Paradisuri fiscale

34
Paradisuri Fiscale

description

paradisuri fiscale, lucrare 2014

Transcript of Paradisuri fiscale

Page 1: Paradisuri fiscale

Paradisuri Fiscale

Page 2: Paradisuri fiscale

CUPRINS

1. Noţiunea de „paradis fiscal”

2. Caracteristicile paradisurilor fiscale

3. Noţiunea de „companie offshore”

4. Avantajele oferite de companiile offshore

5. Exemple de paradisuri fiscale

6. Modalităţi de sustragere de la plata contribuţiilor către stat prin intermediul

companiilor offshore

6.1.Evitarea impozitului pe venit

6.2.Sustragerea profitului de la impozitare

7. Fraude şi escrocherii offshore notorii

1. NOŢIUNEA DE „PARADIS FISCAL”

Page 3: Paradisuri fiscale

Orice contribuabil este tentat să plătească impozite şi taxe cât mai mici sau să nu

plătească nici un fel de impozit. Pentru a profita de astfel de slăbiciune umană, de-a lungul

timpului au existat teritorii care au creat o legislaţie de atragere a fondurilor financiare,

acordându-se facilităţi deosebite, dintre care cea mai importantă o constituie scutirea de

impozite ori nivelul acestora extrem de redus. Aceste teritorii sunt denumite în literatura

fiscală „paradisuri fiscale”.1

„Paradisul fiscal” (în engleza – “tax haven”) poate fi definit ca fiind spaţiul geografic

(reprezentat de teritoriul unei ţări sau numai de o parte a teritoriului unui stat) în interiorul

căruia se acordă numeroase şi felurite facilităţi fiscale: nu se percep impozite (ori acestea sunt

constituite în cote reduse şi privesc numai unele categorii restrânse de venituri sau bunuri), se

asigură – la un nivel ridicat – secretul bancar, este stimulată dezvoltarea activităţilor

comerciale şi transferul beneficiilor și nu există restricţii în privinţa schimburilor valutare2.

Paradisurile fiscale au fost folosite pentru prima dată în Grecia antică când, pentru a

scăpa de taxa de 2% aplicată importurilor şi exporturilor, comercianţii se mutau în insulele

învecinate. În Evul Mediu, comercianţii din Londra erau scutiţi de toate impozitele, iar cei din

Flandra aveau un minim de restricţii în porturi.

Banca Nova Scotia, a doua bancă ca mărime din Canada, a deschis, în anul 1889, o

agenţie în Jamaica şi Caraibe pentru ca să poată clienţii săi să beneficieze de avantajele fiscale

din comerţul internaţional.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, importanţa paradisurilor fiscale a crescut,

fiind folosite intens de către americani, care urmăreau diminuarea preţurilor de transfer pentru

a folosi beneficiile astfel obţinute în înnoirea mijloacelor de producţie3.

Paradisurile fiscale pot fi clasificate în trei categorii, în functie de sistemul de

impunere al acestora.

Ţări în care veniturile realizate în străinatate sunt scutite total de impozitul pe

profit, plătindu-se o taxă anuală fixă - Insulele Virgine, Belize etc.

În alte țări baza de impozitare nu este profitul realizat, ci valoarea capitalului

social. De exemplu, compania offshore de tip "Stiftung" înregistrată în

Lichtenstein datoreaza un impozit egal cu 0,1% din valoarea capitalului social,

dar nu mai puțin de 1000 de franci elvețieni.

1 Lăcriţa Grigorie, “Fiscalitate, controverse şi soluţii”, Editura Irecson, Bucureşti, 2007, pag. 9.

2 Pătroi, D., „Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravenţional şi caracterul infracţional”, Ed. Economică, Bucureşti, 2006, pag. 136

3 Diaconu, P., „Cum fac bani contabilii?”, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pag. 59

Page 4: Paradisuri fiscale

Impozitarea în sistem liniar - indiferent de valoarea profitului realizat se

impune un procent fix. Cel mai cunoscut paradis fiscal care utilizeaza acest

sistem este Cipru, unde firmele offshore platesc un impozit de 4,25% din

profitul realizat.

2. CARACTERISTICILE PARADISURILOR FISCALE

Paradisurile fiscale prezintă anumite caracteristici predominante:

a) Impozite reduse.

Majoritatea ţărilor considerate paradisuri fiscale fie nu impun nici un impozit pe

venituri sau impun impozite doar asupra unor categorii de venituri, fie impun un impozit

redus, în comparaţie cu impozitele impuse de ţările de origine ale celor care folosesc

paradisurile fiscale respective4.

Multe dintre paradisurile fiscale din regiunea Caraibelor sunt ţări mici, mai puţin

dezvoltate, ai căror locuitori sunt, în general săraci. Proporţia redusă a populaţiei cu un venit

superior nivelului de subzistenţă ar putea face ca un sistem de taxare să nu fie satisfăcător. De

aceea guvernele acestor teritorii au considerat mai eficient să-şi procure resursele finanţării

cheltuielilor publice în alt mod decât cel al impozitelor. Asemenea venituri se realizează din

taxele de autentificare, de înmatriculare şi reînnoire a firmelor înfiinţate în asemenea teritorii.

Se creează, de asemenea, noi locuri de muncă în domeniul consultanţei financiare şi juridice,

se dezvoltă serviciile de telecomunicaţii şi turism etc.

b) Secretul bancar.

Dacă în general secretul bancar este greu de penetrat în orice legislaţie, totuşi, cele mai

multe ţări din lume nu protejează aceste informaţii în cazul unei anchete solicitate de un

guvern străin, mai ales când aceste anchete au la bază un tratat bilateral sau multilateral de

asistenţă juridică.

În schimb, ţările paradisuri fiscale refuză să divulge secretul bancar şi comercial, chiar

şi atunci când este vorba despre comiterea unei grave încălcări a legilor unei alte ţări.

4 Pătroi, D., „Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravenţional şi caracterul infracţional”, Ed. Economică, Bucureşti, 2006, pag. 136

Page 5: Paradisuri fiscale

Paradisurile fiscale oferă reguli restrictive de secret sau confidenţialitate persoanelor

care efectuează afaceri, în special cu băncile. Gradul de secret şi amploarea restricţiilor

variază de la ţară la ţară. Multe susţin o discreţie între evaziunea fiscală şi alte infracţiuni,

cooperând când este vorba de investigarea cazurilor infracţionale din sfera taxelor, dar

refuzând să coopereze în cazurile de evaziune fiscală. În altele, gradul de confidenţialitate este

direct corelat cu tipul de licenţă sau autorizaţie de funcţionare.

Cu toate acestea „tradiţia secretului bancar rămâne în continuare baza funcţionării

acestora”5.

c) Importanţa relativă a activităţii bancare.

În cele mai multe ţări paradisuri fiscale se urmează o politică de încurajare a activităţii

bancare din străinătate. Acest lucru se face prin introducerea unei distincţii între activitatea

bancară a locuitorilor ţării respective şi aceea a cetăţenilor străini. În general, activitatea

cetăţenilor străini nu este supusă unor cerinţe în ceea ce priveşte rezerva de fonduri şi nu este

supusă contractelor exercitate asupra schimburilor valutare sau altor controale.

Paradisurile fiscale prosperă în mare măsură datorită prezenţei băncilor străine.

Activitatea financiară generează venituri sub forma onorariilor şi a unor simbolice impozite

asupra instituţiilor financiare. Activităţile financiare creează o infrastructură care poate fi

folosită atât de companiile legitime, cât şi de infractori, pentru a-şi ascunde fondurile ilicite.

În comparaţie cu comerţul exterior, depunerile bancare din străinătate în jurisdicţiile

paradisurilor fiscale sunt considerabil mai mari, decât conturile bancare străine în băncile care

nu sunt paradisuri fiscale.

Unele din cele mai mari bănci străine au filiale în ţări paradisuri fiscale. Ele şi-au

stabilit aceste sedii pentru a participa la piaţa eurodolarului, acceptând depuneri de la străini şi

împrumutând sume clienţilor străini.

d) Mijloace de comunicaţie moderne.

5 Idem, pag. 137

Page 6: Paradisuri fiscale

Cele mai multe din ţările considerate paradisuri fiscale posedă excelente instalaţii de

comunicare, îndeosebi servicii de telefonie, cablu, telex, care le leagă de cele mai importante

ţări din care provin fondurile depuse sau spre care se îndreaptă fluxurile financiare6.

Progresele realizate de utilizarea calculatoarelor electronice şi a internetului în

efectuarea decontărilor bancare au făcut din băncile situate în paradisurile fiscale o şi mai

mare atracţie.

De asemenea, servicii aeriene sunt puse la punct şi creează legături, cu principalele

aeroporturi din ţările bine dezvoltate din punct de vedere econimic.

e) Lipsa controlului asupra monedei.

Multe paradisuri fiscale exercită un sistem de control cu dublă monedă care face

deosebire între rezidenţă şi nerezidenţă şi între moneda locală şi moneda străină. Regula

generală este aceea că fac obiectul controlului monetar şi valutar numai locuitorii din ţara

paradis fiscal, nu şi cetăţenii nerezidenţi7. Totuşi în ce priveşte moneda locală şi străinii

trebuie să respecte restricţiile impuse localnicilor. O companie creată într-o ţară paradis fiscal

care are ca proprietar un nerezident şi care îşi desfăşoară activitatea comercială în afara

paradisului fiscal este considerată ca entitate cu regim referitor la controlul asupra

schimburilor valutare.

f) Publicitatea promoţională.

Cele mai multe paradisuri fiscale îşi desfăşoară publicitatea pe această temă, datorită

avantajelor pe care le prezintă atragerea investiţiilor străine. Multe din asemenea ţări

organizează seminarii internaţionale, iar reprezentanţii lor oficiali colaborează la întocmirea

de articole care laudă virtuţile ţării lor ca paradis fiscal.

Multe dintre ţările paradisuri fiscale văd activitatea financiară o sursă de venituri

relativ stabilă şi caută să o promoveze activ.

Paradisurile fiscale favorizează interesele acelor investitori interesaţi să-şi recicleze

banii şi care nu vor să plătească impozite pe profituri sau venituri.

Toate aceste caracteristici, contribuie la crearea unui cadru propice dezvoltării

operaţiilor economice cu sau fără motivaţie fiscală, singura condiţie fiind compatibilitatea cu

legislaţia acestor entităţi teritoriale.

6 Diaconu, P., „Cum fac bani contabilii?”, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pag. 60

7 Idem, pag. 60

Page 7: Paradisuri fiscale

Paradisurile fiscale sunt folosite atât de persoanele juridice, cât şi de persoanele fizice.

Însă, paradisurile fiscale pentru persoane fizice sunt rare, iar utilizatorul trebuie să fie prezent

fizic pentru a putea beneficia de legislaţia favorabilă.8

În ceea ce priveşte persoanele juridice, acestea se folosesc de mai multe tipuri de

entităţi pentru a se putea bucura de beneficiile fiscale9. Amintim astfel:

a) Societăţile de holding au ca obiect de activitate controlul altor societăţi la care

deţin capital, fiind folosite pentru a vehicula fluxuri de investiţii;

b) Companii de asigurări captive, constituite pentru ca societăţile multinaţionale să se

protejeze faţă de riscurile implicate de operaţiunile din străinătate; sunt în număr

de 1600, dintre care 1200 doar în Bermude; se mai întâlnesc în Bahamas, Insulele

Cayman, Luxemburg şi Noile Hebride;

c) Băncile captive sunt create de către o persoană sau un grupde persoane pentru

scopuri proprii;

d) Trusturile vizează perceperea de venituri şi distribuirea lor către beneficiari cu un

3. NOŢIUNEA DE „COMPANIE OFFSHORE”

În ultimii ani, controversatul termen „paradis fiscal” s-a transformat în mult mai

preţiosul „centru financiar offshore”, şi aceasta datorită instrumentului principal utilizat în

desfăşurarea afacerilor în cadrul paradisului fiscal, reprezentat de societatea offshore.

În limbajul englez comun „offshore” înseamnă „dincolo de ţărm”. În limbajul

economic de specialitate termenul desemnează activităţi în afara graniţelor naţionale ale

statului în care sunt rezidente.

O „companie offshore”,este o societate înregistrată într-o ţară sau într-un teritoriu

dependent al unei ţări cu legislaţie autonomă, dar care nu desfăşoară activităţi economice pe

teritoriul respectiv.

Teoretic, companii offshore se pot înfiinţa în orice ţară din lume, dar nu peste tot se

pot obţine şi avantaje fiscale. Ori, tocmai facilităţile oferite de teritoriile paradisuri fiscale sunt

cele care atrag înfiinţarea şi funcţionarea unor asemenea companii. Aceste teritorii oferă

companiilor offshore un statut fiscal generos în raport cu firmele care lucrează în interior,

caracterizat printr-o impozitare redusă sau inexistentă.

8 Diaconu, P., „Cum fac bani contabilii?”, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pag. 65

9 Idem, pag. 66

Page 8: Paradisuri fiscale

Societatea sau compania offshore este un instrument financiar utilizat pentru

planificarea şi evitarea impozitelor, pentru creşterea profitabilităţii afacerii, pentru

participarea (ca acţionar sau asociat) la managementul afacerii, cu deplină libertate a mişcării

resurselor financiare şi în deplin anonimat al proprietarului.

4.AVANTAJELE OFERITE DE COMPANIILE OFFSHORE

Avantajele oferite de companiile offshore înregistrate în paradisurile fiscale sunt:10

a) Anonimatul şi confidenţialitatea

Anonimatul şi confidenţialitatea sunt invocate ca principale avantaje ale companiilor

offshore, după taxele scăzute sau chiar lipsa acestora.

Angajatorii sunt obligaţi prin jurământ să păstreze secrete numele beneficiarilor

nerezidenţi. Doar datele generale sunt prezentate din când în când pentru a informa guvernul

şi publicul cu privire la evoluţia în acest domeniu. În funcţie de dorinţa beneficiarului

companiei, identitatea acestuia poate fi cunoscută doar de cei cu care lucrează în mod direct,

cum ar fi directorul general şi adjunctul.

b) Suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaţională a taxelor.

În jurisdicţiile care nu percep taxe (taxe pe venit, TVA, taxe pe salarii, taxe pe dividende,

taxe municipale, taxe pe drumuri, taxe imobiliare etc.), cum ar fi Bahamas, Gibraltar, o

companie înregistrată nu plăteşte nici un fel de taxă.

Dacă se ia în considerare o jurisdicţie cu taxe scăzute, se percepe taxa pe profitul

companiei; o jurisdicţie cu astfel de taxe este Ciprul, unde se aplică o taxă de 4,25% pe

profitul brut. Nu există limite în ceea ce priveşte aceste cheltuieli decât bunul simţ. Mai mult,

salariile nu sunt taxabile. Totuşi, alte jurisdicţii, de exemplu Insula Man, impun o taxă fixă

oricărei companii, indiferent de profiturile sau pierderile acestuia.

În ceea ce priveşte planificarea internaţională a taxelor, companiile internaţionale folosesc

entităţile offshore pentru a-şi dirija profiturile către acestea şi pentru a-şi desfăşura activitatea

astfel încât să plătească cât mai puţine taxe.

10 Bişa, Cristian, “Utilizarea paradisurilor fiscale - între evaziunea fiscală legală şi frauda fiscală”, Editura B-T Publishing House, Bucureşti, 2005, p. 35.

Page 9: Paradisuri fiscale

Existenţa unor tratate de evitare a dublei impuneri internaţionale împreună cu taxele

scăzute oferă posibilităţi imense pentru planificarea taxelor.

c) Lipsa controalelor valutare

Mulţi oameni de afaceri încearcă să evite stabilirea unei baze străine acolo unde există

controale valutare sau sunt intenţionat complicate formalităţi ce privesc aceste operaţiuni.

Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de nici un fel, ele pot primi

fonduri fie în cash, fie sub altă formă, în orice tip de valută şi de asemenea pot face plăţi către

orice persoană în orice ţară, sau pot face retrageri de fonduri fără nici o explicaţie sau

documente cerute de bancă. Astfel, compania operează într-un sistem bancar nerestrictiv.

Companiile offshore pot menţine conturi în orice tip de valută, sub formă de conturi

curente, conturi cu preaviz, sau depuneri la termen fix, iar dobânzile sunt similare cu cele

practicate la nivel internaţional. Fondurile din aceste conturi pot fi transferate în străinătate

fără nici un fel de restricţie şi fără solicitarea unor documente sau a unor permise.

d) Operează într-un sistem economic şi politic stabil.

Orice om de afaceri, orice investitor îşi doreşte să îşi desfăşoare activitatea într-o ţară ce

are aceste caracteristici. Nimeni nu doreşte să îşi vadă banii pierduţi din cauza schimbării

guvernelor, sistemului de guvernare sau din cauza instabilităţii economice ce poate aduce cu

ea inflaţie, regresie economică şi multe alte probleme.

Unul din cele mai mari avantaje ale Ciprului ca centru offshore este stabilitatea economică

şi politică într-o regiune vulnerabilă. Războiul civil din Liban i-a conferit Ciprului primul

avantaj în 1970, urmat de Războiul din Golf din 1990 şi colapsul Iugoslaviei. Multe companii

care au venit pentru un refugiu temporar au rămas atunci când au văzut că această ţară le oferă

mai mult de atât.

e) Operează întru-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat.

Aceasta este una din priorităţile pe care orice centru financiar offshore le are de îndeplinit.

La aceasta au contribuit şi marile bănci ale lumii ce şi-au stabilit centre de operare în aceste

zone şi au ridicat astfel standardul de desfăşurare al acestei activităţi.

Având în vedere modul în care se desfăşoară afacerile astăzi este de neconceput ca un

centru financiar offshore să nu aibă un sistem bancar bine dezvoltat.

f) Posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nici o restricţie.

Page 10: Paradisuri fiscale

Centrele financiare offshore permit în mod frecvent diversificarea obiectului de activitate

al unei companii, operaţie care nu este posibilă în ţara de origine a investitorului. Companii cu

impuneri şi restricţii dureroase în ţara lor de origine pot găsi nenumărate soluţii comerciale în

centre offshore, scăpând astfel de multe din probleme. Trebuie menţionat şi faptul că

formalităţile de diversificare a activităţii unei companii sunt îndeplinite fără prea multă

birocraţie.

g) Regulamente lejere.

Frica de regulamente excesive este o atracţie majoră spre acest domeniu şi este motivul

pentru care înregistrarea de bănci, societăţi de asigurări sau societăţi de transport maritime a

devenit un pilon important al industriei offshore. Un mare val de instrumente financiare se

deplasează spre domeniul offshore pentru acelaşi motiv. Acest val include fonduri de investiţii

închise, instrumente de plată, comerţul cu Eurodolari.

h) Posibilitatea de expansiune mult mai bună.

Marile corporaţii văd centrele offshore ca pe ceva indispensabil pentru expansiunea lor pe

noi pieţe la costuri competitive. De exemplu, centrele financiare offshore domină câteva

activităţi internaţionale cum ar fi: shippingul, transportul aerian, domeniul financiar şi al

societăţilor de asigurări captive. În ultimul timp au fost înregistrate aproximativ un milion de

companii offshore în toată lumea, iar multe din corporaţiile de pe piaţa mondială operează cu

aceste centre (IBM şi Microsoft în Dublin, Orient Express şi American Airlines în Bermude,

GE şi CNN în Cipru).

În concluzie, firmele offshore se constituie într-un instrument legal de lucru în optimizarea

din punct de vedere fiscal şi al siguranţei afacerii.

5. EEXEMPLE DE PARADISURI FISCALE

LUXEMBURG

Page 11: Paradisuri fiscale

Luxembourg, situat între hotarele Franţei, Belgiei, Germaniei este considerat „paradis

al paradisurilor”. Sintagma i se potriveşte Luxembourg-ului, întrucât ea are deplină acoperire:

în primul rând, în Constituţia luxemburgheză este înscris principiul secretului bancar (locul 6

mondial în lumea finanţelor internaţionale), apoi pentru că în Luxembourg se înregistrează

cea mai scăzută rată a şomajului din Europa continentală şi, în fine, nu este cunoscută aici

inflaţia. Regimul fiscal, calitatea de neutru a UE, infrastructura modernă şi reţeaua vastă de

tratate încheiate pentru evitarea dublei impuneri, fac din Luxembourg o ofertă foarte atractivă

pentru diferitele tipuri de societăţi de tip offshore. În prezent, Luxembourg-ul se găseşte într-o

situaţie foarte delicată, confruntându-se pe de o parte cu atacurile UE/OECD, şi de pe altă

parte cu dependenţa sa faţă de sectorul offshore.

MONACO

Principatul Monaco, stat naţional independent, este situat pe Riviera franceză, lângă

Italia. Este considerat cu adevărat „paradisul paradisurilor fiscale”, fiind mai mult decât

atrăgător, întrucât acolo nu există practic impozite directe. Se percepe în schimb o taxă (TVA)

care este armonizată cu Franţa. Jumătate din activităţile desfăşurate în principat au ca obiect:

bănci, asigurări şi alte prestări de servicii. Băncile private se dezvoltă continuu, datorită

numărului ridicat de persoane bogate care se stabilesc aici. În Monaco nu există activitate

offshore în sensul propriu-zis. Spre deosebire de celelalte jurisdicţii offshore, activităţile care

beneficiază de un regim fiscal favorabil sunt acelea a căror cifră de afaceri provine în

proporţie de peste 75% de pe piaţa internă. În general, regimul fiscal este determinat de

domeniul de activitate şi nu de tipul de societate folosit.

Page 12: Paradisuri fiscale

BAHAMAS

Bahamas, arhipelag cuprinzând peste 700 de insule şi cca. 2000 insuliţe ocupă SE

coastelor Floridei. Companiile care activează în Bahamas sunt exonerate de la orice impozit

pe venit sau profit pe o durată de 20 de ani. Societăţile captive de asigurări şi reasigurări (care

sunt autorizate să funcţioneze în Bahamas, având un regim privilegiat constând într-o

exonerare de la plata oricărui impozit pe o perioadă de 15 ani de la data înmatriculării)

datorează o taxă anuală de 2500 dolari. Bahamas, considerată un paradis fiscal pur, se află în

topul jurisdicţiilor offshore, cu servicii financiare de calitate şi cu legislaţie ce permite o mare

libertate de mişcare a investitorilor. Presiunile făcute în ultimii ani de organizaţiile

internaţionale de monitorizare a activităţii paradisurilor fiscale şi de luptă împotriva spălării

banilor murdari şi a criminalităţii financiare au dus la modificări ale legislaţiei Bahamas-ului

şi la armonizarea acesteia cu noile cerinţe. Secretul bancar şi cel al identităţii proprietarilor de

firme offshore nu mai sunt atât de stricte. Aceste măsuri au făcut ca FATF să considere

Bahamas o jurisdicţie sigură pentru investitori şi să o retragă din lista neagră a paradisurilor

fiscale. Ca o concluzie, Bahamas este o locaţie destinată tuturor genurilor de investitori cu

infrastructura bine pusă la punct, cu servicii financiar bancare foarte dezvoltate şi, nu în

ultimul rând, o destinaţie turistică foarte căutată.

INSULELE CAYMAN

Insulele Cayman, situate în vestul Arhipelagului Caraibe, la mai puţin de 1000 km

distanţă de Florida, au statutul de colonie britanică. Paradoxal sau nu, deşi sunt supuse

Page 13: Paradisuri fiscale

legislaţiei britanice, Insulele Cayman cunosc o viaţă înfloritoare şi oferă nivelul cel mai

ridicat din zonă, în condiţiile în care – pe acele meleaguri – nu sunt cunoscute impozitele

directe şi nici controlul schimburilor valutare. Singurele forme de impozitare în vigoare

vizează transferul proprietăţilor bunurilor (7,5%) şi ipotecă (1%). Fiind unul din cele mai

importante centre financiare offshore, Insulele Cayman reprezintă locul unde sunt înregistrate

mai mult de 400 societăţi captive de asigurări şi peste 600 de bănci offshore a căror activitate

este intensă.

În lume există aproximativ 60 de paradisuri fiscale. Unele, după ce au dispărut, aşa

cum e cazul Libanului, renasc din propria cenuşă. Altele, aşa cum este Elveţia, sunt pe cale de

dispariţie sau au dispărut de curând, cum este Hong-Kong-ul. Concomitent, în alte locuri se

nasc paradisuri noi.

6. MODALITĂŢI DE SUSTRAGERE DE LA PLATA CONTRIBUŢIILOR

CĂTRE STAT PRIN INTERMEDIUL COMPANIILOR OFFSHORE

6.1. EVITAREA IMPOZITULUI PE VENIT

Page 14: Paradisuri fiscale

Exemplu: Un salariat contribuabil, cu funcția de director de bancă, fără persoane în

întretinere.

Venitul anual: 60.000 RON (12 luni x 5.000 RON).

Potrivit Codului fiscal și a modificarilor ulterioare, venitul net din salariu se determină

prin scăderea din venitul brut a contribuțiilor reținute:

Cote (%) Salariu brut pe an = 60.000

Contribuția la asigurările sociale 10,5 6.300

Contributia la asigurările sociale de

sănătate

5,5 3.300

Contribuția șomaj 0,5 300

Baza de impozitare 9.900

Impozitul pe venit 16 8.016

Total sume reținute 17.916

Salariu net pe an 42.084

Dacă contribuabilul înfiinţează o companie offshore în Seychelles, poate asigura,

prin intermediul acestei entități juridice, managementul băncii pe baza unui contract între

compania offshore și banca româneasca.

Banca plătește cei 60.000 RON companiei din paradisul fiscal ca obligație

contractuală către aceasta, și nu direct contribuabilului, acesta din urmă dispunând de o

mai mare parte din acești bani în comparație cu situația inițială.

Costurile de constituire în Seychelles sunt în total de 790 de USD, iar taxele anuale

nu depăsesc 780 de USD, ceea ce conduce la un total pe primul an de funcționare a

companiei offshore de 1.570 de USD, în următorii ani urmând a se plăti doar taxele anuale.

Aceste costuri, deși mari la prima vedere, se recuperează încă din primul an, prin sumele

"salvate" de la impozitare în România, după cum se poate observa:

Caz 1 – Primul an

Salariu brut pe

anCost infiintare

Costuri

anualeSalariu net

Diferente

favorabile

RON RON USD RON USD RON RON

Page 15: Paradisuri fiscale

60.000 2.765 790 2.730 780 54.505 12.421

Caz 2 – Anul II

Salariu brut pe

anCosturi anuale Salariu net

Diferente

favorabile

RON RON USD RON RON

60.000 2.730 780 57.270 15.186

6.2. SUSTRAGEREA PROFITULUI DE LA IMPOZITARE

Exportul   și   importul   utilizând ca intermediari companii cu resedința în     paradisuri

fiscale este metoda cea mai des întâlnită de evaziune fiscală legală internațională.

Exemplu: O companie din România care exportă în Germania 30.000 de produse,

al căror cost este de 120 RON fiecare, preţul de livrare fiind de  220 RON. Dacă exportul s-ar

face direct către firma germană, la profitul brut obţinut în România din această tranzacție, de

3.000.000 RON, impozitul pe profit este de   480.000 RON (se aplică cota unică de impozit

pe profit de 16%).

Indicator Valoare (RON)

Venituri din vânzarea mărfurilor 6.600.000

Cheltuieli cu mărfurile 3.600.000

Profit brut 3.000.000

Impozit pe profit în România 480.000

Profit net 2.520.000

În cazul în care în afacere intervine o companie offshore, impozitul pe profit ar fi

diminuat.

Produsele trebuie vândute mai întâi companiei offshore, ar carei proprietar este

chiar exportatorul, cu preţul de 120 RON, după care sunt revândute către firma germană cu

Page 16: Paradisuri fiscale

220 RON. În acest caz, impozitul pe profit plătit în România este de doar 480 RON, restul

sumei fiind supusă impozitării în paradisul  fiscal respectiv.

Caz 1 – Primul an

Indicator România Valoare (RON) Indicator Antigua Valoare (RON)

Venituri din

vânzarea mărfurilor3.603.000

Venituri din

vânzarea mărfurilor6.600.000

Cheltuieli cu

mărfurile3.600.000

Cheltuieli cu

mărfurile3.603.000

Profit brut 3.000 Profit brut 2.997.000

Impozit pe profit în

România480

Cost anual ( 350$ +

350$)2.625

Profit net 2.520 Profit net 2.994.375

Diferenţa favorabilă 476.895

Caz 2 – Anul II

Indicator România Valoare (RON) Indicator Antigua Valoare (RON)

Venituri din

vânzarea mărfurilor3.603.000

Venituri din

vânzarea mărfurilor6.600.000

Cheltuieli cu

mărfurile3.600.000

Cheltuieli cu

mărfurile3.603.000

Profit brut 3.000 Profit brut 2.997.000

Impozit pe profit în

România480 Cost anual ( 350$) 1.225

Profit net 2.520 Profit net 2.995.775

Diferenţa favorabilă 478.295

7. FRAUDE ŞI ESCROCHERII OFFSHORE NOTORII

1. Cazul Franklin Jurado

Page 17: Paradisuri fiscale

Franklin Jurado, un economist Columbian, a spălat sume importante de bani pentru Jose

Santacruz Londono, reprezentant al Cartelului Cali, creând o foarte bine gândită schemă de

spălare a banilor. Aceasta cuprindea cinci faze pentru a legaliza sumele obţinute din traficul

de droguri şi pentru a le feri de confiscare:

I. Depozitul iniţial- cea mai periculoasă etapă, se realize în Panama;

II. Transferul banilor din Panama în Europa- Jurado transfera dolari americani din

băncile din Panama în mai mult de 1.000 de conturi din Europa cu depozite între 50.000 şi

1.000.000 dolari;

III. Transferul banilor în conturi deschise în numele unor cetăţeni europeni-

repartizarea conturilor fictive îndepărta supravegherea sporită alocată conturilor deschise de

către hispanici şi urmărea ascunderea naţionalităţii adevăratului deţinător;

IV. Transferul către companii de faţadă din Europa- pentru a nu se creea suspiciuni

pentru investigarea banilor;

V. Întoarcerea fondurilor în Columbia- investiţii ale companiilor europene de

faţadă în afacerile lui Santacruz.

Franklin Jurado a fost arestat în anul 1990 şi a primit o pedeapsă de 7 ani şi jumătate. În

momentul arestării sale, acesta a afirmat că Franţa, Austria, Ungaria şi Insulele Canalului au

fost ţările care au facilitat schema sa.

2. Cazul Evergreen Security

Acesta a fost un fond de investiţii offshore autorizat în Insulele Britanice Virgine.

Investitorilor li se promitea o rată anuală de profit de 9%-10% asupra fondurilor deţinute în

trusturi offshore înmatriculate în Bahamas şi Costa Rica. În realitate, Evergreen era o schemă

Ponzi prin care banii proveniţi de la ultimii investitori erau folosiţi pentru a plăti investitorii

mai vechi. Astfel, au fost înşelaţi mii de investitori timp de 20 ani.

În ianuarie 2001, Evergreen a intrat în faliment, iar în mai 2002, Martin Boelens şi

Wiliam Zylka, cei cae au dirijat frauda, au pledat vinovaţi la Curtea de Justiţie din New York

pentru delapidarea a 27,7 milioane de dolari din fondul Evergreen. Banii furaţi erau transferaţi

unor companii de faţadă controlate de ei.

3. Cazul Jerome Schneider

Împreună cu Eric Witmeyer, Schneider a creat o schemă financiară, care a funcţionat

timp de 7 ani şi prin care se vindeau acţiunile unor companii din Nauru, înregistrate ca bănci

Page 18: Paradisuri fiscale

internaţionale, şi acţiunile unor companii offshore. Cei doi au ţinut ascunse entităţile offshore,

astfel încât investitorii americani au putut să se sustragă de la plata taxelor pe profituri.

Eric Witmeyer a colaborat în cadrul anchetei deschise şi a fost găsit vinovat pentru un

singur cap de acuzare, pe când Schneider a fost găsit vinovat pentru 14 capete de acuzare

pentru fraudă prin internet şi 8 capete de acuzare pentru fraudă, fiecare cap de acuzare fiind

pedepsit cu minim 5 ani de închisoare şi o amendă de 250.000 dolari.

4. Cazul The Bank of Sark

În anul 1968, Phil Wilson, un falsificator experimentat de documente, a deschis Bank

of Sark în Insula Guernsey. Apoi, a tipărit câteva documente bancare (carnete de cecuri,

acreditive), precum şi un bilanţ, în care activele aveau o valoare de 72,5 milioane de dolari,

pentru ca dr. Samuel J Wilkinson, contabil autorizat din Nassau, afirma că a verificat

documentele băncii, iar bilanţul era corect.

În continuare, Wilson a obşinut un mic birou şi a început să furnizeze prietenilor săi

documente false şi a încercat să obţină credite interbancare.

În cei patru ani de activitate ai acestei bănci, s-au obţinut fraudulos aproximativ 40

milioane de dolari de la bănci şi instituţii financiare.

5. Filiera “Dacia Felix”- Cadewell din Insulele Virgine Britanice

Cu sprijinul direct al celebrei Bancorex, Sever Mureşan a devenit acţionarul majoritar

al băncii clujene "Dacia Felix", după ce în anul 1990 şi-a organizat societatea "Paniro

Bucureşti", în asociere cu "Croassant de France". Ingineria financiară a început atunci când

Bancorex a creditat societatea "Paniro" cu suma de 16,6 milioane franci francezi, iar Sever

Mureşan i-a transferat la Banca Dacia Felix, sucursala Cluj, sub titlul de contribuţie la

capitalul social. Şi, astfel, grupul de firme controlat de Sever Mureşan a acaparat 68% din

acţiunile Dacia Felix.

În complicitate cu vice-preşedintele băncii Dacia Felix, Mircea Horia Hossu, a primit un

credit ilegal de 334 miliarde lei, destinat achiziţionării de oţel-beton, care ar fi urmat sa fie

exportat societăţii Cadewell din Insulele Virgine Britanice. Mircea Hossu a întocmit

documente bancare din care să rezulte că Sever Muresan restituise către Dacia Felix

contravaloarea bunurilor exportate, acoperindu-l astfel, fictiv bineînţeles, pentru o parte din

suma deturnată. Actele utilizate în acest scop fusesera emise de "Fondo Sociale di

Cooperazione Europeea", cu sediul la Milano, care nu avea însă dreptul să efectueze

operaţiuni bancare. Fondo Sociale apartinea de fapt celor doi, nefiind altceva decât o firmă-

Page 19: Paradisuri fiscale

ecran. Prejudiciul adus Daciei Felix de cei doi, prin ingineria financiară Cadewell - Insulele

Virgine: nici mai mult nici mai putin de 1.000 miliarde lei.

6. Filiera "Ram Thade Ltd - Cyprus" - Cascadele

Celebrul prinţ al Banatului, Zaher Iskandarani s-a născut la 1 ianuarie 1958, în Siria.

Sosit în România pe filiera serviciilor siriene, Zaher Iskandarani s-a instalat la Timisoara

ca student la cursurile Facultăţii de Construcţii din Timişoara; neoficial, era un traficant şi un

om de legătură al serviciilor siriene cu cele sovietice. Împreună fratele său Maher, pune pe

picioare sistemul operaţiunilor în "cascada". În 1992, Zaher primeşte cetăţenia română, iar

firma sa "Rami S.R.L." figura pe primul loc în topul societăţilor comerciale timişorene.

Ulterior, în perioada anilor 1994-1995, o serie de firme avându-l acţionar tot pe Zaher -

prosperau în jurul societăţii "Rami". În Timişoara însă, reţeaua comercială a lui Zaher,

demarase cu un capital subscris de 100 de milioane lei ("Rami" cu doar 28 milioane),

atingând urgent, performanţe impresionante, observate şi de Garda Financiară şi de

Inspectoratul General al Poliţiei Timişoara.

În perioada martie 1994 - aprilie 1995, firmele sale au introdus în România 209

transporturi de ţigări şi cafea, toate fiind aduse din Belgia şi Elveţia cu documente, de regulă,

false. Mecanismul în "cascadă" pus la punct de Zaher, de contrabandă economică cu ţigări şi

cafea. Astfel, societatea comercială "My San S.R.L." - avându-i ca asociaţi pe Zaher

Iskandarani şi Cornelia Pomana - a derulat un import de ţigări de la firma "Ram Thade Ltd

Cyprus”, la un preţ de achiziţie de 8,25 USD baxul, faţă de aproximativ 60,00 USD, practicat

pe piaţa internaţională în aceea perioadă.

În mai 1995, în urma unui control la Camera de Comerţ a Ciprului, doi poliţişti români

descoperă că nu există nici o firmă înregistrată sub numele "Ram Trade Company", ci doar

una "Rami Trade Company Ltd”, precum şi faptul că firma cipriotă îi avea ca acţionari chiar

pe Zaher Iskandarani (cu 900 acţiuni) şi pe Cornelia Pomana (cu 100 acţiuni), iar firma

cipriotă nu avea ca obiect de activitate comerţul cu cafea sau ţigări.

 Pe scurt, Zaher derula afaceri în cascadă, între o firmă-fantomă şi una înregistrată în

România.

În cadrul cercetărilor, în depozitele firmelor lui , Garda Financiară a descoperit ţigări,

fără documente legale, în valoare de 70 miliarde lei. Ţigările erau importate din Elveţia printr-

o societate de tip offshore şi erau introduse în România cu acte false. Prin acest sistem, Zaher

păgubise statul român cu 10 milioane de dolari.

Page 20: Paradisuri fiscale

7. Tentacula "Columna Bank" - Manel Finanz A.G.-Switzerland

Manevra financiară de la Columna Bank, puţin mai sofisticată în raport cu altele

similare, a beneficiat de o reţetă dulce-elveţiană. Schema aparţinea mafiei financiare

internaţionale.

Columna Bank a apărut pe piaţa românească prin asocierea a patru persoane fizice din

România, având fiecare un aport la capitalul iniţial de 120 milioane lei, cu un cetăţean german

având un aport de 300.000 de dolari americani, şi firma elveţiana Manel Finanz A.G.,

societate care, cu un capital social de 7,7 milioane de dolari, a devenit proprietara băncii în

proporţie de 93%.

Societatea Manel Finanz A.G. avea profil de societate offshore.

Ingineria de la Columna Bank, care rula fonduri provenite chiar din România, s-a

dovedit profitabilă, dar numai pentru grupul de firme satelit Euro-Columna (columnele

europene). Cu creditele acordate fără restricţii de banca Columna, firmele Euro-Columna au

achiziţionat pachetele majoritare de acţiuni de la toate societăţile de stat din domeniul

îngrăşămintelor.

De altfel, pentru o bună cooperare, F.P.S. a deschis la Columna Bank un cont în valoare

de 64 miliarde lei şi unul de numai 10 milioane de dolari. C.E.C.-ul "românesc" s-a grăbit şi el

să deschidă un cont de 30 miliarde de lei, iar compania de stat RENEL a mai adăugat alte

câteva miliarde în conturile Columna Bank.

Doamna Ortansa Niculescu, preşedinta băncii, a recunoscut târziu că banii au fost

orientaţi, sub formă de credite, către firmele-satelit Euro- Columna. Ulterior, F.P.S. nu şi-a

mai putut retrage fondurile decât apelând la intervenţia Băncii Naţionale a României şi la

serviciile Ministerului de Interne. Pe scurt: banii proveniţi din diverse operaţiuni speciale, au

fost “spălaţi”, via Elvetia (paradis fiscal), prin intermediul Columna Bank şi reinvestiţi

ulterior sub formă de credite speciale, în firme satelit interesate să acapareze industria

îngrăşămintelor din România.

CONCLUZII

Page 21: Paradisuri fiscale

Statele considerate ca fiind paradisuri fiscale constituie un refugiu pentru toate

tipurile de societăţi cu scopul de a permite beneficiarilor să reducă şi respectiv chiar să

suprime în totalitate taxele la care sunt supuşi în deplină legalitate şi de o manieră practic

imposibil de controlat de către serviciile fiscale din ţara de origine.

În lume există aproximativ 60 de paradisuri fiscale. Unele, după ce au dispărut, aşa

cum e cazul Libanului, renasc din propria cenuşă. Altele, aşa cum este Elveţia, sunt pe cale de

dispariţie sau au dispărut de curând, cum este Hong-Kong-ul. Concomitent, în alte locuri se

nasc paradisuri noi.

Paradisurile fiscale au fost si ramân un mod cât se poate de fiabil de a ocoli

fiscalitatea excesivă din anumite tări și cât timp vor fi diferențe semnificative de legislație

fiscala între state, ele vor prospera. Companiile de consultanta si de intermediere a înfiintarii

de companii offshore în aceste "oaze fiscale" cunosc toate portitele legale prin care clientii lor

pot obtine beneficii maxime, si sunt mereu la curent cu modificarile în legislatia internationala

care ar putea limita folosirea acestor mijloace, adaptibilitatea fiind cuvântul cheie în

activitatea lor.

Marea majoritate a investitorilor ce constituie companii offshore cauta doar un regim

fiscal mai "blând" însa exista si organizatii criminale care gasesc în paradisurile fiscale

instrumentul cel mai eficient pentru spalarea banilor din afaceri ilegale, atinzând astfel un

nivel destul de ridicat de legalitate, destul cât sa nu mai intre în vizorul autoritatilor din tarile

lor de origine sau destul cât sa le evite permanenta intruziune în "afacerile lor".

Din acest punct de vedere, în cazul în care legile unei anumite tari lasa loc de

interpretari sau pot fi ocolite, recurgerea la paradisurile fiscale poate fi o adevarata cutie a

Pandorei, care poate duce la o "hemoragie" de fonduri peste granita, afectând grav nu numai

veniturile fiscale, dar si Produsul Intern Brut al respectivei tari.

BIBLIOGRAFIE

Page 22: Paradisuri fiscale

1. Bişa, C.(coord.), „Utilizarea paradisurilor fiscale- între evaziune fiscală legală şi

fraudă fiscală”, Ed. BMT Publishing House, Bucureşti, 2005

2. Caraiani, GH., „Zonele libere şi paradisurile fiscale”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

1999

3. Lăcriţa Grigorie, “Fiscalitate, controverse şi soluţii”, Editura Irecson, Bucureşti, 2007

4. Pătroi, D., „Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravenţional şi

caracterul infracţional”, Ed. Economică, Bucureşti, 2006

5. Diaconu, P., „Cum fac bani contabilii?”, Ed. Economică, Bucureşti, 2004

6. www.delaware.ro, consultat la data de 01.11.2014

7. www.evedex.net, consultat la data de 01.11.2014

8. www.netfinanciar.ro, consultat la data de 01.11.2014

9. www.wall-street.ro, consultat la data de 01.11.2014