Universitatea „Dunarea de Jos” Galați

Facultatea de Automatică, Calculatoare, Inginerie Electrică si Electronică

INSTALAŢII DE PRODUCERE

APĂ CALDĂ MENAJERĂ

CU PANOURI SOLARE

Coordonator, Student,

Prof. Marcel Oancă Dumitriu Florin Lucian

An IV- IE – EM

GALATI - 2013

1

CUPRINS

Introducere 31.Panouri solare 1.1 Scurt istoric 5 1.2 Clasificare, tipuri constructive a panourilor solare şi a instalaţiilor solare 6 1.2.1 Panouri solare termice 7 1.2.2 Panouri solare cu tuburi vidate 7 1.2.3 Panouri solare termice plane 8 1.2.4 Panouri fotovoltaice 92.Sisteme de captare a energiei solare 2.1 Tipuri de sisteme solare 11 2.2 Componentele sistemului solar 113.Instalaţii cu colectoare solare 3.1 Instalaţii solare pentru prepararea apei calde menajere 14 3.2 Principiul de funcţionare al unei instalaţii solare pentru încălzit apa 154.Scheme ale instalaţiei cu circulaţie naturală şi forţată 17 4.1 Protecţia anti-îngheţ 17 4.2 Instalaţia cu circulaţie naturală 18 4.2.1 Conectări în serie şi în paralel 18 4.2.2 Conectarea cu centrale murale 19 4.2.3 Aerisirea instalaţiei cu circulaţie natural 20 4.2.4 Avantaje şi dezavantaje ale instalaţiei cu circulaţie naturală 21 4.3 Instalaţia cu circulaţie forţată 22 4.3.1 Principiul de funcţionare cu circulaţie forţată 22 4.3.2 Schema şi componentele unei instalaţii cu circulaţie forţată 23 4.3.3 Aerisirea instalaţiei cu circulaţie forţată 25 4.3.4 Avantaje şi dezavantaje ale instalaţiei cu circulaţie forţată 255. Indicaţii de “MAXIMĂ” pentru instalare 5.1 Etanşeizare 27 5.2 Racordările circuitului sanitar 27 5.3 Racordările circuitului colector 28 5.4 Punerea instalaţiei în funcţiune 286. Alte tipuri de instalaţii solare 6.1 Sisteme de circulaţie naturală cu schimb direct 31 6.2 Sisteme de circulaţie naturală cu schimb indirect 31 6.3 Sisteme de circulaţie forţată “convenţională” 32 6.4 Sisteme de circulaţie forţată cu “golite” 33 Bibliografie 35

2

INTRODUCERE

Domeniul cel mai răspândit al utilizării energiei solare în instalaţii îl reprezintă cel al

producerii de apă caldă de consum, deoarece instalaţiile de preparat apă caldă de consum sunt

simple şi cu eficienţa ridicată, în raport cu alte instalaţii similare folosite pentru conversia

energiei solare. Energia solară reprezintă cea mai impresionantă şi sigură sursă de energie. Intr-

un interval de 20 de minute, soarele furnizează echivalentul consumului energetic anual al

omenirii.

Pe teritoriul României, pe o suprafaţă orizontală de 1m2, putem capta anual o cantitate de

energie cuprinsă între 900 şi 1450 kWh, dependenţa bineînţeles şi de anotimp. Radiaţia medie

zilnică poate să fie de 5 ori mai intensă vara decât iarna. Dar şi pe timp de iarnă, în decursul unei

zile senine, putem capta 4-5 kWh/m2/zi, radiaţia solară captată fiind independentă de temperatura

mediului ambiant. Datorită acestor cantităţi teoretice mari de energie care sunt înmagazinate de

către radiaţia luminoasă şi a randamentului de transformare al acestei energii în căldură,

instalaţiile termice care folosesc energia termică solară sunt deosebit de eficiente având câteva

avantaje care le propun pentru a fi utilizate pentru producerea apei calde:

acoperă până la 70% din necesarul de apă caldă;

reduce cu până la 50% costurile de încălzire;

beneficiază de subvenţii din partea statului;

reprezintă combinaţia ideală cu sistemele de încălzire existente;

permite acoperirea unei cote de până la 100% din necesarul de apă caldă cu ajutorul

soarelui pe parcursul lunilor de vară;

prin intermediul unor sisteme tehnice inovatoare, permite un montaj facil.

Energia solară are câteva mari avantaje care o preferă surselor convenţionale de obţinere a

energiei şi anume:

Este ecologică. Astfel se reduc emisiile de CO2 care contribuie la crearea efectului de

seră.

Este economică. Funcţionează în baza aceluiaş raport de preţ/calitate ca şi o instalaţie

convenţională de producere a apei calde menajere şi încălzire. Sunt generate costuri

suplimentare relativ reduse cu montarea simultană a unei instalaţii de producere a apei

3

calde.Costul suportat de beneficiarul unui astfel de sistem pentru energie se va diminua

cu 70 până la 100%.

Este durabilă. Durata de viaţă a unui echipament solar este de până la 30 de ani, graţie

utilizării exclusive a materialelor rezistente la intemperii.

Este eficientă şi autonomă. În mare măsură nu este necesară efectuarea de lucrări de

întreţinere şi nu depinde de majorarea preţului energiei obţinute prin surse convenţionale.

Instalaţiile de producere a apei calde sunt estetice. Designul exterior excelent al

captatoarelor solare în combinaţie cu postamentul de bază bine studiat al acestora oferă

posibilitatea unei instalări tangente pe acoperişuri cu ţigla care se armonizează din punct

de vedere estetic cu orice proiect arhitectural.

4

1. PANOURI SOLARE

1.1 Scurt istoric

În Elveţia anilor 1760, Horace de Saussure a observat că într-o cameră, într-o trăsură sau

în orice alt loc este mai cald dacă razele de soare ce luminează acel loc trec prin sticlă. Pentru a

determina câtă caldură se poate acumula cu ajutorul acestei metode Horace de Saussure a

construit o cutie paralelipipedică din lemn de pin cu pereţii de 12 mm (jumătate de inch) izolată

la interior şi acoperită cu sticlă. În interiorul acestei cutii a pus două cutii mai mici, el a observat

că atunci când sunt expuse la soare temperatura celor 2 cutii mici poate ajunge la 109˚ C.

Această cutie denumită “caseta fierbinte” (hot box) a fost primul model de “panou solar”.

Figura 1.

În secolul XIX oamenii foloseau metode dificile pentru încălzirea apei. Sobele ce foloseau drept

combustibil  lemne sau cărbuni erau cele mai utlizate dar acestea aveau dezavantajul că aveau

nevoie de spaţiu mare de depozitare pentru combustibil, acesta era greu de transportat şi focul

din interiorul sobei trebuia întreţinut. În oraşele dezvoltate apa caldă menajeră se produce cu

ajutorul gazelor obţinute prin arderea cărbunilor. Această metodă era foarte periculoasă deoarece

dacă cineva uită focul aprins există pericolul că rezervorul să explodeze. Deoarece oamenii ce

trăiau în locuri izolate nu aveau acces la cărbuni au inventat o metodă mult mai sigură şi mai

ieftină de a produce apă caldă menajeră, plasarea în soare a unui rezervor metalic de culoare

neagră plin cu apă. Principalele dezavantaje al acestor rezervoare sunt că nu pot fi utilizate decât

în perioadele calde ale anului şi că ele pierd în timpul nopţii căldura acumulată în timpul zilei.

În anul 1891 în Baltimore, Clarence Kemp a patentat o soluţie pentru producerea apei calde

menajere ce combină rezervorul metalic cu principiul ştiinţific al casetei fierbinţi, astfel crescând

5

capacitatea sistemului  de a colecta şi păstra căldura. Clarence Kemp a numit noul său sistem de

producere a apei calde – CLIMAX – primul încălzitor de apă solar comercial.

Până în anul 1900 în California şi în alte state având un număr  mare de zile  însorite pe tot

parcursul anului, au fost vândute peste 1600 de unităţi ale încălzitorului solar Climax.

De la începutul secolului şi până în 1909 mai mulţi inventatori au depus brevete de

invenţie pentru variante îmbunătăţite ale Climax, dar nici una din aceste variante nu a separat

unitatea de încălzire a apei de unitatea de stocare. În 1909 William J. Bailey a brevetat

încalzitorul solar “Day and Night” ce avea rezervorul de acumulare al apei în casă, astfel

beneficiarii încălzitoarelor solare puteau să folosească apa caldă şi dimineaţa. Sistemul era

format din mai multe ţevi ataşate unei foi de tablă neagră închise într-o cutie acoperită cu sticlă.

Prin această metoda William J. Bailey a redus cantitatea de apă expusă la soare în orice moment

unic, astfel apa încălzindu-se mult mai repede. Furnizând o cantitate mai mare într-un timp mult

mai scurt faţă de celelalte produse de pe piaţă, încalzitorul “Day and Night” a devenit în scurt

timp cel mai căutat. Curând încălzitorul Climax a ieşit pe piaţă. De la lansarea produsului său în

1909 până în 1918 William J. Bailey a vândut peste 4000 de bucăţi. Mulţi oameni au considerat

panourile solare ca o soluţie alternativă şi mai ieftină faţă de combustibilii clasici scumpi

(cărbuni sau lemne).

1.2 Clasificare, tipuri constructive a panourilor solare si a instalatiilor solare

Termenul de panouri solare e folosit atât pentru panourile de încălzire a apei, la care ne

putem referi şi cu încălzitoare solare sau panouri solare pentru apă caldă, cât şi pentru panourile

pentru producerea energiei electrice la care ne putem referi şi cu termenul de panouri

fotovoltaice.

6

1.2.1. Panouri solare termice

Panourile solare termice (cunoscute şi sub denumirile de căptătoare solare şi colectoare

solare) sunt instalaţii ce colectează energia conţinută în razele solare şi o transformă în energie

termică. Deoarece aproape întreg spectrul radiaţiei solare este utilizat pentru producerea de

energie termică, randamentul acestor panouri este mult mai ridicat. Cam 60-70%, raportat la

energia razelor solare incidente (200-1000 W/mp în Europa) şi funcţie de latitudine, anotimp şi

vreme.

Din punct de vedere funcţional, componenta principală a panoului solar este elementul

absorbant (absorber) care transformă energia razelor solare în energie termică şi o cedeaza unui

agent termic (apa, antigel). Cu ajutorul acestui absorbant, energia este preluată de la panou şi fie

este stocată, fie este utilizată direct (de exemplu, sub forma de apă caldă menajeră).

Pentru a reduce pierderile inevitabile, este nevoie de o separare termică a elementului

absorbant de mediul înconjurător. În funcţie de tehnica utilizată în acest scop deosebim: panouri

ce utilizează materiale izolatoare obişnuite; panouri în care izolarea termică se realizează cu

ajutorul vidului, dar au o tehnologie de fabricaţie costisitoare; panouri ce se bazează pe tehnici

simple folosite la încălzirea bazinelor de înot.

1.2.2. Panouri solare cu tuburi vidate

Este alcătuit din tuburi paralele, în spatele cărora se află reflectoare pentru concentrarea

radiaţiei solare. Tuburile vidate se compun din două tuburi de sticlă concentrice, între care este

vid. Materialul din care sunt fabricate tuburile este sticla de mare rezistenţă, borosilicate. Tubul

din interior este înconjurat de o suprafaţă absorbantă de care este ataşat un tub de cupru prin care

circulă un agent termic. Vidul dintre tuburi reduce la minimum pierderile de căldură, permiţând

obţinerea unui randament ridicat. Elementul absorbant trebuie să capteze cât mai bine radiaţia

solară, atât cea directă cât şi cea difuză şi să o transforme în căldură. Pentru a reduce la minimum

pierderile de energie se acoperă partea absorbantă cu un strat foarte selectiv. Una din primele

acoperiri a fost cu crom. Actualmente cel mai extins procedeu este cel de depunere în atmosfera

de gaz inert a unui strat de titan de culoare albastră (procedeul PDV).

7

Stratul are un coeficient de absorbţie mai mic, prezintă o emisie mai slabă şi ca atare un

randament mai mare.

Figura 3

Panouri solare cu tuburi vidate Tehnologia Heat Pipe  ( trad. tuburi termice ) poate

transforma energia solară în energie termică chiar şi la -30°C .

1.2.3. Panouri solare termice plane

În principiu, un panou solar plat are o carcasă metalică de forma dreptunghiulară în care

se află montate celelalte elemente. Printr-un geam de sticlă, razele solare cad pe o suprafaţă care

absoarbe aproape întregul domeniu spectral al acestora. Energia calorică rezultată nu se pierde,

panoul fiind izolat termic în toate parţile. Căldura de convecţie spre exterior este limitată de unul

sau mai multe geamuri.

La panourile cu vacuum, aceasta este reţinută în interiorul panoului, echilibrul termic

conducând la o temperatură mai înaltă decât în situaţia fără geam. Acest efect este cunoscut sub

numele de efect de sera.

La panourile solare moderne se utilizează sticla specială, cu un conţinut cât mic posibil

de fier şi cu rezistenţa mărită la grindina şi încărcare cu zăpadă. Elementul absorbant, mai ales la

panourile cu vid, poate prezenta o selectivitate faţă de lungimea de undă, astfel încât, pe de o

8

parte, să absoarbă o gamă cât mai largă de radiaţie solară şi, pe de altă parte, să aibă o emisie cât

mai redusă în domeniul de infraroşu apropiat, pentru a diminua emisia de căldură. În regiunile cu

pericol de îngheţ mai mare, se apelează totuşi, de regulă, la circuite separate. Circuitul primar,

cel al panoului conţine un lichid rezistent la îngheţ (antigel). Din circuitul primar căldura este

transferată prin intermediul unui schimbător de căldură a apei din circuitul secundar, cel al

utilizatorului.

1.2.4. Panouri fotovoltaice

Spre deosebire de panoul solar termic, panoul fotovoltaic transformă energia solară în

energie electrică. Componentele principale ale acestui tip de panou solar sunt celulele solare,

alcătuite din două sau mai multe straturi de material semiconductor, de obicei siliciul. Această

structură e similară cu a unei diode. Când stratul de siliciu este expus la lumină, electronii din

material se mişcă, generând astfel curent electric. Fiindcă au o suprafaţă foarte mică şi curentul

generat de o singură celulă este mic, celulele se leagă în serie sau în paralel.

În funcţie de soluţiile tehnice adoptate, instalaţiile solare se pot clasifica după următoarele

criterii:

a. După modul în care este transportată căldura de la captatorul solar la consumator:

9

• fără transportul căldurii – captator solar cu acumulator;

• cu circulaţie gravitaţională;

• cu circulaţie forţată.

b. După modul în care se face transferul termic de la captatorul de căldură la consumator

• fără schimbător de căldură;

• cu schimbător de căldură montat în acumulator;

• cu schimbător de căldură montat în exteriorul acumulatorului.

c. După presiunea din sistemul de producere şi transport al căldurii:

• sisteme deschise – (circuit deschis);

• sisteme închise – (circuit închis);

.

10

2. SISTEME DE CAPTARE A ENERGIEI SOLARE

2,1 Tipuri de sisteme solare

a. Sistemele solare active: cuprind instalaţiile tehnologice special construite pentru

captarea, stocarea (acumularea) şi transportul energiei obţinute din radiaţia solară.

b. Sisteme solare pasive: cuprind măsurile constructive de amplasare, orientare şi alegere

a materialelor de construcţie, astfel încât construcţia (clădirea) în sine, să se comporte ca un

captator solar, fără a fi folosite mijloace tehnice pentru captarea, transportul şi stocarea energiei

termice.

2.2 Componente sistemului solar

Energia solară este care ajunge pe pământ este intermitentă şi variabilă, de aceea

conversia şi utilizarea acesteia implică probleme complexe legate de construcţia şi

amplasamentul captatorilor, de integrarea sistemului solar în instalaţie, precum şi de

automatizare a sistemului.

O instalaţie de conversie a energiei solare în energie termică, cu aplicaţii în instalaţiile

pentru construcţii este prevăzută în general cu următorul echipament:

• capţatorul solar;

• dispozitive de stocare a căldurii solare;

• reţea de conducte pentru transportul şi distributia căldurii solare la consumator (circuit

solar);

• elementele de automatizare a intregului proces de producere, stocare, transport şi

distribuţie a căldurii solare;

• apărătură şi dispozitive de siguranţă şi control.

Captatorii solari: reprezintă instalaţiile folosite pentru transformarea radiaţiei solare în

energie termică. Forma, tipul sau mărimea acestora depinde de energia nou creată; sunt executate

din diferite materiale şi tehnologii specifice pentru domeniul temperaturilor joase (<100°C), sau

pentru temperaturi înalte.

Captatorul solar, are rolul de a transforma radiaţia solară în energie termică şi de a o ceda

mediului de transport (agentului termic apă, aer, sau altul) şi trebuie amplasat astfel încât

11

eficienţa captării radiaţiei solare să fie maximă. Fiind elemente exterioare ale instalaţiei solare,

captatorii trebuie să îndeplinească pe lângă condiţiile de eficienţă a captării radiaţiei solare şi

condiţiile de rezistenţă şi stabilitate a construcţiilor (vânt, încărcare cu zăpadă etc.), dar şi de

estetica a construcţiilor Se menţionează două tipuri de captatori:

• captatorul fără concentrarea radiaţiei solare: un dispozitiv simplu, care captează pe o

suprafaţa - de obicei plană şi fixă - radiaţiile solare directe şi difuze, le absoarbe şi le transformă

în căldură, suprafaţă absorbantă fiind egală cu suprafaţa care interceptează radiaţiile solare;

• captatorul cu concentrarea radiaţiei solare: are o construcţie mai complexă, datorată

faptului că urmareşte mişcarea aparentă a Soarelui. Suprafaţa de captare are forme diverse,

bazate pe reflexie şi refracţie pentru a mări cât mai mult densitatea fluxului de radiaţie.

Dispozitivul de stocare a căldurii solare (acumulatorul): reprezintă o parte importantă a

sistemului solar deoarece între aportul de radiaţie solară şi necesarul de căldură există diferenţe,

ca de exemplu: variaţia orară a consumului de apă caldă de menajeră, sau variaţia necesarului de

caldură pentru încălzire.

Acumulatorul are rolul de a compensa variaţiile naturale ale radiaţiei solare şi drept urmare

variaţiile de energie termică cedată de către captatorul solar mediului de transport. Acumulatorul

stochează energia termică în momentul când nu există consum sau consumul este redus şi o pune

la dispoziţia consumatorului când radiaţia solară este redusă sau minimă. Pentru sistemele solare

care încălzesc apa de piscină, acumulatorul este de fapt bazinul cu apă (piscina), la prepararea

apei calde de menajere acumulatorul poate fi un boiler bine izolat termic, iar la sistemele solare

pentru încălzire acumulatorul poate fi realizat sub forma unui recipient deschis izolat termic

corespunzător.

Stocarea energiei termice ce s-a obţinut din energia solară se poate face în diverse forme,

alegerea modului de stocare depinde de natura procesului care se urmareşte în instalaţia solară.

De exemplu, pentru stocarea căldurii se pot folosi fluide ca apă sau aerul.

Circuitul solar: are rolul de a transporta energia termică preluată de captatorul solar la

acumulatorul de energie termică sau la consumator. Transportul energiei termice în circuitul

solar se realizează prin intermediul unui agent termic (aer, apă sau alte lichide). În sistemul din

fig. 1 agentul termic preia căldura din captatorul solar şi o cedează acumulatorului. Sistemele

solare care folosesc apa ca agent termic sunt alcătuite din conducte, armături, pompe de

circulaţie, echipament de măsură, siguranţă şi automatizare.

12

Sisteme de utilizare a instalaţilor solare:

• instalaţii pentru prepararea apei calde menajere;

• instalaţii pentru încălzire;

• instalaţii pentru încălzirea apei din piscine;

• instalaţii de răcire;

• instalaţii solare de uscare;

• instalaţii solare de desalinizare etc.

Ca şi la alte echipamente tehnice şi în cazul sistemelor solare, sunt mai puţin amintite

dezavantajele acestora. Este simplu de înţeles că, folosind sistemul solar se poate menţine mai

uşor temperatura apei din piscine la 25°C în sezonul de vară, decât prepararea apei calde de

consum în sezonul de iarnă, la temperatura de 45°C sau asigurarea necesarului de căldură pentru

încălzire. Din păcate, atunci când necesarul de căldură pentru încălzire sau prepararea apei calde

de consum este mai mare, iarna, radiaţia solară este scăzută şi nu se poate obţine calitatea

necesară a agentului termic (temperatura şi debitul de agent termic necesar).

Chiar dacă aceste sisteme solare constituie instalaţii relativ simple, pentru a asigură o

eficienţă optimă dimensionarea acestor sisteme trebuie să ţină seama de variaţia radiaţiei solare

şi variaţia necesarului de energie termică. În continuare vor fi prezentate sistemele de captare a

energiei solare în cadrul instalaţiilor pentru construcţii; cele mai importante aplicaţii în domeniul

utilizării energiei solare sunt:

• prepararea apei calde menajere vara şi preîncălzirea apei reci pentru prepararea apei

calde - toamna - iarna - primăvara;

• încălzirea apei din piscine vara;

• încălzirea încăperilor în anotimpul rece.

13

3. INSTALAŢII CU COLECTOARE SOLARE

3.1 Instalaţii solare pentru prepararea apei calde menajere

Aceste sisteme corespunzător dimensionate pot asigura ca soluţie unică, alimentarea

clădirilor de locuit cu apă caldă menajeră la temperatura de 45°C în sezonul de vară. În lunile

martie - aprilie şi septembrie - octombrie sistemul poate prelua însă doar o parte din sarcina

termică necesară producerii apei calde menajere.

Soluţiile tehnice pentru acest sistem sunt reprezentate de instalaţii cu circulaţie naturală şi

instalaţii cu circulaţia forţată (la acest tip fiind prevăzută o pompă de circulaţie pe circuitul

agentului termic). Pentru asigurarea nevoilor de consum instalaţia solară este prevăzută, de

obicei, cu boiler în care este preparată şi acumulată apa caldă menajeră. Pentru a se putea prepara

apă caldă menajeră la temperatura de 45°C, considerând temperatura apei reci de 10°C,

temperatura apei trebuie ridicată cu 35°C; pentru acesta, suprafaţa absorbantă a captatorului solar

trebuie să ajungă la temperatura de 50°-70°C spre a putea transfera căldura agentului termic şi

apoi apei calde de consum cu o eficienţă acceptabilă. Aceste temperaturi ridicate în captatori si în

conductele de transport ale agentului termic presupun măsuri de izolare termică corespunzătoare

pentru reducerea pierderilor de căldură.

Captatorii solari pentru sistemele solare de preparare a apei calde menajere sunt de regulă

captatori plani montaţi în cutii bine izolate termic în care suprafaţa neagră absorbantă se gaseşte

sub una sau două rânduri de sticlă, sau alt material transparent. Ca şi componentă a sistemului

solar, acesti captatori sunt montaţi pe acoperişul clădirilor deasupra celui mai de sus consumator,

de obicei pe acoperişul casei, folosind panta acoperişului pentru a obţine o înclinaţie de

aproximativ 45 de grade necesară pentru ca razele să pice perpendicular pe tuburi. Partea

acoperişului, unde se va monta panoul trebuie să aibă o orientare sudică. Dacă această condiţie

nu este îndeplinită, soarele nu îşi va trimite razele pe panou pe tot parcursul zilei. Dacă orientarea

este sud-estică, atunci soarele va bate mai mult dimineaţa şi după-amiază, iar dacă orientarea este

sud-vestică, soarele va bate mai mult după-amiază şi seara. În cazul montării pe acoperiş, fixarea

se face prin intermediul unor tălpi metalice, iar etanşarea se face cu garnituri de cauciuc şi

silicon.

14

Presiunea minimă a coloanei de apă caldă este dată doar de înălţimea la care este montat

panoul

Sistemele de preparare a apei calde de consum raman în funcţiune şi în sezonul rece

pentru că pot asigura chiar şi în zilele de iarnă însorite o cantitate de căldură pentru prepararea

apei calde de consum. La amplasarea sistemului în zone unde apare pericol de îngheţ, pentru

protejarea captatorului solar este necesar să se folosească agent termic în amestec cu glicol şi

separarea obligatorie a circuitului de agent termic faţă de apa caldă de consum din rezervorul de

acumulare (serpentina montată în boiler). Din practică se cunoaşte că pentru un consum de

50l/om zi este necesară o suprafaţă a captatorului de aproximativ 1,5 m2 şi se poate acoperi în

perioada de vară necesarul de apă caldă menajeră în proporţie de 90-100%.

3.2 Principiul de funcţionare al unei instalaţii solare pentru încălzit apa

Colectoarele pentru prepararea apei calde în perioada martie – octombrie funcţionează pe

baza principiului de termosifon.

La colectoarele solare cu tuburi vidate individuale ce transferă radiaţia solară, prin

convecţie, în masa apei din rezervor. Din acest motiv rezervorul de acumulare este montat în

partea superioară a panoului solar. Apa din tuburile vidate se încălzeşte, îşi reduce densitatea şi

se ridică în rezervor, fiind înlocuită de un volum echivalent de apă rece, cu densitate mai mare.

Vidul din tuburile de sticlă asigură o termoizolare eficientă, pierderile de căldură spre exterior

fiind extrem de mici. Umplerea rezervorului cu apă rece se realizează cu ajutorul unui rezervor

15

cu flotor care, în momentul când se începe consumul de apă caldă, dă voie apei reci să pîtrundă

în bazin şi să ia locul apei calde consumate. Acest tip de panou nu consumă curent electric.

La colectoarele solare plane transferul de caldura se face in doua feluri: in mod direct, de

la placa absorbanta la tevi si la apa, si doi, de la placa absorbanta la aerul din cutie, la tevi si la

apa. Apa intra prin partea de jos a panoului, dupa care se incalzeste si se dilata, deci are o

densitate mai mica. Apa caldă se ridică, şi iese prin partea de sus a panoului, acesta este procesul

de termosifonare. În rezervor, ieşirea este în partea de jos (apa rece, mai densă), şi intrarea este în

partea de sus, neaparat sub nivelul apei din rezervor. Legăturile rezervor – panou se fac astfel:

partea de jos a rezervorului cu partea de jos a panoului, şi partea de sus a panoului cu partea de

sus a rezervorului.

Termosifonarea

procesul de termosifonare se bazează pe diferenţa dintre temperatura apei reci de la

fundul rezervorului şi apa caldă care iese din ţevi. Cu cât diferenţa de temperatură este mai mare,

cu atât procesul va funcţiona mai bine. Ca exemplu, dacă bagi o sticlă de plastic în cadă şi-i dai

drumul, într-un fel se ridică atunci când e goală, în alt fel se ridică atunci când e jumatate plină

cu lichid.

pentru ca procesul de termosifonare să funcţioneaze, trebuie ca să nu existe bule de aer în

instalaţie, altfel s-a oprit totul. Aerul se comprimă, rămâne unde e şi apa rece din butoi nu mai

intră în instalaţie să se încălzească. Spun asta pentru că am văzut că foarte multe situri de diy

folosesc o singură ţeavă care trece prin tot panoul (gen ţeavă din spatele frigiderelor).

16

4. SCHEME ALE INSTALAŢIILOR CU CIRCULAŢIE NATURALĂ ŞI

CU CIRCULAŢIE FORŢATĂ

Instalaţia cea mai simplă poate fi gândită ca un panou care poate băga apa într-un boiler

de acumulare în următoarele moduri:

Pe cale naturală (instalaţie numită “cu circulaţie naturală”), care exploatează principiul

fizic conform căruia “…fluide de temperaturi diferite au o densitate diferită”, rezultând

de aici o circulaţie de flux fără mijloace mecanice; dar care oricum trebuie să

îndeplinească condiţia ca temperatura apei la ieşirea de la colector să fie mai mare decât

temperatura apei din rezervor. Fluidul încălzit cedează căldură boilerului şi ajunge în

punctul cel mai de jos al circuitului colectorului: deci este necesar ca boilerul să fie la un

nivel mai ridicat decât colectorul.

Pe cale mecanică printr-o pompă (instalaţie numită “cu circulaţie forţată”), care în

general este controlată (comandată) de un panou de comanda si control care arată

temperaturile fluidului din boiler şi din colectoare şi face pompa să pornească atunci când

temperatura la ieşirea din colector este mai mare decât cea din boiler.

În ambele cazuri este posibilă instalarea unei rezistenţe electrice care poate “integra” energia

solară şi poate încălzi boilerul în perioadele când radiaţia solară este scăzută (printr-un termostat

montat în boiler şi setat la temperatura dorită).

În schemele de dimensionare este important să se ţină seama de faptul că temperatura apei ce se

poate obţine de la colector trebuie să fie de circa 40°C, în plus trebuie evaluat numărul

panourilor ce trebuie instalate.

4.1 Protecţie anti-îngheţ

Este necesar să se umple circuitul cu o soluţie de apă /glicol pentru a avea protecţia necesară

împotriva îngheţului, prin încărcarea cu pompa sau prin gravitaţie: procentul minim (T externă =

- 5°C) va fi de 15% glicol / 85% apă, o dată cu scăderea temperaturii acest % de glicol va trebui

mărit .

17

4.2 Instalaţie cu circulaţie naturală

Schema pentru un colector solar conectat la un boiler: boierul trebuie să fie mereu situat la un

nivel mai înalt decât cel al colectorului. Pentru a evita supraîncălzirea la utilizare se recomandă

instalarea unui mixer (amestecător) în partea de jos a

rezervorului între tur şi retur apă menajeră.

4.2.1. Conectări în serie şi în paralel

Se poate efectua conectarea mai multor colectori în serie când numărul colectorilor

începe de la 2 până la 7: pentru un număr mai mare de 8 colectori se recomandă conectarea în

grupuri de câte 4.

Diametrul tuburilor, recomandat: 18 mm (de la 2 la 4 colectori) / 22 mm (de la 5 la 7 colectori).

18

Legenda: A. Intrare apă menajeră B. Apă caldă menajeră ( pentru utilizare ) 1. Suport sondă 2. Supapă siguranţă boiler

3 3.Tur boiler 4 4.Robinet de umplere /

evacuare (golire) colector (la golire deschideţi supapa de siguranţă circuit colector) 5. Retur Boiler (serveşte pentru efectuarea conectării la mai multe colectoare in serie) 6. Racord cu dop pentru efectuarea conectării la mai multe colectoare in serie 7. Supapă siguranţă

Conectarea în serie se recomandă atunci când se cere o capacitate limitată şi o

temperatura ridicată a apei menajere la utilizare.

Conectarea în paralel se recomandă atunci când trebuie să se utilizeze o capacitate mare

la o temperatura medie a apei menajere: trebuie să se ţină mereu cont de faptul că intrarea apei

reci trebuie să treacă prin toate colectoarele în acelaşi mod.

4.2.2. Conectarea cu centrale murale

Dacă sonda de temperatură apă menajeră din interiorul boilerului sesizează o temperatură mai

mică decât cea nominală dorită (selectată în termostat), valva cu trei căi se deschide şi trimite apa

la centrala instantanee.

19

Legenda:

A) Retur Boiler (Apă rece)

B) Tur Boiler (Apă caldă)

Legenda:

A) Retur Boiler (Apă rece)

B) Tur Boiler (Apă caldă)

Legenda:

A) Apă rece

B) Apă caldă

1) Centrală termica cu producere a.c.m. instantaneu

2) Valvă închisă

3) Comandă valvă cu 3 căi

4) Termometru, termostat digital de control temperatura şi comandă valvă cu 3 căi.

5) Sonda boiler

4.2.3. Aerisirea instalaţiei cu circulaţie naturală

La instalaţia cu circulaţie naturală este necesară efectuarea unei aerisiri corecte a circuitului.

Pentru această operaţiune nu este suficient ca, în faza de umplere la rece a circuitului, să iasă tot

aerul de la supapa de siguranţă a circuitului colector, ci pentru siguranţă trebuie să se efectueze o

umplere completă (la instalaţia în regim de lucru ).

20

4.2.4. Avantaje şi dezavantaje ale instalaţiei cu circulaţie naturală

Este un sistem extreme de economic iar funcţionarea lui este bazată pe un principiu fizic

elementar: un lichid, dacă este încălzit devine mai puţin dens şi tinde să urce.

La o instalaţie cu circulaţie naturală, agentul termic solar, încălzit de soare în colector,

devine mai uşor şi urca spontan în boiler, unde cedează căldura apei menajere conţinute în

acesta; după schimbul termic, lichidul rece şi mai greu coboară din nou în colectorul solar pentru

a reîncepe să se încălzească. Sistemul funcţionează astfel fără a fi nevoie de dispositive electrice

de circulaţie, cu condiţia că circuitul să aibă pirderi reduse de presiune şi ca boilerul să fie

poziţionat deasupra şi foarte aproape de colectorul solar.

Pro

- simplitate şi fiabilitate

- economie

- niciun consum electric

- niciun spaţiu ocupat în locuinţă

- preţ mai redus al investiţiei

Contra

- integrare arhitectonică redusă din cauza impactului vizual sporit al boilerului

amplasat în exterior, deasupra panourilor

- aplicabilitate limitată (instalaţii solare de apă menajeră de dimensiuni reduse)

- durată de utilizare redusă

- dispersie termică sporită deoarece boilerul este amplasat în exterior

- riscuri sporite de supraîncălzire

- riscuri sporite de îngheţare

- dificultăţi la instalare din cauza greutaţii boilerului

4.3. Instalaţie cu circulaţie forţată

Instalaţiile solare cu circulaţie forţată sunt destinate în special pentru toate tipurile de

clădiri unde necesarul de apă caldă orar, zilnic sau saptamânal variază foarte mult funcţie de

anotimp, număr de persoane sau tipul activităţii desfăşurate. Se recomandă a fi utilizate în

21

situaţia în care sistemele solare cu circulaţie naturală nu pot asigura întreg necesarul de apă caldă

menajeră.

Pentru evitarea problemelor legate de riscul îngheţării apei în instalaţiile solare, pe timpul

iernii, de cele mai multe ori, se utilizează un circuit separat pentru încălzirea solară a apei,într-un

circuit închis în care se găseşte un agent termic de tip antigel şi un circuit secundar pentru apa

caldă preparată.

4.3.1. Principiul de funcţionare a unei instalaţii cu circulaţie forţată

Energia solară captată de colectorul solar este transferată apei aflate în interiorul

boilerului, prin intermediul agentului primar din circuit. Schimbul de căldură se face prin

şerpentinele din boiler. Recircularea agentului primar este făcută cu o pompă de recirculare.

Dilatarea sau completarea cu lichid a instalaţiei este făcută de vasul de expansiune. Agentul de

pe turul instalaţiei panourilor solare are temperatura de 500 Celsius, după ieşirea acestuia din

boiler va avea temperatura de 450 Celsius. Recircularea agentului termic prin instalaţie se face

prin intermediul pompei de recirculare. Returul acestui circuit se montează în partea inferioară a

boilerului, deoarece numai astfel se poate încălzi apa din boiler la temperatura de 450 C.

4.3.2. Schema şi componentele principale ale unei instalaţii solare cu circulaţie

forţată

În vederea funcţionării acestor sisteme, instalaţiile sunt prevăzute cu schimbătoare de

căldură în care se realizează transferul termic de la agentul intermediar (de tip antigel), la apă.

Cel mai adesea schimbătoarele de căldură sunt realizate sub forma unor serpentine şi sunt

montate în rezervoarele pentru stocarea apei. Dacă schimbătoarele de căldură sunt externe (de

regulă cu plăci), acestea sunt izolate pentru a reduce pierderile de căldură în mediul ambiant.

Prezenţa schimbătoarelor de căldură, caracterizate prin pierderi de presiune semnificative,

impune utilizarea unor pompe pentru recircularea agentului termic şi a apei.

În cazul boilerelor verticale bivalente cu capacităţi între 150–1000L prin şerpentina

superioară a boilerului circulă agent termic preparat de un cazan de încălzire cu funcţionare pe

gaz natural, GPL, motorina, CLU sau combustibil solid. Prin şerpentina inferioară, amplasată în

zona de intrare a apei reci în boiler, circulă agent termic provenind de la instalaţia solară.

22

Legenda: 1. colectori solari 2. dezaerator

3. 3. Sonda temperatura colector 4. 4. Grup de circulaţie

5. Vas de expansiune

6. 6. Panou electronic 3 sonde 7. 7. Alimentare 220V

8. Sonda ieşire apă caldă menajeră (on/off valva cu trei căi) 9. Sonda temperatura boiler

10. 10. Mixer termostatic 11. 11. Boiler solar cu serpentină

12. Valva comutatoare cu trei căi 13. Intrare apă rece

14. 14. Ieşire apă caldă menajeră 15. 15. Centrala termica 16. 16. Alimentare circuit solar

Toate tipurile de boilere pot fi prevăzute cu rezistenţa electrică pentru a asigura necesarul

de apă caldă menajeră în perioadele când energia solară nu poate fi utilizată sau în diverse situaţii

care necesită scoaterea din funcţiune a cazanului de încălzire (intervenţii, revizii, reparaţii, etc.).

23

Cazanul trebuie să fie ales şi dimensionat încât să poată furniza agent termic pentru preparare

apă caldă menajeră în toate situaţiile în care energia solară nu poate fi utilizată sau nu este

suficientă.

La instalaţiile cu circulaţie forţată ,un panou electronic de comandă si control prin sondele

corespunzătoare relevă:

- ΔT = Tpartea de sus panou fluid - Tboiler sanitar la centrul schimbătorului, între

temperatura de ieşire apă colector (în partea de sus a panoului la ieşirea apei calde– sonda

3) şi temperatura apei în interiorul boilerului (sonda 9);

- temperatura de ieşire apă menajeră şi eventuală comutare a valvei cu trei căi la circuitul de

încălzire

Panoul electronic dă confirmarea de pornire a pompei sau nu confruntând ΔT panou /boiler,

când căldura produsă cu ajutorul colectorului nu este suficientă: pompa porneşte când

temperatura fluidului plus ΔT prestabilită depăşeşte temperatura în interiorul boilerului.

Această confruntare de temperaturi poate fi reglată într-un câmp de selecţie de la 5 / 10 / 15 / 20

°C, adică putem face pompa să pornească cu o valoare ΔT prestabilită şi deci putem varia puterea

furnizată la boiler în funcţie de diferitele exigenţe.

Valoarea ΔT recomandabilă este de 5 – 10 °C, astfel încât să se stabilească un echilibru între

cantitatea de apă ce trebuie ţinută la temperatura (care nu trebuie să fie excesivă) şi exigenţele de

confort ale utilizatorului. Când termostatul boilerului sesizează că temperatura apei menajere este

insuficientă, comandă valva cu trei căi care comută trimiterea apei menajere în circuitul

centralei.

4.3.3 Aerisire instalaţie cu circulaţie forţată

La instalaţia cu circulaţie forţată este necesară efectuarea unei aerisiri corecte a circuitului:

Pentru a face acest lucru este necesară instalarea valvei dezaeratoare obligatoriu în partea de sus

a circuitului.

De asemenea trebui scos complet aerul, în următoarele moduri:

Deschizând valva corespunzătoare a dezaeratorului 7 (la terminarea procesului de

aerisire);

Acţionând asupra tabloului electronic în care este instalată pompa în modul următor:

24

1. se umple instalaţia la rece cu ajutorul pompei externe şi se efectueazai prima aerisire

cu ajutorul valvei dezaeratoare;

2. se închide valva anti-retur ;

3. se umple instalaţia cu ajutorul robinetului amplasat sub valva de siguranţă ;

4. se deschide robinetul de evacuare - încărcare (se efectuează evacuarea aerului);

5. se redeschide valva anti-retur şi se inchid robinetele deschise anterior.

4.3.4. Avantaje şi dezavantaje ale instalaţiei cu circulaţie forţată

Poziţionarea boilerului şi a panourilor instalaţiei termice în exterior nu este întotdeauna

posibilă sau convenabilă. Este deci necesară utilizarea unei unităţi de circulare, a cărei gestionare

este realizată printr-o unitate de comandă electronică. Prin intermediul sondelor, unitatea de

comandă supraveghează continuu temperatura panourilor şi a boilerului, activând unitatea de

circulare numai când lichidul în panouri este mai cald decât cel din boiler. Acest sistem nu

necesită o poziţionare specială sau o distanţă anume între rezervorul de acumulare şi colectorul

solar

Pro

- control complet al instalaţiei

- randamente superioare

- posibilităţi sporite de instalare

- flexibilitate de aplicare

- impact vizual limitat al instalaţiei

- pierderi de căldură reduse ale boilerului şi durata de utilizare sporită

Contra

- investiţie şi complexitate mare

- ocuparea spaţiului în locuinţă

- consumă energie electrică

- necesită setarea corectă a unui număr de parametri ai unităţii de comandă

- instalarea presupune un process mai complex

25

5. INDICAŢII DE “MAXIMĂ” PENTRU INSTALARE

5.1 Etanşeizare (izolare)

În afara izolării boilerului, toate ţevile circuitului sunt etanşeizate cu un strat izolant de cel

puţin 8 cm grosime; este foarte important să nu fie întreruptă această izolare în diferitele

racorduri şi totodată să nu se izoleze linia de conectare dintre vasul de expansiune şi

colector.

5.2 Racordările circuitului sanitar (de apă menajeră)

La intrarea apei menajere, după valva de umplere (1), şi înainte de valva mixer

(amestecătoare) (9) este necesar să se instaleze o valvă antiretur (7) (pentru a evita producerea

(pornirea) unei circulaţii naturale) şi o valvă de reglare a presiunii (3) (doar dacă presiunea

circuitului sanitar este mai mare de 8 bar, valoare care corespunde în mod normal presiunii de

exerciţiu a boilerului (10)).

De asemenea, în partea de sus a valvei mixer (9), se recomandă instalarea unui filtru

împotriva eventualelor murdării prezente în instalaţie (8).

Supapa de siguranţă (5) poate fi deja prevăzută (montată) la modelele de boiler solar

MTS (şi racordată la un robinet de evacuare (4): în timpul încălzirii este normal să se scurgă o

mică cantitate de apă, de aceea trebuie să se monteze un colector de condens. (6).

26

5.3 Racordările circuitului colector

Trebuie racordată pompa, vasul de expansiune, valva antiretur (grupul (3)) pe linia de retur a

colectorului (1); nu trebuie să existe întreruperi între colector şi vasul de expansiune / supapa de

siguranţă.

De asemenea, se recomandă racordarea vasului de expansiune în partea de sus, în aşa fel

încât să se protejeze membrana de eventualele supraîncălziri ale fluidului.

Ventilul (valva dezaeratoare (2) va fi înfiletat în punctul cel mai de sus al circuitului

colectorului, la ieşirea turului colectorului, etanşeizând ţevile cu racorduri (4).

În schimb, robinetele de umplere a circuitului colectorului trebuie să fie instalate în punctul cel

mai de jos al circuitului colectorului.

5.4 Punerea instalaţiei în funcţiune

O dată efectuată instalarea, trebuie să se efectueze următori paşi pentru o corectă punere în

funcţiune a instalaţiei:

1- Curăţarea circuitului: înainte de umplerea circuitului cu amestec de apă /glicol este

necesară efectuarea unei umpleri cu apă a circuitului colectorului şi apoi o golire (după ce

verificarea etanşeităţii a avut un rezultat pozitiv); vor fi utilizate robinetele

corespunzătoare poziţionate în punctul cel mai de jos al circuitului colectorului.

2- Controlul etanşeităţii: se va efectua (la rece) înainte de umplerea circuitului cu amestec de

apă /glicol, servindu-ne de umplerea circuitului pentru curăţare. Se va face să crească

presiunea circuitului, se scoate aerul rămas de la valva dezaeratoare şi se verifica cu grijă

ţevile şi racordurile: este bine să nu se efectueze astfel de operatii daca exista riscul de

inghet .Dacă se doreşte efectuarea acestui control mai rapid, se poate utiliza aer

comprimat, verificând înainte să nu existe căderi de presiune şi verificând toate legaturile

şi racordurile cu apă şi săpun.

3- Umplerea circuitului cu circulatie fortata: se verifica înainte dacă este corectă presiunea de

pre – încărcare a vasului de expansiune (de la 1,5 la 2,5 bar). Prima operaţiune va fi aceea de

închidere a valvei de umplere (5) şi apoi se deschid robinetele (4) şi (7), apoi se va putea efectua

umplere cu ajutorul pompei până ce fluidul va începe să curgă, mai întâi pe la ventil (2), şi apoi

27

de la robinet (7). Apoi, o dată închis acest robinet, va trebui să se continue umplerea instalaţiei

până când presiunea internă va ajunge la cel puţin 1,5 / 2 bar (presiunea de exerciţiu a

colectorului la rece). Se inchide apoi robinetul (4), şi se deschide valva de umplere (5). O

verificare ulterioară a umplerii corecte poate fi făcută la rece (dimineaţa) verificând presiunea

circuitului.

4- Umplerea circuitului cu circulaţie naturală

Se deschide supapa de siguranţă amplasată deasupra boilerului; Se umple cu soluţie de apă şi

glicol (în proporţie calculată în funcţie de temperaturile externe) în modul “ cu gravitaţie”

(rezervorul de soluţie situat deasupra boilerului în punctul cel mai înalt al circuitului),

racordând tubul de încărcare la robinetul de umplere al instalaţiei.

Umplerea instalaţiei se va face în mod natural până când supapa de siguranţă va începe să

picure: după aceasta, închideţi supapa de siguranţă şi robinetele pentru a termina încărcarea

(umplerea).

28

29

Legenda:

1) Soluţie apă / glicol

2) Robinet umplere

instalaţie

3) Supapa de siguranţă

5- Scoaterea aerului din circuit : o dată umplut corect circuitul, instalaţia trebuie setată pe

regim de functionare şi trebuie să se scoată aerul de la valva dezaeratoare, această operaţiune va

trebui repetată de mai multe ori , în mai multe zile pentru a fi siguri că a fost scos tot aerul

6- Se umple circuitul boilerului: după ce s-au efectuat operaţiunile descrise mai sus, se

deschide robinetul de umplere intrare apă rece şi se umple boilerul până când de la un robinet de

utilizare nu mai iese apă.

6. ALTE TIPURI DE INSTALAŢII SOLARE

6.1. Sisteme de circulaţie naturală cu schimb direct

Există un singur circuit deschis, cel pentru apa menajeră; apa menajeră circulă direct între

colector şi boiler.

Pro

30

- simplitate extremă a sistemului

- preţ mai redus al boilerului

Contra

- apa menajeră intră în contact direct cu un mediu neigienic (colectorul)

- apa menajeră poate provoca depuneri mari de calciuin scurt timp, reducând

performanţele colectorului, sau poate fi corosivă

- deoarece lichidul nu conţine antigel, sistemul trebuie întotdeauna golit complet

dacă temperatura scade sub zero grade, pentru a evita apariţia fisurilor

6.2. Sisteme de circulaţie naturală cu schimb indirect

Există un circuit dublu, cel pentru apă menajeră – deschis şi cel pentru lichid primar -

închis.

Lichidul primar circulă între colector şi boiler. În boiler este un schimbător de căldură cu

un spaţiu gol, în care lichidul primar cedează căldura circuitului de apă menajeră, care este

trimisă utilizatorului la cerere.

Pro

- apa menajeră este întotdeauna igienică

31

- efect redus al calcifierii şi corosiunii

- nu necesită golire

Contra

- sistem mai complex şi mai scump

6.3. Sisteme de circulaţie forţată „convenţională”

Acest sistem cu circulaţie forţată prevede umplerea totală a circuitului de lichid primar în

faza de punere în funcţiune.

Circuitul primar este similar unei instalaţii de încălzire. În sezonul rece, colectoarele,

întotdeauna umplute cu agent termic solar, trebuie să fie protejate împotriva spargerii provocate

de expansiunea cauzată de îngheţare; din acest motiv, lichidul trebuie să fie un amestec de apă şi

glicol propilenic (care îi coboară temperatura de îngheţ).

Pro

- funcţionează bine cu pompă cu rezistenţă mică şi cu turaţie fixă

- sistem silenţios şi eficient din punct de vedere electric

- sistem simplu şi economic

- nicio limitare specială privind înălţimea instalaţiei

Contra

- necesită antigel, vas de expansiune şi grupuri de siguranţă

6.4. Sisteme de circulatie forţată „ cu golire” (drain back)

32

Acest sistem prevede umplerea parţială a circuitului. Când unitatea de circulare este

oprită, colectoarele, amplasate în mod necesar la înălţime, sunt goale şi tot lichidul primar se

găseşte în serpentina boilerului (sau într-un recipient special). Atunci când unitatea de circulare

este pornită, coloana de lichid este împinsă în sus, umplând panourile. În unele zone ale

circuitului, precum serpentina, lichidul va circula în condiţii de „spaţiu liber”, nereuşind să ocupe

tot volumul disponibil în interiorul instalaţiei. Pentru a putea funcţiona, instalaţia necesită

dimensiuni precise (înălţime, lungime, diametru şi înclinare a conductelor).

Pro

- nu necesită antigel, vas de expansiune şi grup de siguranţă

- schimb termic mai eficient (din cauza lipsei glicolului, care reduce capacitatea

termică a lichidului)

- costuri de întreţinere normal mai mici

Contra

- poate fi zgomotos

- necesită o pompă dublă pentru pornire (sau pompă modulantă cu absorbţie

ridicată) pentru a împinge în sus coloana de apă la pornire

- înălţime limitată a instalaţiei (max 10-12m)

- sistemul se poate opri in lipsa lichidului (la temperaturi înalte)

- costuri mai mari

33

Bibliografie

Istoria Panourilor Solare I - (1760-1920) | Proiectare Instalaţii

www.centrale-termice.ro Manual didactic instalaţii solare

www.casaviitorului.webgarden.com

www.termo.utcluj.ro Instalaţie pentru producerea energiei electrice şi termice necesare

Tehnica Instalatiilor: Alternativa energetică: energia solară Partea a IV a: Soluţii tehnice

pentru realizarea instalaţiilor solare, Nr. 20 - iunie – 2004

Catalog sisteme solare – Ariston 2010

MTS Group, Instalatii solare – Manual didactic

Sisteme solare, Tehnica solara - Ariston

34