Paradisul Si Infernul Fiscal

36
[email protected] INFERNUL ŞI INFERNUL ŞI PARADISUL FISCAL PARADISUL FISCAL

description

sdf

Transcript of Paradisul Si Infernul Fiscal

Page 1: Paradisul Si Infernul Fiscal

[email protected]

INFERNUL ŞI INFERNUL ŞI PARADISUL FISCALPARADISUL FISCAL

Page 2: Paradisul Si Infernul Fiscal

Armonizarea fiscală

Paradisul fiscal

Competiţia fiscală

Infernul fiscal

Page 3: Paradisul Si Infernul Fiscal

Fiscalitatea – premisă a dezvoltării statului bunăstării Statul bunăstării reprezintă un sistem social unde statul are ca

responsabilitate principală bunăstarea cetăţenilor în materie de sănătate, educaţie, ocupare şi securitate socială. Infernul fiscal este consecinţa directă a impactului dezvoltării statului bunăstării „welfare state”.

Statul bunăstării („walfare state” în engleză) este o formulare folosită pentru prima dată de arhiepiscopul William Temple în timpul celui de al II-lea Război Mondial, în contradicţie cu vremurile de război „war time” [1] şi înseamnă vremuri liniştite, de bunăstare. În limba germană se foloseşte Sozialstaat „statul social”, folosit încă din timpul lui Bismark, 1870. În franceză se foloseşte termenul „stat providenţă” (Etat-providence), iar în spaniolă estado del bienestar.[2]

[1] Megginson W. L., Netter J. M., 2001, From State to Market: A Survey of Empirical Studieson Privatization, www.ssrn.com

[2] http://www.answers.com/topic/welfare-state-2

Page 4: Paradisul Si Infernul Fiscal

Modele de stat al bunăstării

Modelul Nordic Modelul Continental Modelul Mediteranean Modelul Estic Modelul Liberal

Page 5: Paradisul Si Infernul Fiscal

Modelul Nordic:

Se aplică într-un număr redus de ţări: Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Suedia, asigură un nivel de bunăstare ridicat care furnizează numeroase beneficii, asigurând un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă şi se bazează pe o fiscalitate ridicată. Acest sistem fiscal generează cele mai reduse disparităţi între venituri şi este mult mai descentralizat decât modelul continental, autorităţile locale având un grad ridicat de autonomie financiară.[1]

Se bazează pe un sistem de impozitare dual introdus în anii '80-'90, care presupune impozitarea cedulară a venitului, impunere care combină impozitarea progresivă a salariilor cu o rată proporţională, scăzută asupra veniturilor din capital.[2] Acest model, alături de impozitul în cotă unică, reprezintă două alternative la impozitarea progresivă. Aplicarea sistemului dual de impozitare a determinat lărgirea considerabilă a bazei de impunere şi asigură neutralitatea taxării veniturilor din capital evitându-se astfel migraţia capitalului.

Reforma norvegiană din 1992 a fost impresionantă prin implementarea principiilor impozitării duale: lărgirea bazei de impozitare a profitului şi introducerea cotei proporţionale de impozitare a acestuia cât şi introducerea cotei unice de 28% asupra dividendelor şi dobânzilor.[3]

[1] www.wikipedia.org

[2] Sǿrensen P.B., 2001, The Nordic dual Income Tax-IN or OUT,www.econ.ku.dk/pbs/diversefiler/oecddual.pdf

[3] Sǿrensen P.B., 2001, art. cit.

Page 6: Paradisul Si Infernul Fiscal

Modelul Continental:

Este folosit în ţări precum Franţa, Germania, Belgia, Luxemburg şi are sistem de beneficii pentru şomeri foarte generos şi un bine dezvoltat stat al bunăstării care se reflectă în nivelul redus al sărăciei dar şi în calitatea ridicată a serviciilor de sănătate oferite. Nivelul fiscalităţii rămâne destul de ridicat dar se situează sub nivelul modelului Nordic.

Page 7: Paradisul Si Infernul Fiscal

Modelul Mediteranean:

Aplicat cu precădere în Italia, Spania, Grecia, Portugalia este similar cu cel continental dar este mai generos în privinţa sistemului de pensii.

Nu se realizează însă reducerea nivelului de sărăcie

precum în modelul Continental mai ales pentru ultima pătură socială.

Sistemul se caracterizează printr-un grad mai scăzut al presiunii fiscale decât în modelul Nordic şi Continental, dar surprinzător şi gradul de evaziune fiscală este mai ridicat, întrucât civismul fiscal este mai puţin dezvoltat. Acest fapt este relevat şi de indexul eficienţei sectorului public, pe ultimele locuri se situează chiar ţările bazinului mediteranean: Spania, Italia, Portugalia şi Grecia.

Page 8: Paradisul Si Infernul Fiscal

Modelul Estic : Mult diferit de celelalte modele, este modelul aplicat în special în noile

state membre ale UE, foste ţări comuniste: Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, România, Bulgaria.

Ţările baltice: Estonia, Letonia şi Lituania putem afirma că formează un alt model şi anume modelul „baltic”, întrucât au adoptat o politică fiscală mult mai reformatoare decât restul ţărilor şi au avut rezultate deosebit de importante reflectate în special prin gradul ridicat de creştere economică pe care l-au înregistrat.

Sistemul protecţiei sociale în aceste state nu este prea eficient, chiar dacă se percep contribuţii ridicate totuşi nu se realizează un grad ridicat de bunăstare socială. Presiunea fiscală este destul de scăzută, fapt datorat adoptării cotei unice de impozitare. În aceste ţări reforma sistemului de protecţie şi asigurări sociale este în desfăşurare şi trebuie pus accentul şi pe factorul instituţional şi pe creşterea eficienţei utilizării resurselor publice.

Principalele obiective ale statelor acestui model sunt gestionarea inegalităţilor astfel încât să ajungă din urmă ţările dezvoltate, în speţă vechile ţări membre ale UE.

Page 9: Paradisul Si Infernul Fiscal

Modelul liberal sau anglo-saxon:

Acest model este întâlnit în Marea Britanie şi Irlanda şi se caracterizează printr-un nivel scăzut al şomajului, sub media UE, dar fără prea mare succes în reducerea sărăciei şi realizează un nivel scăzut al bunăstării sociale comparativ cu modelul Nordic sau Continental.[1]

Irlanda a adoptat un sistem fiscal cu o presiune fiscală foarte scăzută prin adoptare cotei de impozitare a profitului de 12,5 % şi efectele nu au întârziat să apară. A cunoscut cea mai spectaculoasă creştere economică din perioada contemporană ajungând din urmă ţările dezvoltate. De asemenea aici se înregistrează şi cel mai scăzut nivel al evaziunii fiscale, aproximativ13% din PIB, la polul opus se află Italia cu 27% din PIB.

[1] www.wikipedia.org

Page 10: Paradisul Si Infernul Fiscal

Infernul fiscal ţară cu fiscalitate ridicată şi cu un grad al

presiunii fiscale greu de suportat de către contribuabili.

infernul fiscal este aceea ţară caracterizată prin grad ridicat de presiune fiscală şi un nivel redus al ofertei de bunuri publice .

Infernul fiscal este rezultatul creşterii presiunii fiscale ca urmare a dezvoltării statului bunăstării şi a promovării intervenţionismului. Dar presiunea fiscală ridicată ar trebui să fie şi suportul unei oferte generoase de bunuri publice. Dacă se realizează acest lucru contribuabilii nu percep ţările cu presiune fiscală ridicată ca pe un infern fiscal.

Page 11: Paradisul Si Infernul Fiscal

Paradisul fiscal: concept, caracteristici şi tipologie

Cele mai multe paradisuri fiscale sunt adesea înfiinţate în insule exotice, cu plaje însorite sau pe văi luxuriante ce ne duc cu gândul la fascinantele grădini persane ale antichităţii, de unde vine şi cuvântul “paradis”.

paradis fiscal este un loc unde anumite taxe sunt percepute la un nivel foarte redus sau chiar nu se percep deloc.

Paradisurile fiscale sunt ”ţări sau jurisdicţii care dezvoltă deliberat politici care ţintesc atragerea afacerilor internaţionale prin minimizarea taxelor şi reducerea sau eliminarea restricţiilor asupra operaţiunilor financiare” (Palan, 2002).[1]

[1] Palan, R., 2002, Tax Havens and the Commercialization of State Sovereignty, International Organization, Foundation and the Massachusetts Institute of Tchnology, 56(1), p. 151-176

Statutul de paradis fiscalpresupune combinarea mai multor condiţii favorabile în scopul creării acelui climat avantajos din punct de vedere economic, fiscal, politic şi al infrastructurii necesare pentru dezvoltarea serviciilor de evitare a sarcinii fiscale.

Page 12: Paradisul Si Infernul Fiscal

Paradisul fiscal: concept, caracteristici şi tipologie

OECD[1] ( 2001) identifică trei factori cheie în definirea unui PF. Consideră o jurisdicţie ca şi PF dacă îndeplineşte următoarele trei criterii:

lipsa impozitelor sau doar impozite nominale, aceste jurisdicţii oferindu-se ca un loc pentru evadarea nerezidenţiilor din calea fiscalităţii apăsătoare a ţării de rezidenţă;

lipsa unui schimb efectiv de informaţii. PF au în mod tipic legi şi practici administrative care le permit indivizilor şi societăţilor să beneficieze de strictă confidenţialitate;

lipsa transparenţei în prevederile legislative şi administrative.[1] OECD's Project on Harmful Tax Practices: The 2001 Progress Report disponibil la www.oecd.org

Minea şi Costaş (2006)[1] definesc paradisul fiscal ca fiind „spaţiul geografic (reprezentat de teritoriul unui stat) în interiorul căruia se acordă numeroase şi felurite facilităţi fiscale: nu se percep impozite (ori acestea sunt instituite în cote reduse şi privesc numai unele categorii restrânse de venituri sau bunuri), se asigură – la un nivel ridicat – secretul bancar, este stimulată dezvoltarea activităţilor comerciale şi transferul beneficiilor, nu există restricţii în privinţa schimburilor valutare etc”. [1] Minea, M.Ş., Costaş, C.F., 2006, Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III, Editura Rosetti, p. 273

Page 13: Paradisul Si Infernul Fiscal

Caracteristici ale paradisurilor fiscale.

1) Impozite scăzute sau chiar inexistente asupra veniturilor atât pentru persoane fizice cât şi juridice. Jurisdicţii precum Bahamas, Bermuda, Cayman Islands nu percep impozite pe venit sau pe avere.

2) Protecţia prin lege a operaţiunilor financiare sau comerciale realizate de persoanele fizice sau juridice şi refuzul de a coopera cu administraţiile financiare străine.

3) Stabilitate politică şi economică 4) Dispun de acorduri fiscale în vederea evitării dublei impuneri a

veniturilor cu ţările industrializate. 5) Aceste entităţi pentru a asigura un regim fiscal privilegiat îşi

adaptează permanent legislaţia fiscală în concordanţă cu evoluţia acesteia în plan internaţional.

6) Dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementări restrictive şi constrângeri,

7) Absenţa unui control asupra schimburilor, cu excepţia operaţiunilor legate de devizele străine.

8) Asigurarea unor elemente de infrastructură absolut necesare în domeniul căilor de comunicaţie: telefon, telex, servicii aeriene, serviciu hotelier etc.

Page 14: Paradisul Si Infernul Fiscal

Paradisul fiscal: concept, caracteristici şi tipologie Carmen Corduneanu

face o delimitare între[1]:

paradisuri fiscale principale;

paradisuri fiscale secundare.

[1] Corduneanu, C.,1998, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Editura Codecs, Bucureşti, pag. 354-355

Page 15: Paradisul Si Infernul Fiscal

Paradisul fiscal: concept, caracteristici şi tipologie

A. Paradisurile fiscale principale se pot structura în şase categorii în funcţie de principalele dispoziţii legale, însă nu se poate vorbi decât de o delimitare relativă:

1. Ţări care nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor şi creşterii de capital “zero havens”, pentru persoanele fizice: Bahamas, Bahrein, Bermude, Insula Cayman, Nauru, Saint-Vincent, Turks şi Caicos, Vanautu şi Principatul Monaco;

2. Ţări în care impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o bază teritorială: Costa Rica, Hong-Kong, Liberia, Filipine, Marea Britanie pentru societăţile rezidente. În aceste ţări contribuabilii beneficiază de o exonerare a beneficiilor obţinute prin operaţiuni realizate în afara teritoriului, impozitându-se numai profitul obţinut pe plan local. Aceste paradisuri sunt cunoscute sub denumirea “no-tax-on-foreign-income tax havens”.

3. Ţări în care cotele de impunere sunt foarte scăzute “low-tax havens”. Cotele sunt scăzute deoarece sunt astfel stabilite de state ca urmare a aplicării unor reduceri de cote, datorate acordurilor fiscale privind evitarea dublei impuneri cu multe ţări în care fiscalitatea este ridicată. Se practică în Cipru, Insulele Virgine Britanice, Liechtenstein, Elveţia, Jersey, Insula Man, Irlanda.

4. Ţări care oferă avantaje specifice societăţilor de tip holding, societăţilor offshore: Luxemburg, Singapore, Ţările de Jos. Reduceri parţiale de impozit pe profit mai oferă şi Antigua, Barbados, Grenada, Belize, Jamaica;

5. Ţări care oferă exonerări fiscale industriilor create în vederea dezvoltării exporturilor: de exemplu Irlanda pentru societăţile create înainte de 1 ianuarie 1981;

6. Ţări care oferă avantaje specifice unor societăţi, de exemplu totala exonerare de taxe pentru companii de shipping sau companii cu specific maritim (“special tax havens”), ţări precum Liechtenstein, Austria, Olanda, Antigua, Jamaica, Barbados.

Page 16: Paradisul Si Infernul Fiscal

Paradisul fiscal: concept, caracteristici şi tipologie B. Noţiunea de paradis fiscal secundar ar putea părea inexactă, dar în

această grupă se includ atât ţări mici cât şi ţări industrializate, în care nivelul de impunere a anumitor forme de venit este ridicat, dar în care există dispoziţii legale cu caracter particular, care pot fi utilizate într-o operaţiune de planificare fiscală de către investitori.

Din categoria micilor entităţi teritoriale sunt relevante următoarele: Vatican, Republica Malteză, Polinezia Franceză, Insulele Tonga, Insulele Maurice, Haiti, Insulele Virgine, Jamaica, Taiwan, Insulele Norfolk, Insula Christmas etc.

Caracterizate printr-o suprafaţă mică şi o populaţie redusă numeric, fără a îndeplini toate caracteristicile paradisurilor fiscale principale, acestea:

- fie că nu aplică nici un fel de impunere fiscală; - fie că anumite venituri realizate de persoanele fizice sau societăţi nu

sunt impuse; - fie că acordă exonerări pentru activităţile desfăşurate de anumite

societăţi; - fie cotele sunt mult mai reduse.

Page 17: Paradisul Si Infernul Fiscal

Factori determinanţi ai paradisurilor fiscale ridicarea barierelor comerciale globalizarea pieţelor internaţionalizarea pieţelor diminuarea controlului asupra

schimburilor valutare tendinţa spre o creştere

economică stabilă la nivel mondial

mobilitatea forţei de muncă

Page 18: Paradisul Si Infernul Fiscal

Distribuţia geografică a paradisurilor fiscale pe continente

Europa America Asia

Andorra Anguilla Bahrain

Cyprus Antigua and Barbuda Cook Islands

Gibraltar Bahamas Hong Kong

Guernsey Barbados Jordan

Isle of Man Belize Niue

Jersey Bermuda Maldives

Liechtenstein British Virgin Islands Marshall Islands

Luxembourg Cayman Islands Singapore

Malta Dominica Vanuatu

Monaco Grenada  

Ireland Netherlands Antilles  

Switzerland Panama  

  St Kitts and Nevis  

  St Lucia  

  St. Vincent & Grenadines  

  Turks & Caicos Is.  

  Montserrat  

  Virgin Islands (U.S.)  

Total Total Total

12 18 9

Total paradisuri 39    

Page 19: Paradisul Si Infernul Fiscal

Distribuţia geografică a paradisurilor fiscale pe continente Ponderea PF in lume 2007

21%

79%

Paradisuri f iscale Ne-paradisuri f iscale

Ponderea paradisurilor fiscale pe continente

America46%

Asia23%

Europa31%

Page 20: Paradisul Si Infernul Fiscal

Evoluţia istorică a paradisurilor fiscale Raportul Gordon menţionează că primele practici specifice unui paradis fiscal menţionate din punct de

vedere istoric au fost folosite în Grecia antică, când în vechiul oraş Atena, pentru evitarea unui impozit de 2% practicat de cetate asupra importurilor şi exporturilor de mărfuri, comercianţii foloseau insulele din aproprierea Atenei pentru depozitarea mărfurilor, care erau apoi introduse ilegal în oraş.[1]

În perioada de înflorire a imperiului roman, insula grecească Delos era folosită de romanii înstăriţi pentru a evita în mod legal plata de dări, impozite şi alte taxe. Protejată doar de ape, cu puţine resurse naturale, de fapt doar un mic port, conducătorii insulei au înţeles că aceasta va putea prospera pe seama bogaţilor de pe continent, care vor plăti bine pentru a-şi şti valorile în siguranţă. Delos reprezintă un prototip al paradisurilor fiscale, întrucât acestea sunt insule mici, lipsite de resurse şi de activitate economică substanţială, aşezate lângă importantele centre comerciale. Sunt ţări ca Andora, Insulele Bermude, Cayman, Monaco, care nu au perceput niciodată impozit pe profit.

Mai târziu asemenea politici au fost folosite cu succes în Anglia sau Flandra şi multe alte state medievale. Între secolele XVI-XVII Flandra a fost primul paradis fiscal. În anul 1889 Banca Noua Scoţie, a doua ca vechime din Canada deschide primul său birou în Jamaica, pentru a permite clienţilor săi să profite de avantajele fiscale de care beneficiau aici operaţiile bancare şi de credit internaţional (Gordon, 1981). Paradisurile fiscale, ca şi spălarea banilor, au o istorie îndelungată, printre investitorii acestei instituţii numărându-se şi piraţii ce acţionau în zona Oceanului Atlantic, în sec. al XVII-lea, şi care aveau identificate localităţi, locuri şi chiar cămătari, unde depozitau comorile sau averile rezultate din jefuirea navelor comerciale.[2] Apariţia paradisurilor fiscale a fost determinată, în unele cazuri, de lipsa resurselor interne, compensată de autorităţi prin asigurarea de facilităţi fiscale firmelor şi instituţiilor fiscale interesate, în scopul atragerii lor în teritoriu. Modalităţile de eludare a taxelor abuzive, a restricţiilor şi limitărilor fiscale impuse de proprietarii de terenuri din Evul Mediu s-au concretizat în aşa zisele trusturi. [3]

Începând cu anii 1920, companiile americane, britanice şi scandinave au utilizat Panama şi Liberia pentru a-şi înmatricula vasele. În condiţiile schimbării "rezidenţei" şi "domiciliului", firmele reuşeau să evite impozitul pe profitul activităţii lor, precum şi reţinerea la sursă a dividendelor plătite către eventualii acţionari nerezidenţi. Din acel moment, offshore-ul a devenit din ce în ce mai important.

[1] Gordon, Richard, 1981, op. cit.

[2] Corduneanu, C.,1998, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Editura Codecs, Bucureşti, pag. 354-355 [3] Kiss, L., Gyorgy, Varadi, L., Cooper, D., J., 2000, Planificarea fiscală 2000, Editura Napoca Star, Cluj –

Napoca

Page 21: Paradisul Si Infernul Fiscal

Evoluţia istorică a paradisurilor fiscale După al doilea Război Mondial importanţa paradisurilor fiscale a

crescut. Din punct de vedere istoric, tipul practicilor de PF adoptate diferă în funcţie caracteristicile sistemului fiscal al unui stat la un moment dat.

Dacă până la începutul secolului XX, majoritatea paradisurilor fiscale erau orientate spre oferirea unor scutiri de taxe vamale, odată cu introducerea impozitului pe venitul individual şi apoi a impozitului pe profit s-au reorientat spre oferirea de scutiri legate de acestea. Deşi în anii '80-90 statele dezvoltate au realizat o liberalizare financiară, totuşi paradisurile fiscale au rezistat acestei lovituri concurenţiale, aruncând în luptă o serie de argumente suplimentare: regim fiscal mult mai atrăgător, confidenţialitate strictă a operaţiunilor, infrastructură şi personal bine pregătit.

Dezvoltarea accentuată a paradisurilor fiscale este corelată cu evoluţia economiei mondiale, cu globalizarea acesteia, cu rafinarea strategiilor financiare şi cu breşele create (voluntar şi involuntar) în sistemul fiscal internaţional, care în acest context, este văzut ca suma sistemelor fiscale naţionale şi a legăturilor existente între acestea.

Page 22: Paradisul Si Infernul Fiscal
Page 23: Paradisul Si Infernul Fiscal

MODALITĂŢI DE UTILIZARE A PARADISURILOR FISCALE Utilizatorii paradisurilor fiscale: 1. societăţile sau întreprinderile multinaţionale, prin intermediul

cărora se derulează aproximativ 35% din totalul activităţilor offshore. Sub presiunea acţionariatului – de regulă, societăţile de talie mondială alergă mereu după rentabilitate, această cursă urmând câteva direcţii:

regrupări pe criterii, în principal, de natură economică; delocalizări de activităţi, urmărindu-se realizarea unor costuri de

producţie foarte scăzute; asigurarea unor câştiguri cât mai mari din creşterea productivităţii; reducerea fiscalităţii fie prin crearea unor holdinguri, fie prin înfiinţarea

unor International Business Companies sau a “exempted companies” (companii exceptate) în paradisurile fiscale.

2. persoanele fizice reprezintă aproximativ 30% din totalul beneficiarilor paradisurilor fiscale;

3. deţinătorii de fonduri de origine criminală, care folosesc paradisurile fiscale ca un mijloc de spălare a banilor proveniţi din afaceri ilegale: trafic de droguri, arme şi persoane (reprezintă un procent destul de important, aproximativ 35%).

Page 24: Paradisul Si Infernul Fiscal

Societăţile offshore

Prin termenul offshore limbajul de specialitate britanic desemnează teritoriul situat dincolo de ţărm. În jargonul economic american, prin offshore sunt denumite activităţile economice şi firmele care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naţional al statului de rezidenţă.

Cu alte cuvinte este vorba despre companii care nu desfăşoară activităţi comerciale în ţara în care au fost înregistrate şi care, din punct de vedere al actelor comerciale săvârşite, sunt considerate ca fiind firme străine. O companie offshore nu realizează venituri în ţara în care a fost înmatriculată.

Page 25: Paradisul Si Infernul Fiscal

Societăţile offshore

Avantajele companiilor offshore înregistrate în paradisurile fiscale

avantaje/beneficii fiscale directe; beneficii suplimentare, independente de statutul fiscal

favorabil1. Avantaje/beneficii fiscale directe: venitul obţinut este impozitat

în ţara în care este înregistrată compania offshore. Profitând de faptul că aceste ţări oferă companiilor de acest tip o gamă largă de avantaje fiscale, se pot asigura economii substanţiale de la plata impozitului.

2. Beneficii suplimentare, independente de statutul fiscal favorabil: Lipsa controlul asupra schimburilor valutare.

Lipsa obligativităţii ţinerii evidenţelor contabile Consideraţii legate de prestigiu Confidenţialitatea afacerilor.

Page 26: Paradisul Si Infernul Fiscal

Tipologia companiilor offshore

Compania cu Răspundere Limitată (Limited Liability Company) LLC

Holdingurile sunt societăţi a căror activitate constă în deţinerea de participaţii în alte societăţi sau, eventual, în administrarea de bunuri, fără a avea activitate comercială.

Captivele offshore Alte tipuri de societăţiSocietăţile pe acţiuni (Corporation)Compania Internaţională (International Business Company)

IBCCompania nerezidentăCompania exceptată sau scutită (exempted company)Vehicule investiţionale sau Special Purpose Vehicles (SPV)Companiile maritime

Page 27: Paradisul Si Infernul Fiscal

Domenii de utilizare a societăţilor offshore

Comerţ internaţional Investiţii Tranzacţii imobiliare Servicii profesionale Operaţiuni bursiere Shipping Recrutare de personal Operaţiuni bancare

Page 28: Paradisul Si Infernul Fiscal

Planificarea fiscală Planificarea fiscală poate fi definită ca un aranjament finaciar cu scopul

de a beneficia la maxim de aplicarea scutirilor, deducerilor sau a reducerilor de sarcina fiscală cu respectarea legii.

Planificarea fiscală nu este acelaşi lucru cu evaziunea fiscală sau cu frauda fiscală, chiar dacă linia de demarcaţie dintre ele este foarte fină. Când tranzacţiile financiare sunt aranjate într-un mod evident cu o intenţie malefică sau când nu se plătesc impozitele datorate fără a se respecta legea nu se poate accepta planificarea fiscală ca fiind legitimă.

Evaziunea fiscală este utilizarea legală a regimului fiscal pentru avantajul propriu, în scopul de a reduce mărimea impozitelor datorate cu respectarea legii, pe când frauda fiscală presupune încălcarea legii. Planificarea fiscală prin intermediul companiilor offshore este o metodă a evaziunii fiscale. Teoretic oriunde în lume poate funcţiona o companie offshore, dar nu oriunde poate beneficia de avantaje fiscale, pentru că o companie nu va fi scutită de taxe doar pentru că se cheamă offshore, ci trebuie să fie offshore şi înregistrată într-un paradis fiscal.

Page 29: Paradisul Si Infernul Fiscal

Planificarea fiscală

I. Stabilirea obiectivelor afacerii: principalul obiectiv este maximizarea profitului şi o modalitate de maximizare a profitului este prin reducerea costurilor, în speţă reducerea costurilor fiscale. Dar în anumite situaţii pot să apară şi alte obiective posibil de realizat doar prin intermediul unui paradis fiscal şi anume confidenţialitatea proprietarilor sau secretul operaţiunilor.

II. Alegerea jurisdicţiei potrivite pentru stabilirea companiei offshore conform intereselor urmărite. Datorită specializării paradisurilor fiscale avantajele de care beneficiază companiile offshore încorporate diferă de la un paradis la altul şi un anume paradis fiscal s-ar putea să se preteze mai bine unui anumit tip de afacere decât altul. Fiecare paradis fiscal oferă anumite avantaje precum lipsa impozitului pe profit, avere (BVI, Bahamas, Bermuda) sau lipsa impozitului pe venitul persoanelor fizice (Monaco), sau o cotă de impozitare redusă pentru profit (Cipru, Irlanda, Liechtenstein). Alte paradisuri fiscale impozitează doar veniturile obţinute ca urmare a desfăşurării de activităţi locale, de exemplu Hong Kong, exceptându-le pe cele din surse străine. Alte jurisdicţii nu prevăd înregistrări contabile sau declararea identităţii adevăraţilor proprietari, pe când în unele paradisuri fiscale secretul bancar este foarte bine păstrat. O altă importantă categorie este cea a paradisurilor fiscale specializate pe facilităţi acordate anumitor industrii precum cea a transportului maritim sau cinematografică.

III. Alegerea tipului de companie potrivită scopului afacerii este o problemă importantă întrucât există mai multe tipuri de companii offshore: Societate cu Răspundere Limitată (LLC), Societate Comercială Internaţională(IBC), holding, societăţi captive de asigurări, bănci offshore, trust, companie scutită, vehicule investiţionale (SPV).

IV. Compararea costului de înfiinţare a unei societăţi offshore într-un paradis fiscal cu economia la impozite realizate ca urmare a acestei strategii. Cel mai important aspect al alegerii unui paradis fiscal este comparaţia nu doar a diferitelor rate nominale de impozitare pe care le oferă , ci stabilirea eficienţei efective a utilizării unui paradis fiscal, prin compararea „costului de paradis”(unde se includ toate cheltuielile pe care le generează decizia de a utiliza un paradis fiscal) cu economia de impozite realizată.

Page 30: Paradisul Si Infernul Fiscal

Analiză selectivă a firmelor offshore în România

0500

100015002000250030003500

Page 31: Paradisul Si Infernul Fiscal

Analiză selectivă a firmelor offshore în România-

Repartizarea capitalului social din paradisurile fiscale, 2007

31%

23%17%

14%

9%2% 4%

ANTILELE OLANDEZE

CIPRU

I.VIRGINE BRIT.

ELVETIA

LUXEMBURG

INS.MARSHALL

Altele

Page 32: Paradisul Si Infernul Fiscal

Numărul companiilor offshore înregistrate în principalele paradisuri fiscale în 1999, 2002 şi 2004

010000200003000040000500006000070000

1999

2002

2004

Page 33: Paradisul Si Infernul Fiscal

PIB pe locuitor in paradisurile fiscale raportat la media mondiala 2005 US$

01000020000300004000050000600007000080000

Page 34: Paradisul Si Infernul Fiscal

CONCLUZII GENERALE

Infernul fiscal este rezultatul creşterii presiunii fiscale ca urmare a dezvoltării statului bunăstării şi a promovării intervenţionismului. Dar presiunea fiscală ridicată ar trebui să fie şi suportul unei oferte generoase de bunuri publice. Dacă se realizează acest lucru contribuabilii nu percep ţările cu presiune fiscală ridicată ca pe un infern fiscal.

Planificarea fiscală folosind ca principal instrument compania offshore se justifică doar dacă există un raport supraunitar între economia de impozite realizată şi costul alegerii paradisului fiscal

Probabilitatea unei ţări de a fi paradis fiscal este puternic influenţată de rata efectivă de impozitare a profiturilor pentru companiile offshore şi ponderea sectorului serviciilor în PIB.

Page 35: Paradisul Si Infernul Fiscal

CONCLUZII GENERALE

Chiar dacă o ţară are o cotă de impozitare redusă nu este suficient pentru a o încadra ca paradis fiscal, mai degrabă putem afirma că oferă nişte stimulente fiscale. Trebuie în plus să fie dezvoltat într-o măsură destul de importantă sectorul serviciilor, în special cele prin care se oferă unui contribuabil evitarea poverii fiscale şi aici ne referim la servicii de consultanţă, de disimulare contabilă a materiei impozabile, servicii financiare, de intermediere, de utilizare a mecanismelor şi schemelor offshore.

Se remarcă faptul că rata de impozitare afectează negativ probabilitatea unei ţări de a fi paradis fiscal, pe când calitatea guvernării şi ponderea serviciilor în PIB cu cât au un nivel mai ridicat cu atât cresc această probabilitate.

Page 36: Paradisul Si Infernul Fiscal

Vă mulţumesc pentru atenţie!