Papagali mici

download Papagali mici

of 132

Transcript of Papagali mici

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

REFERAT: PAPAGALI MICI

1

CUPRINS: 1.Perusi....................................................................................................................... 5 2.Istoria numelui........................................................................................................5 3.Istoria perusului......................................................................................................6 4.Originea si anatomia perusilor...............................................................................7 5.Adapostirea perusilor.............................................................................................9 6.Hranirea perusilor.................................................................................................10 7.Determinarea sexului la perusi.............................................................................12 8.Imperecherea perusului - asigurarea conditiilor optime.......................................13 9.Imperecherea perusului compirtamentul in perioada de reproductie................15 10.Imperecherea perusului depunerea oualor, clocitul si ecloziunea puilor.........16 11.Imperecherea puilor dezvoltarea puilor...........................................................18 12.Amenajarea unei colivii pentru perusi................................................................20 13.Cum sa dresam perusii........................................................................................24 14.Papagalul nimfa...................................................................................................25 15.Mutatii ale papagalului nimfa.............................................................................27 16.Determinarea varstei unui papagal nimfa............................................................35 17.Hranirea papagalului nimfa.................................................................................36 18.Determinarea sexului la papagalul nimfa............................................................38 19.Imperecherea papagalului nimfa introducere in subiectului reproducerii........39 20.Imperecherea papagalului nimfa asigurarea conditiilor optime.......................41 21.Imperecherea papagalului nimfa comportamentul in perioada de reproducere...............................................................................................................442

22.Imperecherea papagalului nimfa dezvoltarea puilor........................................45 23.Hranirea la mana a papagalului nimfa.................................................................48 24.Amenajarea unei colivii pentru papagalul nimfa................................................52 25.Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca.............................................55 26.Papagalul Rosella................................................................................................58 27.Hranirea papagalului rosella...............................................................................59 28.Determinarea sexului la papagalul rosella..........................................................61 29.Imperecherea papagalului rosella introducere in subiectul reproductiei.........62 30.Imperecherea papagalului rosella asigurarea conditiilor optime.....................64 31.Imperecherea papagalului rosella comportamentul in per de reproductie.......68 32.Imperecherea papagalului rosella depunerea oualor, clocitul si ecloziunea puilor........................................................................................................................69 33.Imperecherea papagalului rosella dezvoltarea puilor.......................................71 34.Papagalul baltat dominant...................................................................................73 35.Alti reprezentanti.................................................................................................73 36.Papagalul Micul Alexander.................................................................................74 37.Determinarea varstei unui papagal Micul Alexander..........................................76 38.Hranirea papagalului Micu Alexander.............................................................77 39.Determinarea sexului la papagalul Micul Alexandrer.........................................78 40.Imperecherea la Micul Alexander asigurarea conditiilor optime.....................79 41.Imperecherea la Micul Alexander compotamentul in per de reproductie........81 42.Imperecherea la Micul Alexander depunerea oualor, clocitul si ecloziunea puilor........................................................................................................................82 43.Imperecherea la Micul Alexander dezvoltarea puilor......................................84 44.Cum putem invata un papagal Micul Alexander sa vorbeasca...........................873

45.Amenajarea unei colivii pentru papagalul Micul Alexander..............................89 46.Papagalul gri african Jako...................................................................................93 47.Hranirea la papagalul gri african Jako.................................................................94 48.Determinarea sexului la papagalul gri african Jako............................................96 49.Imperecherea papagalului gri african Jako introducerea in subiectul reproducerii..............................................................................................................97 50.Imperecherea papagalului gri african Jako asigurarea conditiilor optime.......98 51.Imperecherea papagalului gri african Jako comportamentul in perioada de reproducerii............................................................................................................103 52.Imperecherea papagalului gri african Jako depunerea oualor, clocitul si ecloziunea puilor....................................................................................................104 53.Imperecherea papagalul gri african Jako dezvoltarea puilor..........................105 54.Amenajarea unei colivii pentru papagalul Jako................................................107 55.Boli si afectiuni curente.Semnele bolii.............................................................111 56.Intoxicatiile........................................................................................................11 2 57.Naparlirea anormala..........................................................................................112 58.Bolile aparatului digestiv..................................................................................114 59.Bolile aparatului respirator................................................................................116 60.Bolile aparatului circulator................................................................................117 61.Bolile aparatului urinar si de reproducere.........................................................118 62.Bolile organelor de simt....................................................................................120 63.Bolile scheletului si ale articulatiilor.................................................................121 64.Parazitii..............................................................................................................12 3 65.Boli infectioase..................................................................................................1244

66.Zoonoze, boli cu transmitere la oameni............................................................131 67.Bibliografie........................................................................................................13 2

1. PERUSI FAMILIA: PSITTACIDAE SUBFAMILIA: PSITTACINAE TRIB: PLATYCERCINI GEN: MELOPSITTACUS SPECIA: MELOPSITTACUS UNDULATUS

Perusul (Melopsittacus undulatus) este un papagal de talie mica, ce apartine tribului de papagali cu coada lunga (Platycercini), cateodata considerat o subfamilie (Platycercinae). Este singura specie din genul de origine australiana Melopsittacus si uneori izolata in propriul trib, Melopsittacini, desi este probabil strans inrudita cu Pezoporus si Neophema. Perusul se gaseste prin partile uscate ale Australiei si a supravietuit timp de cinci milioane de ani in conditiile dure ale acelui continent.

MELOPSITTACUS UNDULATUS Habitatul natural al perusilor.

ISTORIA NUMELUI5

Termenul englezesc pentru perus este budgie, denumirea care deriva din aborigenul Betcherrygah, care inseamna bun de mancat (good meal), acest nume fiindu-i atribuit din cauza ca aceasta mica pasare era considerata de aborigeni o adevarata delicatesa. Alte denumiri sub care mai poate fi intalnit ar include: pasarea australiana a iubirii , papagalul zigzag . De regula numele pasarilor si animalelor au o denumire adicenta, in lb latina , care este de fapt denumirea stiintifica a respectivului exem. Acest sistem international de nomenclatura a pasarilor a fost realizat in lb latina in secolul al 18 lea de catre Karl Linne, naturalistul suedez. El se bazeaza in principal ca fiecare specie de planta sau de animal are un nume unic, alcatuit din doua parti (1. nume generic , 2 nume specific ), in cadrul fiecarui gen existand un numar de specii , individualizate de un nume propriu.In prezent nu mai pot aparea confuzii la denominare pentru ca sistemul a fost recunoscut la scara internationala. Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus undulates si provine de la cuvintele melos (grec.) melodie, psittacus (grec.) papagal si undulates (lat.) ondulat. ISTORIA PERUSULUI Din cercetarile paleontologilor reiese ca perusul de astazi are inaintasi preistorici, el evoluand din dinozauri, fiind urmasul comun al reptilelor si pasarilor. Motivul acestei concluzii este acela ca solzii la reptile si pene la pasari se formeaza subcutanat. Mai mult, atunci cand penele ies in intregime de sub piele sunt moarte si inceteaza sa mai creasca, dar amandoua (pene si solzi) raman prinse in foliculi sub piele. Se presupune ca urmasul comun al reptilelor si pasarilor este o creatura preistorica care a trait aproximativ acum 4 milioane de ani in urma si se numea Archaeopterix. Aceasta este prima fosila descoperita care prezinta atat solzi cat si pene, penele cresteau pe partea inferioara si pe coada iar picioarele din fata se asemanau cu niste aripi in formare. Archaeopterix nu zbura. Australia, Africa, America de Sud, India si Antarctica erau unite formand un singur continent. Aproximativ acum 100 milioane de ani acesta s-a rupt, continentele separandu-se si migrand spre actuala lor pozitie. Cu 15 milioane de ani in urma Australia era acoperita de paduri iar in interiorul ei existau mari interioare. In jurul acestei date clima a inceput sa se schimbe incet, padurile au murit lasand in urma lor desert iar marile interioare au secat, ramanand imense depresiuni. Aceste

6

date sunt oferite de Muzeul National Australian Sydney care a demonstrat ca perusul si papagalul de noapte, in urma testelor ADN, au stramori comuni. Perusul salbatic, inainte vreme era posibil sa fi fost mult mai mare decat este in prezent. S-ar putea sa fi avut resurse de hrana constante si abundente, nu trebuia sa zboare pe distante lungi pentru procurarea hranei asa cum o face in zilele noastre iar clima era mai temperata, cu temperaturi mai putin ostile si surse mai multe de apa. La sfarsitul secolului trecut s-a descoperit o pestera in sudul Australiei in care a trait o specie de lilieci carnivori care consumau un numar mare de perusi. Evident ca acesti lilieci isi aduceau hrana in pestera, unde isi hraneau puii. In tot acest proces, numeroase portiuni din corpul perusilor au cazut pe jos si s-au fosilizat. Perusii fosilizati dateaza de aproximativ 4 milioane de ani. Aceasta descoperire a aratat ca perusul salbatic a ramas aproape neschimbat in aceasta perioada. Perusul este un adevarat supravietuitor, fiind capabil sa zboare si sa paraseasca cuibul dupa 4 saptamani de viata. Din informatiile de mai sus despre perus, se observa ca evolutia acestuia a ramas aproape neschimbata pe parcursul ultimilor 4 milioane de ani. Toate exemplarele domesticite pastreaza gene originale de la perusul salbatic. Cand ai 4 milioane de ani de genatica stabila care lucreaza impotriva ta, este de inteles de ce la perusii de expozitii(concursuri de frumusete) este mai greu sa imbunatatesti anumite standarde. Indiferet cat de bun si experimentat este crescatorul, in fiecare sezon apar cateva exemplare care se aseamana izbitor cu rudele lor din salbaticie.

ORIGINEA SI ANATOMIA PERUSILOR

7

In habitatul natural, din Australia, acestia traiesc in grupuri mari, in carduri de cate 20 pana la 100 de indivizi. Dimineata si seara zboara catre sursele de apa si hrana, iar dupa-amiaza, cand atmosfera australiana se incinge din cauza caldurii insuportabile, ei se retrag la umbra arborilor specifici zonei. In scorburile acestor copaci isi fac perusii cuiburile. Femela depune intre 4-6 oua de culoare alba, pe care le ingrijeste impreuna cu masculul, atat in perioada de clozire, cat si dupa ierirea puilor din oua. Gruja lor deosebita fata de progenituri demonstreaza inca o data daca mai era nevoie, ca papagalii sunt pasari cu un puternic instinct social, comunicativ si inteligent. Perusii se simt foarte bine in copaci. Natura i-a inzestrat cu gheare rezistente si cioc puternic ,cu ajutorul carora se catara cu usurinta. Sunt singurele pasari care pot face miscari multilaterale cu picioarele. Primul deget si cel de-al patrulea sunt orientate porterior. Pielea care acopera degetele este prevazuta cu o multitudine de papile tactile, ceea ce-i permite perusului sa faca diferente fine intre diversele suprafete cu care vine in contact. Indiferent de culoare penajului, picioarele pasarii au culoare maroniu-cenusie. Ciocul perusului are forma de carlig si serveste atat la faramitarea semintelor cu care se hraneste pasarea, cat si la apucat diverse obiecte si la catarat. Partea de jos a ciocului este retezata si mult mai scurta decat partea de sus, denumita carlig. Culoarea ciocului este maronie la adulti si sidefie la pui.

8

Limba papagalului are o particularitate putin intalnita la alte pasari: este prevazita, la varf, cu o placa cornoasa, ca o unghie, a carei margine depaseste putin limba. El prinde semintele si le faramiteaza cu ciocul, dar se foloseste de limba ca sa le tina sau sa le impinga in gura. De asemenea, aceasta joaca un rol important in realizarea sunetelor asemanatoare cu vorbele oamenilor, pe care aceasta pasare le poate scoate. Narile perusului sunt protejate de doua umflaturi, situate de o parte si de alta a partii superioare a carligului. In functie de sexul si de varsta pasarii, umflaturile respective prezinta culori de diverse nuante, cele mai intalnite fiind bej, roz, bleu sau albastre. Ochii perusului sunt gri la adulti, cu pupila neagra, foarte mica, aidoma unui punct. La perusii tineri, atat irisul cat si pupila au culoare neagra, exceptie facand asa-numitele exemplare albino, care au ochii de culoare rosie. Penajul perusului salbatic este verde pe corp, galben pe fata si frunte, albastru sau violet pe obraji. In jurul gatului, ca o salba de margele ce-i arata varsta, se insiruie mici pete de culoare neagra. Pe cap si pe gat, penajul e brazdat de dungi intunecate, care , la exemplarele tinere, ajung pana apropape de cioc. Penajul de pe aripi e inspicat de linii negre si galbene. Cel al cozii prezinta nuante verde-albastrii. Tinerii au penajul mai inchis si mai vin colorat decat adultii. De-a lungul timpului, cercetatorii si crescatorii profesionisti au izbutit, prin selectii si hibridari succesive, sa obtina numeroase varietati de culoare a penajului perusilor. Astfel, pot fi intalniti acum papagali cu vesminte albastre, mov, violete, galbene, albe, pestrite, fiecare varietate de culoare avand diverse alte nuante, care mai de care mai incantatoare. Mai mult decat atat, s-au putut obtine si exemplare cu particularitati ale penajului cu totul deosebite:cu mot, cu barbita, cu pene lungi la baza ciocului. Adapostirea perusilor Perusii sunt pasari extrem de vioaie si active, avand nevoie de o colivie spatioasa. O colivie spatioasa trebuie sa prezinte dimensiuni de minim 35x20x40 cm (Lxlxh). Este esential ca in colivia perusului sa fie amplasate multe baghete pe care acesta sa se poata catara si odihni. Perusul are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn. Din colivia perusului nu trebuie sa lipseasca: un cuib de dimensiuni 14x18x25 cm sau chiar mai mare, care trebuie sa fie9

prevazut cu o mica scobitura, astfel incat ouale sa poata sta toate la un loc. Aceasta adancitura nu trebuie plasata pe mijloc, in zona unde pasarea intra si iese din cuib, ci intr-o parte. Partea de sus sau o laterala a cuibului trebuie sa fie detasabila pentru curatenie. Se pare ca cel mai bine este ca amplasarea cuibului sa se faca la exteriorul coliviei, deoarece perusii au acelasi spatiu in colivie, nefiind deranjati de proprietari atunci cand acestia au acces si verifica ouale; - o tavita cu nisip pentru o mai buna digestie. Nisipul trebuie ars pentru a-l dezinfecta, eventual la ochiul de la aragaz. - un vas adanc de 4-5 cm cu apa pentru a-i facilita imbaierea pasarii; - recipiente separate (boluri) pentru diferitele sortimente de mancare; - un recipient special pentru apa, care de cele mai multe ori se ataseaza de una dintre laturile coliviei; - un os de sepie care va ajuta perusul sa-si mentina dimensiunea normala a ciocului; - diferite jucarioase astfel ca perusul sa nu se plictiseasca si eventual, o oglinda, mai ales daca perusul este singurul locatar al coliviei. Este de preferat ca baghetele sau cuibul sa nu fie din lemn de cires, intrucat acesta este toxic pentru pasari si in general, accesoriile din lemn pot intretine infestatiile cu paraziti si acarieni, motiv pentru care sunt agreate cele din plastic. Cand perusul doarme este bine sa acoperiti colivia cu o bucata de panza de culoare inchisa, pentru ca acesta sa se poata odihni in voie. Altfel, perusul se va trezi la prima raza de soare. Hranirea perusilor Nutritia echilibrata a perusilor este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor (de sanatate si comportamentale) pe care le pot dezvolta perusii se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui perus trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale. In principal, alimentatia perusilor este alcatuita din seminte. Insa, in mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca si verdeata, fructe si mici nevertebrate. Astfel, in afara de mixurile speciale de seminte sau peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate oferiti perusului dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, broccoli, spanac, porumb, ardei gras, fasole, laptuca, seminte incoltite de iarba, patrunjel, mar, para, pepene galben, caisa, piersica. Inainte sa i se ofere legumele si fructele acestea trebuiesc spalate bine, taiate in bucatele mici si trebuie evitate vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust.10

Cele mai intalnite tipuri de seminte din care este alcatuita dieta unui perus sunt: meiul, canepa, ovazul, floarea soarelui, falarisul, nautul. Semintele de mei si cele de falaris ar trebui sa fie majoritare in mixul de seminte oferit. Nautul trebuie folosit cu precautie intrucat este foarte bogat in grasimi. Semintele si peletele trebuie sa constituie aproximativ 50-60% din dieta unui perus. Restul va trebui acoperit de vegetale. Perusul trebuie obisnuit cu o dieta echilibrata. Perusii maturi pot fi dificil de convertit la o alimentatie diversa. Daca se doreste schimbarea dietei, acetia nu trebuie infometati, acest lucru este periculos pentru metabolismul lor. Trebuie avut multa rabdare si pot fi incercate diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni. Un perus adult mananca aproximativ 1,5-2 lingurite de seminte zilnic. Nu trebuie lasata la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte. Perusilor li se pot oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare. NU se foloseste in hrana perusilor carne sau produse din carne (desi, ocazional, li se pot da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu li se poate oferi nici ciocolata si trebuie evitat avocado. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci intrezisa branza si iaurtul. Unii perusi s-ar putea sa se ingrase peste masura. Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare. Perusul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Apa din adapatoare trebuie schimbata zilnic si curatata frecvent adapatoarea si recipientul11

pentru mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. In colivia perusului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul si care le furnizeaza calciul necasar), precum si sare si pietricele. Sarea previne caderea penelor si pietricelele ingerate ajuta la digestie. Acestea din urma vor trebui sa nu fie prea mici (pentru a deveni ineficiente), dar nici prea mari. In magazinele de specialitate veti gasi pietris special selectionat.

Determinarea sexului la perusi (Melopsittacus undulatus) Sexul unui perus este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-8 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt intotdeauna analiza ADN si metoda chirurgicala. Insa, in cazul perusilor adulti avem o diferentiere clara intre mascul si femela: ceroma (zona carnoasa din jurul narilor) masculilor este de culoare albastru-indigo, iar cea a femelelor este bej-maronie, rosiatica sau chiar albicioasa.

In perioada de imperechere culorile ceromelor se vor intensifica, masculul va prezenta o ceroma albastru intens, iar femela va prezenta o ceroma maro inchis, ingrosata si cu aspect de crusta. Unele femele vor avea ceroma de culoare maro12

numai pe durata perioadei de imperechere, dupa trecerea acesteia ceroma modificandu-se. Uneori, femelele care nu se afla in perioada de imperechere sau cele care sunt bolnave prezinta o ceroma colorata in albastrui. In ceea ce priveste puii, determinarea sexului este dificila, intrucat ceromele masculilor si ale femelelor sunt similare la culoare (de regula albastrui). Totusi, ceroma masculului este oarecum translucida, pe cand cea a femelei este opaca si prezinta un inel alb in imediata apropiere a narilor. Masculii pot prezenta si ei un astfel de inel, insa este mult mai difuz si mai mic decat la femele. Daca la majoritatea varietatilor identificarea sexului exemplarelor mature se face totusi cu usurinta, nu acelasi lucru se intampla in cazul varietatilor Albino, Lutino, Recessive Pied sau Fallow. Masculii acestor varietati prezinta o ceroma de culoare roz. Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul perusului insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure: - masculii vocalizeaza mai mult, canta si sunt mai prietenosi fata de alti perusi; - femelele sunt mai agresive, mai nervoase si ciupesc mai tare; - masculii sunt cei care isi inclina capetele si tot ei hranesc femelele (comportamente de curtare). De asemenea, deseori, doi masculi tinuti impreuna se pot comporta uneori ca un cuplu, unul curtandu-l pe celalalt. Imperecherea perusilor - asigurarea conditiilor optime Sezonul de imperechere al perusilor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate perusii pot fi reprodusi pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare. Lumina Pentru stimularea reproducerii va trebui oferita perusilor multa lumina puternica timp de circa 12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa se foloseasca o sursa de lumina suplimentara, cum ar fi o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) care sa fie introdusa in camera in care se afla colivia. Nu trebuie asezata de la inceput in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Intai trebuie asezata intr-un colt opus al camerei, si trebuie mutata in cateva zile din ce in ce mai aproape colivie. In13

final se poate aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, astfel ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau cablul electric. Mancarea si apa Dieta unui perus este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite trebuie avut mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce perusul, acesta sa primeasca o hrana diversificata, cu continut ridicat de proteine si vitamine: - mixuri de seminte de calitate (in special mei); - vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi etc., - alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi; *Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si coapta la 350 timp de 45 de minute. - suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale; - o data pe saptamana suplimente de vitamine dizolvate in apa de baut. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor. Baile si umiditatea Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula perusii se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa se mentina in permanenta cadita cu apa in colivie. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate. Colivia Colivia trebuie sa fie cat mai mare (minim 60cm latime, 40cm lungime si inaltime), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Perusii pot fi inmultiti atat in colonii cat si in perechi.14

Pentru evitarea eventualelor probleme va trebui ca numarul de masculi si femele sa fie egal in colonie sau sa se opteze pentru reproducerea unei singure perechi. Colivia/voliera trebuie sa permita prinderea cuibului asezat in exteriorul coliviei pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia. Cuibul Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros) sau din carton gros (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de papagali). Forma cuibului este de cub, prevazut pe o latura cu o gaura cu diametru de 5cm pentru a permite pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin ea). Distanta de la acoperisul cuibului la gaura de intrare trebuie sa fie de circa 5cm. Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 15X15X18cm) pentru a putea gazdui 4-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru de circa 10cm. Se poate folosi si cuiburi cu acoperis detasabil, in acest fel nu mai este nevoie de fereastra de vizitare. Intrarea in cuib trebuie prevazuta atat in exterior, cat si in interior cu o stinghie sau o alta structura pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib. Trebuie evitate cuiburile confectionate din sarma. Podeaua cuibului se acopera cu cateva straturi de talas, femela isi va aranja cuibul si va decide singura cantitatea de talas pe care o va accepta inauntru. Talasul trebuie sa fie netratat si taiat cat mai mare. Ideal este sa se gaseasca o solutie sa se aseze cuibul in exteriorul coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul va fi inspectat atat de mascul cat si de femela si imbunatatit de acestia conform propriilor dorinte. Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in partea superioara, dar nu foarte aproape de acoperisul acesteia, deoarece pot aparea probleme in lunile cu temperaturi ridicate. Stinghiile Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, trebuie sa existe minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, trebuie avut grija la asezarea stinghiilor in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu trebuie asezate jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.15

Jucariile Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati. Imperecherea perusilor - comportamentul in perioada de reproducere La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva zile) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, se va observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza. Comportamentul femelei Femela perus aflata in perioada de reproducere va cauta locuri potrivite pentru depunerea oualor, se va pozitiona pe stinghii cu coada ridicata in sus si aripile usor deschise. Pupilele sale se vor mari si micsora cu repeziciune, alternativ. Daca are la dispozitie un cuib, isi va petrece mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor. Ea este posibil sa devina mai irascibila si mai putin afectuoasa cu stapanul sau, dorindu-si mai putina atentie din partea acestuia decat de obicei. Comportamentul masculului Masculul pregatit pentru imperechere va face reverente cu capul in fata femelei si va dansa (se va plimba inainte si inapoi pe langa femela, umflandu-si penele de pe gat) pentru a-i atrage atentia. El va ciocani usor si rapid cu ciocul sau in ciocul femelei. Vocalizarile lui vor deveni mult mai frecvente si mai puternice decat de obicei. Pupilele masculului se vor mari si micsora cu repeziciune, alternativ. Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul altuia. Imperecherea perusilor - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor Femela perus va putea incepe sa depuna oua la circa 10-14 zile de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:16

- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului); - femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib; - cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.

In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important trebuie oferit femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in prepararea oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, este necesar sa primeasca suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), our fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate. In general, femela perus va depune in medie circa 4-6 oua mici, rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 10). Ouale sunt depuse cate unul la doua zile, dupa primul ou existand de obicei o pauza de 2 zile. Daca femela perus se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea sau al treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 8090% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta trebuie folosit o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Oul trebuie examinat intr-o camera intunecata, fundul acestuia fiind examinat la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va aparea imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei17

retele. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Examinarea oualor trebuie sa fie cat mai scurta pentru a nu afecta embrionii. Ouale sunt manupilate cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu trebuiesc zgaltaiti ouale, si intoarse de pe o parte pe alta pentru ca embrionii pot muri! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib. Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor. Este bine sa se verifice cuibul perusilor din cand in cand (dar nu mai mult de o data la cateva zile) pentru a se vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca lei se deschide cuibul fara a fi prevenite si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa se ciocaneasca usor in cuib de fiecare data inainte de a fi deschis. Manipularea cuibului si oualor se face cu mare grija, sunt foarte fragile! Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-20 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii pasarilor li se poate oferi mai multe alimente moi pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu se inlatura ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 20 de zile, mai trebuie asteptat pana se implinesc 27 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta munca obositoare puii se odihnesc de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Aceasta pozitie este perfect normala. Imperecherea perusilor - dezvoltarea puilor Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu trebuie incercat sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore se observa ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa fie incredintati unei alte familii de perusi cu pui sau sa fie hraniti cu mana pana cand parintii isi vor prelua18

corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.

Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Hrana oferita trebuie sa fie moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu se intervina prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, perusii sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua-trei saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in schimburi. Unele femele nu isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor. Daca exista o a doua cutie de cuibarit in colivie, femela va incepe o noua serie, iar masculul va hrani atat puii, cat si femela. Este foarte important ca femela sa fie oprita de a face oua dupa a doua serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult! De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai mare parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Trebuie verificat din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca se observa ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, este scos din cuib si hranit din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipularea lor trebuie facuta cu foarte mare atentie! Igiena este extrem de importanta! Inainte de a atinge puii mainile trebuiesc spalate bine si de asemenea trebuie manipulati cu grija, sunt foarte fragili! Puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! La varsta de 10 zile ochii puilor incep sa se deschida si penele sa strapunga pielea, penele de zbor aparand in jurul varstei de 21-22 zile. In jurul varstei de 610 zile, daca se doreste, pasarile pot fi inelate. Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatat cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti19

asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca. Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana. Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode. In jurul varstei de 35 de zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5-6 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi intarcati. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet intarcat daca mananca singur vreme de 10 zile. Nu grabiti procesul! In general, puii de perus sunt complet independenti de parinti la varsta de 68 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile. Dupa ce puii cresc si devin independenti, este posibil ca acestia sa se intoarca la cuib, prin urmare este benefic sa aveti un al doilea cuib pentru a permite clostii pregatirea urmatoarei serii de oua.

20

Amenajarea unei colivii pentru perusi (Melopsittacus undulatus) Colivia Atunci cand alegeti colivia potrivita va trebui sa aveti in vedere dimensiunea papagalului precum si faptul ca o pasare are nevoie de cat mai mult spatiu pentru a se dezvolta sanatos. Din pacate, coliviile pentru perusi disponibile in magazinele de specialitate sunt intotdeauna mult prea mici. Pentru a se simti confortabil perusul (Melopsittacus undulatus) trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, sa se intoarca, sa sara usor de pe o stinghie pe alta si sa se poata juca, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 60cm latime, 45cm adancime si 45cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doi sau mai multi perusi va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau, ceea ce este de preferat, o voliera. Evitati sa folositi colivii la mana a doua, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii locuitori. Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care trebuie sa fie cuprinsa in intervalul 1-1,2cm, pentru a preveni ranirea pasarii. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei. Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, perusul ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde! Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic. Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil).21

Retineti ca orice perus trebuie sa petreaca mult timp (minim 3-4 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru ai permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica. Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum. Accesoriile Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe pielea fragila de pe piciorusele papagalului! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de cires (este toxic), ideale sunt cele de: mar, paltin, artar, frasin, stejar, ulm, fag, salcie. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale. Pentru mancare si apa, folositi boluri confectionate din otel inoxidabil, plastic dur sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca. In colivia perusului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa ghearele si ciocul. Perusului ii place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar are nevoie de o baie o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si cadite, special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in22

vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru papagal, va produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca papagalul dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintro sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati perusul! Jucariile Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.). Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre papagali. Daca ii procurati suficiente jucarii si ii asigurati modalitati interesante de petrecere a timpului va veti asigura ca papagalul dumneavoastra nu va dezvolta comportamente distructive. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti perusului jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate. Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat. Amplasarea coliviei Colivia perusului NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Perusul se plictiseste foarte repede si are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor, minimul fiind 1m inaltime deasupra podelei). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. C. Pe timpulTemperatura ambientala ideala pentru perusi este de 20-25 verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui.23

Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor. Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita si fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Clatiti cu apa din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea. Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat. Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie. Cum sa dresam perusii Perusii (Melopsittacus undulatus) pot fi niste animale foarte bune de companie atata timp cat le acorzi timp si afectiune. Ei sunt nativ sociabili, in salbaticie traind in grupuri de 2040 de exemplare, ajungand uneori chiar pana un numar de 60 de exemplare. Prin urmare, perusilor nu le place sa stea singuri! Pentru a dresa, nu neaparat un perus, ci orice papagal, aveti nevoie de rabdare, afectiune, tandrete, devotament. Cu cat ii acordati mai mult timp, cu atat veti avea rezultate mai rapide. Inainte de a incerca primul pas de dresaj, va trebui sa acordati perusului sansa sa se acomodeze cu dumneavoastra. Ulterior, puteti incerca urmatorii pasi: 1. Invatarea perusului de a sta pe deget. Indroduceti degetul usor in colivie, mai sus de suportul pe care sta perusul, ideal ar fi la nivelul pieptului (deoarece ei au instinctul de a se sui si nu de a cobori). E posibil ca prima reactie a perusului sa fie aceea de a se feri (din instinct de aparare sau de frica). Daca nu vrea sa se suie pe degent miscati degetul putin pentru ca perusul sa vada ca nu reprezentati un pericol pentru el (miscati-l in jos, departati-l, apropiati-l, ridicati-l). Cand perusul este deja acomodat cu dumneavoastra este foarte posibil ca sa isi foloseasca ciocul pentru a se sui pe deget (deoarece perusii isi folosesc ciocul pentru sprijin). 2. Peste cateva zile cand perusul va sta pe deget, scoteti-l din colivie. La inceput va zbura haotic in camera dar nu va panicati deoarece este un lucru normal.24

Asezati-va confortabil si lasati-l sa se calmeze. Dupa ce s-a calmat, apropiati-va usor de el si vedeti daca vi se va sui pe deget pentru a-l baga in cusca. Daca nu vrea sa se suie, nu va obositi sa-l prindeti, fiindca mai devreme sau mai tarziu i se va face foame. Daca totusi vreti neaparat sa-l prindeti (desi nu recomand acest lucru deoarece nu le place) ori va apropiati usor de el vorbindu-i incet ori stingeti lumina si acesta nu va mai zbura si atunci veti putea pune mana pe el cu usurinta. 3. Dupa ce s-a acomodat complet cu dumneavoastra si cu camera, iar frica si curiozitatea lui dispar, dresarea propriu-zisa poate incepe. Pentru a-l invata sa vorbeasca este foarte important sa stabiliti sa exersati zilnic, nu mai mult de doua sedinte, a cate 15 minute fiecare. Sedintele pot fi facute dimineata si seara (cand perusul este obosit si va asculta cu atentie tot ceea ce ii rostiti). Este extrem de important sa nu existe o alta sursa de zgomot imprejur, care sa-i poata distrage atentia (de exemplu: zgomote de masini, televizor, radio, aspirator, alte persoane, alte animale etc.) La inceput trebuie sa-l invatati cuvinte scurte, si treptat puteti sa-l invatati cuvinte lungi. Prima data va trebui sa-i repetati un singur cuvant clar si raspicat. Dupa primul cuvant, greul a trecut, urmatoarele cuvinte le va invata mai usor. 4. Dupa alte 12-15 cuvinte puteti trece la lucruri mai complicate: Intrebari si raspunsuri. Trebuie sa-i repetati mai intai intrebarea (exemplu: Ce faci?) apoi raspunsul (exemplu: Bine!). Odata ce perusul pronunta intrebarea dumneavoastra ii dati raspunsul; astfel el va realiza o legatura intre intrebare si raspuns. Cand dumeavoastra ii veti pune intrebarea Ce faci?, el va va raspunde Bine! 5. Daca doriti sa-l invatati sa faca aport e putin mai dificil. Trebuie sa-l invatati sa raspunda mai intai la semnalul de aport (pe care-l stabiliti dumneavoastra, de exemplu : Vino aici). Daca doriti sa-l invatati sa va aduca obiecte dintr-o parte a camerei, trebuie mai intai sa-l invatati sa faca acest lucru din mers, apoi din zbor. In primul rand bateti usor cu degetul in masa, langa el. Daca va va raspunde prin a da cu ciocul inseamna ca e receptiv si va invata repede. Daca bateti cu degetul in masa la cativa centimetri de el, iar acesta vine spre deget, ii puteti face un traseu, pe care sa mearga dupa bataile dumneavoastra din deget. Gasiti un obiect pe care-l poate ridica cu ciocul si oferiti-l sa se joace cu el. Dati-i obiectului un nume si spuneti-i sa va aduca obiectul. Ori de cate ori va va aduce obiectul va trebui sa-l rasplatiti spunandu-i Bravo! sau dandu-i ceva de mancare.

REPREZENTANTI. SPECII DE PERUSI

25

Papagalul nimfa - Nymphicus hollandicus

Papagalul nimfa Nymphicus hollandicus este probabil cel mai raspandit animal de companie din categoria pasarilor. Si pe buna dreptate caci temperamentul sau dulce, vesel, afectuos si sociabil il face foarte potrivit chiar si pentru familiile cu copii. Originara din Australia, nimfa se distinge prin creasta caracteristica, a carei pozitie ne indica starea de spirit a pasarii. Penajul papagalului nimfa in salbaticie este gri cu pete albe pe marginile aripilor. Fata masculului este de culoare galbena sau alba, pe cand a femelei este de culoare gri. Ambele sexe au in obraji pete portocalii, insa coloritul petelor masculului este mai intens decat al femelelor. Picioarele sunt de culoare gri si ghearele negre. Papagalii nimfa ating lungimi de pana la 30cm, cantaresc aproximativ 85-110g si au o speranta de viata de 12-20 ani. In habitatul lor natural papagalii nimfa, traiesc in perechi sau in grupuri de indivizi si prefera padurile, zonele aride si semiaride sau regiunile cu tufisuri, facandu-si cuiburile intotdeauna langa apa. Semintele, grauntele, rasadurile, fructele si insectele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa atace lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul nimfa este monogam, femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare. Masculul este foarte protector si afectuos cu puii sai, fiind chiar capabil sa-i creasca singur daca femela nu este in stare. Diferentierea sexului unui papagal nimfa nu este dificila decat in cazul anumitor varietati de culoare. Informatii complete referitoare la sexarea papagalilor nimfa in functie de mutatie gasiti aici. Si stabilirea varstei unui papagal nimfa este dificila, mai ales daca acesta a trecut de primele 2 naparliri. Pentru informatii detaliate cu privire la determinarea varstei unui papagal nimfa dati click aici. Ca pasari de companie, papagalii nimfa sunt cautati pentru temperamentul lor placut si vesel, pentru blandetea si pentru inteligenta lor. Ei sunt pasari usor de imblanzit, foarte prietenoase si foarte afectuoase. Sunt pasari sperioase, care se panicheaza usor in special la zgomote puternice si pe timpul noptii. De aceea, ideal este sa lasati noaptea o lumina slaba aprinsa in camera in care tineti colivia nimfei. Masculul nimfa poate fi invatat sa vorbeasca sau sa imite diferite sunete si chiar melodii (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte). Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali nimfa nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate.26

De-a lungul timpului s-au selectionat foarte multe varietati ale papagalului nimfa din care amintim: pied, cinnamon, grey, pearl, albino, lutino, whiteface, fallow, yellowcheeck etc. Papagalul nimfa nu poate fi gazduit in colivii sau voliere impreuna cu orice alta specie de papagali deoarece poate fi victima agresivitatii celorlalte pasari. Nici convietuirea nimfelor cu pasari mai mici decat ele nu este recomandata intrucat nimfele pot deveni si ele agresive si pot produce accidente si raniri. Desi s-au inregistrat cazuri de buna intelegere intre nimfe si amorezi, perusi, micul Alexander sau chiar alte specii, nu recomandam amestecarea acestora. Va trebui sa aveti mare grija la introducerea altor specii in spatiul nimfei si sa supravegheati cu atentie si timp indelungat reactiile si atitudinile pasarilor pentru a evita conflictele si ranirile. Pentru ca nimfa nu este un papagal solitar, ideal este sa aveti o pereche pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera.

Mutatii ale papagalului nimfa (Nymphicus hollandicus) Mutatia genetica este o schimbare care apare in materialul genetic (ADN) si ea se poate produce atat in natura, spontan, cat si in captivitate, controlat sau spontan. Mutatiile genetice pot fi: - favorabile (avand efecte pozitive, dand animalului avantaje fata de alte exemplare ale aceleiasi specii), - nefavorabile (avand efecte negative sau chiar letale, dand animalului dezavantaje fata de alte exemplare ale aceleiasi specii), - neutre (nici nu avantajeaza, nici nu dezavantajeaza animalul). Mutatiile coloristice pe care incearca sa le creeze crescatorii de papagali nimfa sunt mutatii care afecteaza numai coloritul penajului acestor pasari, prin modificarea nivelurilor de pigmenti (melanina si lipocrom). Melanina este pigmentul responsabil pentru culorile maro, gri si albastru, iar lipocromul este pigmentul responsabil pentru culorile galben si rosu. Mutatiile se produc rar si sunt greu de obtinut. Pentru a putea fi considerate mutatii, trebuie sa aiba caracter ereditar, fiind transmise la cel putin 2 generatii urmatoare de pui. In prezent se cunosc aproximativ 15 mutatii coloristice ale papagalului nimfa, grupate in 3 categorii: dominante (Normal Grey, Dominant Silver,27

Dominant Yellowcheek), recesive (Fallow, ADMPied, Olive, Recessive Silver, Whiteface, Pastelface, Pastel Silver, Spangle) si sex-linkate (Cinnamon, Pearl, Lutino, Sex-linked Yellowcheek, Platinum). In afara de aceste mutatii se cunosc o multitudine de combinatii. Mutatiile au diferite nume, in functie de regiunile globului. De multe ori este dificil sa distingem corect mutatia unui papagal nimfa, avand in vedere si numeroasele combinatii posibile. Dezvoltarea mutatiilor este un procedeu dificil si trebuie lasat in seama specialistilor. In paginile care urmeaza va vom prezenta mutatiile coloristice ale papagalului nimfa, impreuna cu scurte descrieri si fotografii.

Normal Grey Normal rey Aceasta nu este o mutatie ci culoarea naturala a papagalului nimfa. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Femela are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie.

Cinnamon

28

Cinnamon Culoarea gri a penajului este inlocuita la Cinnamon cu un maroniuscortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat. Ochii sunt inchisi la culoare, iar ciocul si picioarele sunt gri.

Bronze Fallow (Fallow)

Bronze Fallow (Fallow) Culoarea penajului este foarte asemanatoare cu cea a mutatiei Cinnamon (cu care este de multe ori confundata), dar ochii pasarilor sunt rosii, iar ciocul si picioarele sunt roz. De asemenea, penele maronii sunt mai pale decat la Cinnamon si au o tenta galbuie mai puternica.

ADMPied (Pied, Harlequin)29

ADMPied (Pied, Harlequin) Portiuni din penajul gri sunt inlocuite cu penaj galben. Ochii sunt inchisi la culoare.

Pearl (Opaline) Pearl (Opaline) Femela are capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect gri perlat cu galben. Masculii isi pierd perlele dupa prima naparlire si arata exact la fel ca masculii Normal Grey. Un mascul de calitate prezinta totusi cateva "perle" ici-colo in penaj.

Lutino (SL Ino)

Lutino (SL Ino) Penaj alb cu zone galbui, fata galbena si obrajii portocalii. Ochii pasarilor sunt rosii, iar ciocul si picioarele sunt roz.

30

Olive (Emerald, Yellow-suffused)

Olive (Emerald, Yellow-suffused) Mutatie recenta si rara. Penaj gri "spalat" cu galben, dand impresia de verzuimasliniu, aspect usor perlat al penelor de pe spate.

Dominant Silver (Ashen Dilute)

31

Dominant Silver (Ashen Dilute) Penaj gri argintiu, ochi inchisi la culoare, cioc si picioare gri inchis, crestetul capului (in spatele crestei) de culoare gri inchis.

Recessive Silver (Ashen Fallow) Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si picioarele roz.

Recessive Silver (Ashen Fallow)

Whiteface Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si picioarele roz.

Whiteface

Dominant Yellowcheek Petele din obrajii pasarilor sunt galbene sau galbui-portocalii.

Dominant Yellowcheek32

Sex-linked Yellowcheek Obraji de culoarea lamaiei.

Sex-linked Yellowcheek

Pastelface (Paleface) Galbenul si portocaliul din penaj sunt mai pastelate.

Past elface (Paleface)

33

Pastel Silver (Dilute, East Coast Silver) Penaj gri-argintiu deschis, uniform.

Past el Silver (Dilute, East Coast Silver)

Platinum Penaj gri-argintiu-fumuriu, ochi inchisi la culoare, cioc si picioare bej pal.

Platinum

34

Spangle (Silver Spangle) Penaj deschis la culoare smaltuit cu gri. Ochi inchisi la culoare, cioc si picioare gri inchis

Spang le (Silver Spangle)

Determinarea varstei unui papagal nimfa In mod normal, fiecare pasare pe care o achizitionati ar trebui sa poarte un inel de identificare. Acesta ar trebui sa aiba inscriptionat, pe langa alte informatii si anul nasterii pasarii. In cazul in care nimfa dumneavoastra nu poarta un astfel de inel, crescatorul sau petshopul de unde ati cumparat-o ar trebui sa va informeze asupra varstei. Daca nici acest lucru nu se intampla sau daca informatiile primite nu sunt credibile, va fi destul de greu sau chiar imposibil sa determinati varsta pasarii achizitionate. Este usor sa distingem puii foarte tineri de nimfele adulte, insa varsta unui papagal care a naparlit deja o data sau de doua ori este foarte greu de stabilit. In cele ce urmeaza va vom oferi cateva indicii ajutatoare, dar, din pacate, acestea nu sunt sigure si nici valabile in toate cazurile. Unii pui foarte tineri ar putea sa aiba pete maro inchis sau negre pe cioc. Aceste coloratii dispar dupa implinirea varstei de 2-4 luni insa nu reprezinta un indiciu cert intrucat la unii pui nu apar deloc. Prima naparlire la nimfe se produce in general la varsta de 6-9 luni si abia atunci putem spune ca incepe formarea penajului adult. Penajul puilor are un colorit mai putin intens decat al adultilor, masculii nimfe definindu-si obrajii portocalii aprins abia dupa 2-3 naparliri. Pana la prima naparlire atat femela cat si masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model dungat iar penele de pe aripi prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire penele masculului isi vor pierde35

aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis. Femela isi va pastra aspectul dungat al penelor din coada si cel punctat al penelor de pe aripi si dupa naparlire. Puii de nimfa au creasta si coada mai scurte decat ale adultilor, o fizionomie extrem de dulce, conferita de ochii mari si pot fi asemanati cu niste mingi de puf. Pentru determinarea varstei papagalului nimfa va puteti orienta si in functie de comportamentul acestuia. De exemplu, puii trec printr-o perioada in care isi folosesc, precum bebelusii, ciocul pentru a explora mediul, muscand astfel chiar si degetele stapanilor. Puii de nimfa pot avea miscari si comportamente oarecum stangace. De asemenea, nimfele vor incepe sa emita primele triluri de obicei dupa implinirea varstei de 6-9 luni (dupa prima naparlire). Pe de alta parte, o nimfa batrana ar putea avea probleme de sanatate. Dintre cele mai frecvente amintim: musculatura deficienta, miscari limitate, puncte de depigmentare pe pielea picioarelor, penaj mat, obezitate sau scadere in greutate, cataracta sau alte modificari oftalmologice degenerative etc. Totusi, va trebui sa aveti in vedere ca bolile nu sunt numai apanajul batranetii ci ele pot aparea si la papagalii tineri. Hranirea papagalilor nimfa Nutritia echilibrata si variata a papagalilor nimfa (Nymphicus hollandicus) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta nimfele se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui papagal nimfa trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale. Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unei nimfe trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea nimfelor cu seminte numai in procentaj de 10-15%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu. In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti nimfei dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, cartof, broccoli, sfecla, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, vinete, fasole, mazare, mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, portocala, ananas. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand

36

pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor! Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata. Nimfele mature pot fi dificil de convertit la o alimentatie diversa. Nu infometati niciodata pasarea daca doriti sa-i schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru metabolismul sau. Va trebui sa aveti multa rabdare si sa incercati diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni. O nimfa adulta mananca aproximativ 1,5-2 lingurite de seminte zilnic. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte. Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez fiert, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate. NU oferiti nimfelor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata si evitati avocado, ceapa, rubarba si semintele de mar. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul. Unii papagali nimfa s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare. Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea si recipientul pentru mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. In colivia nimfei va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul). Desi multa vreme s-a crezut ca nimfele trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, pot bloca chiar sistemul digestiv al nimfelor.

37

Determinarea sexului la papagalul nimfa (Nymphicus hollandicus) Sexul unui papagal nimfa (Nymphicus hollandicus) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-9 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). Iata insa cateva indicii, in functie de varietatile de culoare, care sa va ajute sa determinati vizual sexul companionului dumneavoastra, fara a recurge la procedeele mentionate: a) Grey La varietatea Grey sexul se determina cu usurinta odata ce pasarea si-a dezvoltat penajul adult. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Pana la prima naparlire atat femela cat si masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model dungat iar penele de pe aripi prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire penele mascululului isi vor pierde aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis. Femela isi va pastra aspectul dungat al penelor din coada si cel punctat al penelor de pe aripi si dupa naparlire. Ea are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie. Totusi, indiciul referitor la modelul dungat al penelor din coada si punctat al penelor de pe aripi nu este intotdeauna valabil deci nu poate fi considerat sigur. b) Cinnamon Determinarea sexului la varietatea Cinnamon se face la fel ca pentru varietatea Grey. Singura diferenta este culoarea gri a penajului care la Cinnamon este inlocuita cu un maroniu-scortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat. c) Whiteface Determinarea sexului la varietatea Whiteface se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata alba, cu pete argintii in obraji. Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri. d) Pearl Varietatea Pearl ne ofera indicii mai clare de identificare a sexului pasarii. In acest caz, femela este mai atragatoare decat masculul, avand capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect perlat. Masculii arata exact la fel ca masculii varietatii Grey. Un mascul de calitate prezinta totusi cateva perle ici-colo in penaj. e) Yellowcheeck Determinarea sexului la varietatea Yellowcheeck se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata galben aprins, cu pete galben38

portocalii in obraji (uneori obrajii sunt complet galbeni si nu pot fi diferentiati coloristic de restul capului). Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri cu obrajii galbeni. f) Lutino si Pied In cazul acestor varietati sexul este imposibil de determinat vizual. Singurul indiciu care ar putea fi semnificativ este desenul dungat al penelor din coada (care caracterizeaza femelele) insa opiniile specialistilor si crescatorilor sunt foarte controversate si acest semn nu poate fi considerat valabil. Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul nimfei insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure: - masculii vocalizeaza mai mult si chiar canta melodios iar femelele sunt mult mai tacute; - femelele sunt mai agresive, suiera si ciupesc; - masculii au tendinta sa se infoaie si sa fie mai tantosi. De asemenea, s-au inregistrat cazuri in care doua femele tinute impreuna o perioada lunga de timp s-au comportat ca un cuplu, depunand in mai multe randuri oua infertile. Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca nimfa dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare. Imperecherea papagalilor nimfa - introducere in subiectul reproducerii Orice detinator al unui papagal nimfa se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Nimfele se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei.

39

Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea nimfelor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata nimfei/nimfelor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra. Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de nimfe viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Desi poate parea amuzant, aveti grija sa alegeti intradevar o pereche, formarea unui cuib din exemplare de acelasi sex este o greseala foarte des intalnita, cu atat mai mult cu cat la unele varietati (pied, lutino) sexul este greu de determinat. Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul. NU imperecheati nimfe inrudite pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. Femelele nu trebuie imperecheate la varste mai mici de 18 luni, acest lucru fiind periculos pentru sanatatea lor. Desi masculii pot si sunt dornici de imperechere chiar inainte de implinirea varstei de 1 an, nu este recomandat sa ii folositi la reproducere inainte de maturitate (18 luni). Imaginati-va o pereche de adolescenti dand nastere unui copil si veti intelege de ce acest lucru trebuie evitat. Foarte important este si sa nu permiteti nimfelor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu. Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati. De exemplu, unii crescatori nu recomanda imperecherea unui lutino cu un alt lutino sau unui lutino cu un cinnamon, in special datorita culorilor nepotrivite ale puilor rezultati.40

Daca nimfele dumneavoastra sunt recent achizitionate sau recent introduse in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa 3 luni, inainte de a le reproduce. Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurativa ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le oferiti o colivie mare (minim 50X50X120cm) si un cuib de minim 30X30cm. Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din colivie sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Detalii despre accesoriile necesare pentru imperechere gasiti aici. Pentru stimularea reproducerii oferiti nimfelor multa lumina puternica (10-12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina vitamina A, E si calciu. Cuibul trebuie introdus in colivie, dar nu trebuie deschis inainte ca pasarile sa se fi imperecheat deja de cateva ori, pentru ca femelele depun uneori oua chiar daca nu au fost fecundate de mascul. Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati nimfele, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra. Imperecherea papagalilor nimfa - asigurarea conditiilor optime Daca aveti o pereche viabila de nimfe si v-ati hotarat sa le imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al nimfelor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate nimfele pot fi reproduse pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare. Lumina Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti nimfelor multa lumina puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutando la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarea nu va putea atinge tubul sau cablul electric.

41

Mancarea si apa Dieta unei nimfe este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce nimfa, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicate de viatmina A si E: - vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi etc., - alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi; *Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si coapta la 350 timp de 45 de minute. - mixuri de seminte de calitate; - seminte germinate; - suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor. Baile si umiditatea Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula papagalii nimfa se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta cadita cu apa in colivie pentru ca umiditatea crescuta le va aduce aminte nimfelor de sezonul ploios in care se imperecheaza in habitatul lor natural. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate. Colivia Colivia trabuie sa fie cat mai mare (minim 50X50X120cm), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Orientati-va catre o colivie care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.42

Cuibul Cuibul (o cutie in forma de cub cu o gaura de 6-7cm pe o latura pentru a permite pasarii sa intre) poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros) sau din carton (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de nimfe). Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 30X30X30cm) pentru a putea gazdui 3-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Evitati cuiburile confectionate din sarma. Acoperiti podeaua cuibului cu cateva straturi de servetele rupte sau iarba uscata, evitati talasul pentru ca poate fi ingerat de pui si cauza astfel probleme de sanatate. In cazul in care folositi totusi talas, alegeti unul netratat si taiat cat mai mare. Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in exteriorul coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul va fi inspectat atat de mascul cat si de femela si imbunatatit de acestia conform propriilor dorinte. Cuibul trebuie introdus in colivie, dar nu trebuie deschis inainte ca pasarile sa se fi imperecheat deja de cateva ori, pentru ca femelele depun uneori oua chiar daca nu au fost fecundate de mascul. Stinghiile Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale. Jucariile Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati.

43

Imperecherea papagalilor nimfa - comportamentul in perioada de reproducere Papagalii nimfa (in special masculii) au un comportament de curtare deosebit, mai romantic si mai dulce decat al multor alte pasari de companie. In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de nimfe compatibile, ajutandu-va sa le intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes. La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva luni) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza. Comportamentul femelei Femela nimfa aflata in perioada de reproducere se poate masturba frecandu-si cloaca de stinghiile din colivie, de jucaria favorita sau chiar de degetele si mana stapanului. Un alt comportament caracteristic al femelelor, care transmit astfel partenerului ca doresc sa se imperecheze, este atarnatul de o stinghie cu capul in jos si aripile desfacute. O femela nimfa care este dispusa sa se imperecheze cu partenerul ei, va sta pe o stinghie in pozitie joasa, cu picioarele apropiate de corp si pieptul sprijinit de stinghie, cu coada ridicata in sus si va emite un ciripit usor. De asemenea, unele femele pot incerca sa-si hraneasca partenerul. Comportamentul masculului Masculul nimfa indragostit de sotia sa, va manifesta o combinatie de comportamente specifice de curtare: - va lovi cu ciocul gratiile coliviei, cuibul sau orice altceva care, facand zgomot, ar putea atrage atentia femelei. Sunetele sunt oarecum asemanatoare cu cele ale unei ciocanitori galagioase. - se va impauna, va sta tantos si va dansa in timp ce va fluiera, tipa, ciripi si va lovi cu ciocul diverse obiecte. Va topai, isi va inclina rapid capul (uneori lovind cu ciocul podeaua), va fl