et contre-structure. / PUF. - Paris, 1980,

p.34

87

criteriul tiin ific-ra ional, receptorul mesajului simbolic, adic electoratul, devine vulnerabil la expunerea emo ional , teatralizat , ritualizat a acestuia. Iar lipsa controlului ra iunii în cîmpul politic poate genera erori istorice ale

ror costuri sînt irecuperabile, ceea ce nu reduce, îns , din actualitatea sim-bolisticii politice în procesul de construc ie a imaginii strategice într-o cam-panie electoral .

Un loc preponderent în arsenalul simbolisticii politice îi revine mitului politic, care reprezint o mul ime de elemente imaginare cu o mare înc rc tu-

emo ional utilizate de un regim sau un actor politic pentru justificarea sau, dimpotriv , contestarea acestora. For a propulsiv a mitului politic rezid în natura sa colectiv , mitul fiind expresia unei mentalit i colective. Propa-gînd o imagine, anumite norme i reguli de via într-o comunitate, alte tr -turi definitorii ale mitului politc ar fi caracterul s u imperativ i ambivalent – or, acesta întotdeauna contureaz “Binele” sau “R ul” politic.

Fatalist prin natura sa, mitul explic , dar i legifereaz pentru a face luc-rurile acceptabile. În acest sens miturile politice exercit o func ie dubl : exp-lic ordinea existent în termeni politologici, iar ace tea o justific dîndu-i o baz moral , prezentînd-o ca pe un sistem care are dreptul ca fundament. Mi-tul politic, afirm Yves Schemeil, ne ofer cheia în elegerii cum se formeaz în con tiin a colectiv sistemele de identitate i de fidelitate specifice unei co-munit i, “miturle fondatoare exprim m rcile totemice ale identit ii.”130

În context istoric mitul politic contribuie la legitimarea unei puteri politi-ce sau, dimpotriv , o contest , generînd anumite comportamente i mentali-

i. G.Mosca avanseaz chiar ideea, potrivit c reia mitul apare „ca unic mo-dalitate de legitimare ce concureaz for a i chiar o înl tur .”131 Dramatizarea comportamentului actorului politic sau al maselor î i are perpetuare din epoc în epoc . Marii gânditori din toate timpurile au tiut s construiasc tiparele Conduc torului ideal drept model de imitare (“imagouri”). Aceste cli ee au i constituit axa antopologic a mitologiei politice - fenomen relevat cu mult profunzime i elegan în opera lui Raul Girardet. Fiind unul dintre anali tii subtili ai locului i rolului mitologiei politice, Girardet observ , c mitul poli-tic se afirm cu anumit acuitate atunci cînd nu numai via a politic , ci socie-tatea în ansamblul ei trece printr-o puternic criz , pe toate planurile, gene-rînd un climat de incertitudine i angoas , de temeri colective.132

130 Schemeil Y. Les cultures politiques. Traite de science politique. / PUF. - Paris,

vol.3, 1985, p.285 131 Popescu Bârlan L. Însemn ri despre mitul politic, // Societate i cultur , nr.8,

1994 132 Girardet R. Mituri i mitologie politic . / Institutul European. - Ia i, 1986, p.12

88

Mitul politic încearc s legitimeze anumite obiective politice i poate genera ac iuni de mas . Miturile politice din societatea contemporan sunt di-verse, mitul rasei pure, mitul societ ii ideale, mitul poporului ales, mitul conduc torului care poate face ca un popor s îndeplineasc un rol de excep-ie în istorie.

Bulvers rile politice din ultimele dou secole ale istoriei europene au fost înso ite mereu de o uimitoare efervescen mitologic , pentru c marele actor politic controleaz realul prin imaginar. Pentru a accentua dimensiunea teatralit ii politicului se recurge cel mai adesea la mitul eroului. El angrenea-

o autoritate cu grad de spectacularitate mai ridicat dec t cea de rutin ca-re este lipsit de elementul de surpriz . Eroul nu mai este valorizat doar pent-ru c ar fi cel mai capabil, ci mai ales pentru c î i asum sarcina suveranit -ii. În circumstan ele contemporane, - afirm G. Ballandier, - eroul î i modifi-

postura. El apare mai pu in ca „fericitul ales” al destinului, cît mai curînd ca st pîn a ceea ce s-ar putea defini drept „ tiin a” for elor istorice.133

Referindu-se la structura antopologica a imaginarului politic, Gilbert Du-rand, vorbe te despre a a-numita “constela ie mitologic ”, adic ansambluri mitologice ce in de aceea i tem , adunate în jurul aceluia i nucleu central. Autorul identific patru “constela ii”:

Conspira ia134; Salvatorul; Vârsta de aur; Unitatea.

Sociologul Raoul Giradet calific miturile politice drept ni te „ecrane” pe care grupurile î i proiecteaz ahgoasele lor colective, dezeechilibrele exis-ten ei, ele fiind, de fapt, un anumit gen de r spunsuri la tensiunile din inte-riorul structurilor sociale.135

Exist situa ii, când ordinea existent pare a fi suspect i ostil . Vechile leg turi între oameni se rup. Iar în momentul în care traumatismul social se transform în traumatism psihic – se na te mitul politic. De unde putem con-chide c importan a esen ial a mitului politic este cea de restructurare men-tal . Ap rut în condi iile unei realit i istorice fracturate, mitul politic recuce-

133 Ballandier G. Scena puterii. / Aion. - Oradea, 2000 p.19 134 Conspira ia. Se refer la mijlocul sec. XIX. Dou sprezece triburi ale lui Israel,

conform unui obicei milenar, trebuie ca în fiecare secol s se sfatuiasc în tain în leg tur cu mijloacele ce vor fi folosite pentru asigurarea gloriei supreme Poporu-lui Ales. Întâlnirea are loc printre mormintele vechiului cimitir evreiesc. Cel mai

trân rabin i-a cuvântul în fa a supu ilor s i cu “Discursul rabinului”. [Durand G. Structurile antropologice ale imaginarului. / Bordas. - Paris, 1969].

135 Girardet R. Op. cit., p.138

89

re te o identitate compromis . Fiecare popor î i are Salvatorii s i, iar omni-prezen a acestora se face sim it mai cu seam în timpul perioadelor de criz .

În tiin ele politice exist anumite norme, care reglementeaz trecerea de la istoric la mitic, realizîndu-se, astfel, acel proces de “eroificare”, care con-duce la transmutarea realului i la absorb ia sa în imaginar. Dup Girardet procesul de “eroificare” se produce treptat, gradual, la anumite intervale de timp”. Exist astfel un anumit “timp al a tept rii” i al “chem rii”, când se formeaz i se prolifereaz imaginea liderului – Salvator. i este foarte posi-bil ca imaginea preconceput s nu se încarneze niciodat într-un personaj re-al, ca a teptarea s fie zadarnic .

Etapa a II coincide cu a a-numitul“timp al prezen ei”: Slavatorul a venit i el va influen a cursul istoriei. Etapa a III reprezint “timpul amintirii”, în

care figura Salvatorului proiectat în trecut se va modifica dup “filtrele” me-moriei cu mecanismele sale selective. De remarcat, c atunci când asemenea mit cap dimensiuni de amploare, el combin mai multe sisteme de ima-gini. Astfel, din setul de imagini cristalizate în jurul aceluia i personaj, pot fi dispersate patru modele esen iale ale liderului Salvator, care reflect cel mai bogat con inut mitic.

I. Primul model este cel al lui Cincinnatus.136. Imaginea legendar este în acest fel aceea a unui b rbat în vârst , care s-a eviden iat în alte vremuri prin ceea ce a f cut în timp de pace sau în vremea r zboiului. A îndeplinit cu dem-nitate mandatul puterii, apoi a ales calea unei retrageri modeste, departe de tumultul vie ii publice. Misiunea acestui tipaj e s lini teasc lucrurile, s protejeze cetatea amenin at din exterior. Virtu ile care îi sânt atribuite cores-pund întru totul termenului general folosit de latini pentru a desemna o anu-mit form a exercit rii autorit ii politice, acea numit „gravitas”: fermitate în ceea ce faci, experien , pruden , sânge rece, m sur , modera ie.

Din imaginarul politic autohton imaginea unui lider-gravitas ii poate fi atribuit primului pre edinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Dupa

ecul Partidului Rena teriii i Concilierii în campania electoral din februare 2001, / PRCM nu a reusit sa ating pragul electoral de 6%/ liderul acestuia a

sit ireversibil scena politicului moldovenesc. No iunii de „gravitas”, adic în elepciunea de a se retrage ilustru, i se

opune no iunea de „celebritas”(latin ), care evoc elanul, îndr zneala tineri-lor lideri politici avizi de o glorie spontan . Acest tip de lideri ia în st pânire mul imea i o subjug . În context istoric semnificativ în acest sens este mitul tân rului Napoleon. Prin analogie, calificativul lideri-„celebritas” se potrive -te triadei tinerilor guvernan i veni i la putere dup scrutinul general din mar-

136 Cincinnatus, consul 460 Î.I.M. dictator de 2 ori

90

tie 1988: Sturza-Filat-Arapu. Tentativa de realizare a unei terapii de oc în fa-za de tranzi ie de la sistemul centralizat al economiei na ionale la un model al economiei de pia , constituirea artificial a unei elite „compacte” i „impe-netrabile” de cei din afara elitei „savante”, - toate aceste caracteristici argu-menteaz afirma iile de mai sus.

III. Al treilea model îl reprezint liderul providen ial. În istoria contem-poran imaginea Salvatorului providen ial îi apar ine generalului de Gaulle de la 1958, care a stabilit principiile celui de-a V-a Republici. Prin urmare, imaginea liderului providen ial se confund deseori cu a a-numi ii “p rin i întemeietori”.Astfel majoritatea familiilor politice atunci când este necesar

i afirme legitimitatea sau s i asigure continuitatea pe scena politic fac apel la exemplul “marilor str mo i”, sacraliza i de legend . Liderul provin-den ial con tientizîndu-se întotdeauna ca un mare lupt tor, ca un combatant al neamului. Vom remarca ineren a acestui fenomen regimurilor monarhice, unde legitimarea puterii politice se produce, dup Weber, în baza tradi iei i nu a autorit ii legal-ra ionale. În cotext autohton imaginea „marelui str mo ” îi apar ine domnitorului Moldovei tefan cel Mare, care a devenit un element forte al simbolisticii politicii moldovene ti, exploatat atît de dreapta, c t i de stînga politic .

IV. Ultimul, cel de-al patrulea model îl reprezint Moiese sau arhetipul profetului. Un astfel de lider va intui mersul istoriei, sensibilizînd ceea ce al ii abea deslu esc. Fiind condu i de un impuls din interior, ei î i c uzesc adep-ii spre un viitor progresist. Bun oar , Napoleon „exilat” pe Sfânta Elena,

anun a eliberarea popoarelor i ascensiunea na ionali tilor. Cel mai exact exemplu de Moise al contemporaneitatii îl poate servi pre-

edintele român, Ion Iliescu. Moise are misiunea de a conduce poporul peste de ert. El va vedea exact limanul, dar va disparea in momentul atingertii ace-stuia. Destinul lui Iliescu s-a pliat uluitor de exact peste acest mit. În tinere e a fost prieten al Faraonului /Ceau escu/. S-a revoltat împotriva acestuia 1971 si a fugit in pustiu. A desp it apele in decembrie 1989. A r cit in de ert /guvernarea V roiu/. Poporul s-a revoltat la un moment dat impotriva lui /1996/137.

Destinul individual al liderului-profet se identific cu destinul colectiv al poporului s u. Profe ii sunt de regul oratori aproape “sacri”. Ei ac ioneaz prin cuvânt, cuvântul lor poate schimba cursul istoriei. “Ce a f cut Isus Hris-tos? - comenteaz Goebbels. A scris c i sau a inut predici? i Mahomed? Uita i-v la epoca noastr . Mussolini este el un mare scriitor sau un mare ora-tor? Atunci când Lenin s-a dus de la Zurich la Sankt-Petersburg a alergat el

137 Teodorescu B. Marketing politic i electoral. - Bucure ti 2001, p.214-229

91

de la gar la masa lui de lucru pentru a scrie o carte sau a vorbit mul imii? Doar marii creatori de cuvinte au f cut s existe bol evismul i fascismul”.138

Gra ie impactului puternic al cuvântului asupra opiniei publice, se reali-zeaz adeziunea între conduc torul profet i mul ime. Se produce astfel o ab-sorb ie reciproc între popor i conduc tor. A adar, orice sistem politic, ori-cât de democratic pretinde a fi, ine cont de principiul personaliz rii puterii. Iar liderul Salvator – de ine un rol preponderent în imaginarul politic. Acesta este protectorul “cet ii”, el este garantul securit ii pentru consolidarea valo-rilor ”cet ii”.

Un capitol aparte în constelatia mitologic îi revine asa-numitei Vârste de Aur sau “vremurilor de dinainte”. Aceasta simbolizeaz imaginea unei or-dini, a unei armonii sociale - sînt imagini ale unui trecut legendar. Imaginea “vremurilor de dinainte” suport acel proces de selec ie sau de tr nsmuta ie caracteristic aducerii aminte. Astfel, memoria transform în legend ni te vremuri privilegiate. În imiganarul politic constela ia Vârstei de Aur este considerat cea mai stabil i cea mai actual .139 “Vârsata de Aur” nu este de-cât evocarea nostalgic a unei fericiri trecute i ceea ce este a teptarea întoar-cerii acesteia.

Mitul „Vîrstei de aur” a inspirat i a mobilizat electoratul favorabil stîn-gii comuniste din Moldova în timpul campaniei electorale din 25 februarie 2001. Cu totul altfel interpreta rolul “Vârstei de Aur” Marx. Cu prilejul revo-lu iei franceze de la 1848, el afirm : “Atunci când oamenii par preocupa i s creeze ceva cu totul nou, tocmai în acele momente ale crizei revolu ionare ei evoc spiritele trecutului”. 140

Un alt element constitutiv al „constela iei” mitologice îl constituie mitul “Unit ii”. Dup G.Ballandier, de regul , mitul Unitatii, exprimat prin apelul la ras , popor, îsi g se te aplicarea cea mai spectaculoas 141 în s rb toarea ce plaseaz întreaga na iune într-o situa ie ceremonial . În contextul teatraliz rii politice, am putea afirma c mitul Unit ii nu este altceva decît o „fuziune de-lirant ” a unei societ i civile.

Mitul Unit ii comport o semnifica ie deosebit în regimurile totalitare, în cele socialiste, unde prevaleaz statul i personalizarea puterii. În aseme-nea sisteme s rb torile înso ite de defil ri, procesiuni militare sau civile sunt expresii ale dogmei i for ei guvernan ilor. În aceste cazuri 1 Mai semnific mai mult decât o s rb toare a muncii. El reune te, egaleaz , asociaz pentru moment masele i liderii s i. Unul dintre cele mai fascinante spa ii simbolice 138 Pelassy D. Semnul reg sit. / Fayard. - Paris, 1983, p.61] 139 Cazeneuve J. Fericire i civiliza ie. / Gallimar. - Paris, 1966 140 Girardet R. Op. cit., p.80. 141 Ballandier J. Scena puterii. // AION, 2000, p.21

92

ale teatrului politic al unit ii este, f îndoial , Pia a Marii Adun ri Na io-nale din centrul Chi in ului. Aceasta îi confer un anumit sens – cel de ora al puterii, apoi cel de inim a statului moldovenesc.

O materializare a conceptului mitului Unit ii în contextul politicului moldovenesc sînt recentele s rb tori, oficializate de animatorii stîngii i drep-tei politice. Astfel, prin decret preziden ial, toamna în Moldova este marcat

rb toarea Vinului. Implicit, manifesta iile care dureaz dou zile ofer o posibilitate strategic pre edintelui Voronin de a se întîlni într-o atmosfer degajat , non-politic cu poporul. Aceast tactic este acreditat în scopul ap-ropierii imaginii pre edintelui-comunist, percepute deja de poten ialii votan i, de modelul imaginii liderului charismatic. Prin urmare, evenimentele non-po-litice au capacitatea cae mai mare de a camufla, de a retu a lipsa charismei li-derului politic. Unul dintre liderii cei mai performan i ai dreptei politice mol-dovene ti, primarul capitalei Serafim Urechean, avanseaz ideea constituirii

rb torii „Hramul ora ului”. Este vorba, de facto, de aceia i strategie de con-solidare a imaginii plauzibile, „transparente” a primarului Urechean. „Înghi-it„ de mul ime, v zut glumind, surprins cu un pahar de vin în mîn , co-pre e-

dintele Alian ei „Moldova noastr ” î i adjudec în acest fel imaginea unuia „dintre noi, cu noi, pentru noi”. Iar faptul, c Urechean respinge categoric ini-iativa pre edintelui Voronin de a comasa aceste dou s rb tori, conduce in-

dubitabil la ideea de concuren , de rivalitate, de lupt pentru putere i influ-en între cei doi lideri politici.

În opinia lui Murray Edelman142 când este vorba de putere, miturile nu sunt simple fic iunii, ci credin e larg acceptate. Ceea ce are relevant în cazul mitului politic este împrejurarea c el mizeaz întotdeauna pe afecte i doar rareori pe aspectele cognitiv-ra ionale. Func ia dominant a mitului politic es-te una de lini tire, de detensionate a conduitelor angoase, panicate i confuzi-onate de stimuli sociali contradictorii.

În concluzie, vom remarca etapele principale în evolu ia procesului de mitologizare. Oamenii politici devin personalita i. Personalit ile se transfor-

mai apoi în personaje politice. Spre final, personajele politice se trans-form în mituri politice. Orice mit politic – P rintele, Omul providen ial, Salvatorul etc. – se repet din genera ie în genera ie purtînd cu sine valorile na ionale i demnitatea etnic .

Perpetuînd ideea imaginarului politic, Roger-Gerard Schwartzenberg identific cinci tipuri principale de imagine politic :143

eroul

142 Edelman M. Politica i utilizarea simbolurilor. / Polirom. - Ia i, 1999, p.101 143 Schawartzenberg R.-G. L’Etat spectacole, / Flammarion. - Paris, 1977.

93

omul simplu (monsieur-tout le monde) liderul charismatic rintele na iunii vedeta politic feminin (non-femeia politic ).

Erou este considerat liderul distant, superior, omul de exep ie, eful pro-viden ial i adesea, un idol. Este un rol pe care i-l poate asuma nu oricine. Cel care inten ioneaz s i consrtuiasc strategia pe crearea imaginii de erou, trebuie s justifice o asemenea imagine. Unii aleg tori sunt de p rerea

odat cu dispari ia marilor personalit i ale celui de al doilea r zboi mon-dial, timpul eroilor în politic începe s se sfîr easc .

De i exist i opinia c eroii pot fi crea i. Unul dintre consilierii politici al lui Nixon în 1968 oferea urm toarea re et : “Trebuie s apari ca o persoan superioar vie ii cotidiane, croit din stofa din care se fac legendele. Oamenii sunt emo iona i de legende, inclusiv de legendele vii, nu de omul însu i. Aura care înconjoar personajul charismatic în mai mare m sur ca personajul în-su i este cea care atrage mul imea. Sarcina noastr este de a constitui aceast aur .144

Imaginarul politic moldovenesc furnizeaz o alt derivat a no iunii de erou - martir. Conform dic ionarului explicativ, “martir” este considerat per-soana care îndur chinuri pentru convingerile sale, mucenic. În distribu ia spectacolului politic moldovenesc imaginea eroului martir îi poate fi atribuit fostului de inut politic al regimului separatist de la Tiraspol, actualului sena-tor român, Ilie Ila cu.

Reprezentatul opozi iei unioniste de dreapta, Ila cu, s-a aflat în carcera de la Hlinaia timp de 9 ani. Condamnat la pedeaps capital de c tre regimul separatist, abandonat de liderii politici de la Chi in u, jertf a unor intrigi po-litice esute între Chi in u i Cremlin, pentru un segment specific al electora-tului moldovenesc - cel pro-român, pro-unionist – Ila cu a fost întruchiparea liderului martir, întruchiparea curajului i a voin ei politice de nestr mutat. Fiind divinizat de intelectualitatea pro-român , Ila cu devine personajul-“lo-comotiv ” a dou partide politice, care gra ie acestuia, acced în forul le-gislativ de la Chi in u. În alegerile generale din 1994 Ila cu este primul pe li-sta electoral a PPCD-ului, iar în alegerile generale din 1998 – Ila cu este in-clus pe listele electorale ale PFD-ului. Astfel, în toiul campaniei electorale din februarie 2001, Valeriu Matei, pre edintele PFD, îi va repro a liderului PPCD-ist, Iurie Ro ca, c a fost “dus întotdeauna de cineva în parlament”, fie

acesta este Snegur (1998), fie c Ila cu în 1994 sau generalul Alexei în

144 Le Seac M. L'etat marketing. / Editions Alain Moreau. - Paris, 1977, p.45

94

2001, „generalul de paie”, f cut erou la comanda, pe care a dat-o Lucins-chi”.145

În spectacolul politic românesc imaginea eroului – martir “îi poate fi at-ribuit lui Corneliu Coposu, supranumit în mitologia politic româneasc “sfântul politicii”146. Liderul Conven iei Democrate, prin negocierile abile a men inut unitatea Conven iei i s-a impus drept lider al opozi iei. Tr turile care stau la baza imaginii sale de martir: un om care a suferit mult în închiso-area comunist , o verticalitate moral des vâr it , pentru care principiile de credin erau mai presus de orice, om apropiat de Dumnezeu, sus in tor al moralei în politic . În al doilea rând, oricât de crud ar suna, imaginea martiru-lui nu putea fi des vâr it decât prin moarte.

I. Monseneur–tout–le–monde: omul simplu, lipsit de preten ii i care încearc s se identifice cu aleg torii s i. Gimmy Carter, bun oar spunea de-spre el însu i c “nu este decât un om ca to i omenii”. R.-G.Schwartzenberg remarc , c liderul care î i dore te aceast imagine va l sa impresia unui om ca oricare altul, neangajat politic, pe care nu ambi ia personal , ci dorin a de a sluji comunit ii îl împinge s candideze.

În timpul Electoralei 2003, imaginea „omului simplu”, neangajat politic i-o adjudec candidatul PCRM la func ia de primar al capitalei, Vasile Zgar-

dan. „Zgardan nu este politic” – se remarc în unul din spoturile publicitare ale acestuia. Astfel, staff-ul PCRM î i prezint subiectul s u electoral în cont-rapunere cu imaginea primarului en-titre, Serafim Urechean, care î i f cuse deja public disponibilitatea de a se plasa în fruntea Opozi iei democratice din ar , devenind, între timp, co-pre edinte al Blocului electoral „Moldova noastr ”. Astfel, Zgardan – „omul simplu”, neangrenat în „jocurile” politice, devine un garant al stabilit ii politice în urbe, între timp ce poten ialul con-duc tor al opozi iei, „amicul lui Ro ca” - a a cum s-a str duit s -l prezinte presa guvernamental i cea comunist , „unionistul”, „antistatalistul” Ure-chean amenin stabilitatea i armonia interetnic în municipiu i nu numai.

II. Liderul charismatic. Candidatul care- i pretinde asemenea imagine, alege metoda seduc iei, nu cea persuasiv . De regul , acest tipaj este propriu candida ilor de orientare social-democratic : fra ii Kennedy, Valery Jiscard d’Estaing, Clinton, Petre Roman. Liderismul charismatic este un fenomen rar înt lnit în spectrul politic autohton.

145 “Jurnal de Chi in u”, 2001, 2 februarie, p.10 146 Teodorescu B. Marketing politic i electoral. - Bucure ti 2001, p.220

95

III. „P rintele–na iunii” este imaginea liderului b trânel, în elept, pre-cum „lini titorul” Mitterand al francezilor. P rinte al na iunii poate fi consi-derat indubitabil ex-pre edintele azer Heidar Aliev147.

În abordarea politologiei contemporane p rintele na iunii este figura tu-telar a autorit ii – sever, dar corect, echitabil.. Capul în elept al unei familii ce num milioane de membri.148

Imaginarul politic este ast zi completat i de a a-numitele feministe – suport i oglind pentru miturile masculine-sau „non-femeia politic ”.149 În societ ile occidentale, feminismul este o doctrin , are o construc ie teoretic solid i o reprezentare puternic în dezbaterea public . Feminismul înseam-

propulsarea femeii în prim-plan, sprijinirea ei în ob inerea unui rol social superior. Politica, insa, fire te solicit norme ale masculinit ii: virilitate – pentru liderul care fascineaz , în elepciune – pentru tat l patriarhial, arm – pentru omul obi nuit i toate la un loc – pentru salvator.

Femeia politic , îns , trebuie s dep easc un anumit prag, ea nu poate fie corespondentul unui barbat politic obi nuit, ea trebuie s dep easc

steriotipurile existente i s devin un anti-model al fiin ei sale. Dac b rbatul politic î i însu te calit ile masculinit ii, femeia politic este obligat s se debaraseze de calit ile feminit ii. Ea p streaz un rol masculin, exagerând chiar în fermitatea de care trebuie s dea dovad . Valoare de feminitate a de-venit o non-valoare în cazul femeii politice, deoarece ea poate fi b nuit de sl biciune. Astfel, s-a impus un nou construct de valoare – “femeia de fier”-

147 H.Aliev. 80 de ani, fost membru al BP al CC PCUS, în 1993 este ales pre edinte al

Azerbaidjanului, în 1998 reales pentru al doilea mandat, grav bolnav a refuzat s se înregistreze pentru participarea la alegerile preziden iale dim toamna 2003; succesorul s u a devenit fiul Alihan Aliev; p rinte al na iunii, de asemenea, poate fi considerat pre edintele Turkmenistanului, ales pe via , Saparmurat Niazov. 63 de ani, fost membru al BP al CC PCUS, ales pre edinte în 1990, reales în alegerile anticipate din 1992, 1994 legislativul adopt decizia privind pre edin ia pe via . Vezi: Zaharia R. Particularit ile marketingului electoral la nivelul deciziei i ac i-unii. // Marketing-Management. / Aromar, N 1-2, 1996, p.42.

148 Ronald Reygan, în timpul campaniei sale din 1980 a încercat s i creeze o imagi-ne de p rinte, cu ajutorul unor spoturi televizate care tratau urm toarea tem : pri-vind îngrijorat un grup de liceeni, candidatul republican se întreab cu gravitate: “Dac infla ia persist , ce se va întâmpla cu copiii no tri? Cum î i vor pl ti ei stu-diile universitare.”

149 Non-femeia politic încheie gala „statului-spectacol”. Aceasta este o parodie fe-minin a b rbatului autoritar. Astfel, vedeta politic feminin î i atribuie diverse roluri – de la mam (Indira Gandi), fiic (Benazir Bhuttho) sau chiar nepoat (Alexandra Mussolini) pân la “doamna de “fier” (Margaret Thatcher). Acestea se doresc un prieten al tuturor i un sus in tor al celor afla i în suferin .

96

care întruchipeaz curaj politic, fermitate, decizie, chiar duritate. Istoric, pri-ma femeie, care i-a asumat un rol deosebit în politica româneasc a fost Re-gina Maria, o personalitate excep ional , care a impus prin inteligen , tem-perament, sim politic i nu în ultimul rând prin cultur i gust artistic.

În linii generale, fenomenul feminismului în cadrul societ ii moldove-ne ti este marcat de marginalizarea în mas a femeii, înstr inarea ei de la pos-turi decizionale. Conform unor statistici mai recente, în Republica Moldova femeile constituie în guvern 6% fa de media mondial , în Parlament – 13,8% fa de 36,0% în Sovietul Suprem al RSSM din 1990.150

Pe pia a politic moldoveneasc rolul non femeii politice i-a revenit dire-ctorului de coal , pedagogului Iuliana Gore-Costin, care în consecin a amp-lelor activit i politice pe care le-a desf urat – animarea grevelor studen ti în ajunul alegerilor preziden iale din 1996, participarea în calitate de candidat independent în cursa preziden ial - devine ambasadoarea Republicii Moldo-va la Strasbourg.

Analizînd aspectele definitorii ale scenei politice moldovene ti, vom re-marca prezen a al turi de “p rin i”, “mame”, “nepoate” i a unui altfel de rol – cel de “sugaci”.151

Imaginea “bebelu ului b trân” îi poate fi atribuit dlui Pavel Barb lat, ex-pre edinte al Cur ii Constitu ionale, în confrunt rile cu contracandidatul sau din competi ia preziden ial 2001, Vladimir Voronin. Fiind înaintat din partea frac iunilor de centru-drepta, Barb lat ob ine 35 de voturi vizavi de 59 ale contracandidatului s u. E ecul candidatului democrat putea fi deja prev -zut dup primul tur de scrutin. Dispersarea frac iunilor de centru – dreapta în timpul votului secret nu-i poate asigura “sincerului” i “naivului” Barb lat vi-ctoria în aceast competi ie. Dar atunci, când cei 47 de comuni ti încep s “rup ” i din voturile dreptei, ce urma, evident, s -l sus in pe contra-candi-datul lui Voronin, situa ia pre edintelui Cur ii Constitu ionale provoca, pur i simplu, mil . Spre deosebire, îns , de deputa ii din frac iunile de centru – dreapta, indeci i i flexibili, candidatul la func ia suprem în stat promovat de ace tea, î i p streaz calmul i sinceritatea, pentru a confesa post-factum într-un interviu acordat s pt mânalului “Jurnal de Chi in u”:

150 vezi, Saca S., Saca V. Fenomenul feminismului i reconstruc ia rela iilor interna i-

onale. // 11 septebrie 2001: noul concept de securitate mondial , - Chi in u, 2002, p.207

151 Anume un astfel de rol i-a asumat socialistul francez Michel Racord, despre care se spunea c are din ce în ce mai mult aerul unui “bebelu b trân”. El miza pe o sinceritate atât de vibrant , încât devenea extrem de fragil, expus la prea multe

ecuri i impruden e. Acesta a fost principalul motiv al succeselor sale la televizi-une – iradia nevoia de a fi protejat.

97

„Contracandidatul meu – V.Voronin – are i partid, i ziar i sponsori, pe când eu am venit în parlament cu mâinile în buzunar, f grup de sus inere … Atunci mi-am dat seama c n-o s câ tige nici un pretendent. Vras zic noi am fost ca un fel de m tur a c rii …”152

Evolu iile op iunilor politice de ultim or au favorizat apari ia unui nou tipaj de imagine – actorul politic “oligarh”. Fenomenul corup iei, care a afec-tat, s-ar p rea irecuperabil toate cancelariile europene, a determinat reticen a electoratului vizavi de actorii ap ru i pe scena politic aidoma unor anonimi – autori ai unor declara ii seduc toare, avizi de putere i de bani, pe care ar putea fi tenta i s -i acumuleze sub protectoratul puterii politice. Din acest considerent electoratul european a redevenit deschis pentru descenden ii fa-miliilor monarhice. Bun oar , favoritul alegerilor generale din Bulgaria (17 iunie 2001) devine fostul monarh Simeon al II-lea în vîrst de 64 ani.153

S-ar p rea, astfel, c fenomenul “aristocra ilor” devine una dintre cele mai bine conturate preferin e ale electoratului actual, în opinia c ruia politi-cienii boga i sînt mai pu in vulnerabili la fenomenul corup iei ce cap pro-por ii impresionante.

Analizînd op iunile electoratului autohton, vom constata reticen a aces-tuia vizavi de liderii-„oligarhi.” „Oligarhii”, care, de regul , sînt si reprezen-tan i ai elitelor „tehnocrate” /”savante”/, cu semnificative conturi bancare în ar i în str in tate, sînt suspecta i de afaceri dubioase sau deturn ri de fon-

duri. Câ iva politicieni din categoria „milionarilor” au devenit, cu pu in timp înainte de lansarea oficial a campaniei electorale din martie 1998, protago-ni tii unor articole scandaloase din presa autohton : “Ion Sturza (PDM), Vla-dimir Filat (PDM), Nicolae Andronic (PRCM) etc.

PPCD va profita de aceste publica ii pentru a „demola” pe c i mediatice imaginea politic a forma iunilor rivale. Astfel, în bro ura difuzata în timpul campanie electorale de PPCD-isti – cu genericul “Cartea neagr a corup iei”- se fac desv luiri senzationale despre businessul privat al unor personaje poli-tice.154

152 „Jurnal de Chisinau” 2001, 12 ianuarie, p.4. 153 Mi carea na ional în frunte cu Simeon al II-lea ob ine 42,73% din sufragii, adic

120 din cele 140 mandate în Adunarea Na ional . Dup cotidianul spaniol “Pais” bulgarii au v zut în progenitura regal un înving tor incontestabil dup c derea comunismului, acesta nefiind infectat de corup ie. Cotidianul vienez “Presse” face chiar o paralel între victoria monarhului bulgar i cea a premierului italian Silvio Berluskoni: „Ambii nu sunt limitati in surse, deaceea nu vor stoarce fonduri din bugetul statului.”(vezi ”Moldavskie vedomosti” 23 ianuarie 2001, p.3)

154 Vice-pre edintele PDM, Vladimir Filat, ar fi fost implicat în mai multe scandaluri de corup ie, dintre care – afacerea “Tu-154” i exportul ilicit de ig ri. Sau “Cazul

98

Analistul român, Gheorghe Teodorescu, continu galeria tipajelor politi-ce in interpretarea lui R.-G.Schwartzenberg, lansând o nou teorie – cea a “notoriet ii” actorului politic. Miza notoriet ii const într-o subliniere a me-ritelor unui actor pîn într-atît, încît s devin o voce în stare s se fac ac-ceptat în societate. O asemenea resurs se folose te într-o lume saturat de mesaje. Dup Teodorescu “dobîndirea unui impact notabil al actorului social implic eforturi serioase de dep ire a pragului mediu de popularitate prin ac-te de sugestie emo ional i de provocare a interesului fa de presta iile sale publice.155 Dobândirea notoriet ii este facilitat de mass-media. B lia pent-ru “imagine” se d în numele principiului de aur al succesului în politic : “Dac e ti pe ecran, exi ti!”

Studiul de caz vizavi de evolu ia evenimentelor i a comportamentelor politice, ne permite s abord m înc un tipaj din imaginarul poltic moldove-nesc, cum ar fi „fiul r zvr tit”. Fenomenul în cauz se realizeaz în dou va-riante – nedisimulat i disimulat . În plan teoretic fenomenul „fiului r zvr -tit” presupune scindarea unei forma iuni politice ca rezultat a unor mi ri “de culise” regizate de sub-liderul respectivei forma iuni. Acesta se transfor-

, in consecinta, odat cu evolu ia evenimentului, într-un „fiul r zvr tit”al liderului-„p rinte”. Un exemplu edificator în aceast ordine de idei s-a pro-dus la 1995, cînd din sînul frac iunii parlamentare PDAM, atunci partid aflat la guvernare,156 se disociaz aripa progresist , reformatoare a celor unspreze-ce deputa i agrarienii în frunte cu Nicolae Andronic. Astfel s-a produs „rup-tura” de cotitur între Pre edintele ales de întreg poporul, Mircea Snegur i liderii Partidului Democrat Agrar. Cei 11 deputa i, care au „boicotat” frac iu-nea agrarian , vor constituit mai apoi “nucleul dur” al unei noi forma iuni po-litice – Partidul Rena terii i Concilierii din Moldova, pre edinte - Mircea Snegur. În mediul legislativului, îns , deputatul Andronic cap , astfel, ima-ginea „fiului r zvr tit”. Este un exemplu concludent de imagine a „ fiului r z-vr tit” nedisimulat.

Meandrele jocului politic moldovenesc scot în eviden i un altfel de model – cel al “fiului r zvr tit” disimulat. Cea mai laconic defini ie a acestei

Sturza”, care a f cut obiectul dezbaterilor în presa autohton imediat dup desem-narea acestuia în func ie de prim-ministru (1998). Firma lui Sturza “Incon S.A.” nu a repatriat jum tate de milion de dolari. Fiind ministru al Economiei, acesta i-a anulat datoriile fa de stat. [vezi Cartea neagr a corup iei. / Chi in u, 1998]

155 Teodorescu Gh. Putere, autoritate i comunicare politic . / Nemira. - Bucure ti, 2000, p.84

156 Arhitectura Parlamentului Republicii Moldova dup alegerile din 27 februarie 1994: PDAM - 56 mandate, PSMUE - 28 mandate, B I - 11 mandate, AFPCD - 9 mandate.

99

prezen e pe scena politic ar fi in viziunea autorului lucrarii, imitarea bine preconceput , cu un scop bine determinat a “fiului r zvr tit” nedisimulat. La asemenea trucaj politic se recurge, în spe , în ajunul campaniilor electorale pentru o pretins distan are de personajele politice compromise anterior i ne-agreate de publicul electoral. Promovarea premierului Dumitru Braghi in campania electoral din februarie 2001 a fost cel mai amplu mediatizat spec-tacol politic al „fiului razvr tit”. Rolul „p rintelui abandonat” revenindu-i pre edintelui Petru Lucinschi, care la acea etap parcurgea o perioad de cri-

de imagine pe pia a politic autohton . Pentru a simula o distan are de un pre edinte „ratat” /dar care, l-a promovat în func ia de prim-ministru/, lui Braghi îi revine în distribu ie rolul „fiului r zvr tit”.

Disensiunile politice dintre P.Lucinschi, pre edintele Republicii Moldo-va, i D.Diacov, Pre edintele Parlamentului (la momentul cronologic evocat ) este un alt model de incompatibilitate dintre liderul politic - “tat ” i sub-li-derul politic. Drept motive de scindare a cuplului politic Lucinschi – Diacov /1999-2000/ (acesta din urm fiind i pre edintele Mi carii social-politice „Pentru o Moldov Democratic i prosper ” - axa electoral a candidatului Lucinschi în cursa prezinden ial de la 1996) au servit dezbaterile publice vis-à-vis de revizuirea Constitu iei Republicii Moldova în favoarea modelului parlamentar. Subiectul în cauz ascundea, de fapt, aspira iile “spicherului Diacov” de a evolua în „pre edintele Diacov”.

Imagografii au mai specificat i alte categorii de personaje politice- mai brute, mai fire ti. Printre acestea si imaginea “haiducului” în peisajul politic. Haiducul este personajul care se afirm pe scena politic nu prin calit i insti-tu ionale sau elevate, ci printr-un mod direct de a ac iona specific oamenilor simpli, adica într-un mod lipsit de echivoc, brutal i batjocoritor, fiind astfel pe placul cet eanului obi nuit. Haiducul nu va fi niciodat un aristrocrat prin comportamentul sau. Orice gest aristrocratic ar fi considerat un act de tr dare, de abdicare de la condi ia omului simplu. Haiducul este un erou, dar unul po-pular, care se deosebe te de eroismul clasic occidental. Haiducul nu ac ionea-

în numele principiilor abstracte, ci în numele situa iilor, în numele oame-nilor simpli i asemeni oamenilor simpli.

Imaginea „haiducului” î i are derivate specifice în statul –spectacol mol-dovenesc. Astfel, „haiducul” politicii moldovenesti poate fi usor identificat in persoana primarului de Chi in u, incompatibil cu autorit ile centrale. „Eu am zic c ora ul va primi c ldura si asa va fi,” - va reprosa Urechean minist-rului Energeticii, care insista ca blocurile de locuit cu datorii enorme fa de „Termocom” s fie conectate la agentul termic doar dup achitarea integral

100

a datorilor.157 Astfel, primarul de Chi in u î i adjudec decisiv imaginea lide-rului-„gospodar”. Totodat , declara iile dure ale primarului capitalei la adresa partidului comunist, care revine la vechea structur /sovietic / a administra i-ei publice locale, declara iile despre inoportunitatea impliment rii modelului de medicin prin asigurare etc. devin un argumen elocvent al prezen ei „hai-ducului-gospodar” în spectrul politicii moldovene ti. Imagine pe care staff-ul Urechean a „proliferat-o” i în timpul campaniei electorale din 2003.

O alt derivat a „haiducului” autohton ar vi imaginea „sp rg torului de alian e” sau „omul cu care nu te po i în elege”. Portretul îi apar ine liderului PPCD, Iurie Ro ca158. Subiect al Conven iei Democrate în alegerile preziden-iale din 1996, mai apoi al ADR în perioada post electoralei 1998 - dizolvate

ambele în consecin a unor manevre politice ale liderilor PPCD. Prin urmare, am putea afirma, c arhitectura realit ii social-politice dic-

teaz apar ia dihotomiei „cerere-ofert ”. Miturile politice iau na tere în func-ie de cererea comunit ii. A a cum, bun oar revolu iile „de catifea„ din

Europa de Sud-Est au scos în vileag necesitatea liderilor-reformatori, la fel tî-ra democra ie din statul moldovenesc la diferite etape a revendicat alterna-

tiv „revolu ionari”, „reformatori” „democra i”, „dogmatici”. De unde, proba-bil, i aforismul: „Fiecare popor este demn de conduc torii s i”.

Investiga iile simbolico-mitologice costituie o necesitate politic de stringen . Ele r mînînd foarte solicitate, mai ales pe durata perioadelor de criz , când „magia” politic se afl în deficit de eficacitate. Figurile mitice i simbolurile puterilor se schimb concomitent cu traseul istoriei, odat cu re-gimurile i pasiunile politice. Dar în toate timpurile ele au sacra misiune de a mobiliza, de a lansa o nou istorie ce trebuie construit : de a elimina dezilizu-iile i crizele modernit ii. Totodat , mitul imaginii securizante i protectoare trebuie s confirme unitatea na iunii, eficacitatea guvern rii.

Referin e bibliografice

gureanu V. Studii de sociologie politic . / Albatros. - Bucure ti, 1997. Zamfir C. Dic oinar de sociologie. / Babel. - Bucure ti, 1998. Sfez L. Simbolistica politic . / Polirom. - Ia i, 2000 Burdeau G. La politique au pays des merveilles / PUF. - Paris, 1970.

157 Emisiunea „Ale ii poporului” // TVM, 2002, 4 noiembrie 158 Nu a i obosit s fi i etichetat ca „sp rg tor de alian e”? – Ce s zic? Ve i vedea c

mai aproape de urm toarea campanie electoral vom ie i cu c teva surprize care vor debusola pu in condeiele obi nuite s creioneze o anumit imagine a PPCD. În rest, am spus-o nu o dat : exist un partid nesuferit care se cheam PPCD, exist un personaj indezirabil i intratabil care se cheam Iurie Ro ca...Dar, nimeni nu bate un c ine mort. /„Timpul”, 2003, 12 septembrie, p.8/

101

Carlot J. Pourquoi Jacques Chirac. / De Fallois. - Paris, 1995. Lorain P. Misterioasa ascensiune a lui Vladimir Putin. / Editura Z. – Bucu-

re ti, 2001. Levi-Straus C. Antropologia structural . / Politica. - Bucure ti, 1978. Turner V. Le phenomen rituel, structure et contre-structure. / .PUF. - Paris, 1980.

. : . / . - , 1995. Vartic A. Snegur. / Basarabia. - Chi in u, 1996. Zaharia R. Particularit ile marketingului electoral la nivelul deciziei i ac iu-nii. // Marketing-Management. / Aromar, N 1-2, p.39-47. Teodorescu B. Marketing politic i electoral. / SNSPA. - Bucure ti, 2001. Girardet R. Mituri i mitologii politice. / Institutul Europea. - Ia i, 1997. Ballandier G. Scena puterii / Aion. - Oradea, 2000. Edelman M. Politica i utilizarea simbolurilor. / Polirom. - Ia i, 1999. Lardellier P. Teoria leg turii ritualice. Antropologie i comunicare. / Tritonic. - Bucure ti, 2003. Le Seac M. L’état marketing. / Ed. Alain Moreau. - Paris, 1977. Societatea i cultura, Nr.8, 1994. Schemeil Y. Les cultures politiques, Traité de science politique. / PUF. – Pa-ris, vol.3, 1985. Pelassy D. Semnul egsirii. / Fayard. - Paris, 1983. Schwartzenberg R.-G. L’état-Spectacle. Essai sur et contre le „Star-System” en politique. / Flammarion. - Paris, 1977

ELITA I SOCIETATEA159

Ana MARGARINT Republica Moldova, Chi in u

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Rela ii Interna ionale,

tiin e Politice i Administrative Catedra Politologie

lector, MA

Cercetând problemele cu care se confrunt societatea noastr contempo-ran inedit ne ciocnim de problema distribuirii puterii, cine conduce societa-tea, cine hot te cursul politic sau pe cel a reformelor. Orice cercetare a

159 Recenzent – doctor, profesor universitar Ion Sandu

102

acestor subiecte neap rat implic i elita politic . Domeniul elitei politice es-te sfera puterii, controlului i influen ei, mijloacele de reglare a conflictelor i adoptare a deciziilor.

În ceea ce prive te elita politic ea este produsul structurii politice a so-ciet ii. “Elita nu se na te gata preg tit din capul lui Zeus”160. Ea se formea-

treptat. Membri ai elitei sunt cei care particip în procesul de formare i adoptare a deciziilor de stat. Puterea lor se bazeaz ori pe posibilitatea de a influen a pe cei care nemijlocit adopt decizia, sau prin participarea proprie la luarea acestor decizii. Diferen ierea dintre influen a asupra procesului de ado-ptare a deciziei i participare nemijlocit este necesar din considerentul c în statele contemporane diferite structuri politice i diferi i oameni se speciali-zeaz pe îndeplinirea acestor dou func ii. Deciziile se adopt de c tre guvern la trei nivele: legislativ, executiv i judiciar. Din afar , asupra acestor decizii influen eaz diferite structuri formale precum sunt partidele politice i grupu-rile de interese. Dar nu numai ei. Influen eaz i structurile neformale: gru-puri de oameni lega i între ei, care au acces la acei oameni care adopt decizii i pot s -i influen eze. Deci putem spune c elita politic este produsul atât

structurii formale cât i neformale a structurii politice a societ ii. Structuri neformale, sunt acele grupuri i cercuri, care nu au un statut politic formal, dar posed mijloace de influen i le utilizeaz atunci când consider c este necesar. De regul , aceste grup ri sunt strâns legate cu structurile formale, cu toate c nu se suprapun completamente161. În societatea moldoveneasc con-temporan ei sunt, în primul rând, proprietarii companiilor mari, companiilor mixte, b ncilor, întreprinderilor, persoane aparte, to i fiind cointeresa i într-o anumit politic de stat. Ei sunt lega i de grupurile de interese formale care prezint pozi ia oficial a antreprenorilor. Grupurile neformale, în cele mai dese cazuri, înglobeaz uniuni ai reprezentan ilor conduc torilor reali ale gru-purilor de interese.

O importan deosebit o are determinarea acelor cercuri care î i aduc cel mai mare aport în formarea programului politic i a cui voin , în primul rând, se are în vedere la adoptarea deciziilor guvernamentale. Dup p rerea noastr , este imposibil de a da un r spuns universal ce segment al elitei este cel mai important. Diverse centre formale i neformale sunt legate între ele i prin urmare diferite grupuri de oameni în unele situa ii concrete pot fi mai in-fluente decât în altele. De acea, vorbind despre elita politic ea se determin prin rela ia la structura politic i procesului politic, în eles ca proces de ado-ptare a deciziilor guvernamentale. Elita, în sens general, o compun acei care

160 . . // , 2002, 5. .35 161 . , . - , 1981, .87

103

în puterea posturii sale din structura politic ori adopt decizia politic , ori influen eaz direct con inutul acestor decizii. Îns i deciziile sunt rezultatul interac iunii diferitor elemente a structurii politice i compromiselor recipro-ce a diferitor segmente a elitei.

Elita politic cuprinde cercurile cele mai înalte ale grup rilor conduc -toare în ar . Ea de ine puterea politic care îi confer posibilitatea de a utili-za în folosul sau toate resursele statului – de la cele materiale pân la cele cultural informa ionale. În timpul de fa , caracteristici deosebite a elitei poli-tice moldovene ti sunt: concentrarea puterii de stat în mâinile unui grup; in-diferen a fa de factorii negativi din interiorul rii; un nivel de trai net supe-rior întregii popula ii; selectarea cadrelor la func ii cheie din principiul fideli-

ii personale, rela ii prietene ti, rudenie; un statut aparte (nu se supun legi-lor, nu sunt pedepsite persoanele corupte). Elita politic conduc toare mai mult activeaz pentru asigurarea intereselor sale corporative care nu se identific cu interesele altor p turi sociale ci chiar sunt contrare societ ii moldovene ti. Elita politic moldoveneasc de ine surse financiare considera-bile. Izvorul acestei bog ii vine din momentul distrugerii URSS. La acel mo-ment prin intermediul m surilor guvernamentale luate, sa creat un grup privi-legiat de oameni care pe parcursul desf ur rii privatiz rii a ob inut condi ii favorabile care ia deschis calea spre resursele social-economice: licen e i în-lesniri pentru opera iuni comerciale interne i cele mai avantajoase - externe. La prima etap de reforme doctrina oficial care se promova a anun at c ba-za i scopul reformelor sunt (a a numita) clas de mijloc. Dar practica i ac i-unile guvernului au ar tat cît de departe de realitate au fost ei de aceast doc-trin . Aceste ac iuni au devenit fundamentul de baz a form rii unui strat în-gust al “oligarhilor” care sa-u implicat în lupta pentru dominare în câmpul politic moldovenesc. Politica de stat serve te intereselor investitorilor mari, fapt costisitor pentru restul societ ii. For ele democratice au ob inut pentru societate anumite realiz ri reale, dar milioane de nevoia i înc a teapt aju-tor. Lipsesc perspectivele solu ion rii problemei omajului, s cie economi-

, poluare a mediului i lichid rii neajunsurilor din sistemul de înv mânt, medicin , i transport public. Observ m o abunden de m rfuri pe pia i deficitul serviciilor publice. În timp ce cei boga i devin tot mai boga i, majo-ritatea popula iei tr ie te în condi iile de nesiguran economic , temându-se de ziua când vor fi nevoi i s p seasc lucrul i s piard capacitatea de a câ tiga surse pentru existen 162

Ultimul deceniu sa caracterizat nu numai printr-un nivel înalt de dife-ren iere social , dar i instabilit ii componen ei elitei politice în particular

162 . . - , 1990. .402

104

alonul superior. Schimbul permanent de mini tri, prim-ministri si respectiv anturajul guvernului f o argumentare ra ional a demiterii lor era v zut de societate ca un semn de lupt continu pentru putere i influen , iar centrul puterii tot mai mult devenea nedeterminat i nesigur. Regimul politic a deve-nit un paliativ al democra iei. Procesul care a avut loc în ultimul deceniu ref-lect nu atît c utarea din partea noii elite a unor modele de dezvoltare cores-punz toare specificului nostru, cît tendin a de a reproduce acele modele care în ultimele decenii func ioneaz în rile Occidentului. Aceste modele de de-mocra ie liberal nu corespund realit ilor noastre social-economice, politice i cultural-istorice. În mare m sur realizarea proiectelor occidentale se reali-

zeaz în condi iile unei presiuni externe active din partea “marilor democra-ii” sub influen a unor standarde al comportamentului politic impus din exte-

rior. i chiar, inând cont, de factorul extern care condi ioneaz pierderea par-ticularit ii rii noastre nu putem s nu observ m consim mântul cu care elitele noastre politice accept modele democra iei impuse din exterior. Un element important a oric rei democra ii este dialogul puterii cu societatea. În Moldova istoric s-a creat i r mâne i în prezent surzenia puterii fa de ape-lurile societ ii. Astfel elita politic în ultimii zece ani pu in i-a b tut capul de ob inerea echilibrului de interese dintre diferite p turi i grupuri sociale.

Elita politic nu este determinat în cursul s u politic, î i schimb opi-nia ajungând s se contrazic pe sine însu i fapt care genereaz cre terea in-stabilit ii i divergen elor în sfera politic a vie ii societ ii. Se constituie o practic de ceart politic orientat la solu ionarea de for a conflictelor po-litice. În ultimii ani situa ia dat doar s-a înt rit, a devenit mai determinat i nici schimbul pre edintelui nu a generat îmbun irea calit ilor elitei politi-ce.

Dar este pu in de a constata calitatea proast a elitei politice moldove-ne ti. Trebuie s ne gândim cum ridic m calitatea. Real ar trebui s perfec io-

m metoda de recrutare pentru a asigura selec ia celor mai buni în baza me-ritelor sale, succeselor ob inute, cum s-au manifestat în serviciul societ ii. Trebuie s tindem ca termenul de elit s nu con in numai nuan a pozi iei, dar i a meritului. Canalul principal de recrutare sunt alegerile. Anume prin participare la alegeri se formeaz elita, prin sus inere sau refuzul de a sus ine programul politic a unor sau altor partide, candida i independen i societatea

i alege reprezentan ii în elit . i aici este important ce oameni sunt selecta i în calitate de elit politic . Respectiv pentru ca elita s serveasc societatea i nu invers, selec ia elitei ar trebui s se petreac în baza analizei activit ii, po-zi iei politice si meritelor, societatea trebuie s fie activ , canalele de recruta-re s fie permanent controlate, iar institu iile elitare s fie transparente. Îns , odat conferind drepturile sale elitei politice, societatea nu trebuie s i fina-

105

lizeze participarea la putere. Ea trebuie s poarte r spundere pentru activita-tea elitei.

Indicii sociali în Moldova scad, cre te omajul, cre te num rul copiilor hoinari, bolnavi, fl mânzi etc. În via a social este evident c dezvoltarea di-namic a societ ii depinde direct de elita politic de calit ile ei, de abilit ile de gestionare i activit ile de conducere. Astfel exist o responsabilitate co-mun a societ ii i a elitei politice pentru dezvoltarea statului i pentru viito-rul lui. Este necesar s “redescoperim libertatea de a ac iona eficient astfel în-cât pentru a nu se aluneca spre o democratur este necesar ca politicienii s nu poat fi nicicând acuza i de corup ie, asumarea con tient a riscului i re-sponsabilit ii sociale. Evitarea demagogiei politice, a promisiunilor nerealis-te, eradicarea corup iei, promovarea toleran ei ca deschidere spre colaborare i acceptare a ideilor valoroase, constructive ale celorlal i, dezvoltarea unei

structuri sociale moderne163. Trebuie de men ionat c în ar lipse te influen a societ ii asupra elitei,

ci aleg torii, dup alegeri, nu mai au leg tur cu cei cui i-au conferit pute-rea politic fie pre edinte sau deputat în parlament. Constitu ia Republicii Moldova nu presupune existen a leg turii directe i indirecte a reprezentantu-lui cu aleg torii s i, situa ie drastic c ci institutul opiniei publice nu este de-zvoltat, astfel opinia public deloc nu influen eaz comportamentul politicie-nilor.

O condi ie important a schimb rilor în Moldova de rând cu compune-rea unei opozi ii puternice i constructive ar fi schimbul mecanismului exis-tent de formare i completare a elitei politice, asigurarea func ion rii lui pe pozi ii democratice. Iar aceasta mult va depinde de con inutul programelor al-ternative care vor fi propuse societ ii i de nivelul con tiin ei politice a po-pula iei, mai ales, celei de la ora , nivelului de organizare i activitate. Nu exist nimic mai bun pentru societate decât o elit politic onest , patriotic care pune mai presus decât orice bun starea poporului i nimic mai r u decât o elit meschin care mai presus de orice pune buzunarul propriu. În fine ca-racteristica elocvent a unui popor este puterea pe care o recunoa te asupra sa (desigur în condi iile unei reale respect ri de liber alegere).

163 Sandu I., Cola chi A. Societatea civil a Republicii Moldova în devenire. // MOL-

DOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea XIX. / USM. - Chi in u, 2000. p.100

106

PROBLEMA DEZVOLT RII I PERSPECTIVEI STATULUI NA IONAL ÎN PERIOADA

CONTEMPORAN 164

Alina MOROZAN Republica Moldova, Chi in u

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Rela ii Interna ionale,

tiin e Politice i Administrative Catedra Politologie

lector, MA

Comunitatea mondial , din punct de vedere politic, const din state na i-onale. Modelul istoric al statului, care a ap rut odat cu revolu iile Franceze i Americane s-a r spîndit în întreaga lume. Dup al doilea r zboi mondial în

urma proceselor de decolonizare s-a format a treia genera ie a statelor na io-nale. Aceast tendin s-a manifestat i odat cu destr marea imperiului sovi-etic. În Occident, na iunea i statul au evoluat împreun . „Statul-na iune” a devenit forma legitim de organizare politic predominant i, aproape unic , i form principal de manifestare a identit ii colective, înc din perioada

Revolu iei Americane i a Revolu iei Franceze. No iunea de stat-na iune a devenit, în cursul secolului XIX, singura iden-

titate legitim a unei entit i politice. Orice ar - indiferent de structura sa administrativ i de specifica iile sale geografice – se sim ea datoare s se de-fineasc potrivit teoremei: un stat, o na iune. A a-dar, na iunea s-a impus ca singura formul autorizat pe scena interna ional . De la doctrinele clasice ale statului ea împrumut conceptul de suveranitate, potrivit c ruia un stat, în calitate de aparat administrativ centralizat care controleaz un teritoriu întru-cît dispune de monopolul mijloacelor de violen i de gestiune, este singurul st pîn al deciziilor care privesc popula iile locuind pe teritoriul s u i posed un statut de drept interna ional.165

Geneza statului na ional este u or de presupus în baza interconexiunii statului i a na iunii. Na iunea apar ine unei perioade istorice, destul de recen-te, i este o entitate social doar în m sura în care are leg tura cu un anumit stat modern – „statul-na iune”.166 Max Weber, în acest sens subliniaz , c

164 Recenzent – doctor-habilitat, profesor universitar Valeriu Mo neaga. 165 Haudegan N., Lefebure P. Dic ionar de probleme politice. - Chi in u, 2002, p.242 166 Hobsbawm E.J. Na iuni i na inalism din 1780 pîn în prezent. / Editura ARC. –

Chi in u, 1997, p.12

107

„na iunea este o comunitate de sentimente, care, î i g sesc cea mai adecvat manifestare într-un stat propriu. Altfel spus – o na iune este o comunitate ce tinde în mod normal s produc un stat propriu. Apare pregnant , ideea c , în concep ia lui M.Weber, existen a na iunii presupune pe aceea a statului na-ional independent i suveran, capabil s dea curs aspira iilor i intereselor

acesteia, s exercite prerogativele sale suverane.167 O concep ie destul de original referitor la apari ia i dezvoltarea statului

na ional o are cercet torul Charles Tilly în lucrarea sa despre formarea state-lor na ionale în Europa „The Formation of National States in Western Euro-pe” (Formarea statelor na ionale în Europa de Vest). Pentru Charles Tilly,

zboiul mai mult decît orice „creeaz statul”, a a cum statul „creeaz r zbo-iul”. R zboiul este motorul cre rii statului i se afl astfel la un pas de forma-rea na iunii. Dar dup ce r zboiul a epuizat toat lumea, diploma ia este cea chemat s creeze o nou ordine interna ional a „statelor na ionale” în acord cu echilibrul de putere dintre statele conduc toare mai întîi în europa i apoi la nivel global.168

Formarea statului-na iune i a sistemului s u este „expresia disloc rilor istoriei moderne”, care, o dat cu apari ia capitalismului industrial, a fost martora unor schimb ri extraordinare, sus ine Anthony Gidens în lucrarea sa numit The Nation-State and Violence (Statul-na iune i violen a). Na iunea, crede A.Giddens, este o proprietate distinctiv a statului modern i define te na iunea, drept ”o colectivitate ce exist într-un teritoriu clar demarcat, supu-

unei administra ii unitare, monitorizat reflexiv atît de aparatul intern de stat, cît i de acelea ale altor satate.”169 Ceea ce atrage aten ia este statul-na-iune cu propiet ile sale administrative, militare i teritoriale: statul-na iune,

care exist într-un complex de alte state-na iune, este un set de forme institu-ionale de guvernare, ce men in un monopol administrativ asupra unui terito-

riu cu grani e fixe, guvernarea sa fiind consfin it prin lege i prin controlul direct al mijloacelor de exercitare a violen ei interne i externe.170

Cu alte cuvinte, ceea ce distinge statul-na iune de alte forme de guvern -mînt este extinderea unei administra ii stabile din anumite capitale asupra unor teritorii bine definite. Înainte de epoca modern , miturile genealogice i

167 Marinescu C. Na iunea i statul na ional în societatea contemporan . (Referat pe-

ntru ob inerea titlului tiin ific de doctor-habilitat în politologie). - Chi in u, 1996, p.33

168 Tilly C. The Formation of National States in Western Europe. / Princeton Univer-sity Press. - Pinceton NJ, 1975, p.6

169 Giddens A. The Nation-State and Violence. / Polity Press. - Cambridge, 1985, p.116. // Smith A. Na ionalism i modernism. / Epigraf. – Chi in u, 2002, p.83

170 Ibidem, p.121. // ibid, p.84

108

simbolurile religioase conribuiau la formele exclusivise normale ale identit -ii „tribale„ de grup. În epoca modern , prin contrast, na iunile au fost forma-

te prin procese de centralizare statal i expansiune administrativ , care, prin ordonarea reflexiv a sistemului de stat, au fixat grani ele unei multitudini de na iuni. Acest lucru îl determin pe Giddens s caracterizeze „statul-na iune” drept „rezervor de putere delimitat de anumite grani e ... principalul rezervor de putere al erei moderne”.171

Dat fiind vasta dezvoltare a comunica ilor i coordonarea activit ilor, putem în mod util considera statul-na iune o „comunitate conceptual ”, baza-

pe limba comun i istoria simbolic , de asemenea, comun . Dar numai în cîteva cazuri, în care grani ele politice coincid cu comunit ile lingvistice exi-stente, rela ia dintre statele-na iune i na ionalism „este una relativ lipsit de fric iuni”. În majoritatea cazurilor, apari ia statului-na iune stimuleaz na io-nalismele opozi ioniste. Originile acestor na ionalisme trebuie c utate mai pu in în decalajele economice regionale i mai mult în afectarea modalit ilor tradi ionale de comportament care încurajeaz istoricitatea i preten iile de suveranitate administrativ . Acest lucru îl determin pe Giddens s ajung la concluzia c „toate mi rile na ionaliste sînt în mod necesar politice”, pentru

na ionalismul este „inerent legat de ob inerea autonomiei administrative a formelor moderne”172

Reie ind din rolul care îi este acordat na iunii în formarea i dezvoltarea statului na ional, vom aten iona, faptul, c întrebuin area termenului „na iu-ne” este caracterizat printr-un dublu-sens i anume, vom întîlni termenul „na-iune” cu sensul de etnos, iar în alte cazuri „na iunea” este identificat cu sta-

tul, anume din acest motiv presupunem, c termenii „etnona iune” i „stat na-ional” au venit s specifice no iunile sus-numite. Deci, putem conchide, c

na iunea este statul, iar statul-na iune îl compun etnosurile sau etnona iunile. Na iunile pot avea o componen diversificat , i de obicei ele pot fi

multina ionale. Ast zi componen a etnic a popula iei diferitor ri ale lumii este tot mai încurcat , iar structura etnorasial ale acestor state este polietni-

, îns func ioneaz aceste structuri în limitele unei na iuni unice, supunîn-du-se legilor sociale i cerin elor na iunii unice. Na iunile sunt ni te comuni-

i sociale, care la o anumit etap de dezvoltare presupun crearea unei for-me de statalitate proprii. Na iunile reprezint baza integrit ii statului i au capacitatea de autoorganizare. Tr turile caracteristice ale na iunii se modi-

171 Smith A. Na ionalism i modernism. / Epigraf. – Chi in u, 2002, p.84 172 Giddens A. The Nation-State and Violence. / Polity Press – Cambridge, 1985,

p.116 // Smith A. Na ionalism i modernism. / Epigraf. – Chi in u, 2002, p.85

109

fic , în dependen de atitudinea ei fa de integritatea na ional a statului (men inerea i consolidarera ei).173

Na iunea va lua în posesiune statul prin urm toarele momente: limba cultivat i unificat devine limb oficial , cultura na ional devine cultura oficial , s rb torile na iunii devin s rb torile oficiale, simbolurile sale devin însemnele statului, tradi iile sale istorice devin tradi ia statului. Statul se iden-tific cu na iunea, i se oblig s asigure, pentru totalitatea na iunii, avantaje-le ce decurg din suveranitate: dispunerea de un teritoriu, ap rarea dreptului, serviciile finan ate din impozitele percepute.174

În Europa Occidental na iunea a ap rut de obicei odat cu statul biroc-ratic, toate celelalte na ionalisme occidentale le putem considera, de aseme-nea, mi ri legate de evolu ia statului, mi ri ideologice pentru consolida-rea puterii de stat, nu putem afirma, îns acela i lucru despre Europa de Est. Occidentul este caracterizat în general de o traiectorie „de la stat la na iune”, Europa de Est i anumite p i ale Asiei au mers pe calea „de la na iune la stat”.

Istoria cunoa te dou c i de baz de apari ie a na iunii în calitate de co-munitate politic prin manifestarea voin ei proprii. Prima cale, este atunci cînd cet enii declar trecerea na iunilor într-o na iune unic i transformarea statului absolutist existent în limitele hotarelor tradi ionale într-un stat na io-nal (cazul Fran ei). La rîndul s u SUA d exemplul apari iei statului-na iune în procesul de autoeliberare a supu ilor i tansformarea lor în cet eni.175

Persoanele care populeaz teritoriul statului na ional i reprezint na iu-nea ca comunitate politic formeaz poporul statului. Poporul statului sunt cet enii statului i este identic cu na iunea statului.

Conceptul de cet enie na ional , accesibil în mod egal tuturor din inte-riorul grani elor statului, n-a fost în nici un caz o idee împ rt it pretutin-deni. Ideea american conform c reia persoane de etnii diferite (cet enii cu dubl na ionalitate: italo-americanii, afro-americanii, japonezo-americanii) pot împ rt i aceea i cet enie nu a fost acceptat în multe ri din Europa sau din alte continente.

Etnia i cet enia s-ar putea grupa în patru tipuri ce pot fi g site pe glob în diferite perioade istorice. În general, tipologiile constituie r st lm ciri ale unor diferen e i nuan e relative, îns ele totu i tr deaz distinc ii relevante, uneori stabilite prin lege i evidente, de asemeni, în practici acceptate i lega- 173 . . // -

, 1, 2002, c.22 174 Kis J. Dincolo de statul-na iune. // Altera, 1996, nr.5, p.42 175 . :

. // , 1, 2000, .115

110

lizate. Acestea din urm sînt diverse moduri în care tipologiile etnice sînt sau nu semnificative în institu iile statului-na iune.

Domina ia etnic . Un singur grup etnic intr în definirea na iunii, în timp ce celelalte ocup un loc subordonat. Pozi ia evreilor din Polonia, a arabilor în Israel, a coreenilor în Japonia a popula iei de culoare în Statele Unite cons-tituie toate exemple de popula ii str vechi care nu au acces complet la cet e-nie. Dubla lor calitate nu poate fi ignorat i nici nu pot membrii unui grup subordonat s accead la o cet enie egal din punct de vedere legal i / sau practic cu a popula iei dominante.

Monismul cultural în cadrul cet eniei egale. Acest tip de societate este una egalitarist . Ideologia ei dominant este egalitatea tuturor cet enilor i cet enia tuturor. Sunt respectate diferen ele religioase, dar diversitatea cultu-ral i dubla identitate sînt fie respinse. Fie sînt socotite antina ionale. Ideolo-gia dominant este aceea, c to i cet enii sînt, sau ar trebui s fie, membrii unei culturi comune. În Fran a zilelor noastre, identitatea cultural arab i musulman constituie un subiect controversat. Dubla cet enie, în Fran a, este perceput de mul i drept o anomalie.

Melting pot-ul neomogen. Acesta este idealul Statelor Unite de pluralism cultural, îns abia în deceniile din urm a fost extins i asupra afro-americani-lor. În aceast variant de cet enie este acceptat dublul statut. Într-o versiune anterioar , idealul era formarea unei noi culturi ca rezultat al conve uirii unor popula ii diverse pe teritoriul Statelor Unite. Contopirea a fost doar par ial , iar identit ile etnice au r mas sau, sînt reînnoite, ori pe cale de apari ie.

„Na iunile” din interiorul statului-na iune. În unele cazuri, grupurile pri-mordiale exist cu diferite grade de autonomie politic . Acest cvasi-separa-tism este exemplificat de vechiul Imperiu Austro-Ungar, de Uniunea Sovieti-

, de Quebec-ul zilelor noastre i de statele constituite pe criterii lingvistice în interiorul Indiei. În aceste cazuri, grupul primordial î i realizeaz o pozi ie politic proprie în cadrul mai vastului stat-na iune politic.176

În continuare, autorul tipologiilor sus-numite, Joseph R. Gusfield despri-nde dou implica ii din aceast tipologie. Prima dintre ele este aceea c exist o varietate de posibile rela ii politice între diferitele comunit i din cadrul unui stat na ional. Acesta înseamn c este necesar s lu m în considerare atît elementele istorice i institu ionale cît i pe acelea de poten ial identificare. Conceptul de diversitate etnic i perceperea acestei diversit i nu sunt în mod inevitabil o amenin are la adresa unei na iuni mai mari i nici nu conduc întotdeauna la diferende inter-comunitare. A doua implica ie, autorul o consi-der poate mai semnificativ . Ramifica iile politice ale identit ii etnice las

176 Gusfield J. Primordialism i na ionalitate. // Altera, 1996, nr.5, p.16-17

111

deschise dou c i. Existen a unei identit i etnice poate s depind atît de grupul respectiv, cît i de al ii care pot contribui la actul identific rii sale. Re-la ia este una interactiv .177

Principiul caracteristic al statului na iune, potrivit lui Anthony Giddens, este încrederea în absen , adic posibilitatea psihologic i social ca un in-divid s se considere solidar cu al i indivizi, pe care nu-i va întîlni cu siguran-

niciodat i, în orice caz, niciodat pe to i. Or, tocmai în aceasta const de fapt una din caracteristicile modernit ii ca experien istoric : golirea timpu-lui i a spa iului face ca „ceea ce structureaz elementul local nu este doar ceea ce se poate vedea în partea din fa a scenei”.178 În comunit ile premo-derne, rela iile de tip fa -în-fa sunt predominante: toat lumea se cunoa te sau – cel pu in – poate fi în leg tur cu totalitatea celor care locuiesc în ace-la i loc politic. În cet ile grece ti, cet enii, în num r de cîteva zeci de mii, nu aveau to i o con tiin clar cu privire la identitatea precis a semenilor lor. Îns probabilitatea unei deliber ri colective reunind totalitatea acestor ce-

eni era infinit mai ridicat decît aceea ca zecile de milioane de cet eni ai unui stat-na iune modern s reu easc to i, de-a lungul întregii lor existen e,

se întîlneasc i s se ating fizic unii pe al ii. Diferen a este una cantitati-, dar i calitativ , iar rela ia cu autoritatea este din aceast cauz complet

modificat . Modalit ile de manifestare a solidarit ii politice în interiorul unui clan sau al unui trib difer vizibil de cele din sînul unei na iuni. Pentru a spune lucrurile mai clar, un individ se sacrific mai curînd pentru a-i ap ra pe ai s i i propria lui ograd , decît pentru a proteja o entitate invizibil i un te-ritoriu cu care nu între ine nici un fel de leg tur zilnic . Na iunea corespun-de unui ceva necunoscut i totu i cere din partea individului o obedien ab-solut : în calitate de soldat, bineîn eles, dar i în calitate de contribuabil.179

Statul pretinde la o unitate de con tiin i spirit a popula iei, la solidari-tate fa de interesele lui, iar toate acestea vor spori tendin a etnosurilor de a conve ui al turi cu oameni de alte na ionalit i. Fiecare na iune posed o ast-fel de unitate a spiritului, din acest motiv apari ia statului are la baz na iu-nea. Politica teritorial , face ca în cadrul statului s fie incluse, de bun voie sau nu i alte etnona iuni, fiecare la rîndul s u din aceste etnona iuni au prop-ria unitate de con tiin i spirit, au tr turile specifice ale sale i respectiv i tendin a spre o statalitate proprie. Pe parcursul istoriei marile state incorporau în cadrul teritoriilor sale nu numai diferite minorit i etnice, dar i na iuni înt-regi, care cîndva au avut propriile state, îns care din diferite motive i le-au 177 ibidem, p.18 178 Giddens A. The Consequences of Modernity. - Stanford University Press, 1990 //

Haudegan N., Lefebure P. Dic ionar de probleme politice. – Chi in u, 2002, p.245 179 Haudegan N., Lefebure P. Dic ionar de probleme politice. – Chi in u, 2002, p.245

112

pierdut. În prezent majoritatea acestor forma iuni separate pretind i ele la o statalitate proprie, ceea ce face ca s apar în interiorul statului divergen e, neîn elegeri i lupte interne.

Unii autori pretind s sus in c „sfîr itul statului” este aproape, c în cu-rînd statele nu vor mai fi în m sur nici s reglementeze tranzitul de bunuri i de oameni, nici s aib vreun cuvînt de spus cu privire la rezolvarea pragma-tic a litigiilor interna ionale. De fapt, procesul de apari ie a unor noi autori-

i de reglementare i a unor autorit i private, care se infiltreaz în miezul politicilor publice sau care acapareaz prerogative „regale”, nu pare s ame-nin e statul atît de mult în materialitatea sa, cît în preten iile sale. S-ar p rea

începe o reorganizare, preludiu la inventarea unor noi modalit i de inter-ven ie administrativ . Statul nu a murit, el se metamorfizeaz i, odat cu el, no iunea clasic de suveranitate absolut .180 În cadrul doctrinei mondialiste se circuscriu asemenea pozi ii teoretice i practice de planetizare, globalizare a rela iilor interstatale care sunt larg r spîndite în gîndirea contemporan .

O arie ampl de manifestare a nihilismului na ional se înregistrez în sfe-ra politicului, prin încercarea de a demonstra, caracterul chipurile dep it al na iunii i statului na ional. În acest sens, în literatura social-politic contem-poran circul o multitudine de doctrine, teorii, curente cum ar fi: mondialis-te, planetariste, a disocierii statului, a suveranit ii relative sau limitate, etc., care opun na iunii i statului na ional suprana iunea, suprana ionalul, iar su-veranit ii plenare, depline, suveranitatea relativ , limitat .181 În strîns leg -tur cu problema statului na ional Denis de Rougemont, în cartea sa „Vers une federation des regions. La revolution federaliste”, consider statul na io-nal modern „drept un imperiu ratat”, declarînd senten ios urm toarele: „Toate simptomele scot la iveal inadaptarea morbid a statului na ional la realit ile politice, economice, tehnice, demografice ale timpului nostru.182 Maurice Du-verger scria, înc de la sfîr itul deceniului al aselea, în ”Droit constitutionel et institution politiques”, c „Suveranitatea d na tere la multe nenorociri i statele na ionale trebuie dep ite”, i „statul na ional se devalorizeaz ”183 K.Jaspers, adept al concep iilor mondialiste, a sus inut c statul na ional nu corespunde imperativelor epocii i numai f urirea unui stat mondial, condus de unguvern mondial, ar putea determina eficientizarea eficientizarea acti-

180 Hibou B. La privatisation des Etas. Karthala 1999 // Haudegan N., Lefebure P.,

Dic ionar de probleme politice. - Chi in u 2002, p.243 181 Marinescu C. Na iunea i statul na ional în societatea contemporan (Referat

pentru ob inerea titlului tiin ific de doctor habilitat în politologie). – Chi in u, 1996, p.25

182 ibidem, p.27 183 ibidem, p.28

113

vit ii economice i politice, ar corecta neajunsurile, contradic iile din via a interna ional . În acela i sens, sociologul francez Pierre Hassner, în lucrarea sa “Nationalisme et relations internationales”, afirm c statul na ional este în plin retragere în Europa i, ca atare este inevitabil integrarea economic i politic în organisme suprastatale, suprana ionale.184 Sociologul Pitirim Soro-chin era i el de p rerea, c salvarea omenirii va fi în crearea unei federa ii de state, unei organiza ii suprastatale a Europei întregi, care se va baza pe egali-tatea în drepturi a tuturor persoanelor i popoarelor.185

Pe pozi ii opuse nihilismului na ional se afl un ir de autori din diferite domenii ale politicii, sociologiei, etc. Astfel, sociologul Arnold M. Rose, ri-postînd concep iilor nihiliste în problema statului na ional, subliniaz rela ia dialectic , unitatea indisolubil dintre na iune i stat, ar tînd c statul este profund integrat în via a na iunii, reprezentînd condi ia sine qua non a exis-ten ei sale. În acela i sens se pronun i poltologul George Burdeau care re-lev , cu autentic temei, c , statul reprezint „o manier de a fi a na iunii”, de-asemenea „statul are un rol unificator, un rol activ în crearea unit ii na io-nale”.186 Politologul francez Marcel Merle remarc , c „statul-na iune r mîne de fapt i de drept celula de baz a societ ii interna ionale i nici o formul nu pare a fi în m sura a-l înlocui în aceast func ie esen ial ”.187

Unii cercet tori consider , c omenirea nu a descoperit o form mai reu-it , decît a a numitul stat na ional. Prin acesta se explic tendin a popoarelor i a na iunilor spre determinarea propriei statalit i na ionale, în calitate de

form politic optimal , maximal favorabil pentru p strarea i dezvoltarea culturii etnice i a identit ii lor. Acest fapt este determinat de procesul isto-ric, sus inut de îns i natura omenesc , care reese din tendin a fireasc a po-poarelor spre autodeterminare. Din acest motiv nu se poate ignora sau exclu-de din procesul etnopolitic tendin ele insistente i perseverente a multor po-poare de a- i crea propriile state na ionale, bineîn eles cu drepturi egale pentru rasele i na iunile doritoare de a tr i în cadrul acestor state.

184 ibidem, p.29 185 . . . . /

. – , 1992, . 251 186 Marinescu C. Na iunea i statul na ional în societatea contemporan (Referat

pentru ob inerea titlului tiin ific de doctor-habilitat în politologie). – Chi in u, 1996, p.33

187 ibidem, p.34

114

TRANZI IA DEMOCRATIC I REFORMA SOCIAL- POLITIC ÎN CONTEXTUL DIHOTOMIEI

CONTINUITATE – DISCONTINUITATE

Victor SACA Republica Moldova, Chi in u,

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Rela ii Interna ionale,

tiin e Politice i Administrative Catedra Politologie

Droctor-habilitat, conferen iar

Ludmila OLEINIC Rusia, Moscova

Universitatea “Prietenia Popoarelor “ MA, doctorand

Problema transform rilor democratice este una major , de prim ordin, în

teoria i practica politic actual , întrucît ea vizeaz întreaga complexitate i multivalen a fenomenelor i proceselor social - semnificative ale sociumu-lui în schimbare, iar de aici denot st ri valorice pe cît de importante pe atît de contradictorii ale mentalit ii i comportamentului colectiv i individual. Aceast problem , devenind deja destul de frecvent în aria preocup rilor tiin ifice ale tranzitologilor din Vest i Est, constituie de facto nervul diver-

selor cercet ri monografice, culegeri de articole, documente i materiale ap -rute pe marginea Conferin elor i Simpozioanelor tiin ifice na ionale i inter-na ionale.

În pofida unor prestigioase publica ii despre tranzi ia actual spre demo-cra ie, elaborate în rile occidentale188 i în acelea ale spa iului postco-

188 Ash T. History of the prezent. Essay sketches and despatches sform Europe in the

1990’s. - London, 1990; Karl T., Schmitter Ph. Models of Transition in Latin Ame-rica, Souther and Eastern Europe. // International Sociale Science Journal, 1991, vol.43, 128; Guilhot N. Schmitter Ph. De la transition a la consolidation. // Re-vue francais de science politicque, 2000, 4-5, pp. 615 – 631; Linz J., Stepan A. Problems of Democratic Tranzition and Consolidation. Souther Europe, South America, and Post-Comunist Europe. – Baltimor, 1996; O’Donell G., Schmitter Ph. Transitions from Authoritarian Rule: Tentative Conclusions about Uncertain De-mocracies – Baltimore, 1986; Offe C. Varieties of Transition. The East European and East German Experience. – Cambridge, 1996; Przeworski A. Democracy and

115

munist189 ast zi practic nu exist lucr ri speciale, consacrate binomului tran-zi ie democratic – reform sociopolitic , care ar fi efectuate plenar sau par-ial prin prisma semnifica iilor dihotomice ale contituit ii / discontinuit ii.

Acest fapt ne-a i determinat s întreprindem studiul de fa pe o dimensiune investigativ trivalent , orientat din start spre o posibil îmbinare de variabi-le a ceea ce numim tranzi ie, reform i continuitate.

Desigur, autorii nu pretind la o tratare în profunzime a problemei, dat fi-ind c volumul publica iei curente nu le permite a o face. Plus la aceasta, în-

i practica de mai bine de zece ani a tranzi iei democratice, mai mult ca anevoias dup con inut, p truns de multiple acceler ri i recul ri a reforme-lor, de schimb ri logice i alogice, cu i f sens i perspectiv istoric , fac a fi deosebit de complicat determinarea unor criterii rezonabile de analiz a corela iilor conceptuale i de substan a fenomenelor i proceselor tranzi io-nale. Acestea din urm n-au devenit, deocamdat , obiect real al cercet rilor integrale ale savan ilor politologi, sociologi, filosofi, economi ti, psihologi, istorici etc.

Pornind de aici, credem c instabilitatea social – politic i economic a societ ii de tip moldav este rodul unui deficit de concep ie integral a tran-zi iei, deficit de model optim (adaptat adecvat la condi iile concrete ale rii) de func ionare i dezvoltare a structurilor democratice, fapt ce ne vorbe te de-spre o ruptur evident nu numai între teorie i practica tandemului tranzi ie – reform , ci i între acesta din urm , ca proces evolutiv, i contextul general al continuit ii transforma iei sociale.

Din cele men ionate devine fireasc întrebarea: ce gen de societate exist ast zi în Comunitatea Statelor Independente, la ce tip de socium îl raport m? De obicei r spunsul la aceast întrebare, mai bine de un deceniu este unul i acela i: o societate în tranzi ie, în schimbare. Or, în cazul Moldovei o astfel

The Market. Political and Economic Reforms in Eastern Europe and Latin Ameri-ca. – Cambridge, 1991.

189 . -. // , 2001, 1;

. . -. // , 2001, 5; . : -

. – , 1999; Boari M. De-mocra ie i tranzi ie. Paradoxurile democratiz rii în fostele ri socialiste. // PO-LIS, 1994, 3; Dragomir C. Tranzi ia politic actual : Metamorfoza unui sistem de semnifica ii. – Cluj, 1992; Pop A. Tenta ia tranzi iei. O istorie a pr bu irii co-munismului în Europa de Est. – Bucure ti, 2002; Saca V. Interese politice i rela ii politice: dimensiuni tranzitorii. – Chi in u, 2001; Sandu I. Spa iul social al tranzi-iei. – Bucure ti, 1999.

116

de evaluare deseori umbre te aspectul de con inut al perioadei de tranzi ie. Ne referim în fond la acelea i interminabile reforme, modific ri structurale i de procedur , care exprim sintetic substan a i totodat , vectorul incert al tranzi iei moldave – de unde pornim i încotro mergem. Dac vorbim despre start (locul de deplasare) atunci îl cunoa tem cu o oarecare doz de claritate – venim dintr-o societate totalitar cuprins , în ultima instan , de haos – de vreme ce mi carea spre obiectivul democratic propus a fost în cei zece ani de „reformare”, de incertitudine social-politic i economic atît de întortochea-

i denaturat încît a erodat de-a binelea orient rile democratice ale acto-rilor, a depreciat valorile la care se tinde.

Realit ile sociale ale societ ii moldave de dup 1991, care deocamdat n-au fost conceptualizate adecvat ca perioad istoric în care tr im, ne face s credm c îns i no iunile de tranzi ie i reform în permanen sunt lipsite de concrete e i complementaritate, mai mult ca atît, exrpim în ansamblu o ne-potrivire manifest a lor în raporturi de general i particular. În aceast ordine de idei, cazul societ ii moldave, demonstreaz c tranzi ia ca fenomen gene-ral nu corespunde pe deplin tranzi iei în sens propriu, definit drept o etap istoric cu st ri i procese complexe de restructurare radical a societ ii de pîn la ie irea acesteia la o treapt economic , social i politic calitativ nou de dezvoltare190.

În primul rînd, tranzi ia moldav , de i se vrea a fi democratic , are mult mai multe verigi intermediare cu procese excedentare i haotice, cu fenomene i evenimente alogice i ira ionale decît aceea din oricare alt ar a spa iului

ex-sovietic (excep ie Belarusi cu regim autoritar). O asemenea stare tranzito-rie nu se înscrie în criteriile deja bine definite ale societ ii în schimbare spre democra ie.

În al doilea rînd, linia unei astfel de tranzi ii, la fel ca i a tranzi iei prop-riu-zise, se afl sub acela i unghi fa de linia general a procesului istoric, or în situa ia Moldovei acest unghi nu se mic oreaz , ba mai mult, în ultimii ze-ce ani a crescut. Aceasta a contribuit la o distan are puternic a con inutului interliniar general istoric i particular tranzitoriu, la dedubl ri, bifurca ii valo-rice nes toase în toate sferele vie ii sociale, fapt ce a frînat constituirea unei noi calit i a societ ii, realizarea obiectivelor transforma ionale.

Factorul – cheie ce conduce la deformarea tranzi iei democratice ca scop, proces i finalitate rezid în t narea geocronometric a reformei social-politice i economice, în ineficacitatea acesteia, mai mult, în efectele ei nea -teptate, întîmpl toare. Dac inem cont de faptul c reforma, ca i transforma-

190 A se vedea: Saca V. Interese politice i rela ii politice: dimensiuni tranzitorii. –

Chi in u, 2001, p.25

117

ia în general, este nucleul i axa tranzi iei, atunci este binevenit remarcarea sociologului român D.Sandu despre tranzi ia i reforma postcomunist c acestea „nu sînt dou procese diferite, ci dou perspective asupra aceluia i proces de schimbare structural de la economia centralizat i organizarea to-talitar la economia de pia i democra ie”191. Dat fiind c avem de a face cu dou perspective ale unui proces unic se poate men iona c reforma în Mol-dova, ca nucleu instabil, incert al tranzi iei, o condi ioneaz pe aceasta din ur-

s fie la fel de incert ca structur , ca scop, ca proces în timp i spa iu, dar îndeosebi, s fie paradoxal în raporturi de scop – mijloace, scop – proces, proces – rezultat.

Desigur, abordarea ambelor perspective are un anume specific, legat de interrela ia unor elemente – construc ii diferite. Cea de tip reform este axat pe multiple schimb ri într-o singur direc ie, spre st rile int a proiectului, adic spre viitor. Cît prive te abordarea de tip tranzi ie ea este mai complex , include diverse variabile un caracter dual direc ionate spre trecut i viitor. De exemplu, pentru a percepe specificul tranzi iei moldave este necesar a-l ra-porta la doi parametri: a) cel al regimului comunist, identificat cu rela ia între prezent i trecut; b) cel al viitorului, al realiz rii obiectivului democratic în baza reformei, a transforma iei de ansamblu. Prin a doua clas de variabile se juxtapun tranzi ia i reforma, care în totalitate constituie rela ia trecut – pre-zent – viitor, efectele acestei rela ii.

Ambii parametri, ambele perspective, privite ca un tot, întruchipeaz o evolu ie contradictorie a societ ii de la o stare calitativ la alta, es tura ei social-politic ce exist , de facto doar prin orbita dimensiunilor continuit ii. Or, ponderea tranzi iei i a reformei, ca factori ai continuit ii, este diferit , fapt urm rit în toate rile în tranzi ie, indeferent de nivelul lor în parte de de-zvoltare, de tipul tranzi iei.

O tranzi ie total , de tipul celei din rile postcomuniste, care se desf o-ar sub semnul democratiz rii, ca condi ie sine qua non a transform rilor sis-temice de ansamblu, de obicei vizeaz procese i fenomene ce se înscriu în întregul cîmp al continuit ii. Atare tranzi ie se manifest atît prin acumul ri valorice de la un regim sau un sistem politic la altul, de la o genera ie sau o etap istoric la alta, cît i prin inova ii social-politice i economice. Astfel are loc o îmbinare a tradi iei i inova iei care, desigur, are specificul s u, de-pinde de condi iile concrete ale rii, de capacit ile elitei politice, guvernan-ilor i opozi iei, de a între ine rela ii civilizate, de gradul lor de cultur poli-

tic , de voin a politic etc. În acest context pentru a pune în mi care mecanis-mul continuit ii, a-i asigura acestuia un nivel suficient de energetic a func-

191 Sandu D. Spa iul social al tranzi iei. – Bucure ti, 1999, p.10

118

ion rii, devine indispensabil consensul între prezent i trecut, între noi i cei pîn la noi ca suport al viitorului.

Ponderea reformei social-politice în circuitul continuit ii este axat în special pe factorul inova iei, care devine posibil doar o dat cu raportarea vi-itorului la prezent, cu suprapunerea obiectivului democratic i a necesit ilor curente de dezvoltare a societ ii. Bineîn eles, reforma nu se limiteaz numai la ceea ce este nou. Prin menirea sa de a alimenta i a orienta tranzi ia ea deja determin i func ia acumulativ a continuit ii, devine atît punctul de plecare al acesteia, cît i punctul ei de sprijin precum i punctul int . Îns în aceast tripl ipostaz reforma se impune din plin doar atunci cînd este bine argume-ntat tiin ific, bine determinat teleologic i geocronologic, cînd este promo-vat în mod consecvent prin mijloace optime de atingere a scopului, prin anu-mite corec ii de form i chiar de con inut în caz de necesitate.

O problem – cheie a fenomenului reform – continuitate o constituie ca-racterul schimb rilor sociale. Credem, c capacitatea de manifestare a acestui fenomen este determinat mai întîi de toate de schimb rile pe termen lung,

rora sociologii i politologii le atribuie un rol fundamental192. Ele trebuie percepute nu doar ca factor general de reformare valoric , rela ional i de in-teres, ci i ca factor de semnifica ie particular ce exprim raporturi contra-dictorii atît între sfere, cît i în cadrul acestora, între parametrii de con inut ai mentalit ii i comportamentului uman, ai socializ rii i re-socializ rii indivi-dului ca modalit i, instrumente de realizare a continuit ii. Asemena schim-

ri au, de regul , valoare universal , vizeaz tranzi ia în dimensiunile ei strategice, aducînd cu sine noi orient ri i re-orient ri politice, noi pozi ii so-ciale, noi interese, scopuri, pasiuni, etc.

Un rol nu mai pu in important în asigurarea continuit ii îl au reformele axate pe schimb ri de durat relativ scurt , inclusiv de dep ire a crizelor so-ciale. Ne referim, îndeosebi, la modific ri normative, legislative, de procedu-

care în pofida nuan elor de influen tactic subsumeaz modalit i specifi-ce ale schimb rii, orientate în ultim instan spre atingerea st rilor int . Aceast clas de schimb ri, prin destina ia sa, contribuie la apropierea obiec-tivului democratic, impunîndu-se drept suport tehnologic al schimb rilor de ordin strategic i al tranzi iei în ansamblu.

În condi iile societ ii postsovietice ambele tipuri de schimb ri cronopo-litice se desf oar extrem de anevoios, prin conservarea elementului de criz sistemic i utilizarea frecvent de mijloace autoritare sau declarativ – demo-

192 A se vedea: Sandu I. Op. cit., p.10; Saca V. Fenomenul transforma iei partinice în

societatea postcomunist : cazul Republicii Moldova. // MOLDOSCOPIE (Proble-me de analiz politic ). Partea XXI./ USM. – Chi in u, 2003, p.89

119

cratice care în fond devalorizeaz îns i obiectivele reformei i ale tranzi iei, în general, i desigur, principiile continuit ii procesului democratic de refor-mare. Pornind de aici, nu este lipsit de temei încercarea unor savan i polito-logi de-a pune sub semnul întreb rii transform rile din Rusia i alte state postsovietice, estimîndu-le drept transform ri arpopiate sau adecvate ca sens no iunilor de „regim hibrid”, „tranzi ie t nat ”, “tranzi ie întrerupt ”, “democra ie manipulativ ”, „democra ie fals ”, „proto - i cvasidemocra ie”, „regres autoritar”, „amurg al tranforma iei”, etc. Neintrînd în discu ie la acest subiect, avem în fond de a face cu o situa ie de criz dubl : a practicii social – transforma ionale i a abord rii ei teoretice.

Fiind con tien i de faptul c problema studiat de noi se distinge printr-un înalt grad de complexitate i prin insuficien de interpretare teoretico – analitic , vom reliefa doar unele aspecte specifice ale ei în formula triadic „tranzi ie – reform - continuitate”, adaptate la diferite sfere ale societ ii postsovietice inclusiv moldave.

De i, în linii mari, tranzi ia i reforma de tip postsovietic nu sunt rupte de procesul istoric i de elementul continuit ii ele se impun drept factor imatur, slab de leg tur a timpurilor, întruchipeaz în mod paradoxal interrela ia pro-ceselor de distrugere a vechiului i de f urire a noului. Criteriul continuit ii are în spa iul Comunit ii Statelor Independente specificul s u valoric, domi-nat de multiple aspecte ale discontinut ii în toate sferele vie ii sociale, de re-producerea unor fragment ri, divergen e ale cîmpului social-politic i mai rar a inova iilor organice i convergen elor rela ionale, caracteristice societ ilor stabile. În majoritatea acestor state de la începutul tranzi iei s-a pus accentul pe procesele rena terii tradi ei, f ca ele s fie îmbinate ra ional cu acelea i procese ale inova iei. Acest fapt a i condus pe parcurs la deficitul mecanis-melor inova iei, la coliziuni atît de tradi ie, cît i de inova ie. Credem c în aceasta i const cauza principal a evolu iei anevoioase a tranzi iei i refor-mei în rile de tipul Moldovei. Aici chiar din start sindromul distrugerii, for-mat la o parte considerabil a for elor politice i a popula iei, a împiedicat de-terminarea precis a limitelor distrugerii vechiului i cre rii noului, canali-zînd în fond transform rile spre dep irea nu numai ( i nu atît) a elementului conservativ, reac ionar, ci i (cît) a experien ei pozitive a trecutului, necesar pentru edificarea noilor rela ii sociale.

Problema continuit ii reformei indentificat în limitele de cîmp ale tran-zi iei democratice se acutizeaz , în special, în leg tur cu discordan ele puter-nice ce exist între diferite tipuri de schimbare: politic , economic , social , cultural . Succesele la prima vedere a transfrorm rilor din sfera politic – crearea i func ionarea institu iilor democratice de putere, separarea puterilor, elaborarea i adoptarea noii Constitu ii, democratizarea procesului electoral

120

la toate nivelurile, constituirea pluripartidismului etc. – n-au condus, deocam-dat , la transform ri optime în alte sfere ale vie ii sociale. Dimpotriv , exce-sul luptei politice pentru putere între diferite orient ri politice, între for ele de aceea i orientare, permanentele ciocniri dintre guvernan i i opozi ie a redus sim itor capacitatea coordon rii i reglement rii reformei, posibilitatea dep -irii dezechilibrelor între sfere.

În cei zece ani de tranzi ie moldav , indiferent de guvernare (democrati-, agrarian , mixt centrist - dreapta, comunist ) sau agravat puternic ra-

porturile dintre politic i economic, politic i social, politic i cultural. Obiec-tul i cauza agrav rii a i fost deficitul continuit ii, inconsecven a efortului politic în promovarea noului, lipsa de voin politic a elitei în opimizarea proceselor de acumulare valoric i de creare a noilor valori.

Astfel, în locul unei societ i bazate pe continuitate, care se vrea a fi de-mocratic în toate sferele, s-a ajuns în prezent la cvasi democra ie politic , cvasi politic social , cvasi economie de pia , cvasi proprietate privat i proprietar, cvasi societate civil , cvasi clas de mijloc, cvasi cultur politic etc. Aceasta se datoreaz i proceselor subterane care în ultimii zece ani a-u întrecut deja limitele sferei economice i s-au r spîndit asupra sferelor neeco-nomice193, fapt ce a condus la dou consecin e fundamentale. Prima – subte-ranitatea a c tat caracter social. A doua – l rgirea sferelor, proceselor sub-terane au pus începutul transform rii societ ii postsovietice într-un sistem social-economic subteran. Aceast situa ie ne vorbe te despre instabilitatea politic i economic a societ ii, despre s cia în mas i diferen ierea soci-al brusc a popula iei, despre sl biciunea puterii în c utarea unor solu ii efe-ctive de dep ire a crizei sistemice.

Poate c factorul-cheie ce determin deficitul continuit ii social-politice în dimensiuni de reform i tranzi ie, în general, rezid în nivelul calit ii sc -zute al cadrelor politice, fapt consemnat i de al i autori194. Politicienii i fun-

ionarii în marea lor majoritate – atît cei veni i din regimul comunist, cît i cei tineri de forma ie nou , democratic – nu dispun de experien a construc-iei statale în condi ii noi. Marea politic la nivel de strategie i tactic le-a

revenit s o elaboreze i s o promoveze agronomilor, scriitorilor, jurnali ti-lor, lucr torilor ideologici ai partidului comunist din vremurile de odinioar . Ace tea au devenit efi de stat i de guvern, mini tri, deputa i, diploma i, li-deri politici nu atît în baz de capacit i, de cuno tin e i abilit i politice noi, 193 A se vedea: . -

. // http//www. socio.ru /public/ ryvkina/ shedow.doc 194 : . -

. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiz politic ). Partea. XVII. / USM. – Chi in u, 2001, p.24

121

cît de posibilit i de a fi sus inu i. Desigur, de aici i vine inconsecven a poli-ticii interne i externe a statului, subaprecierea activit ii politice a predeceso-rilor în realizarea reformei, supunerea transform rilor sociale politicii Stan-dardului Dublu, revenirea la structurile administraitve vechi, dominarea frec-vent a emo iilor în rela iile politice. Aceste caracteristici a subiec ilor social-politici pune sub semnul întreb rii capacitatea i voin a lor de a fi cu adev rat purt tori ai reformei i continuit ii valorice, de a accepta i a promova con-sensul intervalori, interactori, ideea pactului social i politic între stat i soci-etatea civil , stat i partide, guvernare i opozi ie.

Problema continuit ii reformelor democratice î i afl expresie i la nive-lul con tiin ei de mas . Aici urm rim combin ri paradoxale între diferite ori-ent ri, nedorin a maselor de a tr i pe vechi i dezam girea lor tot mai puterni-

în noile idealuri, considerate false sau irealizabile; nostalgia dup imensul imperiu sovietic i manifest rile de xenofobie i izola ionism; deprinderea cu libertatea i ini iativa privat i nedorin a de a- i asuma responsabilitate fa de propriile decizii; tendin a de ap rare a libert ilor personale de influen ele nedorite din partea statului i înclina ia spre o „mîn puternic ”.

Specificul raportului continuitate – discontinuitate a procesului de refor-mare din spa iul postsovietic poart în sine o amprent puternic a neocomu-nismului. Practica de aici denot existen a i chiar înviorarea multor elemente negative ale trecutului, fapt ce vorbe te despre o continuitate în sens negativ. În cazul tranzi iei de tip moldav, rusesc, ucrainean, etc., cînd nu s-a ales o ca-le ra ional de utilizare sau dep ire constructiv a mo tenirii trecutului, schimb rile social-politice au caracter nu doar divergent ci i antagonist. Prin elementul lor democratic, autoritar i totalitar (atît la nivelul de mentalitate, cît i de comportament) aceste schimb ri sunt doar formale, de vreme ce con-inutul lor este p truns de element vechi. De exemplu, acelea i institu ii de-

mocratice îmbin în mod ciudat forma democratic de existen cu multiplele elemente autoritare i democratice de con inut. Astfel, în cazul Moldovei i altor ri ex-sovietice (excep ie rile Baltice) ast zi este pe deplin actual concep ia lui Alexis de Tocqueville despre democra ie, cînd în formele noi democratice se reproduc din nou obiceiuri, reguli i mecanisme autoritare195.

Din cele enun ate rezult c ra ionalizarea raportului tranzi ie – reform – continuitate este posibil prin identificarea i promovarea unei rela ii opti-me între procesul acumulativ i inovator al schimb rilor social – politice, fie de durat lung sau scurt . Totodat , este imperioas problema purt torilor acestor transform ri, schimb rii elitei vechi, cu mentalitate neocomunist , printr-o elit nou , con tient de necesitatea i importan a îmbin rii tradi iei

195 . . – , 1997, .165

122

i inova iei valorice, elit care ar împ rt i nu doar modul dialectic, ci i si-nergetic de gîndire.

O condi e important în vederea eficientiz rii rela iei triadice tranzi ie – reform – continuitate o constituie organizarea i efectuarea unor cercet ri tiin ifice complexe a practicii sociale, cu eforturi integrale a savan ilor poli-

tologi, filosofi, sociologi, economi ti, etc., care ar elabora i ar propune c i, solu ii i modalit i rezonabile de dezvoltare a procesului democratic.

POLITICI PUBLICI ÎN CONTEXTUL TRANSFORM RILOR DEMOCRATICE

Mariana IA CO

Republica Moldova, Chi in u Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Rela ii Interna ionale,

tiin e Politice i Administrative, Catedra Politologie,

Lector, MA

The promotion of public politics is an essential moment in the existence of a democratic state. This article has as aim the approach of public politics phenomenon withiu the democratic changes.

Transform rile actuale a realit ii statului a provocat o schimbare a abor-

rilor teoretice. Care s-au dezvoltat de la ra ionalismul hegelian sau webe-rian, ca s nu mai spun de perspectiva marxist a statului ca instrument de cla-

, la o perspectiv ac ional .196 Din acest punct de vedere, chiar no iunea de politic este nevoit s su-

fere careva revizuiri. Ini ial sensul primar al conceptului, depreciat de folosi-rea sa excesiv i de limitarea sa la jocul solitar al statului, fiind actualmente restabilit i adoptat la exigen ele guvern rii.

Noile tendin e în analiza ac iunii politice dep te limitele investig rii clasice, îns f a fi neglijate pune în viziune diverse tipuri de interven ie etatic , pentru a identifica specificul i dinamica rela iilor dintre domeniul public i privat.

196 Muller P., Surel I. Analiza politicilor publice. - Bucure ti, 1999, p.9

123

În prezent, chiar însu i guvernarea Republicii Moldova încearc s revi-zuiasc modalit ile în care ac iunea public se adopteaz la geometria varia-bil a raporturilor dintre stat i societate, public i privat.

În democra iile moderne un element esen ial sunt politicile publice, c ci ele permit o orientare func ionarilor guvernamentali i în acela i timp ofer cet enilor posibilitatea de a- i exercita controlul asupra actului guvern rii.

Diverse motive poate avea ac iunea guvernamental , ca de exemplu: cli-entelismul, competi ia politic , reac ia sau tradi ia, îns astfel de ac iuni au la baz o anumit politic public . Aceasta ar însemna c ele fac parte dintr-un curs de ac iune gândit ca r spuns la un anumit tip de problem ap rute în anumite condi ii.

Îndeosebi, ast zi când au loc transform ri democratice importante cur-sul unei bune politici publice, ar facilita realiz rile guvernului, într-o atinge-rea unei stabilit i atât politice cît i economice în societate.

În fa a noilor provoc ri cu care se confrunt guvernarea Republicii Mol-dova din lipsa promov rii unei politici publice s toase avem acelea traiec-torii paradoxale i instabile ale tranzi ii noastre democratice.

De aceea, într-o democra ie s toas principalul este ca activitatea gu-vernului s se desf oare prin realizarea de politici publice i totodat s se dezvolte o discu ie public în jurul acestora.

În pofida, faptului c exist semne de întrebare vizavi de anumite the-nici utilizate pentru a atinge obiectivele politicilor publice în ultimii ani s-a recunoscut tot mai mult importan a politicilor publice pentru o guvernare de-mocratic .

Deoarece, vorbim adesea despre politicile pe care le exprim sau le apli- guvernarea. Ne d m deseori sau chiar auzim întreb ri de tipul: de ce a ho-rât Parlamentul sau Executivul (consiliul jude ean sau prim ria) o astfel de

decizie? Sau din contra nu ia nici o m sur ? Îns deseori se întâmpl chiar as-tfel: de ce nu cunoa tem înc rezultatele aplic rii unei asemenea m suri? Sau unii sunt de acord cu o decizie i al ii dimpotriv nu.

În majoritatea acestor situa ii exist pluralismul de interese a diverselor politici i promovate de variate institu ii publice.

Deseori, cet enii a teapt de la guvernul lor multe lucruri, dar i cei ca-re au mai pu ine preten ii, se a teapt în primul rând ca guvernele lor s ia de-cizii inteligente. Mai mult decât atât, ei se a teapt probabil ca aceste decizii, hot râri s fie rezultatul unei pozi ii generale a unei viziuni. Îns , guvernele pot fi foarte ferme în luarea deciziilor, f s fac acest lucru într-un mod fo-arte inteligent, lucru demonstrat deseori de guvernarea Republicii Moldova.

Pentru c , a lua decizii înseamn a opera într-un cadru coerent, indife-rent cît de general este acesta.

124

Trebuie s fie clar momentul c într-o democra ie o guvernare inteligen-i aflat sub controlul publicului, prin îns i felul s u necesit ceva mai

mult decât simplul act decizional – mai exact, necesit decizii care s fie lua-te într-un anumit cadru. În fine ceea ce ar trebui noi s cerem de la guvernele noastre este ca ele s produc politici. i totu i ce este o politic public ?

Pentru început am spune c politicile publice î i leag începuturile de cele ale analizei politice americane. tiut este faptul c pân în anii ‘70 anali-za statului a fost predominat de instrumentele de gen institu ional sau admi-nistrativ.

Îns , utilizând ca faz tendin ele teoretice ale tiin ei politice, noi meto-de au fost acomodate aceluia i obiectiv pe care tiin a politic i sociologia le-au oferit un privilegiu în cercetarea acelor dimensiuni ce sunt ast zi denu-mite sub titlul de politici publici.

Exist o pluralitate de abord ri a termenului. Spre exemplu H.Heclo în British Journal of Political Science fixeaz : “în sensul comun termenul poli-tic se consider de obicei c se aplic la ceva “mai mare” decât deciziile par-ticulare, dar la ceva “mai mic” decât mi rile sociale generale. A adar, poli-tica în termenii nivelului de analiz este un concept plasat la mijloc. Un al doilea element i anume unul esen ial este c pentru cei mai mul i autori ter-menul trimite la un scop de un anumit el”197

Al i autori, dau o defini ie lato-sensus care ar fi c politicile publice este produsul activit ii unei autorit i investite cu putere public i legitimitate guvernamental .198

În articolul de fa voi defini o politic public drept acea orientare de ac iune sau lips a ac iunii aleas de autorit ile publice ca r spuns la un tip de problem sau la o re ea de probleme interconectate.

În primul rând, trebuie de eviden iat c politicile publice se refer la un curs de ac iune. Acest fapt se rela ioneaz cu ideea de model sau cadru, deoa-rece cum s-a men ionat mai sus, politicile publice ofer c uzire pentru un ansamblu de ac iuni interconectate dintr-un anumit domeniu.

Politicile publice – mai sunt rezultatul ac iunii actorilor politici – demni-tarii i partidele pe care le reprezint agen iile administrative, grupele de inte-res i nu în ultimul rând popula ia. Influen a acesteia din urm asupra mijloa-celor puterii intervine determinant asupra elabor rii i implement rii politici-lor publice.

Deseori, cei care încep s studieze politicile publice sunt mai mult sau mai pu in influen i de o imagine ra ionalist asupra ac iunii sociale. 197 Heclo H., Revew Article: Policy Analysis. // British Journal of Political Science,

Nr.2, 1982, p.83-108 198 Pîrvulescu C. Politici i institu ii publice. / Editura Trei. – Bucure ti, 2002, p.5.

125

Astfel, se admite ideea c în procesul de înf ptuire a politicilor e impor-tant s detect m actorii implica i i s îi caracteriz m ca ra ionali.

Deoarece, posed informa ie credibil asupra st rii în care se afl ; au capacitatea i resursele de analiz a majorit ii alternativelor relevante. For-meaz preferin ele consistente asupra alternativelor relevante i o selecteaz pe cea mai bun alternativ care le permite s ating cel mai bine obiectivele existente. Îns deloc neglijabil este faptul c realitatea deseori pune sub sem-nul întreb rii aceast supozi ie.

Din contra: pentru a în elege mai bine modalit ile în care se formuleaz politicile publice, în care se iau decizii importante, care afecteaz via a fiec -rui cet ean, e nevoie s renun m la imagini simplificatoare asupra a ce în-seamn c procesul politic este unul ra ional.

Pentru c , acest proces este unul înc rcat de constrângeri sociale, politi-ce, economice, care fac ca el s nu poat fi u or inclus în chingile strâmte ale unui sau altui model ra ional. Mai degrab spus el este unul politic decât ra io-nal.

Fapt demonstrat, deseori de guvernarea Republicii Moldova unde const-rângerile politice sunt deseori definitorii.

Pentru a putea spune cum se elaboreaz i cum se implementeaz politi-cile publice aten ia principal trebuie s o îndrept m spre interac iunile dintre actorii politici implica i. O politic public presupune într-o m sur ridicat negociere, compromis între diverse interese – fie c acestea apar in ale unor actori din sfere guvernamentale sau neguvernamentale. Impulsul politicilor publice dar i motiva ia principal se afl în tensiunea dintre sectorul privat i cel public.

Îndeosebi, ast zi în procesul schimb rilor ce au avut i au loc în ara noa-str variabila dimensiunii publice a suferit modific ri considerabile. Deoarece, problemele ce presupun o real dimensiune public implic reglementarea prin intermediul politicilor, iar determinarea acelor probleme ce au implica ie public presupune o analiz a dimensiunii politice a societ ii i a mijloacelor i instrumentelor prin care aceasta se realizeaz .199

Acestea din urm fiind inserarea pe agenda guvernamental , constituirea referen ilor politicii publice, interven ia deciden ilor, aplicarea, evaluarea.

Se observ c aceste momente privesc variate aspecte ale unei politici publice: cum ajunge ca o problem s fie obiectul unei decizii a unei institu ii publice? Cum dintre alternativele aflate în fa a sa, se alege una anume? Cum odat hot râte deciziile sunt implementate; de ce unele politici au succes, iar altele nu?

199 Ibidem, p.5.

126

În sfâr it, trebuie remarcat c politicile publice se refer la probleme i interese interconectate. Indiferent de aspectele lor simbolice, politicile publice sunt considerate, atât de cei care le creeaz , precum i de c tre cet eni, drept modalit i de a rezolva probleme sau de a satisface interese, uneori, de a pro-fita de oportunit i.

De aici reie ind, politicile au în mare m sur o valoare instrumental , adic nu sînt scopuri în sine i nici bunuri în sine, ci instrumente cu ajutorul

rora se rezolv probleme de interes pentru comunitate. Îns acest fapt nu semnific c politicile publice sunt independente de valori. Chiar, putem sus-ine contrariul.

În primul rând, însu i fapt de a descrie ceva drept o problem sau un in-teres presupune anumite valori. Scopuri sau lucruri care încerc m s le valori-

m. În al doilea rând, nu este atât de u or s facem o distinc ie între scopuri i mijloace în politici publice, a utiliza un “instrument ideal” semnific a utiliza i mijlocul potrivit pentru a duce scopul sau obiectivul la îndeplinire, cît i

mijlocul care nu intr în contradic ie cu o întreag gam de comportament al guvernului i care este moral acceptabil.200

Se întâmpl rar ca politicile s r spund unei probleme izolate. În majo-ritate ele sunt r spunsuri la seturi de probleme încâlcite ale c ror solu ii pot fi ele însu i contradictorii. Majoritatea problemelor care î i afl r spunsul în po-litici publice sunt complexe “ca urmare a m rimii sau anvergurii lor; ele sunt compuse din seturi de probleme, poate mai mici, dar care, dat fiind c nu sunt interconectate, sunt greu de în eles i totodat greu de separat atât din punct de vedere logic, cît i cronologic”201

De aceea este foarte important ca problema s fie definit . Orice politic public are trei elemente principale: a) definirea problemei, b) scopurile pe ca-re politica î i propune s le ating , i c) instrumentele sau mijloacele prin care se abordeaz problema i sunt atinse scopurile. Definirea problemei este strâns legat de scopurile politicii.

Datorit faptului c problemele în contextul transform rilor democratice devin tot mai complexe, se manifest cu o vitez tot mai mare, iar încrederea în guvern scade tot mai mult, problema care apare este capacitatea de a gu-verna.

În raportul s u din 1997 “Statul într-o lume în schimbare” Banca Mondi-al sublinia importan a pe care o are o bun guvernare în dezvoltarea econo-mic durabil . Pentru a cre te bun starea uman trebuie sa se m reasc capa- 200 Mungiu-Pippidi A., Ioni S. Politici publici. / Editura Polirom, Bucure ti, 2002,

p.22 201 Desveaux J., Lindquist E. Organizarea în birocra ia public . // “Canada”, nr.27,

Bucure ti, 1994

127

citatea statului prin aceasta în elegând capacitatea statului de a realiza i pro-mova în mod eficient ac iuni colective.202 Aceast idee de baz poate fi tradu-

în practic într-o strategie prin care orice stat poate fi transformat într-un partener eficient i credibil la dezvoltarea rii sale, strategie care cuprinde doua elemente. Primul element al aceste strategii const în a aduce rolul statu-lui la nivelul capacit ilor sale.

Moment important i pentru Republica Moldova, dac analiz m cu mult aten ie tipul de interven ie efectuat de stat ale c rui capacit i sunt sc zute, ca i locul în care aceast interven ie survine, adesea se încearc sa se fac prea

mult cu prea pu ine resurse i capacit i. Drept care adesea fac mai mult r u decât bine.

Eficien a cre te dac s-ar pune mai mult accent pe aspectele fundamenta-le, îns problema nu este doar de a alege ceea ce s se fac i ceea ce s nu se fac , ci cum s se fac .

Cu toate acestea, capacitatea statului nu este factorul determinant. De aceea, al doilea element al strategii este cre terea capacit ii statului prin revi-gorarea institu iilor publice.

Aceasta semnific a concepe reguli i constrângeri eficiente, a controla ac iunile arbitrare ale statului i a combate corup ia, a supune institu iile statu-lui unei competi ii mai mari, crescându-le astfel eficien a i performan a.

i de asemenea aceasta înseamn a face statul s fie mai atent la nevoile oamenilor, a aduce guvernarea mai aproape de oameni printr-o larg participa-re i descentralizare.

Numai c în împrejurarea cre terii rolului institu iilor guvernamentale în procesul de înf ptuire a politicilor publice un loc aparte îi revine problemei re-integr rii cet eanului în spa iul actului decizional.

De aici rezult modalitatea poate cea mai evident de implementare a po-liticilor: cel de sus în jos i cel jos în sus. În cazul în care nu se respect simet-ria acestora, ca consecin apare desfigurarea eficien ei guvernamentale, ce dezv luie radiografia regimului politic i incapacitatea acestuia de a construi politicile publice necesare adopt rii încontinuu la o lume în schimbare.203

Dar nu numai guvernele iau parte la dezvoltarea capacit ii pentru elabo-rarea de politici publice i pentru o bun guvernare. Exist nenum rate funda-ii care sprijin o multitudine de ini iative de dezvoltare a democra iei i a ca-

pacit ii de a elabora politici publici. Un exemplu remarcabil de astfel de or-ganiza ie non-guvernamental este Institutul de Politici Publice, Funda ia So-ros .a.

202 Vezi: Banca Mondial , la http://www.worldbank.org 203 Pîrvulescu C. Politici i institu ii publice. / Editura Trei. – Bucure ti, 2002, p.5.

128

Evident c , în practic , guvernele stau sub influen a factorilor politici, de exemplu cei afla i la putere vor s fie reale i pentru a continua s de in pute-rea, i de aceea este posibil ca ele s nu in cont de acest “ghidaj”, preferând în schimb s aib un comportament motivat mai mult de factori politici.

Îns din punctul de vedere al cet enilor, guvernele sunt alese în mod de-mocratic i ele trebuie s încerce s rezolve probleme publice i s ofere servi-cii publice majore, inând cont de interesul public, nu de propriul lor interes

Bineîn eles, nu va exista un consens asupra a ceea ce înseamn “interes public”, dar aceast formul ofer un fundament pentru analiza de politici publice i dialogul civic în jurul chestiunilor de politic public .

,

, -.

, .

-, .

, - 50 -

. , , -

, -

. -

90- XX . -, 1989 22

, 1998 35 -. -

, , . ,

129

. --

, , -, -

. , -

. 1000 , - 700,

- 600, - 400 . , - ,

. - 2000.

80 -, - 14, - 2 . -

10 -. 2830.

152 , ( , , , -

, ). - 3000.

, ,

( 1261 ). 10 , 16 . 983 -

, 135 . 1119 -, 400 . -

, , -

; -, -

; . -

. 18

8 , , , , -

. . , -

, -, .

130

434 , : , -

, . , 7 - ( ), 2 . -

342 , 36 . . 281 , 161 -

. .

" ", . -

- " ", " ", ".

-, 37

(10 -); , -

27 ; , - 37 , 1 2 .

-, . 14 -

, 13 .

. - 2000 -

. , -

, -, -

, , . -

1122 -.

« -»,

, , , .

, --

. , -,

131

. -, -

-

. --

.

LIBERALISMUL - ÎN DIMENSIUNILE SECOLULUI XX (DIN CONCEP IA POLITIC A LUI NICOLAE IORGA)

Ion VANGHELI

Republica Moldova, Chi in u Universitatea Tehnic a Moldovei Catedra de tiin e Socio-Umane

Doctor, conferen iar

Gheorghe RUSNAC Republica Moldova, Chi in u

Universitatea de Stat din Moldova, Doctor-habilitat, professor,

Membru-corespondent al Academiei de tiin e din Moldova,

rector

Victor SACA Republica Moldova, Chi in u

Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Rela ii Interna ionale,

tiin e Politice i Administrative Catedra Politologie

Doctor-habilitat, conferen iar Nicolae Iorga a fost i r mâne o figur unical în istoria culturii na iona-

le i universale. Stârnesc mirare, respect i admira ie diversele lui talente - de savant i pedagog, scriitor i critic literar, gazetar i om politic, organizator al vie ii culturale i propagator al cuno tin elor, amploarea intereselor lui tiin i-fice i literare, munca lui extraordinar de intens i rodnic (volumul lucr ri-lor publicate, poate, n-are seam n) i, bineîn eles, valoarea real a tot ce-a f -cut el.

132

În felul lui de a fi N.Iorga ca om de cultur întruchipeaz câteva epoci - a Rena terii, Iluminismului i Contemporan - personificând originalitatea fie-

rei din ele i continuitatea lor. Concep ia politic a marelui om de cultur român Nicolae Iorga reprezi-

nt un spectru bogat de idei i pozi ii, este complex i, în anumite aspecte, contradictorie. Când se cere o expunere i caracteristic mai general doctri-nei lui politice se cer eviden iate astfel de elemente ale ei ca: monarhismul, evolu ionismul, atitudinea negativ fa de sistemul "partidist" de guvernare, tradi ionalismul, na ionalismul, critica dezvolt rii constitu ional-parlamentare a României i a altor ri de la sfâr itul sec. XIX i începutul sec. XX.

Nu poate fi trecut cu vederea influen a concep iei istorice asupra celei politice, rolul important al factorilor "cultur " i "moral " în analiza politolo-gic . Toate aceste aprecieri i constat ri sânt, desigur, corecte, (de i în cadrul lor se impun i anumite preciz ri i chiar reaprecieri, de pild în tratarea ideii "dezvolt rii organice", ce, chipurile, respinge revolu ia ca form de progres social).

Îns luat în ansamblu doctrina politic a lui Nicolae Iorga, cu toate tr -turile ei originale i contradic iile l untrice, se înscrie în contextul liberalis-

mului ca un curent politico-ideologic larg, bazat pe principiile constitu iona-lit ii, parlamentarismului, legalit ii, inviolabilit ii drepturilor i libert ilor civice. Nicolae Iorga a fost un adept convins al acestor principii, al acestor valori general-umane, considerându-le mari i veritabile cuceriri ale civiliza-iei i totodat fundamentul dezvolt rii ei de mai departe (de i a criticat dese-

ori cu vehemen felul cum au fost interpretate i traduse aceste principii în via )... Este interesant, c îns i Iorga întrebuin a no iunea de liberalism în dou accep iuni strîns legate între ele: ca mi care politico-ideologic , orienta-

spre anumite scopuri - constitu ie, regim parlamentar, egalitatea în fa a le-gii .a.(în sensul acesta Iorga vorbea de " coli", "curente" ale liberalismului, de ac iunile unor grup ri ce "fac liberalism" etc.) - i într-un alt sens - ca plat-form sau activitate a partidelor numite "liberale"(în ultimul caz se simte de obicei un accent critic oarecum mai pronun at).

Secolul XX a supus liberalismul unui pres de grele încerc ri. Dou grupe de fenomene au pus curentul (doctrina) în fa a unui examen, care - a a p rea la început - punea sub semnul întreb rii îns i existen a lui. Primul grup – ac-tivismul crescând al mul imilor, maselor populare; r zboaiele mari i crânce-ne; progresul impetuos al tiin ei i tehnicii; globalizarea i accentuarea unei serii de probleme nodale (a p cii, a rela iilor interna ionale, a surselor în toat diversitatea lor, ecologic , demografic .a.). Al doilea grup, contradictoriu "în sine", include: cre terea viguroas a mi rii socialiste în toate formele i manifest rile ei, pe de o parte, iar pe de alta - apari ia i afirmarea în anii 20-

133

30 a fascismului. Într-un a a context social liberalismul pierdea ini iativa, pu-tea pierde i sprijinul "celor de jos" (a maselor populare) i a "celor de sus"(a grup rilor sociale dominante). Cu alte cuvinte, criza civiliza iei s-a manifestat în sfera politico-ideologic mai întâi ca fiind o criz a liberalismului. Va fi în stare liberalismul s fac fa situa iei? Va g si el solu ii optime, sau cel pu-in, suficiente pentru rezolvarea problemelor stringente, conform ideilor sale

fundamentale? Va putea el s i completeze, mai mult, s i înnoiasc doctri-na, f a- i sacrifica valorile sale capitale? Cu atât mai mult, c în mi carea muncitoreasc , revolu ionar în genere din primele decenii ale sec. XX deve-nise destul de r spândit p rerea conform c reia liberalismul " i-a tr it traiul" i i-a epuizat deja posibilit ile sale istorice. Via a îns a spulberat f drept

de apel aceast tez , liberalismul demonstrând tenacitate, elasticitate i recep-tivitate la provoc rile timpului, i-a modernizat platforma sa teoretic i poli-tic în concordan cu cerin ele vremii, r mânând i în continuare s asiste nu doar ca observator, ci ca moderator al evolu iei omenirii.

Din acest punct de vedere este foarte semnificativ i elocvent exemplul lui N.Iorga. Pentru c e cazul unei gândiri, am îndr zni s spunem, originale i neordinare, unei figuri mari, celebre de o imens autoritate - v dit , impu-

toare, - unui om deja format, matur, unei persoane ce s-a aflat în circums-tan e deosebit de grave, dramatice (sfâr itul lui tragic o confirm ), pentru c fenomenul Iorga v de te din plin i foarte explicit rolul factorului moral - a pozi iei sincere i integral umanitare - în evolu ia politic a personalit ii.

Vom reliefa ceva mai am nun it doar unii parametri - dup p rerea noa-str fundamentali - ai doctrinei politice a lui N.Iorga, urm rind evolu ia lor în ultimele dou decenii ale vie ii ilustrului om de cultur .

Primul din ace tea este respingerea i condamnarea totalitarismului. Nu este oare aceasta unul din cele mai elocvente argumente în aprecierea con-cep iei politice a lui N.Iorga?! N.Iorga desprinde cu îngrijorare consolidarea tendin ei autocratice, dictatoriale, pe fundalul crizei generale a civiliza iei. Acest fenomen, - dup Iorga, - se face sim it în toate „zonele” lumii, inclusiv în cea cu regimuri democratice204. (Iorga deosebe te în deceniul al IV-lea al secolului XX trei tipuri de regim politic - democratic, fascist, comunist)205. Îns cea mai „grav ”, periculoas i vicioas form a acestui fenomen o constituie totalitarismul.

N.Iorga scoate în relief esen a totalitarismului, i implicit, caracterul lui antidemocratic i antiuman. „Astfel se tie c i acum, - l mure te savantul într-o lec ie memorabil din 31 octombrie 1938, - în anumite locuri se consi-

204 Iorga N. Generalit i cu privire la studiile istorice. – Bucure ti, 1944, p.233 205 Ibidem, p.260.

134

der na iunile în totalitatea lor - „regimul totalitar”, - cum c individul nu în-seamn acolo nimic, c a-i r pi libertatea nu este p cat, c a-l împiedica de a gândi, sau de a- i exprima gândirea este un lucru îng duit”206. Iar peste doi ani, caracterizând ideologia i practica politic a hitlerismului îi continu ca-racteristica: „omul în sine n-are valoare, omul în sine este menit s moar pe câmpul de b lie sau s munceasc în ar str in , trecând altora rezultatul muncii lui”207. i înc un ra ionament, care prin profunzimea analizei, for a etic i stil se cere inclus în crestoma ia gândirii umaniste din toate vremurile: „Statul nu creeaz , ci întrebuin eaz , coordoneaz , conduce. Pentru aceasta el trebuie s aib puteri în afar de dânsul, care se g sesc fire te, în societatea îns i. Iar societatea nu se poate dezvolta decât în deplin tatea libert ii de gândire i expresie.

Societatea în întregimea ei se men ine peste toate nenorocirile. Individul îns i... este invincibil în fundul con tiin ei sale. Statul poate fi expus la orice înc lcare... Pentru a-l reface dup cele mai grozave crize, el nu are resurse în el însu i, ci resursele acesteia nu pot s -i vin decât din izvoarele pe care le-am ar tat (poten ialul individului i solidaritatea social – metionat de autori).

Ele se cer deci, nu împiedicate, ci cultivate i cru ate. Iar aceasta nu se poate face decât prin ac iunea unei morale care nu se decreteaz de nic ieri, ci izvor te din via a îns i a unei societ i s toase208”.

De aici convingerea ferm , întemeiat pe analiza tiin ific , sociologic i istoric , c regimurile totalitare, antidemocratice duc la degradarea societ -ii i în ultima instan sânt sortite pieirii209 „Prin sila f cut ideii - noteaz

savantul în maniera lui aforistic - se pr bu esc toate regimurile”210. Atitudinea antitotalitarist a lui Nicolae Iorga este umbrit printr-un epi-

sod cât se poate de serios: sprijinul substan ial acordat de el pornirilor dicta-toriale ale lui Karol II. Începând cu anii 1937-1938 Iorga a colaborat strâns cu regele, a intrat în guvern i consiliul Coroanei, a dizolvat partidul propriu (na ionalist-democrat) i a fost unul din fondatorii Frontului Rena terii – for-ma iune procarlist , unica autorizat . Apare fireasca întrebare: a c zut oare Iorga prad oportunismului politic? Categoric nu. O spunem nu numai de aceea c o asemenea „metamorfoz ” nu s-ar fi înscris în contextul unei activi-

i politice de aproape patru decenii, c reia întotdeauna îi erau proprii princi-pialitatea, b rb ia, sinceritatea. Ci mai mult de aceea, întrucât i de data aceasta pozi ia lui Iorga izvora din crezul lui politic, din viziunea lui a situa- 206 Iorga N. Generalit i......p.262-263. 207 Ibidem, p.340. 208 Ibidem, p.323-324. 209 Vezi: Iorga N. Pagini alese. - Bucure ti, 1965, vol.II, p.73 210 Ibidem.

135

iei mondiale i na ionale. Pe de o parte, s-au resim it elementele conservato-are ale doctrinei lui sociologico-politice (monarhismul, respingerea „sistemu-lui partidist” de guvernare .a.). Pe de alta, în concursul de atunci al împreju-

rilor na ionale i interna ionale Iorga considera drept indispensabile - i pe bun dreptate - unitatea societ ii române ti ca condi ie sine qua non a supra-vie uirii ei, a salv rii neamului i statului îns i. Regele - socotea Iorga putea deveni centrul i simbolul acestei mi ri unificatoare. Putea fi aleas o alt cale a consolid rii na ionale, mai democratic i eficient ? Ni se pare – spu-nem noi ast zi - c putea. Or ea nu se încadra în „sistemul de coordonate” al doctrinei politice a lui Iorga. Se cuvine îns s mai ad ug m ceva.

Primo. „Nu putem merge la un regim totalitar”211 declara Iorga la înce-putul „erei noi” (februarie 1938), i încearc în repetate rânduri s pun frâu „poftei autocratice” a lui Karol II (din aceast cauz , printre altele, a fost în-

turat din postul de Pre edinte al Senatului)212. Secundo. Nicolae Iorga a mbinat sprijinul regelui cu o lupt energic i intransigent împotriva hitle-

rismului i legionarismului. Un alt parametru, strâns legat de cel expus mai sus este democratismul

real. Nicolae Iorga acorda aten ie prioritar situa iei celor ce muncesc, n zuia i inten iona sincer s pun um rul pentru a o ameliora. Problema în cauz

st tea întotdeauna în centrul preocup rilor tiin ifice i politice ale marelui savant enciclopedist, ideea menirii „celor mul i i mici”, „claselor s race”, „celor de jos”, servind drept idee c uzitoare a întregii lui activit i. Vorbind despre raportul dintre personalit ile eminente i „cei mul i” savantul l murea

cei din urm îi înal pe primii, îi hr nesc, „au dat mai la urma urmelor to-ate elementele materiale, ba mai mult, toate elementele incon tiente, subcon-tiente ori mai pu in con tiente, din care în mintea lor superioar (a persona-

lit ilor – mentionat de autori) ori în supraomeneasca lor voin s-a elaborat în chip minunat ideea str lucitoare i voin a c uz , prin care numele lor va tr i totdeauna...”213. i înc o specificare în aceia i ordine de idei: „nu poate fi un neam trainic acela care se alc tuie te cu adev rat numai din spuma de sus, care, chiar dac nu e murdar , se va murd ri de tot praful, pe care-l m -tur deasupra-i vânturile cele mari ale lumii. Ci un adev rat neam e acela ce cuprinde în sine toat via a, ve nic mi cat , totdeauna înnoit i pe deplin cu-rat , a mul imilor muncitoare i cinstite”214.

211 Vezi. Mu at V., Ardeleanu I. România dup Marea Unire. - Bucure ti,1988, vol.II,

p.795. 212 Ibidem. 213 Iorga N. Generalit i..., p.90. 214 Iorga N. Oameni cari au fost. - Chi in u, 1990, p.133-134.

136

Con in epitetele de mai sus, i multe altele de acela i gen, momente de idealizare? F îndoial , con in. Îns aceste momente de ordin mai mult pub-licistic i sentimental ascund un gând-cheie foarte just i adânc: masele popu-lare, „cei mul i” joac un rol de prim importan în procesul istoric. Acest rol se manifest i prin munca „cea de toate zilele” (f urirea „materialit ii”), i prin men inerea tradi iei - etice, politice, na ionale (dup Iorga, factor de

însemn tate primordial ), i prin ac iuni în situa ii extraordinare, de „grea în-cercare” (revolu ii „bune”, r zboaie de ap rare)

Starea grea material i cultural a oamenilor de rând, stare câteodat insuportabil , Iorga o datoreaz mai cu seam orânduirii sociale nedrepte, egoismului celor înst ri i, boga i prin „munca altora”, incompeten ei i indi-feren ei cercurilor guvernante i a intelectualilor. Asta o spune el la începutul veacului, descriind situa ia nimii române ti, asta o declar sus i tare ceva mai târziu (în anul 1938), caracterizând traiul muncitorilor francezi din acele vremuri: clasele s race nu sânt vinovate c sunt s race215. Via a „celor mul i”, - dup cum socotea Iorga, - nu poate fi înlesnit i îmbun it prin acte de mil sau filantropie, nici prin manevre politice, voite sau nu, ci doar prin ac-iuni iminente de refacere a drept ii, mai mult - de achitare a datoriilor, câte-

odat foarte întârziate. Iat de ce Iorga cu toat colosala lui for - de cercet -tor, publicist, pedagog, om politic - sprijinea realizarea unor asemenea refor-me radicale cum ar fi împropriet rirea ranilor i introducerea votului uni-versal.

Unei critici temeinice i acute, pe alocuri necru toare, supune Iorga de-mocra ia formal , „regimul democratic”, institu iile i normele c ruia se limi-teaz doar la proclamarea dreprurilor i libert ilor f s se ia în seam con-di iile reale de via ale popula iei.

„La 1864 s-a zis, ranul i-a c tat libertatea i demnitatea personal , - spunea Iorga adresându-se colegilor s i parlamentari la 13 decembrie 1907 - i de atunci nu-i mai trebuie nimic. Îi este sete? S bea libertate! Îi este foa-

me? S m nânce demnitate personal ! C ci, domnilor, îndat ce are libertate personal i demnitate, bietul român are tot ce-i trebuie”216. i înc o ilustra-ie în aceea i ordine de idei: „Drepturile femeilor: de a alege, de a fi alese, de

a pleda, de a ocupa func ii... Dar dreptul femeii de a i se respecta i când e s -rac , i tocmai pentru c e s rac , mizeria i durerea?”217. i înc un exemplu de atitudine clar , generalizat , care nu las temei pentru dubii: „Veacul aces-ta nu este un veac de formalism i de idei metafizice, umanitare, filosofice.

215 Iorga N. Generalit i..., p.266. 216 Iorga N. Pagini alese. vol.II , p.342. 217 Iorga N. Cu picioarele goale.... // „Neamul românesc”, 1937, 12 iunie.

137

Veacul acesta este veacul democra iei, al democra iei rezemate pe realitate i de la aceasta trebuie s se plece întotdeauna”218.

Poate ap rea întrebarea: avea Iorga un ideal oarecare al orânduirii politi-ce? R spunsul nostru este afirmativ. Avea! El pare schematic, vag, dar, cre-dem, savantul în mod con tient ocolea am nuntele. El întrez rea i dorea o societate, „care nu este în seama unui om predestinat, nu este în seama unor pretorieni care îl înconjoar , nu este în seama unor entuzia ti care pot trece de la o credin la alta cu aceea i aprindere a min ii i aceea i furie a ac iunii de-zl uite, nu este în seama unei clase, cum este clasa burghez aiurea, cum este clasa muncitoreasc în Rusia, ci societatea este n seama ei ns i, cu tot ceea ce tie, poate i face”219 (sublinierea este a autorilor).

Democratismul lui Nicolae Iorga, sincer, viguros i într-un anumit sens radical, ni se desprinde ca o tr tur forte a doctrinei lui politice, reprezint un element specific de importan fundamental , ce-i imprim o tonalitate nou , îi d o alt configura ie, eminamente progresist , serve te drept o cont-ragreutate eficient elementelor conservatoare.

Alt pilon trainic i s tos al doctrinei politice a lui Nicolae Iorga, care se cuvine a fi eviden iat, îl constituie condamnarea hot rât i f echivoc a rasismului i na ionaluismului extremist.

Investigatorul - i asta e firesc - pleac de la datele irevocabile ale tiin-ei. „Antropologia - aminte te el în comunicarea inut la Congresul interna i-

onal de istorie din Zürich (septembrie 1938), - cu constat rile ei absolute, este cel mai mare du man al rigidelor concep ii rasiale”220. Aceste concep ii „ber-lineze”, care în ultimul timp „încep a fi acceptate în Italia, - avertizeaz înv -atul, - nu-s un oarecare joc nevinovat de cuvinte. Ele reprezint pivotul ideo-

logic al unei politici expasioniste, hr re e. „În Mein Kampf”, - aminte te înv atul, - se spune c rile celelalte, unde sunt rase inferioare, sunt menite

munceasc pentru rasa superioar - noi to i! - iar conducerea s-o aib ele-mentul german...”221

Fenomenul interac iunii i întrep trunderii culturilor na ionale era consi-derat de c tre Nicolae Iorga drept unul dintre cele mai importante în desf u-rarea procesului istoric, drept una - dup terminologia iorgist - din perma-nen ele istoriei. „Via a unui popor - constata el în unul din primele sale mate-riale de caracter teoretico-istoriografic - e necontenit amestecat cu vie ile ce-lorlalte, fiind în func iune de dânsele i înrâurind necontenit via a acestora”222 218 Iorga N. Pagini alese. vol.II, p.343. 219 Ibidem, p.269. 220 Ibidem, p.348. 221 Ibidem, p.340. 222 Ibidem, p.91.

138

i tot aici: „ceea ce-i hot te puterea i valoarea în lume (fiec rui popor - men ionat de autori) e acea energie proprie, elementar care determin putin-a lui de a asimila, de a radia, i propor ia în care p se te elementele sale

uzate”223. Iorga se autodifinea na ionalist, i într-adev r „ideea na ional ” repre-

zenta una din ideile de baz ale concep iei lui politice i istorice. În înterpre-tarea lui Iorga, na ionalism înseamn „a dezrobi pentru a educa i a înn l-a”224; observ m, c sentimentul na ional este „temperat de o nobil concep ie

a umanit ii”225. Na iunile, - socoate el, - „nu sunt absolut superioare sau infe-rioare... Fiecare e na ional superior într-un domeniu, inferior în altul”226. Cu alte cuvinte, platforma lui Iorga poate fi calificat drept un na ionalism demo-cratic ( nu în zadar în denumirea partidului politic, infiin at i condus de el se combinau mereu conceptele de „na ionalist” sau „na ional” i „democratic”). Ce-i drept, în pafosul lui de critic de neânduplecat al moravurilor i atitudini-lor sociale, inclusiv a diverselor forma iuni etnice, Iorga câteodat a întrecut

sura, a pierdut orientarea strict democratic (de i, poate, cele mai multe din s ge ile sale critice el le-a „d ruit” „românismului”). Deosebit de nedrep-te, am spune noi, regretabile au fost aprecierile i replicile lui de nuan an-tisemit . Aceste momente, f îndoial , tirbesc i au devalorizat întrucâtva pozi ia lui, îns nu i-au modificat esen a. Asta a confirmat-o lupta lui energi-

i f preget împotriva nazismului i legionalismului. În toiul aceste lupte, Iorga î i precizeaz platforma, ia o atitudine cât se

poate de explicit , atacând cu uria a lui for intelectual i moral „exager -rile criminale” ale ideii na ionale. În str lucitul s u articol „Marea corupere a ideilor”, care poate fi considerat drept model al miniaturii tiin ifico-publicis-tice Iorga scrie: „O seam de oameni f spirit religios i f grâu moral, f -

cuno tin e reale i adâncite au conrupt pentru ei i au trecut aceast form conrupt milioanelor pe care au ajuns s le domine. Ast zi, pe alocurea, na i-onalism înseamn robia altora i distrugerea voit , consecvent a întregilor civiliza ii”227. Datorit acestor oameni, subliniaz Iorga într-o alt lucrare, „ideea na ional a ajuns s fie un monstru”228.

Un alt parametru semnificativ al crezului politic a lui Nicolae Iorga îl constituie critica hot rât i intransigen a politicii de atentate asupra suvera-nit ii rii i popoarelor, de înc lcare a dreptului i moralei interna ionale.

223 Ibidem, p.89. 224 „Neamul românesc”, 1940, 16 martie. 225 Ibidem, 1938, 16 iulie. 226 Ibidem, 1940, 9 martie. 227 „Neamul rom nesc”, 1940, 16 martie. 228 Iorga N. Pagini alese, vol.II, p.XVIII.

139

În anii 20-30 ai sec.XX, se l rgea i se intensifica mereu practica expan-sionist i anexionist , ignor rii tot mai deschise, sfid toare a normelor cons-fin ite ale rela iilor dintre popoare. Se proclam sus i tare ideea st pânirii unor ri i na ii asupra altora, sau chiar asupra lumii întregi, se întocmesc programe concrete de cuceriri i acapar ri. Unele state - mai precis guvernan-ii lor - î i asum „dreptul” „ de a amenin a, de a porunci, de a st pâni, de a

exploata, de a dezna ionaliza i de a distruge”229. În aceast atmosfer , Nicolae Iorga manifesta un interes tot mai sus inut

fa de problemele imperialismului contemporan, care, dup p rerea lui „este nenorocirea cea mai mare a momentului de fa , ba actul cel mai criminal f -cut de omenire vreodat ”230.

În dosul ideologiilor false i minciunilor propagandistice, Iorga desprin-de interesul fundamental al imperiali tilor - de a exploata munca altora oa-meni i a altor popoare i a crea pentru aceasta condi iile cele mai favorabile.

Cu o deosebit aten ie urm re te Nicolae Iorga cre terea „valurilor tul-buri ale imperialismului german”231.

Înc în anii primului r zboi mondial într-o serie de materiale, savantul oferise o caracteristic desf urat cercurilor guvernante ale germaniei în toa-te ipostazele ei - economic i politic, cultural i psihologic.

Dup r zboi Iorga se afl printre primii intelectuali i b rba i politici, care au întrez rit „în tihna republicii Weimar pericolul crescând al revan is-mului, a reînvierii politicii expansioniste, agresive, a inten iilor tot mai înc -

inate i sus inute ”de a mai încerca o dat ”. Dup venirea la cârma rii a lui Hitler, numit ironic, da nu f o not de avertizare, „Adolf I, împ ratul celui de-al Treilea Reich”232. Iorga cu hot rîre i curaj, cu întreaga-i for co-losal a autorit ii i prestigiului s u î i ridic vocea împotriva „imensului avânt greman pentru posesiunea p mântului întreg”233, urm rind i osîndind fiecare pas nou în direc ia înf ptuirii acestui „avânt” i intuind agresorul la stîlpul infamiei.

Iorga, fire te, ca om de tiin , nu putea trece cu vederea încerc rile in-sistente ale ideologilor fasci ti de a camufla politica egoist , agresiva cu spe-cula ii pseudo tiin ifice, ce operau cu no iuni de tipul ”geopolitic ”, „na iuni superiore i inferioare”, „spa iu vital”. Dogma hegemonic a „spa iului vital”

229 Ibidem. 230 Iorga N. Generalit i..., p.334-335. din p cate nu am izbutit s g sim urmele cur-

sului „Imperialismul contemporan”, inut de N.Iorga la Universitatea din Bucu-re ti, anul de înv mânt 1939-1940.

231Iorga N. Pagini alese. vol.II, p.81. 232Ibidem, p.82. 233 Ibidem, p.105.

140

explica, bun oar , Iorga sub paravanul „diviziunii naturale a muncii” este menit doar s deschid drumul i s îndrept easc anex rile politice; ea „nu creaz state noi, dar e gata s m nânce oricare din cele care sunt”234. Procla-marea i realizarea acestei a a zise „teorii” „rupe putin a oic rei putin e de colaborare între popoare”235.

Iorga examineaz cu minu iozitate logica ac iunii agresive, fixeaz exact consecin ele ei grave. Pentru marele umanist e limpede, c „o întreag ordine de lucruri se r stoarn ... vechile no iuni în care a crezut omenirea într-un lung ir de veacuri sânt acum o simpl amintire. Un duh s lbatec a prins lumea întreag i min ile potolite se opresc însp imântate în fa a dezl uiri-lor de patimi i pofte”236. Omul i omenirea î i pierd încrederea în factorul moral237. Concluzia e grav , dar categoric : civiliza ia uman e amenin at de o catastrof general 238.

i atunci, care e perspectiva? Mai r mâne vreo scânteie de speran ? Iorga, aproape întotdeauna cu o anumit doz de sceptism i pesimism, i în cazul de fa n-are dubii - în ultima instan for ele destructive vor suferi înfrângere. Aceast pozi ie izvor te mai înainte de toate din constatarea obi-ectiv a dinamicii raportului de for e dintre cele dou tabere - celei expansio-niste, distrug toare i celei opuse, ce se împotrive te agresiunii. „C uta i în istoria omenirii - spunea el într-o cuvântare din anevoiosul, tragicul an 1939 - i ve i vedea unde au ajuns to i cuceritorii, to i ap torii de ari i distrug to-

rii de neamuri... Aceasta este rostul istoriei”239 - pune punctul asupra lui „I” unul din cei mai remarcabili istorici ai omenirii. în sfîr it, într-o sintez a abord rii complexe a problemei - sociologice, politice, istorice i etice - Iorga declar , c „a desface spiritul uman de cerin ele lui fundamentale, care sânt dreptate i libertate, e imposibil”240.

adar, dup cum ne-am str duit s demonstr m, concep ia politic a lui N.Iorga are drept elemente constructive astfel de imperative sociale, con inu-tul real i actualitatea c rora sânt incontestabile i la r scrucea noului secol i mileniu. Ele sânt recunoscute pretutindeni ca valen e ale celor mai supreme valori general-umane - Pacea i Echitatea.

234 „Neamul românesc”, 1939, 30 septembrie. 235 Ibidem, 1939, 14 iunie. 236 ”Neamul Românesc”, 1939, 16 martie. 237 Ibidem, 1938, 29 decembrie. 238 Ibidem. 239 Iorga N. Generalit i ..., p.306-307. 240 ”Neamul Românesc”, 1940, 20 iunie.

141

:

,

,

-, , -

. – -, , -

, , - , - . -

. , ,

, -.

, , -, , -

, , -, , .

, -:

- -; - ,

; , -

; ;

- , ,

. -

, ,

142

. -

« / », -, , -

-, , , -, , -

, .

, , -. -

, .

, --

. , -, , , . -

, -, -

. , -

, -,

, , -

, , -

. , -, . -

.

IV ( , 1995 ) -

. 1998

.

143

1998 2002

. :

1. , 2 1999 – .

2. -, 10 1999 – 2001 .

3. -, 1998 –

2000 . 4. Gender Focal Point , -

, 1997 / -, 2001 – .

5. Gender Focal Point – , 1999 - .

6. --

, 2001 – 2003 -.

: - -

(

, ;

- -

; - -

.

-:

144

- ( ) - ( , -

, ); - :

, ; -

– , -: ,

, -

; - -

, , , ;

- , --

. , -

, , .

--

. 2003

« 2003-2005 », -

-.

-

/ / -. -

, , -

, , -.

145

50 . -

: , , -

50/50, « » . -, -

. , - (

) .

« », « » ( ) –

. - « », «

», « » - . - «

» « » - .

, : « -», « -

», « ». -

, . -

( , 2000 ). - « -

2003-2005 ». -

/ / . -

: - -

; - ,

-, ;

- -;

146

- -;

- -;

- , -, , -

; -

. -

: / – « »,

» (1998-2003 ); - « » (2002-2003 ); -

- « » (2000-2003 ); / - « -

-» (2003-2004 ).

, :

- ; - , ,

, ; - : ; - ; - ( ,

.); .

:

1. . 2. -

. 3. .

147