Parintele Arsenie Boca - Rugaciuni

8/8/2019 Parintele Arsenie Boca - Rugaciuni

1/26

Rugaciuni parintele Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajut-mi ca astzi toat ziua s am grij s m leapd de minensumi, c cine tie din ce nimicuri mare vrajb am s fac, i astfel, innd la mine, Te

pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajut-mi ca rugaciunea Prea Sfnt Numelui Tu s-mi lucreze nminte mai repede dect fulgerul pe cer, ca nici umbra gndurilor rele s nu m ntunece,

c iat mint n tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi, c umblm mpiedicndu-ne prinntunerec. Patimile au pus tin pe ochiul minii, uitarea s-a ntrit n noi ca un zid,

mpietrind inimile noastre i toate mpreun au fcut temnia n care Te inem bolnav,flmnd i fr hain, i aa risipim n deertciuni zilele noastre, umilii i dosdii pn la

pmnt.

Doamne, Cela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi. Pune foc temniei n care Teinem, aprinde dragostea Ta n inimile noastre, arde spinii patimilor i f lumin sufletelor

noastre.

Doamne, Cela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi. Vino i Te slluiete ntru noi,mpreun cu Tatl i cu Duhul, c Duhul Tu cel Sfnt Se roag pentru noi cu suspine

negrite, cnd graiul i mintea noastr rmn pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi, c nu ne dm seama cenedesvrii suntem, ct eti de aproape de sufletele noastre i ct Te deprtm prin

micimile noastre, ci lumineaz lumina Ta peste noi ca s vedem lumea prin ochii Ti, strim n veac prin viaa Ta, lumina i bucuria noastr, slav ie. Amin.

Despre rugaciune parintele Arsenie Boca

A ne ruga nseamn a ne nla spiritul i inima ctre Dumnezeu pentru a-I aduce laudelenoastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.

A ne nla spiritul ctre Dumnezeu nseamn a ne smulge din vrtejul treburilor omenetia tuturor atraciilor pmntului, fie pur materiale, fie intelectuale, dup gradul de cultur alfiecruia. Ori ce bucurie a trupului i a spiritului trebuie nlturat pentru a putea convorbicu Dumnezeu i a ne drui Lui n ntregime.

A aduce lauda lui Dumnezeu nseamn a recunoate c toat fiina noastr este creat i-

I aparine Lui. Deci ascultarea noastr o datorm numai Lui, cci suntem opera Lui itrebuie s ne ndeplinim misiunea pe care ne-a ncredinat-o El. Orice alt scop am vrea satingem n viaa, n afara voinei lui Dumnezeu nu ne va aduce dect dezastru trupesc sispiritual. Noi suntem creai cu un scop bine determinat de Creatorul nostru i El ne-a pusla dispoziie toate mijloacele ca s-l atingem. Pentru mntuirea noastr El ne-a druit totul,chiar pe unicul su Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de via i descoperitor al voinei Sale.A fugi i a ne eschiva de la cunoaterea voinei lui Dumnezeu, n ceea ce privete sensulsi scopul nostru n viaa i a ne furi unul personal dup aprecierea noastr, nseamn ane condamna singuri la moarte venic. Astfel deci, pe bun dreptate, suntem datori .saducem cu laudele si mulumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradpropriilor fantezii, conducndu-ne in mod greit, ci din contr ne-a artat clar si precis

calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, nscut ca inoi din carne si snge si avnd aceleai cerine ca ale noastre pe care le-a demonstrat nmod palpabil cum trebuie s le rezolvm.

Cine l are pe Iisus de model n toate aciunile vietii lui, acela i-a gsit sensul vietii i


2/26

pacea sufletului lui.

Recunotina noastr fa de Creator trebuie s fie nesfrit. Toate popoarele lumii, chiari cele barbare, simt necesitatea rugciunii de adorare, care este de fapt fondul oricruicult religios.

A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugciunilornoastre. Acest corp care dei este o capodoper a Maestrului Creator, totui n urma

neascultrii fa de voina Stpnului i-a pierdut starea de fericire venic n care a fostornduit la nceput i pe care altfel ar fi putut s i-o pstreze. Uneltirile diavoului ns l-audeterminat s-i satisfac dorinele i poftele personale clcnd voina si poruncaCreatorului, aa cum de altfel face acum ntreaga omenire, ca o motenitoare credincioasa primului si neasculttorului ei reprezentant. Astfel, de la primul act de neascultare alomului a intrat n lume moartea i suferin. Corpul nostru se zbucium n zadar, ccidestinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie s aib loc.

Ferice de cei ce-i descoper sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentc n afar de corpul lor pieritor, ei posed aceast comoar ce nu va pieri odat cu trupullor, ci din contra, ntocmai ca un prizonier captat n lanuri, e dornic de adevar i de lumin,

suspin dup revenirea lui la prima stare de fericire si simte c aceasta se va ntmplanumai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie. Rugaciuneaneincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cu materia coruptadin noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare.

Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei iida usurinta.

Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer,fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiintanoastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci candvenim la El sinceri si cu inima deschisa, asa cum o doreste El.Ce ne cere Dumnezeu atunci cand ne rugam?

O atentie interioara, ceea ce de fapt nu inseamna un efort eroic. Dumnezeu stieslabiciunile si neputintele noastre si nu ne cere imposibilul. El doreste numai ca atuncicand buzele noastre pronunta cuvinte de ruga, spiritul nostru sa se gandeasca la El, cavocea noastra sa fie ecoul inimii noastre. Aceasta este o atentie pur spirituala atunci candmintea, indiferent de cuvintele pronuntate, mediteaza asupra perfectiunii lui Dumnezeu.

O atentie literala este aceea cand luam seama numai la cuvintele pronuntate si la intelesullor strict.

O atentie materiala este aceea cand punem pret pe felul pronuntarii cat mai corecte sicare ne indeparteaza spiritul de Dumnezeu, legandu-l de impresiile materiale.

Totusi, dupa sfaturile multor sfinti de seama, si aceasta rugaciune este placuta luiDumnezeu, daca are la baza ei veneratia si intentia de lauda adusa Lui.

De multe ori, atunci cand nu mai simtim o placere in rugaciune, cand mintea noastra nu sepoate concentra suficient, cand atentia ne lipseste, cand ne intristam, cand ne deprimamsi intrerupem rugaciunea sub motivul ca nu suntem destul de apti pentru ea, amanand-o

pentru alta data si asteptand sa ne vina dorinta de rugaciune, savarsim o mare greseala.Rugaciunea nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca pe un farmec alimaginatiei inflacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul,nici ca pe o consolare a suferintelor noastre. Toate acestea sunt daruri exterioare pe careDumnezeu le acorda din cand in cand alesilor Lui. Totusi, adevarata dragoste pentru


3/26

Dumnezeu nu cauta aceste daruri, nu asteapta ca sa le aiba si apoi sa-L iubeasca peDumnezeu. Aceasta dragoste este adevarata renuntare de sine, ce se agata cu disperaresi incredere oarba de Dumnezeu, chiar in ariditatea inimii, in neputinta concentrariiatentiei, in renuntarea la orice suport moral, la orice bucurie si consolare personala.Adevarata dragoste nu asteapta clipe de extaz pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Astfel chiar daca in timpul rugaciunii, distractiile involuntare turbura mintea / inima noastra,intentia de a-L adora si a-L iubi pe Dumnezeu, aceea conteaza.

Vointa nu are insa niciodata distractii cand nu vrea sa le aibe, ea cum le observa poate sale si alunge, sa-si intoarca gandurile si inima catre Dumnezeu. Daca totusi prezenta Luifuge de noi, aceasta inseamna ca El insusi o doreste tocmai pentru a ne lega si mai stransde El, pentru a ne demonstra ca fara El si lipsiti de El devenim incapabili, neputinciosi.Carapacea corpului nostru constituie o permanenta piedica in a trai mereu cu Dumnezeu,o renuntare la sublima fericire pe care o vom avea numai dupa distrugerea acesteicarapace. Atunci abia spiritul nostru va fi de-a pururi liber sa plutesca alaturi de Creatorulsau. Sa-l contemplam fata catre fata, Ceea ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit.

De aceea rugaciunea copiilor, simpla, lipsita de ingrijorare si neincredere este cea mai

curata rugaciune.

Un suflet care se roaga este un suflet care sufera, caci rugaciunea prin ea insasi este omortificare, o suferinta corporala. Exista o pocainta mai meritorie si mai de valoare decatpractica neincetata a rugaciunii? Si fara a simti o sensibila consolare? Ce lepadare de sineformidabila este aceea de a se ruga fara cel mai mic gust pentru aceasta, fara a simti vreoatractie, ba dimpotriva, chiar o repulsie pentru rugaciune!

Sublimul exemplu si ultimul efort al omului durerii a fost abandonarea totala si renuntareala orice consolare in ultima clipa a vietii sale materiale. Agonia corpului omenesc si clipadeprinderii lui definitive de spirit este aceasta senzatie de abandonare totala.

Parinte, de ce m-ai parasit?

Cine va putea indura pana la sfarsit aceasta senzatie de abandonare totala, aceasta lipsade orice consolare sensibila si trupeasca, acela isi va mantui sufletul. Acest lucru esteformidabil cu neputinta de indurat si totusi, invierea lui Iisus ne da curajul, increderea sibucuria ca cel ce renunta la el totusi totalmente, acela ce nu-si mai cauta nici o consolaresensibila in minte, nici chiar in rugaciune, acela ce-si pune ultima nadejde in Dumnezeu,chiar cand pare parasit acela a invins moartea, acela voieste ce voieste Dumnezeu.

Niciodata nu ne vom lecui de disperarea spiritului din timpul rugaciunii, prin ingrijorari sireveniri fortate. Daca insa nu dorim aceste distractii si disperari, nu le vom avea. De teamalor ne pierdem si mai mult puterea spirituala.

Cand dupa o rugaciune facuta cu efort si oboseala, constatam ca mintea noastra aalunecat permanent spre alte lucruri, este durerea ca ignoram puterea sacrificiului si caam fi dorit in mod egoist sa simtim o placere si o alinare in fundul inimii. Dar atunci candnu renuntam la aceasta dorinta, cand corpul nostru obosit nu permite sufletului sa seinalte, cand inima ramane uscata, iar buzele abia au puterea sa pronunte cuvintele carede multe ori nu mai au sens pentru noi, ah!, ce stare disperata. Dar ce sacrificiu simortificare totala...

Sa ne rugam deci, sa inlaturam piedicile care constituie de fapt meritul rugaciunii.

Necesitatea rugaciunii


4/26

A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispensa deDumnezeu. Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric plin de mizerie, supusdegradarii. Prin el insusi este incapabil sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anumesa-si doreasca spre binele lui adevarat. Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeupentru a cunoaste binele a nu-l confunda cu raul si a folosi mijloacele cele mai bunepentru a inlatura acest rau. Acesta nu se obtine decat prin rugaciune. Fara Mine nimic nuputeti face.

Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui ramaneintunecata, iar viata lui este o permanenta ratacire.

Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credintei innascutain ei. Dar acestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si neamul lor o rudacredincioasa care s-a rugat neincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa binecuvanteazaDumnezeu pana la al saptelea neam pe cei ce-l iubesc.

Iisus ne indeamna: Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide iata calea de a-siinsusi harul si mila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina cea adevarata, cunostinta ceasigura si nefalsificata.

Iar Iisus adauga: Rugati-va neincetat, iar Sfantul Pavel recomanda pocaitilor sai sa seroage fara intrerupere.Rugaciunea este asemanatoare respitatiei crestinului, care prinruga sa elimina aerul corupt al secolului pentru a aspira in schimb spiritul datator de viataal harului lui Dumnezeu, spune Sfantul Ioan Crisostom, iar a inceta sa ne rugam este casi cum am scoate un peste din apa. Rugaciunea este viata crestinului. Pentru a ne salvatrebuie mai intai sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne indepartam de frivolitatile sidesertaciunile lumii, sa capatam o cunostinta luminata asupra adevaratelor noastreindatoriri. Ori acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul rugaciunii.

Cat de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga. Ei se conduc numai dupa pasiunile lor.Nu-si purifica niciodata sufletul, nu-si pun problema sensului existentei lor, traiesc caanimalele si se apropie in mod inevitabil de pieirea definitiva.

Numai rugaciunea i-ar putea salva si degeaba se revolta impotriva lui Dumnezeu ca lor nule-a daruit credinta. Ei insisi nu au dorit-o, caci daca ar fi dorit-o ar fi cerut-o, iar Dumnezeuo daruieste celui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au preferat comoditatea vietii silenea in locul luminii si al adevarului. Ei vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe bunadreptate.

Acela ce stie sa se roage, acela stie sa traiasca bine, spune Sfantul Augustin, iar Sfantul

Efrem spune: Rugaciunea este paznicul modestiei, fraul furiei, leacul impotriva urei,reprimarea orgoliului, consolarea suferintelor, increderea in rezolvarea tuturor greutatilor .

Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui, ne invata Domnul nostru, iar a rabdace inseamna decat a ne ruga mereu?

In ziua in care nu ne rugam ne daruim satanei, cu mainile si picioarele legate.Privegheatisi va rugati pentru a nu cadea in ispita. O clipa de neatentie, de indolenta, de lene inprivinta rugaciunii si diavolul pune stapanire pe noi. Numai printr-o permanenta rugaciuneil putem deci tine la distanta.

Rugaciunea este cheia raiului, ea deschide portile harului divin. Rugaciunea este un gaj, ogarantie a imortalitatii, caci cel ce vorbeste cu Dumnezeu cu toata sinceritatea, devine maitare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reinvia in mod glorios.

Prin rugaciune il iubim pe Dumnezeu, Il adoram, speram la darurile Lui, inima noastra


5/26

creste in prezenta Lui, ne dam seama de nimicnicia noastra, ne cuprinde o sfanta teama sirespect imbinate cu nadejde si cu bucurie nesfarsita. Increderea in Tatal nostru trebuie safie nemarginita. El ne-a creat pentru a ne face fericiti, iar nu pentru a ne osindi. Cine Iliubeste, Il recunoaste de Tata si ajunge cu siguranta la fericirea suprema. Este deciultranecesara rugaciunea. Ea ne aduce fericirea, ea ne arata calea de urmat spreperfectiune, spre Dumnezeu. Indepartarea de Dumnezeu aduce moartea sufletului.Suntem deci obligati sa ne rugam, nu numai prin legea divina, dar chiar prin legea naturii.

Rugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in suferinte si slabiciuni, ea este poruncitade Dumnezeu pentru a scapa de ghearele satanei, sa ne mantuie de pacatul stramosesc,ne purifica din nou, ne reda nevinovatia. Ea este ca o armura ce protejeaza pe crestinul celupta pentru perfectiune, ea este faclia care imprastie intunericul din calea vietii omului, eaeste porumbelul pacii intre om si Dumnezeu, ea este tamaia placuta lui Dumnezeu.Despre eficacitatea rugaciunii

Necesitatea rugaciunii se datoreste tocmai eficacitatii ei, altfel ea n-ar mai fi necesara.

Rugaciunea este impacarea omului cu Dumnezeu, ea implora mila si sprijinul Lui.Dumnezeu se milostiveste in fata unei staruitoare rugaciuni. Sfintii care se roaga pentru

intreaga omenire pacatoasa, linistesc furia si revolta Cerului. Niciodata nu este invocat indesert numele si ajutorul lui Dumnezeu. El asculta ruga celui umil si nu va dispretuicererea sa. El nu ramane surd la rugaciunile celui ce crede in El si Il iubeste. Cereti,bateti, cautati cu curaj si energie, cu incredere, cu perseverenta, cu indarjire, mereu.Cine este acela care va da fiului sau un sarpe in loc de paine la cererea acestuia? Chiarun om rau, supus pacatului, nu va face aceasta. Dar Dumnezeu Tatal, cum nu ne va daoare ceea ce-I cerem cu credinta si cu perseverenta? Nimic nu vom pierde, dimpotriva,daca ne vom adresa Lui cerandu-I ajutorul. Daca El nu ne acorda ceea ce dorim noi,inseamna ca nu I-am cerut ceva bun, ceva care sa contribuie la sfintirea si mantuireanoastra. Nu stiti ce cereti. Cat de pacatos ar fi omul, daca revine la Dumnezeu si isirecunoaste greselile, totul i se iarta. Iisus ne-o spune prin parabola fiului risipitor. Tot El ne

invata sa cerem lui Dumnezeu orice, dar in numele Lui: Tot ce veti cere in numele Meu,va va fi dat voua.

Dar ce inseamna aceasta? Inseamna a fi demni de un astfel de interpret, de reprezentant,de intermediar ca Iisus. Caci cum vom avea curajul sa cerem in numele Lui cand noi nicinu-L cunoastem, nici nu ascultam de sfaturile Lui si nu-L iubim deloc? In aceasta staeficacitatea rugaciunii noastre. Pentru ca Iisus sa ne reprezinte in fata Tatalui si saprimeasca de la El ceea ce noi dorim, trebuie ca noi sa-I semanam, sa fim frati cu El, cuCel ce-si pune obrazul pentru noi. Toti cei ce seamana cu sublimul model al omuluiperfect, toti acestia nu se roaga in zadar. Iisus ne asigura ca vom primi tot ce vom cere innumele Lui, adica trecut prin prisma dorintelor Lui. Nu vom primi inca ceea ce vom cereprin propria noastra dorinta, indemnati de egoismul nostru. Intotdeauna inainte de a neruga, sa ne intrebam ce-ar face Iisus in locul nostru: ar cere ceea ce noi dorim atat?Numai astfel vom sti ceea ce trebuie sa cerem. Vor cadea atatea si atatea dorinte desartede la sine. Caci Iisus ne lamurste ca nu trebuie sa punem pret pe trupul nostru si petrebuintele lui, ci numai pe suflet. Deci tot ceea ce vom cere lui Dumnezeu in legaturanumai si numai cu buna stare materiala, nu va fi luat in seama decat numai daca aceastane va ajuta la propasirea spirituala. De aceea multe rugaciuni par a nu fi ascultate si noi demulte ori suntem dezamagiti si aceasta pentru ca nu stim ce cerem. Dumnezeu areplanurile Lui ascunse cu fiecare din noi si ceea ce ni se pare bun si fericit la altii, pentru noinu ar fi fost bun si nu ne-ar fi ajutat la mantuire. Iisus ne fagaduieste prin juramant ca vom

primi tot ceea ce cerem in numele Lui. El nu ne inseala, dar sa devenim demni de El.Rugaciunea este un leac care vindeca orice fel de rana, opreste orice lacrima, linistesteorice durere, ea subjuga orice pasiune. Prin rugaciune nemultumirile si resentimentelenoastre se potolesc, ingrijorarile dispar, nelinistea si nerabdarea inceteaza, iar evlavia sicredinta se mareste.


6/26

Iisus ne invata sa ne rugam unii pentru altii, iar acolo unde sunt adunati mai multi si seroaga in numele Lui, Dumnezeu coboara in mijlocul lor. Ceea ce unuia ii lipseste,implineste si complecteaza celalalt, ca niste membri infratiti ai aceleiasi unitati. Asa nedoreste Dumnezeu: Pace si armonie intre oameni. Rugaciunea celui drept este ascultatade Dumnezeu, chiar daca ea este facuta pentru un pacatos. Sa priveghem si sa ne rugamcaci nu stim ceasul cand vom fi despartiti de acest trup muritor. Oricand acest lucrui esteposibil, sa fim deci gata oricand.

Sa nu ne temem de moarte, caci rugaciunea continua este arma sigura impotriva ei.Fagaduiala lui Dumnezeu este sincera, adevarata, este insusi testamentul lui Iisus in clipamortii pe cruce in fata ucenicilor Lui. Iisus a ramas acelasi, constant in toate timpurile:Cerul si pamantul vor pieri, dar cuvintele Mele nu vor pieri. Deci sunt promisiunile Luifacute tuturor oamenilor: orice om are dreptul sa ceara si sa fie ascultat, si orice va cere,daca va fi spre mantuirea lui, i se va da lui.

Rugaciunea este un arc cu care tintim inima lui Dumnezeu, spune Sfantul Efrem. Siadauga el, ca tot prin rugaciune strapungem pe dusmanii nostrii pe care ii dezarmamastfel.

In Vechiul Testament sunt foarte multe exemple despre eficacitatea rugaciunii: Elizeu,care a orbit o armata intreaga numai prin puterea rugaciunii; Iona, care striga peDumnezeu din pantecele balenei; Ieremia in inchisoare; Daniel in mijlocul leilor; Iov, caremultumeste lui Dumnezeu pentru toate, etc. etc.

Rugaciunea este un sacrificiu, o mortificare placuta lui Dumnezeu. Ea purifica inima si oface capabila sa primeasca harul lui Dumnezeu si lumina spirituala. Ea este o convorbiresfanta, o dulce unire intre om si Dumnezeu, o reimpacare intre Creator si opera Lui. Eavindeca in special bolile spirituale. Ea alunga pe demoni ca si un bici. Ea dezvaluie omuluitainele lui Dumnezeu mai mult decat toata stiinta si cultura. Ea aduce pace inimii. Cel ceinceteaza sa se roage se pierde pe el. Viata este o permanenta lupta si pentru a invingetrebuie sa luptam cu arme eficace. Impotriva puterilor infernului numai rugaciunea esteeficace. Trebuie sa strigam neincetat spre Dumnezeu, chiar daca ni se pare ca El nu neasculta rugaciunea noastra in nici un caz nu este zadarnica si vine ceasul cand ea va daroade. Cu ochii trupului nu putem vedea efectele rugaciunii decat in ceasuri urgente sispeciale. Iisus proclama pedeapa infernului impotriva celor ce nu au mila fata de cei ceimplora si nici el nu va avea mila de noi atunci cand i-o vom implora.

La ce pericol vesnic se expun cei ce nu se roaga. Viata lor este un infern insuportabil, ovesnica nemultumire, o permanenta grija, o revolta continua impotriva fatalitatii.

Ce trebuie sa cerem prin rugaciune?Cand Iisus spune: Tot ce veti cere in numele Meu, Tatalui, veti primi. El se refera inprimul rand la lucrurile spirituale, la viata sufletului pentru care de fapt a venit in mijloculoamenilor. Si tot El spune cu alt prilej: Cautati Imparatia lui Dumnezeu. Deci aceastatrebuie sa cerem in rugaciunea noastra.

Cat priveste lucrurile si bunurile materiale, le putem cere atat timp cat ele nu ne impiedicala cucerirea Imparatiei. Dar oamenii incep intotdeauna prin a cere lui Dumnezeu fel de felde binefaceri pamantesti si se mira apoi ca nu li se implinesc rugaciunile in care-si exprimadorintele lor. Dar ei nu se gandesc niciodata a cere lui Dumnezeu mantuirea sufletului lor

si sa accepte deci orice suferinta, daca aceasta contribuie la mantuirea lor, la readucerealor pe drumul cel drept. Ei ar trebui sa multumeasca lui Dumnezeu pentru orice si pentrutoate, fie durere si boala, fie binefacere si prosperitate si tot ceea ce primesc sa puna inslujba Domnului, sa spuna ca Iov: Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Luibinecuvantat! Si toate celelalte se vor adauga vouacelor ce cautati mai intai Imparatialui Dumnezeu, ne incredinteaza Iisus.


7/26

De ce deci sa ne mai ingrijoram de micul nostru destin, sa-L cautam pe Dumnezeu, sa-Liubim cu ardoare si sa-L facem iubit altora, iata datoria noastra.Accesoriile vietii acesteia -ca: sanatatea, averea, stiinta, talentele - nu pot fi decat mijloace pentru a castiga luminaspirituala si fericirea vesnica, iar nu scopuri in sine. Sa cerem deci bunurile spirituale,intelepciunea, ca Solomon, harul sfintilor care pastreaza inocenta, inspiratia divina in oriceactiune a noastra in timpul milei, caci fara Dumnezeu nimic nu se face. Sa cerem curajul sitaria de a pune capat oricarui obicei prost si vicios. Sa cerem remuscarea si lacrmile

pocaintei, parerea de rau a tot ce am facut contra vointei lui Dumnezeu. Sa cerem caDumnezeu sa inmoaie inimile impietrite si sa ne inspire mijloace ingenioase de a imblanzipe cei viciosi si corupti. Sa cerem ca inima noastra sa fie mereu flamanda si insetata deIisus, de painea cea divina si datatoare de viata si de sangele cel sfintitor."Eu sunt painea vietii, cine va manca din painea aceasta in veci nu va flamanzi".

Pentru ce deci sa ne mai ingrijoram atat de painea cea materiala care satura doar trupul,iar sufletul il lasa flamand? Caci omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant iesitdin gura lui Dumnezeu.

Sa cerem ca prima noastra grija sa fie de a obtine aceasta paine divina, iar martirajul

nostru zilnic sa fie o pregatire pentru acest ospat. Desigur sa nu ispitim pe Dumnezeu sisa nu ne mai interesam de treburile pamantesti, bizuindu-ne pe promisiunea luiDumnezeu, ca toate ni se vor da. In primul rand sa cautam dreptatea lui Dumnezeu,Imparatia Cerurilor si apoi interesele pamantesti. Sa nu dam prioritate celor de pe urma,dar nici sa le neglijam complet, adica sa nu devenim de fapt niste interesati in fond, sa-Liubim si sa-L slujim pe Dumnezeu in scopul de a ne da si a ne asigura ceea ce estenecesar trupului nostru. Daca toate celelalte ne sunt date, sa multumim cu recunostinta luiDumnezeu, sa nu punem pret pe ele, sa nu ne deprimam si sa nu ne departam deDumnezeu. Ce rusinoasa si meschina ar fi dragostea noastra atunci. Sa rabdam ca Iov, sane resemnam ca el - aceasta este mantuirea noastra. Sa cerem deci darul de a ne lepadade noi insine, de amorul propriu de orgoliul care este cauza tuturor suferintelor omului.

Sa cerem curatenia, nevinovatia, mila de orice cuvant spurcat. Sa cerem rabdarea sipacea impotriva contrarietatilor. Sa cerem bunatatea si blandetea, amabilitatea siingaduinta fata de cei ce ne provoaca.

Dupa ce vom cere toate aceste bunuri spirituale putem cere in rugaciunile noastre si ceeace este necesar trupului nostru, care de fapt este Templul Duhului Sfant. Deci vom ceresanatate acestui templu pentru ca Dumnezeu sa locuiasca in pace in el.

Sa cerem o viata lunga, nu pentru a ne inmulti greselile, ci pentru a lucra si a adauga

inzecit talantii incredintati de Dumnezeu fiecarui om la crearea lui. Sa cerem bogatia, nupentru a ne satisface pasiunile si dorintele noastre egoiste, ci pentru a ajuta pe ceisuferinzi, a fi pentru ei o bimefacere trimisa de Dumnezeu la cererile lor.

Sa cerem stiinta, nu pentru a ne ingamfa cu ea si a ne socoti superiori altora, ci pentru adescoperi adevarata lumina si pentu a o impartasi si altora, pentru binele tuturor.

Sa cerem prieteni adevarati, care constituie cea de a doua jumatate a noastra. Ei necompleteaza atunci cand sunt sinceri, credinciosi iar nu lingusitori, exploatatori aipasiunilor noastre.

Sa cerem copii. Ei sunt binecuvantarea familiilor si comoara parintilor, dar ei trebuie sa fiemai mult copii lui Dumnezeu decat ai parintilor. Daca acesti copii tradeaza pe Dumnezeudin dragoste pentru parinti, mai bine nu s-ar fi nascut.

Sa ne rugam pentru altii. Este o datorie impusa din mila crestina. Aceasta rugaciune este


8/26

cea mai placuta lui Dumnezeu, ea este lipsita de interes propriu, constituie deci o lepadarede sine o mortificare. Aceasta rugaciune constituie unirea intre suflete, pacea si armoniape pamant.

Conditiile in care trebuie sa ne rugam

Nu stim sa ne rugam, nu stim ce cerem. Pentru ca rugaciunile noastre sa devina eficace,ea trebuie sa indeplineasca doua feluri de conditii:

1. Conditii indepartate sau negative (ceea ce insemneaza absenta obstacolelor care s-aropune eficacitatii rugaciunii noastre)

Or, exista doua mari obstacole:pacatulsi imprastierea spiritului.Este necesar deci ca sa ne rugam numai in stare de harsi de reculegere :

a) In stare de har inseamna a fi cu inima curata, senina, plina de sinceritate. O rugaciunenu se face de o limba otravita, plina de nemultumire si de invidie. Schimbul sincer,nefalsificat intre om si Dumnezeu se face numai cand omul isi daruieste inima luiDumnezeu in schimbul cererilor sale. Pacatosului, celui ce si-a daruit inima pasiunilor,

vietii materiale, Dumnezeu nu-i datoreaza nimic, acesta degeaba se roaga. Numai inschimbul inimii omului, Dumnezeu se milostiveste de cererea celui nevinovat. Iisus neprecizeaza ca pana ce nu vom deveni curati cu inima ca niste copii, nu vom avea parte deDumnezeu.

Rugaciunea copiilor este ascultata, ei sunt plini de candoare, de nevinovatie, caci pentruunii ca acestia este daruita Imparatia lui Dumnezeu Cerul este acestora destinat. Sadevenim deci copii cu inima si rugaciunea noastra va fi ascultata.

b) Reculegerea trebuie sa fie alta calitate a rugaciunii noastre. Cu inima curata, fara

ganduri ascunse, neinteresate, sa ne concentram in rugaciune ca pentru un lucru foarteimportant. Sa alungam orice gand strain, orice preocupare sa ne impunem spirituluinostru, memoriei, imaginatiei, vederii si auzului. Sa oferim totul lui Dumnezeu. Nimic dinfiinta noastra sa nu fie in afara de Dumnezeu. Trebuie sa fim stapani pe noi insine, sarenuntam la tot ceea ce ne atrage, sa facem un act de abnegatie totala, sa nu fim capoporul evreu, despre care Iisus spunea adesea: Acest popor ma cinsteste cu buzele, iarinima lui este departe de Mine.

De ce nu ne pregatim pentru rugaciune asa cum ne pregatim pentru o audienta la un marepersonaj? Pentru ca suntem inconstienti de ceea ce facem si cui ne adresam. Intereselenoastre pamantesti sunt mai importante pentru noi decat cele spirituale. Un suflet care sereculege inainte de a se ruga, este un suflet care-si impune un sacrificiu, isi impune ovigilenta incordata in a se supraveghea necontenit si aceasta mortificare este placuta luiDumnezeu. Acest suflet care-si astupa urechile pentru a nu mai asculta vocea sangelui sia carnii si care-si inchide ochii pentru a nu mai vedea raul de pe pamant acesta ajunge laDumnezeu, sa se ridice pana la El. El contempla in adevarata lumina a gloriei Sale. Ilpriveste cu ochii spiritului si niciodata pentru el nu va mai avea vreo importantadesartaciunile si intrigile oamenilor.

Cum se va putea ruga un suflet imprastiat, care doreste sa vada si sa auda tot ce seintampla in jurul sau, care isi ofera inima la orice impresie ce i se prezinta din afara,

incapabil sa-si impuie o ordine interioara. Numai cei ce-si pot porunci o retragereinterioara, o viata interiorizata, o singuratate cu ei insisi si o companie numai cuDumnezeu pentru a-L admira si invoca in voie, numai acestia stiu sa se roage cuadevarat.2. Conditiunile apropiate pe care trebuie sa le indeplineasca rugaciunea pentru a fi eficace


9/26

Aceste conditii sunt:

a) Umilinta atunci cand, asemeni fiului risipitor, suntem constienti de nimicnicia noastra side faptul ca nu meritam decat dispretul lui Dumnezeu si al oamenilor, ne rugam ca nistecersetori umili, doar cu speranta ca poate Dumnezeu se va milostivi de noi, caci suntemincapabili de orice, fara mila lui Dumnezeu.

In parabola vamesului si a fariseului, Iisus ne arata cum sa ne rugam, Sfantul Augustin

spune: Suntem cu totii niste cersetori fata de Tatal ceresc. Am fost goniti din Paradis sidespuiati de haina nevinovatiei, am fost expropriati de diavol si de pacat. Trebuie sacerem deci cu o mare si profunda umilinta.

b) Ravna si dorinta intensa cu care ne rugam lui Dumnezeu pentru a-I place. Cu altecuvinte sa ne rugam cu dragoste, sa nu dorim decat ceea ce doreste El, sa ne uitam penoi insine totalmente. Pe cei caldicei Dumnezeu nu-i iubeste, caci neglijenta, indiferenta sitembelismul supara pe Dumnezeu, acestea toate dovedind ca inima noastra nu-I apartine.

Rugaciunea este mai mult un strigat al inimii decat un sunet al limbii. Sfantul Augustin

spune, Focul dragostei este strigatul inimii. Pentru ca insusi Dumnezeu este un focmistuitor trebuie sa-L iubim intr-un limbaj de foc pentru ca El sa ne asculte.

Rugaciunea nu este numai un murmur al buzelor, ci este afectiunea inimii, care nu seaude, dar care urca direct spre Dumnezeu. Fervoarea nu este deci o devotiune sensibila sivizibila, care de multe ori este efectul temperamentului. Adevarata rugaciune, chiar dacaeste monotona si lipsita de exclamatii puternice, este dragostea inimii pentru Dumnezeu.

Cine iubeste putin, se roaga putin; cine iubeste mult, se roaga mult.

Deci adevarata cerere este aceea a inimii si inima nu cere decat ceea ce iubeste, iar cineiubeste pe Dumnezeu, cere ceea ce doreste El. A ne ruga deci nu inseamna a fi coplesitide consolari interioare si a cauta aceasta, cu alte cuvinte o satisfacere a sensibilitatiinoastre, a simturilor corpului nostru.

Adevarata rugaciune este a dori ceea ce Dumnezeu doreste si a implini vointa Lui in toateactiunile noastre. Bucuria sensibila care se naste uneori din aceatsa generozitate a vointeinoastre, este ceva secundar daruit de Dumnezeu celor drepti Iisus chiar, in rugaciuneateribila din gradina Ghetsimani, avea inima intristata, plina de dezgust si dornica de aindeparta paharul suferintelor ce-I era destinat. Toate instinctele Lui umane respingeauacest calvar, totusi s-a supus si a dorit ceea ce Tatal a dorit Fie precum voiesti Tu.

Asadar, sufletul ce se simte uscat de elan, trebuie tocmai atunci sa indeplineasca vointalui Dumnezeu, rugaciunea pe care obisnuia s-o faca, chiar daca nu mai simte consolarilesensibile si placute de alta data. Intr-o astfel de rugaciune meritul creste mult, caci sufletulse forteaza, corpul se mortifica, iar spiritul se fortifica si capata o noua vigoare.

c) Credinta si increderea fac de asemenea ca rugaciunea sa fie eficace. Sufletul trebuie safie bine convins ca Dumnezeu poate si vrea sa asculte cererea noastra. Dumnezeu nu nepoate insela si increderea in El trebuie sa fie totala. Iisus mereu si mereu repeta ca devom avea credinta, vom obtine tot ceea ce dorim, caci totul este cu putinta celui ce crede.

Toate miracolele facute de Iisus s-au bazat pe credinta celor ce-I cereau mila: Crezi capot face aceasta? sau Fie tie dupa credinta ta. Sau cand apostolii Il intrebau de ce ei nuputeau face anumite lucruri, El le raspundea: Din cauza necredintei voastre. Si numai ungraunte de credinta sa fi avut si muntii din loc s-ar fi putut muta. Nimic n-ar fi fost cuneputinta pentru cei ce cred.


10/26

Increderea in Iisus care a ramas acelasi ca si in primul secol al crestinismului, aceasta neaduce realizarea rugaciunii noastre.

Dar noi cei de astazi nu mai avem incredere, prin faptul ca nu mai vedem miracolepetrecandu-se la tot pasul. Ele nu mai sunt necesare in prezent, pentru ca religia crestinas-a consolidat definitiv si cine traieste si iubeste pe Iisus cu adevarat, acela vede zilnicminuni in tot ce se intampla cu el insusi. Iisus de altfel inca de pe atunci spunea: Fericiti

cei ce nu vad si cred, iar ucenicilor le spunea: Vor fi multi care vor dori sa vada ceea cevedeti voi si nu vor putea.

In toate vietile sfintilor s-au petrecut minuni cu ei insisi. Insuccesul rugaciunii noastre sedatoreste necredintei, indoielii. Daca veti putea crede raspunde Iisus celui ce-L intreabade poate face o minune cu fiul sau.

Puterea lui Dumnezeu este egala cu credinta omului. Daca totul este posibil celui cecrede, depinde numai de el. Cine doreste mult, sa creada mult. Cel ce ezita si se indoiesteeste ca valul marii ridicat si dus de vant.

d) Perseverenta rugaciunii, hotararea de a continua in cererea noastra cu toateobstacolele ce se ivesc, cu tot termenul indelungat in asteptarea implinirii cererii noastre,iata o calitate absolut necesara pentru eficacitatea rugaciunii. Perseverenta presupunecontinuitatea intentiei, vointei noastre care urmareste cu indarjire mereu acelasi lucru.Aceasta face din viata noastra o continua rugaciune, fapt pentru care ne amanaDumnezeu in rezolvarea dorintei noastre, tocmai pentru a ne face sa ne rugam mereu.Trebuie mereu sa va rugati, fara a slabi niciodata.

Dumnezeu are tot dreptul ca sa ceara sa ne rugam neincetat pentru gloria Lui, pentrubinele si interesul nostru, pentru insusi demnitatea noastra, pentru binefacerile Sale.

Rugaciunea noastra este imperfecta, nedemna de gloria lui Dumnezeu. De aceea pana cenu implineste toate conditiile perfectiunii, Dumnezeu o lasa sa se repete mereu, caci prinexercitii ea se desavarseste.

Rugaciunea noastra sa fie ca a unei fiinte ce urmareste ceva nobil si maret, iar nu ceva demoment, trecator fara valoare spirituala si este de demnitatea noastra sa perseveram inea.

Daca cererile noastre ar fi imediat implinite, noi am fi expusi la ingamfare la incredere in

meritele noastre personale la drepturi ce nu le avem. Interesul nostru spiritual este deci caDumnezeu sa ne faca sa simtim tocmai prin acele intarzieri intelepte, pretul harurilor Salesi astfel sa avem inima pregatita pentru recunostinta umila. Singuraperseverenta poate saobtina aceasta. Iar daca uneori Dumnezeu ii asculta imediat, iar pe altii nu, aceasta estetaina si planul Sau ascuns, pe care nu ne este dat noua a-l cunoaste. Totul este insaopera gloriei Lui si spre perfectiunea noastra.

Cine vrea sa-si atinga scopul si sa persevereze mereu si cel putin pentru incapatanarealui, Dumnezeu il va asculta, asa cum ne fagaduieste Iisus in parabola cu cel ce a venitnoaptea sa ceara paine prietenului sau care dormea si pregeta sa se scoale, dar carepana la urma, sacait peste masura de cel ce batea la usa, s-a sculat si i-a dat.

Imparatia lui Dumnezeu se ia prin violenta si daca cel pe care il rugam pare ca nu neaude, trebuie sa-l fortam. O dulce violenta care nu-l supara pe Dumnezeu ci din contra Ilimpaca, care nu raneste pe aproape, ci il ajuta, ii micsoreaza si ii face sa-i dispara pacatul.


11/26

Paraliticul din Evanghelie a asteptat 38 de ani si n-a disperat, iar noi dupa zece zile derugaciuni neimplinite, disperam, pierdem increderea si devenim caldicei in credinta.

Perseverenta deci presupune o incredere neclintita si fara margini in bunatatea luiDumnezeu si pe care nici o intarziere n-o supara si n-o dezamageste.

Dumnezeu opereaza in secret rezolvarea dorintelor noastre spre binele nostru. Cel ce se

roaga neincetat pentru un anumit scop, totusi se transforma fara sa-si dea seama. El sesfinteste incetul cu incetul si comportarea lui devine un exemplu pentru cei din jur. Iata unprim efect al perseverentei. Cel ce iubeste pe Dumnezeu stie ca mai tarziu sau maidevreme Dumnezeu il va asculta. Cereti si vi se va da, mereu fara incetare, faranerabdare.

e) Rugaciunea noastra sa fie facuta in numele lui Iisus Hristos. El este singurul mediatorsa linisteasca revolta Tatalui, sa sfinteasca pe om, sa-l scape de pacat, cauza conflictuluidintre Creator si opera Sa.

Neascultarea este poarta prin care a imtrat pacatul in lume si odata cu el moartea.

Iisus este modelul ascultarii, al supunerii in fata vointei lui Dumnezeu. El a venit pentru ada ascultare Tatalui, pentru a se oferi ca jertfa nevinovata in numele omenirii.

In numele Lui, a Lui Iisus, cerul se inclina, infernul tremura, iar pamantul Il preamarestepentru imensa Lui binefacere adusa.

Tot ce vom cere Tatalui in numele Lui, vom obtine, aceasta ne-o asigura chiar El.Rugaciunea noastra n-are nici o valoare daca nu este facuta in numele meritelor Lui. Elne-a imprumutat noua meritele Lui pentru a ne face demni de a cere ceva lui Dumnezeu.El a construit puntea de legatura ce fusese rupta, odata cu neascultarea primului om.Biserica logodnica lui Iisus intotdeauna se roaga in numele Lui.

f) Rugaciunea facuta prin intermediului Maicii Domnului are de asemenea darul de a fiimplinita. Dupa Iisus, ea este imaginea cea mai perfecta a lui Dumnezeu. Ca mama a luiIisus, Ea are tot dreptul sa ceara anumite favoruri Fiului Ei. Iar legea data de Dumnezeu luiMoise vorbeste despre blestemul ce cade asupra fiilor ce nu-si respecta parintii. OriDomnul nu se poate contrazice pe Sine si Mama Lui intervenind penru noi, are dreptul dea fi ascultata. Duhul Sfant care a pregatit in Ea sanctuarul viu in care trebuia sa vinaMantuitorul lumii si care de fapt este logodnicul Ei, cum oare nu O va asculta in rugaciunileEi? Maria este sora noastra, prin faptul ca Ea s-a nascut din acelasi sange al lui Adam, ca

si noi, deci ea are o mila si o dragoste frateasca fata de noi. In al doilea rand, Ea esteMama noastra, prin Testamentul lasat de Iisus insusi inaintea mortii Sale. El a recomandatatunci lui Ioan ca Mama Lui pe viitor, deci Mama tuturor oamenilor.

Iata cel mai pretios dar lasat de Iisus omenirii. Avem ca Mama spirituala pe insusi MamaLui, Fiica Tatalui si Sotia Duhului Sfant. Ce comoara de nepretuit de care insa multi sedispenseaza s-o recunoasca si s-o slujeasca. Cei ce nu-si pun nadejdea in MaicaDomnului, Regina Ingerilor, a patriarhilor, a apostolilor, a martirilor, a fecioarelor, a tuturorsfintilor, exemplul tuturor celor alesi, conceputa in planul de creatie a lui Dumnezeu. Ceacare a sfaramat capul sarpelui infernal, cea care are puterea sa obtina pentru noiindepartarea ispitelor diavolului si iertarea pacatelor noastre, aceia care deci o ignora, sunt

de plans. Ei sunt sufletele pierdute care scapa acest unic prilej de mantuire: ajutorul MaiciiPreacurate.

Dupa cum Iisus este aparatorul nostru fata de Dumnezeu, tot asa este Maria fata de Iisuspentru noi.


12/26

Cel ce a calcat legea lui Dumnezeu sa se arunce in bratele Mariei, Maica Milelor, unicasperanta a pacatosilor. Ea este autoarea vietii, Maica Mantuirii. Daca n-ar fi fost Ea, Iisusn-ar fi avut cum sa vina pe lume.

Rugandu-ne Ei, nu ne ratacim niciodata, nu disperam niciodata. Ea este pentru totidarnica, prin Ea cel mort renaste la viata, caci Ea nu dispretuieste pe nimeni. Alergati decila Maria, Maica Domnului si Mama noastra cu toata increderea.

g) Rugaciunea trebuie sa fie insotita de sacrificii si mortificari.

Toata viata Domnului Iisus n-a fost decat un sir intreg de sacrificii si suferinte. Profetii L-auprezis ca pe o victima inocenta, ranita si distrusa de rautatea omenirii: Ca o oaie sprejunghiere si ca un miel fara de glas, asa a fost Iisus.

Ascultator pana la moarte, asa a distrus pacatul. Trebuie deci sa-L urmam dupa exemplulvietii Sale muritoare, sa lepadam tot ce ne apartine, sa distrugem in noi instinctulconservarii materiei si al egoismului. Omul durerilor ne-a demonstrat de ce egoism estecapabil orice om, daca vrea. Ori, pentru a fi agreabili si ascultati de Dumnezeu Tatal,

trebuie sa fim niste copii credinciosi ai acestiu divin exemplu original. Acest Fiu al Omuluieste adevarata noastra menire; aceasta perfectiune a fost scopul vietii si creatiei noastre.Noi insa am deviat, am gresit calea, ne-am infundat in noroaie si in santuri si am cazut inprapastie. Putem insa reveni, putem sa ne intoarcem pe calea cea buna, cea sigura,singura si adevarata cale care duce la nemurire si fericire. Aceasta este Iisus. Caci Eusunt calea, adevarul si viata Cel ce nu intra prin Mine, caci Eu sunt poarta, este unhot.

Trebuie sa suferim ca El, insulte si nedreptati, ocarile si rautatea oamenilor conduse desatan, sa nu ne speriem de suferinta fizica, caci cel ce-si pazeste viata o va pierde ci safim gata pentru Iisus sa ne sacrificam aceasta viata a materiei pentru a castiga pe cea aspiritului, dupa cum ne asigura El: Cel ce-si va pierde viata pentru Mine, acela o vacastiga.

Cum dorim noi sa ne rugam lui Dumnezeu in numele lui Iisus cel martirizat, noi care nesupunem tuturor pasiunilor corpului nostru? Mortificarea ucide pacatul si duce deci cuusurinta rugaciunea noastra la Tatal.

Toti sfintii au fost oameni ai sacrificiului. Suferinta apropie pe om de Dumnezeu. Cei ceapartin lui Iisus si-au crucificat carnea lor cu poftele si viciile ei, spune Sfantul Pavel.Acesti eroi ai credintei suspendau legile naturii, mutau muntii din loc si inviau mortii. Ei au

ajuns la perfectiunea lui Iisus prin post si rugaciune. Urandu-se pe ei insisi si corpul lor,acesti eroi ce au ucis pacatul din ei prin mortificari si impuneri fortate si au atins prinrugaciunile lor inima lui Dumnezeu.

Noi cei de astazi sa ne mortificam acceptand cu marinimie incercarile zilnice, sa reprimamcaracterul nostru impulsiv, sa infranam pasiunile si poftele trupului nostru si ambitiilespiritului nostru. Sa veghem asupra fiecarui simt in parte. Sa fagaduim lui Dumnezeu cane vom abtine de la o satisfactie la care tinem foarte mult, pentru ca rugaciunea noastrasa fie primita. Omul care se mortifica isi purifica sufletul, isi supune corpul spiritului sau, isiumileste inima, revine la castitate si nevinovatie, cu alte cuvinte indeparteaza obstacolelece se opun eficacitatii rugaciunii sale.

Numai astfel umiliti in fata lui Dumnezeu, insufletiti de o credinta si de o incredere faramargini, sa oferim sacrificiile noastre in numele lui Iisus si al Mariei. Numai astfelrugaciunea noastra va fi roditoare.* * *


13/26

Daca s-ar putea organiza si la noi in azilurile de copii orfani acea rugaciune colectiva amicilor nevinovati, a ingerilor pamantesti, a celor ce cu siguranta imblanzesc inima luiDumnezeu. Cate minuni nu s-ar obtine astfel Asa cum s-a petrecut in Franta, undeoamenii plini de credinta si de mila pentru semenii lor, au organizat astfel de cercuri.

Rugaciunea facuta in comun este mult mai eficace si indeplineste toate conditiunile pentruaceasta. Iisus insusi ne spune: acolo unde sunt reuniti doi sau trei oameni in numele Meu,acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Unul corecteaza lipsurile celuilalt. Si unde poate sa fie mai

multa curatenie si inocenta decat intr-un grup de copii crescuti sub indemnul unui misionardevotat pentru slava si dragostea lui Dumnezeu? Ei nu formeaza cu totii decat un suflet sio inima, care striga catre cer. Aceste implorari ale unor suflete nevinovate se ridica spreDumnezeu ca fumul de tamaie si obtin gratia si mila Lui pentru cei ce-o cer prin acest felde intermediari.

Rugaciunea micilor orfani a facut minuni in tarile unde s-a putut organiza acest lucru. Sisimultan cu rugaciunile micilor ingerasi, cei in suferinta au fost indemnati ca la randul lorsa faca rugaciuni eceptionale, ca de exemplu: zilnic sa recite un Tatal nostru si de zeceori Bucura-te Marie, timp de o luna. Aceasta dupa cum era cazul. Efectele eraumiraculoase. Dumnezeu actiona prin fenomene uluitoare si impenetrabile.

Unii au fost sfatuiti sa dea liturghii timp de zece sau mai multe zile, in timp ce micutiiazilului sau fecioarele sarace si umile se prosternau in numele lor in fata Maicii Domnuluisi blandului ei Fiu.

Lui Dumnezeu Ii plac rugaciunile micilor inocenti, dar El vrea sa vada rabdarea si credintanoastra, El ne lasa multi ani in asteptare si deodata, cand nici nu ne asteptam, minunea seproduce.

Pentru cei ce-si folosesc averile si bunurile lor in opera de binefacere si niciodata n-aulasat sa plece de la usa lor un sarac nemiluit, pentru acestia, in clipele lor de restriste sisuferinte, Dumnezeu nu ramane surd la cererile lor. Pentru cei ce au credinta, Dumnezeupatrunde in viata lor, implinindu-le rugaciunile.

Rugaciunile pentru cei morti au de asemenea o mare valoare. Dupa spusele SfantuluiPavel Sufletul care traieste prin credinta si care vede in cele mai mici intamplari actiunealui Dumnezeu asupra sa, acela ne se mai mira cand survin cele mai grele incercari pentrumantuirea lui si a semenilor lui. Ce consolare minunata simte acesta in fundul sufletuluisau ranit de suferinta, gandindu-se ca cerul nu l-a lovit decat spre a-l purifica si mai mult sia-l face instrumentul milei divine.

Tainele lui Dumnezeu sunt ascunse. Multe necazuri se intampla spre binele nostru, iar noinu ne dam seama. Tot raul spre bine. Cei ce duc o viata retrasa, departe de lume, deagitatiile si ambitiile ei, numai acestia inteleg rostul si mersul evenimentelor.

Oamenii in general in necazurile lor si in suferinte incep intai spre a incerca fel de fel demetode de rezolvare, pur omenesti si numai dupa ce au dat gres in orice, abia atunciincearca si rugaciunea catre Dumnezeu. Ce mare gresala. Prin rugaciune su numai prinrugaciune trebuie sa incepem, ca Dumnezeu este Cel ce da curs evenimentelor si nici unfir de par din capul nostru nu se misca fara stirea Lui.

Numai prin rugaciune vom fi inspirati ce anume mijloace omenesti sa folosim pentru

rezolvarea cererii noastre si care de fapt nu sunt decat accesorii si mijloace secundare.Mila lui Dumnezeu este totul. Cine se roaga Lui cu incredere si din primul moment obtinetotul.


14/26

Important este ca ceea ce cerem sa nu devina o piedica in calea sfinteniei si perfectionariinoastre si de aceea, de multe ori Dumnezeu nu ne acorda ceea ce cerem, fara ca noi saintelegem aceasta. Exista ceva la mijloc, o ambitie, o mandrie, o dorinta de a trai in pace siliniste, ceea ce nu-i este dat unui crestin adevarat care trebuie sa lupte necontenit cu elinsusi si cu altii. Cate si cate taine ascunse stau la baza neindeplinirii cererilor noastrefacute lui Dumnezeu. Daca le-am cauta cu inima sincera si lepadati de noi insine, le-amgasi cu siguranta.

Rugaciunile facute pentru pocainta celor rai sunt covarsitor de greu de indeplinit. Un sufletdusmanos fata de Dumnezeu are prejudecati de neinvins impotriva tainelor si miserelorcredintei crestine si el se cramponeaza cu furie de ideile si pasiunile sale. Omul credincioseste incapabil sa rastoarne astfel de bariere din inima in care domneste diavolul si inca dezeci de ani. Niciodata prin mijloace omenesti nu se va putea inabusi pasiunile unei inimicorupte ce nu cauta decat satisfacerea poftelor sale. Numai Domnul singur poate face ominune cu el si aceasta numai in urma rugaciunii perseverente, umila si plina deincredere. Si in urma sacrificiilor facute in special pentru mantuirea sufletului celui pacatos.Jertfa este necesara, numai ea alunga revolta si dreapta furie a lui Dumnezeu fata de celimpietrit si prigonitor.

In rezumat tot omul, fie bogat sau sarac, prost sau destept, cult sau nu, tanar sau batran,bolnav sau sanatos, daca Il iubeste si cauta pe Dumnezeu prin rugaciune cu toata inima,dornic in mod sincer de a afla adevarul cu credinta, cu umilinta, cu incredere si mai ales cuperseverenta, va vedea miracole in viata lui si ochii i se vor deschide pentru a vedea si aintelege sensul si rostul creatiei Lui si a intregei omeniri.

Ultimul cuvant in lumea aceasta va ramane celor ce se roaga si portile infernului nu-i vorbirui.

Prin rugaciune dezarmam iadul, dar sa ne rugam cum trebuie, sa ne pastram inocenta, safugim de divertismentele lumii si de tot ceea ce ne indeparteaza de Dumnezeu. Sa-Ivorbim Lui cu simplicitate, ca un copil catre Tatal Sau, incredintandu-I temerile siamaraciunile vietii noastre. Chiar cand parem parasiti de El, sa ne incredem totusiimpotriva oricarei aparente, in grija ce ne-o poarta.

Prin intermediul Mariei si a Domnului Iisus, vom dezarma pe Dreptul Judecator.

Sfaturi

1. Asta-i clugrie, s te certe n fiecare zi, s-ti strice, s-ti fac, c nu e nimic bine dinceea ce faci. S ncasm ocara asa cum o cptm.

2. Dumnezeu n-a prsit nici pe cei din iad, si de aceia are grij.3. Dumnezeu rnduie s nu pleci ncrcat din lumea aceasta, ci umilit.4. Atentie la minte n timpul rugciunii, gura zice dar mintea e la plimbare. Paza mintii: cuce e ocupat si ptat mintea, cu aceea v prezentati la judecat.5. Cnd ti aperi sinea ta, dreptatea ta, l-ai aprat pe el (pe diavolul). Nu se poate clugrfr ocar. Pentru nceptori ocara e lucrul cel mai de trebuint.6. Tot ce facem ne nsoteste pn la ziua judectii, ca gnd, cuvnt, fapt, cum le-ai fcut,asa te nsotesc.

Predici

ale parintelui Arsenie Boca

Despre durerile oamenilor


15/26

Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.Fiindc ai sporit mult cu numrul, e cu neputin ca s pot vorbi cu fiecare. O s vorbescde aceea odat cu toi.Lucrul care ne arde pe toi este pocina - pocania, pe care-o trimite Dumnezeu ori vrem,ori nu vrem. De aceea mai bine s ne pocim de bun voie, s nu ateptm s ne trimitDumnezeu pocina prin necazuri de tot felul. Cci pricinile pentru care Dumnezeu netrimite necazurile sunt pcatele noastre. Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.

Acum, cteva feluri de pcate deosebite, ca astfel s le putei pricepe pe toate.O s ascultai astzi despre durerile voastre nsui.

I. Betesugurile trupului

Din trei pricini se betejete trupul:1. din lipsa postului2. din natere3. din desfrnare

1. Trupul se umple de otrvuri din lipsa postului. Carnea e o otrav i se mistuie tot cu

ajutorul unei otrvi: fierea - veninul.2. Din natere pentru c fie mama fie tatl n-a fost treaz cnd s-a zmislit copilul. Fugii debrbai cnd sunt ameii de cap.3. Din desfrnare pentru c trec de msura cuvenit i ncepe s-i doar spatele,spinarea, alele, slbesc nervii, devin iuoi, nerbdtori. Toate astea pentru c nu i-aunfrnat poftele. E tocmai ca bogatul care srcete. Aa i trupul care i-a mncat toatvlaga.

II. Vrajba n casa

S ascultai pricinile pentru care o au i apoi ce s fac ca s nu le mai aibe.Vrajba n cas vine din pcate. Toate i au izvorul n pcate. Neaparat vine vrajb n casdac:1. Cstoria s-a nceput cu stngul adic cu desfrnarea.2. Mai vine apoi dac soii triesc n cstorie nelegiuit sau fr cununia bisericeasc. Eun pcat pe care toi l pltesc cu vrajba. De aceea toi trebuie s intre la cuminenie i sse legiuiasc dac suntei aa.3. Din curvii nemrturisite fcute nainte sau dup cstorie. Astfel au intrat ntr-o casnou cu o pecete drceasc pe sufletul i pe trupul lor. i pentru c nu s-au mrturisit acelpcat are s le sparg casa tocmai pentru c n-au omort pe diavolul care e cel care faceacest lucru.

4. Lcomia de avere a unui printe cnd i-a mritat fata sau i-a cstorit feciorul. Oasemenea cstorie nu ine pentru c s-a fcut cu o lucrare a diavolului. De o vei mritape fata ta numai pentru avere cstoria lor va sfri cu vrajb i cu spargerea caseiaceleia. Prin urmare cuminii-v prinilor cu sfaturile cnd v mritai fetele sau vcstorii feciorii.5. Nepotrivirea de vrst, cci sunt prini care i mrit fetele de 14-15 ani tot dinlcomie de avere sau numai ca s-o tie mritat. i la 17-18 ani fata lor e vduv i cu uncopil. Asta pentru nepotrivirea de vrst pentru c ce poate face o copil fa de unvljgan. Acesta e pcat naintea lui Dumnezeu. De aceea casa aceea nu ine ci se sparge.i prinii aceia trebuie s recunoasc c au dat un sfat prost.6. Din negrija de suflet a celor din casa aceea se ajunge de asemenea la vrajb. Din

negrija de spovedanie, de Sfnta mprtaanie i de rnduielile Bisericii care suntporuncile lui Dumnezeu. i dac nu le pzesc cum s aib linite? Cci de nu pzetecineva poruncile lui Dumnezeu pzete pe ale diavolului i atunci te arzi.7. i mai vine vrajba i din petrecerea fr post. Cei ce se umplu de mrire sunt cei plinide fiere care se nmulete n corpul omului atunci cnd mnnci carne mult i cnd nu


16/26

posteti. Plin de fiere fiind se umplu de mnie i astfel i sar n cap. Aa pentru o vorbct de nensemnat, pentru o bucat de lemn care i se pare c nu st la locul ei, i sare ncap celuilalt.8. i-o ultim pricin este desfrnarea tuturor. Dar soii cum desfrnaeaz cnd suntlegiuii? Aa bine cci nu mai in nici o seam de miercuri, vineri, de zilele de post, desrbtori. Nu mai in nici o rnduial. i bate Dumnezeu nernduiala ca s se facrnduial.

III. Alte din durerile voastre sunt pagubele n curte i n vite, n agoniseala voastr

i-acum iat pricinile pentru care trimite Dumnezeu pocanie asupra heiului (avutului)vostru:

1. Unul din stpni le drcuie i-atunci s nu se mire dac i se mplinete cuvntul cci dDumnezeu dup cuvntul lui.2. Lucreaz Duminica. C dac Dumnezeu n-a lucrat nimic n una din zile nici ie nu-i estengduit i dac vei lucra vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica ci i ce-ai lucratpeste sptmn. S nu asculi de sfaturile Guvernului cnd e vorba de cinstireaDuminicii. Guvernul i are socotelile lui, tu ns ai sufletul. Cci va veni vremea s ceri

apa cu bilet! Da, va veni vremea s ceri ap cu bilet.3. i mai are pagub i acela care se uit la ele ca la ochii lui din cap. i-a lipit inima lui delucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca s i-o mpotmoleti ngunoiul lumii ci ca s i-o ndrepi ctre Tatl cel din ceruri. Pe El s-L iubim, de El s nelipim inima, cci neasemnat e plata pe care ne-o d Dumnezeu fa de cea dat delume. De aceea nu lipi inima ta nici de proprii ti copii cci de-i ptimi durere n cele iubitepeste msur cine te va mngia?4. Ai cumprat din mn rea, din mn ptima, din mn care a furat sau de la unulcare a curvit. De aceea nainte de a o amesteca cu ale tale d-i ap sfinit cu fin. Ccis tii c pcatele trec i-asupra pmntului pe care-l calci i-asupra vitelor. Cnd a fostizgonit Adam din Rai Dumnezeu a blestemat pmntul: spini i plmid s dea i nsudoarea feei s-i ctige pinea. Iar femeia n dureri s nasc. O greeal a noastratrn asupra ntregii averi.5. Cineva se ine de vrji asupra ta iar tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cinevalucreaz cu diavolul asupra ta i asupra vitelor tale. i tu tnjeti, i vitele tale tnjesc. ide ce pot lucra aceste puteri? Pentru c tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu ca s nu maipoat lucra duhurile rele, vrjitorii i altele attea toate. Curete-i trupul tu prin post, fsfetanie, pune-i o cruce n curte i roag-te lui Dumnezeu s te ocroteasc.6. i ai pagub i pentru c pe curtea pe care stai sau pe pmntul pe care lucrezi apasjurminte sau nedrepti. S luai seama s nu tiai o brazd din pmntul care nu este alvostru cci aduce moarte. Se poate s mai ai asupra curii i alte pcate. i fi cumprat

acea curte cu bani muncii ntr-o vreme cnd triai n desfrnare, aici sau n America. Deaceti bani dei i-ai muncit nu te vei folosi cci i asupra lor atrn i apas pcatele decnd i-ai muncit. i te urmrete Dumnezeu pn n pnza alb. Pentru ce? Pentru c nule mrturiseti, pentru c i-i erpi n sn, i Dumnezeu las ca s te mute.7. Apas blestemele prinilor sau a altuia asupra casei tale sau asupra ta.8. Sunt omoruri sau sinucideri fcute pe curtea ta sau ce e mai des, copii lepdaingropai ici colo. Ba n gunoi, ba lng-o altoaie i copiii lepdai sunt pcate strigtoare lacer.9. Stpnii au pcate nemrturisite din tineree sau mai pe urm i nu le-au ispit. C nu-i destul s le spui sub patrafir. Trebuie s le i ispeti de bun voie. De aceea vinebtaia lui Dumnezeu peste tot, peste cmp, peste vite i peste tot lucrul minilor tale.

IV. Copii ndrtnici, neasculttori, necredincioi, desfrnai

Toi prinii luai aminte! Ceilali de asemenea ca s nu alunecai n aceleai. Copiindrtnici sunt din urmtoarele pricini:


17/26

1. Prinii n-au pzit niciodat postul i nu s-au putut nfrna de la pofta trupeasc i aaau clcat zilele i vremile nengduite care sunt acestea: miercurile, vinerile, duminicile,srbtorile i posturile ntregi. Aceasta e o categorie, un fel de vremi nengduite. Toiacetia sunt neasculttori de prini i ndrtnici pentru c nici prinii nu au ascultat deporunca lui Dumnezeu a pzirii zilelor obinuite. ntrebai-v cugetul i v va spune ce-ingduit altfel i vei vedea plngnd i vei plnge i voi i aa vei ispi pcatul n care i-ai zmislit. Desigur c v doare dar dac nu le-ai fi fcut nu v-ar durea.

2. Mamele nu s-au pzit pn la curie deplin i aa se nasc copii ce se umplu de bubei pot muri. i dac n vremea aceea tatl a mai fost i beat se nate un copil ce va fislbnog fie cu mintea fie cu trupul sau cu amndou. Iat cum vei avea pocanie de laDumnezeu n propriul tu rod.3. n vremea sarcinii nu te-ai pzit de brbat. De aci muli copii se nasc mori, mor tinerisau dac triesc alunec n curvie pentru c s-a ntiprit pecetea curveasc pe ei nc dinsnul maicii lor. Se gsete asta n Sfnta Scriptur. Cci toate prin care trece mama nvremea celor nou luni, fie bune fie rele, se ntipresc i-n copil. Cnd va crete maretoate i vor rsri n cale.

V. Despre copiii lepdai

Alt durere mare pe care o avei voi mamele, dar care atrn i-asupra tailor, sunt copiiilepdai. E pcat strigtor la cer! E ucidere la mijloc, nu e ceva mai uor. E pcat strigtorla cer. Ascultai toi cu luare aminte. Sngele lor strig rzbunare. De aceea nu vei aveanoroc cu ceilai ci plns i jale. Rzbunarea sngelui vrsat se face fr mil, ori c i iaDumnezeu i pe ceilali, ori vor cere nsi capul mamei. tii bine c aceasta se ntmplla multe atunci pe loc. Iar aceasta aa se tocmete, c atta suprare vei avea n casnct i pierzi cumptul i uii de marea mil a lui Dumnezeu ce o are cu toi pctoii. ise apropie diavolul de tine i-i bag-n cap gndul s-i iei lumea n cap i s-i facicaptul. sta e glasul mpotriva tuturor celor ce fac aa. Mare ispitire pesc mamele careau ucis copii. Iar dac vrei s scapi tu i ceilali copii pe care i-ai fcut trebuie s pui n loctot atia copii ai altor femei srace i s-i botezi. Iar dac nu, ia-i i botezai gata cci tieDumnezeu ct te mai ine. i s grijeti de dnii ca i de copiii ti, cu mbrcminte inclminte frumoas, bani de coal, pn-s n stare s-i ctige singuri pinea. i cescoi din copiii ti aceea s ias i din aceia. Iar toate necazurile ce le vei avea n vremeaasta fie pentru ei fie de la ei s le rabzi toate ndjduind mila lui Dumnezeu, c-i va iertapcatul. Cci prin rbdare ispeti pcatul. Iar milostenia cu osteneal biruie nainteajudecii.Acesta e un cuvnt de mngiere pentru voi. Dar s facei ce v-am spus i nu cutndleal. i s cretei copii nu numai cu pinea voastr ci i cu hainele voastre, cubanii votri. Cci de Dumnezeu nu te poi plti cu minciuna. i-i va spune diavolul c i-ai

dat destul. Asta numai ca s te bage dator, ca s-i fi i lui datornic, s nu-i plteti fa deDumnezeu datoria.i s nvee pe cele tinere s nu fac i ele aceleai tiind tu ct frigare n suflet ai ptimittu pe urm.Vrei copii puini? Nu te atinge de brbat. ns ca s putei face lucrul acesta trebuie s vnfrnai cu postul, iar eu zic cu foamea. Cci trupului acestuia de pe noi nu-i pas dac nebag n focul iadului. De aceea ar trebui ca nici nou s nu ne pese de poftele lui ci s lemai ucidem cu postul.Te sftuiete brbatul s ucizi copiii? Sfatul e uciga, nu-l asculta ci mai bine rabd s fiialungat de la casa lui i va vedea Dumnezeu osteneala ta i nu te va prsi, c te vamilui de vei fi vrednic.

n toate astea de pn aici se ncurc oamenii care nu postesc. Cci aceia sunt izbii detoate relele, dup cum au zis Prinii, c toate relele de la stomac ncep, dup cumvzur-i iar eu v spun c i de la bru n jos.

VI. Despre mnie vine cuvntul mine


18/26

Prin urmare aa stnd lucrurile i necazurile, s alergai la pocin i s nu le mai facei.S alergai la spovedanie curat i la Sfnta mprtanie c altfel nu vine ocrotirea luiDumnezeu asupra voastr i asupra avutului vostru. Nu uitai ns c postul este poarta iarpatrafirul este ua. Numai cu acestea vine ocrotirea lui Dumnezeu cci fr ocrotire nuputem face nimic.Toate acestea, pe scurt, se afl n aceste cuvinte ale psaltirii: Mrturisi-voi Domnuluifrdelegea mea i ndat a ridicat pedeapsa pcatului meu. Asupra nostr atrnpedeapsa lui Dumnezeu pentru pcatele noastre. De ndat ce le mrturiseti Dumnezeu

i nltur pedeapsa pcatului. Tu mai urmeaz s-l ispeti, s-l scoi din obiceiul tu.De aceea toat sluga s se roage la vreme. Chiar potop de ar veni s nu-l poat potoli.Vedei cum trebuie s v fie aezmntul minii, a inimii i a trupului vostru? S fie toatecurate i curite cci Dumnezeu nu pzete trup spurcat, inim i minte cu vicleug. i vise vor nsenina zilele i v vei bucura. ns facei lucrurile acestea ca s nu fii numaiauzitori ci i mplinitori. Cci dac nu v vei sili am fcut lucru degeaba. Eu am btuttoaca la urechea surzilor, iar voi nu v vei urni necazurile din loc. n mna voastr st svin sau nu necazurile asupra voastr.Cu acestea cred c am stat de vorb cu fiecare. Venii c multe mai sunt i le vomdezbate pe toate cu ajutorul lui Dumnezeu. Cci cine vine pentru suflet nu le poate auzitoate odat ci pe rnd. i nici nu le poate primi. i-apoi cu ct le va auzi mai des cu att se

vor ine minte mai uor.Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh. Acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.

(Cuvnt inut n Sfnta Biseric n ziua de 21.02.1942)

Despre lupta postului cu relele

Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh. i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.Dintre toi cei care au avut de la Dumnezeu o slujb ctre oameni chemtorii la pocinau fost cei mai curajoi cci toi au acoperit chemarea cu viaa recunoscndu-se ntrepctoi cei dinti i dac a fost nevoie i-au chemat la pocin cu preul vieii lor. Ccicuvntul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu i uciga de rele. Toi au vorbit tare irscolitor de via, de suflet. V-am spus acestea ca s v deprindei cu chemarea lapocin i cu felul ei de a fi, ca s rzbat i-n urechile surzilor.Din cuvntul trecut v aduc aminte ca s afle toi c nu vor fi spovedii i mprtii lamnstire dect cei ce de aici nainte vor ine posturile aa cum sunt rnduite de Biseric.Prinii ne-au nscut din trup iar Biserica din ap i din Duh; i mai mare este natereaduhovniceasc a Bisericii dect naterea trupeasc a prinilor. De la natereaduhovniceasc - Botezul - am primit pe ngerul pzitor tot n Biseric - de aceea seboteaz copii mici, orice ar zice alii - care s ne apere de toat primejdia vzut inevzut.

Deci dac Biserica ne nate ne i crete i printre poveele cu care ne crete spre msurabrbatului desvrit este i postul. Trebuie deci s-i ascultm porunca i s postim. Sfiniiprini cei de demult au bgat de seam c toate relele de la stomac ncep, de aceea amzis vorb aspr c postul este poarta i patrafirul este ua iar toi ceilali ne fur vremea.Astzi, din darul lui Dumnezeu urmeaz s v dovedesc s credei toi: lupta postului curelele sau despre felul cum ucide postul patimile.Relele sau pcatele sunt de trei feluri. Iat-le:1. pcate mpotriva noastr nine.2. pcate mpotriva aproapelui.3. pcate mpotriva Duhului Sfnt, mpotriva adevrului.Toate aceste trei feluri sunt i pcate naintea lui Dumnezeu, cci tu nu eti al tu ci al lui

Dumnezeu. Prin urmare i pcatele pe care le faci mpotriva ta sunt ntocmai i pcatempotriva lui Dumnezeu. De aceea, fiindc eti fiul lui Dumnezeu.Astzi s struim cu deosebire asupra pcatelor mpotriva noastr nine i asuprapcatelor mpotriva aproapelui.Pcatele mpotriva noastr nine duc la nvrtoarea inimii - o cunoatem cu toii, o


19/26

cunosc i eu - dar ele mai duc i la ntunecarea simirii de Dumnezeu. Sunt cele aptepcate de cpetenie sau pcate de moarte: mndria, iubirea de argint, desfrnarea,lcomia, pizma, mnia i lenea. ntre acestea apte se afl i rdcina relelor: lcomiastomacului sau dumnezeul cel mnccios al trupului. Acesta trebuie ars cu postul i scosafar! Cci de nu va fi ars i scos afar iat s vedei cum crete i se ntinde acest pomal diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului. i anume iat cum: lcomia stomaculuiodrslete dintr-o dat din rdcin o puzderie de ramuri din care mai artoase sunt trei:mnia, desfrnarea i iubirea de avere.

Trebuie s mai tii un lucru i anume c pcatele sau patimile au dou fee: una a omuluii alta a diavolului, sau dou laturi: una vzut i-a doua nevzut. De acolo din umbrsunt conduse i sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugisau cpetenii pentru fiecare patim.Aa s nelegei cum ntotdeauna patimile le-au numit Sfinii prini prin chiar dracii lor.Astfel: dracul lcomiei de avere, dracul lcomiei stomacului, dracul mniei, dracul curviei iceilali. Le-au numit aa pentru c aceste pcate sunt conduse din umbr de diavolul i le-au numit dup cpetenia care lucreaz din umbr.tii din Noul Testament c din Maria Magdalena care s-a apropiat de Iisus cu gndispititor Iisus a scos apte draci. n ea erau toate cele apte cpetenii ale rului. i tot dinNoul Testament tii despre ndrcitul din laturea Gadarenilor n care intrase o legiune de

draci nct abia le-a ajuns o turm de porci, care s-a aruncat n mare.Acum s luai seama c am s v nv, ca s putei i voi s prindei, i s vedei n voini-v lucrarea duhului ru. Vorbesc deschis, s nu se supere nimeni. Alii mai subiri lanas se supr. Noi ns trebuie s vorbim deschis cci toi suntem ispitii.E foarte uor s-i descoperi lucrarea lui necurat care se face n noi. De pild cu lcomiastomacului, bgai de seam c stomacul se umple dar pofta nu se satur. Iat lucruldracului: pofta peste fire. Vedei ce uor l poi prinde dac tii?!E cunoscut lcomia lupilor i totui lupii nu mnnc mai mult dect li-i foame. Acumdac lor le-a fost foame ru asta-i altceva. Cinii ascund pinea care n-o mai pot mnca.Iat dar c fiarele, animalele, nu trec cu poftire peste fire. Numai omul trece cci numai peom are diavolul mnie i numai pe om l rzboiete i-l cearc.Iat de ce s n-ascultai de poft niciodat cci cine a ascultat de poft a ascultat dediavolul. Asta s-o inei minte n privina stomacului. i aa e cu toate patimile. Cnd va fivreme mai mult v voi spune i despre acelea.Rzboiul stomacului ns e primul rzboi pe care l-a pierdut omul i prima biruin adiavolului. i cu el ndjduiete s ctige i pe oameni i s-i desfac de Dumnezeu. is tii c de nu-i vor trage de seam oamenii, diavolul va birui. Iat de ce strigm s-audtoi: napoi la post cci fr de post ne merge ru! i iat ct de ru:Cine nu se leapd de carne i de grsime repede va fi-ncolit de mnie i de desfrnare,celelalte dou laturi ale lcomiei stomacului. S vedei cum:Mncarea de carne, i mai ales mncat cu mpingerea necurat a poftei, ca s se fac

snge are nevoie de fiere care este otrav - veninul nostru. Fierea aceasta topete carneai grsimea ntocmai cum topete soda slnina cnd fac femeile spun. Fierea e o otravtare. Dac sporete mncarea de carne sporete i otrava cu care trebuie topit. i-attasporete ct nu mai ncape n beica ficatului i-atunci simi dureri la captul pieptului ccist beica s crape de plin. Fierea ct nu ncape umbl prin snge de sus n jos frrost i otrav cum e atac nervii, i slbete i de aici vine nerbdarea, de aici vinenervozitatea, de aici mnia, din fierea care atac nervii. Aici e cheia: de ce se supr uniiaa de uor din nimicuri, din fleacuri, s moar de suprare: c li-e plin sngele de fiere ili se rup telefoanele - c aa le zic la nervi - i cea mai uoar vorb i aprinde i-i chinuiegrozav i ei la rndul lor i chinuie pe alii.Deschidei ua ca s aud i cei de afar. Deschidei-o bine. Dar deschidei i voi toi uile

sufletelor voastre ca s intre duhul luminii, c s auzii i s nu v aflai numai auzitori ci implinitori!Vedei dar c fierea este petrolul, nervii sunt fitilul i mnia para diavolului. El a aprins fitilulcci el vrea s drme cu orice pre i pe orice ci acest loca al Duhului Sfnt care epropriul vostru trup. Acest trup care nu este al nostru ci e templu a Duhului Sfnt. Credei


20/26

voi aceasta! Doar st scris! i vedei cu ce a nceput? Cu lcomia stomacului adic cupofta peste fire.n mncarea de carne mai sunt i alte primejdii, o mulime de otrvuri care nc drmcasa de pe noi. Acelea aduc: bolile de inim, durerile de rrunchi, de ficat i altele.Toate se tmduiesc de la sine nlturnd pricina care le-a adus, curind sngele prinpost. Cci toate bolile sunt cu putin dac sngele este otrvit. Vrei s te nsntoeti, fcalea ntoars.Deci luai aminte la ce mncai cci uite aa pedepsete Dumnezeu nesocotirea postului

cu boli i nc unele fr leac cum de pild e cancerul sau ...cul care se face din mncareafoarte deas a creierului de dobitoace. De aceea e mai mult boala orenilor i amcelarilor la sate. Paralizia sau slbnogirea unei jumti de trup tot din nesocotireapostului se trage. De obicei cu paralizie pedepsete Dumnezeu pe toi nestuii de avere.Ea poate fi motenire. i-atunci dac simi acest lucru ai putea-o ocoli sau stinge postindfoarte mult. Dar cum am zis, cu paralizie pedepsete Dumnezeu pe toi nestuii de avere.i-au fcut socoteala greit zicnd c dac postesc nu mai pot alerga i lucra. Ei aucrezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere, deci au fcut o socoteal greit naintealui Dumnezeu. De aceea toi harnicii s ia aminte i s in post ca nu cumva dup multalergtur deart s vin o vreme s trebuiasc s stea la pat tot restul vieii. Dar iaceasta de li s-ar ntmpla tot mil de la Dumnezeu s o socoteasc deoarece le d prilej

de a cumpni i de ai cunoate greeala. Cci Dumnezeu nu pedepsete spre moarte cispre ntoarcere. Cci trupul nu pltete nimic cnd din el scoi unealt rea. Sfinii au scoscu totul altceva: sfenic a Duhului Sfnt.Prin urmare cine nu pzete postul i se va aprinde n gur para mniei, de unde ncepetoat vrajba, iar n trupul lui vor ncoli boli peste boli.Nu pot lsa s nu v spun c din lcomia stomacului mai nate i curvia. Despre aeruldrcesc al ei nu se mai ndoiete nimeni: sta-i focul iadului.Acum luai aminte cci nu am rgaz s v spun mai pe larg ci numai ceva din propriilevoastre dureri. Nunta ntru att e binecuvntat de Dumnezeu ct e spre natere de fii.ncolo chiar ntre soi legiuii e desfrnare i pentru ea vine btaia lui Dumnezeu peoameni n fel i fel de chipuri.Desfrnarea ntre soi e pricina pentru care vine vremea de se bat, de li se sparge casa.Pentru nepzirea postului i-a srbtorilor nu se pot nfrna de la pofta trupeasc i aazmislesc copii n zile nengduite, peste care nu se afl darul lui Dumnezeu ci pedeapsalui Dumnezeu. Pentru nepzirea de pofta trupeasc pe care o ai ntiprit-o n ei n vremeacelor nou luni de sarcin se nasc copii ndrtnici, neasculttori i fr fric deDumnezeu. Acetia vor cdea n curvie toi i noroc n via nu vor avea.Luai aminte prinilor c nu e glum cu viaa copiilor pe care i ai sau vrei s-i ai. Etirspunztor de ei i de toat viaa lor cci cum le-ai dat-o aa o au! i copiii ti te vorjudeca pe tine dup cum bine tii i bine pii. Iar cnd te-or supra fii cuminte i nu-iblestema, ascultnd de diavolul pn n sfrit, ci trage-i de seam c ei i aduc aminte

pcatele tale cale nemrturisite i neispite. Roag-te pentru ei i roag-te i pentru tine,chiar cnd te-or blestema, s te ierte Dumenezeu.Pzii despre latura poftirii trupeti frica i cuviina cretineasc i nu v amgii de trup devrei s v bucurai de copiii votri; iar de nu aa vor spori relele ct va junghia fiul pe tat-su, i va sugruma fiica pe mam-sa! Scrie! C aa va fi n vremea din urm.Luai prin urmare seama i nvai pe copiii votri i curai duhul necurat cu care v-aideprins a fi. Luai seama c dac vrei s nu cdei din cretintate i dac vrei s vinchipul lui Dumenezeu n noi i nu a diavolului, prin patimile sale, luptai-v din rsputeri cuarma postului cci dup cum vedei postul este ucigaul patimilor pentru c este i dar dela Dumnezeu dat tuturor celor ce lupt lupta cea bun. Facei nceptura aceasta i veivedea cum vi se va nnoi viaa i vi se va liniti casa.

Duminica viitoare: Despre taina Sfintei Spovedanii.(Cuvnt inut n Sfnta Biseric n ziua de 22.02.1942)


21/26

Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastr

Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh. i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.Foarte adesea m uit la voi cum venind de la deprtri mari, rupi de oboseal, cu pineasracului n strai, alergai la mnstire i rmnei zile de-a rndul ca s auzii cuvnt.Dac cineva s-ar uita la voi prin paginile Sfintei Scipturi ar spune cele spuse de prooroculAgheu ctre jidovii care nu mai mergeau la Biseric i nu mai voiau s zideasc templuldin Ierusalim. Aceste cuvinte vi se potrivesc i vou. i tot din cauza asta vi se ntmpl

ceea ce spuneam, c ostenii de la mari deprtri, cu merindea sracului n strai. Vi sentmpl pentru vremea cnd nu mergeai la biseric, la biserica voastr din sat, undeacelai cuvnt vi s-ar fi vestit nc din tineree. Cuvntul s-a vestit dar voi ai tndlit i-airmas acas cnd se vestea cuvntul. Cci de unde era s nvei s faci lucrul luiDumnezeu ca s se coboare peste tine i peste casa ta binecuvntarea lui Dumnezeudac n-ai fost la Biseric.Dar nu numai c n-ai fost la biseric i nu v-ai ngrijit de casa lui Dumnezeu, dar nu v-aigrijit nici de Biserica pe care o avem n noi, cci aa se spune c trupul nostru este templua Duhului Sfnt. i pe acesta l-ai lsat s se drapene.Iat cuvintele lui Agheu care se potrivesc aa de bine i nou. Cci cum s nu sepotriveasc cuvintele Scripturii la toi. Cuvintele lui Dumnezeu tuturor se potrivesc. i iat

mustrarea lui Dumnezeu printr-unul din prooroci fcut jidovilor pentru c nu mergeau labiseric. Iat cum i lumineaz i cum i ndeamn s i repare biserica:Ai tot ateptat s avei mult, dar iat c avei puin. Ai strns mult i Eu am risipit trudavoastr! Pentru ce? Din pricina templului acestuia care este drmat, iar voi zorii culucrul, fiecare pentru casa lui! De aceea cerul se va ncuia i nu-i va mai da roua sa i nicipmntul roada sa. Eu am chemat secet pe pmnt i peste muni, peste gru i pestevin i peste tot ce crete din pmnt; peste oameni i peste dobitoace i peste toatstrdania minilor voastre(Agheu 1.9-11).Le spune Domnul prin proorocul Agheu aceste cuvinte pentru c nu mergeau la biseric inu-i reparau templul din Ierusalim. Iar vou astzi, cnd venii de la mari deprtri cumult osteneal i cu pinea sracului n strai, vi se potrivesc aceste cuvinte pentru clucrurile s-au ntors. Cci ct a fost biseric n sat voi tndleai cu alte lucruri. Cine poatezice c nu i s-a fcut cunoscut cuvntul lui Dumnezeu nc din tineree?! Iat c acumtrebuie s venii pn aici i s facei osteneal ca asta.i de-ar fi fost mnstirea ntr-un loc unde a-i ajunge cu i mai mult osteneal, cu i maimult greutate, s tii c i acolo v-ai duce, aa de mare e durerea cnd usc Dumnezeuviaa oamenilor. Aa stau lucrurile ntr-o latur.S vedem cum stau lucrurile n latura n care se mai pot ndrepta. i vom pleca de lacuvintele unui prooroc mprat. Iat ce zice Dumenezeu prin gura proorocului David: Ziuai noaptea m apas mna Ta i se usc vlaga mea, ca de aria verii. Mi-am mrturisitns pcatul i greeala mea n-am ascuns-o, i-am zis: i ndat a ridicat pedeapsa pcatului meu. De aceea toat slugacredincioas s se roage ie la vreme cuvenit i chiar potop de s-ar strni, pe acela nu l-ar potopi(Ps 31.4-7).Aa a pit i David cum pete tot cel ce pctuiete. Simte o uscciune a vieii, o tnjirea lui i-a tuturor lucrurilor sale. Simte sabia lui Dumnezeu atrnnd asupra sa pentrupcatele sale.Ce e de fcut?Astea-s i necazurile care apas peste toi i care v aduc pe voi la mnstire. Pentrunecazurile voastre ostenii. Cci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni dinepeneal, din uscciunea vieii. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare pn cnd veicuta s te tmduieti.

Cci iat ce pricin are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi cci doar suntem fiii Lui ci cu relelenoastre. Asupra relelor, pcatelor, frdelegilor noastre atrn sabia lui Dumnezeu.Necazurile acestea v ustur i din pricina lor vine apoi i uscciunea vieii voastre. Dacnecazurile sunt pricina pentru care venii aici, apoi pricina pentru care vi le trimiteDumnezeu sunt frdelegile voastre.


22/26

Cum s scpm de sabia lui Dumnezeu care atrn asupra noastr sau de pcatelenemrturisite cci pe acestea le urmrete sabia lui Dumnezeu? Proorocul i mpratulDavid zice: i ndat a ridicat - a nlturat -pedeapsa pcatului meu. Ce trebuie s facem? S ne mrturisim toate frdelegilenoastre fr nici o ascundere i-ndat va nltura Dumnezeu osnda, i-ndat sabia nu vamai atinge viaa ta.ns luai seama c pentru aceea atinge Dumnezeu viaa ta cu necazuri, pentru c nu te-aimrturisit. Dac zici c-i merg n curte i-n via toate ru, apoi nseamn c ai pcate de

care Dumnezeu vrea s te desfac. De aceea s vrei i tu ce vrea Dumnezeu, s tedesfaci de rele, cci Dumnezeu nu vrea ca s atrne n veac sabia Sa asupra ta.S v spun acum cteva feluri n care simii voi sabia lui Dumnezeu asupra voastr.S zicem c cineva i face vre-o nedreptate. Tu n toate privinele eti cinstit i o vecin,soul, soia sau unul din copii se va rzvrti mpotriva ta i-i va zice cuvinte de ocar,desfrnat, desfrnat, cuvinte grele care-i ptrund inima ca o sabie i nu pricepi ce poatefi, ba te i mnii i dai i tu cu o sabie asupra lui i aa se ajunge la vrajb i la lucrurislabe. i vii aici ca s afli de ce peti asemenea lucruri. i afli aici c necazurile acelea,nedreptatea aceea totui nu e o nedreptate ci este o nuia cu care Dumnezeu i aduceaminte de pcatele tale pe care tu nu le-ai mrturisit. i pcatul e acel cuvnt zis devecina, de so sau de propriul copil, cuvnt care te-a sgetat la inim. Pentru c tu ai uitat

s mrturiseti preotului unul din pcatele tale din tineree. i Domnul i aduce aminte. Tupoate ai uitat c ai nceput cstoria cu stngul i apoi te-ai cununat sau ai lepdat vre-uncopil - i aceasta e frdelege naintea lui Dumnezeu. E o isprav a curviei chiar dac eticununat dup lege. Sau ai uitat s spui c numai ai osndit, sau ai gndit despre cinevaacelai cuvnt i-ai uitat s-l spui la mrturisire. Dumnezeu ns n-a uitat greeala ta saucuvintele tale. De aceea vrea ca s te spele, s te cureasc de toate relele tale.Ce face cu tine? Doar i aduce aminte de relele pe care le-ai fcut. De aceea toate relelecare-i vor fi mprocate n obraz i care v vor sgeta la inim nu le socotii ca necazuri cistai locului i cugetai: n-am i eu oare vreo greeal ca asta? Pentru c v spun c aalucreaz Dumnezeu: ngduie ca brbatul tu, vecina ta, copilul tu s-i spun cuvinte deocar ca astfel s-i aduci aminte de pcatul tu i s te ndrepi. i dac tu ai uitat sau i-afost ruine s-l mrturiseti preotului - i nu trebuia s-i fie ruine ci ruine de pcatul tunumai - pentru aceasta a ngduit Dumnezeu s-l auzi din gura altuia i cu toate c tu juric nu eti vinovat de aa ceva, i acum nici nu eti, dar ai acel pcat din tineree i nu l-aimrturisit. Asta e pricina vrajbei: pcatele nemrturisite.i cnd pricepi vrajba cu rostul ei, trimis fiind de la Dumnezeu, atunci recunoate-ipcatul tu i spune-l sub patrafir ca s nu mai atrne pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta i ndat va nltura pedeapsa pcatului meu. Cci zice nalt loc: Multe sunt btile care ajung pe pctos; iar pe cel ce se teme de Domnul, mila lva ntmpina(Ps 31.11). Da, necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi oamenii. Cum te-aiteme de un arpe pe care l-ai avea n buzunar i-ai face ce-ai putea numai s scapi de el,

ai arunca i haina de pe tine cu el cu tot numai s scapi, cci poate guri buzunarul i ste mute, tot aa s facei i cu pcatele.De aceea v spun s facei spovedanie curat cum n-ai fcut n viaa voastr. Iar de vvei aduce aminte i de pcatele pe care vi le-a adus aminte soul, vecina, propriul copil,apoi rugai-v i pentru gura slab care v-a atras luarea aminte cci prin aceea lucrarea luiDumnezeu s-a fcut.Credei voi lucrul acesta?! Apoi inei-l minte. Pentru cel care te ocrte roag-te, capentru un binefctor, ntoarce-te cu buntate spre el i-i va ntoarce i Dumnezeu faacea luminoas spre tine. Biruii rul cu binele cci de partea binelui e Dumnezeu i oarenu e mai tare Dumnezeu ca rul?Lipii-v inima de lucrul lui Dumnezeu cci zice Domnul: cheam-m pe mine n ziua

necazului tu i te voi ajuta. Nu mai chemai pe dracul, pe bat-l Crucea, cci dac tot peel l chemai el v va ajuta i el v va aduce risip i moarte.Deci lipii-v de cele ale lui Dumnezeu. i chiar de v trimite necazuri, apoi vi le trimite curost. i de-ndat ce vei mrturisi pcatul tu Domnul va ridica pedeapsa pcatului tu. ichiar de vor mai veni necazuri asupra ta tu nu le vei mai socoti necazuri ci mila lui


23/26

Dumnezeu cu tine i aa vei iei biruitor asupra lor. De aceea rugai-v pentru cei care vblestem. i asta st scris! Cci lucru bun fac dar nu vedei voi.Cum v-am mai spus, toi cei ce vrei s coboare umbra lui Dumnezeu peste viaa voastr,s dobndii ocrotirea lui Dumnezeu peste casa voastr i peste ostenelile minilorvoastre, curii-v sufletele voastre cu rugciuni, cu spovedanie curat i cu post. i veivedea cum are s vie mila lui Dumnezeu i ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta i asupra atot lucrul minilor tale. Amin.

DIN ZICERILE PARINTELUI ARSENIE BOCAexplicate de Printele Teofil Prian

"M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc"

Avea o putere de sintez deosebit, o putere de intuitie si o putere de a cunoastetotdeauna esentialul ntr-o chestiune. Cnd i puneai o problem, el imediat avearspunsul. Si de la el au rmas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pild, cnd l-amntlnit eu pentru prima dat, mi-a si spus un cuvnt, o formul. Zice: "M, nu toti din lumese prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc". Deci avea o posibilitate de a formulaceva.

"Nici abuzul, nici refuzul"

In legtur cu sexualitatea n familie, Printele Arsenie zicea: "Nici abuzul, nici refuzul".

"Cu mine de dou ori trebuie s se ntlneasc omul"

Printele zicea c de dou ori trebuia s se ntlneasc omul cu el: o dat cnd i spune sia doua oar la moarte, si spun dac a fcut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are smearg cum merg unii c si spun unul, c si spun altul, c un cuvnt de folos, c nustiu ce siapoi adun la cuvinte de folos si nu mplineste nimic!

"Cine face curte nu face carte"

Printele Arsenie zicea: "Cine face curte nu face carte".

"Nasteti-v sfinti!"

Printele Arsenie i ndemna pe oameni s nasc sfinti. Binenteles c pentru a naste sfintitrebuie s fi sfnt sau trebuie s tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cnd ncepem s neocupm de noi nsine, putem s ne cunoastem, s aflm negativele noastre, s

cunoastem ncrctura dat de altii si pus n noi, s-o rezolvm, dar aceasta cere timp siosteneal.

"S-ti feresti capul de frig si de prostie!"

E un cuvnt care merit s fie stiut si urmat, el putnd fi de folos tuturor celor ce nu iauaminte la ei nsisi, tuturor celor care vreau s braveze si nu se gndesc la urmrile pe carele pot avea, spre rul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gndite si controlate. Slum deci aminte la cuvntul de mai sus si s-l mplinim n cele dou laturi ale lui.

"Conceptia de viat crestin"

Ct o avem, ne statorniceste n gndul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de andumnezeii firea, prin harul si ndurrile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai deaceea folosim si resursele firesti cte le avem la ndemn, aerul, aerul bun, hranarational, somnul si energia vital, pe care nu vrem s o risipim pe plceri, ci vrem s-o


24/26

canalizm spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea printele Arsenie, care aformulat ndreptarul de viat, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea s ia aminte lael.

"n mintea strmb si lucrul drept se strmb"

Asa obisnuia s spun printele Arsenie, care urmrea pentru oameni o minte dreapt silucruri drepte si ndreptate de mintea cea bun. Valoarea acestui cuvnt o intuiesc toti cei

ce l aud, si asta se ntmpl des, cci noi l aducem naintea vizitatorilor si nchintorilornostri, mai ales atunci cnd au prilejul s vad o pictur a printelui Arsenie reprezentndAdormirea Maicii Domnului, pictur n fata creia se opresc cu admiratie multi dintre cei ceviziteaz Mnstirea Brncoveanu de la Smbta. Mintea se strmb n urma patimilor si sendreapt pe msura curtirii de patimi. Cnd mintea se ndreapt, vede lucrurile drept,deci asa cum sunt ele. "In mintea strmb si lucrul drept se strmb". Asta le place la multi,am bgat de seam c le place. Cnd le spun c Printele a zis c "n mintea strmb silucrul drept se strmb", oamenii rd n general. De ce rd? Pentru c si dau seama c asae. Numai c e greu s stii cnd ti-e mintea strmb.

"Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim"

Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim, adic de la informatie laconvingere. Oameni de informatie religioas sunt mai multi dect cei ce au convingerireligioase. E necesar si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rmne lainformatie nseamn doar a fi la nceputul drumului "la urechi". Pn la inim mai e o calelung, "cea mai lung cale".

"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"

Cuvntul acesta ne aduce aminte de un cuvnt asemntor, cu circulatie mai ales n lumeadin Apus: "Un sfnt trist este un trist sfnt". Printele a fost ntotdeauna pentru optimism,pentru bucurie, credinta noastr fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei".Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Si :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea s fie ntru voisi ca bucuria voastr s fie deplin" (Ioan 15, 11).

"Bobul lui se preschimb n tciune, iar el se crede gru nedrepttit"

Asa caracteriza printele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune si care nu cautsi nu primeste ndreptarea, ci si explic el mai bine cele pentru sine condamnnd pe cei cevreau s-l ndrepte. }nceputul oricrei ndreptri este s-tI recunosti greseala. "Cndgreseala s-a fcut n tine asezare sI adevr" cnd o ai ca drepindere si o mai si justifici

atunci "nu mai e greseal ci e pcat de moarte". }ntr-o astfel de situatie, cel ce se crede afi drept, fr s si fie de fapt, nu mai e bob de gru, ci doar tciune.

"Mustrarea nvinge, dar nu convinge"

Este si aceasta o cugetare la care e bine s lum aminte. Are si mustrarea rostul siputerea ei, dar ea, ca constrngere, doar nvinge, ns de convins nu convinge. De lanvingere pn la convingere e o cale lung; poate tot att de lung ct cea de la informatiela convingere, ct cea de la urechi la inim.

"Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pctos este mai mare dect iubirea celui mai

mare sfnt fat Dumnezeu"

Printele Arsenie a zis o vorb ct lumea asta de mare ba mai mare dect lumea asta!, si anume o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos i mai maredect iubirea celui mai mare sfnt fat de Dumnezeu. Nu poate iubi un sfnt pe


25/26

Dumnezeu, ct ar fi sfntul de mare, ct iubeste D

Parintele Arsenie Boca - Rugaciuni

Documents

Transcript of Parintele Arsenie Boca - Rugaciuni