Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

151
INSTITUTUL DE FILOZOFIE, SOCIOLOGIE ŞI ŞTIINŢE POLITICE SECŢIA CERCETĂRI SOCIO-DEMOGRAFICE ALE FAMILIEI Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 37.015.3: 159.922 (043.2) Gaşper Lucia Particularităţile psihologice ale identităţii etnice la adolescenţi 19.00.07 - Psihologie pedagogică, psihologia dezvoltării, psihologia personalităţii Teză de doctor în psihologie Conducător ştiinţific: Caunenco Irina, dr.psihol. conf.univ._____________ Autor: Gaşper Lucia _____________ Chişinău - 2008

Transcript of Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

Page 1: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

INSTITUTUL DE FILOZOFIE, SOCIOLOGIE ŞI ŞTIINŢE POLITICE

SECŢIA CERCETĂRI SOCIO-DEMOGRAFICE ALE FAMILIEI

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 37.015.3: 159.922 (043.2)

Gaşper Lucia

Particularităţile psihologice ale identităţii etnice la adolescenţi

19.00.07 - Psihologie pedagogică, psihologia dezvoltării, psihologia personalităţii

Teză de doctor în psihologie

Conducător ştiinţific: Caunenco Irina, dr.psihol. conf.univ._____________ Autor: Gaşper Lucia _____________

Chişinău - 2008

Page 2: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

2

CUPRINS Preliminarii ....................................................................................................................................3

Capitolul I. FUNDAMENTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE DE STUDIERE A

IDENTITĂŢII ETNICE

§ 1.1. Delimitarea conceptuală a noţiunilor de „identitate etnică” şi de „autoconştiinţă etnică”...9

§ 1.2. Bazele teoretice şi empirice ale studierii identităţii etnice în psihologie ............................17

§ 1.3. Aspecte socioculturale ale cercetării etnosului şi identităţii etnice în Republica Moldova 29

§ 1.4. Problemele genezei identităţii etnice în psihologia dezvoltării ...........................................40

Capitolul II. CERCETAREA EMPIRICĂ A IDENTITĂŢII ETNICE LA ADOLESCENŢI

§ 2.1. Schema conceptuală, procedura şi instrumentarul metodic.................................................52

§ 2.2. Prezentarea şi analiza rezultatelor cercetării particularităţilor psihologice ale identităţii

etnice la adolescenţi.......................................................................................................................61

2.2.1. Studierea stereotipurilor etnice şi a tendinţelor afiliative....................................................61

2.2.2. Studierea ierarhiei preferinţelor etnice şi a montajelor psihologice de interacţiune

intergrupală ....................................................................................................................................69

Capitolul III. MODALITĂŢI PSIHOLOGICE DE DEZVOLTARE A INTERACŢIUNII

IDENTITĂŢII ETNICE ŞI A TOLERANŢEI ÎN PSIHOLOGIA

VÎRSTELOR ŞI ÎN CEA SOCIALĂ

§ 3.1. Fundamente teoretice conceptuale ale programului de dezvoltare a toleranţei etnice

utilizate în training.........................................................................................................................88

§ 3.2. Modalităţi practice de dezvoltare a toleranţei etnice la adolescenţi ....................................94

Concluzii generale şi recomandări ...........................................................................................114

Adnotare; termeni cheie (română, rusă, engleză) ..................................................................117

Bibliografie .................................................................................................................................120

Anexe ..........................................................................................................................................134

Page 3: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

3

Preliminarii

Actualitatea temei. Interesul cercetătorilor din diferite domenii – psihologiei, pedagogiei,

sociologiei, etnologiei, antropologiei, politologiei, istoriei – faţă de problematica identităţii

sociale şi personale este determinat în prezent de transformările sociale radicale, ce se

caracterizează prin distrugerea stereotipurilor sociale, schimbarea valorilor, de necesitatea în

autodeterminarea personală şi socială a individului (G.M.Andreeva, А.N.Tatarko, M.A.Kozlova,

N.M.Lebedeva).

Actualitatea şi oportunitatea temei sînt condiţionate de faptul că în Republica Moldova, la

fel ca în alte ţări din spaţiul CSI, are loc transformarea dinamică a identităţii etnice la toate

grupurile de vîrstă. Acest proces de constituire a identităţii etnice se desfăşoară în condiţiile

nedeterminării sociale, care se exprimă prin imprevizibilitate (imposibilitatea subiectivă de

prognozare a dezvoltării identităţii, a evenimentelor), prezenţa unei multitudini de probleme

(subiectivitatea posibilităţilor, varietatea alegerii deciziilor şi interpretărilor), imposibilitatea

subiectivă de a controla dezvoltarea evenimentelor (E.P.Belinskaia).

Cum au arătat cercetările efectuate de N.M.Lebedeva în spaţiul postsovietic, identitatea

etnică pozitivă stă la baza toleranţei etnice. Pentru Republica Moldova problema toleranţei etnice

este deosebit de actuală, datorită transformărilor sociale care au avut loc pe teritoriul ei şi

evenimentelor din Transnistria (1992) şi UTA Găgăuzia (1991).

Spre deosebire de ţările din spaţiul postsovietic, Republica Moldova este unicul stat în care

există un etnos înrudit cu cel din România şi acest fapt influenţează asupra proceselor etnice din

ţară (C.King). Republica Moldova reprezintă o zonă unicală de contact etnic între lumea romană

şi cea slavonă, între culturile română, slavonă şi tiurcă într-un spaţiu geografic restrîns.

Problema identităţii etnice şi a particularităţilor formării ei este reflectată în mai multe

studii: formarea identităţii etnice (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova, 1994; T.G.Stefanenko, 1988,

1999; S.A.Bakluşinskii, N.G.Orlova, 1998; V.P.Levkovici, L.D.Cuzmiţkaite, 1992;

I.I.Caunenco, 1999, 2004); transformarea identităţii etnice (N.M.Lebedeva, 1997;

A.B.Muldaşeva, 1991; T.G.Stefanenko, E.I.Şleaghina, S.N.Enikolopov, 1993; V.N.Pavlenko,

1999; M.N.Guboglo, 1999; N.M.Lebedeva, A.N.Tatarko, 2005; S.L.Buhareva, 2004); legătura

dintre identitatea etnică şi maturitatea generală a personalităţii (N.M.Lebedeva, 2002;

M.A.Kozlova 2004; N.M.Lebedeva A.N.Tatarko, 2005).

Un interes deosebit prezintă studiile cercetătorilor români: a) etnopsihologia românilor

(P.Popescu-Neveanu, 1994; S.Chelcea, R.Gherghinescu, M.Moţescu, 1994); b) influenţa

Page 4: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

4

particularităţilor regionale asupra specificului psihologiei românilor (I.Mînzat, 1994; R.Chiran,

1994; M.Gârlan, D.C.Rădulescu, 1994); c) minorităţile conlocuitoare (E.Zamfir, 1994).

Deşi numărul cercetărilor efectuate în spaţiul postsovietic consacrate problemei identităţii

etnice este impunător (G.U.Soldatova, T.G.Stefanenko, D.Laitin, N.M.Lebedeva, V.I.Hotineţ;

V.N.Pavlenko, S.A.Taglin, O.L.Romanova, P.I.Gnatenko, I.A.Snejkova, I.I.Caunenco), nu există

o opinie unică referitor la fenomenul identităţii etnice şi la structura acesteia.

Analizînd literatura ştiinţifică, constatăm că noţiunile de identitate etnică şi autoconştiinţă

etnică sînt utilizate ca noţiuni identice, ca sinonime. Unii autori (V.I.Hotineţ) tratează identitatea

etnică ca o treaptă superioară a autoconştiinţei etnice. După etnopsihologul rus G.U.Soldatova,

identitatea etnică necesită a fi cercetată ca formă concentrată şi caracteristica esenţială a

conştiinţei etnice şi ca manifestare exterioară a inconştientului etnic (G.U.Soldatova).

Etnopsihologul rus T.G. Stefanenko susţine că noţiunea de identitate etnică este mai largă

decît cea de autoconştiinţă etnică. Identitatea etnică reprezintă nu numai conştientizarea, dar şi

trăirea apartenenţei sale la o comunitate etnică.

Etnopsihologii ucraineni V.N.Pavlenko şi S.A.Taglin menţionează nu numai trăirea şi

conştientizarea apartenenţei la un anumit grup, dar şi „trăirea reală” în calitate de membru al

grupului etnic, adică în corespundere cu modul de viaţă acceptat pentru grupul dat, evidenţiindu-

se, astfel, şi componenta comportamentală.

O atenţie deosebită necesită şi problema genezei identităţii sociale la vîrsta adolescenţei,

dificultatea principală fiind identificarea de sine. Nevoia adolescentului de a se autodetermina

este generată de nivelul dezvoltării situaţiei sociale (L.I.Bojovici, M.P.Ghinzburg, I.S.Kon,

T.V.Sneghireva, D.I.Feldştein). Această perioadă de vîrstă se caracterizează prin reprezentări

generale despre sine, care includ înţelegerea şi trăirea propriului „Eu”, a individualităţii şi

personalităţii irepetabile. Apare necesitatea de a uni toate acestea într-un sistem integru, astfel

găsind şi determinînd sensul existenţei proprii (L.I.Bojovici, V.Ă.Ciudnovski, K.Obuhovski,

D.A.Leontiev, U.Şchiopu ş.a.).

Tradiţional, psihologii care studiază problema identităţii (sociale sau personale) se bazează

pe teoria epigenetică a stadiilor psihosociale de dezvoltare a lui E.Erikson. Autorul consideră că

identitatea este o formaţiune personală complexă, ce posedă o structură cu mai multe niveluri, un

proces de organizare a practicii de viaţă în cadrul „Eu”- lui individual. Un interes deosebit

reprezintă perioada adolescenţei, în care, după E.Erikson, dezvoltarea identităţii are loc

neuniform şi este determinată de situaţia socială.

La momentul actual, formarea, transformarea şi structura identităţii etnice în funcţie de

grupul de apartenenţă (etnic, titular-netitular) la diferite grupuri de vîrstă în spaţiul postsovietic,

Page 5: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

5

caracterizat prin formarea dinamică a structurii sociale în situaţia de nedeterminare socială, sînt

studiate insuficient.

Problema de cercetare rezidă în faptul că, pe de o parte, la etapa actuală are loc procesul

de statornicire a statalităţii Republicii Moldova, iar, pe de altă parte, nu este cunoscut procesul de

constituire a identităţii etnice la adolescenţii de etnii titulară şi minoritară.

Obiectul cercetării îl constituie identitatea etnică a adolescenţilor.

Cele menţionate mai sus au condiţionat alegerea temei lucrării şi au determinat scopul

cercetării: studierea particularităţilor psihologice ale identităţii etnice la adolescenţii de etnii

titulară şi minoritară în condiţiile nedeterminării sociale şi stabilirea modalităţilor practice de

dezvoltare a toleranţei etnice.

Analiza teoretică a problemei cercetate ne-a determinat să formulăm următoarele ipoteze

ale cercetării:

• particularităţile psihologice ale identităţii etnice a adolescenţilor sînt determinate de:

- grupul de apartenenţă – etnie titulară sau minoritară

- particularităţile mediului etnic de contact.

• adolescenţii de etnie titulară vor percepe situaţia socială ca fiind mai stabilă decît

adolescenţii etniei minoritare.

Pentru a atinge scopul formulat şi a verifica ipoteza, ne-am propus drept obiective

operaţionale:

• Analiza teoretică a problemei şi a cercetărilor identităţii etnice şi toleranţei etnice din

sursele de psihologie şi ale ştiinţelor adiacente.

• Argumentarea principiilor metodologice şi elaborarea schemei conceptuale de studiere a

identităţii etnice la adolescenţi.

• Studierea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor etnice ale adolescenţilor moldoveni,

ruşi, ucraineni, bulgari şi găgăuzi.

• Prezentarea şi analiza comparativă a autostereotipurilor şi heterostereotipurilor

adolescenţilor de etnii titulară şi minoritară.

• Studierea sistemului de preferinţe etnice la adolescenţii de etnii titulară şi minoritară.

• Descrierea particularităţilor identităţii etnice a adolescenţilor de etnie titulară în funcţie

de mediul etnic de contact.

• Elaborarea unui program-model în vederea formării şi dezvoltării toleranţei etnice la

adolescenţi.

Reperele epistemologice ale cercetării:

• Teoria epigenetică a stadiilor psihosociale de dezvoltare (E.Erikson).

Page 6: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

6

• Teoria identităţii sociale şi autocategorizării sociale (H.Tajfel, Dj.Terner).

• Teoria cultural-istorică (L.S.Vîgotski).

• Principiile determinării socioculturale a proceselor psihice (L.S.Vîgotski, A.B.Bruşlinski,

T.G.Stefanenko, A.G.Asmolov).

• Modelul celor două măsurări al aculturaţiei (Dj.Berry).

Studiul efectuat se bazează pe concepţiile teoretice privind structura identităţii etnice

(T.G.Stefanenko, G.U. Soldatova), transformarea identităţii sociale şi etnice în noul context

cultural şi sociopolitic (N.M.Lebedeva), particularităţile formării identităţii etnice în spaţiul

postsovietic, aculturaţia grupurilor etnice şi factorii toleranţei etnice (G.U.Soldatova).

Baza experimentală:

În studiu au fost implicaţi 358 de adolescenţi de diferite etnii: moldoveni (români), ruşi,

ucraineni, bulgari, găgăuzi din mun. Chişinău, or. Comrat (UTA Găgăuzia) şi or. Rîbniţa

(Transnistria). Vîrsta şi statutul: 16-18 ani (elevi, liceeni); 17-21 ani (studenţi).

Inovaţia ştiinţifică şi valoarea teoretică a cercetării:

Pentru prima dată în psihologia din Republica Moldova:

• A fost studiată empiric identitatea etnică ca un fenomen independent.

• S-au obţinut date empirice despre particularităţile structurii identităţii etnice, preferinţele

etnice ale reprezentanţilor etniilor titulare şi minoritare, influenţa mediului etnic de

contact asupra identităţii etnice în perioada formării statalităţii Republicii Moldova.

• Au fost stabilite nivelurile de bietnicitate la adolescenţii minorităţilor etnice.

• S-a efectuat analiza teoretică a fenomenului toleranţei etnice în psihologia vîrstelor şi în

cea socială.

• A fost stabilită empiric ierarhia preferinţelor etnice la adolescenţii de etnii titulară şi

minoritară.

• În baza studiului empiric s-au determinat particularităţile psihologice ale identităţii etnice

la adolescenţi în perioada instabilităţii sociale.

• Au fost generalizate şi sistematizate conceptele cercetărilor naţionale şi de peste hotare

privind problema identităţii etnice în psihologia vîrstelor şi în cea socială.

• S-au elaborat structura şi procesualitatea training-ului orientat spre formarea toleranţei

etnice.

Valoarea aplicativă a cercetării:

Rezultatele studiului pot fi utilizate:

• de către psihologii din şcolile multinaţionale în activitatea educaţională;

Page 7: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

7

• la elaborarea programelor naţionale pentru minorităţile etnice şi la înlăturarea tensiunii

interetnice;

• în procesul de instruire ce ţine de următoarele domenii: psihologia vîrstelor, psihologia

dezvoltării, psihologia socială;

• ca bază pentru elaborarea programelor de curs avînd ca subiect educaţia multiculturală în

instituţiile preuniversitare şi universitare;

• pentru formarea identităţii etnice pozitive şi dezvoltarea dialogului intercultural, utilizînd

modelele şi structura training-ului în instituţiile de învăţămînt.

Tezele propuse pentru susţinere:

• Particularităţile psihologice ale identităţii etnice la adolescenţi sînt determinate de grupul

de apartenenţă etnică – etnie titulară sau minoritară. Pentru reprezentanţii etniei titulare

este caracteristică identitatea monoetnică, iar pentru cei ai etniei minoritare – identitatea

bietnică.

• Asupra particularităţilor constituirii identităţii etnice a adolescenţilor - reprezentanţi ai

etniilor titulară şi minoritară – influenţează statutul real şi cel subiectiv ale grupului.

• Specificul mediului etnic de contact (în raport majoritar-minoritar) influenţează

conţinutul structurii identităţii etnice la etnia titulară.

• Identitatea etnică a adolescenţilor ucraineni, găgăuzi şi bulgari este bietnică, adică

include apartenenţa etnică proprie şi alta (rusă), ceea ce se reflectă în stereotipurile etnice

şi în ierarhia preferinţelor.

• Adolescenţii de etnie titulară vor percepe situaţia socială ca fiind mai stabilă decît

adolescenţii etniei minoritare.

• Identitatea etnică pozitivă a adolescenţilor poate fi realizată prin implementarea unui

program psihologic model de dezvoltare a toleranţei etnice.

Metodele de cercetare:

• Metode teoretice: analiza şi sinteza literaturii psihologo-pedagogice, metodico-ştiinţifice

privind problema de cercetare, metoda ipotetico-deductivă pentru interpretarea şi

explicarea rezultatelor obţinute în cercetare.

• Metode empirice: convorbirea, ancheta, testul, teste proiective, experimentul de

constatare.

• Metode matematice de prelucrare statistică: criteriile Fhisher, Wilcoxon. Pentru

prelucrarea statistică au fost utilizate pachetele statistice Excel şi SPSS 12.

Aprobarea tezelor şi implementarea datelor experimentale:

Principalele teze ale lucrării au fost prezentate la următoarele conferinţe internaţionale:

Page 8: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

8

• „Symposia Professorum”, Chişinău, ULIM, 2002.

• „Diversitatea culturală – tezaurul spiritual al poporului Republicii Moldova”, Chişinău,

2003.

• „ONG-urile şi impactul lor asupra procesului de transformare: analiză şi experienţă”, 6-7

noiembrie, Chişinău, 2003.

• „Transformation in Society as a Form of Social Change”, Universitateа din Magdeburg,

Germania, 14-16 mai, 2004.

• „Educaţia multiculturală ca mijloc de management al diversităţii şi de integrare în

societatea polietnică”, Chişinău, 2004.

• „Этнопсихологические и социокультурные процессы в современном обществе”, II

Международная научная конференция, Балашов, Россия, 2005.

• „Формирование личности в условиях социальных перемен”, Славянский

Университет Республики Молдова, Кишинев, 2006.

• „De la diversitatea lingvistică spre educaţia multilingvă şi multiculturală”, Centrul pentru

Problemele Minorităţilor, Chişinău, 2006.

Datele experimentale au fost implementate în cadrul următoarelor activităţi:

• Programul „Dezvoltarea toleranţei interetnice la adolescenţi şi tineri”, organizat cu

suportul financiar al Fundaţiei Soros-Moldova în perioada septembrie-octombrie 2001 în

oraşele Comrat, Sîngerei şi Rîbniţa (codul proiectului - VB463520).

• Programul “Dezvoltarea toleranţei - baza dialogului intercultural la tineret” organizat

cu suportul financiar al Fundaţiei Soros-Moldova în or. Comrat, or. Rîbniţa şi în s.Valea

Perjei, r-nul Cimişlia în anul 2002 (proiectul nr.103629).

• Programul “Şcoala de toleranţă”, organizat cu suportul Ambasadei SUA, Secţia pentru

cultură şi presă, nr.grantului SMD70003GR016, 15 februarie-15 mai 2003.

Validarea rezultatelor obţinute este asigurată prin diversitatea metodelor utilizate în

raport cu fiecare grup etnic, de volumul investigaţiilor empirice efectuate şi de prelucrarea

statistică a datelor, care s-a realizat cu ajutorul programului specializat SPSS 12.

Structura disertaţiei: preliminarii, 3 capitole, concluzii generale şi recomandări, adnotare

(în limbile română, engleză, rusă), bibliografie, anexe.

Cuvinte-cheie: identitate etnică, etnicitate, autoconştiinţă etnică, toleranţă etnică,

intoleranţă etnică, preferinţe etnice, atitudini etnice, autostereotip, heterostereotip, identitate

bietnică, probleme ale identităţii naţionale, relaţii interetnice, majoritate etnică, minorităţi etnice,

distanţă socială, marginalizare.

Page 9: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

9

CAPITOLUL I

FUNDAMENTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE DE STUDIERE A

IDENTITĂŢII ETNICE

§ 1.1. Delimitarea conceptuală a noţiunilor de „identitate etnică” şi de

„autoconştiinţă etnică”

Transformările sociale rapide şi situaţia de nedeterminare aduc în atenţia specialiştilor

probleme de etnopsihologie, în particular problema „identităţii etnice”, a caracterului naţional, a

autoconştiinţei etnice, a profilului etnopsihologic al unui popor, a toleranţei etnice etc.

Deschiderea spre spaţii culturale mai largi, însăşi comunicarea interculturală, suscită interesul

unei categorii largi de specialişti şi cercetători.

Problema identităţii sociale, inclusiv etnică, a generat un număr mare de studii reflectate

atît în psihologia occidentală, cît şi în cea americană (R.F.Benedict, 1934, 1943, 1946; J. Piajet,

1951; E.Erikson, 1996; H.Tejfel, 1978, 1982; H.Tejfel, Dj.Terner 1979; J.Marsia, 1970, 1980;

J.Mid, 1946; J.Phinney, 1990, 1993; Dj.de-Vos, Romanucci-Ross, 1982, 2001; F.L.K.Hsu, 1961;

Z.Freud, 1925; A.S.Waterman, 1992; S.Moscovici, 1988; S.Bochner, 1982; G.A.Kelly, 1955;

H.Triandis, J.Berry, 1980).

În spaţiul postsovietic, problema dată a generat o serie de studii teoretice şi empirice care

reflectă mai multe aspecte de cercetare: definirea identităţii etnice şi problema tensiunii

interetnice (G.U.Soldatova, 1991, 1996, 1998; L.M.Drobijeva, 1996; G.U.Soldatova,

L.A.Şaigherova, 2001, 2002), geneza identităţii etnice (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova, 1994;

T.G.Stefanenko, 1988, 1999; S.A.Bakluşinskii, N.G.Orlova, 1998; V.P.Levkovici,

L.D.Cuzmiţkaite, 1992), criza identităţii etnice şi modalităţi de depăşire a ei (N.M.Lebedeva,

1995, 1997), raportul identitate etnică – toleranţă etnică (N.M.Lebedeva, A.N.Tatarko, 2005),

legătura dintre identitatea etnică şi maturizarea generală a personalităţii (M.A. Kozlova, 2004),

problema toleranţei etnice în cercetarea sociopsihologică (N.M.Lebedeva, F.M.Malhozova,

2002; V.F.Safin, S.S.Duşambaeva, 2002, 2003).

În lumina realităţilor complexe ale lumii contemporane, ale specificacităţii etapei de geneză

socială, psihologii români pledează pentru o consolidare a caracterului multivalent al subiectului

discutat. Ei şi-au consolidat cercetările în următoarele direcţii: identitatea naţională la tinerii

români, autoimaginea şi heteroimaginile etnice, identificarea naţională şi culturală (S.Chelcea,

M.Moţescu, 1995); relaţiile interetnice în reprezentarea socială a românilor care trăiesc în

Page 10: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

10

diverse zone ale ţării (S.Tudor, R.Chiran, I.Scorţan, 1996); valorile, atitudinile şi relaţiile etnice

la români (M.Gârlan, 1999); valorile sociale şi percepţia minorităţii etnice (A.Liiceanu, 1996).

Un interes deosebit prezintă studiile efectuate de către L.Iacob (2003), care este

preocupată, în special, de problemele ce ţin de domeniul imagologiei. În monografia sa

„Etnopsihologie şi imagologie” sînt descrise opt studii, care se centrează pe tematica

autoimaginilor şi heteroimaginilor etnice, fiind abordate din perspectiva imagologică sau ego-

ecologică. În lucrare este descris impactul „acţiunii” stereotipurilor etnice, văzute prin prisma

cogniţiei sociale.

Unul dintre primii cercetători ai conştiinţei naţionale a fost istoricul şi sociologul

basarabean Vasile Harea, care a studiat populaţia din arealul Prut şi Nistru şi a dedus trăsăturile

forte ale basarabenilor (V. Harea, 1995).

Însă în cheia realizării studiului nostru menţionăm cercetarea efectuată de S.Rusnac (1995),

care a descris subiectul percepţiei reciproce între etnii în comunităţile mixte (pe baza

materialelor din Republica Moldova). Studiul prezintă una dintre primele cercetări de psihologie

socială din ţara noastră, fiind efectuată o analiză social-istorică profundă a relaţiilor interetnice în

Moldova.

Chiar dacă numărul cercetărilor empirice ale identităţii etnice este impunător, pînă în

prezent rămîne a fi discutabilă terminologia utilizată. Deseori noţiunile: etnicitate, identitate

etnică şi autoconştiinţă etnică sînt tratate ca sinonime. Despre neclaritatea acestor noţiuni scrie

politologul american C.King în studiile sale incluse în monografia „Moldovenii, România, Rusia

şi politica culturală” (C.King, 2002). Lucrările lui conţin cercetarea maleabilităţii identităţii

naţionale – gradul în care concepţiile individuale despre sine şi comunitate pot fi schimbate prin

educaţie, politică culturală şi prin alte forme de intervenţie a statului.

Faptul că identităţile etnice sînt mutabile, multiple, se suprapun şi adeseori se contrazic este

unul din puţinele lucruri înţelese în privinţa etnicităţii şi naţionalismului. Etnicitatea a fost

întotdeauna o noţiune cam neclară, modificîndu-se şi adaptîndu-se într-o regiune în care o

schimbare de politică poate încă să însemne şi o schimbare de frontiere politice. Studierea unor

teme controversate şi sensibile ca identitatea şi comunitatea, teme care uneori generează conflict

între politicieni şi populaţie, e o preocupare destul de dificilă (C.King, 2002, p.1).

G.U.Soldatova susţine că identitatea etnică în sens restrîns conţine nucleul motivaţional

cognitiv al autoconştiinţei etnice, însă prin altă prismă este mai extinsă - conţine în sine şi partea

inconştientă. Etnicitatea este o parte a identităţii sociale a omului, formarea şi funcţionarea

căreia se supun unor anumite legităţi sociopsihologice.

Page 11: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

11

Deci identitatea etnică trebuie studiată, în primul rînd, ca o formă concentrată şi drept

caracteristică principală a autoconştiinţei etnice şi, în al doilea rînd, ca manifestare exterioară a

inconştientului etnic (G.U.Soldatova, 1998).

Considerăm mai autentică definiţia dată de T.G.Stefanenko (1999), care subliniază că nu

trebuie de egalat noţiunile de identitate etnică şi de autoconştiinţă etnică. Identitatea etnică se

„referă” la conştientizarea apartenenţei proprii către o anumită comunitate etnică şi nicidecum nu

se „reduce” la aceasta. Identitatea etnică, după acest autor, este rezultatul procesului cognitiv-

emoţional de autodeterminare a individului în spaţiul social în raport cu mai multe etnii.

La studierea identităţii etnice în literatura de specialitate sînt examinate două componente

de bază ale identităţii etnice – cognitivă (cunoştinţele) şi afectivă (mîndria, respectul, ofensele,

frica) -, care servesc drept criterii de bază în compararea interetnică (T.G.Stefanenko, 1998,

p.13). Pornind de la aceasta, A.N.Tatarko accentuează că componentele trebuie caracterizate cu

ajutorul unor parametri sau prin intermediul unor indici de măsurare. În calitate de parametri, ce

caracterizează componentele identităţii, sînt examinate două noţiuni: valenţa şi determinarea.

Valenţa (pozitivă-negativă) identităţii etnice este semnul emoţional al componentei afective.

Determinarea reprezintă, în primul rînd, nivelul de claritate al conştientizării, caracteristic unui

grup etnic, complexitatea cunoştinţelor, reprezentările despre particularităţile culturale şi

psihologice ale propriului grup (A.N.Tatarko, 2004).

T.G.Stefanenko (1999) menţionează, de asemenea, că deşi etnicitatea este flexibilă, ea are

un caracter ascriptiv (atribuit de societate). Indiferent de faptul dacă identitatea etnică se

formează în limitele unei culturi anumite şi în procesul de interacţiune intergrupală, ea este

relativ independentă şi de una, şi de alta. Cercetătoarea remarcă şi faptul că nu trebuie de

identificat identitatea etnică cu autoidentificarea etnică, care este unul din componentele

identităţii etnice.

Identitatea etnică se află la punctul de joncţiune dintre individ şi situaţia socială, de aceea

T.G. Stefanenko afirmă că este mai bine de examinat identitatea etnică ca o conştientizare a

relaţiilor dintre „Eu”–l personal şi mediul etnic – a identificării cu o comunitate etnică şi

separarea de alţii.

O perioadă îndelungată în etnopsihologie şi etnosociologie obiectul cercetărilor empirice l-

a constituit autoconştiinţa etnică - conştientizarea de către individ a apartenenţei proprii la o

comunitate etnică determinată. Mai tîrziu a fost evidenţiată noţiunea de „conştiinţă etnică” ca un

fenomen mai larg, extins, ce include în sine reprezentările membrilor comunităţii etnice despre

etnosul propriu şi cel străin, cuprinzînd montajele sociopsihologice şi stereotipurile etnice.

Astfel, autoconştiinţa etnică este o parte din conştiinţa etnică, care reflectă perceperea şi

Page 12: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

12

reprezentarea individului despre sine ca membru al comunităţii etnice proprii. În aşa interpretare

autoconştiinţa etnică după sens este mai apropiată de noţiunea de identitate etnică sau de

etnicitate (N.M.Lebedeva, 1999).

Identitatea etnică constituie o parte a identităţii sociale şi este, în primul rînd, reprezentarea

omului despre sine ca membru al unui grup etnic determinat, ea incluzînd, de asemenea, şi

specificul emoţional-valoric atribuit membrilor grupului dat (T.G.Stefanenko, 2004).

Conform lui Dj.de-Vos, etnicitatea în sensul cel mai îngust este sentimentul continuităţii

trecutului, care se păstrează ca o parte esenţială a autodeterminării omului. Ea, la fel, este strîns

legată cu trebuinţa persoanei de a se integra într-un colectiv. Persoana simte, într-o măsură

oarecare, pericolul atunci cînd grupul său este pe cale de dispariţie. De aceea, etnicitatea include

în sine conştientizarea supravieţuirii personale în limitele continuităţii existenţei grupului.

Supravieţuirea grupului este garanţia supravieţuirii individului (Dj.de-Vos, 2001).

T.G.Stefanenko menţionează că psihologii consideră etnosul drept comunitate psihologică,

ce îndeplineşte funcţii importante, care oferă:

• informaţii pentru orientare în mediul extern;

• valori generale de viaţă;

• protecţie, răspunzînd nu numai de starea socială, dar şi de cea fizică, funcţie, datorită

căreia persoana se percepe ca o parte din „noi”, ceea ce este foarte important pentru

confortul propriu, totodată, etnosul nu prezintă unicul grup la care se adresează

persoana.

Deseori alte suporturi sînt insuficient de stabile, astfel existînd pericolul ca persoana să fie

exclusă din aceste grupuri (partide, organizaţii neformale etc.). Comunitatea etnică însă prezintă

stabilitate în timp, deoarece se caracterizează prin componenţă constantă, fiecare persoană

posedînd un statut etnic stabil, astfel „excluderea” din etnos este imposibilă. Datorită acestor

calităţi, etnosul este pentru persoană un grup de susţinere puternic şi sigur (T.G.Stefanenko,

1998).

I.V.Bromlei tratează noţiunea de etnos drept colectivitate stabilă de oameni ce există pe un

anumit teritoriu istoric, cu trăsături comune, relativ stabile în ceea ce priveşte limba, cultura şi

proprietăţile psihice, de asemenea cu conştiinţa unităţii lor şi cultură deosebită de alte etnii. Este

important ca aceste trăsături generale să fie recunoscute, conştientizate de reprezentanţii etnici,

ceea ce îşi găseşte reflectare în conştiinţa lor (I.V.Bromlei, 1983, cit. de N.M.Lebedeva, 1999, p.

18).

Studiul literaturii de specialitate relevă şi alte tratări ale naturii etnosului. De exemplu,

L.Gumilev consideră etnosul ca un fenomen natural. În înţelegerea sa etnosul este un colectiv de

Page 13: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

13

oameni (o sistemă dinamică), opus altor colective analoage (noi şi alţii), avînd o structură

interioară deosebită şi un stereotip original de comportament (L.N.Gumilev, 1993).

Definiţiile date de I.V.Bromlei şi L.N.Gumilev sînt întrucîtva asemănătoare: şi într-un caz,

şi în altul prin noţiunea de etnos se subînţelege un grup de oameni cu trăsături specifice, care se

deosebesc de cele ale altor grupuri (N.M.Lebedeva, p.19, 1999).

Unii autori menţionează următoarele caracteristici ale etnosului: 1) comunitatea teritorială,

endogamia; 2) semnele etnice ce reflectă diferenţe reale (limba, cultura) şi 3) autoconştiinţa

etnică ce reiese din celelalte două (T.G.Stefanenko, 1998, p.17).

Conform altei viziuni, etnosul reprezintă o comunitate, care nu ţine de stat, economie,

politică, limbă şi cultură. Din cele expuse anterior, putem concluziona că autoconştiinţa sau

identitatea rămîne a fi unica caracteristică a etnosului (T.G.Stefanenko, 1998).

Putem fi de acord cu etnopsihologul rus T.G.Stefanenko că pentru psihologi are importanţă

faptul sau dovada că identitatea etnică este recunoscută ca una din caracteristicile etnosului.

Aceasta înseamnă că etnosul reprezintă pentru individ o comunitate sau un grup psihologic de

apartenenţă. Din punct de vedere psihologic etnosul se caracterizează ca un grup de oameni

stabili în existenţa lor, care conştientizează faptul că sînt membri ai grupului pe baza unor

trăsături distinctive percepute ca diferenţe etnice.

Literatura etnologică şi cea sociologică conţin diverse concepţii privind esenţa, natura,

particularităţile şi structura etnosului.

Etnosul este tratat în cadrul concepţiilor primordialiste şi instrumentaliste. Reprezentanţii

primordialismului (L.N.Gumilev, I.V.Bromlei, S.A.Arutiunov) explică etnicitatea ca o

caracteristică înnăscută, care stă la baza conştiinţei etnice şi a comportamentului. Unii cercetători

ortodocşi, adepţi ai acestei orientări, afirmă că etnicitatea are rădăcini biologice, iar identitatea

etnică grupală se transmite din generaţie în generaţie. Teoria constructivistă interpretează

etnicitatea ca situaţională, schimbătoare şi dependentă de structura societăţii. Identitatea etnică

poate să evolueze sau să se reducă în funcţie de o mulţime de factori, unul dintre care este

capacitatea politicienilor de a mobiliza efectiv grupul pentru atingerea scopurilor generale sau

înlăturarea ameninţărilor exterioare. Unii instrumentalişti, (numiţi şi constructivişti) (F.Bart,

V.A.Tişcov) consideră că identitatea etnică se formează graţie elitei politice în lupta pentru

putere, adică este frecvent schimbătoare, supusă manipulărilor, dependentă de conştiinţa

grupului, înnăscută şi transmisă din generaţie în generaţie.

Aceste două orientări nu pot fi separate şi nu prezintă unica modalitate de înţelegere a

naturii şi a funcţionalităţii identităţii etnice, care este reală şi polifuncţională.

Page 14: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

14

De noţiunea de etnos este legată şi problema înţelegerii noţiunilor de etnie titulară şi de

minorităţi etnice.

O „majoritate” este considerat segmentul de populaţie care depăşeşte din punct de vedere

numeric toate celelalte segmente etnice. Minorităţile etnice sînt un subgrup de oameni care

locuiesc într-o ţară concretă şi care alcătuiesc mai puţin de o jumătate din populaţie.

Reprezentanţii minorităţilor etnice se deosebesc de cealaltă parte a populaţiei prin apartenenţa lor

etnică, religie, limbă şi prin alte particularităţi deosebite. Uneori minorităţile se consideră o

naţiune separată sau un grup de oameni în funcţie de statutul pe care îl au în ţara dată. Deci

minorităţile etnice sînt considerate grupurile de cetăţeni ai unui stat, fiind numeric mai puţini

decît populaţia de bază, care are caracteristici etnice stabile, de limbă, religie, cultură şi care

doreşte să-şi păstreze propria identitate (N.Katiko, 2001).

Referitor la parametrii şi structura identităţii etnice autorii, de asemenea, nu au o părere

unică.

Analiza literaturii de specialitate permite a evidenţia următoarele caracteristici ale

identităţii etnice:

• Actualitatea identităţii etnice, ce ţine de situaţia social-politică la momentul dat şi

depinde de relaţiile interetnice, care, de regulă, se caracterizează prin tensiune.

Deoarece identitatea etnică este doar una din subidentităţi în sistema integrală, pentru

mulţi ea este o categorie actuală, iar pentru puţini o categorie centrală (V.N.Pavlenko,

1999, p.118).

• Valenţa identităţii etnice. Particularitatea de bază a caracteristicii date constă în faptul

că identitatea etnică are indicii săi, astfel fiind pozitivă sau negativă. Indicatorii empirici

ai valenţei identităţii etnice pot fi negativitatea sau pozitivitatea autostereotipurilor şi

sentimentelor atribuite etnicităţii (N.M.Lebedeva, 1993, 1995, 1997).

Cu toate că problema structurii identităţii etnice în alte ţări este studiată de mult timp, în

opinia unor autori ea rămîne a fi un „cîmp problematic” (I.Caunenco, 2006).

Mai acceptate sînt reprezentările despre componentele identităţii etnice:

• autocategorizarea ca membru al unui grup etnic determinat;

• sentimentul de apartenenţă la un grup etnic şi prezenţa unei relaţii strînse între membrii

grupului;

• atitudinea (pozitivă sau negativă) faţă de grupul etnic dat (V.N.Pavlenko, 1999, p.120).

V.I.Hotineţ (1995), studiind autoconştiinţa etnică, determină identitatea etnică ca o treaptă

superioară a autoconştiinţei etnice. Autorul evidenţiază două niveluri de autoconştientizare

etnică. Primul nivel constituie „reprezentările despre etnosul propriu” (apariţia şi trecutul istoric

Page 15: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

15

al poporului, teritoriul etnic, limba, religia, cultura, economia, de asemenea particularităţile

antropologice şi psihologice). Al doilea nivel este cel de „autoidentificare etnică”

(„conştientizarea identificării cu etnosul propriu” şi, ca rezultat, conştientizarea particularităţilor

proprii etnopsihologice, ce caracterizează determinarea etnică, independenţa etnică a

personalităţii) (V.I.Hotineţ, 1995).

În literatura psihologică se menţionează că identificarea etnică poate fi dominată de

conflicte interne. De exemplu, conflictul între autostereotipul şi heterostereotipul grupului etnic

propriu în viziunea autgrupului (etnia dominantă şi importantă pentru individul dat). De obicei,

acest conflict apare la emigranţii de generaţia a doua, cînd, pe de o parte, se formează o identitate

dublă, care este apreciată de ei ca fiind un prejudiciu, iar, pe de altă parte, părinţii îi judecă

pentru această identitate dublă, deoarece ei ţin mult la etnia proprie şi o protejează (R.Golţ,

2004).

G.U.Soldatova, care a studiat fenomenul tensiunii etnice în diferite regiuni ale Rusiei,

evidenţiază următoarele particularităţi ale identităţii etnice:

1) Etnicitatea îşi are «originile în trecut». Este bine cunoscut faptul că în perioadele

dificile de dezvoltare a societăţii, cînd prezentul pare a fi un haos, iar viitorul este incert, popoare

întregi revin la istoria lor. Pentru antropologul american J. De Vos, identitatea etnică reprezintă

una din cele trei orientări ale «Eu - imaginii», şi anume orientarea spre trecut (De Vos, 1982).

2) Etnicitatea este mitologizată şi în aceasta constă forţa ei mobilizatoare. Punctul de bază

– ideea sau mitul despre o cultură generală, provenienţă, istorie.

3) Etnicitatea este o variabilă dependentă. Ea se dezvoltă sau se diminuează în

corespundere cu împrejurările exterioare (Van den Berghe, 1981). De aceea etnicitatea este un

instrument ideologic important în lupta pentru putere.

4) Etnicitatea are un substrat dublu, adică cultura etnică, care stă la baza ei, fiind, astfel,

divizată în cultură de uz «extern» şi în cultură de uz «intern», care nu este accesibilă străinilor

(S.Lurie, 1994).

5) Solidaritatea în calitate de indice fundamental al identităţii este evidenţiată de

majoritatea cercetătorilor, începînd cu T.Parsons (T.Parsons, 1975).

6) Etnicitatea după sens este confruntaţională, întreţinînd relaţii cu alte grupuri etnice, care

se creează după opoziţie. De aceea dezvoltarea etnicităţii este legată de creşterea intoleranţei

etnice, ca o manifestare a confruntaţionismului. Deci un factor important de intensificare a

etnicităţii este dorinţa de separare de alţii.

7) Etnicitatea este o categorie «emoţional-normativă». Demnitatea, mîndria, ofensa, frica

sînt nişte criterii importante de comparaţie interetnică. Toate acestea se bazează pe nişte legături

Page 16: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

16

emoţionale puternice cu comunitatea etnică, obligaţiuni morale referitor la ea, ce se stabilesc în

procesul de socializare a individului.

Etnicitatea este foarte sensibilă la schimbările situaţiei interetnice, iar actualizarea ei, ca

formă a interacţiunii intergrupale şi intragrupale, duce la creşterea tensiunii şi a dezintegrării

comunităţii polietnice. Aceasta determină locul central al etnicităţii în cîmpul fenomenologic al

tensiunii etnice (G.U.Soldatova, 1998, p.47-49).

Despre delimitarea conceptuală a noţiunilor de identitate etnică şi de etnicitate scrie

psihologul L.G.Pocebut (2005, p.70). Identitatea etnică, în opinia autorului, este o categorie

psihologică, ce caracterizează conştientizarea subiectivă de către individ a apartenenţei sale la o

comunitate etnică concretă. Etnicitatea reprezintă o categorie sociologică, ce determină

apartenenţa etnică după un şir de indici.

G.U.Soldatova, studiind fenomenul tensiunii interetnice, descrie cinci tipuri de devieri de la

identitatea etnică pozitivă normală: 1) indiferenţa etnică (cosmopolitismul) ce apare atunci cînd

identitatea personală se află la un nivel mai înalt decît cea etnică; 2) hipoidentitatea

(etnonihilismul) – nedorinţa de a susţine valorile etnoculturale proprii, uneori negativismul faţă

de poporul propriu; 3-5) hiperidentitatea ce se caracterizează prin tendinţa către dominarea

etnică, cu înclinare către etnocentrism, care se manifestă prin: a) etnoegoism – este un mod mai

loial de manifestare, mai frecvent la nivel verbal, sub formă de tensiune etnică şi de enervare în

comunicarea cu reprezentanţii altui popor; b) etnoizolare – convingerea în superioritatea

poporului său, apeluri către „purificarea” naţiei, încetarea căsătoriilor şi a legăturilor interetnice;

c) fanatism naţional – tendinţa de a întreprinde acţiuni în scopul afirmării şi apărării intereselor

etnice, justificarea oricăror jertfe (G.U.Soldatova, 1998).

Concluzionînd, menţionăm că în multitudinea de noţiuni referitoare la identitatea etnică

autorii accentuează rolul conştientizării apartenenţei individului la o anumită comunitate etnică.

Ne afiliem opiniei lui T.G.Stefanenko, precum că identitatea etnică este un rezultat al procesului

cognitiv-emoţional, al mecanismului de autodeterminare a individului în spaţiul social privitor la

mai multe etnii, trăirea relaţiei „Eu” şi a mediului etnic – identificarea cu una sau cu cîteva

comunităţi şi separarea de alţii. Ea se formează în cadrul unei culturi anumite şi în procesul de

interacţiune interetnică, fiind, totodată, independentă şi de una, şi de alta. Studierea identităţii

etnice presupune două componente de bază – cognitiv (autoidentificarea, conţinutul

autostereotipurilor şi heterostereotipurilor; reprezentările despre distanţa dintre grupul propriu şi

altul) şi afectiv (sentimentul de apartenenţă la un grup etnic, favoritismul intergrupal, orientarea

stereotipurilor etnice).

Page 17: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

17

§ 1.2. Bazele teoretice şi empirice ale studierii identităţii etnice în psihologie

Pentru a înţelege complexitatea şi multilateralitatea problemei identităţii etnice este necesar

de cunoscut istoria cercetării empirice a acestui subiect. Primele studii referitoare la identitate au

fost efectuate de către psihanalişti. În 1914 a apărut lucrarea lui S.Freud „Psihologia grupală şi

analiza Ego”. Noţiunea de „identificare” pentru prima dată a fost utilizată în contextul psihologic

ca o încărcătură emoţională inconştientă a copilului faţă de părinte (S.Freud, 1921). În lucrările

sale el a indicat şi sensul identificării ca mecanism de interacţiune între membrii grupului.

Această noţiune a fost utilizată de S.Freud în descrierea mecanismelor de formare a simpatiei

faţă de propriul grup etnic şi a antipatiei, care uneori se transforma în ostilitate, faţă de membrii

altor grupuri. S.Freud era de părerea că ostilitatea autgrupală este opusă unirii ingrupului.

Ambele mecanisme constituie două părţi ale unuia şi aceluiaşi fenomen. Această ambivalenţă a

relaţiilor emoţionale caracteristică antepreşcolarilor se extinde mai tîrziu şi asupra interacţiunii

sociale prin identificarea cu liderul grupului de apartenenţă şi ataşamentul către membrii săi, iar

sentimentele de concurenţă, ostilitate şi agresiune se manifestă vis-à-vis de membrii grupului

„străin”. Identificarea cu liderul grupului reprezintă după S.Freud, temelia formării grupului şi

este una dintre variantele ulterioare ale complexului Oedip. Aceasta ar însemna că

particularităţile relaţiilor intergrupale sînt înţelese în psihanaliza clasică drept consecinţă a unor

factori motivaţionali şi individuali.

Spre deosebire de freudismul ortodoxal, pentru care noţiunea de identificare este

semnificativă, dar nu decisivă, la adepţii teoriei lui S.Freud, mai întîi de toate menţionăm adepţii

neo-freudismului - Erik Erikson, noţiunea dată capătă prioritate şi ocupă primul plan, fiind

completată cu noţiunea de „identitate” (V.N.Pavlenko, 1999).

Ulterior, E.Erikson a studiat problema identităţii din altă perspectivă. El a analizat

amănunţit diverse variante de dezvoltare şi manifestare a acesteia, descriind opt stadii sau cicluri

de viaţă, care încep odată cu naşterea copilului. E.Erikson a introdus pentru prima dată noţiunea

de criză a identităţii personale şi a stabilit legătura continuă a acesteia cu crizele dezvoltării ce ţin

de schimbarea situaţiei sociale de dezvoltare a personalităţii. Identitatea este considerată de către

E.Erikson drept o formaţiune personală complexă, care are o structură multinivelară şi constituie

un proces de organizare a experienţei în cadrul „Eu”- lui individual. Elementele structurale de

bază ale personalităţii contribuie la adaptarea ei în sensul larg al acestui cuvînt (E.Erikson,

1996).

Conform lui E.Erikson, procesul formării şi dezvoltării identităţii protejează integritatea şi

individualitatea, experienţa omului, dă posibilitate de a pronostica atît ameninţările exterioare, cît

Page 18: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

18

şi cele interioare. Identitatea execută de asemenea, şi o funcţie organizatorică în dezvoltarea

personalităţii. Autorul emite ideea că funcţiile „Eu”- lui urmăresc atenuarea anxietăţii în cadrul

procesului de soluţionare a conflictelor dintre două forţe contradictorii, astfel determinînd

dinamica dezvoltării personale. El identifică sentimentul de identitate cu funcţia senzaţiei

integratoare a percepţiei de timp: acţiunile din trecut şi aspiraţiile viitorului formează o unitate cu

prezentul; a percepţiei spaţiului: omul se identifică ca structură integrală indiferent de mediul de

existenţă, iar toate acţiunile şi deciziile sale nu sînt ocazionale sau impuse de cineva, ci

determinate din interior.

Noţiunea de identitate, în opinia lui E.Erikson, corespunde noţiunii de dezvoltare continuă,

permanentă a „Eu”-lui. Acest proces are o semnificaţie deosebită în perioada adolescenţei, ce se

caracterizează prin elemente duale pozitive şi negative aflate în opoziţie cu repercursiuni

esenţiale asupra identităţii. El descrie identitatea ca o formaţiune complexă a personalităţii, ce

posedă o structură cu mai multe niveluri.

La primul nivel individual de analiză E.Erikson determină identitatea ca rezultat al

conştientizării persoanei şi al propriei continuităţi în timp (constanţa imaginii fizice, a

temperamentului etc.). La nivel personal identitatea este definită ca perceperea de către om a

individualităţii proprii şi a experienţei de viaţă. La nivel social identitatea se determină ca un

construct personal, care reflectă solidaritatea interioară cu idealurile şi standardele ideale de

grup, în aşa mod ajutînd la realizarea procesului de „Eu - categorizare”: acestea reprezintă

caracteristicile, datorită cărora noi divizăm lumea în persoane care seamănă cu noi şi care se

deosebesc de noi. E.Erikson a denumit această structură - identitate socială. O asemenea

reprezentare a structurii identităţii, care conţine două componente de bază: personală şi socială,

este prezentă în majoritatea lucrărilor consacrate acestor probleme. În literatura de specialitate

este făcută o detaliere a identităţii, şi anume: de rol, profesională, etnică, religioasă

(E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000).

Aşadar, pentru E.Erikson identitatea personală şi cea socială sînt două poluri ale unuia şi

aceluiaşi proces de dezvoltare psihosocială a copilului.

Abordările teoretice ale noţiunii de identitate ale lui E.Erikson au trezit un interes deosebit

pentru noţiunea dată, fiind întreprinse tentative de a studia empiric fenomenul respectiv. Printre

cele mai reuşite sînt cercetările lui J.Marsia, care a studiat în contextul tipologiei elaborate de

către E.Erikson statuturile identităţii. Se consideră că cercetările acestui savant au căpătat

popularitate deoarece au fost printre primele încercări experimentale ce au avut ca scop

abordarea identităţii proprii în comparaţie cu alţii. J.Marsia a atras atenţia asupra etapei formării

identităţii nu numai ca o etapă din cele opt ale dezvoltării epigenetice ale individului, ce se poate

Page 19: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

19

solda cu un rezultat pozitiv sau negativ, dar şi ca o etapă ce prezintă interes prin valoarea proprie

(V.N.Pavlenko, 1999).

J.Marsia, bazîndu-se pe teoria lui E.Erikson, a determinat identitatea ca o structură

dinamică, care uneşte necesităţile, capacităţile, convingerile, istoria individuală. Structura

identităţii personale se conturează pe măsura rezolvării de către om a diferitor probleme de viaţă.

Pornind de la modelul de statut al identităţii, J. Marsia a stabilit că identitatea personală la un

moment anumit poate avea unul din următoarele statute: identitatea realizată, identitatea

prematură, identitatea difuză, moratoriul. Fiecare statut se formează în funcţie de corespunderea

a doi parametri: prezenţa sau lipsa crizelor şi formarea sau lipsa unităţilor identităţii – scopurilor,

valorilor, credinţelor, intereselor, capacităţilor.

Tabelul 1

Statutul identităţii după J.Marsia

Unităţile După criză Criza Pînă la criză

S-a format

Nu s-a format

Identitatea realizată

Identitatea difuză

-

Moratoriul

Identitatea prematură

Identitatea difuză

Moratoriul. Această noţiune J.Marsia o utilizează, ca şi E.Erikson, referitor la persoana

care se află în criză de identitate şi care încearcă să depăşească această criză prin diverse metode.

Persoana se află permanent în căutarea informaţiei necesare pentru înlăturarea crizei (lecturarea

literaturii speciale, discuţii cu prietenii, părinţii, experimentarea în diferite situaţii de viaţă). În

stadiile timpurii de căutare a informaţiei persoana încearcă sentimentul bucuriei, aşteptării, dă

dovadă de curiozitate.

Identitatea prematură. Acest statut presupune prezenţa la persoană a diferitor montaje

psihologice care sînt impuse de către cineva (de obicei, de către părinţi). De aceea în cazul dat

individul nu posedă (sau posedă într-o măsură foarte mică) experienţa de trăire şi de depăşire a

crizei. Pentru mulţi acest moment serveşte drept punct incipient în dezvoltarea proprie.

Identitatea difuză. Despre acest statut se vorbeşte în cazul în care persoana nu are o

orientare profesională şi ideologică clar definită, doar o experienţă de trăire a crizei de identitate.

Fenomenologic, acest tip de identitate apare la oamenii fără identificări stabile.

Identitatea realizată. Statutul respectiv este caracteristic oamenilor care au depăşit criza,

sînt antrenaţi în activitatea profesională, pentru care au optat personal şi respectă anumite

principii. (V.N.Pavlenko, 1999, p.245).

Page 20: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

20

J.Marsia în ultimele sale publicaţii menţionează că identitatea se dezvoltă pe parcursul

întregii vieţi a omului. Sînt cunoscute două modalităţi de realizare a identităţii: 1) conştientizarea

treptată a unor informaţii despre sine (nume, cetăţenie, prezenţa capacităţilor etc.) - conduce la

formarea unei identităţi premature; 2) luarea independentă de decizii referitor la propria persoană

– contribuie la formarea unei identităţi realizate.

Conform lui E.Erikson, dezvoltarea identităţii la vîrsta adolescentină are loc neuniform şi

acest proces este determinat atît de particularităţile individuale ale adolescentului, cît şi de

situaţia socială. Tinereţea este vîrsta înţelegerii emoţional-apreciative a apartenenţei la o anumită

comunitate etnică, a „încadrării” în cultură. Procesul de formare (constituire) a identităţii etnice

are loc în situaţia transformărilor sociale radicale, crizele din societate fiind în stînsă legătură cu

cele personale (E.Erikson).

Introducerea sistemului de studii de 12 clase şi prelungirea statutului de liceist a generat un

interes deosebit pentru vîrsta adolescentină. Această prelungire de statut influenţează şi

autodeterminarea personalităţii. Perioada respectivă se caracterizează prin autodeterminare

socială şi activă şi prin căutarea răspunsului la întrebarea „Unde sînt eu în societate?”. De aceea

studierea identităţii etnice este deosebit de actuală pentru conceperea particularităţilor

personalităţii adolescentului în situaţia transformărilor sociale.

Teoria lui E.Erikson a fost preluată de A.Waterman, care, de asemenea, a evidenţiat în

calitate de elemente de identitate scopurile, valorile şi credinţele personalităţii. Toate aceste

elemente sînt atribuite la patru sfere ale vieţii omeneşti, fiecare influenţînd în aceeaşi măsură

identitatea: profesională, convingerile religioase şi morale, orientările politice, rolurile sociale –

gender, de cuplu, familiale. A.Waterman a încercat să completeze criteriile descrise de J.Marsia

cu al treilea – expresivitatea personală. Autorul propune următorul model de dezvoltare a

identităţii:

ID IP M IR

Desenul 1. Modelul de dezvoltare a identităţii al lui A. Waterman: ID – identitatea difuză; IP –

identitatea prematură; M – moratoriul; IR – identitatea realizată

ID

IP M

IP

ID M ID IR

IR

ID M

Page 21: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

21

Conform modelului lui J.Marsia, dezvoltarea identităţii nu este un proces linear, ea poate să

aibă şi un nivel mai inferior. Chiar avînd o identitate etnică realizată, persoana poate trece prin

criză şi să se reîntoarcă la starea de difuzie. Sentimentul de încredere, hotărîre se pierde atunci

cînd valorile şi convingerile îşi pierd vivacitatea lor şi nu corespund cerinţelor vieţii

contemporane. Dacă această perioadă este însoţită de procesul de depăşire a crizei, persoana are

şanse din nou să obţină identitatea realizată. În cazul în care persoana nu doreşte să observe

schimbările evidente şi să-şi utilizeze forţele şi capacităţile pentru a găsi noi modalităţi, apare

pericolul de a resimţi starea de difuziune (N.V.Antonova, 1996).

Problema corespunderii determinării sociale şi libertăţii personalităţii, Dj.Mid o rezolvă

evidenţiind două tipuri de identitate: conştientizată şi neconştientizată. Identitatea

neconştientizată se bazează pe normele interiorizate sociale, pe valori, obiceiuri – acestea

formînd un complex de aşteptări acceptat, promovat de grupul social, căruia îi aparţine.

Identitatea conştientizată este rezultatul construirii conştiente şi reflexive a „Eu” - concepţiei.

În lucrările sale Dj.Mid analizează două aspecte ale identităţii: „Noi”, care descrie persoana

ca o fiinţă determinată social – „reprezentantul societăţii în individ”, şi „Eu”, care prezintă

persoana ca fiinţă, care este capabilă de a reacţiona la situaţia socială în mod individual şi

original. În opinia sa, pentru interpretarea comportamentului uman este necesar a ţine seama de

aceste două aspecte ale identităţii.

Dj.Mid consideră că identitatea nu este un atribut înnăscut al omului, condiţia de bază a

dezvoltării ei fiind includerea individului în grupul social. Identitatea neconştientizată este

primară, iar dezvoltarea ei în continuare duce la conştientizarea identităţii. Dacă omul face parte

din mai multe grupuri sociale, care au diferite norme şi orientări valorice, pot apărea două (sau

mai multe) identităţi. Dj. Mid considera că omul nu se naşte cu o identitate, ea se prezintă ca

rezultat al experienţei sociale, al interacţiunii cu alţi oameni. Astfel, accentul este pus pe

identitatea determinată social: ea este prezentă cînd individul este inclus în grupul social, ca un

rezultat al comunicării cu membrii acestui grup. O atenţie deosebită se acordă comunicării

verbale şi nonverbale. După cum am menţionat, dezvoltarea identităţii începe de la identitatea

neconştientizată, ajungîndu-se treptat la cea conştientizată. Identitatea conştientizată presupune

prezenţa capacităţilor de reflexie. În unele situaţii, societatea determină identitatea individului,

oferindu-i norme şi legi de existenţă, iar în alte cazuri individul singur îşi alege scopurile,

valorile, necesităţile.

Ideea lui Dj.Mid despre tipurile de identitate – identitatea socială şi individuală – este

dezvoltată de către E.Goffman, care descrie trei tipuri de identitate: 1) identitatea socială –

tipizarea personalităţii altor oameni pe baza atributelor grupului social, căruia îi aparţin; 2)

Page 22: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

22

identitatea personală, ce conţine caracteristicile individuale ale omului; 3) „Eu”- identitatea –

perceperea subiectivă de către individ a situaţiei de viaţă, a fenomenului de continuitate şi de

varietate a ei. Identitatea personală este tratată, de asemenea, ca un fenomen social: perceperea

identităţii personale se manifestă cînd informaţia despre faptele vieţii omului este cunoscută

partenerului cu care interacţionează (N.V.Antonova, 1996).

Analiza orientărilor teoretice referitor la studierea identităţii demonstrează o difuzie şi

momente contradictorii. În urma studierii acestui subiect putem evidenţia două orientări

teoretice: 1) teoria epigenetică a stadiilor psihosociale de dezvoltare a lui E.Erikson şi a

urmaşilor săi, în care accentul este pus pe aspectul interior - integritatea individului în timp şi

spaţiu; 2) teoria interacţionismului simbolic, care dă primatul spaţiului interpersonal, fiind

evidenţiat aspectul exterior, în special comunicarea şi factorii ce influenţează formarea identităţii

(V.P.Pavlenko, 1999).

Analiza identităţii ca o structură importantă psihică nu numai a personalităţii, dar şi a

grupului, a început să fie efectuată în cadrul orientării cognitiviste. Ideea de bază constă în aceea

că impresiile despre lume se organizează în interpretări – idei, stereotipuri, seturi, aşteptări - care

joacă rolul de reglator al comportamentului social. Cea mai recunoscută teorie, elaborată în baza

acestor principii, este teoria identităţii sociale a lui G.Tejfel şi a colaboratorilor săi (G.Tejfel,

1978). Această teorie reprezintă una dintre bazele conceptuale ale cercetării de faţă, de aceea în

lucrare este menţionată în mod special. Ea a propulsat majoritatea cercetărilor în domeniul

psihologiei sociale şi al psihologiei vîrstelor efectuate de către T.G.Stefanenko, G.U.Soldatova,

M.Kozlova, N.M.Lebedeva.

Psihologii din Marea Britanie G.Tejfel şi Dj.Terner înţeleg sub noţiunea de identitate

sistema cognitivă, ce reglează comportamentul corespunzător condiţiilor de existenţă. În opinia

lor, identitatea poate fi:

a) personală, care înglobează autodeterminarea individului din punctele de vedere fizic,

intelectual şi moral;

b) socială, care este formată dintr-o multitudine de identificări şi care determină

apartenenţa persoanei în cadrul diverselor categorii sociale: rasă, naţionalitate, gen etc.

Cercetările lui G.Tejfel şi ale colegilor săi demonstrează că componenta cognitiv-

emoţională a identităţii este, în primul rînd, rezultatul interacţiunii intergrupale.

Caracteristicile principale ale teoriei identităţii sociale sînt:

1) Persoana, indentificîndu-se cu un anumit grup, tinde să aprecieze acest grup pozitiv,

consolidînd, astfel, statutul grupului şi sporind autoaprecierea sa.

2) Identitatea socială include trei componente: cognitivă, emoţională şi comportamentală.

Page 23: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

23

3) Componenta cognitivă a identităţii sociale constă în conştientizarea de către persoană a

apartenenţei de grup şi se realizează prin compararea grupului propriu cu alte grupuri după mai

multe criterii. În aşa fel, la baza identităţii stau procesele cognitive de cunoaştere (categorizare) a

lumii etnosociale.

4) Componenta emoţională a identităţii sociale se află în interacţiune cu componenta

cognitivă. Partea emoţională a identităţii rezidă în conştientizarea apartenenţei la un anumit grup

sub forma unor sentimente ambivalente: dragoste sau ură, mîndrie sau jenă.

5) Componenta comportamentală se manifestă în cazul în care diferenţele între grupul

propriu şi alt grup devin foarte vizibile şi semnificative pentru persoană. Din acest moment

începe a funcţiona un mecanism caracterizat prin comportament de pe poziţia membrului

grupului propriu, evitînd poziţia individuală, independentă.

Teoria identităţii sociale are scopul de a explica discriminarea intergrupală în lipsa

intereselor de conflict şi conţine ipoteza cognitiv-motivaţională, conform căreia indivizii tind să

diferenţieze grupurile proprii de alte grupuri în vederea atingerii unei identităţi sociale pozitive.

Această concepţie a devenit o variantă a teoriei autoactualizării, al cărei autor este J.Terner.

Teoria autoactualizării este axată pe ideea că sinele poate fi analizat ca o structură cognitivă. În

acest context „Eu”- concepţia poate fi determinată ca un complex de reprezentări cognitive ale

„Eu”- lui. „Eu”- concepţia include mai multe componente. Ea funcţionează ca ceva integral,

deoarece reprezentările cognitive pot forma un sistem cognitiv. Pe de altă parte, deoarece toate

componentele posedă, la rîndul lor, de asemenea, un nivel înalt de autonomie, ele pot exista

independent. Autorul menţionează că grupul din punct de vedere psihologic este real, fiind

caracterizat de un anumit proces psihic determinat – de autocategorizare – , element ce determină

comportamentul grupal.

În prezent unii autori înaintează ca subiect de cercetare compararea identităţii sociale şi

personale. De exemplu, G. Breakwell subliniază legătura între ele, presupunînd că identitatea

socială şi personală sînt două poluri ale procesului de dezvoltare personală. Identitatea personală,

în opinia autoarei, este produsul identităţii sociale, dar după formarea sa începe activ să

influenţeze asupra celei sociale. (G.Breakwell, 1993, cit. de L.A. Şaigherova, p.19).

Prezintă interes cercetările etnologului american J.De-Vos, care a încercat să sistematizeze

factorii ce susţin transformarea identităţii etnice în mediul incultural. O perioadă îndelungată de

timp el a studiat identitatea etnică a migranţilor la diferite grupuri etnice. Este unul dintre

cercetătorii, care a studiat influenţa familiei asupra identităţii etnice a migranţilor. Considerînd

identitatea etnică o parte componentă a identităţii sociale, cercetătorii contemporani întreprind

încercări de a evidenţia nişte particularităţi, ce pot fi atribuite doar ei. J. De Vos menţionează că

Page 24: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

24

pentru formarea identităţii etnice integrale şi armonioase este necesar ca valorile transmise de

şcoală şi de grupul de semeni să coincidă cu valorile transmise de către familie. Atunci cînd

valorile socializării primare sînt confirmate de valorile socializării secundare, are loc

intensificarea moştenirii culturale şi, respectiv, realizarea identităţii cu comunitatea etnică

proprie (De Vos, 1983).

Identitatea etnică este o formă de identitate inclusă în tradiţiile culturale, orientată spre

trecut, spre deosebire de alte forme, care sînt orientate spre prezent sau trecut.

Etnicitatea este considerată, în primul rînd, un fenomen ce include sentimentul de

apartenenţă la un anumit neam, la o anumită comunitate, religie, limbă. Acest sentiment primar

nu poate avea legătură cu comunităţile politice sau geografice (De Vos, 2001, p.247). Această

tematică îşi găseşte actualmente reflectare şi în studiile efectuate în spaţiul postsovietic.

(V.P.Levkovici, L.D.Cuzmiţkaite, 2003).

Pentru studiul nostru prezintă interes ideea lui A.Smith (2002), conform căreia constituirea

naţiei este un proces care se reînnoieşte permanent. Fiecare generaţie primeşte de la generaţiile

anterioare informaţii despre interpretarea experienţei colective, dar obiectivele interpretării le

elaborează doar ea.

Tematică etnică a fost abordată şi de cercetătorii români, care au fost preocupaţi de astfel

de probleme ca identitatea naţională, etnicitatea, relaţiile interetnice, atitudinile majoritari-

minoritari, reprezentările sociale ale acestor realităţi începînd cu anii '70 ai secolului al XX-lea.

Constantin Rădulescu-Motru (1998) în lucrarea “Psihologia poporului român” specifică

următoarele particularităţi caracteristice acestui popor: ospitalitatea, toleranţa, sinceritatea,

religiozitatea, individualismul, instabilitatea. Cercetătorii S.Chelcea, M.Moţescu, studiind

reprezentările sociale ale identităţii etnice la români, evidenţiază un aspect deosebit al identităţii

în relaţiile interetnice (sînt comparate grupurile etnice ale nemţilor, ungurilor şi ţiganilor) -

toleranţa.

Cunoscutul sociolog român D.Drăghicescu, în lucrarea sa „Din psihologia poporului

român” (1996), analizează cum se recunosc şi se regăsesc caracterele istoriei şi ale societăţii

româneşti în trăsăturile cele mai de seamă ale portretului românilor. De ex., autorul, caracterizînd

imaginea românilor, menţionează pasivitatea, rezistenţa defensivă, lipsa de energie ofensivă,

modestie cuminţită, înţelepciune resemnată (D.Drăghicescu, 1996).

Sfera de interese a cercetătorilor români reprezintă: a) etnopsihologia românilor

(P.Popescu-Neveanu, 1994; S.Chelcea, R.Gherghinescu, M.Moţescu, 1994); b) particularităţile şi

diferenţele regionale (I.Mînzat, 1994; R.Chiran, 1994; M.Gîrlan, D.C.Rădulescu, 1994); c)

Page 25: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

25

comparaţiile intra- şi internaţionale (A.Liiceanu, 1994; S.Rusnac, 1994; T.Ştefănescu, 1994); d)

minorităţile conlocuitoare (E.Zamfir, 1994).

În studierea caracteristicilor etnopsihice sînt utilizate o serie de metode: analiza produselor

culturale, observarea şi explorarea comportamentului oamenilor comunităţii respective în diverse

situaţii, cercetarea orientărilor de valoare, stabilirea naturii şi frecvenţei unor trăsături psihice sau

a tipului predominant de personalitate, analiza reprezentărilor comunităţii despre sine sau despre

alţii, identificarea manierei în care este receptată de alteritate etc. (L.Iacob, 2003).

Un rol aparte în studiul etnicităţii îi revine imagologiei - demers cu statut interdisciplinar –

la graniţa dintre literatura comparată, istorie, antropologie şi psihologie. Imagologia, în sensul

restrîns, tradiţional, al termenului, se ocupă cu studiul imaginilor pe care şi le fac popoarele

despre sine (autoimagini) sau despre alte popoare (heteroimagini). Ambele categorii de imagini

pot exista sub forma stereotipurilor etnice. Cele mai numeroase cercetări sînt orientate asupra

vecinilor, a celor puternici sau a propriei identităţi (L.Iacob, 2003).

Un interes deosebit prezintă studiile efectuate de către psihologul român L.Iacob (2003),

care este preocupată, în special, de problemele ce ţin de domeniul imagologiei. În monografia sa

fundamentală “Etnopsihologie şi imagologie” sînt descrise opt studii, care se centrează pe

tematica autoimaginilor şi heteroimaginilor etnice, fiind abordate din perspectiva imagologică

sau ego-ecologică. Aceste studii ne-au ajutat să înţelegem mai bine cum are loc procesul de

formare a identităţii etnice la etnia titulară în spaţiul nostru.

Cercetătoarea a întreprins un demers comparativ în ceea ce priveşte autoimaginile şi

heteroimaginile. Pentru dimensiunea etică, dintre sursele străine cercetătoarea a selectat studiul

«Rumanian Culture and Behavior» (1943) realizat de Ruth Benedict, reprezentantă de marcă a

şcolii americane de antropologie culturală. Pentru latura emică a dialogului s-a apelat la diverşi

autori români, implicaţi în discutarea problematicii specificităţii dezvoltării societăţii române, a

dimensiunii psihologice a identităţii etnice. Menţionăm doar cîţiva autori: V.Alecsandri,

T.Arghezi, L.Blaga, E.Cioran, M.Eliade, M.Eminescu, T.Maiorescu ş.a.

R.Benedict caracterizează românii ca fiind oameni simpatici, cărora le place veselia, dar,

totodată, şi deschiderea către corupţie, care este considerată ca ceva firesc.

Analiza comparativă a auto- şi heteroimaginilor a oferit posibilitatea unei înţelegeri mai

eficiente în ceea ce priveşte valorile: plăceri, raportare religioasă, recunoaştere socială, angajare

în activitate. Excepţie fac valorile indulgenţă şi onestitate, raportul lor fiind inversat (L.Iacob,

p.133). L.Iacob menţionează că heteroimaginea analizată are o tonalitate de ansamblu pozitivă.

Prezintă interes valorile ce se situează în primele ranguri: apropiere de natură şi artă, curaj,

imaginaţie, viaţă tumultoasă, recunoaştere socială. La fel şi a ultimelor: onestitate, indulgenţă,

Page 26: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

26

umanism, autocontrol, demnitate. O categorie aparte sînt valorile care deopotrivă sînt afirmate şi

negate, căpătînd un statut ambivalent: confort, viaţă liniştită, umanism.

Comparativ, în cazul autoimaginii, au statut înalt criteriile istoria şi personalităţile, în timp

ce heteroimaginea valorifică criteriile viaţă zilnică şi educaţia. Autoarea interpretează acest fapt

prin aceea că atunci cînd se raportează la sine, în termenii etnoimaginii, românii tind să se refere

la istoria lor şi la personalităţile reprezentative, mai ales ale trecutului. Prezentîndu-i pe români

sursa americană tinde să se oprească la viaţa zilnică şi educaţie. Dar aici, autoarea menţionează o

amprentă americană.

Interesul pentru studiile efectuate de către L.Iacob constă în aceea că rezultatele includ o

imagine complexă a românilor.

Factorii ce influenţează identitatea etnică sînt familia, mediul în care locuiesc respondenţii

(mediul monoetnic sau polietnic), sistemul de instruire, starea socio-politică a societăţii. Aceşti

factori au fost menţionaţi de De Vos, J.Phinney, N.M.Lebedeva, T.G.Stefanenko.

Pentru studiul nostru a prezentat interes influenţa mediului (monoetnic sau polietnic) în

care locuiesc respondenţii şi influenţa lui asupra particularităţilor psihologice ale identităţii

etnice la adolescenţi ţinînd cont de situaţia socio-politică creată în mediul de existenţă

(statornicirea statalităţii RM, autonomia Găgăuziei).

Problema identităţii sociale a obţinut şi în spaţiul postsovietic o imagine „etnică”.

Fenomenul identităţii etnice a constituit obiectul de cercetare psihologică în studiile

cercetătorilor N.M.Lebedeva, V.P.Levkovici, V.P.Pavlenko, V.F.Petrenko, E.I.Şleaghina.

Prezintă interes cercetarea longitudinală realizată de G.U.Soldatova, care abordează identitatea

etnică în unele regiuni ale Rusiei, ce se caracterizează prin tensiune etnică (Republicile Tuva,

Tatarstan, Saha şi Caucazul de Nord). Studiile efectuate în aceste regiuni în anii 1994-1995 au

demonstrat că în perioada actualizării etnicităţii orientările hiperetnice şi xenofobe erau

caracteristice unui număr redus de respondenţi. Printre locuitorii ruşi ai acestor republici numărul

de persoane varia în limita de la 1% la 5%, printre etnia titulară de la 3% pînă la 9%. Totuşi acest

număr neînsemnat de persoane nu trebuie ignorat. Pe parcursul creşterii tensiunii interetnice

hiperactivitatea devine caracteristică pentru păturile active şi influente ale populaţiei, care

reprezintă etnia majoritară. Hiperidentitatea sporită a etniei titulare în comparaţie cu populaţia

rusă este o reflectare a tendinţei de grup către dominare pe teritoriul etnic propriu, o asociere mai

mare cu grupurile etnice după diferiţi parametri. Hiperidentitatea mai redusă a ruşilor vorbeşte

despre faptul că apartenenţa etnică pentru ei, deocamdată, nu are o semnificaţie mare în

comparaţie cu etnia titulară. În general, ruşii din aceste republici se străduie să-şi păstreze

statutul lor socioprofesional şi, de aceea, demonstrează un nivel mai înalt de toleranţă etnică.

Page 27: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

27

Reacţii xenofobe intensive se înregistrează la cei sosiţi din alte regiuni, în primul rînd, la

migranţi (G.U.Soldatova, 1998, p.356).

Etnopsihologul rus N.M.Lebedeva cu colaboratorii săi au efectuat un studiu al structurii

identităţii etnice şi al legăturii ei cu toleranţa. Au fost cercetate categoriile psihologice (distanţa

socială, autostereotipurile şi heterostereotipurile), care influenţează asupra particularităţilor

identităţii etnice şi toleranţei etnice la diferiţi reprezentanţi ai grupurilor etnice care locuiesc la

nordul Başkiriei. În calitate de categorii subiective, care puteau fi legate cu toleranţa etnică, s-au

studiat ambivalenţa, distanţa subiectivă culturală. Conform datelor cercetărilor etnopsihologice

(N.M.Lebedeva, 1999, Dj.Berry, 1984), identitatea etnică pozitivă contribuie la formarea

toleranţei etnice. Elementele negative în structura identităţii etnice (autostereotipurile negative şi

sentimentele negative) favorizează formarea intoleranţei etnice. La cercetarea propriu-zisă au

participat persoane de naţionalitate başkiră, tătară, rusă şi udmurtă. În urma cercetării s-a ajuns la

următoarea concluzie: existenţa corelaţiei între identitatea etnică pozitivă şi toleranţa etnică

(heterostereotipuri pozitive, sentimente legate de etnicitate) la reprezentanţii celor patru grupuri

confirmă ideea despre legătura identităţii etnice pozitive cu toleranţa etnică. De asemenea, s-a

observat că la reprezentanţii diferitor grupuri etnice nivelul de evidenţiere a autoidentificării

etnice este diferit. Ruşii, tătarii şi udmurzii au demonstrat o autoidentificare etnică mai

exprimată, mai clară şi mai determinată în comparaţie cu başkirii. În linii generale se poate de

vorbit despre un climat favorabil în regiune, fapt ce evidenţiază caracteristicile sociopsihologice,

ce indică asupra toleranţei etnice generale la reprezentanţii tuturor grupurilor etnice care locuiesc

în regiunile menţionate (N.M.Lebedeva, 2002).

Printre lucrările semnificative dedicate studierii identităţii etnice este considerată cea a

psihologului T.G.Stefanenko, în care identitatea etnică a fost studiată de pe poziţiile

construcţioniste ale psihologiei sociale, ca un domeniu conceptual şi fenomenologic

independent, ca autocategorizarea, realizată de către individ în procesul constituirii realităţii

sociale. În lucrare au fost generalizate şi sistematizate abordările principale ale cercetătorilor de

peste hotare şi din Rusia ale identităţii etnice, autoconştiinţei etnice, etnicităţii (T.G.Stefanenko,

1996).

T.G.Stefanenko a efectuat un studiu empiric referitor la interacţiunea limbii şi identităţii

etnice, subliniind că limba stă la baza identificării cu grupul etnic propriu. Limba este o condiţie

importantă pentru existenţa oricărei comunităţi etnice, scrie T.G. Stefanenko (1999), fiind

considerată în majoritatea cazurilor drept cel mai important şi stabil indice de determinare a

identităţii etnice. Limba este atît un mijloc de comunicare interetnică, cît şi un simbol în procesul

de formare a sentimentului de comunitate al oamenilor. Grupurile etnice contactează permanent.

Page 28: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

28

În mediul polietnic funcţionează diferite limbi, care influenţează formarea identităţii etnice.

Particularităţile identităţii etnice a individului depind de contextul social, în care ea se formează

şi, în măsură considerabilă de manifestarea ei, determinată de vitalitatea etnolingvistică a

grupului (T.G. Stefanenko, 1999).

Pentru cercetarea noastră teoria identităţii sociale a lui H.Tajfel şi J.Turner prezintă interes,

prin ideea ce postulează legătura dintre individ şi un anumit grup social: aprecierea pozitivă a

grupului de apartenenţă sporeşte concepţia pozitivă despre sine.

Ni se pare valoroasă clasificarea „Eu” - concepţiei în trei niveluri:

1) nivelul superior reflectă existenţa omului în general;

2) nivelul mediu corespunde relaţiilor de intergrup (formarea identităţii sociale);

3) nivelul inferior subliniază diferenţierea dintre membrii ingrupului (formarea identităţii

personale).

Nivelul superior include în sine nivelurile inferioare.

Conceptele teoretice ale cercetătorului T.G.Stefanenko au adus un aport deosebit în cercetarea

subiectului prin:

• formularea noţiunii de identitate etnică. Ne referim la noţiunea, conform căreia

identitatea etnică a individului se formează în cadrul unei anumite culturi şi în procesul

de interacţiune interetnică, dar, totodată, fiind relativ independentă şi de una, şi de alta.

Posibil, problema influenţei particularităţilor individuale asupra formării identităţii

etnice va fi scopul unui alt studiu;

• identitatea etnică se formează activ de către individ pe baza etnicităţii ascriptive,

atribuite de societate, dar nu se reduce la aceasta. Acest concept este actual pentru

timpul prezent – cînd au loc interacţiuni interculturale.

De exemplu, studiind identitatea etnică a adolescenţilor (I.Caunenco, L.Gaşper, 1999) şi

realizînd training-urile psihologice, noi am întrebat ce naţionalitate şi-ar alege respondenţii.

Mulţi adolescenţi alegeau americanii („Ei sînt oameni puternici şi de afaceri”, „a fi american –

înseamnă „a-ţi construi” propria viaţă singur”), francezii („ei sînt foarte instruiţi”, „au o viaţă

foarte interesantă”). Astăzi, cînd migraţia de muncă include toate grupurile de vîrstă, asupra

identităţii etnice poate influenţa şi experienţa aflării în alt mediu etnic, unde lucrează părinţii;

• identitatea etnică este rezultatul procesului cognitiv emoţional al

identificării/diferenţierii individului în spaţiul social referitor la mai multe etnii, trăirea

relaţiilor „Eu” şi a mediului etnic – a identificării cu una sau cu cîteva comunităţi etnice

şi separarea de alţii. Anume procesul de trăire emoţională a apartenenţei sale către un

anumit grup etnic este de bază în formarea identităţii etnice. În cazul studiului nostru

Page 29: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

29

acest proces reprezintă comunicarea. Anume în procesul de comunicare are loc

„întîlnirea culturilor”, trăirea „neasemănărilor”, unicalităţii grupului (etnic) de

apartenenţă.

• concluziile empirico-teoretice ale T.G.Stefanenko despre aceea că „în procesul de

dezvoltare a copilului, identitatea etnică parcurge mai multe etape de la cea difuză pînă

la cea realizată. Rezultatul acestui proces este formarea la vîrsta adolescentină a

cunoaşterii despre particularităţile grupurilor etnice, asemănările şi deosebirile sale, o

autoidentificare clară cu comunitatea etnică pe baza indicilor etnodiferenţiatori.

• asupra formării identităţii etnice a copiilor şi adolescenţilor influenţează statutul

grupului etnic (majoritar sau minoritar). O identificare clară cu grupul lor o au nu numai

adolescenţii – reprezentanţi ai grupului majoritar - dar şi reprezentanţii acelui grup

minoritar, care subiectiv nu se percep şi nu sînt percepuţi astfel în relaţiile intergrupale.

(T.G. Stefanenko, 1999).

În baza analizei orientărilor teoretice şi empirice, a identităţii etnice în psihologie

(reprezentanţii psihanalizei, interacţionismului şi psihologiei cognitive) se poate concluziona că

aceste abordări ale fenomenului identităţii etnice sînt diferite, dar, totodată, au şi anumite

tangenţe: temelia o constituie sfera motivaţional-afectivă (cercetările identităţii în psihanaliză).

Aceste abordări se completează reciproc şi vizează diverse aspecte ale identităţii. De menţionat

necesitatea formării identităţii sociale pozitive, descrise de G.Tejfel, care apoi a fost completată

cu anumite componente cognitive.

§ 1.3. Aspecte socioculturale ale cercetării etnosului şi identităţii etnice în

Republica Moldova

În Republica Moldova, care este un stat polietnic, în ultimul deceniu au avut loc schimbări

de ordin general, caracteristice spaţiului postsovietic, şi specifice, determinate de formarea

statalităţii ţării. Aceste procese au condiţionat intensificarea cercetărilor în domeniile etnografiei,

istoriei, sociologiei (V. Stepanov, 2002, V. Zelenciuc, 2000, O.Luchianeţ, 2006).

Pentru Republica Moldova, la fel ca şi pentru ţările din spaţiul postsovietic, sînt

caracteristice:

• Schimbarea statutului etnopolitic al grupurilor etnice.

• Căutarea unei identităţi noi, adecvate realităţilor etnice şi culturale, de către

reprezentanţii etniei titulare şi ai minorităţilor etnice.

• Creşterea tensiunii interetnice, a intoleranţei şi xenofobiei.

Page 30: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

30

• Eforturile în vederea formării unei identităţi civile şi constituirii unui multiculturalism

în scopul păstrării păcii etnice (N.M. Lebedeva, 2002, p.10).

Asupra proceselor sociopolitice din Republica Moldova au influenţat şi următorii factori:

• Republica Moldova, spre deosebire de celelalte republici ale Uniunii Sovietice, era

unica republică unde majoritatea populaţiei era legată din punct de vedere cultural cu un

stat naţional de dincolo de hotarul ei (King Charles, 2002, p.6). Astfel, ea, este unicul

stat din spaţiul post sovietic în care există un etnos înrudit, cu cel din România. Şi acest

fapt influenţează asupra proceselor etnice din ţară (C.King, 2002).

• Republica Moldova reprezintă o zonă unicală de contact etnic între lumea romană şi cea

slavonă, între culturile română, slavonă şi tiurcă într-un spaţiu geografic restrîns. Etnia

titulară, moldovenii, alcătuiesc 75,8% din numărul populaţiei (fig.1).

• În partea de nord a republicii şi în partea stîngă a ei, alături de etnia titulară, cei mai

numeroşi sînt ucrainenii. După datele recensămîntului, aceştia alcătuiesc 8,4% (fără

ucrainenii din Transnistria), adică ocupă locul doi după moldoveni. Contactele istorice

de lungă durată şi relaţiile de vecinătate bune au determinat formarea unei atitudini

tolerante reciproce a reprezentanţilor acestor două popoare. Despre aceasta vorbesc şi

căsătoriile interetnice.

Bulgarii locuiesc la sudul Republicii Moldova, în judeţul Taraclia (mai mult de 30 mii), şi

constituie, după datele ultimului recensămînt, 1,9%. Strămoşii bulgarilor de astăzi s-au mutat cu

traiul aici la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, salvîndu-se de asuprirea otomană. De la bun început

bulgarii s-au adaptat la condiţiile din locurile noi, incluzîndu-se activ în viaţa culturală şi socială

a Basarabiei (N.Cervenkov, 2001). În prezent în şcolile din localităţile cu populaţie bulgară

compactă se predă obligatoriu limba şi literatura bulgară. În or.Chişinău a fost deschisă o şcoală

medie bulgară „Vasile Levski”, în or. Taraclia funcţionează un colegiu pedagogic şi o

universitate.

Locuitorii de naţionalitate rusă sînt concentraţi, mai ales, în partea centrală a republicii şi

pentru ei este caracteristic o dispersie în ceea ce priveşte locul de trai. Spre deosebire de Ucraina,

Letonia şi Estonia, în Republica Moldova ruşii nu formează un grup numeros. Actualmente ei

alcătuiesc, după datele recensămîntului preliminar, 5,8% din numărul populaţiei. Istoriceşte

comunitatea polietnică în Moldova s-a format pe baza limbii şi culturii ruse.

Găgăuzii locuiesc la sudul Republicii Moldova şi, conform datelor recensămîntului din

anul 2004, alcătuiesc 4,4%. Discuţii despre istoria etnică a găgăuzilor se duc pînă în prezent.

Mulţi cercetători îi consideră descendenţi ai oguzilor, pecenegilor, cumanilor, polovţienilor, care

pribegeau în evul mediu pe aceste pămînturi, venind din regiunea Mării Negre. Găgăuzilor le

Page 31: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

31

lipseşte statul „istoric”, deoarece s-au format ca etnie pe teritoriul Moldovei. În Găgăuzia ei

constituie 78,7% din numărul populaţiei. Limba găgăuză face parte din familia limbilor turcice,

spre deosebire de alte limbi vorbite aici. În UTA Găgăuzia există trei limbi oficiale: găgăuza,

româna şi rusa.

Figura 1 Structura populaţiei după naţionalităţile de bază (Recensămîntul populaţiei 2004,

Chişinău 2006)

În prezent populaţia din Republica Moldova este împărţită în două categorii mari: prima

este numită vorbitoare de limba română, a doua - vorbitoare de limba rusă. În afară de ruşii etnici

a doua categorie include şi reprezentanţi ai etniei titulare, de asemenea bulgarii, găgăuzii,

ucrainenii şi alte grupuri etnice, care comunică în limba rusă. Populaţia vorbitoare de limba rusă

se caracterizează, mai ales, prin limba vorbită – rusa, care a devenit pentru ea maternă. În acelaşi

timp, asupra autoconştiinţei reprezentanţilor acestei categorii au influenţat apartenenţa la altă

naţionalitate, mediul de trai - polilingvistic şi policultural (V.Stepanov, 2004, 2006).

După A.I.Skvorţova, pentru Moldova, în general, este caracteristică „neformarea” unei

identităţi etnice concrete, practic, pentru toate grupurile etnice. Şi anume drept rezultat al

nedesăvîrşirii procesului de formare a identităţii etnice a diferitor grupuri etnice, ea posedă un

potenţial atît bipolar, cît şi dispersional ale unei societăţi polietnice (A.I. Skvorţova, 2002).

Unii autori au fost preocupaţi de problema minorităţilor etnice din Republica Moldova (V.

Stepanov, 2000); de aspectele problemei privind autoconştiinţa etnică în Moldova

(O.C.Galuşcenco, 2006); de procesele de transformare a autoconştiinţei etnice a populaţiei

Basarabiei la sfîrşitul sec.XVIII – înc. sec. XIX. (O.C.Radova, C.V.Capustin 2006); de problema

75.8%

8.4%

5.9% 4.4% 2.2% 0.4%1.0%1.9%

Moldoveni Ucraineni Ruşi Găgăuzi Români Bulgari Alte naţionalităţi Nedeclarată

Page 32: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

32

ruşilor din Moldova (A.I.Skvorţova, 2002); de globalizarea şi problemele identităţii în lumea

contemporană (O.C.Galuşcenco, 2002).

A.I.Skvorţova analizează diferite aspecte ale statutului populaţiei ruse din Moldova,

descriind avantajele şi dezavantajele statutelor populaţiilor, menţionînd combinarea lor, ceea ce

duce la multidimensiunea şi diversitatea populaţiei ruse din Republica Moldova (A.I.Skvorţova,

2000).

În opinia A.I.Skvorţova, este necesară crearea unei societăţi multiculturale, bazate nu pe

drepturile culturale de grup, ci pe alegerea liberă a individului în condiţiile toleranţei şi

deschiderii întregii societăţi. Integrarea este un pluralism colectiv raţional, care nu minimalizează

interesele societăţii în general, dar consideră individul drept valoare principală a societăţii

contemporane (A.I.Skvorţova, 2000, p.101).

După constituirea Republicii Moldova ca stat independent, a început studiul ştiinţific intens

al particularităţilor etnosurilor care locuiesc aici.

N.Cervencov scrie despre comunităţile naţionale ale bulgarilor din Moldova: „Renaşterea”,

„Comunitatea bulgarilor din Republica Moldova”, „Comunitatea ştiinţifică a bulgarilor din

Republica Moldova”. Cercetătorii sînt preocupaţi, în special, de istoria, limba şi cultura

bulgarilor din republică. N.Cervencov aminteşte de cercetările sociologice efectuate în asociaţie

cu savanţii bulgari, privind particularităţile bulgarilor basarabeni, valorile acestora, descrie

utilizarea limbii bulgare în diferite domenii. Bulgarii au posibilitatea de a studia limba maternă în

instituţiile de învăţămînt. El menţionează faptul că au fost elaborate programe de studiere a

limbii şi literaturii bulgare, a istoriei, culturii şi tradiţiilor poporului bulgar, manuale pentru

şcolile medii (N.Cervencov, 2000, p.243).

Despre parteneriat şi cooperare în promovarea dialogului intercultural scrie şi T.M.

Levandovscaia, menţionînd interacţiunea între diferite organizaţii internaţionale în această

direcţie. O importanţă deosebită au organizaţiile internaţionale care oferă ajutor metodic şi

financiar pentru rezolvarea problemelor privind drepturile minorităţilor etnice din Republica

Moldova şi păstrarea identităţii lor. Parteneriatul cu organizaţiile internaţionale vizează

organizarea diferitor conferinţe, seminare etc. în scopul promovării diversităţii culturale,

lingvistice, religioase, spirituale, formării unei atitudini tolerante faţă de diferenţele existente. În

acest sens se pune accentul pe rolul organizaţiilor obşteşti ruse, ucrainene, bulgare, bielaruse,

poloneze, a căror activitate este orientată spre dezvoltarea multiculturalităţii

(T.M.Levandovscaia, 2000, p. 249).

Referitor la problema multiculturalităţii, menţionăm de asemenea, contribuţia adusă de

O.Luchianeţ, care a realizat o descriere amplă a identităţii etnice a populaţiei din Basarabia, a

Page 33: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

33

tradiţiilor şi inovaţiilor de aici, a indicat cum se percep ruşii pe sine şi cum sînt priviţi de către

moldoveni, cum au fost descrise toate acestea de călătorii din prima jumătate a sec.al XX-lea.

Analizînd literatura ştiinţifico-populară din prima jumătate a secolului al XX-lea care conţine

informaţii despre Basarabia, autoarea menţionează, în special, lucrările lui D.Moruzi, care a

conturat imaginea reprezentanţilor păturilor superioare ale populaţiei, evidenţiind calităţile lor,

care demonstrează o identificare negativă. Criza identităţii, după cum scrie D. Moruzi, s-a

manifestat nu numai în schimbarea numelor de familie moldoveneşti cu nume ruseşti, ci şi în

cultura tradiţională. D. Moruzi vorbeşte despre atitudinea autohtonilor faţă de „străini” şi cum

sînt percepuţi aceştia de societatea tradiţională. Problema păstrării identităţii naţionale cînd se

intensifică contactele cu purtătorii altor tradiţii, a fost în centrul atenţiei reprezentanţilor

comunităţii basarabene. Bătrînii erau îngrijoraţi de soarta copiilor, care pot să-şi piardă specificul

naţional (O.Luchianeţ, 2006, p.20).

Problemele referitoare la autoconştiinţa naţională a moldovenilor şi-au găsit reflectare şi în

literatura ştiinţifică, precum şi în cea ştiinţifico-populară. Intenţionînd să arate specificul

identităţii, culturii moldovenilor, autorii din această perioadă prin contribuţia lor au influenţat

procesul de dezvoltare a autoconştiinţei naţionale (O.Luchianeţ, 2006, p.172).

Identitatea etnică a fost cercetată de etnologul V.Stepanov. În studiile sale empirice, el a

ajuns la concluzia că etnosul majoritar este neomogen din punctul de vedere al mentalităţii

etnice. La fel şi elita politică este divizată în proromână şi promoldovenească (V.Stepanov,

2000). În opinia acestui autor, ucrainenii alcătuiesc populaţia majoritară la nordul Republicii

Moldova. Spre deosebire de locuitorii din regiunea etnografică din nordul republicii cei din

regiunea etnografică din sudul ei, în ceea ce priveşte identificarea etnică şi civilă, sînt mai activi.

Se evidenţiază, mai ales, găgăuzii, care s-au format definitiv ca naţiune pe teritoriul Bugeacului.

Constituirea UTA Găgăuzia se datorează tensiunii interetnice de la începutul anilor '90 ai

secolului XX –lea. Referitor la orientarea etnopolitică a elitei găgăuze opiniile într-o anumită

măsură, sînt diferite. Unii susţin identitatea etniei găgăuze, unicitatea acesteia şi dreptul ei la

autodeterminare, există şi o orientare proturcă a elitei naţionale (V.Stepanov, 2000, p.92).

În ultimul timp au apărut un şir de lucrări ce reflectă fenomenul identităţii religioase şi

identităţii etnice (A.Papţova, 2003, 2004, E.Cvilincova, 2006).

Despre raportul dintre identitatea religioasă, etnică şi cea lingvistică a găgăuzilor în sec.

XIX-XX scrie cercetătoarea A.Papţova (2006), care menţionează că identitatea religioasă a avut

o importanţă deosebită pentru identitatea etnică a găgăuzilor atît în secolul al XIX-lea, cît şi la

sfîrşitul secolului al XX-lea. Predominarea în secolul al XIX-lea a identificării religioase în

identitatea etnică a găgăuzilor a determinat concepţia istorică, despre formarea stereotipurilor

Page 34: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

34

etnice. La sfîrşitul secolului al XX-lea s-a înregistrat o creştere a autoconştiinţei naţionale.

Autoarea menţionează şi pluralismul religios din UTA Găgăuzia, subliniind importanţa

componentului religios în sistemul de identificare a găgăuzilor (A.Papţova, 2006).

Problema identităţii etnice, a relaţiilor interetnice este analizată şi în lucrările psihologilor

autohtoni (S.Rusnac, 1995, P. Borocina, 1995, I.Caunenco, 2004, 2006, L.Gaşper, 2004).

Obiectul studiului psihologului I.Caunenco (2006, 2007) l-a constituit particularităţile

psihologice ale identităţii etnice a tinerilor din Republica Moldova. (I.Caunenco, 2006).

Eşantionul a cuprins 200 de tineri cu vîrsta între 18-24 de ani (studenţi) din oraşele – Chişinău,

Comrat (Găgăuz-Ery), Taraclia. Naţionalitatea respondenţilor: moldoveni, ruşi, ucraineni,

găgăuzi, bulgari.

Drept rezultat al studiului, la toate grupurile etnice s-a înregistrat un autostereotip pozitiv,

adică imaginea şi atitudinea faţă de propriul grup este pozitivă.

Tabelul 2

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-

coeficientul diagnostic) la tineri

Moldoveni Găgăuzii Ruşii Ucrainenii Bulgari Tipul aprecierii

A S D A S D A S D A S D A S D Autoaprecierea 0,60 0,25 0,21 0,63 0,25 0,20 0,64 0,24 0,20 0,63 0,25 0,21 0,57 0,29 0,25 Nota "Ideal" 0,52 0,40 0,32 0,54 0,40 0,30 0,48 0,44 0,36 0,48 0,45 0,36 0,48 0,42 0,35 Autostereotipul 0,67 0,15 0,12 0,70 0,11 0,09 0,62 0,26 0,22 0,67 0,20 0,17 0,63 0,22 0,18 Heterostereotipul moldovenilor 0,70 -0,01 -0,01 0,73 -0,01 -0,01 0,72 0,05 0,05 0,71 0,04 0,03

Heterostereotipul ruşilor 0,67 0,21 0,17 0,71 0,09 0,08 0,66 0,20 0,17 0,63 0,22 0,17

A fost înregistrată identificarea cu propriul grup, la nivel de personalitate, la moldoveni

(elevii din Transnistria, Găgăuzia), la ruşi, la ucraineni (elevi, studenţi). Aceasta înseamnă că

componentul etnic, pentru grupurile etnice date, este important pentru construirea „Eu” –

concepţiei, existînd tendinţa de identificare cu grupul etnic după tipul hiperidentităţii.

La nivel de grup perceperea ruşilor ca un grup mai apropiat s-a semnalat la ucraineni şi

bulgari (studenţi). La nivel de personalitate ruşii sînt percepuţi ca grup apropiat de către

ucraineni. Apropierea autostereotipurilor, „imaginii Eu” şi heterostereotipurilor ruşilor denotă un

anumit nivel de bietnicitate atît la nivel de grup, cît şi la nivel personal. Bietnicitatea este mai

stabilă la ucraineni. Toate grupurile etnice învaţă în limba rusă şi pentru mulţi ea este a doua

după limba maternă.

Page 35: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

35

Studierea afilierii, adică a tendinţei de a respecta normele şi scopurile propriului grup etnic

(G.U.Soldatova, 1998, p.32), a demonstrat că tendinţele afiliative la moldoveni şi găgăuzi sînt

mai exprimate, rezultate asemănătoare fiind înregistrate şi la adolescenţi.

60%

74%

57%

43%

45%

20%

3%

20%

24%

10%

20%

23%

23%

33%

45%

găgăuzi

moldoveni

bulgari

ruşi

ucraineni

Afiliative Oscilatorii Antiafiliative

Figura 2 Tendinţele afiliative şi antiafiliative ale grupurilor etnice (tineri)

Se observă o dinamică în tendinţele de afiliere la bulgari (studenţi). Studiul s-a efectuat

în cadrul Universităţii din Taraclia, regiune locuită preponderent de către bulgari. Această

universitate are legături strînse cu Bulgaria, stat care oferă ajutor Universităţii.

La ucraineni sînt exprimate, la fel, tendinţele afiliative şi cele antiafiliative. La ruşi,

nivelul de antiafiliere este mai scăzut, iar grupul oscilatorilor este mai mare. Acest grup este

alcătuit din respondenţi la care atît tendinţele afiliative, cît şi cele antiafiliative sînt exprimate

identic. Posibil, aceasta este una din strategiile de adaptare şi necesită un studiu separat.

Pentru studierea ierarhiei preferinţelor etnice, la nivelul intraindividual, a fost utilizat

„Testul culorilor al relaţiilor” (O.A.Boronoev, V.N.Pavlenko).

Reprezentanţii etniei titulare ocupă locurile trei şi patru la toate minorităţile etnice. La

adolescenţii ruşi, aceştia ocupă locul doi. Moldovenii

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 30 1 39 1Ruşi 20 2 29 2Ucraineni 14 3.5 23 3Evrei 14 3.5 10 5Bulgari 12 6.5 7 6Polonezi 12 6.5 11 4Găgăuzi 13 5 1 7.5Ţigani 5 8 1 7.5Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.798

Grupul etnicReal Declarat

30

20

14

14

12

12

13

5

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 3 Ierarhia preferinţelor etnice

Page 36: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

36

Ruşii

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 12 4 25 3Ruşi 33 1 39 1Ucraineni 24 2 31 2Evrei 16 3 7 5Bulgari 10 6 9 4Polonezi 11 5 4 7Găgăuzi 8 7 5 6Ţigani 5 8 0 8Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.833

Grupul etnicReal Declarat

12

33

24

16

10

11

8

5

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 4. Ierarhia preferinţelor etnice Găgăuzii

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 12 4.5 17 3.5Ruşi 30 1 37 2Ucraineni 16 3 17 3.5Evrei 7 8 1 6Bulgari 12 4.5 10 5Polonezi 11 6 0 7.5Găgăuzi 23 2 38 1Ţigani 9 7 0 7.5

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.863

Grupul etnicReal Declarat

12

30

16

7

12

11

23

9

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 5 Ierarhia preferinţelor etnice Ucrainenii

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 11 4.5 19 3Ruşi 25 1.5 36 1Ucraineni 25 1.5 33 2Evrei 7 7 7 4Bulgari 14 3 5 5.5Polonezi 9 6 5 5.5Găgăuzi 5 8 2 7.5Ţigani 11 4.5 2 7.5

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.649

Grupul etnicReal Declarat

1

1

Декларируемое

Реальное

11

25

25

7

14

9

5

11

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 6 Ierarhia preferinţelor etnice BulgariiGrupul etnic Real Declarat

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 16 3 11 4Ruşi 23 2 36 2Ucraineni 15 4 24 3Evrei 14 5 2 6Bulgari 24 1 38 1Polonezi 9 7 0 7.5Găgăuzi 12 6 10 5Ţigani 7 8 0 7.5

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.940

1

1

Декларируемое

Реальное

16

23

15

14

24

9

12

7

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

ŢiganiDeclarat Real

Figura 7 Ierarhia preferinţelor etnice

Page 37: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

37

Aceste rezultate confirmă faptul că la nivel intrapsihologic, Republica Moldova, fiind o

ţară multiculturală, posedă un potenţial bogat în domeniul relaţiilor interetnice. Ruşii ocupă la

toate grupurile etnice locurile unu şi doi, fapt ce confirmă statutul etnosocial subiectiv înalt al

acestui grup.

O componentă importantă a identităţii etnice, a structurii ei cognitive este sfera valorică

atît la nivel de personalitate, cît şi la nivel de grup. Pentru studierea orientărilor valorice de

grup în cadrul universaliilor psihologice „individualism-colectivism” a fost utilizată tehnica

„Diferenţialul cultural-valoric”, elaborată de G.U.Soldatova. (1999).

Studierea orientărilor cultural-valorice a înregistrat suprapunerea zonelor semantice, de

asemenea şi diferenţele dintre toate grupurile etnice. La scala „orientarea către grup-

orientarea către sine” la toate grupurile etnice prevalează ajutorul reciproc. Etnia titulară,

ucrainenii, găgăuzii sînt mai orientaţi către supunere şi se deosebesc de bulgari şi ruşi.

Bulgarii, ruşii, găgăuzii sînt orientaţi spre independenţă într-o măsură mai mare decît

moldovenii, ucrainenii. La moldoveni şi ucraineni aşa calităţi ca independenţa şi supunerea

statistic nu se deosebesc. La scala susţinerea tradiţiilor, ruşii se deosebesc de toate grupurile

etnice. Menţionăm că toţi reprezentanţii grupurilor etnice sînt orientaţi spre susţinerea

tradiţiilor (90%), însă la ruşi aceasta este mai puţin exprimat.

Potrivit scalei orientarea către schimbare - „Deschidere faţă de schimbări – opunere

faţă de schimbări”, la toate grupurile etnice prevalează orientarea spre deschidere şi se

deosebeşte semnificativ de orientarea spre închidere. Deschiderea către schimbări este mai

exprimată la găgăuzi şi la ruşi. Toate grupurile sînt orientate spre viitor. Ruşii şi bulgarii sînt

mai mult orientaţi să rişte, în comparaţie cu găgăuzii, moldovenii şi ucrainenii. La cei din urmă

precauţia şi riscul sînt exprimate la fel.

Scala orientarea unul la celălalt - „Orientarea către interacţiune – respingerea

interacţiunii” – relevă faptul că toate grupurile etnice sînt orientate spre toleranţă şi nici un

grup nu se deosebeşte la nivelul de agresivitate. Dar în interiorul grupului la parametrul linişte

– agresivitate deosebirile sînt semnificative la bulgari, ruşi, ucraineni în privinţa unei toleranţe

mai exprimate. Etnia titulară se deosebeşte de etniile minoritare prin faptul că se apreciază ca

dînd dovadă de mai multă răceală. Celelalte grupuri etnice se apreciază ca fiind mai

afectuoase (colectivismul). La bulgari, găgăuzi, moldoveni, ucraineni orientarea către

concurenţă-cedare este exprimată la fel, numai la ruşi prevalează orientarea spre concurenţă.

Analiza orientărilor cultural-valorice a determinat atît suprapunerea zonelor semantice

la minorităţile etnice şi la etnia titulară, cît şi diferenţele. Toate grupurile etnice sînt orientate

spre susţinerea în interiorul grupului, spre deschidere faţă de schimbări, spre viitor, este

Page 38: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

38

importantă valoarea – ascultarea legii. Totodată, ruşii sînt mai orientaţi spre valorile

individuale (în comparaţie cu alte grupuri etnice). Ei sînt mai puţin orientaţi la susţinerea

tradiţiilor, înclinînd mai mult spre independenţă, risc, concurenţă. Totodată, reprezentanţii

etniei titulare şi găgăuzii mai puţin cred în putere, sînt orientaţi să cedeze şi să susţină tradiţiile.

Datele obţinute empiric permit să formulăm următoarea concluzie: relaţiile interetnice

dintre etnia titulară şi minorităţile etnice reprezintă un potenţial mare, datorită convieţuirii

paşnice de lungă durată.

În urma cercetării s-a stabilit că:

• Respondenţii din grupurile etnice sînt mai apropiaţi de grupurile lor proprii. La

minorităţile etnice se înregistrează o distanţă culturală mai apropiată cu etnia titulară şi cu ruşii;

o apropiere mai mică s-a înregistrat cu grupul ţiganilor şi al evreilor. Este interesant faptul că la

ucraineni apropierea este aceeaşi, atît cu etnosul propriu, cît şi cu cel rus, ceea ce confirmă

rezultatele obţinute la stereotipurile etnice, şi anume – bietnicitate la nivel de grup şi individual.

• apropiere mai mare (o deschidere) către alte etnii au manifestat găgăuzii. Cele mai

apropiate grupuri etnice sînt ruşii şi moldovenii.

Concluziile făcute referitor la studiul tinerilor sînt:

• Bietnicitatea la ucraineni se manifestă la nivel de personalitate, la bulgari la nivel de

grup.

• Pentru tinerii găgăuzi este caracteristică monoetnicitatea, cu toate că studiile efectuate în

2004 au înregistrat pentru grupul găgăuzilor bietnicitate la nivel de grup. De menţionat faptul că

numai pentru etnia titulară şi pentru găgăuzi sînt caracteristice tendinţele afiliative. Aceasta se

explică prin aceea că şi moldoveni, şi găgăuzii (Găgăuz-Ery) sînt grupuri „majoritare”. Referitor

la găgăuzi, avem în vedere regiunea Găgăuz-Ery, unde ei alcătuiesc majoritatea – 78,8% din

populaţie.

• Specificul procesului de construire a identităţii etnice în Republica Moldova constă în

aceea că viz-à-vi de statutul înalt al etniei titulare, un statut înalt (subiectiv) posedă grupul

ruşilor. Minorităţile etnice, fiind bietnice (de diferit nivel), includ în matricea etnică grupul său şi

grupul minorităţilor etnice (cel al ruşilor). Aici, bineînţeles, trebuie de luat în consideraţie

dezvoltarea istorică a regiunii şi faptul că minorităţile etnice la momentul actual sînt vorbitoare

de limbă rusă.

Ruşii, la fel ca reprezentanţii etniei titulare, au demonstrat identificarea numai cu grupul

etnic propriu la toate grupurile de vîrstă. Posibil, nici tinerii etniei titulare, nici reprezentanţii

minorităţilor etnice nu percep ruşii în calitate de grup minoritar (datele referitoare la ierarhia

preferinţelor, distanţa socială şi culturală, analiza comparativă a stereotipurilor etnice). Cu toate

Page 39: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

39

că există caracteristici care vorbesc despre o anumită dezadaptare – heterostereotipul cu nuanţă

slab negativă al moldovenilor.

Republica Moldova deţine un potenţial înalt de construire a relaţiilor interculturale

pozitive. Despre aceasta confirmă zonele semantice comune evidenţiate în sfera orientărilor

cultural-valorice; distanţa culturală apropiată cu etnia titulară; un loc înalt în ierarhia

preferinţelor etnice şi memoria istorică de convieţuire îndelungată în comun. Există anumite

sfere, care pot să determine tensiunea: numărul sporit de „oscilanţi” în perceperea situaţiei

sociale (indiferent de apartenenţa etnică), cu alte cuvinte tendinţa către marginalizare; o anumită

distanţare a minorităţilor etnice de etnia titulară, exprimată în heterostereotipul moldovenilor.

(I.I.Caunenco, 2007, p. 310-326).

Studiul efectuat de către P.Borocina (1995) a fost consacrat problemei naţionale de

adaptare sociopsihologică a elevilor din clasele superioare – reprezentanţi ai etniei minoritare din

Repubica Moldova. A fost stabilită influenţa situaţiei sociale asupra procesului de adaptare a

grupurilor etnice şi analizată legătura adaptării sociopsihologice cu caracteristicile concrete ale

situaţiei sociale. Drept verigă ce stabileşte corelaţia dintre situaţia socială şi procesul de adaptare

se prezintă şcoala cu un program special de studiere a istoriei, culturii şi limbii evreieşti.

S.Rusnac într-un studiu referitor la particularităţile percepţiei etnosociale în comunităţile

mixte (1995) a întreprins o tentativă de a evidenţia factorii care o determină şi dinamica

procesului cunoaşterii. Autoarea subliniază că spaţiul geopolitic, populat din timpuri străvechi de

diverse etnii, se caracterizează prin relaţii interetnice favorabile colaborării, înlăturarea forţată a

diferenţelor naţionale şi neglijarea valorilor etnice, promovate în perioada sovietică şi-au lăsat

amprenta asupra raporturilor etnosociale. Românii basarabeni, cărora în această perioadă li s-au

creat condiţii neprielnice de dezvoltare comparativ cu etnicii ruşi, recăpătîndu-şi dreptul firesc de

a-şi promova valorile naţionale, manifestă o percepţie mai profundă a propriului grup, recurgînd

mai frecvent la aprecieri cu caracter negativ în descrierea „altuia”. În studiu se menţionează că

nu numai factorul istoric influenţează asupra percepţiei etnosociale, dar şi factorii culturali şi

sociali. Observările istorice ale etnicilor ruşi s-au stabilit în mediul urban cu mult înaintea

băştinaşilor. Subiecţii chestionaţi, evidenţiind în „caracterul naţional” al românilor hărnicia,

ospitalitatea, cuminţenia – calităţi preţuite mai ales în mediul rural -, consideră caracteristici ale

etnicilor ruşi comunicativitatea, abilitatea, curajul, optimismul, spiritul întreprinzător. Aceste

aprecieri sînt date, mai ales, de persoanele chestionate din or. Orhei, unde românii alcătuiesc un

procent considerabil al populaţiei (70%) şi au migrat din mediul rural în ultimii 30 de ani. În

Chişinău pentru anchetare au fost selectate persoane din mediul studenţesc, mai puţin

determinate de contextul social, deci mai autonome. Cercetătoarea este de părerea că acest fapt a

Page 40: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

40

determinat o oarecare omogenitate a percepţiei intergrupale, manifestîndu-se factorul

apartenenţei la acelaşi grup social studenţesc, cea ce a diminuat diferenţele etnice. Autoarea a

încercat să dezvăluie fenomenul „caracterului naţional”, care însoţesc cunoaşterea socială pe un

teren deosebit – cel al conlocuirii etnice. Acesta este un moment original în lucrare, comparativ

cu alte abordări ale problematicii etnopsihologice. Se menţionează că efectuarea cercetării

empirice pe un eşantion de persoane concrete a micşorat riscul subiectivităţii (S.Rusnac, 1995,

p.235-237).

Deci problema identităţii etnice, a autoidentificării etnice este studiată de către diferiţi

specialişti din domeniile etnologiei, psihologiei, istoriei, sociologiei. Autodeterminarea

personală, etnică este pusă la baza societăţii civile în Republica Moldova, la fel şi toleranţa

interetnică. Putem fi de acord cu A.Smith că cunoaşterea istoriei raporturilor etnice şi a culturii

din trecut va ajuta la prognozarea viitorului. Pentru depăşirea crizei identităţii sociale şi

soluţionarea acestei crize potenţialul grupului poate să aibă o importanţă considerabilă.

§ 1.4. Problemele genezei identităţii etnice în psihologia dezvoltării

Problema genezei identităţii etnice a trezit interesul atît al psihologilor din domeniul

psihologiei vîrstelor şi sociale, cît şi al celor care se ocupă de etnologie, etnografie, sociologie:

J.Piaje, E.Erikson (1996); Gudman (1964); Kaţ (1976), V.P.Levkovici, L.V.Kuzmiţkaite (1992);

Dj.De Vos (2001); T.G. Stefanenko (1999); T.G.Stefanenko, O.L.Romanova (1994, 1999);

M.Barret (2001); V.N.Pavlenko, P.I. Gnatenko (1999); I.A.Snejkova (1982) ş.a.

O atenţie deosebită acordă cercetătorii de peste hotare problemei formării autoconştiinţei

etnice, studierii diferitelor aspecte ale acestui proces. Mulţi autori consideră că autoconştiinţa

etnică nu este un construct înnăscut, ci se formează în procesul de dezvoltare a societăţii şi

corespunde etapelor de dezvoltare psihică a individului (E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000;

V.I.Kozlov, 1974; I.A.Snejkova, 1982; B.I.Hotineţ, 1998; J.S.Phinney, 1990, 1993).

Studiul problemei genezei identităţii etnice, presupune de obicei, determinarea etapelor de

vîrstă: analiza aspectului de conţinut al identităţii etnice la fiecare etapă de vîrstă; stabilirea

rolului factorilor care influenţează formarea identităţii etnice (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova,

1994).

Unul din scopurile urmărite este determinarea influenţei particularităţilor etnice ale

grupului asupra procesului de socializare şi inculturaţie. Prin noţiunea de socializare se

subînţelege integrarea individului în societare, obţinerea experienţei, necesare pentru executarea

rolurilor sociale. După părerea lui M. Herskovits (1967), individul în procesul de inculturaţie

Page 41: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

41

înţelege lumea şi comportamentul reprezentanţilor culturii şi, ca rezultat, se stabilesc asemănarea

cognitivă, emoţională şi comportamentală cu aceştia şi diferenţa de alte culturi. Procesul de

inculturaţie se începe din momentul naşterii, o dată cu dobîndirea de către copil a primelor

deprinderi de viaţă, cu însuşirea limbajului şi se finisează în momentul morţii. Rezultatul final al

inculturaţiei este formarea individului, care cunoaşte cultura, limba, ritualurile, valorile ş.a..

Autorul menţionează că procesul de socializare şi inculturaţie se desfăşoară concomitent: fără

includerea în cultură, persoana nu poate exista ca membru al societăţii (M.Herskovits, 1967).

Majoritatea cercetătorilor sînt de părerea că identitatea etnică matură se conturează

aproximativ la vîrsta adolescenţei (J.Piaje, E.Erikson, J.Phinney, T.G.Stefanenko,

O.L.Romanova). Dar anumite particularităţi de formare a identităţii se observă în copilărie, la

preşcolari. Copiii mici sînt mai mult orientaţi spre familie şi mediul social înconjurător,

problemele orientării în spaţiul social pentru ei nu sînt încă actuale. Este greu de înţeles procesul

dezvoltării identităţii etnice fără conştientizarea lui în perioada preşcolară. De studierea

identităţii naţionale şi regionale s-a ocupat J.Piajet şi A.Weil (1950); G.Iahoda (1960). În studiile

lor se menţionează că pînă la cinci ani copiii au o reprezentare vagă despre ţară, naţionalitate.

Începînd cu vîrsta de şase ani, cunoştinţele copiilor despre ţară şi naţiune încep să se dezvolte.

Referitor la corelaţia dintre identitatea regională şi naţională, J.Piajet subliniază că copiii mai

mici de 7 – 8 ani greu înţeleg ce înseamnă oraş şi ţară. Mai tîrziu ei stabilesc diferenţa dintre

aceste noţiuni, dar nu pot determina apartenenţa persoanei la o anumită naţionalitate

(V.N.Pavlenko, 1999, p.148).

În prezent există puţine studii referitoare la această problemă. Cercetătorii preocupaţi de

procesul identităţii etnice se bazează pe studiile lui J.Piajet şi colaboratorii săi. Lui J.Piajet îi

aparţine una din primele concepţii privitor la conştientizarea de către copil a apartenenţei sale la

un anumit grup etnic. El a evidenţiat trei etape în formarea identităţi etnice:

1) La vîrsta de 6-7 ani copilul capătă primele cunoştinţe fragmentare şi nesistematice,

referitor la apartenenţa sa etnică. Pentru copil familia şi mediul social în care se află nemijlocit

sînt mai importante decît ţara şi grupul etnic.

2) La vîrsta de 8-9 ani copilul deja se identifică clar cu grupul său etnic, existînd temeiurile

pentru aceasta: naţionalitatea părinţilor, locul unde trăieşte, limba maternă, apar sentimentele

naţionale.

3) La vîrsta de 10-11 ani identitatea etnică se formează complet, iar în calitate de

particularităţi ale diferitelor popoare copilul menţionează unicalitatea istoriei, tradiţiile culturale

specifice. Copiii intervievaţi de către J. Piajet, care puteau conştientiza modelele cognitive,

Page 42: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

42

legate cu noţiunea de „patrie”, au adus chiar argumente politice, ideologice, care demonstrează

existenţa sentimentelor patriotice.

Au fost propuse şi alte modele de dezvoltare a identităţii etnice, concretizîndu-se limitele

de vîrstă, conţinutul etapelor de dezvoltare a identităţii etnice. S-a stabilit că copiii încep să se

identifice cu grupul etnic la vîrsta de 3-4 ani. Practic, toţi psihologii sînt de acord cu J.Piajet că

copilul are deplin conştiinţa despre identitatea etnică la vîrsta adolescenţei, cînd reflexia sinelui

are o importanţă primară.

Problema identităţii etnice a fost studiată de către psihologii americani: E.Erikson,

J.Phinney; de psihologii din Europa: M.Barret, J.Short, T.Farroni, E.Lyons, M. Bennet; din

Rusia: T.G. Stefanenko, O.L.Romanova; din Ucraina: V.N.Pavlenko, R.Karakozov, R.Kadîrova,

I.Kreaj, O.Ivanova.

Merită atenţie abordarea lui E. Erikson a temei privind legătura ciclului de viaţă individual

cu ciclul generaţiilor şi, în general, problema dinamicii generaţiei. Noţiunea de identitate în afară

de continuitatea în timp presupune şi integritatea, iar identitatea poate fi interpretată nu numai ca

identitate personală, dar şi grupală (de rasă, socială, de gen ş.a.). E.Erikson menţionează, de

asemenea, rolul perioadei adolescenţei în procesul de formare a autoconştiinţei etnice. Conform

teoriei lui, identitatea psihosocială coincide cu etapa a cincea de dezvoltare psihosocială, care se

caracterizează prin criza personalităţii, „identitatea fiind împotriva difuziei rolurilor” (E. Erikson,

1996, p.366). Criza identităţii începe la vîrsta adolescenţei timpurii şi se finisează în perioada

tinereţei. Se presupune că procesul de consolidare a identităţii etnice are loc anume în această

perioadă a vîrstei.

E.Erikson a analizat formarea sentimentului de identitate ca una din condiţiile principale

ale dezvoltării „Ego”-ului. Conform concepţiei clasice epigenetice, Ego în constituirea sa

parcurge 8 stadii şi la fiecare din ele se formează şi se consolidează una din cele două alternative

posibile de dezvoltare. Identitatea (în comparaţie cu difuzia etnică şi confuzia de roluri) trebuie

să se formeze ca rezultat al crizei la al cincilea stadiu de dezvoltare a Ego-ului (V.N.Pavlenko,

1999, p. 8-9).

Majoritatea cercetătorilor consideră lucrările lui E. Erikson drept începutul abordării

psihologice a noţiunii de identitate. Pentru el dezvoltarea primară a identităţii include o sinteză

de identificări, ce au loc în procesul de socializare. Mai tîrziu apare identificarea nu cu persoane

concrete, ci cu comunităţi mici şi mari, care trebuie să fie integrate în sistemul de identitate

(V.N.Pavlenko, 1999, p.10).

După E. Erikson, dezvoltarea identităţii la vîrsta adolescenţei se realizează neuniform, în

mare măsură fiind determinată de capacităţile individuale ale adolescentului şi de situaţia lui

Page 43: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

43

socială. Autorul a evidenţiat diferite căi de cercetare a variantelor de dezvoltare a identităţii la

vîrsta adolescenţei şi în tinereţe. Pe baza analizei materialului clinic a fost efectuată clasificarea,

ce include două tipuri de bază ale identităţii: matură şi neformată.

Identitatea matură la vîrsta adolescenţei reprezintă rezultatul integrării stadiilor precedente,

pentru ce este necesar ca adolescentul să conştientizeze crizele precedente. Parcurgînd căile de

formare a identităţii personale, fiecare individ trece prin cîteva etape, pe care E.Erikson le-a

determinat prin contrapunerea calităţilor de bază, care se formează ca rezultat al dobîndirii

experienţei de viaţă la diferite etape de vîrstă. Rezolvarea crizei la fiecare etapă de dezvoltare a

personalităţii determină întreaga viaţă a omului. În fiecare calitate de personalitate formată se

reflectă atitudinea profundă faţă de lumea înconjurătoare şi faţă de sine. Drept rezultat al

rezolvării crizelor la fiecare etapă, copilul alege una din două relaţii polare: încredere-

neîncredere, autonomie-îndoială, iniţiativă-sentimentul de vină, competenţă-inferioritate,

identitate-confuzia de roluri.

Cercetătoarea americană J.Phinney a prezentat modelul stadial al formării identităţii etnice

(J.Phinney, 1993). În opinia ei, psihologii au analizat minuţios dezvoltarea conştiinţei etnice la

copii şi au atras atenţia, în special, asupra identităţii etnice la maturi, însă perioada adolescenţei,

cînd se formează autoidentificarea etnică, este cercetată insuficient.

J.Phinney se bazează pe teoria identităţii lui E.Erikson şi a psihologului J.Marsia, care a

evidenţiat patru stadii ale procesului de formare a identităţii (J.Marsia, 1980). Autorul

menţionează că condiţia necesară a formării identităţii etnice este identificarea sinelui cu grupul,

în caz contrar are loc confundarea noţiunilor de identitate etnică şi de apartenenţă etnică. Despre

aceasta scrie şi psihologul rus T.G.Stefanenko, care susţine că trebuie de făcut o deosebire între

etnicitate drept categorie socială şi autoconştiinţă.

În cercetările lui J. Phinney s-a stabilit, de asemenea, o corelaţie puternică între autorespect

şi identitatea etnică. Conform lui, identitatea etnică la minorităţile etnice are un rol important în

formarea „Eu” - concepţiei (J. Phinney, 1997).

El evidenţiază două componente ale identităţii etnice: 1) susţinerea grupului, care se

manifestă prin emoţii pozitive; 2) componentul dinamic – procesul de experimentare, învăţare şi

devenire reală ca membru al grupului etnic (J. Phinney, 1999).

Primul stadiu a fost denumit de către J.Phinney identitate necontrolată, în acest stadiu

lipsind interesul pentru problemele privind originea etnică, apartenenţa la un anumit grup etnic.

Atît preadolescenţii, cît şi maturii nu se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte identitatea

etnică la această etapă. Acestui stadiu îi corespunde două variaţii de identitate:

Page 44: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

44

1) difuză – indivizii, nu se interesează de apartenenţa lor etnică şi nu se gîndesc la ea; 2)

prealabilă - indivizii preiau atitudinile etnice pozitive ale părinţilor şi ale altor maturi şi, de

asemenea, nu preferă grupul majoritar.

Al doilea stadiu – căutarea identităţii etnice (moratoriul) – se caracterizează prin cercetarea

propriei identităţi, tendinţa de a înţelege importanţa etnicităţii pentru propria viaţă şi se aseamănă

cu stadiul moratoriului, descris de către J. Marsia. Cercetările lui J. Phinney au dovedit că

majoritatea adolescenţilor-respondenţi, în afară de cazurile de discriminare şi umilinţă naţională

nu au putut să numească un eveniment deosebit, care le-ar fi modificat percepţia provenienţei

etnice. Procesul intensiv de includere în cultura poporului său se realizează prin aşa tipuri de

activităţi ca lectura, convorbirea, vizitarea muzeelor şi prin participarea activă la viaţa culturală.

J. Phinney presupune că drept rezultat al rezolvării crizei identităţii etnice adolescenţii înţeleg

mai profund etnicitatea lor.

Pentru stadiul al treilea – identitatea etnică realizată – sînt specifice conştientizarea clară a

particularităţilor etnice, ataşamentul faţă de cultura etnică şi comunitatea etnică. Acesta este

stadiul identităţii realizate, deoarece dispare contradicţia privind dezvoltarea proprie. Stadiul

corespunde cu identitatea personală bine formată, de aceea respondenţii care o posedă, cred mai

mult în apartenenţa etnică proprie şi conştientizează locul ei în viaţă (J. Phinney, 1993, p.73).

În prezent această problemă este studiată de psihologii din Marea Britanie: M. Barett,

S.Whennell, J.Short, I.Vila (1997). M.Barret în studiile sale s-a axat pe următoarele principii

teoretice:

1) Sentimentul identităţii naţionale se dobîndeşte şi se dezvoltă în perioada copilăriei şi

tinereţii. Sentimentul subiectiv al identităţii naţionale este un construct psihologic deosebit de

conflictual. Ea constă dintr-un conglomerant complex de cunoştinţe şi convingeri în raport cu

grupul naţional, de emoţii, sentimente, aprecieri, evaluări vis-à-vis de acesta.

2) Transformările care se produc la copiii cu vîrsta de 6-11 ani sînt „rezultatul sporirii

capacităţilor copilului de a conceptualiza, reflecta în noţiuni grupurile sociale mari şi de a

înţelege că anume aceste grupuri sociale sînt formate din diverse persoane …. şi unitatea de

analiză este „copilul – contextul sociocultural” (M.Barret, 2001, p.51). M.Barret menţionează, de

asemenea, dinamica procesului dat, adică faptul că „nişa socială” se află într-o schimbare

continuă.

3) În structura identităţii naţionale pot fi evidenţiate următoarele elemente:

a) Aspectele cognitive ale identităţii naţionale includ cunoştinţe despre grupul naţional

propriu; individul se caracterizează pe sine ca membru al acestui grup.

Page 45: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

45

M. Barrett conturează cîmpul problematic al studiului în domeniul genezei identităţii

naţionale. El menţionează că „trebuie de analizat cum copiii dobîndesc cunoştinţe despre

teritoriul geografic naţional. Se poate întîmpla ca identitatea naţională iniţial să fie dobîndită

independent de cunoştinţele despre teritoriul de existenţă (M.Barrett, 2001, p.19-20). În opinia

lui, rămîn a fi actuale următoarele probleme: în ce mod copiii dobîndesc cunoştinţe despre

simbolica naţională, pe ce căi se formează reprezentările despre înrudirea sau rudenia comună,

care sînt factorii ce le influenţează. Evident trebuie de ţinut cont de variaţiile individuale în

dezvoltarea copilului.

b) Aspectele afective ale identităţii naţionale includ sentimentele, emoţiile şi aprecierile. M.

Barret conturează cîmpul problematic al cercetării pentru specialiştii din domeniul psihologiei

vîrstelor – semnificaţia subiectivă a identităţii naţionale, gradul ataşamentului faţă de teritoriul

naţional.

c) Convexitatea, reliefarea, proeminenţa identităţii naţionale. Sub noţiunea de proeminenţă

naţională cercetătorul subînţelege nivelul de exprimare a identităţii naţionale în funcţie de

context.

M.Barrett menţionează că majoritatea colaboratorilor săi au efectuat studii asupra copiilor

englezi, care aparţineau grupului majoritar de copii de culoare albă.

Începînd cu anii 1990, M. Barrett cu colegii au iniţiat studierea dezvoltării reprezentărilor

despre ţara lor şi despre alte ţări şi popoare la copiii de diferite vîrste. Cercetarea a devenit cros-

culturală, urmărindu-se studiul şi compararea identităţii naţionale a copiilor şi adolescenţilor care

locuiesc în Anglia, Scoţia, Katalonia, Spania de Sud şi Italia (M.Barrett, 2001). O cercetare

similară, efectuată cu sprijinul INTAS, vizează copiii din Rusia, Ucraina, Gruzia şi Azerbaidjan

şi a urmărit scopul de a studia identificarea subiectivă a acestora cu grupul de apartenenţă şi a

favoritismului ingrupal. Au fost supuşi investigaţiei 459 de copii britanici (scoţieni şi englezi) cu

vîrsta de la 6 pînă la 15 ani. În urma cercetării s-a stabilit că identificarea cu grupul al cărui

membru este copilul nu este o condiţie obligatorie pentru stabilirea favoritismului ingrupal:

copiii care nu se identifică cu grupul etnic propriu (englez sau scoţian) au acordat preferinţă

grupului propriu. S-a determinat că copiii şi adolescenţii apreciază pozitiv şi dau prioritate

grupului etnic propriu nu din cauza calităţilor negative ale altor comunităţi etnice, dar pornind de

la caracteristicile pozitive ale grupului propriu. S-a ajuns la concluzia că, intensificarea nivelului

de autoidentificare cu grupul etnic propriu, cu grupul civil, corelează pozitiv cu intensificarea

aprecierii personale pozitive şi nu influenţează aprecierea autgrupului.

M.Barrett a întreprins o tentativă de a analiza diferite modalităţi de evaluare a diverselor

componente ale identităţii naţionale la copii. Drept rezultat al cercetărilor, el a stabilit că

Page 46: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

46

favoritismul ingrupal este un fenomen destul de răspîndit (M.Barret, 2001, p.46-48.) Copiii

manifestă atitudini emoţionale pozitive faţă de grupul etnic propriu, iar faţă de alte grupuri

naţionale au atitudini diferenţiate. Această tendinţă s-a înregistrat, mai ales, la copiii cu vîrsta de

6-11 ani. S-a stabilit că identitatea naţională britanică şi cea spaniolă au o importanţă mai mare în

copilărie pentru copii britanici şi spanioli, tendinţa respectivă reflectînd situaţia socioculturală în

care au crescut aceşti copii. Diferenţele între grupurile de copii sînt mai evidente în tinereţe.

M.Barret propune ca unitate de analiză pentru înţelegerea particularităţilor dezvoltării copilului

să nu fie considerat nu copilul însuşi sau mediul social, ci „copilul-plus-contextul sociocultural”

(M.Barrett, 2001, p.51).

Studiind structura identităţii, în general, şi a identităţii naţionale, în particular, M.Barrett

evidenţiază două componente: cognitivă şi afectivă. Ocupîndu-se de studiul procesului de

formare a identităţii, el a încercat să analizeze empiric cum acest sistem complex cognitiv-afectiv

se dezvoltă la copii. În acest context el şi-a propus drept obiect de studiu legităţile de dezvoltare

la copii şi adolescenţi a identităţii lor naţionale, regionale şi continentale. De menţionat faptul că

pînă la M.Barrett au fost elaborate doar nişte studii separate referitor la problemele menţionate

mai sus.

În cadrul primelor experimente, efectuate de către M.Barrett, au fost chestionaţi copiii cu

vîrsta de la 5 pînă la 10 ani. S-a determinat că toţi copiii, inclusiv cei mici, cunoşteau denumirea

ţării lor şi a naţionalităţii, de asemenea, aveau cunoştinţe despre grupul naţional şi despre ţara

lor, despre simbolurile naţionale. Dar pînă la vîrsta de 7 ani copiii încă nu dau prioritate ţării lor

şi naţionalităţii grupului. Această tendinţă apare numai la vîrsta de 7 – 9 ani. După vîrsta de 5

ani, copiii încep să stabilească o legătură afectivă puternică cu grupul lor de apartenenţă etnică.

Rezultatele cercetărilor au demonstrat că mai mult de 2/3 din copiii englezi acordă preferinţă

englezilor, mai mult de 2/3 se identifică puternic cu aceştia. Practic, nici un copil nu a apreciat

negativ Marea Britanie. Din acestea se poate trage concluzia că ataşamentul faţă de grupul etnic

se formează devreme, probabil, în perioada cînd copilul se atribuie la un anumit grup etnic.

Cercetătorii ucraineni au efectuat un studiu empiric al formării autoidentificării copiilor şi

adolescenţilor din Ucraina. La bază a fost pus complexul de cercetări efectuate de M.Barrett, în

scopul comparării rezultatelor obţinute de acesta cu cele căpătate în urma studiului. Cercetarea a

cuprins 200 de copii cu vîrsta de 6-15 ani din or. Harkov. Drept rezultat, au fost evidenţiate

cîteva momente generale în dinamica formării identităţii sociale în Ucraina:

1) Dezvoltarea tipică a identităţii sociale la copiii din familiile ucrainenilor şi la copiii din

familiile ruse nu coincide, de aceea formarea identităţii sociale a fost analizată separat. La nivel

regional, diferenţe nu s-au observat, dar au fost înregistrate la nivelul identificării cu comunităţile

Page 47: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

47

naţionale. La nivelul etnonaţional diferenţele mai semnificative constau în aceea că sistemul tipic

al identităţii copiilor din familiile ucrainene deja la vîrsta de 9 ani se completează cu

identificarea cu comunitatea civilă (copiii din Ucraina), iar la vîrsta de 12 ani şi cu grupul etnic

propriu, în acelaşi timp, pentru copiii din familiile ruse nici o variantă posibilă de identificare

etnonaţională nu a fost tipică. Cu alte cuvinte, tipică a devenit lipsa reprezentărilor etnonaţionale

în sistemul identităţii sociale. Studiul efectuat a demonstrat că procesul de formare a identităţii

sociale ţine de dezvoltarea generală a copiilor. Procesul de identificare nu este posibil fără

reprezentările diferenţiate despre comunităţile social-teritoriale. Despre aceasta a menţionat şi

M.Barrett în studiul dependenţei formării identităţii socioteritoriale de cunoştinţele geografice

ale copiilor. Cercetarea efectuată de aceşti autori a demonstrat că sistemul identităţii sociale

apare şi se dezvoltă o dată cu creşterea numărului de categorii utilizate de către copii

(V.N.Pavlenko, 1999).

Un studiu consacrat etapelor formării autoconştiinţei etnice a efectuat I.A.Snejkova (1983),

care a evidenţiat următoarele etape:

Etapă I cuprinde vîrstele preşcolară şi şcolară mică (5-10 ani), cînd are loc formarea

primară a autoconştiinţei etnice, caracterizată prin conştientizarea neclară a comunităţii cu grupul

etnic propriu. La această etapă creşte influenţa actorilor socializării (educatorilor, învăţătorilor).

Socializarea copiilor se realizează cu ajutorul a patru mecanisme de bază (imitarea, identificarea,

sentimentul de jenă şi de vinovăţie).

Etapa II vizează vîrsta adolescenţei (11-15 ani), cînd are loc consolidarea sistemului de

reprezentări despre particularităţile etnopsihologice ale grupului propriu în procesul de

comparare a acestora cu cele ale altor grupuri etnice.

Cercetările sociopsihologice efectuate de către V.P.Levkovici şi L.D. Kuzmiţkaite (1992)

menţionează rolul părinţilor în formarea autoconştiinţei etnice, sînt descrise rezultatele, care au

arătat că tipul de relaţii în familie şi nivelul de autoritate al părinţilor sînt factorii importanţi în

formarea particularităţilor autoconştiinţei etnice. Însă în afară de familie asupra adolescentului

influenţează şi alţi agenţi ai socializării – şcoala şi mijloacele de informare în masă. Şcoala oferă

reprezentări despre valorile sociale şi culturale, lărgeşte reprezentările despre alte grupuri etnice

şi, în acest mod, formează cunoaşterea etnică.

Etapa III cuprinde adolescenţii cu vîrsta de 16-17 ani, cînd se consolidează apartenenţa

etnică şi viziunea etnică. Etapele II şi III în periodizarea făcută de I.A.Snejkova sînt perioade

senzitive în procesul de formare a autoconştiinţei etnice. După E.P. Belinskaia şi T.G.

Stefanenko (2003), există nişte factori de care depind limitele acestor perioade: 1)

Page 48: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

48

particularităţile socializării etnice; 2) heterogenitatea / omogenitatea mediului etnic de contact; 3)

relaţiile de statut între grupurile etnice.

I.A.Snejkova, analizînd dezvoltarea identităţii etnice la copiii ucraineni, a stabilit că

reprezentările copiilor cu vîrsta de 6-10 ani despre naţionalitatea lor se deosebesc prin

instabilitate şi caracter schimbător, iar la vîrsta de 11-14 ani copiii aduc argumente

convingătoare referitor la alegerea naţionalităţii (I.A.Snejkova, 1982).

Cercetînd etapele formării identităţii etnice la copii şi la adolescenţi, T.G.Stefanenko şi

O.L.Romanova au atenţionat autodenumirea şi cunoaşterea etnică. Capacitatea de a se

autodenumi etnic corect, după cum demonstrează rezultatele cercetărilor empirice, este legată de

cunoaşterea etnică a diferenţelor grupale. În opinia O.L.Romanova, copiii cu vîrsta de 5-6 ani şi

mai mult nu totdeauna denumesc corect propria naţionalitate şi a părinţilor, ţara unde locuiesc,

limba de comunicare. Şi numai ajungînd la vîrsta adolescentină persoana se străduie de sine

stătător să conştientizeze lumea înconjurătoare şi locul ei în această lume. La 11-12 ani copilul

deja foarte clar conştientizează sensul categorizării sociale şi foarte exact determină semnele prin

care se înrudeşte cu reprezentanţii grupului său etnic şi se diferenţiază de acest grup. La

următoarele etape de dezvoltare a identităţii etnice se formează cunoaşterea etnică: cunoştinţele

despre grupul său şi despre altele, autodenumirea etnică (O.L.Romanova, 1994).

În atenţia cercetătorilor este şi un alt aspect al formării identităţii etnice – apariţia la individ

a sentimentului de stabilitate şi neschimbare a caracteristicilor etnice – constantele etnice.

K.Ocampo, M.Bernal, P.Knight (1993), care sînt adepţii teoriei dezvoltării cognitive a lui

J.Piaget, menţionează o consecutivitate în timp a formării celor trei constante de bază.

Conştientizarea caracteristicilor de gen are loc la vîrsta de 2-2,5 ani, de rasă la 8-9 ani, iar a celor

etnice, în procesul cărora este necesară folosirea mecanismelor complicate de identificare

socioculturală, nu mai devreme de vîrsta de 12-13 ani.

Componentul cognitiv al identităţii etnice răspunde de capacitatea copilului de a structura

informaţia despre caracteristicile etnice. Printre cercetătorii contemporani nu există o unitate de

opinii referitor la consecutivitatea apariţiei componentelor cognitive şi afective ale identităţii.

Unii autori consideră că preferinţele etnice se formează numai în baza cunoştinţelor etnice,

formaţiuni importante la vîrsta adolescentină. Alte cercetări de domeniu demonstrează că

preferinţele copiilor referitor la grupurile etnice nu totdeauna corelează cu nivelul de informare

despre ele, iar prejudecăţile pot apărea chiar înainte de posedarea cunoştinţelor etnice. Psihologii

sociali englezi au determinat că preferinţele faţă de comunităţile etnice străine nu corelează cu

informaţia pe care ei o posedă despre acestea la copii cu vîrsta de 6-7 ani (Vaughan, 1987 cit. de

T.G. Stefanenko, 2000).

Page 49: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

49

S-a stabilit că în procesul dezvoltării identităţii etnice copiii parcurg un şir de etape: de la

cea difuză la cea realizată, iar rezultatul final al acestui proces este formarea la vîrsta

adolescentină a conştientizării emoţional-apreciative a apartenenţei la comunitatea etnică

(E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000, p.86).

Statutul etnic care a fost atins la vîrsta adolescentină deseori rămîne neschimbat pe

parcursul întregii vieţi. Dar, totodată, identitatea etnică nu este o formaţiune statică, ci dinamică,

iar desăvîrşirea ei deseori nu se finisează în adolescenţă. Transformarea identităţii etnice la omul

matur se poate realiza datorită împrejurărilor vitale. Identitatea etnică poate fi influenţată şi de

evenimentele sociale ce ţin de relaţiile interetnice, care deseori contribuie la intensificarea

identităţii etnice a întregului popor. Chiar şi la copii consecutivitatea etapelor de dezvoltare a

identităţii etnice nu este universală. J. Phinney menţionează faptul că etapele propuse de ea nu

sînt nişte modele stabile şi cu o consecutivitate neschimbată. Acest subiect rămîne a fi în atenţia

cercetătorilor pînă în prezent, deoarece asupra formării şi manifestării identităţii etnice a

indivizilor influenţează un şir de factori determinaţi de modificarea mediului social, de grupurile

etnice şi relaţiile intergrupale (E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000, p.90)

Printre cei mai semnificativi factori care influenţează asupra formării identităţii etnice,

psihologii evidenţiază: 1) particularităţile socializării etnice în familie, şcoala şi mediul social

înconjurător; 2) particularităţile mediului etnic de contact, mai întîi de toate, heterogenitatea -

omogenitatea; 3) relaţiile de statut între grupurile etnice. Influenţa mediului înconjurător asupra

identităţii etnice poate fi stabilită şi în urma analizei particularităţilor de autodeterminare ale

copiilor din familiile etnic mixte. Membrul acestei familii poate să se perceapă ca reprezentant al

două grupuri, dar poate şi să ignoreze apartenenţa etnică a unuia dintre părinţi, însă este posibilă

şi alegerea celei de-a treia naţionalitate. V.P.Levkovici şi L.D.Kuzmiţkaite menţionează că o

parte din adolescenţii din şcoala rusă se considerau ruşi, cu toate că nici părinţii, nici buneii lor

nu erau de naţionalitate rusă (V.P.Levkovici, L.D.Kuzmiţkaite, 1992). Deci limba de instruire

influenţează semnificativ asupra formării identităţii etnice a copiilor din familiile etnic mixte,

deoarece procesul de formare a acesteia este mai complicat decît în familiile omogene din punct

de vedere etnic (T.G.Stefanenko, 2000).

În opinia lui T.G.Stefanenko (1999), asupra formării identităţii etnice influenţează mediul

şi locul grupului etnic într-o comunitate socială mai largă, relaţiile de statut între grupuri. În

cadrul acestei cercetării s-a stabilit cum persoana conştientizează apartenenţa la comunitatea

etnică, şi anume: reprezentanţii diferitor etnosuri, care locuiesc într-un mediu de contact etnic;

reprezentanţii unui etnos, care locuiesc în diferite medii etnice de contact; reprezentanţii unui

etnos în cazul instabilităţii sociale.

Page 50: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

50

T.G.Stefanenko în studiul său empiric a analizat caracteristicile identităţii etnice specifice

adolescenţilor şi copiilor:

• cognitive (autoidentificarea, evidenţierea bazelor identităţii etnice; conţinutul auto- şi

heterostereotipurilor, reprezentarea despre “distanţa” dintre grupurile etnice proprii şi

cele relevante);

• afective (sentimentul de apartenenţă la comunitatea etnică; exprimarea favoritismului

intergrupal, care se manifestă în atitudinile etnice şi în orientarea autostereotipurilor

etnice).

La această cercetare au participat copii (794) de diferite vîrste din or.Grodno, Bielarus:

bielaruşi, polonezi şi ruşi. Studiul s-a realizat în următoarele direcţii: compararea

caracteristicilor, determinate de particularităţile grupurilor etnice şi de statutul lor în societate,

studierea influenţei mediului etnic de contact asupra particularităţilor identităţii etnice.

Respondenţi au fost adolescenţii unui grup etnic (ruşii), care locuiesc în diferite medii

etnoculturale în or. Tula (mediu etnic omogen), Grodno şi Alma-Ata (medii etnice heterogene).

Influenţa instabilităţii sociale asupra identităţii etnice a fost studiată cu participarea unui

grup de ruşi din Moscova. S-a stabilit că statutul subiectiv perceput influenţează asupra formării

la adolescenţi a identităţii etnice. A fost evidenţiată tendinţa către identitatea bietnică a

respondenţilor polonezi - cu grupul etnic propriu şi cu grupul majoritar etnic. În acelaşi timp,

respondenţii ruşi, care nu se percep pe sine drept grup minoritar şi nu sînt percepuţi astfel de

bieloruşi s-au identificat numai cu grupul lor etnic.

Studiul influenţei mediului etnic de contact asupra particularităţilor identităţii etnice a

demonstrat că adolescenţii apreciază ca fiind mai „apropiate” grupurile etnice cu care ei

interacţionează zilnic. Această apreciere depinde şi de faptul cît de bine ei sînt informaţi despre

asemănările şi diferenţele dintre aceste grupuri şi grupul propriu.

Respondenţii care locuiesc în mediul monoetnic (or.Tula), comparativ cu cei din mediul

polietnic, şi-au exprimat mai puţin dorinţa de a întreţine relaţiile interetnice. De menţionat faptul

că ruşii care locuiesc în Kazahstan, doresc mai puţin decît ruşii să contacteze cu bielaruşii şi

polonezii.

Traiul în mediul policultural, interacţiunea interetnică duc la formarea reprezentărilor

adolescenţilor nu numai despre diferenţele, dar şi despre asemănările între grupurile etnice şi

contribuie la formarea unor cunoştinţe mai vaste despre acestea (T.G.Stefanenko, 1999, p.154).

Există diferenţe în caracteristicile identităţii etnice la adolescenţii care locuiesc în diferite

medii heterogene. Sentimentul de apartenenţă la o anumită comunitate etnică s-a dovedit a fi mai

exprimat la adolescenţii ruşi din Kazahstan, adică la acei care locuiesc într-un mediu în care

Page 51: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

51

există o distanţă culturală mai mare între etnosuri. La adolescenţii din Bielarus s-a format o

identitate etnică pozitivă, care se caracterizează printr-o cunoaştere diferenţiată nu numai a

deosebirilor, dar şi a asemănărilor între etnosul rus şi cel bielarus, prin auto - şi heterostereotipuri

pozitive, care s-a constituit datorită condiţiilor favorabile ale mediului polietnic ce include

etnosurile cu o distanţă culturală apropiată şi statuturi percepute ca egale (T.G.Stefanenko,

1999).

Există două modele de bază de analiză a identităţii etnice: linear bipolar şi de măsurare

dublă a identităţii etnice. Conform primului model, dezvoltarea identităţii este posibilă în direcţia

unui sau altui pol: identificarea cu grupul său (susţinerea sau acceptarea identităţii etnice pozitive

sau negative) şi identificarea cu grupul etnic dominant (identitatea etnică falsă, prezentă la copiii

mici şi transformată drept rezultat al alegerii libere). Individul poate concomitent să se identifice

cu mai multe comunităţi. O astfel de identificare poate avea nu numai reprezentanţii familiilor

etnic mixte şi urmaşii lor, dar şi persoanele care locuiesc în mediul polietnic. Ţinînd cont de

această situaţie, savanţii au propus modelul de măsurare dublă a identităţii etnice, care include

patru tipuri de identitate etnică. Legăturile cu două grupuri etnice putînd exista independent

unele de altele (Dj. Berry et al., 1992). Aceste tipuri de identitate etnică se constituie ca rezultat

al înfăptuirii uneia dintre cele patru strategii: asimilare, separare, marginalizare, integrare.

În societatea policulturală se prezintă mai adecvată identitatea bietnică, deoarece ea permite

utilizarea mai flexibilă a resurselor din diferite culturi şi mai profund şi integral de perceput

lumea (T.G.Stefanenko, 1999). M.Bennet (1986) a evidenţiat trei etape etnocentrice de

dezvoltare a personalităţii: negarea diferenţelor, protejarea de diferenţe şi aprecierea lor în

favoarea grupului etnic propriu, minimalizarea diferenţelor şi două etape etnorelative -

acceptarea diferenţelor, adaptarea la diferenţele de grup sau culturale. Estomparea sau excluderea

unui astfel de aspect important al identităţii psihosociale, cum este identitatea etnică, duce la

urmări negative, iar formarea unei identităţi etnice pozitive, mature, stabile contribuie la

dezvoltarea toleranţei etnice (A.N.Tatarko, 2004).

Aşadar, cercetările în domeniul psihologiei vîrstelor, dezvoltării sociale pun în evidenţă atît

etapele de dezvoltare a identităţii etnice, factorii care influenţează formarea şi conţinutul

identităţii etnice, cît şi formarea identităţii etnice la diferite grupuri de vîrstă. Formarea identităţii

etnice la diferite grupuri etnice, influenţa mediului etnic de contact rămîne a fi un cîmp

problematic şi capătă o actualitate deosebită în legătură cu nedeterminarea socială şi procesele de

modernizare a societăţii. Iar vîrsta adolescentină este vîrsta senzitivă pentru determinarea socială

şi pentru formarea identităţii etnice.

Page 52: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

52

CAPITOLUL II

CERCETAREA EMPIRICĂ A IDENTITĂŢII ETNICE LA ADOLESCENŢI

§ 2.1. Schema conceptuală, procedura şi instrumentarul metodic

Analiza teoretică a studiilor referitoare la problema structurii identităţii etnice şi a factorilor

care influenţează formarea ei a servit drept bază pentru formularea ipotezei, scopului şi a

obiectivelor operaţionale ale acestui studiu.

Cercetarea particularităţilor psihologice ale identităţii etnice se bazează pe următoarele

concepţii metodologice:

Teoria identităţii sociale (H. Tejfel). Identitatea este considerată drept sistem cognitiv, care

reglează comportamentul individului în anumite situaţii, iar identitatea etnică este o parte a

identităţii sociale. Această teorie se bazează pe trei componente principale – categorizarea,

identificarea şi compararea.

Procesele cognitive de categorizare (în „noi” şi „ei”) determină relaţiile interetnice şi

perceperea intergrupală la fel şi identificarea socială şi diferenţierea socială (H.Tajfel, Dj.Terner,

1986). Drept principiu psihologic general de diferenţiere a grupurilor etnice este considerat

categorizarea, ce corelează cu alte procese cognitive, inclusiv identificarea de grup. Procesul

unic de diferenţiere / identificare conduce la formarea identităţii sociale, care prezintă rezultatul

procesului de comparare a grupului său cu alte grupuri sociale. Identitatea socială este acea parte

a „Eu”-concepţiei individului, care apare în urma conştientizării apartenenţei de grup în îmbinare

cu semnificaţia valorică şi emoţională atribuită.

Autocategorizarea socială (Dj.Terner). Identitatea socială este determinată ca totalitatea

identificărilor personale, incluse în componentul cognitiv al „Eu”- concepţiei (Dj.Terner et al.,

1987, p.161, E.P.Belinskaia, T.G. Stefanenko, 2000). A fost descris procesul autocategorizării,

rezultatul căreia este „Eu”-concepţia.

Teoria epigenetică a stadiilor psihosociale de dezvoltare (E.Erikson). Fenomenul

identităţii a fost descris ca un produs al interacţiunii dialectice între individ şi societate, cu

apariţia posibilă a crizelor de identitate personală, ce survin drept rezultat al transformărilor

sociale.

Teoria cultural-istorică (L.S.Vîgotski). Personalitatea poate fi concepută doar în contextul

dezvoltării individuale. Prin dezvoltarea personalităţii se subînţelege stăpînirea propriului psihic,

extinderea conştiinţei realităţii psihologice.

Page 53: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

53

Modelul celor două măsurări (Dj.Berry). Identităţile sociale cu grupul propriu şi altul pot

să existe relativ independent. Membrii unui grup etnic pot avea o identificare autentică sau

deviantă cu grupul propriu şi cu grupul majoritar.

Cercetarea empirică a particularităţilor psihologice ale identităţii etnice a inclus două etape:

Prima etapă a fost coordonată de următoarele obiective:

• selectarea şi aprobarea instrumentarului metodic;

• analiza rezultatelor obţinute cu scopul evidenţierii tendinţelor particularităţilor

psihologice ale identităţii etnice.

La experimentul-pilot, realizat în anii 1998-1999, au participat 100 de elevi din şcoala

cu instruire în limba română şi 100 din şcoala cu instruire în limba rusă din oraşul Chişinău.

Grupul respondenţilor vorbitori de limba rusă a fost constituit din reprezentanţi ai minorităţilor

etnice.

Tehnicile utilizate:

• Testele proiective „Eu şi naţionalitatea mea”, „Eu şi altul” în scopul studierii atitudinii

faţă de naţionalitatea proprie şi alta.

• „Testul diagnostic al relaţiilor” (G.U.Soldatova, 1998) în vederea studierii

componentelor cognitiv-emoţionale a auto- şi heterostereotipurilor.

• Tehnica „Tipurile de identitate etnică” în scopul determinării tendinţelor transformării

autoconştiinţei etnice în condiţiile creşterii tensiunii etnice. (G.U.Soldatova, 1998).

• Tehnica „Afilierea etnică” (G.U.Soldatova, 1998) în vederea studierii tendinţelor

afiliative etnice.

• Tehnica măsurării identităţii etnice (J.S.Phinney).

Analiza materialului experimental obţinut la realizarea testelor „Eu şi naţionalitatea mea”,

„Eu şi altul” a permis să evidenţiem trei grupe de adolescenţi.

Prima grupă - adolescenţii au o părere bună despre naţionalitatea lor («Eu sînt rusoaică şi

mă mândresc cu naţionalitatea mea», «Eu sînt moldoveancă şi mă mândresc cu naţionalitatea

mea, dacă n-ar fi aşa, înseamnă că nu-mi respect părinţii, strămoşii».) Adolescenţii din această

grupă sînt suficient informaţi despre alte grupuri etnice şi au o atitudine pozitivă faţă de ele

(«Fiecare naţionalitate are caracteristici bune. Printre prietenii mei sînt persoane de naţionalitate

rusă, găgăuză, bulgară...»).

Au fost înregistrate divergenţe în ceea ce priveşte limba, cultura, obiceiurile. Adolescenţii

aveau cunoştinţe temeinice despre tradiţiile anumitor grupuri etnice («Cu toate că sînt rusoaică,

îmi plac nunţile moldoveneşti», «Mă consider rusoaică, vorbesc ruseşte, dar îmi place şi limba

Page 54: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

54

română. Încă n-am însuşit această limbă, însă în viitor cred că voi învăţa-o») (Moldovenii – 42%,

ruşii – 82%).

Grupa a doua - adolescenţii au o părere bună despre naţionalitatea lor, dar le subapreciază

pe altele («Sînt rus, mă mândresc cu istoria Rusiei şi nu vreau să vorbesc în altă limbă»; «Eu pot

judeca omul după naţionalitate. Tot timpul ruşii se „încadrau” în istoria noastră»). Din această

grupă mulţi adolescenţi doresc să plece din Republica Moldova în alte ţări mai civilizate, în cel

mai rău caz - în Rusia (etnia rusă) sau în România (reprezentanţii naţiunii titulare). (Moldovenii

– 24%, ruşii – 8%).

Grupa a treia - adolescenţii apreciază negativ naţionalitatea lor şi ar dori să plece din ţară.

Au reprezentări vagi despre cultura poporului lor şi a grupurilor etnice din republică («Eu sînt

ucraineancă, dar aş dori să fiu englezoaică şi să plec într-o ţară civilizată, unde poţi să te afirmi.

Oamenii acolo nu trăiesc ca la noi», «Sînt moldovean, dar aş vrea să fiu american, pentru că

americanii sînt cei mai deştepţi oameni şi cei mai bogaţi. Acolo poţi deveni bogat»). (Moldovenii

– 34%, ruşii – 10%).

Majoritatea adolescenţilor (80%) au menţionat că pentru ei nu are importanţă de ce

naţionalitate sînt interlocutorii lor («Când comunic cu oamenii, eu nu acord atenţie naţionalităţii

şi nu-i voi jigni, dacă au accent incorect»).

De subliniat faptul că şi pentru adolescenţii care au părere negativă despre alte grupuri

etnice, nu are nici o importanţă naţionalitatea celor cu care comunică (I. Caunenco, L.Gaşper,

1998, 2000).

Tehnica «Tipurile de identitate etnică» (G.U.Soldatova-Kţoieva, 1998, p.189). Obiectivul

principal al acestei tehnici este determinarea nivelului conştiinţei interetnice în condiţiile creşterii

tensiunii etnice. Una din căile de transformare a identităţii etnice este creşterea intoleranţei

etnice. Nivelul toleranţei etnice s-a apreciat în baza următoarelor criterii: nivelul

«negativismului» în relaţiile cu grupul etnic propriu şi cu alte grupuri; nivelul reacţionării

emoţionale la alt mediu etnic; nivelul manifestării agresivităţii şi a reacţiilor ostile în relaţiile cu

alte grupuri. Indicatorii reflectă atitudinea faţă de grupul propriu şi de alte grupuri în diverse

situaţii de interacţiune.

În continuare vom descrie rezultatele obţinute prin utilizarea tehnicii „Tipurile de identitate

etnică”.

Clasificarea realizată are la bază cercetările efectuate de psihologul G.U. Soldatova-

Kţoieva în Caucazul de Nord (1993-1998) şi cuprinde următoarele grupe de adolescenţi:

Page 55: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

55

• «Mediatorii» activi - tinerii, orientaţi spre dezvoltarea interrelaţiilor pozitive cu

reprezentanţii altor popoare (moldoveni - 42% - ruşi - 16%). Pentru aceşti tineri sînt

caracteristice toleranţa etnică, dispunerea pentru contactele etnice.

• «Mediatorii» pasivi - tineri care au ales «norma» şi indiferenţa etnică sau numai

indiferenţa etnică (moldoveni - 36%, - ruşi 40%).

• «Naţionalii» activi - tinerii care au răspuns pozitiv la indicatorii hiperidentităţii (ruşi -

2%, moldovenii - 2%).

• «Naţionalii» pasivi - tinerii care au ales, în afară de hiperidentitate sau «norma»,

indiferenţa etnică (ruşii – 6%, moldovenii – 4%).

• Omul «păcii» - tinerii care au ales etnonihilismul (astfel de respondenţi în experiment n-

au fost înregistraţi).

De asemenea, a fost efectuat studiul-pilot şi în or. Comrat (UTA Găgăuzia), dar rezultatele

obţinute în raport cu acest segment de cercetare nu reprezintă valoare calitativă, deoarece

respondenţii au întîlnit bariere în înţelegerea mesajelor. De exemplu: Eu sînt persoana care

consideră: că căsătoriile etnic mixte destramă poporul; …este strict necesar de a păstra

puritatea naţiei; se simte foarte tensionat, cînd aude alături vorbindu-se o limbă străină;

oamenii de alte naţionalităţi trebuie să fie limitaţi în dreptul de a trăi pe un teritoriu naţional

diferit de al lor; pe pămîntul său toate drepturile de folosire a resurselor naturale şi sociale

trebuie să aparţină numai poporului său.

Tehnica «Afilierea etnică»

Pentru cercetarea tendinţei etnoafiliative (necesitatea în susţinere de către grup, importanţa

membrilor în grupul propriu etc.) - structură foarte importantă a stereotipului etnic - a fost

utilizată tehnica «Afilierea etnică» (G.U.Soldatova-Kţoieva, 1998, p.193), scopul urmărit fiind

studierea tendinţelor afiliative etnice.

Analiza materialului experimental demonstrează că pentru tinerii etniei titulare este

caracteristică necesitatea în apartenenţa etnică (moldoveni-59%, ruşii - 37%).

Pentru ruşi sînt specifice tendinţele antietnoafilative (ruşii - 63%, moldovenii - 42%).

Probabil, aceasta se explică prin faptul că ruşii ţin mai puţin la grupul lor etnic, din această cauză

diversificîndu-se metodele de adaptare la condiţiile etnosociale noi. Este foarte important ca

etnia titulară să se conducă de principiile psihologice de mobilizare etnosocială - tendinţele

etnoafilative, sentimente pozitive faţă de poporul său (G.U.Soldatova, 1998).

La fel s-a dovedit a fi nevalidă şi tehnica măsurării identităţii etnice (J.S.Phinney). Itemii:

Sînt activ în organizaţii şi grupuri sociale, în care sînt incluşi mai mulţi membri ai grupului etnic

Page 56: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

56

propriu, Nu mă strădui să devin prietenul oamenilor din alte grupuri etnice... nu erau înţeleşi şi

necesitau explicaţii. Această tehnică necesită validizare.

În cercetarea-pilot am utilizat tehnicile „Atribuirea calităţilor” şi „Studierea

stereotipurilor”, ce rezidă din „Testul diagnostic al relaţiilor” elaborat de G.U.Soldatova.

Raportînd rezultatele la profilul psihologic al reprezentantului tipic al naţionalităţii sale şi al altei

grupe, am înregistrat la respondenţi cunoştinţe slabe despre alte grupuri etnice, calităţile lor.

Respondenţii formulau cîte una-două propoziţii în adresa acestora. Apoi am utilizat lista de

calităţi propuse de T.G.Stefanenko, însă ne-am confruntat cu o problemă: la cercetare au

participat cinci grupuri, orice respondent trebuia să aleagă sau să atribuie procente acelor calităţi

care le considera că sînt caracteristice grupului dat, şi evident aceasta necesita foarte mult timp,

iar respondentul era extenuat şi nu era capabil să aleagă raţional, doar formal.

Menţionăm semnificaţia acestor investigaţii, dar, totodată este necesar un studiu aparte,

care ar include studierea diferitor grupuri etnice din diverse zone de locuit, luînd în consideraţie

modul de trai dispers sau compact, precum şi alţi factori.

În final a fost selectat următorul instumentar metodic:

• Testul culorilor al relaţiilor Liuşer. Metoda este protejată de răspunsuri social dorite, nu

este legată de factorul lingvistic. Testul dat se efectuează cu fiecare respondent

individual, de aceea este dificil să fie utilizat într-un eşantion mare (V.Pavlenko,

O.Boronoev, 1994).

• Testul Diagnosticul relaţiilor. Acest test este bine structurat, incluzînd parametrii de

bază ai stereotipurilor etnice. (G.U.Soldatova, 1998).

• Afilierea etnică (G.U.Soldatova, 1998).

Cercetarea-pilot care a reprezentat doar primii paşi în studierea identităţii etnice a generat

mai multe întrebări, ce necesită răspunsuri argumentate: care este conţinutul procesului de

identificare etnică la adolescenţi, tineri, care aparţin diferitelor grupuri etnice din Republica

Moldova; care sînt căile, formele de dezvoltare şi de folosire a potenţialului toleranţei referitor la

grupurile etnice ale adolescenţilor?; care sînt căile de profilaxie a tensiunii interetnice din mediul

tinerilor care vor constitui viitorul electorat în secolului al XXI-lea?; cum poate fi asigurat

contactul deplin, care să nu condiţioneze pierderi în nici într-un grup etnic? Am ajuns la unele

concluzii:

• În Republica Moldova se formează dinamic identitatea etnică în condiţiile social-

economice actuale. Acest proces poartă un caracter complicat şi contradictoriu,

Page 57: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

57

necesitînd o studiere ştiinţific aprofundată şi o conştientizare profundă (de exemplu,

studierea structurii autostereotipurilor grupurilor etnice).

• Pe baza exemplelor adolescenţilor se poate de menţionat faptul că pentru reprezentanţii

etniei titulare sînt caracteristice tendinţele etnoafilative, «solidaritatea etnică». Pentru

ruşi - tendinţele antietnoafilative, ca un mijloc de adaptare la condiţiile etnosociale

specifice.

• Procentul predominant al «mediatorilor» (persoanele deschise pentru alte culturi) la

ambele grupuri etnice de vîrstă adolescentină demonstrează o tendinţă pentru o

cooperare şi o colaborare interetnică mai intensivă.

Studiul-pilot a evidenţiat necesitatea studierii stereotipurilor etnice, pentru a elucida

structura diferitor tipuri de identitate etnică. La fel clar s-a impus necesitatea studierii

preferinţelor etnice (ierarhia preferinţelor etnice), deoarece identitatea etnică se formează drept

rezultat al identificării/diferenţierii cu alte grupuri etnice cu predominarea tendinţei de a se

compara pe sine cu grupul (grupurile) relevant.

La etapa a doua au fost studiate particularităţile psihologice ale identităţii etnice la

adolescenţii de etnii majoritară şi minoritară în condiţiile instabilităţii (nedeterminării) sociale.

Problema de cercetare rezidă în faptul că, pe de o parte, la etapa actuală are loc procesul

de statornicire a statalităţii Republicii Moldova, iar, pe de altă parte, nu este cunoscut procesul de

constituire a identităţii etnice la adolescenţii de etnii titulară şi minoritară.

Analiza teoretică a problemei cercetate ne-a determinat să formulăm următoarele ipoteze

ale cercetării:

• particularităţile psihologice ale identităţii etnice a adolescenţilor sînt determinate de:

- grupul de apartenenţă – etnie titulară sau minoritară

- particularităţile mediului etnic de contact.

• adolescenţii de etnie titulară vor percepe situaţia socială ca fiind mai stabilă decît

adolescenţii etniei minoritare.

Noţiunea de „nedeterminare” este pe larg utilizată în diferite sfere de activitate, aparţinînd

psihologiei sociale şi tuturor ştiinţelor umanitare. Indicele de bază pentru definirea

nedeterminării sociale este cel informaţional: lipsa, contrazicerea sau neclaritatea informaţiei.

Datorită lui Ă.Brunsvik, noţiunea de „nedeterminare” a căpătat în psihologia generală un statut

de categorie psihologică independentă. Sensul de bază al acestei concepţii caracterizează mediul

în care trăieşte şi activează individul, ce este nedeterminat şi nu poate fi prezis după natura sa

(E.P.Belinskaia, 2000).

Obiectul de studiu l-a constituit identitatea etnică a adolescenţilor.

Page 58: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

58

Studiul a fost efectuat în mun. Chişinău, or. Comrat (UTA Găgăuzia) şi or. Rîbniţa

(Transnistria). La cercetăre au participat 358 respondenţi cu vîrste cuprinse între 16-18 ani

(elevi), şi 17-21 de ani (studenţi):

− 50 de adolescenţi moldoveni (elevi ai liceului „Gaudeamus”, Chişinău);

− 38 de moldoveni (elevi ai liceului „M Eminescu”, Comrat);

− 30 de moldoveni (elevi ai liceului „M. Eminescu”, Rîbniţa);

− 50 de adolescenţi ruşi (elevi ai liceului „Gaudeamus”, Chişinău);

− 50 de găgăuzi (elevi ai şcolilor nr. 2, nr. 5, Comrat);

− 50 de ucraineni (elevi ai liceului „M.Koţiubinski”, Chişinău);

− 50 de bulgari (elevi ai liceului „V.Levski”, Chişinău);

− 40 de găgăuzi (studenţi, Universitatea din Comrat);

În total 358 de respondenţi.

Figura 8. Etniile studiate

Pentru a verifica ipoteza ne-am propus următoarele obiective:

• Analiza teoretică a problemei şi a cercetărilor actuale ale identităţii etnice şi toleranţei

etnice din sursele de psihologie şi ştiinţe adiacente.

• Argumentarea principiilor metodologice şi elaborarea schemei conceptuale a studierii

identităţii etnice la adolescenţi.

• Studierea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor etnice ale adolescenţilor

moldoveni, ruşi, ucraineni, bulgari şi găgăuzi.

• Prezentarea şi analiza comparativă a autostereotipurilor şi heterostereotipurilor

adolescenţilor de etnii titulară şi minoritară.

Etniile studiate /total 358 de respondenţi/

40

50

50

50

50

30

50

38

0 10 20 30 40 50 60

găgăuzi studenţi /Comrat, UTA Găgăuzia/

găgăuzi /Comrat, UTA Găgăuzia/

ucraineni /Chişinău/

ruşi /Chişinău/

bulgari /Chişinău/

moldoveni /Rîbniţa, Transnistria/

moldoveni /Comrat, UTA Găgăuzia/

moldoveni /Chişinău/

numărul de respondenţi

Page 59: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

59

• Studierea sistemului de preferinţe etnice la adolescenţii de etnii titulară şi minoritară.

• Descrierea particularităţilor identităţii etnice a adolescenţilor de etnie titulară în funcţie

de mediul etnic de contact.

• Elaborarea unui program-expres în vederea formării şi dezvoltării toleranţei etnice la

adolescenţi.

Au fost supuşi studiului adolescenţii dintr-un singur grup etnic – moldovenii care locuiesc

în diferite medii etnice de contact – Comrat (UTA Găgăuzia) şi Rîbniţa (Transnistria)

(moldovenii sunt mai puţin numeroşi), unde moldovenii activ sînt incluşi în mediul rus-ucrainean

(Rîbniţa). A fost efectuată analiza comparativă a datelor empirice după structura identităţii etnice

a regiunilor date cu rezultatele obţinute în Chişinău (unde moldovenii alcătuiesc majoritatea).

În studierea empirică a structurii identităţii etnice am utilizat următoarele tehnici:

• Testul diagnosticul relaţiilor elaborat de G.U.Soldatova (1998) pentru studierea

componentelor cognitiv-emoţionale a auto- şi heterostereotipurilor.

• „Afilierea etnică” (G.U.Soldatova, S.Rîjova, 1998), scopul urmărit fiind studierea

motivelor (tendinţelor) afiliative etnice.

• Testul culorilor al relaţiilor Liuşer - studierea ierarhiei preferinţelor etnice (V.Pavlenko,

O.Boronoev, 1994).

• Scala distanţei sociale a lui E.S. Bogardus modificată de L.G.Pocebut (2002) - studierea

atitudinilor etnice .

• Chestionarul „Studierea perceperii stabilităţii lumii de către adolescenţi”

(E.M.Dubovskaia, T.G.Stefanenko) - studierea stabilităţii lumii.

• Ancheta în modificarea T.G.Stefanenko, O.Romanova în scopul determinării

importanţei naţionalităţii pentru adolescenţi şi a înrudirii cu etnia proprie şi cu alte etnii.

Testul diagnosticul relaţiilor (G.U.Soldatova, 1998, p.181) a fost elaborat pentru studierea

emoţional-valorică a componentului stereotipului etnic. Permite măsurarea următorilor parametri

ai stereotipurilor etnice: ambivalenţa, intensitatea şi orientarea. Indicii calitativi sînt analizaţi ca

indicatori empirici ai componentei emoţional-apreciative ai stereotipului etnic.

Ambivalenţa (A) caracterizează nivelul determinării emoţionale a stereotipului. O

nedeterminare înaltă (A) se va înregistra dacă respondentul nu acordă prioritate aprecierii

pozitive sau negative.

Intensitatea (evidenţierea) (S) stereotipului reflectă puterea efectului de stereotip.

Orientarea (D) sau coeficientul diagnostic al stereotipului caracterizează semnul şi mărimea

orientării emoţionale generale a subiectului referitor la obiectul dat. Coeficientul se schimbă în

limita de la - 1 pînă la + 1. Cu cît este mai aproape de +1, cu atît stereotipul este mai pozitiv şi cu

Page 60: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

60

cît este mai aproape valoarea coeficientului de -1, cu atît stereotipul este mai negativ

(G.U.Soldatova, 1998, p.183).

Tehnica „Afilierea etnică” (G.U.Soldatova, Rîjova S., 1998, p.193) am utilizat-o în scopul

studierii tendinţelor afiliative etnice. Drept bază empirică la studierea intensităţii motivului de

afiliere etnică s-au utilizat trei criterii, evidenţiate de către G.Triandis ca fundamentale în tipul

alocentric al personalităţii. Alocentrismul-ideocentrismul sînt analizate de către G.Triandis şi

colegii săi ca un procedeu de măsurare socioculturală „colectivism-individualism” la nivel de

personalitate.

Scala distanţei sociale a lui E.S.Bogardus în modificarea lui L.G.Pocebut (2002) a fost

aplicată cu scopul studierii atitudinilor etnice. Această scală face posibilă determinarea a doi

indici de bază, fiecare avînd două variante, care apreciază distanţa socială reală şi posibilă în

atitudinile etnice.

Primul indice admisibilitatea socială (AS) – reflectă tendinţa către interacţiune şi integrare

şi chiar spre asimilarea cu alte etnii. Al doilea indice – expansivitatea socială (ES) evidenţiază

intensitatea şi orientarea emoţiilor sociale ale reprezentanţilor unei etnii în raport cu alţii. Cu cît

mai puternic sînt exprimate sentimentele pozitive ale oamenilor faţă de alţii, cu atît mai mică este

distanţa socială dintre ei şi cu atît mai strînsă este interacţiunea lor. De aceea studierea etniilor cu

ajutorul Scalei distanţei sociale permite a determina şi nivelul de intensitate a sentimentelor

etnice.

La fel a fost calculat şi coeficientul toleranţei etnice (TE) pentru fiecare grup etnic. Trebuie

menţionat faptul că „Lungimea distanţei sociale subiectiv apreciată poate fi interpretată ca

indicele toleranţei etnice, ca toleranţă şi tendinţa către stabilirea contactelor şi o interacţiune

permanentă cu reprezentanţii unei etnii anumite” (L.G.Pocebut, 2002, p.159).

Cu scopul de a studia preferinţele etnice am utilizat „Testul culorilor al relaţiilor Liuşer”

(V.P.Pavlenko, O.Boronoev). Printr-o anumită consecutivitate de operaţii a fost obţinută sistema

preferinţelor etnice, declarată şi reală, care determină comportamentul etniei majoritare şi al celei

minoritare. Ele pot coincide, în cazul conştientizării adecvate de către respondent a ierarhiei

adevărate de relaţii etnice, dar din cauza unor motive diferite pot şi să se deosebească mult unele

de altele. Valorile numerice ale adecvării conştientizării ierarhiei relaţiilor etnice de la -7 pînă la

+7 au fost divizate în trei părţi:

• diapazonul subaprecierii (de la -7 pînă la -3);

• diapazonul supraaprecierii (de la +7 pînă la +3);

Page 61: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

61

• diapazonul normei (conştientizării optimale) de la -2 pînă la +2. În eşantionul cercetat

această zonă include 2/3 din eşantion (67%). Careva abateri într-o parte sau în alta de la

zero sînt absolut admisibile, deoarece pot fi explicate prin dispersia statistică.

Cu cît este mai aproape de zero mărimea indiciului, cu atît mai adecvat apreciază

respondenţii locul grupului etnic dat în sistemul lor de preferinţe etnice şi cu cît mai departe este

valoarea de zero, cu atît mai puternic respondenţii subapreciază sau supraapreciază (în funcţie de

semn) simpatiile lor faţă de un popor sau altul.

„Tehnica perceperii stabilităţii lumii” (E.M. Dubovskaia, T.G.Stefanenko) am utilizat-o cu

scopul studierii perceperii stabilităţii de către adolescenţi. Acest chestionar ne-a permis a

evidenţia grupul de adolescenţi senzitivi şi nesenzitivi la fenomenul instabilităţii sociale,

perceperea situaţiei fiind stabilă sau instabilă.

Ancheta în modificarea T.G.Stefanenko, O.Romanova (anexa 9) a avut ca scop

evidenţierea importanţei identităţii etnice şi a marcherelor etnice. Respondenţilor li s-a propus să

completeze o anchetă, care a inclus cinci întrebări referitoare la importanţa naţionalităţii,

situaţiile în care se simt mai mult reprezentanţi ai etniei proprii, şi înrudirea cu naţionalitatea

proprie.

§ 2.2. Prezentarea şi analiza rezultatelor cercetării particularităţilor

psihologice ale identităţii etnice la adolescenţi

2.2.1. Studierea stereotipurilor etnice şi a tendinţelor afiliative

În cercetarea noastră am pornit de la faptul că identitatea etnică este rezultatul

conştientizării cognitiv-emoţionale a „Eu”- lui etnic al adolescentului, ca reprezentant al unei

etnii, un anumit nivel de identificare cu acesta, şi al separării de alte etnii (T.G.Stefanenko,

1999).

Structura identităţii etnice conţine două componente de bază.

• cognitivă (autoidentificarea, auto- şi heterostereotipurile, reprezentările despre

„distanţa” dintre grupurile etnice proprii şi relevante, înrudirea cu naţionalitatea

proprie).

• afectivă (sentimentul de apartenenţă la o comunitate etnică, exprimarea favoritismului

intergrupal; orientarea stereotipurilor etnice).

Ne este esenţială pentru studierea identităţii etnice concepţia potrivit căreia „conştientizarea

sinelui ca membru al etniei presupune prezenţa caracteristicilor acestei etnii şi reprezentărilor

despre sine, ca purtător al acestor calităţi. Aceste reprezentări joacă rolul de formaţiuni specifice

Page 62: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

62

– autostereotipurile, care se formează concomitent şi se află într-o legătură strînsă cu

reprezentările despre alte comunităţi etnice – heterostereotipurile” (T.G.Stefanenko, 1999).

Pentru studierea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor a fost utilizat Testul diagnostic

al relaţiilor (G.U.Soldatova, 1998).

Stereotipul etnic este prezentat ca un produs social, ca rezultat al procesului

sociopsihologic care are loc la nivel intergrupal şi în activitatea intragrupală. Orientarea

stereotipurilor este determinată de caracterul relaţiilor interetnice şi de condiţiile socioistorice

concrete. Autostereotipurile şi heterostereotipurile reprezintă rezultatul final al procesului

interetnic socioperceptiv, bazat pe compararea propriului grup etnic cu alte grupuri etnice şi al

depersonalizării unor reprezentanţi ai altui grup şi formării unei imagini integrale abstracte a

membrului grupului etnic dat (G.U.Soldatova, 1985).

Stereotipul etnic, fiind un element al autoconştiinţei etnice, îndeplineşte trei funcţii de bază:

de cunoaştere, de comunicare, de protecţie a identităţii etnice. Funcţia de cunoaştere a

stereotipului etnic a fost amplu studiată, în baza concepţiei cognitive, iar stereotipul etnic a fost

cercetat ca un proces de formare a noţiunilor, judecăţilor, generalizărilor, de categorizare

(G.U.Soldatova, 1998).

Studierea stereotipurilor etnice ale adolescenţilor şi tinerilor a dezvăluit particularităţi

generale şi specifice, caracteristice tuturor grupelor etnice.

În tabelele 3, 4 sînt prezentate valorile medii ale coeficienţilor de ambivalenţă (A),

intensitate (S), orientare (D) la patru valori: autoaprecierea (conform calităţilor propuse),

aprecierea imaginii abstracte a „persoanei ideale”, aprecierea „reprezentantului tipic” al

propriului grup etnic şi al „altui” grup etnic.

Tabelul 3 Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D -

coeficientul diagnostic)

Moldoveni (Chişinău)

Moldoveni (Comrat, UTA

Găgăuzia)

Moldoveni (Rîbniţa, Transnistria) Ruşi Tipul aprecierii

A S D A S D A S D A S D Autoaprecierea 0,65 0,19 0,16 0,62 0,21 0,18 0,62 0,18 0,16 0,61 0,26 0,23 Nota "Ideal" 0,53 0,39 0,28 0,57 0,30 0,23 0,59 0,30 0,23 0,49 0,45 0,36 Autostereotipul 0,70 0,07 0,05 0,63 0,21 0,17 0,65 0,15 0,13 0,64 0,24 0,20 Heterostereotipul moldovenilor 0,70 -0,06 -0,04

Heterostereotipul ruşilor 0,75 0,02 0,01 0,68 0,14 0,11 0,73 -0,02 -0,01

Heterostereotipul găgăuzilor 0,68 0,07 0,06

Page 63: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

63

Tabelul 4

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D -

coeficientul diagnostic)

Găgăuzi

(adolescenţi) Găgăuzi (studenţi) Bulgari Ucraineni Tipul aprecierii

A S D A S D A S D A S D Autoaprecierea 0,59 0,25 0,21 0,60 0,26 0,22 0,65 0,22 0,18 0,60 0,27 0,20 Nota "Ideal" 0,54 0,34 0,28 0,49 0,40 0,33 0,51 0,41 0,33 0,47 0,47 0,38 Autostereotipul 0,64 0,17 0,14 0,66 0,15 0,12 0,65 0,21 0,17 0,64 0,23 0,19 Heterostereotipul moldovenilor 0,67 0,05 0,04 0,69 0,04 0,04 0,70 -0,02 -0,02 0,69 -0,10 -0,04

Heterostereotipul ruşilor 0,63 0,21 0,17 0,63 0,25 0,20 0,64 0,22 0,19 0,62 0,29 0,23

Constatările care se desprind din analiza tabelului de mai sus sînt următoarele:

• Autostereotipurile grupurilor etnice studiate sînt pozitive. Imaginea pozitivă a

grupurilor etnice vorbeşte despre atitudinea pozitivă faţă de apartenenţa la grupul etnic.

Datele cercetării noastre susţin ideea atribuirii membrilor ingroup-ului a unor

caracteristici mai favorabile.

• Aprecierea „Idealului” este înaltă (0,59 la moldovenii din Transnistria). Cunoscînd

rezultatul aprecierii „Idealului” şi comparîndu-l cu alte aprecieri, putem vorbi despre

preferinţele generale etnice ale respondentului. Adolescenţii tind spre obţinerea unor

calităţi pozitive, fapt ce contribuie la dezvoltarea personalităţii.

Respondenţii studiaţi au descris numai heteroimaginile moldovenilor şi ruşilor (celelalte

grupuri etnice au fost descrise parţial, şi de aceea nu a fost posibilă compararea lor). S-a

constatat că:

• heterostereotipul moldovenilor este pozitiv la adolescenţii şi tinerii găgăuzi; slab

negativ – la ruşi, ucraineni şi bulgari;

• heterostereotipul ruşilor este pozitiv la toate grupele etnice în afară de adolescenţii

moldoveni din Transnistria (se evidenţiază o valenţă slab negativă (S - -0,02; D - -

0,01)). Aceasta se explică prin situaţia social-politică creată în regiunea dată;

• la adolescenţii moldoveni au fost înregistrate diferenţe de autostereotip, în funcţie de

mediul de trai: astfel, la adolescenţii moldoveni din Chişinău indicii coeficienţilor (S),

(D) sînt mai reduşi decît la adolescenţii din oraşele Comrat (UTA Găgăuzia) şi Rîbniţa

(Transnistria). Indicii acestor coeficienţi sînt mai înalţi la adolescenţii şi tinerii

minorităţilor etnice (de ex., la ruşi coeficientul diagnostic al stereotipului este de 0,20;

Page 64: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

64

la ucraineni de 0,19). Este mai scăzut coeficientul orientării (D) al autostereotipului

etnic la găgăuzi (adolescenţii – 0,14; tinerii – 0,12). Deci, componenta etnică este mai

importantă la nivel personal pentru grupul ruşilor, ucrainenilor, bulgarilor şi

moldovenilor din Comrat.

În aşa fel datele empirice evidenţiază importanţa apartenenţei etnice pentru minorităţile

etnice şi pentru moldovenii din Comrat (Găgăuz Ery) şi Rîbniţa (Transnistria) (regiuni unde

moldovenii sunt mai puţini numeroşi). Aceasta corespunde cu datele empirice obţinute de

etnopsihologul T.G.Stefanenko din Rusia şi de către colegii ei (cercetările au fost efectuate în

Kazahstan şi Belarus). Formarea şi transformarea identităţii etnice sînt influenţate, de asemenea,

şi de către particularităţile mediului etnic. De exemplu, adolescenţii din liceele moldoveneşti din

or. Rîbniţa şi Comrat după lecţii comunică, practic, în limba rusă.

Pentru determinarea apropierii grupurilor etnice, adică a diferenţelor şi asemănărilor în

orientările, montajele psihologice referitoare la etnia proprie şi a altora am realizat analiza

autostereotipurilor şi heterostereotipurilor.

Tabelul 5

Compararea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor (componentul emoţional

apreciativ)

Stereotipul

№ Autostereotipul HeterostereotipulТ Z p

1 Moldoveni Ruşi (Chişinău) 445 1,66 0,096

2 Moldoveni (Rîbniţa) Ruşi 36 4,042 **0,000

3 Moldoveni (Comrat) Găgăuzi 58 4,32 **0,000

4 Moldoveni (Comrat) Ruşi 125,5 3,41 **0,010

5 Ruşi Moldoveni 5 6,043 **0,000

6 Ucraineni Moldoveni 29,5 5,584 **0,000

7 Ucraineni Ruşi 439,5 1,318 0,187

8 Bulgari Moldoveni 54,5 5,0473 **0,000

9 Bulgari Ruşi 402 1,304 0,192

10 Găgăuzi Moldoveni 195 2,89 *0,040

11 Găgăuzi (adolescenţi) Moldoveni 207 4,034 **0,000

12 Găgăuzi (adolescenţi) Ruşi 443 1,487 0,137

13 Găgăuzi (studenţi) Ruşi 188,5 2,977 **0,003

Page 65: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

65

Prin compararea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor am urmărit:

• determinarea apropierii grupului său de alt grup (de grupul moldovenilor şi cel al

ruşilor);

• imaginea „Eu”-lui (autoaprecierea) şi „Eu”-l în grup (autostereotipul);

• imaginea „Eu”-lui (autoaprecierea) şi a altui grup (heterostereotipul moldovenilor şi al

ruşilor).

În tabelul 5 sînt evidenţiate cazurile în care autostereotipul unuia sau altui etos se

caracterizează printr-o diferenţă statistică semnificativă în raport cu heterostereotipul altui etos.

Observăm că în cazuri aparte autostereotipul etnosului se deosebeşte puţin de heterostereotipul

poporului vecin, fapt ce vorbeşte despre un potenţial pozitiv interetnic al grupurilor etnice

studiate.

Rezultatele comparării autostereotipurilor şi heterostereotipurilor permit a face următoarele

concluzii:

• ruşii sînt apreciaţi de către moldoveni (din or. Chişinău), de bulgari, ucraineni, găgăuzi

(adolescenţi) la fel ca şi grupurile lor proprii, deci din punct de vedere emoţional

autostereotipurile grupurilor etnice date se aseamănă cu heterostereotipurile ruşilor.

Aceasta demonstrează existenţa unui statut înalt al ruşilor.

• diferenţe statistic semnificative ale autostereotipurilor şi heterostereotipurilor (p≤0,01)

am înregistrat la tinerii găgăuzi (studenţi), adolescenţii moldoveni din or.Comrat (UTA

Găgăuzia), Rîbniţa (Transnistria).

Comparînd rezultatele obţinute în urma analizei comparative a autostereotipurilor şi

heterostereotipurilor, am constatat că autostereotipul moldovenilor din Chişinău, Comrat şi Rîbniţa se

deosebeşte semnificativ de heterostereotipul ruşilor. (p≤0,01) (tab.4).

Tabelul 6 Compararea imaginii "Eu"-lui cu autostereotipurile (nivelul de identificare etnică) № Grupul etnic Т Z P

1 Moldoveni 111 4,989 **0,000

2 Moldoveni (Comrat) 343 1,280 0,898

3 Moldoveni (Rîbniţa) 141,5 1,640 0,100

4 Ruşi 371 1,852 0,064

5 Ucraineni 411 1,620 0,105

6 Bulgari 354 0,753 0,451

7 Găgăuzi (adolescenţi) 243 3,808 **0,000

8 Găgăuzi (studenţi) 99,5 4,174 **0,000

Page 66: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

66

• Diferenţe statistice semnificative nu s-au înregistrat la ruşi, moldoveni (Transnistria,

UTA Găgăuzia), ucraineni la compararea imaginii „Eu”-lui cu autostereotipurile, fapt ce

vorbeşte despre asemănarea componentului emoţional-apreciativ al imaginii „Eu”-lui şi

imaginile grupului (nivelul de identificare etnică). Posibil este unul din indicii tendinţei

de etnocentrism şi dezadaptare (O includere înaltă în grupul social). La adolescenţii

moldoveni din or.Chişinău, la găgăuzi deosebirile imaginii „Eu”- lui şi imaginea

grupurilor sînt statistic semnificative, fapt ce demonstrează un nivel redus de includere

în grupul etnic (tab.6).

Drept rezultat al comparării imaginii „Eu”- lui cu heterostereotipul moldovenilor şi cel al

ruşilor, s-a stabilit nivelul de diferenţiere etnică.

Tabelul 7

Compararea imaginii "Eu"-lui cu heterostereotipurile (nivelul de identificare etnică)

№ Imaginea “Eu” Heterostereotipul Т Z p

1 Moldoveni (Chişinău) Ruşi 44 5,655 **0,000

2 Moldoveni (Comrat) Ruşi 190 2,791 **0,005

3 Moldoveni (Comrat) Găgăuzi 73 4,085 **0,000

4 Moldoveni (Rîbniţa) Ruşi 9 4,684 **0,000

5 Ruşi Moldoveni (Chişinău) 26 5,830 **0,000

6 Ucraineni Ruşi 624 0,126 0,900

7 Ucraineni Moldoveni (Chişinău) 47,5 5,621 **0,000

8 Bulgari Moldoveni (Chişinău) 26,5 5,689 **0,000

9 Bulgari Ruşi 578,5 0,154 0,878

10 Găgăuzi (adolescenţi) Moldoveni (Chişinău) 109,5 5,097 **0,000

11 Găgăuzi (adolescenţi) Ruşi 391,5 2,375 *0,018

12 Găgăuzi (studenţi) Moldoveni (Chişinău) 46 4,893 **0,000

13 Găgăuzi (studenţi) Ruşi 310 1,344 0,179

• La compararea imaginii „Eu”-lui cu heterostereotipurile moldovenilor şi ale ruşilor

diferenţe statistice semnificative nu s-au constatat la ucraineni şi bulgari, la studenţii

găgăuzi cu grupul ruşilor (heterostereotipul ruşilor), adică există un nivel foarte mic de

diferenţiere, grupul ruşilor fiind perceput ca cel mai apropiat grup, respectiv fiind mai

redus nivelul de diferenţiere etnică (tab.7).

Page 67: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

67

• La moldoveni, găgăuzii (adolescenţi) diferenţele între imaginea „Eu”-lui şi

heterostereotip sînt statistic semnificative (p≤0,01), adică nivelul de diferenţiere etnică

este mai înalt (tab.7).

Deci autostereotipurile ucrainenilor, bulgarilor, studenţilor găgăuzi sînt asemănătoare cu

heterostereotipurile ruşilor, ei fiind apreciaţi la nivel emoţional ca grupurile lor proprii.

Autostereotipurile ruşilor se deosebesc de heterostereotipurile moldovenilor şi autostereotipurile

moldovenilor se deosebesc de heterostereotipurile ruşilor.

La moldoveni (UTA Găgăuzia, Transnistria), la ruşi şi ucraineni am constatat asemănarea

imaginii „Eu”-lui şi a imaginii de grup a grupurilor etnice, adică există un nivel înalt de

identificare etnică. Diferenţe dintre imaginea „Eu”-lui şi autostereotip au fost înregistrate la

bulgari, moldoveni (or.Chişinău) şi găgăuzi (p≤0,01). Se poate de presupus că rezultatele

referitoare la bulgari şi găgăuzi vorbesc despre bietnicitatea lor, ce se confirmă şi de datele cu

privire la auto- şi heterostereotipuri, ele fiind mai apropiate de grupul ruşilor. Bietnic poate fi

considerat şi grupul ucrainenilor, drept rezultat al comparării imaginii „Eu”-lui, şi

heterostereotipul ruşilor.

Adolescenţii grupurilor etnice – moldoveni şi ruşi - au o identificare clară cu grupul propriu

şi pentru ei este caracteristică identitatea după tipul monoetnic. Identitatea bulgarilor,

ucrainenilor, găgăuzilor poate fi caracterizată drept identitate bietnică, care se va diferenţia după

nivelul de identificare cu două grupuri: grupul propriu şi cel al ruşilor.

În structura identităţii etnice o importanţă deosebită are necesitatea în apartenenţa etnică,

care denotă tendinţele de afiliere etnică.

Afilierea este tratată ca o tendinţă către comunitatea psihologică cu grupul. Exprimarea

tendinţelor etnoafiliative presupune respectarea regulilor, normelor şi scopurilor grupului său

propriu. Pentru studierea tendinţelor afiliative etnice a fost utilizată tehnica „Afilierea etnică”

elaborată de către G.U.Soldatova şi S.B. Rîjova (1998).

Analiza datelor empirice obţinute prin utilizarea tehnicii „Afilierea etnică” a reliefat

prevalarea tendinţelor afiliative la moldoveni (din cele trei regiuni) şi la găgăuzi. Cele mai

exprimate tendinţe de afiliere s-au evidenţiat la moldovenii din Găgăuzia – 81,6 %. Prevalarea

tendinţelor afiliative la adolescenţii moldoveni şi tinerii găgăuzi se explică prin faptul că în

prezent are loc o renaştere activă a grupurilor etnice respective. Astăzi se formează statalitatea

Republicii Moldova, astfel etnia titulară cunoaşte o creştere politică şi socială.

Crearea la sudul Moldovei a UTA Găgăuzia, deschiderea universităţii în or. Comrat,

includerea predării limbii şi literaturii găgăuze în şcoli, studii intensive în domeniile

găgăuzologiei şi istoriei plaiului – toate acestea duc la renaşterea etnică a acestui segment etnic.

Page 68: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

68

O expresivitate mai mică la ruşi, ucraineni şi bulgari a tendinţelor afiliative lărgesc hotarele

şi posibilităţile de adaptare la condiţiile etnosociale schimbătoare.

Tendinţele antiafiliative sînt înregistrate în următoarele proporţii în grupul ruşilor (50%),

bulgarilor (46%), ucrainenilor (48%).

A fost evidenţiat şi un grup la care sînt exprimate la fel atît tendinţele afiliative, cît şi cele

antiafiliative. Noi am denumit acest grup „oscilatori”. Cel mai mare grup de „oscilatori” l-au

alcătuit adolescenţii moldoveni din Transnistria (26,7%), moldovenii din Chişinău (20%),

găgăuzii (18%).

40%

52%

58%

42%

40%

81%

50%

58%

14%

18%

20%

8%

12%

14%

27%

13%

46%

30%

22%

50%

48%

5%

23%

30%

bulgari

găgăuzi

moldoveni

ruşi

ucraineni

moldoveni (Comrat)

moldoveni (Rîbniţa)

găgăuzi (studenţi)

Afiliative Oscilatorii Antiafiliative

Figura 9 Tendinţele afiliative şi antiafiliative ale grupurilor etnice.

Chiar dacă procentul de oscilatori nu este mare în comparaţie cu grupul de afiliere, se poate

de presupus că situaţia dată prezintă un factor îngrijorător şi în viitor poate apărea o tendinţă de

marginalizare a acestora.

În studiul efectuat cu participarea tinerilor în anul 2006 s-au obţinut, practic, aceleaşi

rezultate. Tendinţele afiliative prevalează în grupul bulgarilor (60%) (studiul a fost realizat în

Taraclia, în zona unde bulgarii locuiesc compact). La ruşi şi ucraineni sînt la fel exprimate

tendinţele afiliative şi cele oscilatorii. Tendinţe de afiliere s-au constatat în grupul moldovenilor,

găgăuzilor şi bulgarilor (studenţi) (I.Caunenco, 2007).

Page 69: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

69

2.2.2. Studierea ierarhiei preferinţelor etnice şi a montajelor psihologice de

interacţiune intergrupală

Cu scopul studierii preferinţelor etnice (ierarhiei) a fost utilizat „Testul culorilor al

relaţiilor” (Liuşer). Aplicarea acestui test a permis stabilirea sistemelor declarat şi real de

preferinţe etnice, de asemenea şi a nivelului de adecvare sau de conştientizare a preferinţelor

etnice.

La analiza sistemelor real şi declarat de preferinţe etnice noi am calculat suma alegerilor

primelor trei locuri, ca cele mai optimale din opt, apoi am alcătuit ierarhia preferinţelor etnice.

Compararea sistemelor real şi declarat de preferinţe pentru grupurile etnice este prezentată în

figurile de mai jos.

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 42 1 50 1Ruşi 28 2 37 2Ucraineni 18 3,5 26 3Evrei 18 3,5 14 4Bulgari 14 5 9 6Polonezi 12 6 10 5Găgăuzi 11 7 3 7Ţigani 7 8 1 8

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,964

Grupul etnicReal Declarat

Moldovenii (Chişinău) Moldovenii (Chişinău)

42

28

18

18

14

12

117

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 10 Ierarhia preferinţelor etnice

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 21 1 30 1Ruşi 13 2 25 2Ucraineni 11 4 22 3Evrei 10 5 4 5Bulgari 9 6,5 6 4Polonezi 9 6,5 2 6Găgăuzi 12 3 1 7Ţigani 5 8 0 8

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,714

Real DeclaratGrupul etnic

Moldovenii (Transnistria) Moldovenii (Transnistria)

21

13

11

10

9

9

12

5

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 11 Ierarhia preferinţelor etnice

Page 70: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

70

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 31 1 37 1Ruşi 27 2 33 2Ucraineni 14 3,5 13 4Evrei 7 7 2 7Bulgari 11 5 6 5Polonezi 10 6 4 6Găgăuzi 14 3,5 18 3Ţigani 0 8 1 8

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,988

Grupul etnicReal Declarat

Moldovenii (UTA Găgăuzia) Moldovenii (UTA Găgăuzia)

31

27

14

7

11

10

14

0

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 12 Ierarhia preferinţelor etnice

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 21 2,5 21 3Ruşi 35 1 48 1Ucraineni 21 2,5 37 2Evrei 13 6,5 7 6Bulgari 14 5 17 4Polonezi 19 4 6 7Găgăuzi 13 6,5 9 5Ţigani 11 8 5 8

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,833

Grupul etnicReal Declarat

Ruşii Ruş ii

21

35

21

13

14

19

13

11

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 13 Ierarhia preferinţelor etnice

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 23 3 18 3Ruşi 36 2 49 1Ucraineni 38 1 48 2Evrei 16 4 8 5,5Bulgari 12 5 12 4Polonezi 11 6 8 5,5Găgăuzi 10 7 5 7Ţigani 4 8 2 8

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,929

Grupul etnicReal Declarat

Ucrainenii Ucrainenii

23

36

38

16

12

11

104

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 14. Ierarhia preferinţelor etnice

Page 71: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

71

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 16 4 13 4Ruşi 38 1 49 1,5Ucraineni 22 3 26 3Evrei 5 8 4 6Bulgari 36 2 49 1,5Polonezi 9 7 2 7Găgăuzi 12 5,5 7 5Ţigani 12 5,5 0 8

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,857

Grupul etnicReal Declarat

Bulgarii Bulgarii

16

38

22

5

36

9

12

12

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 15 Ierarhia preferinţelor etnice

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 19 4 19 4Ruşi 30 1 48 1Ucraineni 25 2 26 3Evrei 13 6 2 6Bulgari 11 7,5 8 5Polonezi 11 7,5 1 7Găgăuzi 24 3 46 2Ţigani 17 5 0 8

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,940

Grupul etnicReal Declarat

GăgăuziiGăgăuzii

19

30

25

13

11

11

2417

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 16 Ierarhia preferinţelor etnice

Suma alegerilor Rangul

Suma alegerilor Rangul

Moldoveni 12 5 8 4Ruşi 21 2 38 1Ucraineni 16 3 25 3Evrei 10 7 2 7Bulgari 15 4 8 4Polonezi 12 5 4 6Găgăuzi 27 1 34 2Ţigani 7 8 1 8

Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,940

Grupul etnicDeclarat

Găgăuzii (studenţi)Real

Găgăuzii studenţi

12

21

16

10

15

12

277

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Declarat Real

Figura 17 Ierarhia preferinţelor etnice

Analizînd datele prezentate în tabel, putem trage următoarele concluzii:

• La toate grupurile etnice cea mai mare sumă de alegeri şi locul cel mai înalt în ierarhie

(în cazul nostru primul) atît în sistemul declarat, cît şi în sistemul real de relaţii revin

Page 72: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

72

propriului grup de apartenenţă etnică. Aceasta demonstrează un nivel înalt de

identificare emoţională cu grupul propriu. După cum menţionează T.G.Stefanenko,

identitatea etnică este nu numai conştientizarea, dar şi aprecierea, trăirea apartenenţei

proprii la o comunitate etnică.

• La reprezentanţii etniei titulare din Chişinău, ruşii şi ucrainenii ocupă locurile 2 şi 3 şi

în sistemul declarat, şi în cel real (fig.10). La moldovenii din Transnistria şi din UTA

Găgăuzia în sistemul real de relaţii ucrainenii ocupă locul 4, iar în cel declarat locul 3

(fig. 11, 12). Coinciderea sistemului declarat cu cel real de relaţii se observă, de

asemenea, la moldovenii din UTA Găgăuzia, găgăuzilor revenindu-le locul trei.

Locuind împreună, ei mai bine cunosc grupul etnic dat, de aceea nivelul înalt al ierarhiei

demonstrează un potenţial mare în planul relaţiilor tolerante între grupurile respective

(fig.12).

• În ierarhia preferinţelor etnice referitor la grupul ţiganilor am înregistrat o coincidenţă

totală a sistemului real cu cel declarat, revenindu-i locul 8, adică ultimul loc din ierarhie

(fig.10,11,12,13,14,17).

• La ruşi grupurile ucrainenilor şi moldovenilor ocupă locuri mai înalte - al doilea şi al

treilea. Ca şi grupurile anterioare, ruşii îi plasează pe ţigani pe ultimul loc, existînd o

concordanţă completă a sistemului real cu cel declarat de relaţii (fig.13).

• La adolescenţii găgăuzi ruşii ocupă primul loc atît în sistemul declarat, cît şi în cel real.

Necorespundere există referitor la grupul propriu, care se consideră mai superior (locul

2), decît este în realitate (3) (fig.16). La studenţii găgăuzi ruşii şi ucrainenii ocupă o

poziţie înaltă în ierarhia de preferinţe etnice (fig. 17).

• În grupul ucrainenilor ruşii şi moldovenii ocupă în ierarhie primele locuri (fig.14).

Evreii în acest grup şi în grupul moldovenilor din Chişinău ocupă locul 4 (acestea sînt

unicele grupuri, care le-au atribuit indici atît de înalţi) (fig.14, 10).

• Bulgarii îi plasează pe ruşi pe primul loc în sistemul declarat şi real. Referitor la grupul

propriu, ei stabilesc indici mai înalţi (1), decît există în realitate (2). Ucrainenii şi

moldovenii ocupă locurile 3 şi 4 (fig.15).

• Numai la bulgari şi adolescenţii găgăuzi ţiganii ocupă în sistemele real un loc mai înalt

în ierarhia de preferinţe etnice (5) decît în sistemul declarat de relaţii (fig.15,16).

Datele noastre referitoare la analiza comparativă a sistemelor declarat şi real de relaţii

etnice sînt confirmate de rezultatele „Testului diagnostic al relaţiilor” şi „Distanţa socială”.

Page 73: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

73

Deci în grupurile ucrainenilor, bulgarilor, găgăuzilor - ruşii ocupă primele locuri în

sistemul de preferinţe etnice, atît în sistemul declarat, cît şi în cel real, chiar cedînd grupului etnic

propriu, fapt ce ne demonstrează bietnicitatea lor.

Ruşilor le atribuie un loc înalt în ierarhia de preferinţe (2) etnia titulară. Etnia titulară ocupă

în ierarhia preferinţelor etnice locurile 2-4. Aceasta vorbeşte despre un potenţial înalt în planul

interacţiunii tolerante a grupurilor etnice. Se poate de presupus că la nivel inconştient s-au

manifestat particularităţile regiunii policulturale drept rezultat al coexistenţei îndelungate a

grupurilor etnice, în care tradiţional procesele integrative au prevalat asupra procesului de

diferenţiere. Bineînţeles, acest „capital istoric” trebuie păstrat.

Analizînd datele empirice referitoare la nivelul de adecvare a conştientizării preferinţelor

etnice, am divizat valorile numerice ale adecvării conştientizării ierarhiei relaţiilor etnice de la -7

pînă la +7 în trei părţi: diapazonul subaprecierii (de la -7 pînă la -3); diapazonul supraaprecierii

(de la +7 pînă la +3); diapazonul normei (conştientizării optimale) de la -2 pînă la +2. În

eşantionul nostru această zonă include 2/3 din eşantion (67%). Careva abateri într-o parte sau în

alta de la zero sînt absolut admisibile, deoarece pot fi explicate prin dispersia statistică. Moldovenii

Moldoveni 10 39 1Ruşi 17 27 6Ucraineni 21 23 6Evrei 7 24 19Bulgari 14 21 15Polonezi 14 22 14Găgăuzi 9 25 16Ţigani 6 29 15

Subaprecierea

AdecvatSupraapreci

ereaGrupul etnic 10

17

217

1414

96

3927

2324

2122

2529

16

619

1514

1615

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Subaprecierea Аdecvat Supraaprecierea

Figura 18 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice

Moldovenii (Transnistria)

Moldoveni 11 19 0Ruşi 14 14 2Ucraineni 10 15 5Evrei 6 10 14Bulgari 9 11 10Polonezi 5 20 5Găgăuzi 5 12 13Ţigani 1 17 12

AdecvatSupraapreci

ereaGrupul etnic

Subaprecierea

11141069551

1914

1510

1120

1217

025

14105

1312

MoldoveniRuşi

UcraineniEvrei

BulgariPoloneziGăgăuziŢigani

Subaprecierea Adecvat Supraaprecierea

Figura 19 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice

Page 74: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

74

Ruşii

Moldoveni 11 25 14Ruşi 15 32 3Ucraineni 19 25 6Evrei 9 21 20Bulgari 19 22 9Polonezi 14 17 19Găgăuzi 11 28 11Ţigani 5 27 18

Grupul etnicSubapreci

ereaAdecvat

Supraaprecierea 11

151991914115

253225

2122

1728

27

1436

209

191118

MoldoveniRuşi

UcraineniEvrei

BulgariPoloneziGăgăuziŢigani

Subaprecierea adecvat supraaprecierea

Figura 20 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice

Ucrainenii

Moldoveni 7 30 13Ruşi 16 34 0Ucraineni 15 34 1Evrei 3 28 19Bulgari 16 27 7Polonezi 13 28 9Găgăuzi 9 25 16Ţigani 2 33 15

AdecvatSupraapreci

ereaGrupul etnic

Subaprecierea

Ucrainenii716

153161392

3034

3428

2728

2533

130

11979

1615

MoldoveniRuşi

UcraineniEvrei

BulgariPolonezi

GăgăuziŢigani

Subaprecierea Adecvat Supraaprecierea

Figura 21 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice

Bulgarii

Moldoveni 15 22 13Ruşi 16 31 3Ucraineni 15 24 11Evrei 8 27 15Bulgari 16 32 2Polonezi 11 26 13Găgăuzi 9 19 22Ţigani 5 26 19

Subaprecierea

AdecvatSupraapreci

ereaGrupul etnic 15

16158161195

2231

2427

3226

1926

133

11152

132219

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

Ţigani

Subaprecierea Adecvat Supraaprecierea

Figura 22 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice

Page 75: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

75

Găgăuzii

Moldoveni 15 24 11Ruşi 23 24 3Ucraineni 16 24 10Evrei 7 17 26Bulgari 17 21 12Polonezi 10 18 22Găgăuzi 27 22 1Ţigani 3 16 31

Grupul etnicSubapreci

ereaAdecvat

Supraaprecierea 15

23

167171027

3

2424

2417

2118

22

16

113

102612221

31

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

ŢiganiSubaprecierea Adecvat Supraaprecierea

Figura 23 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice

Studenţii găgăuzi

Moldoveni 10 21 9Ruşi 21 19 0Ucraineni 17 16 7Evrei 1 25 14Bulgari 8 17 15Polonezi 7 15 18Găgăuzi 11 22 7Ţigani 5 23 12

Grupul etnicSubapreci

ereaAdecvat

Supraaprecierea 15

1615

816119

5

2231

24

2732

2619

26

133

11

152

1322

19

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

ŢiganiНедооценка Адекватно Переоценка

1021

171

87

115

2119

1625

1715

2223

90

714

1518

712

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Evrei

Bulgari

Polonezi

Găgăuzi

ŢiganiSubaprecierea Аdecvat Supraaprecierea

Figura 24 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice

La toate grupurile am înregistrat o dominare a normei de la 53% pînă la 90% cu privire la

adecvarea conştientizării atitudinii faţă de grupele etnice (fig.18-24). Cel mai înalt nivel de

adecvare se referă la grupul propriu. Referitor la etnia titulară la toate grupele etnice s-a fixat un

nivel înalt de adecvare de la 70% (găgăuzii) (fig. 23) pînă la 82% (ucrainenii) (fig.21), adică

sistemele de preferinţe reale şi adecvate coincid. De asemenea am înregistrat prevalarea

subaprecierii etniei titulare.

Datele ce reflectă ruşii demonstrează că supraaprecierea a fost semnalată la ucraineni

(14%) (fig.21), bulgari (20%) (fig.22). S-a comparat, de asemenea, nivelul de adecvare pentru

întreg eşantionul şi pentru fiecare grup etnic, adică am stabilit care este atitudinea unui grup etnic

faţă de alt grup şi, în genere, faţă de toţi respondenţii (fig.25).

Page 76: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

76

Valorile medii ale adecvării(pentru toţi respondenţii)

-1,5

-1,0

-0,5

0,0

0,5

1,0

1,5Ţi

gani

Evr

ei

Pol

onez

i

Găgău

zi

Bul

gari

Mol

dove

ni

Ucr

aine

ni

Ruş

i

Mediu

Limita de jos

Limita de sus

Figura 25 Valoarea medie a adecvării grupurilor etnice

Datele ce prezintă valorile adecvării a grupurilor etnice pentru eşantionul întreg (fig.25) au

evidenţiat că, în general, ruşii, ucrainenii sînt subapreciaţi, iar ţiganii, evreii sînt supraapreciaţi.

Aceasta înseamnă că ultimii ocupă în sistemul declarat locuri mai joase, iar în sistemul real

atitudinea faţă de ei este mai bună. Cel mai înalt nivel de adecvare îl posedă găgăuzii, adică se

are în vedere cum sînt declaraţi şi, în realitate, sînt acceptaţi.

Datele empirice ce reflectă preferinţele etnice sînt confirmate de rezultatele obţinute la

testul diagnostic al relaţiilor, şi anume că identitatea etnică a minorităţilor etnice este bietnică

(este ales grupul propriu şi grupul ruşilor).

În ierarhia preferinţelor etnice la moldovenii din Găgăuzia, găgăuzii ocupă un loc înalt în

ierarhie, fapt confirmat şi prin rezultatele testului diagnostic al relaţiilor. Heterostereotipul

găgăuzilor la moldoveni este pozitiv, indicînd un nivel redus de intensitate (S - 0,07). Aceasta

denotă nivelul jos de atribuire găgăuzilor a calităţilor stereotipe de către moldoveni (experienţa

de trai împreună) şi deci o probabilitate mai mică de formare a prejudecăţilor.

Studierea montajelor psihologice la interacţiunea intergrupală le-am realizat cu ajutorul

Scalei distanţei sociale a lui E.Bogardus (modificată de L.G.Pocebut).

În psihologia etnică unul din indicii toleranţei este mărimea distanţei sociale dintre

reprezentanţii unui sau altui grup. Noţiunea de „distanţă socială” a fost introdusă în circuitul

ştiinţific de către E.Bogardus în 1925, ea indicînd apropierea sau îndepărtarea comunităţilor

sociale sau etnice ori a anumitor persoane. E.Bogardus a alcătuit scala distanţei sociale, cu

ajutorul căreia se poate de apreciat nivelul de acceptare sociopsihologic a oamenilor, de aici şi

denumirea acesteia.

95% pragul de încredere a diferenţelori mediilor Grupul

etnic

N

Media Limita de

jos Limita de sus

Ţigani 358 1,16 0,91 1,42 Evrei 358 0,97 0,72 1,21 Polonezi 358 0,30 0,06 0,55 Găgăuzi 358 0,02 -0,25 0,29 Bulgari 358 -0,26 -0,50 -0,02 Moldoveni 358 -0,32 -0,56 -0,09 Ucraineni 358 -0,68 -0,90 -0,45 Ruşi 358 -1,20 -1,44 -0,95

Page 77: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

77

Scala distanţei sociale indică nivelul de apropiere psihologică a oamenilor. Dacă distanţa

socială este maximală, înseamnă că persoana sau etnosul este autonom. Distanţa minimală

contribuie la o cunoaştere mai bună a oamenilor, culturilor, condiţionează o interacţiune mai

strînsă a acestora, fiind respectată originalitatea şi individualitatea celuilalt. Distanţa minimală

arată toleranţa faţă de altul şi, invers, distanţa maximală – intoleranţa.

Scala distanţei sociale permite a măsura următorii indici:

• Accesibilitatea socială - indică tendinţa către interacţiune şi integrare, chiar asimilarea

cu alt etnos.

• Expansivitatea socială - reflectă intensitatea şi orientarea sentimentelor sociale ale

reprezentanţilor unui etnos referitor la alţii. Cu cît mai puternic se manifestă

sentimentele pozitive ale oamenilor faţă de ceilalţi, cu atît mai mică este distanţa socială

între ei şi mai strînsă este interacţiunea. De aceea studierea comunităţilor etnice cu

ajutorul scalei sociale face posibilă determinarea nivelului de expresivitate a

sentimentelor etnice.

Page 78: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

78

Tabelul 8 Distanţa socială

Gru

pul

Indi

cele

Mol

dove

ni

Ruş

i

Ucr

aine

ni

Găgău

zi

Bul

gari

Evr

ei

Polo

nezi

Ţiga

ni

Accesibilitatea socială reală ASr - 1,02 0,823 0,245 0,197 -0,184 0,034 -0,224 -0,095 -0,830

Mol

dove

ni

Expansivitatea socială reală ESr 0,0612 TE = -0,0125

0,049 0,014 0,011 -0,011 -0,002 -0,035 -0,005 -0,049

Accesibilitatea socială reală ASr -1,02 -0,068 0,816 0,354 -0,074 0,074 -0,211 -0,272 -0,762

Ruş

i

Expansivitatea socială reală ESr – 0,0612 TE =-0,524

-0,004 0,049 0,021 -0,004 0,004 -0,012 -0,016 -0,045

Accesibilitatea socială reală ASr - 1,02 -0,177 0,646 0,320 -0,299 0,578 -0,361 -0,374 -0,789

Bul

gari

Expansivitatea socială reală ESr - 0,0612 TE = -0,167

-0,010 0,038 0,0192 -0,018 0,034 -0,021 -0,022 -0,047

Accesibilitatea socială reală ASr - 1,02 0,040 0,776 0,844 0,129 0,006 -0,211 -0,081 -0,864

Ucr

aine

ni

Expansivitatea socială reală ESr - 0,0612 TE =0,2352

0,002 0,046 0,050 0,007 0,000 -0,012 -0,004 -0,051

Accesibilitatea socială reală ASr - 1,02 -0,245 0,497 0,279 0,605 -0,333 -0,599 -0,401 -0,660

Găgău

zi

adol

esce

nţi

Expansivitatea socială reală ESr - 0,0612 TE =-0,3153

-0,014 0,0298 0,0167 0,0363 -0,020 -0,035 -0,024 -0,039

Accesibilitatea socială reală ASr 1,03 -0,094 0,658 0,333 0,667 0,103 -0,564 -0,453 -0,786

Găgău

zi

stud

enţi

Expansivitatea socială reală ESr – ,0769 TE =-0,05

-0,007 0,0494 0,0250 0,0500 0,0076 -0,042 -0,034 -0,059

Accesibilitatea socială reală ASr – 1,03 0,703 0,514 0,288 0,108 -0,153 -0,414 -0,288 -0,775

Mol

dove

ni

(Com

rat)

Expansivitatea socială reală ESr -0,0811 TE =-0,0065

0,055 0,040 0,022 0,008 -0,012 -0,032 -0,022 -0,061

Accesibilitatea socială reală ASr -1,03 0,690 0,425 0,115 -0,069 0,023 -0,264 -0,276 -0,839

Mol

dove

ni

(Rîb

niţa

)

Expansivitatea socială reală ESr – 1,03 TE =-0,0711

0,690 0,425 0,115 -0,069 0,023 -0,264 -0,276 -0,839

În urma aplicării tehnicii date am constatat că toate grupurile etnice au demonstrat o

identitate etnică cuprinsă în indicii „normei”, adică grupul propriu este acceptat la nivel de rude

şi prieteni. La adolescenţii moldoveni, ruşi şi ucraineni acceptarea se manifestă la nivel de rude,

la bulgari, găgăuzi – la nivel de prieteni (tab.9).

Page 79: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

79

Adolescenţii moldoveni îi acceptă pe ruşi şi ucraineni ca vecini; pe bulgari drept colegi, iar

pe găgăuzi, evrei şi polonezi ca cetăţeni. Adolescenţii moldoveni din Transnistria îi acceptă pe

ruşi ca prieteni, pe ucraineni, găgăuzi şi bulgari ca vecini. Adolescenţii moldoveni din Găgăuzia

îi consideră pe ruşi prieteni, pe găgăuzi vecini, pe bulgari cetăţeni. La adolescenţii etniei titulare

s-a înregistrat un nivel adecvat de toleranţă.

Ruşii acceptă moldovenii, bulgarii, găgăuzii drept colegi, ucrainenii ca vecini, iar pe evrei

şi polonezi ca cetăţeni. Pentru grupul ruşilor putem constata o toleranţă joasă, care, posibil, poate

fi explicată ca un mecanism de protecţie psihologică.

Bulgarii acceptă pozitiv ruşii, considerîndu-i prieteni, pe ucraineni – vecini, pe moldoveni,

găgăuzi, evrei, polonezi – cetăţeni.

Ucrainenii îi consideră pe moldoveni colegi, pe ruşi – rude, pe găgăuzi, bulgari, polonezi -

colegi, pe evrei - cetăţeni.

Adolescenţii găgăuzi acceptă moldovenii, bulgarii ca cetăţeni, ruşii ca prieteni, ucrainenii

ca vecini. Studenţii găgăuzi consideră moldovenii, bulgarii colegi, ruşii - rude, ucrainenii -

vecini. Referitor la ţigani, s-a înregistrat o distanţă socială maximală în raport cu toate grupurile

etnice.

Cea mai apropiată distanţă socială toate grupurile etnice o au cu ruşii. Cel mai înalt indice

de toleranţă s-a stabilit la adolescenţii ucraineni, iar cel mai redus la ruşi. Indicele de toleranţă la

celelalte grupuri, de asemenea, este jos.

Toate grupurile etnice atribuie grupului ţiganilor cel mai redus nivel de toleranţă.

Rezultatele empirice referitor la distanţa socială (orientarea la interacţiune) confirmă:

• bietnicitatea ucrainenilor, găgăuzilor, bulgarilor.

• existenţa diferitelor niveluri de toleranţă la grupurile etnice: înalt – la ucraineni; normal

– la moldoveni, găgăuzi (studenţi); redus la bulgari; foarte redus – la ruşi, găgăuzi.

Relaţiile interetnice au fost analizate de către cercetătorii români S.Tudor, R.Chiran,

I.Scorţan (1996), folosind această tehnică. Rezultatele obţinute au relevat faptul că grupul etnic

majoritar – românii – au o atitudine puternic pozitivă privitor la relaţiile interetnice cu grupurile

etnic german şi maghiar şi o atitudine de distanţare cu grupul etnic al ţiganilor, de evitare a

contactelor sociale, în special în domeniile de căsătorie şi vecinătate (S.Tudor, R.Chiran,

I.Scorţan, 1996).

În procesul cercetării, dispunînd de datele referitor la nivelul de toleranţă, am întreprins o

tentativă de a studia cum percep adolescenţii situaţia socială de existenţă (stabilitatea-

instabilitatea; posibilităţile de adaptare la ea; prognosticarea propriului comportament). În acest

Page 80: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

80

scop am utilizat chestionarul „Studierea perceperii de către adolescenţi a stabilităţii lumii”

elaborat de E.M.Dubovskaia, T.G. Stefanenko (T.G. Stefanenko 1999, p.199).

28%

13%

26%

20%

22%

10%

24%

16%

60%

60%

52%

68%

50%

70%

63%

58%

12%

28%

22%

12%

18%

20%

13%

26%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

găgăuzi

găgăuzi (studenţi)

bulgari

ruşi

ucraineni

moldoveni (Rîbniţa)

moldoveni (Comrat)

moldoveni

Stabili Oscilatori Instabili

Figura 26 Percepţia de către adolescenţi a stabilităţii lumii

Analizînd datele obţinute am evidenţiat grupurile de adolescenţi stabili, instabili şi

oscilanţi.

În baza acestor date, am făcut următoarele concluzii:

• Un factor comun pentru toate grupurile este prevalarea „oscilanţilor”. Cel mai mare

indice s-a înregistrat la adolescenţii moldoveni din Transnistria (70%), la ruşi (68%), iar

cel mai mic la bulgari (52%).

• Cel mai instabil se simt tinerii găgăuzi (27,5%). Dar aici menţionăm diferenţa de vîrstă,

fapt ce presupune un nivel înalt de reflexie şi o ieşire mai rapidă în viaţă.

• După indicele „stabilităţii”, consideră situaţia mai stabilă adolescenţii găgăuzi (28%),

bulgarii (26%).

În cadrul studiului am utilizat ancheta modificată de T.G.Stefanenko, O.Romanova (1999),

care a inclus cinci întrebări referitor la: semnificaţia naţionalităţii, situaţiile în care naţionalitatea

capătă un caracter important, semnificaţia naţionalităţii altor oameni, ce anume îi înrudeşte pe

respondenţi cu etnia proprie.

Actualitatea identităţii etnice este în legătură cu situaţia social-politică existentă. În

cercetările efectuate de către psihologul rus G.U.Soldatova (1998) referitor la problema locului

identităţii etnice în structura identităţii sociale şi a actualităţii identităţii etnice se menţionează că

identitatea etnică ocupă locul patru după identitatea familială, profesională şi de gen la grupurile

Page 81: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

81

de tătari, osetini, saha şi ruşi. Studiul a fost realizat la mijlocul anilor '90 ai secolului trecut în

Rusia, în regiunile ce se caracterizau prin tensiune interetnică.

Identitatea etnică este considerată importantă pentru persoană şi se actualizează în timpul

petrecerii ritualurilor, sărbătorilor etc. Actualitatea şi semnificaţia identităţii etnice sînt descrise

în studiile lui M.Barrett (2001). În ele se subliniază nivelul importanţei identităţii naţionale

atribuite de diferiţi copii, se indică şi metodele adecvate de măsurare a ei. Odată cu vîrsta se

majorează valoarea identităţii naţionale (M.Barrett, 2001).

Pentru grupurile etnice studiate de către noi este caracteristică importanţa identităţii etnice,

fapt considerat de către etnopsihologi drept normă. Identitatea etnică este valoroasă pentru

individ şi îndeplineşte funcţia de orientare în lumea înconjurătoare, de orientare valorică, de

protecţie. Omul are nevoie să se simtă o parte din „noi” şi această necesitate este satisfăcută de

comunitatea etnică, care are o componenţă şi un statut etnic stabil (T.G.Stefanenko, 1998).

Analiza datelor obţinute demonstrează că naţionalitatea are o semnificaţie mai mare pentru

moldovenii din Comrat (89%) şi din Rîbniţa (83%). În comparaţie cu alte grupuri etnice pentru

grupul ucrainenilor naţionalitatea este mai puţin importantă (58%), de asemenea şi pentru grupul

găgăuzilor (studenţi) şi cel al ruşilor (63% şi 66%).

80%

78%

78%

66%

58%

63%

89%

83%

20%

22%

22%

34%

42%

38%

11%

17%

Bulgari

Găgăuzi

Moldoveni (Chişinău)

Ruşi

Ucraineni

Găgăuzi (st.)

Moldoveni (Comrat)

Moldoveni (Rîbniţa)

da nu Figura 27 Importanţa naţionalităţii

A doua întrebare a fost care sînt „Situaţiile în care naţionalitatea este importantă” pentru

diferite grupuri etnice, scopul urmărit fiind evidenţierea sferelor unde sînt actualizate marcherele

etnice.

Page 82: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

82

Tabelul 9 Importanţa naţionalităţii în anumite situaţii (%)

Situ

aţiil

e

Bul

gari

Găgău

zi

Mol

dove

ni

Ruş

i

Ucr

aine

ni

Găgău

zi

(stu

denţ

i) M

oldo

veni

(C

omra

t) M

oldo

veni

(R

îbniţa

)

Oriunde 32 8 20 16 18 25 32 37 În afara R.M. 4 20 18 4 6 - - - Situaţii de discriminare - - 2 10 8 3 5 - Cultura 4 2 8 - 4 - 5 10 Comunicare 8 20 8 24 6 15 8 10 Diferite 22 10 10 2 4 10 18 3 Instituţii sociale 8 4 8 8 8 - 16 17 Nu ştiu 2 4 2 2 2 5 3 3 Nu este importantă 20 32 24 34 44 43 13 20

Majoritatea respondenţilor au răspuns că „oriunde”. Mai multe răspunsuri de acest fel au

dat moldovenii din or. Rîbniţa (37%) şi or. Comrat (32%), bulgarii (32%). Aceasta se explică

prin specificul situaţiei etnice în regiunile menţionate. Respondenţii din Rîbniţa sînt elevi ai

unicii şcoli cu instruire în limba română. Situaţia este similară şi în or. Comrat. De aceea aceste

marchere etnice vor fi mai actualizate anume în aceste regiuni.

Respondenţii consideră sfera comunicării ca fiind a doua după importanţă. Răspunzînd la a

doua întrebare, ei au subliniat că naţionalitatea are importanţă în situaţiile de comunicare

interculturală, de comunicare cu prietenii, cu persoane de diferite naţionalităţi, în societate.

Această sferă este mai importantă pentru grupul minorităţilor etnice: ruşi, găgăuzi. Sfera

comunicării, după cum menţionează psihologii, este semnificativă pentru formarea identităţii

etnice. De subliniat faptul că pentru grupurile etnice respective limba este un marcher de valoare.

Cu toate că membrii tuturor grupurilor etnice minoritare studiate posedă limba rusă şi sînt

instruiţi în această limbă, totodată, ea este limba maternă a ruşilor, care nu posedă altă limbă,

spre deosebire de bulgari şi ucraineni.

În timpul realizării programelor practice referitor la dezvoltarea toleranţei interculturale în

or. Comrat, am stabilit că chiar şi adolescenţii găgăuzi, care nu posedau limba găgăuză, în

procesul comunicării utilizau anumite cuvinte din această limbă. Limba pentru omul

contemporan este, într-adevăr, unul dintre indicii importanţi de diferenţiere etnică, cu toate că în

unele cazuri limba etnică reprezintă doar un simbol de unire cu poporul său. În situaţia de

mobilizare etnică asemenea tendinţe au fost înregistrate în Kazahstan în anii '90 ai secolului

trecut: 98,1% din studenţii cazahi au considerat limba cazahă drept maternă, cu toate că pentru

Page 83: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

83

25% din respondenţi limba de bază era rusă, iar 8% nu cunoşteau deloc limba cazahă. În

răspunsurile lor ei au arătat că utilizează în comunicare limba preferată (T.G.Stefanenko, 2004).

Această sferă îi preocupă mai puţin pe adolescenţii moldoveni: şi în Rîbniţa, şi în Comrat

adolescenţii posedă cursiv limba rusă. Realizînd programele practice, am stabilit că atunci cînd

se propuneau exerciţii pentru toţi vorbitorii de limba rusă (în deosebi, pentru găgăuzii din

Comrat şi ucrainenii din Rîbniţa), moldovenii începeau să vorbească în limba rusă, spunînd

„vorbiţi în limba rusă pentru că nouă ne este indiferent”.

Întrebarea “În ce situaţii Vă simţiţi mai mult reprezentant al propriului popor său”

urmăreşte evidenţierea situaţiilor mai importante de manifestare a etniei şi a apartenenţei la

grupul etnic propriu.

Tabelul 10

Situaţiile în care respondenţii se simt reprezentanţi ai propriului popor (%)

Situ

aţiil

e

Bul

gari

Găgău

zi

Mol

dove

ni

(Chişi

nău)

R

uşi

Ucr

aine

ni

Găgău

zii

stud

enţi

Mol

dove

ni

(Com

rat)

Mol

dove

ni

(Rîb

niţa

)

Comunicare 34 38 8 14 16 20 21 27 Instituţii sociale 10 0 10 8 4 0 13 37 Situaţii naţionale 4 12 6 20 14 10 3 3 În afara Moldovei 4 8 28 10 10 20 8 3 Cultura 2 10 30 14 12 13 24 13 Mass-media 2 4 0 2 0 0 0 0 Oriunde 8 6 2 4 2 5 13 7 Nu ştiu 10 14 0 10 18 13 5 0

Mai „diversă” din punct de vedere etnic este sfera comunicării pentru găgăuzi (38%),

bulgari (34%), ruşi (14%) şi mai puţin pentru moldovenii din Chişinău (8%). În opinia noastră,

moldovenii din Rîbniţa dau mai puţină preferinţă comunicării în limba română. În Comrat, unde

foarte intensiv se desfăşoară procesul de renaştere a limbii găgăuze, mulţi tineri comunică în

limba rusă. Situaţia dată este valabilă şi pentru bulgari, limba cărora, de asemenea, se află în

proces de renaştere, mulţi absolvenţi ai liceelor plecînd la învăţătură în Bulgaria, conturîndu-se

pentru ei un viitor de perspectivă.

A doua după importanţă în formarea identităţii etnice este cultura. În conţinutul noţiunii de

cultură respondenţii includeau participarea la sărbători şi evenimente naţionale, petrecerea

timpului în compania persoanelor de altă naţionalitate etc.

Page 84: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

84

Actualizarea identităţii etnice este determinată şi de aflarea persoanelor peste hotarele

Moldovei, adică în alt mediu cultural. Studiile efectuate de T.L.Smolina (2006) referitor la

particularităţile autoconştiinţei etnice a tineretului, pornind de la experienţa de trai a acestui

mediu incultural, au demonstrat că această experienţă determină transformări în componentele

autoconştiinţei etnice a tineretului. S-a stabilit că la ruşii din grupul cu experienţă de trai în alt

mediu cultural identitatea etnică este mai exprimată.

Pentru moldovenii din Chişinău (28%) şi studenţii găgăuzii (20%) naţionalitatea are o

importanţă mai mare după hotarele Republicii Moldova. Probabil, acest lucru se datorează

faptului că aceşti respondenţi s-au aflat mult timp peste hotarele republicii şi au acumulat o

experienţă de viaţă mai mare, fiind lipsiţi de mediul familial. Astfel de experienţă au şi

participanţii la activităţile practice din Chişinău, Comrat şi Rîbniţa, participanţii din Chişinău

mai des şi-au petrecut vacanţa în alte ţări, de asemenea şi studenţii care au participat vara la

diferite programe ce le-au asigurat muncă peste hotarele Moldovei.

De menţionat faptul că la toate grupurile cel mai redus indice referitor la influenţa asupra

identităţii etnice se atribuie influenţelor mass-media.

Asupra identităţii etnice a respondenţilor din Rîbniţa influenţează, în special, şcoala (37%),

unde predarea materialului se face în limba română (Această şcoală este unica din regiunea dată,

care oficial în procesul de instruire utilizează limba română).

O identitate etnică evidentă este caracteristică pentru moldovenii din Comrat, Chişinău,

Rîbniţa şi pentru adolescenţii bulgari. Se poate vorbi deci despre existenţa unei tendinţe spre

interacţiune etnică. Posibil, aceasta din cauza că în perioada de tranziţie în Republica Moldova

reprezentanţii etniei titulare mai cunosc limba rusă, iar minorităţile etnice încă nu posedă în

măsură deplină limba de stat. Despre o astfel de situaţie menţionează şi A.I.Skvorţova.

Prin întrebarea „Ce Vă înrudeşte cu oamenii de naţionalitatea Dvs?, se urmăreşte

determinarea marcherilor etnici (aspectul cognitiv). De această problemă au fost preocupaţi unii

psihologi din Rusia (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova), Ucraina (V.N.Pavlenko), Belarus

(Naumenko), de asemenea din ţările cu o situaţie socială stabilă – SUA (J.Phinney), M.Barret

(Marea Britanie). Marcherul etnic cel mai important pentru respondenţi este limba. Referitor la

această problemă în prezent se duc polemici controversate.

Page 85: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

85

50%

54%

74%

78%

80%

82%

40%

93%

Bulgari

Găgăuzi

Moldoveni

Ruşi

Ucraineni

Găgăuzi (studenţi)

Moldoveni (Comrat).

Moldoveni Rîbniţa).

Figura 28. Înrudirea cu naţionalitatea proprie a grupurilor etnice (limba, cultura)

Respondenţii moldoveni din Rîbniţa (93%) şi Comrat (82%) consideră marcherul etnic

principal limba şi cultura – elemente care îi înrudeşte cu alte naţionalităţi şi-i familiarizează cu

cultura acestora. Astfel consideră şi studenţii găgăuzi.

Pe unii respondenţi îi înrudeşte cu oamenii de aceeaşi naţionalitate „totul”. Pentru unii cel

mai important este locul de trai, acesta fiind mai puţin important pentru găgăuzi şi moldoveni.

Au fost selectate, de asemenea, aşa valori comune ca: interesele comune, relaţiile.

Tabelul 11 Înrudirea cu oamenii de aceeaşi naţionalitate (%)

Indi

cii

Bul

gari

Găgău

zi

Mol

dove

ni

(Chişi

nău)

Ruş

i

Ucr

aine

ni

Găgău

zi st

.

Mol

dove

ni

UTA

Găgău

zia

Mol

dove

ni

Tran

snis

tria

Limba, cultura 50 54 74 78 40 80 82 93 Nu ştiu 8 22 4 6 16 3 3 Rădăcinile etnice 20 12 10 2 6 3 3 0 Totul 16 6 8 10 26 13 11 0 Relaţiile 2 2 2 2 0 5 0 0 Diferite 2 2 2 6 3 3 Interesele comune 2 4 6 0

Aşadar, ipoteza noastră precum că particularităţile psihologice ale identităţii etnice a

adolescenţilor sînt determinate de grupul de apartenenţă – etnie titulară sau minoritară - s-a

confirmat. Adolescenţii din etnia titulară au o identitate bine definită în raport cu grupul lor etnic,

ceea ce demonstrează compararea auto- şi heterostereotipurilor, ierarhia preferinţelor etnice,

distanţa socială şi prevalarea tendinţelor afiliative.

Page 86: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

86

Studiul nostru confirmă un fenomen empiric descris mai înainte, anume importanţa

statutului perceput subiectiv asupra identităţii etnice la studierea identităţii etnice la adolescenţii

ruşi din Belarus (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova, 1994, 1999). Cercetătorii menţionaţi au fost

preocupaţi de apropierea culturală a grupurilor etnice, pe noi însă ne preocupă specificul situaţiei

istorice din Republica Moldova, unde limba rusă mult timp a fost limbă maternă pentru

minorităţile etnice. Aceasta vorbeşte despre bietnicitatea minorităţilor etnice şi de nivelul înalt de

ambivalenţă al stereotipurilor etnice.

În urma realizării studiului am evidenţiat trei niveluri de bietnicitate.

• Nivelul înalt – la bulgari -, care include apropierea atît la nivel de personalitate, cît şi la

nivel de grup, acordîndu-se prioritate autgrupului.

• Nivelul mediu – la ucraineni –, acordîndu-se prioritate la nivel de personalitate grupului

propriu şi la nivel de grup - apropierea de ingrup.

• Nivelul redus – la găgăuzi -, apropierea de autgrup la nivel de personalitate.

Trasînd o paralelă între studiul nostru şi cercetarea realizată de I.Caunenco în 2006, putem

menţiona faptul că tinerii găgăuzi au o identitate monoetnică şi un nivel înalt de afiliere etnică.

Efectuarea studiului ne-a condus spre formularea următoarelor concluzii:

• există o anumită distanţare a minorităţilor etnice de etnia titulară;

• adolescenţii de etnii rusă şi bulgară au demonstrat un nivel redus de toleranţă etnică;

• un fapt îngrijorător este predominarea grupului „oscilatori” al adolescenţilor în ceea ce

priveşte perceperea situaţiei sociale;

• particularităţile identităţii etnice sînt determinate de grupul de apartenenţă – etnie

titulară sau minoritară, de particularităţile mediului etnic de contact, de perceperea

situaţiei sociale: la adolescenţii etniei titulare sînt mai accentuate tendinţele de afiliere,

în comparaţie cu minorităţile etnice; este diferenţiat clar grupul propriu de alte grupuri;

• în ierarhia preferinţelor etnice grupul de apartenenţă ocupă primul loc;

• pentru grupurile ucrainenilor, bulgarilor, găgăuzilor este caracteristică bietnicitatea, care

include apartenenţa etnică şi alta (rusă), reflectată în stereotipurile etnice şi în ierarhia

preferinţelor etnice;

• comparînd autostereotipurile şi heterostereotipurile grupurilor etnice, am constatat că

adolescenţii moldoveni (Chişinău), ucraineni, bulgari, găgăuzi consideră că

heterostereotipul ruşilor este pozitiv, ceea ce vorbeşte despre statutul înalt al ruşilor;

• la grupul găgăuzilor s-a înregistrat un nivel înalt al tendinţelor afiliative, la fel ca la

etnia titulară. Presupunem că un factor important este existenţa UTA Găgăuzia.

Page 87: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

87

Deci identitatea etnică a adolescenţilor de etnii titulară şi minoritară este pozitivă, fiind

baza formării toleranţei interetnice. Totodată, o anumită distanţare a minorităţilor etnice faţă de

etnia titulară poate genera procese latente de tensiune interetnică.

Page 88: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

88

CAPITOLUL III. MODALITĂŢI PSIHOLOGICE DE DEZVOLTARE A

INTERACŢIUNII IDENTITĂŢII ETNICE ŞI TOLERANŢEI ÎN

PSIHOLOGIA VÎRSTELOR ŞI ÎN CEA SOCIALĂ

§ 3.1. Fundamente teoretice conceptuale ale programului de dezvoltare a

toleranţei etnice utilizate în training

În cadrul studiului empiric am stabilit că între etnia titulară şi cea minoritară există o

anumită distanţare, fapt confirmat de heterostereotipurile moldovenilor şi ale ruşilor, precum şi

de ierarhia preferinţelor etnice. Investigaţia realizată ne-a demonstrat că experienţa interacţiunii

pozitive este un mecanism important în transformarea imaginii grupurilor care interacţionează şi

în consolidarea relaţiilor interetnice.

În această cheie este orientat capitolul dat, în care vom analiza unele modalităţi de

dezvoltare a interculturalităţii şi toleranţei etnice. În urma acestora vom elabora un model

propriu de dezvoltare a toleranţei etnice. Pentru a realiza acest deziderat, vom efectua un studiu

teoretic al unor categorii ce se impun imperativ.

Problema studierii toleranţei etnice este analizată în contextul psihologiei sociale, al

relaţiilor interetnice, unde obiectul esenţial de cercetare îl constituie imaginile perceperii sociale

a interacţiunii intergrupale: mai întîi de toate, seturile etnice (V.S.Agheev, 1990). Seturile,

montajele etnice în trecut erau studiate numai la majoritatea etnică, montajele minorităţilor etnice

şi cele reciproce fiind cercetate mai puţin. Dar în societatea multiculturală mai adecvată este

orientarea comparativă, cînd sînt analizate atitudinile reciproce la reprezentanţii de diferite

naţionalităţi (Dj.Berry, 1984).

Exemple de cercetări ale atitudinilor etnice sînt cele ale lui Brever şi Campbel. Ambii

cercetători au fost preocupaţi de astfel de probleme ca etnocentrismul, ierarhia statuturilor

grupurilor etnice, aprecierea reciprocă a diferitor grupuri.

În etnopsihologie studierea percepţiei reciproce în societăţile policulturale se efectuează în

baza unor aşa categorii, precum sînt hotarele etnice, distanţa socială şi culturală, asemănările şi

diferenţele psihologice (individualism-colectivism, masculinitate-feminitate, orientările

valorice), statutul etnic.

Noţiunea de hotar etnic a devenit cunoscută odată cu apariţia lucrării lui F.Bart, care a

studiat hotarele prin intermediul etnicităţii, care se prezintă sub forma organizării sociale a

Page 89: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

89

diferenţelor culturale (F.Barth, 1994). După părerea lui F.Bart, în societatea policulturală toţi

membrii grupului etnic acţionează în favoarea diferenţelor culturale.

Distanţa socială, de care au fost preocupaţi G.Zimmeli, T.Park şi E.Berdjess, L.fon Vize,

este considerată una din noţiunile de bază, ce caracterizează nivelul de apropiere sau îndepărtare

a grupurilor sociale. Cu ajutorul măsurării distanţei sociale se determină statutul, potenţialul

grupurilor sociale, iar în societăţile policulturale şi poziţiile grupurilor etnice. Rigiditatea şi

mărimea distanţei sociale, asemănarea caracteristicilor grupurilor servesc drept indici ai stării

societăţii, nivelului de egalitate socială.

Noţiunea de distanţă culturală a fost inclusă în circuitul ştiinţific de către psihologii englezi,

A.Fernhem şi S. Bochner, care au emis ideea clasificării culturilor după nivelul de diferenţiere a

lor (1986). În etnopsihologia rusă un studiu detaliat al fenomenului distanţei culturale a efectuat

N.M.Lebedeva (1993).

Distanţa culturală este conştientizarea diferitor culturi după anumiţi parametri. În

psihologia etnică şi cross-culturală s-au întreprins încercări de a găsi modalităţi de măsurare a

diversităţii culturale. G. Triandis şi G.Hofstede au propus aşa-numitele „sindroame culturale”

(G.Triandis, 1994) sau „măsurarea culturilor” (G.Hofstede, 1984). Pentru a realiza obiectivele

diferitor cercetări se dovedesc a fi importante aşa parametri ca individualism-colectivism,

masculinitate-feminitate, de asemenea asemănările şi diferenţele valorilor culturale.

În unele studii se subliniază că reprezentanţii culturilor colective sînt mai rezervaţi în

aprecierea discriminării autgrupale decît reprezentanţii culturilor individuale. Cînd între grupuri

există o tensionare semnificativă sau chiar ură, atunci reprezentanţii culturilor colective se

pronunţă pentru o discriminare intergrupală, ceea ce nu se poate de spus despre reprezentanţii

culturilor individuale. Persoanele care acceptă culturile colective fac o diferenţiere mai strictă

între membrii ingrupului şi autgrupului (G.Triandis, 1988). Dacă individualiştii în grupul lor

apreciază varietatea (heterogenitatea), atunci colectiviştii, invers, omogenitatea intergrupală,

asemănările (G.Triandis, 1995).

În societatea noastră, ce se caracterizează prin instabilitate pentru persoană este foarte

dificil să fie tolerantă faţă de alţi oameni, dacă nu-i ajunge timp nici pentru a comunica cu

persoanele apropiate. Pot să convieţuiască armonios, fără contradicţii şi conflicte diferite grupuri

etnice într-un stat unde există mai multe culturi, religii, limbi, păstrându-şi, totodată, specificul,

originalitatea, tradiţiile şi cultura lor? Ce este necesar pentru a forma o personalitate care să

poată trăi în astfel de condiţii de bună vecinătate?

La aceste şi la alte întrebări de acest fel încearcă azi să răspundă specialiştii din domeniile

psihologiei, sociologiei, filosofiei, printre care şi J.Phinney, Devich-Navaro M., 1997;

Page 90: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

90

E.J.Hobsbauwm,1997.; Dj.Де-Vos, 2001; Е.P.Belinskaia, Т.G.Stefanenko, 1999; 2000.;

G.U.Soldatova, 1998; 2001; 2003.; N.M.Lebedeva, 2002; 2003.; V.G.Moşneaga, 2001; L.M.

Drobijeva, M.S. Kaşuba, K.Iu.Cigrinov, 1998; V.Iu.Hotineţ, 2000; V.V.Koroteeva, 1999;

T.M.Levandovscaia, 2000).

Pentru a răspunde la aceste întrebări ar trebui să accedem la unele delimitări noţionale.

Deci, care este conţinutul psihologic al noţiunii de toleranţă?

Toleranţa este caracteristica integrală a individului şi determină capacitatea lui de a

interacţiona activ cu persoanele din mediul extern în situaţii problematice, de criză, în scopul

restabilirii echilibrului neuropsihic, evitării confruntărilor şi menţinerii relaţiilor pozitive cu

persoanele din lumea înconjurătoare.

Psihologii menţionează că toleranţa, ca o caracteristică integrală a personalităţii, include

următoarele componente: stabilitatea sociopsihologică, stabilitatea orientărilor pozitive,

totalitatea calităţilor individuale, valorile personale şi de grup (G.U. Soldatova, 2003, p.4).

Pentru a înţelege unicalitatea unei culturi este necesar a cunoaşte această cultură. Iar pentru

a le accepta pe altele este important de a fi deschis către acestea..

Cînd minorităţile etnice vor cunoaşte, şi ca urmare vor înţelege unicalitatea culturii etniei

titulare, etnia titulară va fi competentă în cultura minorităţilor etnice. Este necesară competenţa

culturală a tuturor grupurilor etnice şi pe baza ei formarea toleranţei etnice.

Toleranţa, ca sistem de orientări, de valori individuale şi de grup determină atitudinea

pozitivă a omului faţă de diversitatea lumii, este elementul constitutiv fundamental al toleranţei

etnice. Toleranţa etnică, ca fenomen al percepţiei sociale, presupune lipsa atitudinii negative faţă

de altă cultură etnică, mai exact prezenţa imaginii pozitive a altei culturi şi păstrarea

reprezentărilor pozitive despre propria cultură. Ea este caracteristica integrării interetnice şi

nicidecum un rezultat al asimilării (N.M.Lebedeva, 2003, p.208-209)

Asimilarea, ca exprimare mai slabă a intoleranţei faţă de altă cultură, se manifestă în cazul

în care reprezentanţii „sînt impuşi” să trăiască după normele culturii etnice dominante. În situaţia

dată se manifestă mecanismul psihologic de neacceptare a altei „imagini a lumii”, neîncrederea

în corectitudinea şi universalitatea propriei „imagini a lumii”, ameninţarea imaginii pozitive

proprii, transformarea „altora” în ai „noştri”.

Asimilarea benevolă în scopul supravieţuirii printre „alţii” este un mecanism de apărare

psihologică faţă de o posibilă agresiune, asociată cu un „noi” puternic, astfel intensificînd

imaginea pozitivă (N.M.Lebedeva, 2003, p.206).

R.Golţ menţionează că „în cel mai bun caz, asimilarea se realizează cu succes pe parcursul

unei perioade istorice foarte îndelungate (de exemplu, asimilarea hughenoţilor în Germania).

Page 91: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

91

Asimilarea realizată în scurt timp se soldează cu insucces, cu excepţia unor cazuri, sau chiar

niciodată, în nici o ţară. Acest argument poate fi atribuit chiar şi ţărilor în care procentul de

migraţie a populaţiei permanent este înalt” (R.Golţ, 2004, p.227). Autorul menţionează că

aşteptări de asimilare pot fi prezente la emigranţi, ceea ce este caracteristic pentru nemţii care

provin de la ruşi. Astfel de aşteptări deseori provoacă dezamăgiri din cauza barierei lingvistice,

profesionale. În cazul acesta, oamenii nu urmează procesul de asimilare şi nici de integrare,

ajungând, astfel, la segregare.

Procesul de integrare a migranţilor în societatea ţării-gazdă este rezultativ în cazul în care

sînt recunoscute valorile şi drepturile existente, dacă acest proces nu are un caracter de asimilare

vădit, iar valorile generale creează condiţii pentru dezvoltarea relaţiilor între toţi oamenii.

Integrarea – este un principiu ce se caracterizează prin păstrarea de către grup a

particularităţilor culturale proprii, în acelaşi timp, acesta unindu-se cu o comuniune, care devine

foarte importantă pentru persoanele ce aparţin acestui grup.

Din punct de vedere psihologic, integrarea este o interacţiune interculturală pozitivă,

membrii grupurilor etnice (culturale) depăşind dificultăţile „primirii”, „acceptării” unui alt mod

de viaţă, a altei „imagini a lumii” şi chiar găsind elemente pozitive în asemenea diversitate şi

interacţiune (N.M.Lebedeva, 2003, p.208).

În corespundere cu concepţia lui G.Tejfel despre identitatea socială, identitatea pozitivă

este caracteristică pentru majoritatea persoanelor şi reprezintă echilibrul toleranţei în atitudinea

faţă de grupul propriu şi faţă de alte grupuri etnice. Ea serveşte drept condiţie de existenţă stabilă

şi independentă pentru grupul etnic, iar, din alt punct de vedere, în calitate de condiţie paşnică de

interacţiune interculturală în lumea multiculturală (G.U. Soldatova, 2001, p.19-20).

G.U.Soldatova (1998) în studiile sale menţionează că predominarea identităţii etnice după

tipul „normei”, când atitudinea pozitivă faţă de poporul tău se îmbină cu atitudinea pozitivă faţă

de alte popoare, caracterizează grupul etnic ca fiind un sistem tensionat. Crearea acestui nivel

optimal intergrupal şi interetnic, oarecum tensionat, permite a păstra şi dezvolta grupul etnic

propriu şi, totodată, creează condiţii pentru dezvoltarea relaţiilor interetnice pozitive.

N.M.Lebedeva (1997) în cercetările empirice efectuate a formulat legea sociopsihologică a

relaţiei dintre identitatea etnică pozitivă şi toleranţa etnică: în mod normal pentru conştiinţa de

grup (etnică) este caracteristică o legătură strânsă între identitatea de grup (etnică) pozitivă şi

toleranţa „out-group-ală” interetnică. În condiţiile social-economice nefavorabile această relaţie

poate să dispară sau să capete un caracter invers.

Cercetările psihologice realizate în spaţiul postsovietic au evidenţiat tendinţe şi legităţi ce

ţin de transformarea identităţii etnice la reprezentanţii etniei „titulare” şi ai minorităţilor etnice.

Page 92: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

92

În cercetările realizate de N.M.Lebedeva, având ca subiecţi ruşii care locuiesc în ţările CSI, a

fost evidenţiat „sindromul etniei impuse”, când apartenenţa etnică a persoanei, contra voinţei

sale, devine o particularitate prea importantă pentru conştiinţă şi viaţă, determină locul persoanei

în societate, complexul de drepturi şi obligaţii plasându-se pe primele poziţii în procesul de

autoidentificare (1997, p.298).

G.U.Soldatova menţionează că în Rusia există trei tipuri de transformări ale identităţii

etnice:

1. Atenuarea (ştergerea) identităţii etnice, ce se exprimă prin nedeterminarea apartenenţei

etnice, neactualitatea etnică (indiferenţa etnică).

2. Îndepărtarea de la propriul grup etnic, căutarea unor nişe social-psihologice stabile,

diferite de criteriile etnice (hiperidentitatea, una din formele ei fiind nihilismul etnic).

3. Amplificarea identităţii etnice, ce poate căpăta forme discriminatorii în contextul

relaţiilor interetnice (hiperidentitatea, egoismul etnic, izolarea etnică, fanatismul etnic)

(G.U.Soldatova, 2001, p.19).

Transformarea tensiunii sociale în una interetnică determină creşterea necesităţii de

etnicitate. Componentele necesităţii sînt: necesitatea de apartenenţă la o etnie, necesitatea

identităţii etnice pozitive şi necesitatea de siguranţă etnică. Acestea intercalează între ele şi

cauzează apariţia motivelor de afiliere (motive de ataşare), de statut (motive de autorespect,

demnitate) şi arhetipale (motive de siguranţă) (G.U.Soldatova, 2001, p.21).

Tendinţa de a păstra sau de a restabili identitatea etnică pozitivă este firească şi importantă

pentru fiecare persoană deoarece îi asigură stabilitatea şi siguranţa psihologică. Pentru aceasta se

utilizează strategia cognitivă, numită de H.Tejfel şi Dj.Turner strategia creativităţii sociale

(H.Tejfel, Dj.Turner, 1979), ce poate căpăta diverse forme, legate de criteriile sau de obiectele

care se supun comparaţiei:

• Căutarea noilor mijloace pentru comparaţie. De exemplu, grupurile cu un statut

nesemnificativ se evidenţiază din punctele de vedere ale bunătăţii şi mărinimiei.

• Alegerea pentru comparaţie a grupurilor ce au succese sau insuccese.

• Optarea pentru o poziţie de autoidentificare corectă, totodată, apreciind negativ

grupul. În acest caz se formează identitatea etnică negativă, ce poate cauza sentimentul

inferiorităţii, jignire sau chiar jenă pentru membrii etniei proprii. (G.U.Soldatova,

1996). Acceptând identitatea etnică negativă, persoana poate reacţiona corespunzător la

afirmaţiile negative despre etnie, redresînd imaginea negativă despre sine, formată la

membrii grupului dominant. Ea poate atribui judecăţi negative altor membri ai grupului

său, creînd o barieră psihologică între grup şi sine. Folosind această strategie cognitivă,

Page 93: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

93

membrii grupului minoritar pot evita sentimentul de inferioritate şi să se autoaprecieze

înalt.

• Remarcarea subgrupurilor în interiorul etosului, cărora le sînt raportate caracteristici

cu conţinut mai pozitiv. Conştientizarea sinelui ca membru al grupului, apreciat negativ

în societate, permite a crea identităţi ambivalente, păstrând parţial autoaprecierea

pozitivă, însă aceasta contribuie la formarea „complexului de dedublare a

personalităţii”.

• Strategia mobilităţii individuale, ce constă în încercarea de a schimba grupul.

Caracteristica esenţială este conştientizarea necesităţii schimbului grupului, ceea ce

duce la perceperea modificată, dar nu falsă a identităţii, fiind evidenţiată la copiii mici,

care nu au încă o identitate etnică formată, atribuindu-se pe sine în calitate de membru

al grupului dominant (T.G.Stefanenko, 1999).

T.G.Stefanenko menţionează (1999) că în procesul identificării etnice, în afară de criteriul

de atribuire (cum este perceput de alţii), un rol deosebit îl are criteriul alegerii interne (cum se

percepe individual). Aici este important actul de recunoaştere reciprocă. Între identitatea etnică

subiectivă şi identitatea atribuită de către societate există o relaţie delicată, din acest motiv,

pentru a deveni membru al societăţii etnice, nu este suficientă conştientizarea apartenenţei la

grup, fiind necesară şi recunoaşterea individului de către membrii grupului. Pentru evitarea

conflictelor între indivizi, în realitatea interetnică obiectivă, este oportună coordonarea între

criteriul de atribuire şi criteriul alegerii libere, confirmarea subiectivă a individului în mediul în

care se află. În cazul în care nu există deosebiri între grupuri, se evidenţiază un nivel înalt de

aprobare a criteriilor identităţii externe (date de alţii) şi personale (autodeterminarea): grupul este

indiciul individului, chiar dacă nu există legătură de rudenie (T.G.Stefanenko, 1999).

Un model acceptat de toţi este cel care cuprinde două evaluări ale identităţii etnice şi care

include patru tipuri de identitate etnică:

• identitatea monoetnică, ce coincide cu etnia „obiectivă”;

• identitatea monoetnică cu grupul etnic străin (identitatea etnică modificată). Rezultatul

final de identificare cu grupul străin este asimilarea completă.

• identitatea bietnică. Persoanele cu astfel de identitate posedă caracteristicile ambelor

grupuri, conştientizează asemănările comune şi dispun de o competenţă biculturală.

Într-o societate polietnică cea mai favorabilă pentru om este identitatea bietnică,

deoarece permite crearea armoniei fireşti de percepere a lumii, posedarea bogăţiei altor

culturi fără a aduce prejudicii valorilor personale (T.G.Stefanenko, 2000, p.231, 232).

Page 94: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

94

• identitatea etnică marginală – tipul de identitate ce caracterizează individul prin

nedeterminare, balansare între două culturi, neposedând în măsura cuvenită normele şi

valorile acestora. Pentru acesta sînt caracteristice conflictele interioare.

T.G.Stefanenko subliniază că în modelul respectiv este inclusă încă o formă a identităţii:

identitatea etnică slabă sau care chiar lipseşte totalmente, cel puţin la nivel de conştientizare

(T.G.Stefanenko, 2000, p.234). Ea se manifestă prin negarea „importanţei factorului etnic şi a

apartenenţei etnice atât în viaţa individului, cât şi în societate” (E.I. Şleaghina, Ă.U.Danzaieva,

cit.de T.G.Stefanenko, 2000, p.234). Această strategie cauzează pierderea „Eu”- lui integral,

complex.

Persoanele marginalizate frecvent se confruntă cu conflicte interioare, care se manifestă

prin nelinişte, neîncredere, nesiguranţă, ce pot cauza orientări şi stereotipuri negative interetnice,

adică intoleranţă etnică (N.M. Lebedeva, 2003, p.220).

Deci identitatea etnică pozitivă constituie baza toleranţei etnice şi este concepută ca

raportarea individului la etnie în baza aprecierii pozitive a culturii sale, fapt ce contribuie la

conştientizarea grupului etnic şi la păstrarea integrităţii, constituind un organism etnocultural

(N.M. Lebedeva, 2003, p.219).

Aşadar, analiza cercetărilor teoretico-empirice efectuate în spaţiul postsovietic a

demonstrat că baza toleranţei etnice şi a identităţii civile o constituie identitatea etnică pozitivă.

La fel, cercetătorii menţionează că un rol deosebit în formarea identităţii etnice pozitive ocupă

familia, în care adolescenţii au încredere, şi instituţiile de învăţămînt.

§ 3.2. Modalităţi practice de dezvoltare a toleranţei etnice la adolescenţi

Problema creării programelor referitoare la formarea toleranţei interetnice reclamă, pe de o

parte, aprobarea diferitor forme de lucru cu adolescenţii, iar, pe de altă parte, problema toleranţei

totdeauna este legată de ierarhia valorilor, ce necesită răspuns la întrebările „Care sînt valorile la

care se orientează adolescenţii astăzi?”, „Care sînt zonele potenţiale de conflict?”.

Pentru formarea reflexiei morale a varietăţii etnoculturale a lumii este necesar de cunoscut

la ce sistem de valori se orientează actualmente adolescentul contemporan. Cunoaşterea valorilor

adolescenţilor permite a cunoaşte nivelul de adaptare socială a acestora, perspectivele de viaţă,

orientările şi tendinţele lor.

Printre obiectivele studiului dat au fost studierea formării sistemului de valori al

adolescenţilor şi tinerilor la etapa contemporană; determinarea faptului cum apreciază

adolescenţii şi tinerii perspectivele de viaţă, stabilirea dorinţelor, aspiraţiilor şi a posibilităţilor

Page 95: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

95

lor, evidenţierea factorilor şi cauzelor ce denaturează socializarea adolescenţilor şi a tinerilor

contemporani, a factorilor care facilitează formarea identităţii etnice pozitive a adolescenţilor în

familie.

Vîrsta adolescenţei se caracterizează prin formarea continuă a valorilor. Prin noţiunea de

„valori” se înţelege reprezentările oamenilor despre scopuri, care sînt orientări de bază în viaţă.

Valorile au rolul de criterii în alegerea şi aprecierea acţiunilor personale, de asemenea şi în

estimarea altor persoane şi evenimente (O.A.Tihomandriţkaia, 2000).

Pentru a demonstra cele enunţate, am iniţiat un studiu (realizat în cadrul proiectului

„Studierea capacităţilor, atitudinilor şi practicilor ale tinerilor din Republica Moldova”, Unicef,

2003) la care au participat 3504 respondenţi din diferite zone ale Republicii Moldova, de diferite

vârste, de gen masculin şi feminin (I. Caunenco, L. Gaşper, 2005). A fost utilizată tehnica

elaborată de E.B.Fantalova (1992), iar ca fundament teoretic a servit studiul „Подросток на

перекрестке эпох”, М. „Генезиc”, efectuat de o echipă de psihologi din Rusia, coordonator

M.Loktionova (1997).

Tinereţea timpurie, în sens direct, este considerată a treia perioadă cuprinsă între copilărie

şi maturitate. Cea mai importantă rechiziţie pentru adolescent în această perioadă este

descoperirea lumii sale interioare, dezvoltarea autocunoaşterii. Formaţiunea psihologică de bază

este formarea identităţii integrate, considerată un element al autodeterminării (E.Erikson, 1996).

Conflictul central în formarea identităţii la etapa adolescentină este determinat de

contradicţia dintre individualitate şi identitate. Se fac primele încercări de a răspunde la întrebări

de tipul: „Cine sînt eu?”, „Pentru ce trăiesc?”, „De ce sînt apt?”, „De ce nu-s capabil?”. La

această vârstă se dezvoltă intens concepţia personală despre lume, ce se caracterizează prin

discordanţă, contradicţie (I.S.Kon, 1989). Are loc reorientarea în comunicarea cu părinţii,

profesorii, maturii şi semenii, se modifică perspectivele temporare ale viitorului îndepărtat,

treptat constituindu-se un plan real de viaţă.

În urma analizei materialului empiric am stabilit ierarhia valorilor adolescenţilor cu vîrsta

de 15-18 ani (I.Caunenco, L.Gaşper, 2005, p. 144-156).

Page 96: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

96

5,2 5,1

3,9

5,8 7,0

2,4 2,5

2,9

9,1

3,1

8,0 6,8

9,5

7,9 6,8 6,6

5,6

4,8 5,4

3,6 3,2 2,9

3,5 3,5

0

2

4

6

8

10

12

Viaţă

de

fam

ilie

Sănă

tate

Prez

enţa

prie

teni

lor

Dra

gost

e

Viaţă

asig

urată

Libe

rtate

a ca

inde

pend

enţă

Cun

oaşt

erea

(pos

ibili

tate

aA

ctiv

itate

inte

resa

ntă

Viaţă

act

ivă

Încr

eder

e in

sine

Fr

umus

eţea

natu

rii şi

arte

i

Cre

aţie

Val

oare

a m

edie

urbană rurală

Figura 29. Ierarhia valorilor la tinerii de 15-18 ani Primele poziţii le ocupă valorile viaţă de familie fericită, sănătate, prezenţa prietenilor

buni şi fideli ş.a. Valoarea frumuseţea naturii pentru respondenţii care locuiesc în sate este mai

înaltă (9) decât pentru cei care locuiesc în oraşe (11).

Valoarea viaţă activă ocupă o treaptă mai înaltă la respondenţii orăşeni (locul 8) în

comparaţie cu cei de la sat (locul 11). Probabil, mediul social din oraş are o influenţă bine

determinată. Chiar dacă valorile viaţă activă, creaţie, frumuseţea naturii şi a artei sînt pentru

adolescenţi foarte importante, ele sînt mai puţin apreciate, deşi o caracteristică specifică acestei

vârste este experimentarea realităţii social-psihologice, ceea ce necesită o activitate dinamică.

Creaţie, viaţa activă sînt valori indispensabile pentru formarea autoaprecierii tinerilor, care

trebuie să aibă scopuri ferme, stabile, fixate în baza posibilităţilor personale şi a circumstanţelor

existente. Înalt este apreciată valoarea prezenţa prietenilor buni (3) atât de către tinerii din oraşe,

cât şi de cei din sate, caracteristică ce corespunde particularităţilor acestei vârste.

Necesitatea în comunicare şi afiliere (M.S.Kagan) provoacă adolescenţilor necesitatea de a

se afla timp îndelungat în companii. Chiar dacă ei nu au încă clar diferenţiate grupurile lor

referente, totuşi acceptă un mediu oarecare, fără a ţine cont de aspiraţiile persoanelor cu care

comunică.

Page 97: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

97

7,0 8,

1

3,2

9,3

5,7

2,9

2,4

5,1

3,8

6,9

4,9

3,0

8,8

3,1

7,9

7,1

3,9

5,6

2,9

2,9

5,3

2,8

6,6

6,0

0

2

4

6

8

10

12

Cre

ativ

itate

Cun

oaşt

ere

Dra

gost

e

Frum

useţ

ea n

atur

ii şi

arte

i

Încr

eder

e în

sine

Libe

rtate

Lucr

u in

tere

sant

Prez

enţa

prie

teni

lor b

uni ş

ifid

eli

Sănă

tate

Viaţă

act

ivă

Viaţă

de

fam

ilie

feric

ită

Viaţă

asi

gura

tă m

ater

ial

valo

area

med

ie

Fete Baieţi Figura 30. Ierarhia valorilor adolescenţilor de 15-18 ani

Din figură se observă că valorile sănătate, viaţă de familie fericită, prezenţa prietenilor

buni şi fideli ocupă primele poziţii. Valoarea dragoste pentru fete este mai importantă (3) decât

pentru băieţi (4), deşi diferenţa nu este semnificativă. Valoarea viaţă asigurată material se află

pe locul 5, cu toate că se aştepta ca ea să se situeze pe o poziţie mai înaltă, ţinîndu-se cont de

situaţia social-economic existentă în prezent. Probabil, problema privind starea materială nu este

atât de actuală, pentru că adolescenţii sînt susţinuţi încă material de către părinţi.

Cercetările efectuate în Rusia demonstrează aproximativ acelaşi tablou, doar că copiii

posedă lucruri de valoare, aceasta fiind un indicator care specifică stilul de comportare şi

sistemul de valori al lor (S.V. Krivţova ş.a.).

Deci în urma comparaţiei datelor obţinute în raport cu lotul de adolescenţi din Repubica

Moldova şi cel din Rusia, putem menţiona că ierarhia valorilor depinde de mediul sociocultural

de existenţă.

Cunoscînd sistemul de valori al adolescenţilor la etapa contemporană, putem înţelege cum

apreciază adolescenţii perspectivele proprii de viaţă, aspiraţiile şi posibilităţile lor, evidenţia

zonele problematice în socializarea adolescenţilor, precum şi determina modalităţile practice de

formare a identităţii etnice pozitive care reprezintă baza toleranţei etnice (I.Caunenco, L.Gaşper,

2005, p.131-169).

Căutarea căilor de dezvoltare a toleranţei etnice la adolescenţi am efectuat-o odată cu

selectarea instrumentarului metodic adecvat (I.Caunenco, L.Miron, 2001; I.Caunenco, 2000,

2001; I.Caunenco, L.Gaşper, 2002; I.Caunenco, L.Gaşper, 2003, 2004). În cercetarea realizată de

noi ne-am bazat pe experienţa din acest domeniu a psihologilor G.U.Soldatova, T.G.Stefanenko,

N.M.Lebedeva (1999, 2000). În cercetarea-pilot efectuată în anul 1998 am menţionat faptul că

Page 98: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

98

mulţi adolescenţi ştiu foarte puţin despre grupurile etnice care locuiesc în Republica Moldova.

Respondenţilor li s-a propus să continue fraza „Găgăuzii sînt...”. Majoritatea au menţionat că au

auzit ceva despre ei, însă descrierile tipice au fost de genul: „ei locuiesc undeva la sud”. De

asemenea menţionăm şi constatarea unei anumite distanţe între etnia titulară şi cea a minorităţilor

etnice.

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice ale problemei identităţii etnice a adolescenţilor în

perioada cînd în societate au loc transformări social-economice cardinale (2000-2004) au

determinat elaborarea şi realizarea diferitor programe practice de dezvoltare a toleranţei etnice şi

a dialogului intercultural la adolescenţii din Republica Moldova.

Aceste programe le considerăm ca o căutare a modalităţilor practice de dezvoltare a

toleranţei etnice. Ele au fost supuse unei analize calitative şi, drept consecinţă, am evidenţiat

unele momente pozitive şi negative cu scopul monitorizării dificultăţilor în realizarea ulterioară a

unor astfel de programe.

Cunoaşterea nemijlocită a programelor practico-ştiinţifice elaborate de centrul psihologic

“Gratis”, condus de către etnopsihologul G.U.Soldatova (Moscova, Rusia), ne-a permis să

alcătuim schema de organizare a training-urilor pentru dezvoltarea toleranţei etnice. Realizarea

practică a programei a necesitat transformări rapide, după principiul aici şi acum. Astfel, unele

exerciţii nu puteau fi utilizate din cauza că provocau conflicte. De exemplu, exerciţiul

“Încîlceala” a condiţionat apariţia unei tensiuni puternice şi stabilirea unei poziţii de aşteptare din

partea participanţilor la training din Rîbniţa.

Menţionăm că fiecare regiune era caracterizată de un spectru specific policultural. În

Rîbniţa s-a înregistrat un nivel înalt de comunicare între participanţii la training şi chiar era

necesară încurajarea de a vorbi în limba română. Deoarece adolescenţii moldoveni vorbeau în

limba rusă, explicînd aceasta prin faptul de a fi înţeleşi de participanţii din şcoala rusă, fraza mai

frecvent utilizată era: “puteţi vorbi în ce limbă doriţi, îmi este indiferent. Imi este uşor să vorbesc

în ambele”.

Etapele căutării formelor şi structurii programei toleranţei interetnice.

Scopul primei programe (implementată în cadrul proiectului “Dezvoltarea toleranţei etnice

la adolescenţi” (susţinut de Fundaţia Soros-Moldova) (codul proiectului – VB463520) a fost

educarea la adolescenţi a unei atitudini tolerante faţă de sine şi faţă de cei din jur, indiferent de

apartenenţa etnică, de calităţile personale, experienţa de interacţiune interculturală şi de nivelul

de dezvoltare a competenţei interculturale.

Obiectivele:

• Dezvoltarea demnităţii proprii şi a capacităţii de a respecta demnitatea altor oameni.

Page 99: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

99

• Conştientizarea varietăţii manifestării personalităţii fiecărui participant în interacţiune

intergrupală.

• Dezvoltarea capacităţii de autoanaliză, autocunoaştere, a deprinderilor de a susţine un

dialog pozitiv.

• Formarea unei atitudini tolerante faţă de poporul său.

• Creşterea autoaprecierii prin legătura pozitivă reciprocă şi susţinerea din partea

grupului.

Concepţiile teoretice pe care s-a bazat programa:

• Toleranţa – este o atitudine binevoitoare faţă de alţii şi permite a ajunge la un

compromis în ceea ce priveşte culturile concurente şi a lua alte atitudini. Aceste

momente manifestîndu-se drept condiţii de păstrare a varietăţii, a dreptului său istoric,

neasemănării (A.G.Asmolov, G.U.Soldatova, L.A.Şaigherova, 2001, p.9).

• Un rol important în formarea personalităţii adolescentului îl are microgrupul. Identitatea

pozitivă de grup în perioada adolescentină contribuie la formarea armonioasă a

identităţii personale.

• Experienţa etnoculturală, deprinderile de interacţiune interetnică ajută la dezvoltarea

senzitivităţii interculturale la adolescenţi (E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000).

Drept material metodic de bază în realizarea proiectului ne-au servit training-urile pentru

adolescenţi: „Жить в мире с собой и другими (G.U.Soldatova, L.A.Şaigherova, O.D.Şarova,

Moscova, 2000; „На пути к толерантному сознанию” (Red.resp.A.G.Asmolov, 2000); „Век

толерантности» // Научно-публицистический вестник, Моscova, 2001; „Этнические

проблемы в практике психолого-педагогической работы” Этническая социализация

подростка, Мoscova, 2000; E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000).

Participanţii la programă: 96 de adolescenţi cu vîrsta de 15 - 18 ani din cl.XI-a şi a XII-a

de următoarele naţionalităţi: moldoveni, ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari, polonezi. Limbile de

comunicare în procesul realizării programei au fost româna şi rusa.

Regiunile selectate: UTA Găgăuzia (or.Comrat, sudul Republicii Moldova), or.Sîngerei

(nordul Republicii Moldova), Transnistria – or. Rîbniţa.

Perioada realizării activităţii: septembrie-octombrie 2001.

Training-ul a fost organizat pe parcursul a două zile, cîte 6 ore. Participanţii la training au

fost selectaţi ţinîndu-se cont de dorinţa lor şi de interesul manifestat faţă de subiect. Grupele au

fost formate din elevi din diferite clase şi licee (cu instruire în limbile română şi rusă).

Page 100: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

100

Programa a inclus efectuarea training-ului de două zile. Impulsul programei l-a constituit

recomandările practice elaborate de Centrul de Toleranţă “Gratis” (Rusia). Programa a fost

structurată în trei părţi:

1. Exerciţii energizante. Această parte include exerciţii, care contribuie la activizarea

participanţilor la training, la crearea unei atmosfere binevoitoare, fireşti, la consolidarea

grupului. Moderatorul poate utiliza nişte modele acceptate, însă poate alege şi exerciţii în funcţie

de particularităţile fiecărui grup.

2. Conţinutul de bază al şedinţei: Această parte conţine lecţii, jocuri, exerciţii, însărcinări

care permit înţelegerea şi asimilarea temei şedinţei.

3. Reflexia şedinţei: La finalul fiecărei şedinţe este necesar a rezeva timp pentru ca

participanţii să-şi împărtăşescă sentimentele, impresiile, părerile, experienţa obţinută.

Pe parcursul efectuării training-urilor s-au înregistrat dificultăţi generale şi caracteristice,

determinate de specificul regiunilor date. Dificultăţile se refereau, în primul rînd, la sfera

comunicării interpersonale (chiar între participanţii din aceeaşi şcoală). Din această cauză am

modificat structura training-ului, completîndu-l cu exerciţii de dezvoltare a deprinderilor de

comunicare.

Dificultăţile în procesul comunicării, din punctul nostru de vedere, sînt cauzate de

următorii factori:

• lipsa “locurilor pentru întîlniri”, care ar favoriza stabilirea contactelor, mediul social

sărac;

• caracterul restrîns al procesului de comunicare în familie, cauzat deseori de absenţa

unuia sau a ambilor părinţi, care au plecat la muncă peste hotare;

• lipsa abilităţilor de comunicare.

Am atestat, de asemenea o serie de dificultăţi în procesul autoanalizei şi autocunoaşterii.

Vîrsta adolescentină se caracterizează prin dezvoltarea autoreflexiei, însă rezultatele sondajului

au demonstrat că nivelul de autoreflexie al unor participanţi este scăzut. De exemplu, la

întrebările din exerciţiul „Fereastra lui Johari”, care avea scopul autocunoaşterii, participanţii

răspundeau cu greu sau formal, indiferent. Bunăoară: «M-aş fi gîndit la mine, dar aceasta nu

este firesc”, „Niciodată nu m-am gîndit că alţii se gîndesc la mine”, „Cred că prietenii mei

cunosc despre mine totul, dar pe mine nu mă interesează ce gîndesc alţii despre mine”,

„Gîndesc puţin despre mine, de aceea îmi vine greu să răspund, nu ştiu”.

În afară de caracteristicile generale, există şi unele particularităţi determinate de specificul

etnocultural al regiunilor date. În funcţie de aceasta au fost stabilite sarcinile programului:

În activităţile desfăşurate în or.Comrat a fost elaborată următoarea schemă:

Page 101: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

101

Dezvoltarea deprinderilor comunicative

Dezvoltarea aptitudinilor de autoanaliză,

autoreflexie – toleranţă faţă de sine, faţă de

membrii grupului propriu şi de altul (grupul

moldovenilor)

Formarea abilităţilor de a întreţine un dialog

intercultural

Desenul 2. Etapele de desfăşurare a activităţilor

Succesiunea etapelor a fost condiţionată de următorii factori:

• Nivelul scăzut al abilităţilor de comunicare la nivel interpersonal.

• Lipsa unuia dintre părinţi sau a ambilor în legătură cu plecarea lor peste hotare la

muncă, ceea ce a influenţat negativ dezvoltarea capacităţilor de autocunoaştere.

• Necomunicativitatea în compania semenilor (de regulă, din cauza particularităţilor

etnice). Foarte puţini tineri au vizitat ori s-au odihnit în afara regiunii lor, aceasta

răsfrîngîndu-se nefavorabil asupra experienţei lor de viaţă şi, în genere, asupra sferei

interculturale (din cauza factorilor economici). Necunoaşterea altei lumi determină

tendinţa tinerilor de a învăţa, de a locui în regiunea unde s-au născut şi au crescut, deşi o

caracteristică de bază a acestei vîrste este tendinţa spre autonomizare de casa

părintească. De exemplu, de a pleca într-un oraş mare, unde “viaţa este cu adevărat

interesantă”.

• Experienţa săracă de comunicare cu reprezentanţii etniei titulare.

Schema de lucru elaborată pentru activităţile desfăşurate în or.Rîbniţa (Transnistria) a

fost următoarea:

Desenul 3. Etapele de desfăşurare a activităţilor

Realizînd programa în regiunea dată, am elaborat schema ţinînd cont de faptul că aici

există un nivel de comunicare mai înalt în comparaţie cu alte regiuni. Din aceste considerente am

hotărît să ne orientăm eforturile asupra autoanalizei, să facem cunoştinţă participanţilor cu

noţiunile de toleranţă şi intoleranţă, apoi să purcedem la formarea deprinderilor de dezvoltare a

dialogului intercultural.

Dezvoltarea aptitudinilor de

autoanaliză

Desfăşurarea activităţii învederea autoaprecierii,

conceperea noţiunilor detoleranţă – intoleranţă

personală

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare

Formarea abilităţilorde a întreţine un

dialog intercultural

Page 102: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

102

Particularitatea regiunii date este prevalarea comunicării în limba rusă. În cazul dat am tins

să activizăm comunicarea participanţilor vorbitori de limba rusă şi în limba română. Menţionăm

că ei au fost destul de receptivi referitor la această propunere. Iar reprezentanţii etniei titulare

acordau ajutorul necesar pentru exprimarea adecvată.

În nordul Republicii Moldova programa a fost realizată după altă schemă.

O importanţă considerabilă în această regiune a avut factorul lingvistic, care a marcat

hotarele între vorbitorii de diferite limbi. În funcţie de aceasta am stabilit etapele de activitate:

Desenul 4. Etapele de desfăşurare a activităţilor

La întrebarea “Ce va plăcut mai mult în training-ul desfăşurat” participanţii au dat

următoarele răspunsuri:

• Comunicarea, contactele interpersonale (Am petrecut bine timpul, am făcut cunoştinţă

cu alţi tineri şi tinere, am comunicat).

• Autocunoaşterea, autoreflexia (Am aflat mai multe despre mine, au fost organizate

exerciţii interesante activizînd sfera inconştientă).

• Contactul intercultural (Voi putea să comunic “Cu alţii care nu se aseamănă cu mine,

cu persoane de alte naţionalităţi. Nu voi rîde, dacă nu-i voi înţelege pe alţii”).

• Tendinţa altora de a ne cunoaşte pe noi, tinerii.

Analizînd rezultatele acestei activităţi, concluzionăm că este necesar de interacţionat cu toţi

acei care constituie mediul social cu care sînt în contact adolescenţii, în primul rînd, profesorii,

părinţii, reprezentanţii adminstraţiei publice locale.

Realizînd această programă, am ajuns la următoarele concluzii:

• La elaborarea programelor de influenţă asupra autodeterminării etnice a adolescenţilor

trebuie de ţinut cont de particularităţile mediului sociocultural.

• În vederea dezvoltării competenţei interculturale se impune organizarea unor lecţii cu

tematică corespunzătoare.

Pentru realizarea acestor scopuri sînt necesare îmbinarea eforturilor părinţilor, învăţătorilor,

semenilor – întreaga reţea socială cu care contactează adolescentul. (I.I.Caunenco, L.Gaşper,

2002(a); 2002(b); 2003).

Analiza fenomenuluimulticultura-

lităţii

Dezvoltarea deprinderilor de

a întreţine un dialog

intercultural

Dezvoltarea priceperilor decomunicare şia deprinderilorde interacţiune

interetnică

Dezvoltarea capacităţilor de

autoanaliză, majorarea

nivelului de autoapreciere

Discuţii despre manifestarea toleranţei şi a intoleranţei în

societate

Page 103: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

103

Drept rezultat al aplicării acestor programe şi al analizei literaturii ştiinţifico-practice

privind formele şi modalităţile de formare a personalităţii tolerante, am hotărît să propunem

următoarea formă de activitate – Şcoala de Toleranţă.

Etapa de activitate care a urmat a fost aprobarea acestei modalităţi practice. („Toleranţa –

un mod de viaţă într-o lume policulturală”, proiect realizat cu susţinerea Ambasadei SUA (codul

Proiectului SMD700036GV016)) (I.I. Caunenco, L.Gaşper, 2003(a); Gaşper L., 2003).

Programa a avut ca scop: formarea la adolescenţi a comportamentului tolerant şi dezvolta-

rea deprinderilor de întreţinere a unui dialog intercultural constructiv. La realizarea acesteia am

urmărit nu numai formarea competenţei interculturale, dar şi a capacităţii de interacţiune cu

reprezentanţii altor grupuri etnice. Am luat în considerare faptul că interacţiunea dată va

contribui la o înţelegere mai profundă a reprezentanţilor diferitor grupuri etnice.

Obiectivele Şcolii de Toleranţă:

• Dezvoltarea deprinderilor de înţelegere reciprocă prin conştientizarea influenţelor

stereotipurilor etnice.

• Dezvoltarea comunicării şi a deprinderilor de interacţiune cu reprezentanţii diferitor

grupuri etnice.

• Conştientizarea şi depăşirea stereotipurilor şi a prejudecăţilor etnice.

Participanţii la program: 30 de adolescenţi cu vîrsta de 15-19 ani de diferite naţionalităţi

(moldoveni, ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari).

Oraşele selectate: Chişinău, Comrat şi Rîbniţa.

Perioada realizării activităţii: 10-16 martie 2003.

Şcoala de Toleranţă a inclus următoarele activităţi:

• Training de 2 zile axat pe aspectele psihologice ale dezvoltării personalităţii,

comunicării, respectul faţă de propria persoană şi încrederea reciprocă.

• Lecţii orientate spre înţelegerea de către participanţi a drepturilor persoanelor din toate

grupurile etnice, a fundamentelor juridice a drepturilor grupurilor etnice şi a toleranţei

de a trata aceste subiecte.

• Competiţie de postere şi eseuri dedicate problemelor toleranţei, excursii prin locurile

istorice şi de interes cultural ale Chişinăului.

În procesul de realizare a proiectului au fost obţinute rezultate pozitive, dar am întîmpinat

şi anumite dificultăţi, care reflectă particularităţile de dezvoltare a adolescenţilor la etapa

contemporană, şi particularităţile regionale.

Page 104: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

104

A fost înregistrat un interes sporit al adolescenţilor pentru tematica multiculturalităţii,

pentru procesul de autocunoaştere (una dintre necesităţile de bază la această vârstă). S-a stabilit o

diferenţiere regională a participanţilor (unii erau mai distanţi, alţii mai deschişi pentru dialogul

intercultural). În scopul soluţionării acestor probleme am recurs la modificări în programul de

lucru, introducînd anumite elemente comune, urmărind facilitarea “trecerei” dintr-o lume în alta,

mai bogată şi mai variată, prin intermediul unor discuţii spontane în timpul training-ului,

activităţii creative ale participanţilor (Exerciţii de tipul Moldova este…, Moldova – ţara

turismului mic etc.). Participanţii au remarcat următoarele momente:

• Interacţiunea interculturală (Mai înainte nu credeam că e necesar să manifest toleranţă

faţă de alte etnii şi nici nu mă interesa cum sînt perceput eu de către acestea. Acum ştiu

că fiecare persoană are dreptul să fie ceea ce este şi nu trebuie să se asemene cu mine).

• Autocunoaşterea (Am început să mă cunosc mai bine pe mine, acum cred că voi fi mai

atentă cu părinţii; mai înainte consideram că ei deliberat îmi interzic să iau decizii de

sine stătător; acum îmi va fi mai uşor în viaţă, deoarece am înţeles că oamenilor nu li

se interzice să fie diferiţi).

• Competenţa interculturală (Am aflat că Republica Moldova este o ţară multinaţională,

că sînt semeni care au tradiţiile lor. Dacă voi întâlni un găgăuz, voi şti cum să comunic

cu el).

Prin organizarea Şcolii de Toleranţă am urmărit scopul de a aplica diverse modalităţi de

sensibilizare a adolescenţilor în ceea ce priveşte tematica multiculturalităţii şi toleranţei. Aceasta

i-ar ajuta în viitor să se accepte şi să se respecte reciproc aşa cum sînt, să dea dovadă de abilităţi

de comunicare în diverse situaţii de viaţă, într-un spaţiu de convieţuire caracterizat prin toleranţă

şi diversitate.

În baza celor relatate concluzionăm că sînt necesare:

• Realizarea activităţilor în afara tematicii etnice, care unesc participanţii, de exemplu,

după indicele de vîrstă etc.

• Programarea timpului liber pentru activităţi spontane, formîndu-se, astfel, deprinderi de

a întreţine un dialog intercultural. Evitarea supraîncărcării programului (greşeală comisă

şi de noi) va oferi participanţilor posibilitatea de a-şi construi propriul spaţiu

intercultural.

• Organizarea Şcolii de Toleranţă nu numai în capitală, dar şi în alte localităţi din

Repubică ar include participanţi din diverse localităţi, iar reprezentanţii unei sau altei

etnii ar îndeplini rolul de „stăpîni” sau de gazde primitoare.

Page 105: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

105

Drept rezultat al cercetării empirice a particularităţilor identităţii etnice ale

adolescenţilor de etnii titulară şi minoritară şi al căutării modalităţilor practice de dezvoltare a

toleranţei interetnice, am elaborat o programă de scurtă durată (expres), care ar putea fi realizată

de către psihologii din şcoli şi licee care au o pregătire corespunzătoare.

În opinia noastră, formarea unei personalităţi tolerante şi a relaţiilor intergrupale tolerante

necesită o activitate îndelungată şi o studiere specială a fenomenului toleranţei. Din punctul

nostru de vedere, bazîndu-ne pe astfel de date empirice, se poate de elaborat o programă de lungă

durată. O astfel de programă a fost realizată pe baza liceului „Gaudeamus” din or. Chişinău.

Scopul programului-expres:

• Formarea competenţelor interculturale, etnoculturale şi a deprinderilor de interacţiune

interculturală.

• Dezvoltarea deprinderilor şi a capacităţilor de interacţiune cu persoanele de diferite

etnii.

Obiective:

• Formarea reprezentărilor despre noţiunile de „toleranţă”, „personalitate tolerantă”.

• Formarea montajelor psihologice şi a deprinderilor de comunicare interculturală.

• Formarea reprezentărilor despre particularităţile interrelaţiilor şi grupurile etnice din

Moldova.

• Dezvoltarea abilităţilor comunicative şi formarea reprezentărilor despre influenţa

culturii asupra specificului comunicării.

• Înlăturarea xenofobiei şi a intoleranţei etnice.

La elaborarea programului ne-am bazat pe următoarele repere metodologice şi empirice:

• Toleranţa etnică presupune lipsa atitudinii negative faţă de altă cultură etnică, adică

prezenţa imaginii pozitive a altei culturi şi păstrarea reprezentărilor pozitive despre

propria cultură (N.M.Lebedeva, 2003).

• Identitatea etnică pozitivă a personalităţii reprezintă baza toleranţei etnice şi a identităţii

civile.

• Societatea în Republica Moldova este înţeleasă de către noi ca un „mozaic” constituit

din diferite etnii, iar dezvoltarea oricărei culturi nu poate fi examinată separat de

influenţa interculturală.

• Socializarea reuşită trebuie să creeze adolescentului reprezentări despre diversitatea

lumii, să faciliteze independenţa în alegere, dezvoltarea variativităţii comportamentale

în alte culturi.

Page 106: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

106

• Interacţiunea interculturală reprezintă un proces de interacţiune a reprezentanţilor

diferitor culturi. Acest proces se realizează datorită diverselor modele de interacţiune,

actualizîndu-se cunoştinţele, reprezentările, deprinderile şi atitudinile faţă de alte

culturi, faţă de oameni, urmărindu-se dezvoltarea competenţei etnoculturale la

participanţi.

• Competenţa etnoculturală este considerată un bagaj de cunoştinţe, reprezentări despre

alte culturi, realizată prin deprinderi, orientări, modele de comportament cu

reprezentanţii acestor culturi.

Programul a fost elaborat, de asemenea, în baza rezultatelor studiilor empirice:

• Cercetările empirice efectuate de noi au demonstrat că minorităţile etnice au o orientare

emoţională puţin exprimată în ceea ce priveşte etnia titulară (studierea stereotipurilor

etnice, a ierarhiei preferinţelor etnice) (I.Caunenco, L.Gaşper, 2001-2007).

• S-a luat în considerare şi faptul că a fost înregistrat un număr mare de „oscilatori” în

ceea ce priveşte perceperea situaţiei sociale, indiferent de grupul etnic (I.Caunenco,

L.Gaşper, 2005, 2006);

Drept bază metodologică a training-ului de dezvoltare a competenţei etnoculturale ne-au

servit publicaţiile: „На пути к толерантному сознанию”, М, 2000 (под ред. А.Г.Асмоловой);

„Тренинг этнической толеоантности” de N.M.Lebedeva, O.V.Luneva, T.G.Stefanenko, M,

2004. În şedinţele training-ului au fost propuse următoarele forme de lucru:

• exerciţii;

• convorbiri-discuţii;

• jocuri;

• acţiuni - ritual.

Exerciţiile reprezintă acţiuni desfăşurate în grup sau în mod individual şi necesită

respectarea unor instrucţiuni. Ele sînt orientate spre soluţionarea unor obiective concrete, incluse

în programul training-ului, şi contribuie la realizarea scopului acestuia. De obicei, exerciţiile

urmăresc atingerea scopului training-ului, obiectivelor şedinţelor concrete, evidenţierea

particularităţilor grupului, fiind necesară respectarea condiţiilor tehnice de efectuare a training-

ului (de exemplu, dimensiunile încăperii).

Convorbirea-discuţie este o metodă de bază de analiză a întrebărilor şi problemelor apărute

în grup. Discuţia este un schimb de păreri între două şi mai multe persoane, moderatorul

orientînd discuţia în direcţia cuvenită.

Page 107: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

107

Jocul este considerat o formă de modelare a comportamentului uman în diferite situaţii. În

training-ul de dezvoltare a interacţiunii interculturale o importanţă deosebită i se atribuie jocului

de rol, care este prezentat gradual, începînd cu lucruri elementare pînă la complexe.

Ritualurile se utilizează în training la diferite etape ale şedinţei, mai frecvent cele de salut şi

de luat rămas bun. Ele consolidează tradiţiile grupului, semnalează începerea şi încheierea

acţiunii.

Training-ul etnocultural se bazează pe următoarele principii:

• Principiul activităţii active în comun a moderatorului şi a participanţilor, mai exact,

principiul repartizării activităţii între aceştia.

• Principiul poziţiei creative atît a participanţilor, cît şi a moderatorului.

• Principiul realizării formei de comunicare – subiect – forma subiectului

• Principiul aici şi acum.

• Principiul universalismului etnocultural.

Participanţii la program.

Cel mai efectiv este grupul alcătuit din 8-12 persoane. Anume în aceste grupuri sînt create

condiţii favorabile pentru activitatea în grup, deoarece grupul şi moderatorul acordă suficientă

atenţie şi timp. Astfel, fiecare persoană se poate manifesta, poate obţine informaţie despre sine,

să participe activ la discuţii etc. (N.M.Lebedeva, O.V.Luneva, T.G.Stefanenko, 2004, pag.127).

Vîrsta participanţilor: 16-18 ani.

Componenţa etnică. Grupul va fi alcătuit din participanţi de diferite etnii care locuiesc în

Republica Moldova. Training-ul este mai efectiv dacă participanţii la el comunică în două limbi

(română şi rusă). Aceasta creează o tensionare constructivă şi dezvoltă motivaţia cunoaşterii

limbilor grupurilor etnice ce locuiesc în republică (dacă programa dată va fi realizată în locurile

unde locuiesc compact bulgarii, găgăuzii, ucrainenii şi alte etnii, atunci pot fi utilizate limbile

română-găgăuză-bulgară-ucraineană). Experienţa practică (I.Caunenco, L.Gaşper, 2001, 2002,

2003, 2004) arată, că mai frecvent este realizat următorul model de utilizare a limbii: română –

rusă – găgăuză (ucraineană, bulgară), deoarece minorităţile etnice sînt vorbitoare de limba rusă.

Structura programei a inclus două componente:

• Lecţiile şi atelierele de lucru (blocul informaţional).

• Training-ul (instruirea interactivă) (blocul de instruire)

Blocul informaţional este alcătuit din conţinutul lecţiilor, ce au fost aprobate în programele

practice anterioare orientate spre dezvoltarea toleranţei în localităţile: Chişinău, Sîngerei, Valea

Perjei, Rîbniţa.

Page 108: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

108

Durata programului: 5 zile.

Durata unei şedinţe: 4 ore.

Planul programei (model):

Şedinţa

Şedinţa 1.

1. Introducere

2. Cunoaşterea participanţilor

3. Energizant

4. Conţinutul de bază

Fereastra Johari

5.„Moldova – ţară multiculturală” (lecţie-discuţie)

6. Reflexia activităţii

Şedinţa 2.

1. Energizant

2. Conţinutul de bază

Emblema toleranţei

Codul toleranţei

3. Ce înseamnă toleranţă şi de ce oamenii sînt intoleranţi unui faţă de alţii?

(lecţie-discuţie)

4. Prăvălia fermecată

5. Reflexia activităţii

Şedinţa 3.

1. Energizant. Asociaţii de culori

2. Conţinutul de bază

Calităţile personalităţii tolerante

Diferenţele dintre personalitatea tolerantă şi intolerantă

3. Bogăţia diversităţii – valori care ne unesc (lecţie-discuţie)

4. Modalităţi verbale şi nonverbale de comunicare

5. Reflexia activităţii

Şedinţa 4.

1. Energizant

2. Conţinutul de bază

Page 109: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

109

„Eu sînt dator lumii…”

„Lumea îmi este datoare mie…”

Transmitem dispoziţia.

3. „Este oare uşor să fii tînăr şi ce îşi doreşte tineretul?” (în baza

materialului studiului „Orientările valorice ale adolescenţilor şi tinerilor”

(I.Caunenco, L.Gaşper, 2004) (lecţie – discuţie)

4. Premiul Nobel

5. Reflexia activităţii

Şedinţa 5.

1. Energizant

2. Conţinutul de bază

Toleranţa şi intoleranţa în dialogul intercultural

Problemele educaţiei multiculturale

3. „Moldova ieri, astăzi şi mîîne – sau cum poţi deveni membru al Uniunii

Europene?” (lecţie-discuţie)

4. Exerciţiu „Viitorul ţării”

5. Reflexia activităţii

Conţinutul şedinţei:

Model de şedinţă

Scopul: Formarea competenţei etnoculturale şi a deprinderilor de

interacţiune interculturală

Obiective: cunoaşterea participanţilor la training

formarea unei atmosfere psihologice benefice

formarea motivaţiei (de grup şi individuale)

elaborarea regulilor de comportament în grup

formarea senzitivităţii etnoculturale

1. Introducere Sînt acceptate regulile de lucru în grup

Moderatorul povesteşte participanţilor despre studiile efectuate

în domeniul identităţii etnice, despre noţiunile de toleranţă şi de

intoleranţă, manifestările acestora

2. Cunoaşterea

participanţilor

Moderatorul propune participanţilor:

să povestească despre istoria numelui lor, de unde provine,

Page 110: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

110

(variante posibile)

Istoria numelui

Chibritul fierbinte

Numele şi calitatea de

bază cu care se

asociază

Eveniment

plăcut/neplăcut

cine a hotărît să-i numească astfel

să-şi spună numele şi ce calitate se asociază cu numele

propriu

chibritul aprins: fiecare participant povesteşte despre sine

atunci cind la el ajunge chibritul aprins

să povestească despre nume şi cel mai plăcut (neplăcut)

moment din acest an

3. Energizant

(variante posibile)

Complimente

Scaunul liber

Încîlceala

Sculptura emoţiilor

Moderatorul propune participanţilor:

să spună cite un compliment vecinului din dreapta şi celui

din stînga. De ex., „Elena, eşti foarte drăguţă”, „Andrei, ai

simţul umorului” etc.

să reuşească să se aşeze pe unul din scaunele libere, ţinînd

cont de faptul că nu există un scaun şi cineva poate rămîne

în picioare. Participantul care rămîne în picioare trebuie sa

povestească despre o persoană din cerc, fără a-i rosti

numele. Participanţii ghicesc despre cine se povesteşte

să se încîlcească în cel mai complicat mod. Două persoane

trebuie să descîlcească ghemul

să „sculpteze” o emoţie din participanţi: fericire, agresie,

invidie etc.

4. Fereastra Johari Moderatorul propune să analizeze ce participanţii cunosc

despre:

Sine şi ce ştiu alţii despre ei

Ce ştiu că alţii nu ştiu despre ei

Ce nu cunosc despre sine, iar alţii cunosc

Zona X – despre ce nu se cunoaşte nimic.

La fel li se propune să analizeze ce cunosc despre:

Propria cultură şi ce cunosc alţii despre această cultură

Nu cunosc despre această cultură, iar alţii cunosc

Cunosc despre propria cultură şi alţii nu cunosc

Zona X – despre ce nu se cunoaşte;

Pentru a minimaliza zona X se propune a dezvolta

Page 111: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

111

comunicativitatea, autoreflexia, activitatea

5. „Moldova – ţară

multiculturală” (lecţie-

discuţie)

Definirea multiculturalităţii

Ţările multiculturale din lume: experienţe şi perspective

Conflictul şi dialogul culturilor

Adolescentul în lumea multiculturală

6. Reflexia activităţii Moderatorul propune participanţilor să răspundă la următoarele

întrebări:

ce aţi aflat nou în cadrul activităţii de astăzi?

cum putem dezvolta toleranţa etnică în Republica

Moldova?

Pentru evaluarea eficacităţii training-ului de interacţiune interculturală am utilizat

„Metodica studierii rezultatelor training-ului de interacţiune intergrupală” (N.M.Lebedeva,

T.G.Stefanenko, O.V.Luneva, 2004). Această metodică conţine 4 scale, care măsoară: valenţa

(pozitivă-negativă) şi ambivalenţa (nedeterminarea) identităţii, nivelul de intensitate a identităţii

şi scala optimismului ce reflectă viitoarele relaţii interetnice.

La experimentul formativ şi de control (aprobarea programului-expres) au participat cîte 12

adolescenţi.

Dinamica indicilor medii

12

13

14

15

16

17

18

10.1

1.04

13.1

1.04

13.1

2.04

10.1

1.04

13.1

1.04

13.1

2.04

10.1

1.04

13.1

1.04

13.1

2.04

10.1

1.04

13.1

1.04

13.1

2.04

Pozitivitate Ambivalenţă Intensitate Optimism

Exper Contr

Figura 31 Dinamica indicilor medii

Page 112: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

112

Indicele: pozitivitate

3

1

2

4

5

4

6

5

4

4

4

3

3

6

6

4

3

5

0% 20% 40% 60% 80% 100%

10.11.04

13.11.04

13.12.04

10.11.04

13.11.04

13.12.04

Expe

rC

ontr.

.

Jos Mediu Înalt

Indicele: ambivalenţă

5

3

5

6

5

7

4

7

5

3

5

2

3

2

2

3

2

3

0% 20% 40% 60% 80% 100%

10.11.04

13.11.04

13.12.04

10.11.04

13.11.04

13.12.04

Expe

rC

ontr.

.

Jos Mediu Înalt

Figura 32 Frecvenţa indicelui pozitivitate Figura 33 Frecvenţa indicelui ambivalenţa

Indicile: intensitate

5

5

5

4

3

2

4

4

4

2

6

7

3

3

3

6

3

3

0% 20% 40% 60% 80% 100%

10.11.04

13.11.04

13.12.04

10.11.04

13.11.04

13.12.04

Expe

rC

ontr.

.

Jos Mediu Înalt

Indicele: optimism

4

1

2

4

4

5

6

2

1

5

4

3

2

9

9

3

4

4

0% 20% 40% 60% 80% 100%

10.11.04

13.11.04

13.12.04

10.11.04

13.11.04

13.12.04

Expe

rC

ontr.

.

Jos Mediu Înalt

Figura 34 Frecvenţa indicelui intensitate Figura 35 Frecvenţa indicelui optimism

În urma efectuării training-ului-expres elaborat şi propus de noi, am obţinut schimbări

semnificative la indicele optimism la grupul experimental (t=2,95, pentru pragul de semnificaţie

p<0,007). Optimismul este considerat una din calităţile de bază ale personalităţii tolerante, atît în

ceea ce priveşte propria viaţă, cît şi perceperea integră a lumii. Indicii înalţi la scala optimismului

creează un fundament pentru lărgirea cîmpului de comunicare cu diferite grupuri etnice şi a

competenţei interculturale. Cu toate că diferenţe semnificative nu s-au înregistrat, la grupul

experimental indicele pozitivism al identităţii etnice este mai înalt.

Astfel, programa de dezvoltare a toleranţei etnice şi a dialogului intercultural trebuie să

includă forme de activitate atît la nivel personal, cît şi la nivel intergrupal. În activitatea la nivel

de intergrup sînt eficiente exerciţiile orientate spre reactivizarea şi categorizarea identităţii de

grup. Metodele ce au ca scop dezvoltarea dialogului intercultural dintre adolescenţii etniei

titulare şi etniei minoritare sînt efective, deoarece aplicarea lor permite a acumula experienţă de

comunicare interculturală şi de interacţiune interetnică. Menţionăm că sînt binevenite lecţiile,

Page 113: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

113

urmate de discuţii referitoare la subiectul tratat şi pentru realizarea cu succes a programei

psihologul trebuie să aibă o pregătire specială în domeniile etnopsihologiei, psihologiei sociale,

psihologiei personalităţii şi etnologiei.

Page 114: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

114

Concluzii generale şi recomandări

În lucrare este efectuată analiza teoretico-empirică a identităţii etnice la adolescenţii de

etnii titulară şi minoritară din Republica Moldova. La realizarea studiului ne-am bazat pe

definiţia dată de T.G. Stefanenko (1999), conform căreia identitatea etnică este rezultatul

procesului cognitiv-emoţional al identificării/diferenţierii, al autodeterminării individului în

spaţiul social referitor la mai multe etnii, şi trăirii relaţiei „Eu” cu mediul etnic – identificarea cu

una sau cu mai multe comunităţi etnice şi separarea de alţii. În studiu axa de referinţă a

constituit-o ideea că identitatea etnică este o formaţiune dinamică, un construct de bază, care

apare în procesul de reflectare subiectivă, de construire activă de către individ a realităţii sociale.

Rezultatele studiului ne-au permis să facem următoarele concluzii şi recomandări practice:

• Particularităţile psihologice ale identităţii etnice a adolescenţilor sînt determinate de

grupul de apartenenţă – la etnia titulară sau la cea minoritară. Pentru adolescenţii etniei titulare

este caracteristică identitatea monoetnică. Grupul adolescenţilor etniei titulare se diferenţiază clar

de alte grupuri. În ierarhia preferinţelor etnice apartenenţa lor la grup ocupă primul loc, spre

deosebire de adolescenţii minorităţilor etnice, pentru care este specifică bietnicitatea (apartenenţa

etnică la grupul propriu şi la altul (cel rus)), fenomen reflectat în stereotipurile etnice şi în

ierarhia preferinţelor. La adolescenţii etniei titulare sînt mai accentuate tendinţele de afiliere

(tendinţă similară şi la grupul găgăuzilor), în comparaţie cu adolescenţii care aparţin

minorităţilor etnice.

• Comparînd auto- şi heterostereotipurile moldovenilor (din Chişinău), s-a stabilit că

autostereotipul acestora este mai apropiat de heterostereotipul ruşilor. Aceasta vorbeşte despre

deschiderea lor şi atitudinea pozitivă faţă de grupul minoritar (T.G.Stefanenko). Moldovenii din

UTA Găgăuzia şi din Transnistria alcătuiesc grupuri mai diferenţiate. Comparînd imaginea „Eu”

–lui şi autostereotipurile la moldovenii din Găgăuzia şi Transnistria, nu s-au înregistrat diferenţe

statistice semnificative, ceea ce demonstrează un nivel înalt de includere a imaginii de grup în

imaginea „Eu”-lui, spre deosebire de adolescenţii moldoveni din Chişinău. Tendinţa către

apartenenţa la grup este mai evidentă la moldovenii din Comrat, în comparaţie cu moldovenii din

Chişinău. La moldovenii din Rîbniţa tendinţele de afiliere sînt exprimate mai puţin, ceea ce se

explică prin existenţa unei strategii de adaptare la situaţia socială.

• Adolescenţii ruşi, la fel ca reprezentanţii etniei titulare, se identifică numai cu propriul

grup etnic. La adolescenţii ucraineni, bulgari, găgăuzi s-au înregistrat trei niveluri de bietnicitate

cu grupul ruşilor. Nivelul înalt – la bulgari, apropierea manifestîndu-se atît la nivel de

personalitate, cît şi de grup, prioritate avînd autgrupul. Nivelul mediu – la ucraineni, cu prioritate

Page 115: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

115

la nivel de personalitate cu grupul lor, iar la nivel de grup apropierea cu autgrupul. Nivelul redus

– la găgăuzi, la care apropierea cu autgrupul are loc la nivel de personalitate. Deasemenea,

pentru adolescenţii găgăuzi s-a determinat un nivel înalt al tendinţelor afiliative, la fel ca la

reprezentanţii etniei titulare, probabil din cauza existenţei UTA Găgăuzia, ce a condiţionat

renaşterea etnică activă.

• Pentru toate grupurile etnice este caracteristic un nivel înalt de ambivalenţă a

autostereotipurilor. Aceasta, posibil, este determinat de faptul că etnia titulară se confruntă cu

procesul de autodeterminare (moldoveni-români), care se desfăşoară dinamic în societate. Pentru

minorităţile etnice este caracteristică bietnicitatea (cu excepţia ruşilor), ca rezultat al convieţuirii

îndelungate multiculturale.

• Asemănarea heterostereotipurilor ruşilor, în viziunea adolescenţilor moldoveni

(or.Chişinău), ucraineni, bulgari, găgăuzi, confirmă statutul înalt al ruşilor. Acest fapt este

adeverit: de nivelul redus de diferenţiere la ucraineni şi bulgari, studenţii găgăuzi; la compararea

autostereotipurilor cu heterostereotipurile; imaginii „Eu” cu heterostereotipurile ruşilor; în

ierarhia preferinţelor etnice; a rezultatelor obţinute în urma aplicării metodicii „Distanţa socială”.

• Republica Moldova posedă o experienţă considerabilă în ceea ce priveşte convieţuirea

îndelungată tolerantă a diferitor grupuri etnice, dar, totodată, distanţarea minorităţilor etnice

poate duce la tensiuni interetnice.

• Atît adolescenţii de etnie titulară, cît şi cei de etnie minoritară percep situaţia socială din

ţară ca fiind instabilă, ce poate deveni bază pentru marginalizare şi formarea identităţii etnice

după tipul hiper sau hipoidentităţii (Este necesar un studiu empiric adăugător).

Generalizînd, menţionăm că problemele care au fost abordate în lucrare necesită o studiere

aprofundată în continuare, în special identitatea etnică atît la adolescenţii din zona rurală, cît şi

din cea urbană. Se impune, de asemenea, studiul diferenţelor de gender în structura identităţii

etnice la diferite etape de vîrstă.

Sînt necesare programe instructiv-educative referitoare la problemele toleranţei interetnice

pentru toate instituţiile de învăţămînt (şcoală, liceu, universitate) în vederea formării unor

imagini adecvate a lumii sociale şi acceptării varietăţii etnice.

Page 116: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

116

Recomandări practice:

1. Pentru a forma şi dezvolta toleranţa interetnică şi interculturală la adolescenţi –

reprezentanţi ai diferitor grupuri etnice – este necesar a majora competenţa etnică şi cea

culturală, prin care se subînţelege un anumit nivel de informare despre istoria şi cultura

grupurilor etnice care convieţuiesc în Republica Moldova. Căile de informare pot fi:

• Lecţiile citite de specialişti în domeniile istoriei, literaturii etc. Sînt binevenite cursurile

de instruire multiculturală pentru adolescenţi care pot fi organizate pe lingă Institutul Patrimoniul

Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în cadrul cărora ei vor obţine o informaţie

calificată, care ulterior să fie implementată în activităţile practice.

• Training-urile de competenţă etnoculturală, care pot fi realizate de psihologii şcolari, cu o

pregătire specială. Acestea vor fi efective dacă la ele vor participa două grupuri, constituite din

reprezentanţii etniei titulare şi din cei ai etniei minoritare. Situaţiile de tensiune ce apar în timpul

realizării acestor programe sînt un rezultat al interacţiunii interetnice şi permit a conştientiza mai

bine cultura proprie, luînd în considerare valorile celuilalt.

• Şcolile de Toleranţă, care pot fi organizate în perioada de vacanţă atît la nivel republican,

cît şi la nivel regional (raional). Aceste şcoli vor fi efective dacă la ele vor participa adolescenţi

din diferite regiuni, deoarece aceasta sporeşte competenţa cunoaşterii regiunii multiculturale,

ceea ce va contribui la cunoaşterea culturii etnice şi va influenţa asupra componentului

emoţional-apreciativ al stereotipului etnic.

2. Programele de educare multiculturală trebuie să cuprindă toată reţeaua socială a

adolescentului, în caz contrar rezultatele vor avea un caracter fragmentar. Este necesar ca

formarea competenţei interculturale şi îmbogăţirea experienţei de interacţiune interetnică să se

realizeze în toate grupurile sociale (familie, instituţii şcolare).

Page 117: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

117

Adnotare la teza de doctor în psihologie „Particularităţile psihologice ale identităţii etnice la

adolescenţi” a autoarei Gaşper Lucia

A fost realizat un studiu al identităţii etnice la adolescenţi, la care au participat mai multe grupuri

etnice, constituite din adolescenţi moldoveni (români), ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi. S-a studiat

structura identităţii etnice în funcţie de mediul etnic de contact şi de apartenenţă la grupul „majoritar” sau

„minoritar”.

Ipoteza conform căreia identitatea etnică a adolescenţilor este determinată de apartenenţa la grup s-

a confirmat. La adolescenţii de etnie titulară identitatea etnică este monoetnică, aceştia identificîndu-se cu

propriul grup etnic, ceea ce a demonstrat compararea auto- şi heterostereotipurilor; ierarhiei preferinţelor

etnice; distanţei sociale, prevalarea tendinţelor afiliative.

Adolescenţii ruşi, la fel ca reprezentanţii etniei titulare, se identifică numai cu propriul grup etnic.

La adolescenţii ucraineni, bulgari, găgăuzi s-au înregistrat trei niveluri de bietnicitate cu grupul ruşilor.

Nivelul înalt – la bulgari, apropierea manifestîndu-se atît la nivel de personalitate, cît şi de grup,

prioritate avînd autgrupul. Nivelul mediu – la ucraineni, cu prioritate la nivel de personalitate cu

grupul lor, iar la nivel de grup apropierea cu autgrupul. Nivelul redus – la găgăuzi, la care

apropierea cu autgrupul are loc la nivel de personalitate. La adolescenţii şi tinerii găgăuzi prevalează

tendinţele afiliative. Se poate de presupus intensificarea ulterioară a autoconştiinţei etnice la această

etnie, care în prezent cunoaşte un proces de renaştere culturală în legătură cu crearea UTA Găgăuzia

(Găgăuz-Ery).

În studiu s-a menţionat potenţialul grupelor etnice studiate în domeniul relaţiilor interetnice: la toate

grupurile etnice s-au înregistrat autostereotipuri etnice pozitive, distanţa socială apropiată, ceea ce se

explică prin convieţuirea istorică paşnică de lungă durată. Totodată, există şi o anumită distanţare a

minorităţilor etnice de etnia titulară, este redus nivelul de comunicare al acestora, este sporit numărul de

„oscilatori” în ceea ce priveşte perceperea situaţiei sociale.

S-a efectuat analiza teoretică a problemei toleranţei etnice şi s-au indicat căile de formare a ei. A

fost analizat lucrul practic înfăptuit în domeniul formării toleranţei etnice în diferite regiuni ale Republicii

Moldova, s-a propus un program-model de formare a toleranţei interetnice şi a competenţei

interculturale.

Cuvinte-cheie: identitate etnică, etnicitate, autoconştiinţă etnică, toleranţă etnică, intoleranţă etnică,

preferinţe etnice, atitudini etnice, autostereotip, heterostereotip, identitate bietnică, relaţii interetnice,

majoritate etnică, minorităţi etnice, distanţă socială, marginalizare.

Page 118: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

118

Аннотация

диссертации «Психологические особенности этнической идентичности подростков»

на соискание ученой степени доктора психологических наук

Гашпер Лучии

Работа посвящена становлению этнической идентичности у подростков. В исследование включены

следующие этнические группы – молдаване (румыны), русские, украинцы, болгары, гагаузы. Изучена структура

этнической идентичности, зависимость её от этноконтактной среды, принадлежности к группе «большинства»

и «меньшинства».

Предположение о том, что этническая идентичность подростков определяется группой принадлежности

подтвердилось. У подростков титульного этноса выявлена чёткая идентичность с своей этнической группой,

что проявилось при сопоставлении авто- и гетеростеретипов; иерархии этнических предпочтений; социальной

дистанции на взаимодействие, превалировании аффилиативных тенденций.

Русские подростки так же, как и представители титульного этноса идентифицируют себя только со своей

этнической группой. У украинцев, болгар, гагаузов подростков выявлены три уровня биэтничности с группой

русских. Высокий уровень – у болгар, которая включает близость как на личностном, так и на групповом уровне,

с приоритетом аутгруппы. Средний - у украинцев, с приоритетом на личностном уровне своей группы, а на

групповом - близость с аутгруппой. Низкий уровень – у гагаузов, включение близости с аутгруппой на

личностном уровне.

У гагаузов подростков и юношей выявлено превалирование аффилиативных тенденций. Можно

прогнозировать в дальнейшем рост этнического самосознания гагаузов, так как они в настоящее время

переживают культурное возрождение, в связи c образованием Административно-территориальной единицы

Гагаузии (Гагауз-Ери).

В исследовании обозначен потенциал в области межэтнических отношений исследуемых групп: у всех

этнических групп выявлен позитивный автостереотип, близкая социальная дистанция, что объясняется

длительным историческим мирным сосуществованием. В тоже время обозначены и проблемы – определённая

дистанцированность этнических меньшинств от титульного этноса, снижен уровень коммуникативного поля,

высокий уровень группы «колеблющихся» в восприятии социальной ситуации.

В работе проведён теоретический анализ проблемы этнической толерантности и намечены пути её

формирования. Проанализирован опыт практической работы в области формирования толерантности в

различных регионах Республики Молдова. Предложена модель программы по формированию межэтнической

толерантности и межкультурной компетентности.

Ключевые слова: этническая идентичность, этническое самосознание, этническая толерантность,

этническая интолерантность, этнические предпочтения, межэтнические отношения, автостереотип,

гетеростереотип, титульный этнос, большинство, этнические меньшинства, этническая биэтничность,

социальная дистанция, маргинальность.

Page 119: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

119

Annotation

Gasper Lucia “Psychological characteristics of ethnical identity of adolescents”. Doctoral

thesis in Psychology, specialization 19.00.07 – Educational Psychology, Developmental Personality

Psychology, Pedagogical State University of Moldova “I.Creangă”, Chişinău, 2008, Manuscript.

The paper describes formation of ethnical identity of adolescents. The research covers the following

ethnical groups: Moldavians (Romanians), Russians, Ukrainians, Bulgarians, Gagauses.

The study was focused on the structure of ethnical identity, its relation to ethnical contact

environment and belonging to the «majority» or «minority» group.

The hypothesis that the ethnical identity of adolescents is determined by their belonging to a group

was confirmed. Among the adolescents of the titular ethnic group there was identified the distinct identity

with their ethnic group, which was revealed during the comparison of auto-and hetero- stereotypes; the

hierarchy of ethnic preferences; the social distance with regard to interaction; the prevalence of

tendencies towards affiliation.

The Russian adolescents, as well as representatives of the titular ethnic group, have only

demonstrated identification with their ethnic groups. Among the Ukrainian, Bulgarian and Gagause

adolescents there were found out three levels of bi-ethnicity with the group of Russians.

The high level – was demonstrated by Bulgarians, including affinity both on the individual and

group levels, with priority of the out-group. The average level- was demonstrated by the Ukrainians, with

the own group priority on the individual level, but on the group level – the affinity with the out-group.

The low level – was demonstrated by the Gagauses, that is, activation of closeness with the out-group on

the individual level.

Among the Gagause adolescents and youth there was revealed the prevalence of tendencies towards

affiliation. It can be forecasted further growth of their ethnic self-consciousness, because today they

experience national revival, due to establishment of the Gagaus Autonomous Territorial Entity (Gagaus

Eri).

In the framework of the research there was identified the potential of interethnic relations among

the analyzed groups: all ethnic groups have demonstrated positive auto-stereotype, close social distance,

which is explained by the historical long term peaceful coexistence. At the same time, several problems

were identified as well, such as a certain dissociation of ethnic minorities, the lowered level of

communicative field, high level of the «vacillating» group with regard to perception of social situation.

In the paper there was conducted theoretical analysis of the problem of ethnical tolerance and were

outlined the ways of its formation. There was analyzed the experience of practical work in the area of

tolerance formation in the different regions of the Republic of Moldova. There was suggested the model

of a program aimed at formation of interethnic tolerance and intercultural competence.

Key words: ethnic identity, ethnic self-consciousness, ethnic tolerance, ethnic intolerance, ethnic

preferences, ethnic relations, auto-stereotype, hetero-stereotype, di-ethnical identity, problems of national

identity, majority, ethnic minority, social distance, marginalization.

Page 120: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

120

Bibliografie

1. Anuarul Institutului de cercetări interetnice. Vol. III, Chişinău: Tipografia A.Ş.M.

2002, 196 p.

2. Anuarul Institutului de cercetări interetnice. Vol. V, Chişinău: Tipografia A.Ş.M. 2004,

176 p.

3. Anuarul Institutului de cercetări interetnice. Vol.VI, Chişinău: Tipografia A.Ş.M. 2006,

190 p.

4. BOROCINA, P. Adaptarea social-psihologică a adolescenţilor – reprezentanţi ai

etniilor conlocuitoare din Moldova. Autoreferat, Chişinău, 1995, 24 p.

5. CAUNENCO, I., GAŞPER, L. The Formation of Ethnic Youth Identities and the

Problem of Tolerance. In “Internationalization, Cultural Difference and Migration.

Challenges and Perspectives of Intercultural Education. Internationalization, Cultural

Difference and Migration. Challenges and perspectives of Intercultural education”.

Golz, R. (Ed). Transaction Publishers. New Brunswick (U.S.A.) and London (U.K.) LIT

VERLAG Munster, 2005, p.35-41.

6. CAUNENCO, I., GAŞPER, L. Valorile tinerilor ce ţin de adaptarea lor în societate.

În „Sănătatea şi dezvoltarea tinerilor. Studiu de evaluare a cunoştinţelor, atitudinilor şi

practicilor tinerilor”. UNICEF Moldova, ONG „Sănătate pentru tineri”, Chişinău:

Trigraf Tipar, 2004, p. 32-36.

7. CAUNENCO, I., GAŞPER, L. Problema toleranţei şi căutarea căilor de formare a

competenţei etnoculturale. În „Transformări demografice, viaţa familială şi sănătatea

populaţiei”. Monografie colectivă. Red. responsabil: acad. Gh.Paladi. Chişinău, 2007, p.

326-337.

8. CAUNENCO, I. Identitatea socială a tinerilor la etapa contemporană. În „Transformări

demografice, viaţa familială şi sănătatea populaţiei”. Monografie colectivă. Red.

responsabil: acad. Gh.Paladi. Chişinău, 2007, p. 310-326.

9. Культурное и этническое самоопределение в Молдове. În „Век толерантности”,

№5, Москва, 2003, С.82-90.

10. CAUNENCO, I. Формирование позитивной этнической идентичности – основа

толерантности молодёжи Молдовы. În „Minorităţile naţionale şi relaţiile

interetnice”. Moşneaga, V. (coord.), Chişinău: USM, 2002, p.81-87.

11. CHELCEA, S. (coord.). Memorie socială şi identitate naţională. Bucureşti: Editura

I.N.I., 1998, 300 p.

Page 121: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

121

12. CHELCEA, S. Un secol de psihosociologie. Bucureşti: Editura I.N.I. 1999, 240 p.

13. CHELCEA, S., MOŢESCU, M. Stereotipurile etnice ale studenţilor – aplicarea

Inventarului de Atribute Etnice în studiul identităţii naţionale. În „Revista de

psihologie”, tomul 41, №1, 2, Bucureşti: Editura Academiei Române, 1996, p. 65-77.

14. COZMA, T. O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea. Iaşi: Editura

Polirom, 2001, 216 p.

15. DASEN, P., PERREGAUX, C., REY, M. Educaţia interculturală. Iaşi: Polirom,

1999, 208 p.

16. DRĂGHICESCU, D. Din psihologia poporului român. Bucureşti: Editura Albatros,

1996, 482 p.

17. DUBAR, C. Criza identităţilor. Chişinău: Editura Ştiinţa, 2003, 231 p.

18. FERREOL, G. (coord.). Identitatea, cetăţenia şi legăturile sociale. Iaşi: Editura

Polirom, 2000, 208 p.

19. FERREOL, G. (ed.). Cetăţenie şi integrare socială. Bucureşti: Editura I.N.I., 1999,

226 p.

20. GAŞPER, L. Particularităţile adaptării sociale a tinerilor din mediul rural. În

„Comunităţile rurale şi renaşterea satului”. Chişinău: Tipografia A.Ş.M., 2005, p.151-

153.

21. GAŞPER, L. Particularităţile formării identităţii etnice la tinerii din familiile etnic

mixte. În „Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în Republica Moldova”.

Materialele conferinţei ştiinţifice, 12 decembrie, Chişinău, 2001, p.136-141.

22. GAŞPER, L. Particularităţile formării identităţii etnice la tineri. În „Tezele conferinţei

tinerilor cercetători”. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2001, p.130

23. GAŞPER, L. Sistemul de valori ai adolescenţilor în condiţiile sociale contemporane. În

„Probleme demografice ale populaţiei în contextul integrării europene”. Simp.int.

Chişinău: Editura ASEM, 2005, p.114-121.

24. GAŞPER, L. Şcoala de toleranţă – baza educaţiei interculturale. Conferinţa tinerilor

savanţi ai AŞM, Chişinău, 15 octombrie, 2003, p.96.

25. GAŞPER, L. Unele aspecte privind formarea identităţii etnice la adolescenţi. În

„Symposia professorum. Seria psihologie, Biblioteconomie, Ştiinţe reale”, Chişinău:

ULIM, 2000, p. 29-31.

26. HAREA, V. Basarabia pe drumurile unirii. Editura Eminescu, 1995, 296 p.

27. HAREA, V. Cunoştinţe folositoare din lumea largă. Românii de peste Nistru. Editura

„Cartea românească”, Bucureşti, 1934, 32 p.

Page 122: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

122

28. HERSKOVITS, M.J. Les bases de l'anthropologie culturelle. Paris: François Maspero

Éditeur, 1967, 331 pages.

29. HOBSBAUWM, E.J. Naţiuni şi naţionalism din 1780 până în prezent: program, mit,

realitate. Chişinău: editura „ARC”, 1997, p.16-48.

30. IACOB, GH., IACOB, L. Modernizare-europenism. Vol.I., Iaşi: Editura Universităţii

„Al.I.Cuza”, 2005, 298 p.

31. IACOB, GH., IACOB, L. Modernizare-europenism. Vol.I., Iaşi: Editura Universităţii

„Al.I.Cuza”, 2005, 199 p.

32. IACOB, L. Etnopsihologie şi imagologie. Sinteze şi cercetări. Iaşi: Editura Polirom,

2003, 256 p.

33. JENKINS, R. Social identity. London: Routledge, 1996.

34. JENNIFER, A. Rosenblatt and Michael J.Furlong. Assessing the Reliability and

Validity of Student Self – Reports of Campus violence. Journal of Zouth and

Adolescence. Vol.26, No. 2, 1997.

35. KING, C. Moldovenii, România şi politica culturală. Chişinău: Editura Arc, 2002, p.1-

3.

36. LAITIN, D. Identity in Formation: the Russian – speaking population in the near

abroad. by Cornell University, 1998, 417 p.

37. LIICEANU, A. Valorile sociale şi percepţia minorităţii etnice la tineri. În „Revista de

psihologie”, tomul 41, nr.1, 2, Bucureşti: Editura Academiei Române, 1996, p. 77-85.

38. MOŞNEAGA, V. (coord.) Moldova între est şi vest: identitatea naţională şi orientarea

europeană, Chişinău: Editura „Captes", 2001, p.148 -162.

39. MOŞNEAGA, V. (coord.). Societatea civilă şi impactul ei asupra proceselor de

transformare: studiu analitic. Chişinău: Elan poligraf, 2004, p. 74-86.

40. MOŞNEAGA, V. Migraţiile contemporane: studierea şi reglarea. Chişinău: Centrul

Editorial al USM, 2000, 60 p.

41. NECULAU, A. (coord.). Psihologie socială. Aspecte contemporane. Iaşi: Editura

Polirom, 1996, p. 34-51.

42. NECULAU, A., FERREOL, G. Minoritari, marginali, excluşi. Iaşi: Editura Polirom,

1996, 278 p.

43. PALADI, GH. (red.resp.). Familia: Probleme sociale, demografice şi psihologice.

Chişinău, 2005, p.120-197.

Page 123: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

123

44. PALADI, GH., (red.resp.) MATEI, C., GAGAUZ, O., CAUNENCO I. Transformări

demografice, viaţa familială şi sănătatea populaţiei. Chişinău: S.N. (Tipogr. „Totex –

Lux”), 2007, p.294-337.

45. PASCARU, A. Societatea între conciliere şi conflict: cazul Republicii Moldova.

Chişinău: Editura Arc, 2000, 142 p.

46. PHINNEY, JEAN S. The Multigroup Ethnic Identity Measure. A New Scale for Use

With Diverse Groups. În „Journal of Adolescence” Research, 7 (2), April1997, p. 156 –

176.

47. PHINNEY, JEAN S., DEVICH-NAVARO M. Variations in bicultural indentification

among African American and Mexican American Adolescents, în „Journal of

Adolescence” Research, 7 (1), 1997, p. 3 – 32.

48. POPESCU-NEVEANU, P., MÂNZAT I. et al. O abordare teoretică şi metodologică

a etnopsihologiei poporului român. În „Revista de psihologie”, tomul 41, nr.3-4,

Bucureşti: Editura Academiei Române, 1997, p. 157-177.

49. RACU, I. Psihologia conştiinţei de sine. Chişinău, 2005, 233 p.

50. RATEAU, P. Metodele şi statisticile experimentale în ştiinţele umane. Iaşi: Editura

Polirom, 2004, 280 p.

51. Recensămîntul populaţiei 2004. Vol. 1, Chişinău: Editura Statistica, 2006. p. 300

52. RUSNAC, S. Percepţia reciprocă între etnii în comunităţile mixte. Teză de doctor,

Chişinău, 1995, p.233-237.

53. SCHIFIRNEŢ, C. Civilizaţie modernă şi naţiune. Bucureşti: Editura Didactică şi

Psihologică, 1996, 143 p.

54. SMITH, ANTHONY D. Naţionalism şi modernism, Chişinău: Editura Epigraf, 2002,

278 p.

55. STOIANOV, T. (resp.de ed.). Educaţia multiculturală ca mijloc de management al

diversităţii şi de integrare în societatea polietnică. Chişinău: Editura Vector, 2005, p.

233-240.

56. SVETLICINÂI, R. Activitatea social-politică a minorităţilor naţionale din Basarabia

în anii 1917/1918-1924 şi 1989-1994 (studiu comparativ). Autoreferatul tezei de doctor

în istorie, Chişinău, 2006, 22 p.

57. ŞCHIOPU, U., VERZA, E. Psihologia vîrstelor. Bucureşti: Editura Didactică şi

pedagogică, 1997, 508 p.

58. ŞLEAHTIŢCHI, M. (coord.). Cîmpul social. Intervenţii psihopedagogice. Chişinău:

Editura Ştiinţa, 1996, 240 p.

Page 124: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

124

59. ŞLEAHTIŢCHI, M. (coord.). Clasic şi modern în psihopedagogia socială. Chişinău:

Ştiinţa, 1996, 246 p.

60. Tradiţionalism şi modernism în educaţie: Realitate şi dezvoltare. Materialele

Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale. Chişinău: Editura „Reclama”, 2003, 336 p.

61. TUCICOV-BOGDAN, A. (coord.). Familia interetnică în societatea civilă din

România. Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 1998, 228 p.

62. АГЕЕВ, В.С. Межгрупповое взаимодействие. Москва: МГУ, 1990, С.67-78

63. АДОРНО, Т. Исследование авторитарной личности. Серебряные нити, 2001, 416

с.

64. АКОПЯН, Т.А. Детско-родительские отношения как фактор формирования

этнической идентичности в национально-смешанных семьях. Автореф. дис…

канд. психол. наук, Санкт-Петербург, 2003, 23 c.

65. АНДРЕЕВА, Г.М. Психология социального познания. М.: Аспект Пресс, 2000, 288

с.

66. АНДРЕЕВА, Г.М. Социальная психология. М.: Аспект пресс, 1999, 376 c.

67. АНДРЕЕВА, Г.М., БОГОМОЛОВА, Н.Н., ПЕТРОВСКАЯ, Л.А. Зарубежная

социальная психология XX столетия. М.: Аспект пресс, 2001, 288 с.

68. АНТОНОВА, Н.В. Проблема личностной идентичности в интерпретации

современного психоанализа, интеракционизма и когнитивной психологии. În

„Вопросы психологии”, 1996, № 1, С. 131-143.

69. АРАКЕЛЯН, О.В., БАБИЛАЕВ, А.Н. Поликультурное образование и

этнопсихологи. М.: Грааль, 2002, 188 c.

70. АСМОЛОВ, А. Психология личности. Принципы общепсихологического анализа.

Москва: Смысл, 2001, 416 с.

71. АСМОЛОВ, А.Г. (ред.). Век толерантности: Научно-публицистический вестник.

Москва: МГУ, 2001, С.8-18.

72. АСМОЛОВ, А.Г. (ред.). На пути к толерантному сознанию. Москва:

Издательство «Смысл», 2000, 255 с.

73. БАЙБУРИН, А.К. (под ред.). Этнические стереотипы поведения. Ленинград:

Наука, 1985, 325 с.

74. БАРРЕТТ, М. (под. ред.), РЯЗАНОВА, Т., ВОЛОВИК, М. Развитие

национальной, этнолингвистической и религиозной идентичности у детей и

подростков. Москва: Изд-о Ин-та психологии РАН, 2001, 196 с.

Page 125: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

125

75. БЕЛИК, А.А. (под общей ред.). Личность, культура, этнос. Современная

психологическая антропология. Москва: Смысл, 2001, 555 с.

76. БЕЛИНСКАЯ, Е.П., СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнические проблемы в практике

психолого-педагогической работы. În „Этническая социализация подростка”. М.:

2000, с.138-163.

77. БЕЛИНСКАЯ, Е.П., ТИХОМАНДРИЦКАЯ, О.А., Социальная психология

личности. Москва: Аспект Пресс, 2001, 301 c.

78. БЕРГЕР, П., ЛУКМАН, Т. Социальное конструирование. Москва: Медиум, 1995,

с.215.

79. БЕРРИ, ДЖ. В. Как мы будем жить вместе? Альтернативное видение

межкультурных отношений. În „Кросс-культурная психология: актуальные

проблемы”. Под ред. Почебут Л.Г., Шмелевой И.А. Спб: Издательство С.-

Петербургского университета, 2005, с.13.

80. БЛАЖКО, В.А. Молодежь Молдовы: особенности социализации в современном

обществе. Кишинев, 2003, 216 с.

81. БОРОНОЕВ, А.О., ПАВЛЕНКО, В.Н., Этническая психология. Санкт

Петербург: Изд-во СПГУ, 1994, c.139-142.

82. БЮЮЛЬ, А., ЦЕФЕЛЬ, П. SPSS искусство обработки информации, анализ

статистических данных и восстановление скрытых закономерностей. Спб.:

ООО «ДиаСофтЮП», 2005, 608 с.

83. ВАРДАНЯН, М. А. Психологические особенности этнического самосознания

армянской молодежи в условиях титульного этноса и сопряженной диаспоры.

Автореферат. Москва, 2004, 27 с.

84. Век толерантности. Научно публицистический вестник, выпуск 5, Москва, 2003.

c.82-90

85. Век толерантности. Научно публицистический вестник, Москва: МГУ, 2001. 152

с.

86. ВОРОНКОВ, В., ОСВАЛЬД, И. (ред.). Конструирование этничности

Этнические общины Санкт-Петербурга. СПб.: Дмитрий Буланин, 1998, 304 с.

87. ГНАТЕНКО, П.И., ПАВЛЕНКО, В.Н. Идентичность: Философский и

психологический анализ. Киев: ООО "Арт-Пресс", 1999, 466 с.

88. ГНАТЕНКО, П.И., ПАВЛЕНКО, В.Н. Этнические установки и этнические

стереотипы. Днепропетровск: ДГУ, 1995, 201 с.

Page 126: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

126

89. ГОЛЬЦ, Р., ОСТРОВСКИЙ, А. Проблемы и пути инттеграции еврейских

иммигрантов. Магдебург: Магдебургский университет им. Отто фон Герик, 2004,

244 с.

90. ГРИЦЕНКО, В.В., ШУСТОВА, Н.Е. Социально-психологическая адаптация

детей русских переселенцев в российском обществе. În „Психологический

журнал”, том 25, № 3, 2004, с.25-33

91. ГУБОГЛО, М.Н. (ред.), ФЕДОТОВА Л.В. (состав.). Курсом развивающейся

Молдовы. Москва: Старый Сад, 2007, С.296-313.

92. ГУЛЕВИЧ, О. Межгрупповые отношения: направления социально-

психологического исследования. В 2-х ч. Москва: РГГУ, 2006, 338 с.

93. ГУЛЕВИЧ, О.А., Онучин, А.Н. Изучение эффектов межгруппового восприятия.

În „Вопросы психологии”. М., 2002, № 3, С. 132-145.

94. ГУМИЛЕВ, Л.Н. Этногенез и биосфера Земли. М.: Гидрометеоиздат, 1997, С.

608.

95. ГУМИЛЕВ, Л.Н. Этносфера: История людей и история природы. М.:

Гидрометеоиздат, 1990, 528 с.

96. ГУСЕВА, О.Ю. Этническая идентичность в ситуации межкультурного

взаимодействия. Автореф. канд. психол. наук, М., 2004, 24 c.

97. ДЕ-ВОС, ДЖ. Этнический плюрализм: конфликт и адаптация. În „Личность,

культура, этнос: современная психологическая антропология”, Под ред.

А.А.Белика, Москва: Смысл, 2001, с.229-227.

98. ДРОБИЖЕВА, Л.М., АКЛАЕВ, А.Р., КОРОТЕЕВА, В.В., СОЛДАТОВА, Г.У.

Демократизация и образы национализма в Российской Федерации 90-х годов.

Москва: Мысль, 1996. с.246.

99. ДУШАМБАЕВА С.С. Взаимосвязь самоопределения личности и ее этнической

идентичности. Aвтореф. канд. псих. наук. Пермь, 2003. 22 с.

100. ЕМЕЛЪЯНОВА, Т.П. Кросскультурная психология: проблемы и тенденции

развития. Психологический журнал, том 25, №.1, 2004. с.61-69.

101. ЖУКОВА, Ю.М., ПЕТРОВСКИЙ, Л.А., СОЛОВЬЕВА, О.В. Введение в

практическую социальную психологию. Москва: Издательство Смысл, 1996, 373 с.

102. ЗАЙОНЧКОВСКАЯ, Ж., МОШНЯГА, В., ТЕОСА, В. (ред.). Трудовая

миграция и защита прав гастарбайтеров: практика посткоммунистических

стран. Кишинэу: Молд. ГУ, 2003, 246 с.

103. Интеграционные процессы в Республике Молдова. Кишинёв: Vector, 2000, 304 с.

Page 127: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

127

104. КАТЬКО, Н. Критерии определения меньшинства. Белорусский журнал

международного права и международных отношений. 2001, №2.

105. КАУНЕНКО И.И., ГАШПЕР Л., Психологические особенности этнической

идентичности подростков и юношей Молдовы. În „Кросс-культурная психология:

актуальные проблемы” Под ред. Л.Г. Почебут, И.А.Шмелeвой. СПб.: Изд-во С.-

Петерб. Ун-та, 2005, c.329-348.

106. КАУНЕНКО, И, ГАШПЕР, Л. Поиски путей формирования толерантности у

молодёжи – основа построения гражданского общества Молдовы. În „Symposia

Professorum”, Chişinău: ULIM, 2002 (b), p.94 -103.

107. КАУНЕНКО, И. Психологические особенности межэтнического восприятия

подростками друг друга (на материале Молдовы). În „Журнал Прикладная

психология”, N3, Россия, 2001, С.3-15.

108. КАУНЕНКО, И., ГАШПЕР, Л. Социально-психологические аспекты проблемы

становления этнической идентичности подростков и юношей в Молдове. În

„Dunărea-Nistru: Omul şi societatea”. Anuar. Vol.I, Chişinău: SŞB, 2007, p.262-281.

109. КАУНЕНКО, И.И. Влияние семьи на формирование этнической идентичности

(юношеский возраст). În „Особенности и тенденции демографических процессов

в Республике Молдовы”. Кишинев, 2001 (а), с.131-136.

110. КАУНЕНКО, И.И. К проблеме формирования этнической идентичности в

юношеском возрасте (на материале Молдовы). În „Журнал прикладной

психологии”. 2000, N1, с.58-60.

111. КАУНЕНКО, И.И. Культурное и этническое самоопределение в Молдове. În

„Век толерантности”, N5, 2003, с.82-90.

112. КАУНЕНКО, И.И. Особенности формирования этнической идентичности в

подростковом и юношеском возрасте (на материале Молдовы). În „Журнал

прикладной психологии”. N2, Москва, 2001, с.34-39.

113. КАУНЕНКО, И.И., ГАШПЕР, Л. Особенности становления этнической

идентичности и воспитание толерантности у подростков и юношей Молдовы.

În „Славянский педагогический собор”. Тезисы докладов 1 Международного

конгресса (26-29 июня) Тирасполь-Бендеры: Полиграфист, 2002 (а), с.286-290.

114. КАУНЕНКО, И.И., ГАШПЕР, Л. Поиски путей формирования позитивной

этнической идентичности у подростков – как основы становления толерантной

личности (на материале Молдовы). În „Humanisierung Der Bildung, Jahrbuch

Page 128: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

128

2002/2003”. Herausgegeben von Reinhard Golz, Rudolf W. Keck und Wolfang

Mayrhofer / Sonderdruck. 2003, p.107-118.

115. КАУНЕНКО, И.И., ГАШПЕР, Л. Школа этнической толерантности –

межкультурный диалог. În „Наука и образование: актуальные проблемы и

перспективы развития”. Тезисы докладов. – Кишинёв: Elan Poligrafic, 2003 (a), p.

120-122.

116. КАУНЕНКО, И.И., Психологические особенности этнической идентичности

подростков в Республике Молдова: проблемы и перспективы (на основе

социально-психологических исследований). În Moldoscopie (probleme de analiză

politică) 1(XXXII), Chişinău, 2006, c.36-67.

117. КВИНИ, Н. ВИРДЖИНИЯ. Прикладная психология. С.Пб: Издательство

«Питер», 2000, 558 с.

118. КОЗЛОВА, М.А. Взаимосвязь этнической идентичности, толерантности и

личной зрелости. Автореф. канд. истор. наук. М., 2004.

119. КОН, И.С. Психология ранней юности. Москва. Изд.-во «Просвещение», 1989,

255 с.

120. КОРОТЕЕВА, В.В. Теории национализма в зарубежных социальных науках.

Москва: Изд-во РГГУ, 1999. 140 с.

121. КРИВЦОВА, С.В. И ДР. Подросток на перекрёстке эпох. Проблемы и

перспективы. Социальная психология адаптации подростков. Москва:

Издательство Генезис, 1997, 288 с.

122. КУДРЯШОВ, А.Ф. (отв. ред.). Лучшие психологические тесты для профотбора

и профориентации. Петрозаводск: Петроком, 1992, 318 с.

123. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. (oтв.ред.). Идентичность и толерантность. Москва: Изд-во

ИЭА РАН, 2002, 414 с.

124. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Введение в этническую и кросс-культурную психологию.

Москва: Издательство «Ключ-С», 1999, 224 с.

125. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Новая русская диаспора: социально-психологический анализ.

Москва: Институт этнологии и антропологии им. Н.Н. Миклухо-Маклая. 1997,

с.298.

126. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Социальная идентичность на постсоветском пространстве:

от поисков самоуважения к поискам смысла. Психологический журнал, том 20,

№3, 1999, с.48-58.

Page 129: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

129

127. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Социально-психологическая аккультурация этнических групп.

Дисс.,докт.псих.наук, М., 1997.

128. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Теоретико-методологические основы проекта «Социально-

психологические факторы этнической толерантности – интолерантности в

поликультурных регионах России». În „Этническая толерантность в

поликультурных регионах России”, Москва: Изд-во РУДН, 2002, 296 с.

129. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., (отв. ред.). Татарко А.Н. Этническая толерантность в

поликультурных регионах России. Москва: Изд-во РУДН, 2002.

130. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., ЛУНЕВА, О.В., СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Тренинг этнической

толерантности для школьников. Москва: Издательство «Привет», 2004. 358 с.

131. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., ЛУНЕВА, О.В., СТЕФАНЕНКО, Т.Г., МАРТЫНОВА,

М.Ю. Межкультурный диалог: Тренинг этнокультурной компетентности.

Москва: Изд. РУДН, 2003, 216 с.

132. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., МАЛХОЗОВА, Ф.М. Социально-психологическое

исследование этнической толерантности в Карачаево-Черкесии. Идентичность

и толерантность (ред. Н.М.Лебедевa). М.: ИЭА РАН, 2002, с.152-168.

133. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., СТЕФАНЕНКО, Т.Г., ЛУНЕВА, О.В. Межкультурный

диалог в школе. Теория и методология. книга 1. Москва: Издательство РУДН,

2004, 195 с.

134. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., СТЕФАНЕНКО, Т.Г., ПАВЛЕНКО, В.Н. (отв. ред.

Н.М.Лебедевa). Идентичность и толерантность: сб. ст. Институт этнологии и

антропологии им. Н. Н. Миклухо-Маклая РАН, отдел этносоциологии и

этнопсихологии. Москва: ИЭА РАН, 2002, 416 с.

135. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., ТАТАРКО, А.Н. Социально-психологические факторы

этнической толерантности и стратегии межгруппового взаимодействия в

поликультурных регионах России. În „Психологический журнал”, том 25, № 5,

2003. с.31-45.

136. ЛЕВКОВИЧ, В.П., КУЗМИЦКАЙТЕ, Л.Д. Формирование этнического сознания

подростка в семье. În „Этническая психология. Хрестоматия”. СПб.: Речь, 2003,

p.305-308.

137. ЛЕВКОВИЧ, В.П., КУЗМИЦКАЙТЕ, Л.Д. Формирование этнического сознания

подростка в семье. În „Психологический журнал”. Т. 13, № 6, 1992, С.35-42.

138. ЛЕВКОВИЧ, В.П., ПАНКОВА, Н.Г. Этническая психология. Хрестоматия.

СПб.: Речь, 2003, p.169-175.

Page 130: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

130

139. МАРТЫНОВА, М.Ю., ТИШКОВА, В.А., ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Межкультурный

диалог: Лекции по проблемам межэтнического и межконфессионального

взаимодействия. Москва: Издательство РУДН, 2003, С. 204-255.

140. МАРЦИНКОВСКАЯ, Т.Д. (под. ред.). Психология развития. Москва: Академия,

2001, 352 с.

141. МАЦУМОТО, Д. Психология и культура. СПб Еврознак, 2002, 414 с.

142. МОСКВИТИНА, О. А. Представления младших подростков о способах

поведения в трудных жизненных ситуациях. Автореферат. Москва, 2004.

143. МОШНЯГА, В. (Составитель) Население Молдовы и трудовая миграция:

состояние и современные формы. Кишинэу: МолдГУ, 2000, 200 с.

144. МОШНЯГА, В., РУСНАК, Г. Мы строим Европу и не только… Кишинэу: CEP

USM, 2005, 190 с.

145. МУЛДАШЕВА, А.Б. Роль этнопсихологической двойственности в

межнациональных отношениях. Автореф.дис.канд. психол.наук, М., 1991, 24 c.

146. ОРЕСТОВА, В.Р. Формирование личностной идентичности в подростковом и

юношеском возрасте. Автореф.дис.канд.псих.наук, М. 2001, с. 29.

147. ОСТАПЕНКО, Л.В., СУББОТИНА, И.А. Русские в Молдавии: миграция или

адаптация. Москва, ИЭА РАН, 1998, с. 221.

148. ПАВЛЕНКО, В.Н. Этническая идентичность. Идентичность: Философский и

психологический анализ. Киев, Арт-Пресс, 1999, с.100.

149. ПАВЛЕНКО, В.Н., ТАГЛИН, С.А., Общая и прикладная этнопсихология. М.:

Т-во науч.изд. КМК, 2005, c.119. (483с.)

150. ПЛАТОНОВ, Ю.П. Этническая психология. СПб.: Речь, 2001, 320 с.

151. ПОЧЕБУТ, Л.Г. Психология социальных общностей. Толпа, социум, этнос. СПб.:

Издательство С.-Петерб. ун-та, 2002, С. 157–165.

152. ПОЧЕБУТ, Л.Г., ШМЕЛЕВА, И.А. (ред.). Кросс-культурная психология:

актуальные проблемы. С.-Петербург: Издательство С.-Петербургского

университета, 2005, 377 с.

153. РАЦЕЕВА, Е.В. К проблеме изучения образа Другого через литературу (на

материале болгарской главы в учебнике «Узнаем лучше друг друга» În: «Educaţie

interculturală în Republica Moldova”. Chişinău: Editura PRO-DIDACTICA, 2003, p.

155-156.

154. РОМАНОВА, О.Л. Развитие этнической идентичности у детей и подростков.

Автореф. дис… канд. психол. наук. М., 1994, 25 c.

Page 131: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

131

155. САФИН, В.Ф., ДУШАМБАЕВА, С.С. Роль этнической идентичности в

самоопределении личности. Второй Всемирный Курултай башкир (14-15 июня

2002 г.): документальные материалы. Уфа: «Китап», 2002, с.504-506.

156. СЕРКИН, В.П. Методы психосемантики. Москва: Издательство «Аспект Пресс»,

2004, 207 с.

157. СИДОРЕНКО, Е. Методы математической обработки в психологии. Санкт-

Петербург: Издательство «Речь», 2004, 350 с.

158. СКВОРЦОВА, А.Ю. Русские Бессарабии (опыт жизни в диаспоре 1918-1940),

Chisinau: editura Pontos, 2002, 276 c.

159. СКВОРЦОВА, А.Ю. Этническая идентичность и проблемы межэтнической

интеграции в Молдове. În „Этническая мобилизация и межэтническая

интеграция”. М.: ИИМО, 1999, с.158–168.

160. Словарь практического психолога. Минск: Издательство Харвест, 1997, 800 с.

161. СМОЛИНА, Т.Л. Особенности этнического самосознания молодёжи в

зависимости от опыта проживания в инокультуной среде. Автореф.

канд.психол.наук. М., 2006. 26 c.

162. СОБКИН, В.С. (ред.). Возрастные особенности формирования толерантности.

Москва: Издательство «Центр Социологического Образования РАО», 2003, 208 с.

163. СОБКИН, В.С. (ред.). Проблемы толерантности в подростковой субкультуре.

Москва: Издательство «Центр Социологического Образования РАО», 2003, 391.

164. СОБКИН, В.С. (ред.). Толерантность в подростковой и молодежной среде.

Москва: Центр социологии образования РАО, 2004, 223 с.

165. СОБКИН, В.С. (ред.). Этнос. Идентичность. Образование. Москва:

Издательство «Центр Социологического Образования РАО», 1998, 268 с.

166. Современная психология. Справочное руководство. Москва: Изд. ИНФРА-М

1999, 688 с.

167. СОЛДАТОВА, Г.У. Психология межэтнической напряженности. Москва:

Смысл, 1998, 390 с.

168. СОЛДАТОВА, Г.У. Толерантность: психологическая устойчивость и

нравственный императив. În „Практикум по психодиагностике и исследованию

толерантности личности” Под ред. Г.У.Солдатовой, Л.А. Шайгеровой, Москва:

МГУ им. М.В.Ломоносова, 2003, 112 с.

169. СОЛДАТОВА, Г.У. Этническая идентичность. Психология самосознания.

Хрестоматия. Издательский Дом "БАХРАХ-М", 2000, p.656-667.

Page 132: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

132

170. СОЛДАТОВА, Г.У., ШАЙГЕРОВА, Л.А., ШАРОВА, О.Д. Жить в мире с собой

и другими: тренинг толерантности для подростков. Москва: Генезис, 2001, 112

с.

171. СТЕПАНОВ, В.П. Проблема межэтнического восприятия в полиэтническом

обществе (на примере северных регионов Республики Молдова). Етнiчнi взаэмини

на територiii Эврорегiону "Верхнiй Прут" Чернiвцi, 2004, С. 359–367.

172. СТЕПАНОВ, В.П. Проблемы этнической и гражданской идентичности

сообщества Молдовы. Интеграционные процессы в Республике Молдова.

Кишинев: Vector, 2000, с.87-96.

173. СТЕПАНОВ, В.П. Украинцы Республики Молдова. Очкерки

трансформационного периода (1989-2005). Кишинев, 2007, 710 с.

174. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Социальная психология в культурно-исторической

перспективе. În „Социальная психология в современном мире” под ред. Г.М.

Андреевой, А.И. Донцова Москва: Аспект Пресс, 2002, 335 с.

175. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Социальная психология этнической идентичности.

Автореф. докт. психол. наук. М., 1999, С.3-14.

176. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнопсихология. Вып.I, Москва: Российское

психологическое общество, 1998, 90 с.

177. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнопсихология. Вып.II, Москва: Российское

психологическое общество, 1998, 116 с.

178. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнопсихология. Вып.III, Москва: Российское

психологическое общество, 1998, 114 с.

179. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнопсихология: Учебник для высших учебных заведений.

Москва: ИП РАН; Екатеринбург: Деловая книга, 2000, 320 с.

180. СТЕФАНЕНКО, Т.Г., ШЛЯГИНА, Е.И., ЕНИКОЛОПОВ, С.Н. Методы

этнопсихологического исследования. Москва: Изд-во Моск.ун-та, 1993, 79 с.

181. СТОЙЛИК, А. Ю. Вариативность ценностных ориентаций современных

старшекласников. Автореферат. Москва, 2004, 24 c.

182. СУШКОВ, И. Психология взаимоотношений. Москва: Академ. проект ИП РАН,

Екатеринбург, Деловая Книга, 1999, 448 с.

183. СУШКОВ, И.Р. Социально-психологическая теория Джона Тернера. În

„Психологический журнал”, №3, Том 14, Москва, 1993, p.115-124.

Page 133: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

133

184. ТАТАРКО, А.Н. Взаимосвязь этнической идентичности и толерантности (на

примере этнических групп юго-востока Башкирии). Диссерт. канд. псих. наук,

2004.

185. ТАТАРКО, А.Н., КОЗЛОВА, М.А., ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Психологические

исследования социокультурной модернизации. Москва: РУДН, 2007, 167 с.

186. ТИХОМАНДРИЦКАЯ, О.А., Ценности и самоотношение на этапе юношеской

социализации. Дис. …канд. психол. наук, Москва, 2000, 160 с.

187. ТЮТЮННИК, В. Основы психологических исследований. Москва: УМК

Психология, 2002, 208 с.

188. ФАНТАЛОВА, Е.Б. Диагностика и психотерапия внутреннего конфликта.

Москва: Издательство «Бахрах-М», 2001, 128 с.

189. ФАНТАЛОВА, Е.Б. Об одном методическом подходе к исследованию

мотивации и внутренних конфликтов. În „Психологический журнал”, №1,

Москва, 1992, p.107-117.

190. ХОТИНЕЦ, В.Ю. Этническое самосознание. СПб.: Алетейя, 2000, 476 с.

191. ЧЕРВЕНКОВ, Н. Болгары Молдовы: идентичность и интеграция. În Moldova

între est şi vest: identitatea naţională şi orientarea europeană. Chişinău, 2001, р.28–34.

192. ШАКИРОВА, А. Ф. Формирование культуры межнациональных отношений

сельской молодежи в полиэтнической социальной среде. Автореферат. Казань,

2003. 24 c.

193. ШЕВАНДРИН, Н.И. Социальная психология в образовании. Москва:

Издательство Владос, 1995, 544 с.

194. ШИХИРЕВ, П. Современная социальная психология. Москва: Институт

психологии РАН 1999, 448 с.

195. ЭРИКСОН, Э. Детство и общество. Спб: ООО «Речь» 2000, 416 с.

196. ЭРИКСОН, Э. Идентичность: юность и кризис. Москва: Прогресс, 1996, 344 с.

197. Этнографические исследования в Республике Молдова (история и

современность). Академия Наук Молдовы. Ин-т Археологии и Этнографии.

Кишинев: Business-Elita, 2006, 560 p.

198. Этнопсихологические и социокультурные процессы в современном обществе.

Материалы Второй Международной научной конференции 22-24 сентября,

Балашов, 2005, 575 p.

Page 134: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

134

Anexe

Page 135: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

135

Anexa 1 Tabelul 1

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-

coeficientul diagnostic)

Adolescenţii moldoveni (Chişinău)

"Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul ruşilor

A S D A S D A S D A S D 1 0,63 0,21 0,19 0,46 0,42 0,37 0,56 0,20 0,19 0,74 0,10 0,09 2 0,69 0,19 0,15 0,66 0,19 0,15 0,88 0,04 0,03 0,89 0,05 0,04 3 0,62 0,27 0,23 0,50 0,46 0,34 0,74 -0,05 -0,04 0,87 -0,10 -0,08 4 0,83 0,00 0,00 0,74 0,21 0,18 0,86 -0,05 -0,06 0,84 -0,03 -0,03 5 0,51 0,05 0,05 0,58 0,42 0,26 0,71 -0,17 -0,13 0,83 -0,10 -0,08 6 0,67 0,09 0,09 0,41 0,45 0,36 0,76 -0,08 -0,06 0,76 0,03 0,03 7 0,56 0,29 0,27 0,57 0,32 0,24 0,60 0,34 0,27 0,85 -0,07 -0,07 8 0,58 0,22 0,19 0,52 0,41 0,28 0,67 0,16 0,12 0,69 0,21 0,15 9 0,58 0,20 0,16 0,34 0,65 0,50 0,67 0,18 0,14 0,63 0,15 0,13 10 0,63 0,21 0,21 0,43 0,51 0,40 0,72 0,17 0,18 0,86 0,02 0,02 11 0,69 -0,02 -0,02 0,70 0,15 0,11 0,67 0,20 0,15 0,72 0,00 0,00 12 0,50 0,41 0,33 0,44 0,50 0,40 0,63 0,37 0,23 0,61 0,37 0,24 13 0,74 0,20 0,16 0,73 0,24 0,14 0,78 -0,07 -0,06 0,86 0,05 0,04 14 0,51 0,24 0,19 0,51 0,31 0,22 0,60 0,32 0,23 0,63 -0,17 -0,16 15 0,63 0,24 0,21 0,58 0,37 0,25 0,74 0,02 0,02 0,75 0,15 0,13 16 0,59 0,35 0,30 0,52 0,50 0,34 0,63 0,16 0,13 0,87 -0,10 -0,08 17 0,74 0,18 0,15 0,52 0,46 0,32 0,71 0,24 0,19 0,85 -0,05 -0,04 18 0,56 0,09 0,07 0,56 0,47 0,28 0,75 -0,10 -0,08 0,79 -0,03 -0,03 19 0,75 0,17 0,15 0,42 0,54 0,42 0,58 0,35 0,26 0,75 -0,17 -0,11 20 0,67 0,18 0,14 0,75 0,27 0,17 0,72 0,14 0,11 0,72 -0,15 -0,12 21 0,74 0,08 0,09 0,49 0,41 0,32 0,66 -0,11 -0,10 0,72 0,01 0,00 22 0,60 0,28 0,26 0,49 0,49 0,37 0,68 0,20 0,19 0,75 -0,05 -0,05 23 0,67 0,20 0,14 0,47 0,48 0,35 0,83 -0,08 -0,07 0,72 -0,20 -0,16 24 0,81 0,05 0,05 0,68 0,30 0,20 0,82 -0,09 -0,08 0,81 -0,05 -0,05 25 0,76 0,12 0,11 0,47 0,38 0,29 0,89 0,00 0,00 0,79 -0,10 -0,10 26 0,76 0,13 0,12 0,58 0,30 0,22 0,71 0,06 0,05 0,69 0,21 0,18 27 0,74 0,17 0,15 0,54 0,38 0,28 0,28 0,03 0,02 0,60 -0,39 -0,27 28 0,59 0,27 0,25 0,48 0,43 0,32 0,60 0,11 0,10 0,61 0,02 0,02 29 0,52 0,26 0,21 0,59 0,11 0,08 0,73 0,03 0,04 0,59 0,06 0,06 30 0,58 0,18 0,17 0,56 0,17 0,15 0,52 -0,15 -0,13 0,74 -0,05 -0,03 31 0,80 0,11 0,09 0,55 0,36 0,24 0,86 0,08 0,08 0,79 -0,09 -0,06 32 0,54 0,34 0,31 0,37 0,52 0,40 0,50 0,38 0,35 0,55 0,35 0,31 33 0,49 0,45 0,33 0,40 0,61 0,42 0,42 0,44 0,36 0,48 0,50 0,37 34 0,56 0,32 0,30 0,62 0,33 0,25 0,76 0,16 0,14 0,84 -0,02 -0,01 35 0,65 0,25 0,22 0,51 0,45 0,33 0,65 0,30 0,24 0,85 0,00 0,00 36 0,65 0,21 0,20 0,43 0,54 0,41 0,58 -0,29 -0,25 0,86 0,05 0,05

Page 136: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

136

37 0,78 0,13 0,13 0,54 0,44 0,30 0,86 0,08 0,08 0,88 0,02 0,01 38 0,75 -0,08 -0,06 0,73 0,26 0,16 0,79 -0,07 -0,06 0,89 0,07 0,06 39 0,70 0,21 0,18 0,63 0,28 0,19 0,80 0,00 0,00 0,88 -0,05 -0,04 40 0,67 0,25 0,20 0,65 0,33 0,22 0,83 0,12 0,11 0,73 0,20 0,16 41 0,54 0,33 0,26 0,47 0,48 0,37 0,75 0,07 0,07 0,79 0,12 0,11 42 0,76 0,04 0,03 0,54 0,37 0,28 0,70 -0,18 -0,14 0,79 0,04 0,03 43 0,70 0,23 0,18 0,58 0,29 0,19 0,76 -0,12 -0,10 0,76 -0,16 -0,11 44 0,65 0,17 0,18 0,44 0,53 0,44 0,74 0,10 0,10 0,82 0,00 0,00 45 0,67 0,18 0,16 0,50 0,53 0,40 0,88 0,05 0,04 0,69 -0,15 -0,14 46 0,59 0,28 0,22 0,50 0,52 0,33 0,73 -0,09 -0,09 0,69 -0,02 -0,03 47 0,66 0,24 0,21 0,58 0,34 0,26 0,79 -0,02 -0,02 0,81 0,12 0,12 48 0,88 -0,07 -0,06 0,46 0,53 0,37 0,81 -0,10 -0,08 0,85 -0,05 -0,04 49 0,67 0,20 0,18 0,58 0,32 0,23 0,59 0,26 0,21 0,74 0,19 0,16 50 0,60 0,23 0,22 0,62 0,30 0,24 0,86 0,02 0,02 0,63 0,04 0,03

Page 137: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

137

Anexa 2 Tabelul 2.

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-

coeficientul diagnostic)

Adolescenţii moldoveni (UTA Găgăuzia)

"Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul ruşilor

A S D A S D A S D A S D 1 0,63 0,17 0,14 0,58 0,30 0,24 0,47 0,50 0,39 0,53 0,29 0,25 2 0,74 0,19 0,20 0,58 0,37 0,28 0,68 0,18 0,14 0,81 -0,06 -0,05 3 0,43 0,47 0,40 0,34 0,65 0,50 0,64 -0,24 -0,21 0,88 0,05 0,04 4 0,51 0,47 0,38 0,51 0,47 0,38 0,56 0,43 0,36 0,56 0,43 0,36 5 0,56 0,40 0,33 0,54 0,38 0,29 0,58 0,37 0,27 0,66 0,21 0,15 6 0,64 0,12 0,13 0,60 0,35 0,28 0,77 0,11 0,09 0,70 0,10 0,08 7 0,65 0,28 0,22 0,47 0,51 0,36 0,51 0,40 0,33 0,56 0,39 0,29 8 0,64 0,18 0,17 0,50 0,35 0,26 0,57 0,34 0,26 0,71 0,20 0,16 9 0,55 0,30 0,26 0,56 0,23 0,19 0,71 0,10 0,08 0,75 0,04 0,03 10 0,59 0,14 0,14 0,78 0,07 0,09 0,60 0,22 0,24 0,64 0,14 0,15 11 0,84 0,09 0,08 0,74 0,15 0,12 0,67 0,04 0,03 0,78 0,11 0,08 12 0,71 0,20 0,16 0,60 0,38 0,28 0,65 0,25 0,23 0,65 0,22 0,18 13 0,71 0,16 0,17 0,54 0,31 0,26 0,51 0,31 0,26 0,59 0,27 0,24 14 0,69 0,19 0,13 0,58 0,40 0,28 0,78 0,00 0,00 0,78 0,03 0,03 15 0,64 0,25 0,22 0,61 0,25 0,23 0,62 0,20 0,16 0,70 0,17 0,13 16 0,67 0,10 0,14 0,69 0,14 0,19 0,69 0,10 0,14 0,67 0,13 0,17 17 0,76 0,14 0,11 0,67 0,18 0,14 0,90 0,00 0,00 0,85 -0,12 -0,09 18 0,42 0,41 0,37 0,40 0,36 0,36 0,35 0,54 0,44 0,65 0,21 0,16 19 0,63 0,17 0,14 0,52 0,37 0,30 0,54 0,33 0,33 0,58 0,17 0,20 20 0,60 0,12 0,10 0,75 0,21 0,12 0,64 0,27 0,17 0,67 0,26 0,18 21 0,64 0,10 0,10 0,65 -0,01 -0,02 0,80 -0,08 -0,06 0,81 -0,05 -0,04 22 0,60 0,26 0,25 0,51 0,23 0,19 0,62 0,15 0,15 0,51 0,28 0,30 23 0,75 0,17 0,14 0,53 0,41 0,30 0,86 0,05 0,06 1,00 0,00 0,00 24 0,57 0,35 0,30 0,60 0,33 0,29 0,57 0,35 0,35 0,63 0,25 0,25 25 0,56 0,24 0,19 0,59 0,32 0,25 0,60 0,30 0,22 0,75 0,07 0,07 26 0,60 0,04 0,04 0,72 0,07 0,05 0,69 -0,16 -0,13 0,66 -0,24 -0,19 27 0,48 0,33 0,29 0,56 0,39 0,31 0,70 0,08 0,07 0,57 0,08 0,06 28 0,47 0,18 0,16 0,51 0,34 0,26 0,60 0,23 0,16 0,61 0,27 0,22 29 0,58 0,32 0,31 0,55 -0,08 -0,06 0,63 0,17 0,13 0,54 0,14 0,13 30 0,55 0,29 0,25 0,40 0,63 0,43 0,69 0,21 0,19 0,60 0,01 0,02 31 0,54 -0,10 -0,10 0,59 0,19 0,14 0,71 0,23 0,16 0,69 0,01 0,00 32 0,65 0,28 0,22 0,51 0,39 0,28 0,65 0,29 0,22 0,81 0,04 0,04 33 0,70 0,18 0,15 0,65 0,30 0,23 0,59 0,27 0,21 0,72 0,18 0,14 34 0,63 0,23 0,24 0,59 0,37 0,25 0,61 0,31 0,23 0,77 0,13 0,11 35 0,63 0,17 0,14 0,52 0,37 0,30 0,54 0,44 0,36 0,53 0,29 0,25 36 0,67 0,22 0,18 0,73 0,09 0,08 0,76 0,09 0,08 0,83 0,10 0,09 37 0,79 0,07 0,07 0,56 0,43 0,28 0,56 0,43 0,28 0,76 0,05 0,04 38 0,60 0,35 0,24 0,50 0,53 0,36 0,50 0,53 0,36 0,44 0,47 0,30

Page 138: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

138

Anexa 3

Tabelul 3.

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-

coeficientul diagnostic)

Adolescenţii moldoveni (Transnistria)

„Eu”-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul ruşilor

A S D A S D A S D A S D 1 0,73 0,01 0,00 0,72 0,03 0,02 0,53 0,11 0,09 0,79 -0,06 -0,08 2 0,38 0,49 0,39 0,38 0,51 0,43 0,50 0,18 0,14 0,67 -0,17 -0,12 3 0,42 0,38 0,28 0,42 0,38 0,28 0,40 0,43 0,32 0,80 0,03 0,01 4 0,45 0,38 0,36 0,45 0,38 0,36 0,56 0,24 0,27 0,55 -0,29 -0,25 5 0,76 0,03 0,03 0,68 0,07 0,05 0,74 0,07 0,06 0,89 0,03 0,03 6 0,76 0,10 0,08 0,47 0,41 0,39 0,73 -0,12 -0,10 0,86 -0,05 -0,04 7 0,50 0,28 0,24 0,60 0,34 0,22 0,67 0,06 0,05 0,73 -0,03 -0,01 8 0,69 0,16 0,10 0,69 0,23 0,13 0,67 0,21 0,11 0,81 0,07 0,05 9 0,60 0,23 0,19 0,68 0,30 0,21 0,71 0,06 0,05 0,82 0,11 0,08 10 0,63 0,19 0,19 0,64 0,25 0,21 0,72 0,03 0,04 0,72 0,11 0,09 11 0,56 0,27 0,25 0,53 0,35 0,28 0,34 0,49 0,43 0,81 0,02 0,02 12 0,40 0,40 0,40 0,47 0,47 0,42 0,43 0,44 0,43 0,88 -0,09 -0,08 13 0,60 0,03 0,04 0,58 0,42 0,29 0,61 0,23 0,19 0,65 -0,02 -0,02 14 0,67 0,09 0,08 0,70 0,18 0,14 0,69 0,12 0,10 0,57 0,07 0,07 15 0,70 0,21 0,19 0,66 0,17 0,12 0,65 0,07 0,06 0,61 -0,27 -0,26 16 0,60 0,28 0,26 0,44 0,48 0,39 0,72 0,19 0,15 0,73 0,18 0,14 17 0,64 0,21 0,20 0,52 0,38 0,28 0,86 0,09 0,10 0,80 -0,03 -0,03 18 0,57 0,12 0,09 0,56 0,39 0,29 0,75 0,17 0,15 0,78 0,06 0,04 19 0,72 0,19 0,15 0,69 0,26 0,19 0,90 -0,05 -0,04 0,88 -0,05 -0,04 20 0,60 0,29 0,26 0,54 0,23 0,23 0,50 0,39 0,37 0,74 -0,03 -0,03 21 0,60 -0,03 -0,04 0,56 0,35 0,30 0,74 0,00 0,00 0,69 -0,15 -0,10 22 0,56 0,27 0,30 0,54 0,42 0,35 0,65 0,21 0,22 0,72 0,00 -0,02 23 0,81 0,09 0,09 0,76 0,07 0,06 0,77 0,04 0,05 0,51 0,10 0,12 24 0,58 0,28 0,28 0,60 0,38 0,30 0,69 0,11 0,10 0,60 -0,17 -0,13 25 0,67 0,17 0,13 0,65 0,30 0,20 0,65 0,27 0,18 0,65 0,07 0,07 26 0,61 0,11 0,11 0,57 0,37 0,28 0,80 0,03 0,02 0,76 0,03 0,04 27 0,57 0,02 0,03 0,59 0,38 0,27 0,57 0,25 0,20 0,78 0,11 0,09 28 0,75 0,07 0,06 0,71 0,16 0,11 0,91 0,07 0,06 0,81 -0,02 -0,01 29 0,73 0,22 0,18 0,66 0,21 0,16 0,57 0,21 0,18 0,79 0,15 0,10 30 0,81 0,14 0,11 0,67 0,23 0,19 0,73 -0,07 -0,06 0,81 -0,02 -0,02

Page 139: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

139

Anexa 4 Tabelul 4.

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-

coeficientul diagnostic)

Adolescenţii ruşi "Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul

moldovenilor A S D A S D A S D A S D 1 0,53 0,38 0,33 0,38 0,63 0,46 0,49 0,43 0,36 0,88 0,05 0,04 2 0,56 0,32 0,31 0,47 0,51 0,40 0,63 0,27 0,25 0,76 -0,05 -0,053 0,58 0,29 0,29 0,50 0,45 0,33 0,74 0,20 0,18 0,48 -0,48 -0,394 0,49 0,38 0,33 0,40 0,57 0,43 0,47 0,46 0,37 0,65 0,21 0,21 5 0,74 0,21 0,19 0,52 0,39 0,35 0,60 0,38 0,36 0,65 0,29 0,29 6 0,47 0,42 0,40 0,37 0,56 0,48 0,50 0,37 0,30 0,64 -0,33 -0,257 0,54 0,26 0,20 0,42 0,52 0,39 0,57 0,30 0,24 0,24 -0,27 -0,198 0,66 0,20 0,16 0,44 0,55 0,41 0,56 0,29 0,25 0,83 0,06 0,05 9 0,41 0,37 0,32 0,37 0,52 0,47 0,41 0,42 0,40 0,66 0,09 0,06 10 0,56 0,35 0,32 0,46 0,56 0,43 0,42 0,55 0,43 0,76 -0,07 -0,0611 0,68 0,08 0,07 0,59 0,31 0,24 0,71 0,18 0,15 0,90 0,05 0,05 12 0,78 0,10 0,08 0,73 0,21 0,17 0,81 0,14 0,12 0,81 -0,08 -0,0613 0,60 0,28 0,26 0,54 0,39 0,33 0,92 0,02 0,02 0,89 0,00 0,00 14 0,54 0,37 0,31 0,51 0,44 0,33 0,58 0,35 0,30 0,81 0,03 0,03 15 0,50 0,42 0,30 0,37 0,61 0,46 0,50 0,42 0,30 0,69 -0,23 -0,2116 0,69 0,20 0,18 0,68 0,16 0,15 0,75 0,16 0,13 0,76 0,01 0,00 17 0,64 0,27 0,23 0,49 0,46 0,39 0,63 0,31 0,24 0,79 0,11 0,13 18 0,51 0,34 0,28 0,55 0,38 0,29 0,56 0,39 0,29 0,70 0,15 0,15 19 0,63 0,20 0,22 0,57 0,35 0,35 0,76 -0,06 -0,07 0,82 -0,01 -0,0220 0,76 0,18 0,15 0,54 0,42 0,30 0,76 0,04 0,03 0,77 -0,10 -0,0821 0,68 0,19 0,17 0,52 0,45 0,36 0,58 0,25 0,23 0,82 -0,01 -0,0222 0,54 0,34 0,30 0,31 0,70 0,53 0,67 0,28 0,21 0,50 -0,47 -0,3623 0,63 0,26 0,19 0,59 0,41 0,29 0,67 0,27 0,19 0,83 -0,10 -0,0824 0,70 0,21 0,21 0,63 0,31 0,27 0,66 0,21 0,21 0,74 -0,16 -0,1725 0,63 0,21 0,22 0,38 0,55 0,46 0,75 0,07 0,08 0,57 -0,25 -0,2126 0,77 0,13 0,14 0,61 0,29 0,26 0,84 0,07 0,06 0,75 -0,17 -0,1527 0,63 0,24 0,25 0,53 0,33 0,31 0,67 0,23 0,22 0,78 0,01 0,02 28 0,69 0,22 0,19 0,59 0,33 0,25 0,78 0,07 0,06 0,75 0,07 0,06 29 0,47 0,44 0,33 0,46 0,51 0,39 0,58 0,32 0,27 0,63 0,20 0,16 30 0,60 0,27 0,20 0,56 0,47 0,41 0,79 -0,12 -0,09 0,47 -0,55 -0,4031 0,78 0,09 0,08 0,64 0,27 0,23 0,92 0,05 0,05 0,89 0,00 0,00 32 0,54 0,34 0,32 0,40 0,53 0,49 0,62 0,25 0,29 0,76 -0,08 -0,0733 0,67 0,17 0,16 0,57 0,33 0,32 0,80 0,07 0,07 0,81 0,05 0,05 34 0,49 0,28 0,30 0,46 0,42 0,46 0,49 0,22 0,24 0,78 -0,06 -0,0535 0,41 0,46 0,44 0,33 0,68 0,51 0,47 0,43 0,37 0,63 0,23 0,24 36 0,78 0,13 0,12 0,44 0,50 0,39 0,67 0,23 0,21 0,76 0,03 0,03 37 0,65 0,20 0,16 0,47 0,50 0,38 0,58 0,27 0,23 0,77 0,16 0,14 38 0,64 0,22 0,19 0,49 0,44 0,32 0,71 0,19 0,19 0,88 -0,02 -0,02

Page 140: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

140

39 0,70 0,22 0,16 0,47 0,49 0,36 0,81 0,09 0,06 0,74 -0,18 -0,1240 0,34 0,58 0,51 0,40 0,55 0,45 0,45 0,39 0,35 0,48 -0,53 -0,3941 0,62 0,17 0,19 0,39 0,62 0,54 0,61 0,27 0,26 0,48 -0,52 -0,4042 0,66 0,19 0,18 0,40 0,49 0,43 0,72 0,18 0,15 0,78 -0,16 -0,1443 0,63 0,14 0,18 0,48 0,44 0,33 0,58 0,27 0,21 0,66 0,12 0,15 44 0,73 0,22 0,17 0,60 0,37 0,27 0,79 0,16 0,13 0,54 -0,41 -0,3045 0,63 0,26 0,23 0,55 0,39 0,29 0,58 0,26 0,21 0,72 0,12 0,11 46 0,59 0,16 0,13 0,58 0,36 0,27 0,77 0,20 0,15 0,69 -0,20 -0,1347 0,56 0,38 0,25 0,65 0,35 0,22 0,65 0,37 0,22 0,77 -0,07 -0,0548 0,67 0,21 0,19 0,50 0,43 0,37 0,69 0,12 0,11 0,75 -0,14 -0,1049 0,49 0,46 0,34 0,32 0,69 0,52 0,25 0,80 0,60 0,29 0,68 0,56 50 0,77 0,13 0,09 0,47 0,52 0,40 0,69 0,04 0,03 0,76 -0,15 -0,14

Page 141: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

141

Anexa 5

Tabelul 5.

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-

coeficientul diagnostic)

Adolescenţii ucraineni

"Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul moldovenilor

Heterostereotipul ruşilor

A S D A S D A S D A S D A S D 1 0,71 0,09 0,12 0,46 0,55 0,46 0,52 0,49 0,42 0,57 0,33 0,37 0,49 0,45 0,412 0,71 0,14 0,17 0,65 0,25 0,32 0,68 0,25 0,33 0,56 0,24 0,25 0,54 0,3 0,373 0,56 0,33 0,29 0,56 0,33 0,33 0,75 -0,27 -0,33 0,69 -0,33 -0,39 0,38 0,53 0,444 0,61 0,29 0,25 0,37 0,52 0,44 0,56 0,31 0,24 0,61 0,14 0,14 0,43 0,45 0,395 0,56 0,47 0,37 0,56 0,47 0,37 0,56 0,47 0,37 0,38 -0,67 -0,46 0,56 0,47 0,3 6 0,47 0,52 0,36 0,38 0,61 0,45 0,88 0,11 0,06 0,65 0,09 0,08 0,37 0,63 0,467 0,64 0,21 0,2 0,51 0,46 0,39 0,69 0,04 0,04 0,58 -0,21 -0,22 0,78 0,08 0,078 0,46 0,5 0,36 0,43 0,52 0,4 0,63 0,32 0,24 0,79 -0,04 -0,03 0,64 0,29 0,239 0,67 0,12 0,12 0,67 0,17 0,16 0,67 0,12 0,12 0,75 -0,08 -0,06 0,56 0,4 0,2910 0,69 0,19 0,18 0,54 0,33 0,31 0,78 0,13 0,12 0,81 -0,04 -0,03 0,85 0,1 0,0911 0,53 0,29 0,27 0,36 0,57 0,47 0,61 0,24 0,21 0,81 0,04 0,03 0,71 0,13 0,1112 0,58 0,35 0,33 0,44 0,48 0,45 0,52 0,37 0,35 0,82 -0,04 -0,04 0,67 0,1 0,1 13 0,57 0,34 0,3 0,34 0,63 0,51 0,52 0,35 0,27 0,78 -0,07 -0,07 0,65 0,2 0,1914 0,59 0,3 0,28 0,37 0,47 0,45 0,61 0,29 0,25 0,63 0,27 0,25 0,56 0,33 0,3 15 0,54 0,36 0,31 0,51 0,39 0,29 0,78 0,15 0,11 0,76 -0,02 -0,01 0,97 0,02 0,0116 0,65 0,16 0,1 0,44 0,53 0,42 0,55 0,31 0,24 0,7 0,08 0,08 0,76 0,01 0 17 0,76 0,07 0,05 0,47 0,44 0,35 0,79 0,09 0,07 0,51 -0,26 -0,23 0,56 0,37 0,2518 0,55 0,28 0,28 0,44 0,47 0,39 0,69 0,16 0,16 0,63 0,26 0,25 0,58 0,35 0,3 19 0,6 0,18 0,17 0,47 0,5 0,39 0,76 0,09 0,08 0,83 0,003 0 0,54 0,12 0,0820 0,67 0,12 0,12 0,38 0,63 0,49 0,53 0,38 0,29 0,72 0,11 0,1 0,58 0,32 0,2921 0,58 0,26 0,27 0,37 0,56 0,52 0,59 0,32 0,27 0,81 -0,05 -0,05 0,49 0,39 0,3222 0,65 -0,04 -0,03 0,61 0,33 0,24 0,62 0,29 0,21 0,59 -0,35 -0,24 0,79 0,18 0,1223 0,54 0,4 0,3 0,49 0,49 0,37 0,64 0,33 0,24 0,84 0,12 0,1 0,54 0,42 0,3124 0,4 0,52 0,44 0,36 0,61 0,48 0,77 0,14 0,11 0,83 0,02 0,01 0,72 0,22 0,1725 0,68 0,24 0,21 0,51 0,44 0,32 0,63 0,31 0,23 0,76 0,06 0,04 0,6 0,34 0,2726 0,68 0,29 0,26 0,38 0,48 0,47 0,56 0,33 0,29 0,83 0,03 0,03 0,64 0,17 0,1327 0,43 0,4 0,31 0,54 0,42 0,32 0,47 0,37 0,36 0,56 -0,07 -0,06 0,48 0,48 0,3828 0,65 0,17 0,18 0,51 0,37 0,29 0,68 -0,01 -0,02 0,68 -0,01 -0,02 0,79 0,05 0,0529 0,74 0,19 0,16 0,44 0,5 0,39 0,85 0,05 0,04 0,74 -0,04 -0,03 0,69 0,23 0,1930 0,63 0,28 0,22 0,46 0,55 0,41 0,5 0,45 0,36 0,44 0,49 0,38 0,45 0,43 0,3631 0,52 0,36 0,28 0,41 0,48 0,36 0,43 0,5 0,39 0,77 0,15 0,13 0,75 0,23 0,1632 0,48 0,4 0,36 0,47 0,49 0,39 0,43 0,45 0,41 0,72 -0,07 -0,07 0,59 0,31 0,2733 0,81 0,15 0,13 0,47 0,48 0,4 0,86 0,08 0,09 0,63 0,31 0,25 0,64 0,31 0,27

Page 142: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

142

34 0,5 -0,36 -0,27 0,48 0,47 0,36 0,67 0,04 0,01 0,44 -0,6 -0,39 0,54 0,44 0,2935 0,47 0,44 0,4 0,5 0,53 0,5 0,38 0,56 0,46 0,59 -0,21 -0,14 0,75 0,13 0,0836 0,54 0,36 0,28 0,51 0,43 0,32 0,54 0,39 0,3 0,64 -0,27 -0,2 0,45 0,54 0,3937 0,63 0,29 0,23 0,48 0,37 0,29 0,48 0,37 0,29 0,79 0,007 0 0,54 0,39 0,3 38 0,74 0,21 0,18 0,56 0,34 0,29 0,83 0,12 0,11 0,69 -0,23 -0,18 0,59 0,27 0,2339 0,55 0,36 0,33 0,42 0,5 0,46 0,56 -0,32 -0,29 0,56 -0,32 -0,29 0,59 0,34 0,3140 0,58 0,32 0,27 0,56 0,41 0,37 0,66 0,14 0,13 0,79 0,02 0,02 0,81 0,04 0,0341 0,65 0,19 0,13 0,75 0,09 0,09 0,78 0,13 0,1 0,611 -0,28 -0,21 0,76 0,17 0,1142 0,66 0,3 0,22 0,36 0,67 0,46 0,78 0,16 0,1 0,9 -0,07 -0,04 0,75 0,27 0,1543 0,65 0,26 0,2 0,44 0,53 0,4 0,56 0,38 0,28 0,84 0,05 0,04 0,65 0,27 0,2144 0,5 0,4 0,33 0,5 0,53 0,5 0,58 0,44 0,44 0,75 -0,27 -0,33 0,4 0,64 0,5345 0,65 0,33 0,28 0,51 0,47 0,38 0,72 0,23 0,16 0,89 0,003 0 0,81 0,19 0,1146 0,79 0,11 0,09 0,56 0,3 0,25 0,82 -0,006 0 0,54 -0,22 -0,17 0,73 -0,07 -0,0647 0,58 0,28 0,26 0,46 0,46 0,34 0,73 0,13 0,13 0,68 0,23 0,1948 0,56 0,32 0,3 0,41 0,58 0,44 0,75 0,14 0,13 0,89 -0,03 -0,03 0,53 0,4 0,3349 0,63 0,26 0,2 0,41 0,58 0,47 0,76 0,23 0,14 0,61 0,01 0 0,69 0,17 0,1550 0,46 0,49 0,38 0,39 0,6 0,44 0,49 0,36 0,31 0,37 -0,63 -0,51 0,36 0,62 0,48

Page 143: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

143

Anexa 6 Tabelul 6.

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-

coeficientul diagnostic)

Adolescenţii bulgari

"Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul moldovenilor

Heterostereotipul ruşilor

A S D A S D A S D A S D A S D 1 0,69 -0,04 -0,03 0,53 0,4 0,33 0,69 0,09 0,06 0,67 -0,05 -0,04 0,69 0,15 0,162 0,49 0,44 0,35 0,49 0,44 0,35 0,49 0,44 0,35 0,69 0,13 0,11 0,67 0,12 0,1 3 0,56 0,31 0,31 0,52 0,26 0,25 0,78 -0,03 -0,03 0,71 -0,14 -0,12 0,54 0,36 0,324 0,59 0,32 0,26 0,51 0,4 0,32 0,57 0,28 0,24 0,85 0,07 0,08 0,49 0,44 0,345 0,74 0,1 0,09 0,4 0,53 0,42 0,8 0,11 0,09 0,66 0,23 0,24 0,37 0,57 0,436 0,53 0,27 0,21 0,43 0,48 0,4 0,54 0,39 0,3 0,76 0,12 0,11 0,76 0,1 0,087 0,68 0,24 0,21 0,58 0,44 0,34 0,75 0,24 0,15 0,75 0,09 0,07 0,65 0,37 0,218 0,57 0,16 0,15 0,34 0,6 0,5 0,59 0,16 0,15 0,53 -0,18 -0,18 0,73 0,2 0,179 0,53 0,33 0,3 0,69 0,19 0,2 0,53 0,33 0,3 0,74 -0,14 -0,13 0,71 0,17 0,1410 0,65 0,29 0,23 0,51 0,47 0,34 0,69 0,23 0,17 0,66 -0,01 -0,02 0,63 0,21 0,1811 0,71 0,13 0,14 0,62 0,27 0,23 0,66 0,22 0,17 0,73 -0,08 -0,09 0,58 0,34 0,2712 0,69 0,16 0,15 0,49 0,51 0,41 0,69 0,17 0,16 0,59 -0,33 -0,32 0,61 0,25 0,2313 0,64 0,12 0,15 0,6 0,27 0,33 0,58 0,22 0,24 0,64 -0,15 -0,17 0,58 0,24 0,3214 0,59 0,22 0,19 0,53 0,4 0,31 0,53 0,48 0,33 0,68 -0,08 -0,07 0,83 0,05 0,0415 0,57 0,26 0,21 0,33 0,62 0,51 0,64 0,28 0,22 0,61 0,17 0,16 0,51 0,42 0,3316 0,6 0,29 0,25 0,6 0,29 0,25 0,53 0,36 0,3 0,69 -0,06 -0,04 0,42 0,54 0,4117 0,74 0,12 0,12 0,57 0,33 0,29 0,79 0,08 0,09 0,66 -0,27 -0,25 0,86 -0,05 -0,0518 0,62 0,29 0,25 0,45 0,49 0,39 0,6 0,29 0,22 0,74 -0,02 -0,02 0,59 0,23 0,2219 0,72 0,16 0,14 0,62 0,35 0,25 0,79 -0,001 0 0,83 -0,02 -0,01 0,89 0,03 0,0320 0,74 0,14 0,12 0,56 0,31 0,3 0,9 -0,001 0 0,72 -0,13 -0,11 0,83 0,07 0,0721 0,62 0,29 0,25 0,45 0,49 0,39 0,6 0,29 0,22 0,74 -0,02 -0,02 0,59 0,23 0,2222 0,66 0,13 0,13 0,56 0,44 0,29 0,61 0,38 0,25 0,61 -0,26 -0,24 0,52 0,31 0,2523 0,76 -0,06 -0,05 0,44 0,6 0,46 0,84 -0,13 -0,09 0,56 -0,37 -0,31 0,65 0,26 0,2124 0,81 0,05 0,05 0,56 0,23 0,19 0,73 0,11 0,11 0,59 0,06 0,05 0,57 -0,12 -0,1125 0,79 0,13 0,13 0,52 0,41 0,37 0,76 0,07 0,07 0,9 -0,02 -0,02 0,86 0,05 0,0526 0,75 0,09 0,06 0,36 0,63 0,53 0,51 -0,08 -0,08 0,63 0,01 0 0,65 0,06 0,0527 0,51 0,43 0,31 0,48 0,41 0,32 0,51 0,43 0,31 0,74 -0,15 -0,13 0,73 0,04 0,0428 0,68 0,3 0,22 0,38 0,64 0,45 0,57 0,41 0,27 0,79 0,03 0,04 0,56 0,25 0,3129 0,61 0,29 0,23 0,47 0,48 0,33 0,58 0,35 0,27 0,65 0,17 0,14 0,47 0,46 0,3630 0,92 0,05 0,06 0,63 0,27 0,25 0,65 0,24 0,23 0,86 0,03 0,04 0,74 0,17 0,1931 0,47 0,52 0,41 0,5 0,53 0,44 0,44 0,6 0,47 0,69 0,1 0,09 0,6 0,23 0,1832 0,57 0,34 0,3 0,52 0,49 0,37 0,69 0,26 0,21 0,67 0,18 0,14 0,61 0,32 0,2433 0,41 0,53 0,39 0,46 0,45 0,34 0,45 0,5 0,39 0,51 0,48 0,35 0,51 0,46 0,3434 0,51 0,38 0,33 0,38 0,55 0,46 0,42 0,44 0,41 0,56 0,32 0,27 0,54 0,33 0,31

Page 144: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

144

35 0,47 0,37 0,31 0,5 0,43 0,34 0,67 0,21 0,2 0,79 0,08 0,07 0,61 0,28 0,2436 0,56 0,31 0,3 0,54 0,37 0,3 0,92 0,02 0,02 0,94 0 0 0,65 0,22 0,2137 0,78 0,13 0,1 0,54 0,4 0,35 0,72 0,13 0,1 0,74 0,08 0,08 0,67 0,23 0,2138 0,69 0,12 0,09 0,5 0,49 0,33 0,81 0,11 0,07 0,74 0,07 0,05 0,66 0,29 0,2139 0,69 0,21 0,18 0,54 0,39 0,32 0,63 0,26 0,23 0,84 0,03 0,03 0,72 0,14 0,1440 0,74 0,1 0,1 0,74 0,02 0,02 0,84 0,12 0,1 41 0,62 0,23 0,18 0,69 0,27 0,18 0,69 0,13 0,1 0,7 -0,09 -0,07 0,66 0,2 0,1642 0,61 0,3 0,24 0,44 0,53 0,39 0,69 0,27 0,21 0,76 0,14 0,16 0,6 0,27 0,2343 0,67 0,13 0,11 0,46 0,39 0,33 0,71 0,16 0,14 0,82 0,06 0,06 0,62 0,18 0,1644 0,72 0,19 0,15 0,45 0,55 0,39 0,67 0,09 0,07 0,63 0,23 0,21 0,6 0,32 0,2345 0,54 0,31 0,28 0,58 0,33 0,31 0,76 0,17 0,14 0,63 -0,34 -0,28 0,7 0,17 0,1546 0,83 0,04 0,03 0,57 0,38 0,3 0,54 0,002 0,02 0,6 -0,22 -0,17 0,72 -0,01 -0,0247 0,63 0,21 0,14 0,63 0,27 0,2 0,63 0,21 0,14 0,6 -0,37 -0,36 0,59 0,25 0,1848 0,83 0,01 0,01 0,44 0,12 0,1 0,69 -0,16 -0,1 0,72 -0,15 -0,12 0,51 0,13 0,0849 0,59 0,31 0,24 0,44 0,57 0,39 0,49 0,5 0,34 0,94 0,03 0,04 0,54 0,42 0,3 50 0,67 0,13 0,11 0,46 0,39 0,33 0,71 0,15 0,14 0,82 0,06 0,06 0,62 0,17 0,16

Page 145: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

145

Anexa 7

Tabelul 7

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-

coeficientul diagnostic)

Adolescenţii găgăuzi (Comrat, UTA Găgăuz Ery)

„Eu”-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul moldovenilor

Heterostereotipul ruşilor

A S D A S D A S D A S D A S D 1 0,75 0,13 0,12 0,39 0,54 0,43 0,71 0,20 0,18 0,69 0,21 0,19 0,63 0,28 0,202 0,58 0,28 0,19 0,40 0,46 0,33 0,81 0,04 0,03 0,61 0,27 0,22 0,61 0,28 0,223 0,71 0,07 0,09 0,71 0,07 0,09 0,65 0,10 0,10 0,59 0,15 0,13 0,58 0,30 0,264 0,48 0,39 0,39 0,44 0,48 0,37 0,44 0,43 0,32 0,71 -0,12 -0,11 0,38 0,56 0,525 0,63 0,01 0,00 0,54 -0,03 -0,01 0,67 -0,05 -0,05 0,65 -0,21 -0,15 0,73 -0,06 -0,036 0,61 0,19 0,12 0,61 0,19 0,19 0,59 0,07 0,04 0,78 -0,19 -0,14 0,67 0,20 0,167 0,59 0,38 0,31 0,56 0,20 0,14 0,63 0,00 0,00 0,65 0,07 0,04 0,69 0,19 0,138 0,63 0,16 0,15 0,51 0,34 0,26 0,79 -0,16 -0,13 0,79 -0,16 -0,13 0,60 0,33 0,269 0,52 0,35 0,35 0,44 0,50 0,47 0,69 0,21 0,20 0,65 0,04 0,04 0,70 0,22 0,2010 0,57 0,29 0,25 0,47 0,48 0,37 0,65 0,03 0,01 0,81 -0,01 0,00 0,69 0,15 0,1211 0,61 0,18 0,18 0,38 0,56 0,45 0,72 0,09 0,07 0,92 0,05 0,04 0,70 0,08 0,1012 0,60 0,27 0,25 0,63 0,28 0,27 0,65 0,23 0,21 0,70 -0,02 -0,02 0,63 0,24 0,2113 0,69 0,16 0,16 0,40 0,52 0,44 0,72 -0,11 -0,10 0,84 -0,12 -0,10 0,68 0,15 0,1114 0,71 0,23 0,19 0,56 0,47 0,33 0,58 0,25 0,19 0,55 0,10 0,06 0,57 0,20 0,1415 0,49 0,33 0,32 0,48 0,44 0,36 0,76 0,10 0,09 0,86 0,02 0,01 0,79 0,13 0,1216 0,54 0,40 0,35 0,44 0,60 0,47 0,53 0,43 0,34 0,73 0,12 0,11 0,66 0,29 0,2417 0,72 0,13 0,12 0,61 0,30 0,23 0,67 0,23 0,20 0,70 0,16 0,14 0,79 0,06 0,0418 0,68 0,23 0,21 0,49 0,40 0,37 0,56 0,33 0,29 0,55 0,38 0,32 0,53 0,39 0,3519 0,81 0,07 0,07 0,60 0,24 0,19 0,85 0,05 0,05 0,89 -0,03 -0,03 0,62 0,35 0,2520 0,65 0,17 0,14 0,35 0,57 0,49 0,70 0,09 0,07 0,83 0,02 0,02 0,66 0,12 0,1221 0,76 0,14 0,12 0,51 0,42 0,33 0,77 0,04 0,03 0,81 0,08 0,09 0,79 0,09 0,0822 0,62 0,31 0,27 0,61 0,34 0,28 0,62 0,30 0,24 0,79 0,14 0,13 0,83 0,03 0,0323 0,72 0,09 0,06 0,63 0,36 0,23 0,69 0,25 0,20 0,77 0,18 0,21 1,00 0,00 0,0024 0,49 0,49 0,36 0,64 -0,05 -0,03 0,56 0,32 0,19 0,63 -0,25 -0,24 0,61 0,30 0,1825 0,67 0,13 0,13 0,72 0,11 0,10 0,67 0,19 0,20 0,67 0,13 0,13 0,53 0,16 0,1226 0,50 0,36 0,29 0,61 0,35 0,25 0,56 0,45 0,37 0,76 0,16 0,13 0,50 0,40 0,3027 0,56 0,31 0,26 0,58 0,34 0,29 0,70 0,24 0,20 0,76 -0,01 -0,02 0,76 0,13 0,1128 0,60 0,29 0,24 0,61 0,35 0,25 0,50 0,39 0,30 0,76 0,16 0,13 0,50 0,45 0,3729 0,47 0,46 0,39 0,38 0,60 0,50 0,44 0,48 0,39 0,44 0,56 0,46 0,47 0,55 0,4930 0,42 0,52 0,43 0,42 0,52 0,43 0,42 0,54 0,44 0,49 0,39 0,30 0,60 0,32 0,2231 0,45 0,41 0,40 0,45 0,41 0,40 0,75 0,14 0,12 0,65 -0,11 -0,12 0,40 0,45 0,3732 0,62 0,23 0,26 0,40 0,59 0,53 0,53 0,32 0,28 0,42 -0,62 -0,50 0,63 0,21 0,2133 0,65 0,31 0,23 0,72 0,26 0,19 0,48 0,07 0,05 0,73 -0,28 -0,28 0,65 0,31 0,2334 0,76 0,18 0,14 0,50 0,53 0,44 0,62 0,21 0,18 0,57 0,07 0,05 0,64 0,31 0,23

Page 146: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

146

35 0,46 0,49 0,45 0,42 0,56 0,45 0,53 0,39 0,27 0,59 0,22 0,19 0,67 0,21 0,1636 0,60 0,15 0,12 0,55 0,36 0,30 0,64 0,14 0,12 0,61 0,25 0,26 0,50 0,32 0,2837 0,50 0,09 0,05 0,56 0,41 0,39 0,53 0,26 0,20 0,60 -0,16 -0,14 0,49 0,18 0,1438 0,76 0,14 0,10 0,54 0,45 0,40 0,49 0,31 0,25 0,49 0,39 0,30 0,44 0,60 0,3939 0,42 0,42 0,32 0,56 0,02 0,02 0,56 0,19 0,18 0,47 -0,05 -0,03 0,63 0,15 0,1240 0,48 0,33 0,29 0,65 -0,10 -0,06 0,67 0,16 0,13 0,71 0,08 0,07 0,65 0,09 0,0641 0,61 0,24 0,21 0,40 0,53 0,42 0,98 -0,02 -0,01 0,97 0,02 0,01 0,90 0,08 0,0642 0,48 0,37 0,32 0,56 0,30 0,26 0,74 0,08 0,06 0,69 0,00 0,01 0,79 0,13 0,0943 0,65 0,27 0,21 0,52 0,37 0,33 0,75 0,02 0,01 0,86 -0,02 -0,02 0,65 0,29 0,2544 0,56 0,38 0,31 0,50 0,37 0,26 0,50 0,37 0,26 0,50 0,37 0,26 0,50 0,37 0,2645 0,71 0,15 0,14 0,81 0,08 0,08 0,79 0,03 0,03 0,94 -0,02 -0,01 0,81 -0,01 0,0046 0,55 0,40 0,30 0,40 0,58 0,44 0,76 0,11 0,08 0,62 0,18 0,17 0,71 0,24 0,2247 0,72 -0,06 -0,04 0,75 0,05 0,03 0,57 -0,06 -0,06 -0,06 -0,16 -0,12 0,59 -0,21 -0,1648 0,54 0,25 0,19 0,44 0,47 0,37 0,53 0,11 0,10 0,61 0,29 0,24 0,58 -0,06 -0,0549 0,57 0,23 0,19 0,63 0,11 0,07 0,72 0,11 0,10 0,63 -0,25 -0,19 0,69 0,06 0,0450 0,53 0,38 0,32 0,94 0,07 0,03 0,63 0,23 0,15 0,66 0,02 0,02 0,57 0,36 0,24

Page 147: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

147

Anexa 8 Tabelul 8.

Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D- coeficientul diagnostic)

Studenţii găgăuzi (Comrat, UTA Găgăuz Ery) Eu-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul

moldovenilor Heterostereotipul

ruşilor A S D A S D A S D A S D A S D 1 0,67 0,27 0,18 0,65 0,18 0,15 0,63 0,11 0,11 0,67 -0,32 -0,20 0,69 0,20 0,12 2 0,55 0,27 0,21 0,73 0,13 0,11 0,55 0,12 0,11 0,67 0,06 0,06 0,69 0,08 0,07 3 0,58 0,30 0,24 0,25 0,80 0,60 0,79 0,09 0,07 0,75 -0,15 -0,10 0,35 0,64 0,49 4 0,56 0,31 0,29 0,36 0,58 0,41 0,49 0,38 0,31 0,81 -0,10 -0,09 0,51 0,46 0,34 5 0,56 0,23 0,25 0,48 0,29 0,28 0,72 0,11 0,12 0,76 -0,02 -0,02 0,82 0,05 0,05 6 0,51 0,32 0,35 0,53 0,39 0,36 0,67 0,13 0,14 0,68 0,00 -0,02 0,50 0,43 0,34 7 0,56 0,30 0,27 0,44 0,53 0,42 0,56 0,27 0,20 0,60 0,36 0,28 0,53 0,38 0,28 8 0,28 0,41 0,33 0,40 0,56 0,45 0,60 0,01 -0,02 0,70 -0,28 -0,18 0,62 0,34 0,24 9 0,56 0,37 0,29 0,43 0,48 0,40 0,98 0,02 0,01 0,79 -0,14 -0,10 0,61 0,34 0,26 10 0,50 0,36 0,35 0,46 0,44 0,43 0,58 0,26 0,27 0,59 0,29 0,32 0,50 0,43 0,33 11 0,60 0,30 0,22 0,51 0,50 0,43 0,53 0,33 0,28 0,74 0,12 0,08 0,74 0,14 0,09 12 0,81 0,13 0,11 0,42 0,50 0,43 0,79 -0,11 -0,10 0,75 -0,15 -0,13 0,54 0,39 0,35 13 0,49 0,34 0,28 0,48 0,47 0,38 0,56 0,25 0,21 0,66 0,21 0,19 0,69 0,24 0,21 14 0,58 0,30 0,26 0,42 0,57 0,43 0,42 0,49 0,41 0,79 0,12 0,12 0,65 0,32 0,24 15 0,63 0,26 0,21 0,41 0,45 0,36 0,85 0,02 0,02 0,66 0,21 0,19 0,74 0,16 0,13 16 0,70 0,15 0,12 0,59 0,32 0,28 0,73 0,06 0,04 0,75 0,10 0,10 0,81 0,12 0,12 17 0,72 0,21 0,18 0,48 0,40 0,36 0,81 0,08 0,08 0,87 -0,02 -0,01 0,62 0,34 0,24 18 0,60 0,25 0,24 0,60 0,25 0,24 0,60 0,25 0,24 0,60 0,25 0,24 0,60 0,25 0,24 19 0,68 0,12 0,13 0,43 0,39 0,42 0,60 0,25 0,24 0,59 0,31 0,28 0,45 0,41 0,39 20 0,77 0,11 0,09 0,54 0,44 0,33 0,82 0,02 0,01 0,79 -0,09 -0,07 0,74 0,16 0,13 21 0,63 0,22 0,18 0,50 0,50 0,35 0,69 0,16 0,12 0,73 -0,07 -0,04 0,81 -0,12 -0,09 22 0,72 0,20 0,16 0,52 0,44 0,32 0,82 -0,09 -0,07 0,83 -0,09 -0,07 0,74 0,16 0,13 23 0,69 0,09 0,07 0,69 0,26 0,22 0,67 0,12 0,09 0,83 0,09 0,07 0,75 0,17 0,16 24 0,67 0,28 0,24 0,65 0,14 0,13 0,70 0,11 0,09 0,77 0,15 0,11 0,74 0,24 0,16 25 0,64 0,33 0,23 0,45 0,52 0,46 0,77 -0,19 -0,13 0,64 0,15 0,10 0,52 0,48 0,34 26 0,57 0,37 0,36 0,63 0,12 0,12 0,41 -0,12 -0,10 0,51 -0,06 -0,04 0,49 0,15 0,12 27 0,36 0,59 0,47 0,40 0,64 0,48 0,40 0,63 0,43 0,48 0,14 0,12 0,63 0,25 0,20 28 0,35 0,60 0,50 0,26 0,78 0,59 0,63 0,19 0,16 0,67 0,04 0,03 0,58 0,30 0,25 29 0,58 0,24 0,20 0,59 0,32 0,25 0,70 0,21 0,16 0,60 0,30 0,25 0,65 0,26 0,23 30 0,51 0,40 0,29 0,38 0,60 0,45 0,61 0,33 0,24 0,81 0,00 0,01 0,66 0,23 0,19 31 0,51 0,43 0,36 0,56 0,39 0,32 0,51 0,40 0,32 0,49 -0,40 -0,35 0,46 0,50 0,37 32 0,72 0,18 0,14 0,43 0,50 0,39 0,79 0,05 0,04 0,67 -0,07 -0,06 0,65 0,22 0,19 33 0,63 0,25 0,24 0,59 0,20 0,18 0,72 0,12 0,10 0,65 0,17 0,13 0,79 0,18 0,17 34 0,60 0,12 0,10 0,61 0,08 0,06 0,65 -0,05 -0,03 0,59 0,24 0,19 0,59 0,17 0,12 35 0,51 0,45 0,36 0,48 0,47 0,38 0,43 0,51 0,44 0,47 0,49 0,39 0,38 0,57 0,46 36 0,74 0,09 0,07 0,69 0,11 0,12 0,92 -0,02 -0,01 0,85 -0,03 -0,03 0,91 -0,03 -0,03 37 0,67 0,22 0,18 0,49 0,43 0,36 0,68 0,23 0,19 0,81 -0,10 -0,08 0,79 0,08 0,07 38 0,72 0,09 0,07 0,40 0,51 0,38 0,74 -0,01 -0,01 0,60 0,01 0,00 0,72 0,04 0,3 39 0,60 0,23 0,20 0,63 0,25 0,22 0,63 0,20 0,18 0,70 0,18 0,17 0,58 0,29 0,28 40 0,73 0,07 0,07 0,43 0,47 0,40 0,72 0,14 0,13 0,73 -0,23 -0,19 0,72 0,13 0,11

Page 148: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

148

Anexa 9.

Ancheta în modificarea T.G.Stefanenko, O.Romanova

1.Este importantă pentru Dvs. naţionalitatea ce vă aparţine?

2. Dacă da, în ce situaţii?

3. În ce situaţii vă simţiţi mai mult reprezentant al etniei Dvs.?

4. Are importanţă pentru Dvs. naţionalitatea celor din jur? Dacă da, în ce situaţii?

5. Ce vă înrudeşte cu oamenii de naţionalitatea Dvs.?

Page 149: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

149

Anexa 10. Rezultatele la testul măsurării eficacităţii training-ului

t-test Student Indicii Data

t Semnificaţia

10.11.04 -0,143 0,888

13.11.04 1,922 0,068 Pozitivitate 13.12.04 0,342 0,736 10.11.04 0,452 0,656 13.11.04 -0,572 0,573 Ambivalenţă 13.12.04 -0,120 0,906 10.11.04 -0,718 0,480 13.11.04 -0,221 0,827

Evidenţiere (intensitate) 13.12.04 -0,736 0,469

10.11.04 -0,287 0,777 13.11.04 2,955 **0,007 Opimism 13.12.04 1,582 0,128

Page 150: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi

Anexa 11. PROGRAMUL Activităţilor desfăşurate în cadrul “ŞCOLII DE TOLERANŢĂ”, Chişinău

I zi Ziua II Ziua III Ziua IV Ziua V Ziua VI

10.00-10.30 Întîlnirea participanţilor de la Comrat şi Rîbniţa 10.30-11.30 Aranjarea la hotel 12.30-14.30 Excursie prin Chişinău

11.00-14.00 Training-ul “Dezvoltarea toleranţei la adolescenţi” Moderatori: I.Caunenco L.Gaşper

11.00-14.00 Training-ul “Dezvoltarea toleranţei la adolescenţi” Moderatori: I.Caunenco L.Gaşper

10.30-11.30 Lecţia „Rolul etniei bulgare în societatea civilă” Lector: N.Cervencov, dr.în istorie, colaborator ştiinţific superior la A.Ş.M. 12.00-13.30

Problema dialogului intercultural în cercetările ştiinţifice. Particularităţile personale ale tînărului savant. (AŞM) Dl.Turtă , dr.hab., secretar ştiinţific general al A.Ş.M.

10.30-12.30 Lecţia “Traficul şi tineretul. Drepturile omului” Lector: L. Gorceag psiholog 12.30-13.30 Lecţia “Particularităţile dezvoltării multiculturale a tineretului din Transnistria” Lector: Ana Melniciuc lector superior, catedra de Pedagogie, Universitatea “T.Şevcenko”, Tiraspol (AŞM)

10.30-11.30 Lecţie: „Formarea toleranţei la tinerii din Moldova în perioada de formare a societăţii democratice” Lector: I. Caunenco, dr. În psihologie 11.30-13.30 Lecţie: “Dezvoltarea toleranţei – baza dialogului intercultural la adolescenţi” (pe baza studiului realizat în RM) Lector: Lucia Gaşper, colaborator ştiinţific la A.Ş.M.

14.30-16.30 Lecţia “Standardele internaţionale privind drepturile omului şi îndeplinirea lor în Republica Moldova” Lector: A. Skvorţova, dr.în istorie, directorul programei „Drepturile omului în Moldova” (ONU) 16.30 – 17.30 Generalizare

16.00-18.00 Lecţia “Căile de integrare a minorităţilor naţionale în procesul de construire a democraţiei în Republica Moldova” Lector: T.Levandovskaia, Casa Naţionalităţilor, Departamentul Relaţiilor Naţionale şi funcţionarea limbilor

16.00-18.30 Lecţia “Problemele migraţionale ale tineretului din Republica Moldova în contextul integrării europene” Lector: V.Moşneaga, dr.hab.în politologie, profesor, şeful catedrei de Politologie a USM.

15.30-16.30 Lecţia “Iniţiativele tineretului din Găgăuz Ery” Lector: Svetlana Mironova, psiholog 16.30 – 18.00 Excursii prin locurile istorice şi de interes cultural ale Chişinăului

16.00-17.00 Lecţia „Particularităţile dezvoltării multiculturale a tineretului din Transnistria” Lector: Ana Melniciuc, lector la Universitatea din Tiraspol Catedra de pedagogie şi psihologie 17.00-18.00 Excursie la Muzeul evreiescu

14.00-15.00 Lecţie “Muzica ca mediator de toleranţă” Lector Tatiana Lupan, şefa Cabinetului acustic de pe lîngă CRM Şt. Neaga 15.00-16.00 Masa rotundă finală de discuţie

Page 151: Particularitãþile psihologice ale identitãþii etnice la adolescenþi