Papusarul din Cracovia - din...¢  2017-12-12¢  din flori de cAmp, iar peretii,...

download Papusarul din Cracovia - din...¢  2017-12-12¢  din flori de cAmp, iar peretii, construiti din buciti

of 13

  • date post

    27-Jan-2020
  • Category

    Documents

  • view

    5
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of Papusarul din Cracovia - din...¢  2017-12-12¢  din flori de cAmp, iar peretii,...

  • R.M. Romero

    Pdpugarul

    din

    Cracovia

    r tfr

  • PROLOG

    $upaloreopo pi foro fopupilor

    Odatd, demult, intr-o lari departe de lumea oamenilor, triia o pipuqici pe nume Karolina'

    Jara Pdpugilor era un regat mare care se intindea la nesfArqit in orice direclie ai fi luat-o. La est se afla marea, iar la vest, un munte din sticlS se inilla din pimAnt si urca spre cer. tn zilele in care cArmuiseri regele inlelept qi re- gina, cerul avea mereu o nuanli perfecti de albastru ca in miezul verii, lumina Lunii era de un argintiu pur qi nimeni

    nu devenise bitrAn sau neingrijit.

  • R.M. ROMERO

    Insi dincolo de mare se afla un linut intunecat. O vrd- jitoare rea transformase locuitorii din acea tard. in ni;te qobolani uriasi al ciror apetit pdreala fel de neingrddit ca insusi oceanul, alcituit din umbre, lacrimi Ei cenuEi. Regele si regina, pipu;ilor incercaserd de multe ori sd ajungi la vrijitoare si la plismuirile ei, dar de fiecare datl fuseseri respingi. $i in curAnd incepuseri si se teami ci intr-o buni zi, fZcAndu-li-se foame, gobolanii vor veni in tinutul lor, aducAnd cu ei doar cruzime si licomie.

    Karolina nu locuise niciodati in palatul strilucitor, cu IhntAnile din care izvora cidru spumos gi cu sili impodobite cu pietre scumpe) a;a ci nu stia mai nimic despre aceste zvonuri. Ea trdia intr-o cisufi cuibiriti lingi un pArAu ce curgea intre doui dealuri inverzite. Draperiile erau tesute din flori de cAmp, iar peretii, construiti din buciti de turti dulce, de;i Karolina nu fusese niciodati ispititi si-i rontiie. Micufa casi dulce era tot ce-Ei dorise vreodate, fiindcI ea nu era nici rege, nici regin5, nici micar printesi; Karolina era cusitoreasi.

    FS.cuse rochii de bal din satin, jiletci din catifea, fuste care se r5"sfirau ca aripile de fluture si jachete frumoase cu nasturi din aur. Mai mult decA't atit, Karolina cosea do- rinte in fiecare haini cu acul ;i cu ara. Fiecare dorinli era o speran!; incomplet5, o poveste spusi pe jumitate si care avea inci nevoie de un sfhrqit. Dar Karolina nu reuEise ni- ciodati si indeplineasci dorinfele care i se Eopteau; avea prea pulini magie proprie.

    +.Ii plicea munca ei, insd avea cAfva clienti ale ciror do- rinle erau greu de ascultat. Aceste pipu;i erau ticute ;i triste, iar poveqtile lorjalnice erau atAt de usor de citit, incAt

  • Pdpugarul din Cracovia

    ar Ii putut la fel de bine si fie scrise pe fegele lor din porte- lan si pe mAnutele din lemn.

    Ce voiau pipuqile triste? Sd. se intoarci in lumea oame- nilor in care triiserd" cAndva toate pipuqile. De ce? Fiindci, spre deosebire de cele mai multe papuqi care nu-qi amin- teau nimic despre timpul petrecut in locul acela indepirtat, prietenii melancolici ai Karolinei tAnjeau dupi copiii care le deveniserl cei mai apropiali camarazi.

    Nu le-ar fi spus-o niciodatS, dar ea nu credea ci li se puteau implini dorinlele. Copiii oamenilor cdrora le apar-

    lineau se purtau frumos la inceput cu pipugile, insi. in cele din urmi cresteau, ldsAndu-si camarazii de joac5, atAt de indrigiti cAndva, sd adune praf Ei mucegai in poduri si pe sub paturi. Pipu;ile norocoase puteau fi ddruite celui de-al doilea copil - un frate mai mic sau chiar copilului pri- mului proprietar. insi, dupi aceea, erau considerate prea jerpelite ca sd mai fie bune de joaci qi rimAneau zdren- tuite. CAnd lemnul, lesiturile si portelanul nu le mai cu- prindeau sufletul, se intorceau in Tara Pdpuqilor.

    Karolina nu incercase niciodati s5-;i aminteasci cine fusese stipAnul ei in lumea oamenilor. Prietenilor ei nu le adusese nicio bucurie faptul cI-si aminteau; din punctul ei de vedere, nu {6cuse decAt si le diuneze. Aceste pipu;i triste invitaseri si plAngi, iar Karolinei i se pirea ci nimic nu suna mai rd.u de atAt. Nu-gi dorea deloc si intre din nou in tinutul acela plin cu fete, bnief gi jocuri imaginare.

    intr-o buni zi, sobolanii veniri pe malurile tirii unde triia Karolina qi-i inliturarl pe rege ;i regini cu dinlii si baionetele lor din fier. Iar Karolina, cu o tiieturi pe obraz

  • 1O R.M. ROMERO

    qi cu rochia sfhqiati, fugi in pldurea adinci gi intunecatS, departe de invadatori qi de rugurile lor aprinse.

    in aceasti pddure il intAlni pe soldigelul de jucdrie pe nume Fritz si, cu ajutorul unui vAnt prielnic, Dogoda, afli cd pdnd, la urml destinul ei era sX se intoarci in lurnea oamenilor.

  • CAPITOLUL 1

    9apuporul

    Karolina se trezi in lumea nou5. cu o inimi din sticli. Era o inimi in care pireau si creasci qi trandafirii, qi

    spinii lor, deoarece adipostea toati fericirea ;i durerea pe care le triise in fara Pdpusilor. CAnd se misca, inima se lo- vea de lemnul lucios al pieptului ei.

    TremurAnd, Karolina duse mAna la fagd. Dintr-o sin- guri atingere, iqi didu seama ci tdietura care-i apiruse pe obraz in Tara PipuEilor dispiruse. CAnd cobori bralul,

  • 12 R.M. ROMERO

    degetele ii erau pictate cu vopsea rozalie care mirosea a prospetime. VAntul prielnic ii spusese c5. o chemase cineva din lumea oamenilor. Asa ci omul acela oricine ar fi fost - trebuia si fie cel care-i reparase fata qi-i pusese iniuntru inima din sticli.

    Karolina privi de jur imprejur si observ5. ci fusese ase- zatd.pe o masi inalti printre aschii de lemn ;i buciti de pan- glici. Desi nu era din sticli sau portelan ca unii dintre prietenii ei, nu voia si cadi de acolo, a;a cd rimase nem\- catd. casi nu-si piardd echilibrul. tn dreapta ei era un munte, degi nu la fel de inalt precum cei din lara ei. Deasupra fusese pusd o bucati lungi de material aspru. Karolina incerci s5. priveasc5" pe furis dedesubt, dar nu se vedea nimic.

    De partea cealalti a mesei, o fereastri mare didea spre intunericul stripuns doar de strS.lucirea slabi qi gdlbuie a felinarelor de pe strad6. Nu erau ficute din bete din bom- boane de ment5, cum erau cele din Tara Pipusilor, ci se ini.ltau ca niste copaci robu;ti si intunecati din caldarAm. Lumea de afari nu pirea imbietoare, insi. camera ii amin- tea Karolinei de cisula ei: caldi si prietenoasi. Totusi aceasti privilie - fiindci era oprdvdlie, observi ea, nu era plini cu rochii de bal, cu veste ;i e;arfe, cum era cisula ei.

    Era plini cu jucirii. Erau siruri intregi de cai din lemn ce se leginau, ale ciror

    extremitS.ti fuseseri pictate cu ;iruri de margarete si frunze de toamn5. Pe rafturi erau animale din plus de diferite forme si mirimi, cu gurile subgiri intinse intr-un zdrnbet.

    Si cel mai frumos lucru era c5. peste tot se aflau pipqi. Niciuna n-avea fala zgdriati sau membrele arse de foc. Toate pi.reau linistite, gata si fie iubite si si iubeasci.

  • Pipugarul din Cracovia 13

    Erau in siguranfi. Dar aceste pipqi nu erau ca ea. Karolina nu vedea nici-

    una care si se plimbe pe rafturi si nimeni n-o intAmpini. Nu erau vii si n-aveau inimi in piept, iar Karolina ;tia la fel de bine ca orice pdpuqi ci doar o fiinti care avea inimi putea si {ie cu adevirat vie.

    Oricum, Karolina invidia putin pipusile ticute; inima ei din piatrd, se umpluse de o sroazd, cenusie. Era atAt de singuri... Si totuqi, daci era si se ia dupi vAntul prielnic, cineva o astepta. Unde era omul acela?

    Zgomotul paEilor care se apropiau o ficu sd" increme- neasci. O uqi din spatele priviliei se deschise qi intri un birbat. Avea o barbi roscatS, de parci Luceafirul de dimi- neafi o atinsese cu vArful degeteloq si purta o pijama albi. Se freci la ochii verzi si merse spre ea schiopitAnd. Striinul nu era nici un biietas, nici un bitrAn, ci undeva pe la mij- loc. Mai mult, Karolina iqi imagina ci, dacd ar ridica-o de pe masd, ea ar fi doar putin mai inalti decAt mAna lui, pdtatd, de aceeaqi vopsea roz care-i acoperea ei degetele.

    El trebuta si fie cel despre care-i povestise vAntul, cel care-i reparase fala;i-i diduse o inimi nouS!

    Bdrbatul Pdpusarul- se a;ezi pe scaun lAngi. Karolina, frAngAndu-qi mAinile. StAnd mai aproape, ea vedea cdavea

    fagapdtatd, de urmele lacrimilor ce pireau proaspete. Fdcu- serl ca pielea palidi a obrajilor lui sd pari rosie si mAni- oasi ca a unui soldat scotAnd strigite de lupti.

    ,,Marele Rizboi s-a terminat, chibzui mAhnit Pipusarul. Suntem in 1939, nu 19i5. Sunt acas5.. Sunt in Cracovia. Sunt acasd. Coqmarurile nu sunt adevirate."

  • 14 R.M. ROMERO

    Karolina nu se gAndise ci si in lumea oamenilor era rdzbot.

    Daci Pipugarul ar fi fost o altijucirie, ar fi gisit cuvin- tele potrivite pentru a-l linisti, dar nu-i venea nicio idee despre ce i-ar putea spune. Era foarte diferit de toli cei pe care-i cunoscuse Karolina. Abilitatea de a-9i arita durerea cu atdta sinceritate prin intermediul lacrimilor i se pirea o

    scamatorie teribili, una pe care oamenii o ldceau aproape firi si-qi dea seama.

    Cu mAinile tremurAnd, Pipusarul indepirti pdnza de pe munte - dezviluind astfel ci nu era deloc un munte. Era o casi mare pentru pi"pugi, cu trei niveluri, ;i ar fi fost de mdrimea ideali pentru Karolina. N-ar fi dat cu capul de

    tavan, nici nu s-ar fi intins ca si ajungi la masa din bu- citirie sau ca si deschidi sifonierul pe care-l vedea prin dormitorul din podul inalt. Glastrele cu flori de la fiecare fereastri dideau pe dinafari de flori de pdnzd si o pisici neagrd ;i lucioasi stitea pe balustrada balconului de la ni-

    velul al doilea. Karolinei ii plicea in mod deosebit acest detaliu;pisica avea si inghiti orice ;obolan care se apropia de ea.

    Pipuqarul bigi mAna intr-un sertar de la masi si scoase un cutit subtire. Se apuc[ de lucru, f5cAnd ultimele retuquri

    la acoperis. Mina i se m\ca atat de repede, incAt pirea ci nu s-ar fi oprit nici dac5. ar fi vrut. Sculpta un