8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 1/16

1 

Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?1 

Oh ce o mreajă încâlcită am ţesut, atunci când am învăţat prima dată să înşelăm!  - Sir Walter Scott 

Începând din vechime a fost evident căluna se mişcă în jurul  pământului. Acest lucrueste acceptat şi astăzi. Dar în trecut era deasemenea, la fel de acceptat faptul că soarele

se mişcă în jurul pământului. Acest lucru nu afost din cauză că oamenii de  atunci nu aveau

imaginaţie şi uitaseră să-şi imagineze mişcărileinexistente ale lor înşiși şi ale împrejurimilorlor. Acesta a fost deoarece mulţi dintre ei îşi

 făceau  temele şi examinau  toate dovezile din

faţa lor. Ei au ajuns la concluzia că ( pământul) 

era un obiect sferic (nu plat!), şi că aceastăsferă nici nu se roteşte în jurul ei, nici nurătăceşte prin spaţiu între şi în jurul altorcorpuri.

Contrar ipotezelor această naturăgeostatică şi geocentrică a pământului a fost înmod repetat testată şi verificată ca fiind reală.Acest lucru a fost făcut timp îndelungat (mii deani), de către oameni liberi de toate categoriile,

cunoscători, civilizaţi, ce se presupuneau căştiu, cum ar fi: astronomi, filozofi ai naturii,

(adică oameni de ştiinţă), exploratori, profesori, comercianţi, marinari, navigatori şi diferiţialţi oameni liberi  şi învăţaţi în multe domenii, (şi prin învăţaţi nu înţeleg doar  şcoliţi  ca şiexperţii instituţionalizaţi, omogenizaţi, şi sclavi salariaţi din timpurile moderne, care nu arîndrăzni să muşte mâna care îi hrăneşte).

Apoi, dintr-o dată, doar acum vreo 400 de ani în urmă, o bandă de astrologi ai curţii aînceput să emită această idee că Pământul ar putea să se mişte în jurul soarelui, şi că soarelestă nemişcat în centrul tărâmului ceresc (de aici afirmaţia că sistemul e unul  solar ). Cu toate

1 Traducere de pe http://abafte.blogspot.com/2008/05/earth-is-not-

revolving.html#comment- formhttp://abafte.blogspot.com/2008/05/earth-is-not-revolving.html#comment-form 

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 2/16

2 

acestea, această nouă schimbare a minţii nu a fost însoţită de nici o nouă dovadă. A fost pur

şi simplu invocată şi s-a declarat că natura fixă a pământului trebuie să fie pusă în discuţie şi

în mod necesar respinsă ulterior. Apoi, întrucât s-au ridicat noi întrebări ca urmare a acesteiafirmaţii destul de nefondate, au fost invocate la existenţă subit diferite tipuri de mişcări ale

 pământului şi, în consecinţă, au fost făcute calcule abstracte bazate pe viteza presupusă şi alteatribute ale acestor mişcări imaginare... prezentând rezultatele ca şi cum acestea ar fimăsurat o mişcare reală. Motivul major şi, în fapt, şi singurul pentru care a fost adus înscopul de a justifica avansarea acestei idei a fost acela: modelul ptolemeic al universului

acceptat atunci a fost considerat ca nepotrivit pentru explicarea şi predicţia mişcărilor planetelor aşa cum apar ele în cer (mai ales un t ip special de mişcare: mişcarea retrogradă a planetelor din cer).

Dar până la urmă rămânea (şi încă rămâne) faptul că un  pământ staţionar, situat încentrul universului, de asemenea poate explica aceste mişcări retrograde, cum au demonstrat

astronomul Tycho Brahe şi alţii. Şi, deşi sistemul de epicicluri al lui Ptolemeu a fost unul dincele mai răspândite, acesta nu  a avut monopol exclusiv. Au fost multe idei si mai multe

modele în circulaţie - cum ar fi cele ale lui Pitagora, Philolaus, Jean Buridan, Martianus

Capella, Nicolae Cusanus şi René Descartes pentru a numi doar câteva. La urma urmei, chiarşi sistemul lui Copernic însuşi nu a fost, după cum a şi recunoscut, (a se citi versiunea iniţialănerevizuită, şi anume prima ediţie a De revolutionibus orbium coelestium ), nimic mai mult

decât o reluare sinoptică ideilor deja existente şi diverse (parte geocentrice, parteheliocentrice, ignicentrice

2, zoocentrice...), idei pe care astronomul-preot

3  german le

cunoştea, în special ideile unora cum ar fi Hicetas, Ecphantus, Heraclides şi  Aristarh. Deci,

toţi aceşti ani - şi până acum - nimeni nu a reuşit vreodată să arate sau măcar să detectezevreo mişcare a Pământului în spaţiu. Totuşi, această lipsă totală de dovezi ştiinţifice nu esterecunoscută. În loc de aceasta ni se propovăduieşte o perdea de fum de spuse din auzite,opinii populare, hotărâri organizatorice, majoritate de voturi, analogii superficiale, mărturiiale „experţilor”, convingeri personale şi alte astfel de  mijloace de persuasiune (dintre care

niciunul nu se califică a fi o dovadă ştiinţifică), în scopul de a   sprijini teoria heliocentrică potrivit căreia soarele este în centrul universului. 

Heliocentrismul nu este o teorie plauzibilă logic (să nu mai vorbim de necontestat),care să fie bazată pe date ştiinţifice, ci este, de fapt, bazat exclusiv pe o serie de presupuneri

care au fost construite de-a lungul ultimilor 200 de ani. De exemplu, multe (dar nu toate)dintre afirmaţiile cu privire la distanţele astronomice dintre corpurile cereşti sunt inventate şi

 puse în calcule pe presupunerea apriori că Pământul trebuie să se învârtă în jurul soarelui.Dar apoi, în acelaşi timp, aceste distanţe asumate au o altă funcţie prin care acestea suntetalate ca un fel de dispozitiv  petitio principii care să indice faptul că soarele trebuie să fie încentru din cauza acelei distanţe! Mergeţi şi verificaţi. 

Iată un exemplu de cum se face: ni se spune că soarele este prea mare pentru a gravitaîn jurul Pământului. Dar staţi un pic, nu este mărimea soarelui determinată în primul rând,

2 focul în centru 

3 Strămoșii lui Copernic au avut origini germane și poloneze. El nu a fost hirotonit preot, ci a fost canonic. (n.tr.)

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 3/16

3 

 prin asumarea cât de  mare trebuie să trebuie să fie, în scopul de a permite o premisăheliocentrică? Ba da, este! Mergeţi şi verificaţi asta. Alte presupuneri necesare includ:  

1.  Presupunerea oblicităţii  pământului (pretinsa„înclinare”  a axei pământului), o variabilă

heliocentrică necesară la disperare, care nu arenici o bază în lumea fizică în care soarele pur şisimplu spiralează anual de la  TropiculCancerului la Tropicul Capricornului.  Ambele

aceste linii de latitudine tropicală nu suntînclinate - ele sunt la un unghi de 0° (= paralele),cu ecuatorul. Cuvântul „tropic”  însuşi vine de lagrecescul tropos,  adică întoarcere,  referindu-se

la faptul că soarele „se întoarce”  la aceste linii

care nu sunt înclinate nicicum, 2.  Presupusa orbitare a pământului în jurul soarelui,

la niveluri diferite de viteză (orbitează la o vitezămai mare la un moment dat, şi apoi merge relativmai lent de la un altul - apoi înapoi mai repededin nou), dar într -un fel, toată această presupusăschimbare de viteză rămâne neobservată, 

3.  Luna, de asemenea, fiind trasă de-a lungul exact la aceleaşi nivele de viteză(sincronizată complet 100% cu  pământul în rostogolire) în ciuda faptului că se află lasute de mii de kilometri distanţă de el (!) Acum, ce ziceţi de asta?,  

4.  Chiar şi gazul atmosferic (aerul), fiind ataşat de suprafaţa  pământului (din nou,complet sincronizat, dar cumva (în acelaşi timp) curge liber suficient pentru a sufla înorice direcţie). Acestea sunt doar mostre ale absurdităţilor niciodată detectate,niciodată observate ştiinţific care sunt necesare pentru a salva aparenţele modelului

heliocentric.

Faptele sunt fapte 

Heliocentriştii sunt cunoscuţi ca indicând anumite caracteristici geofizice şiastronomice ca argumente pe care le pretind pentru susţinerea concepţiei lor centrată pesoare. De exemplu, ei susţin că zona  Cape Canaveral din Florida este aleasă ca o locaţie

 pentru centrul de lansare a rachetelor de la NASA, deoarece este unul din cele mai sudice

 puncte de pe continentul american şi, prin urmare, cel mai aproape de ecuator. Se aduceacelaşi argument în ceea ce priveşte motivul pentru care  Centrul european  de lansare a

rachetelor este situat în Guyana Franceză (în America de Sud). Se presupune că ar trebui săfie un avantaj de a fi aproape de ecuator atunci când scopul este de a pune un vehicul peorbită: presupusa „rotaţie”  a pământului ar crea o forţă centrifugă care se presupune că„ridică”, r achetele. Ei bine, adevărul este că nu există nici un avantaj real:  Centrul spaţialchinezesc Jiuquan se găseşte în nordul extrem al ţării. De ce au ales chinezii această locaţie,atunci când au pe teritoriul vast mult mai spre sud, care este mai aproape de ecuator? De fapt,

 porţiunile din sudul Chinei sunt mai aproape de ecuator decât staţiunea lor spaţialăchinezească nordică, de unde se aruncă pe orbită taikonauţii lor. S-a raportat de asemenea că

ruşii sunt în curs de dezvoltare un nou dispozitiv de lansare în spaţiu, care va fi situat într -olocaţie mult mai departe de ecuator decât cosmodromul actual de la Baikonur în Kazahstan. 

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 4/16

4 

Aici este ştiinţă aplicată care furnizează dovada practică că, spre deosebire de afirmaţiilehelio- povestitorilor, o rachetă lansată tangenţial de la ecuatorul pământului nu oferă cuadevărat avantaje suplimentare pentru viteza de desprindere!  

Venind mai aproape de presupusa existenţă a unei „forţe centrifuge ecuatoriale”  la

suprafaţa unui pământ „rotativ”  (şi alte aiureliheliocentrice) este ca şi cum te-ai apropia de o

 piscină de apă aparentă în deşert: se dizolvă şidispare chiar în faţa ochilor tăi într -un mod

spectaculos! Un alt argument fantasmagoric pe

care îl aduc din când în când unii susţinători aisistemului solar, este cel al momentului inerţial. Ce cred teoreticienii mişcării  pământului căeste substanţa (sau câmpul vectorial), care se presupune că exercită o forţă gravitaţionalăimensă pe moleculele de aer care împiedică atmosfera din jurul pământului să rămână în

urma presupusului pământ în mişcare (cumeste cazul pentru comete)? Răspunsul lor?:

 Nimic. În schimb, heliocentriştii propun deobicei o analogie frauduloasă a modului încare mişcarea  pământului este comparabilă cuo persoană ce merge într -un tren aflat înmişcare. Ei susţin că, întrucât pietonul din

interiorul trenului se simte mai mult sau mai

 puţin, la fel ca şi cum el sau ea se simte atunci

când merge pe pământ se presupune cumva căaceasta ne asigură că  pământul ar putea, deasemenea, să se deplaseze fără să simţim. 

Problema cu această analogie este desigur faptul că, odată ce persoana din interiorultrenului deschide o fereastră şi se confruntă cu elementele, el sau ea va simţi destul de repedecare e viteza reală cu care se deplasează trenul! Prin urmare, singura analogie corectă pentrucineva care merge pe pământ este cineva care merge într -un tren deschis sau mai bine - pe

acoperişul unui tren în mişcare. Ce se va întâmpla atunci? Ei bine, persoana va întâlni o forţăcare este proporţională şi în direcţia opusă trenului care se deplasează.

Dar de ce? Nu se presupune să urmeze trenului, la fel cum ni se spune că atmosfera se pretinde că face acest lucru prin sincronizarea cu  pământul ce se presupune că se roteşte mairepede decât glonţul? Se pare că heliocentriştii au decis să suspende legile fizicii

(aerodinamica) doar pentru acest caz al unei atmosfere ce se agaţă de un  pământ în mişcare!Dar totuşi, cumva, această lege de mişcare  indispensabilă ar trebui să se aplice în toatecelelalte cazuri de corpuri mişcătoare din univers?! Această contradicţie este adoptată petăcute în scopul de a ascunde faptul că există o forţă care cauzează o tracţiune de aer saufrecare, care nu a fost acolo înainte de sosirea trenului. Frecarea cu suprafaţa  pământului nu

era acolo, deoarece, spre deosebire de tren, pământul nu se mişcă! 

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 5/16

5 

Ajungând la vârful (şi fundul) chestiunii 

Steaua a cărei locaţie este cea mai apropiată de punctul vertical de deasupra poluluinord (= polul ceresc) este Polaris,  alias Steaua Nordului, în jurul căreia toate celelalte stele

 par să se rotească (aşa cum se văd în timpul nopţii). Acum, de ce doar o singură stea este stea

 polară pe tot parcursul anului? Toate tipurile de alte stele ar fi trebuit la rândul lor să devinăstele polare, dacă  pământul se sucea în jurul soarelui. Dar din moment ce nu este cazul şiPolaris rămâne cea mai nordică dintre stele pe tot parcursul anului, aşa cum se vede înfotografiile traiectoriilor stelare (vezi pozele de mai jos), aceasta poate însemna doar că

 pământul nu orbitează în jurul soarelui. Mai mult decât atât, un  pământ în mişcare şi careorbitează ar fi cauzat ca dârele de stele să apară ca linii  (spirale) în loc de urme completcirculare pe care le observăm noapte după noapte, şi, prin urmare, formele constelaţiilor s-ar

fi schimbat în mod considerabil pe parcursul unui singur an. Deci, ceea la ce ne uităm esteceea ce este adevărat: stele care orbitează pământul o dată pe zi siderală, adică timpul necesar

 pentru un obiect ceresc de se a roti 360°. Pentru stelele din jurul  pământului este: 23 de ore,56 minute şi 4.091 secunde. 

Adevărul are o cale de a fi indestructibil. Acesta poate sau nu poate fi de popular la unmoment dat, poate fi chiar abia vizibil, dar este întotdeauna  acolo. Şi se  pare că de fapt,adevărul stă în calea „ştiinţei”! Fizica teoretică modernă (non-aplicată, adică „pură”), nu este

determinată de fapt de ştiinţă, ci de ordinea de zi. Ea este populată cu academisme politizatela greu. Ea a devenit nimic mai mult decât un simulacru de exerciţiu de propagandă deelocinţă goală cu falsă autoritate. Inventatorul lumii electrice în care trăim,  Nikola Tesla a 

fost pe fază atunci când a remarcat că ştiinţa modernă non-aplicată a devenit nimic mai multdecât indulgenţă manipulativă în „experimente de gândire”  fantasmagorice şi matematicăabstractă, care nu au legătură cu realitatea. În loc de teorii care să fie adaptate realităţii, ceeace avem este invers: realitatea este ajustată sau de fapt complet răsturnată, pentru a se potriviteoriilor şi modelelor potrivit ordinii de zi.

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 6/16

6 

Un caz în acest sens este momentul când un astronom numit James Bradley (1693-

1762) a folosit telescopul colegului/şefului său Samuel Molyneux şi a propus că pe parcursulunui an, o stea care era deasupra locului unde era sediul în Londra (numită GammaDraconis), trasează o elipsă mică. Acest lucru a fost folosit pentru a susţine argumentulheliocentric că Pământul are o orbită eliptică în jurul  soarelui. Fizicianul, astronomul şimatematicianul Ruggero Giuseppe Boscovich (1711-1781) a dorit să afle dacă ipoteza luiBradley a fost corectă şi a propus că un telescop umplut cu apă (caz în care lumina se va

deplasa mai lent în apă), şi îndreptat către stea ar trebui să conducă la elipse observate ce suntdin ce în ce mai mari la aceeaşi rată de ori în cazul în care Pământul a fost în mişcare (prinurmare, dacă nu ar fi nici o diferenţă, atunci Pământul ar fi staţionar). Totuşi acest experimentştiinţific nu a fost efectuat. Un alt om de ştiinţă, François Dominique Arago (1786-1853) a

 pus o foaie de sticlă sub telescopul său şi a observat că, atunci când a mişcat sticla, imaginealuminii stelare la care se uita a refractat şi s-a mutat odată cu hârtia. Arago s-a aşteptat săexiste o serie de unghiuri diferite de refracţie, deoarece  pământul se presupune că este în

mişcare, adică ar trebui să existe o varietate de mişcări diferite, din cauza poziţiilor şivitezelor Pământului la diferite momente ale zilei şi anului. 

Cu toate acestea rezultatul a contrazis aşteptările: nu au existat variaţii în diferite perioade ale anului. Apoi, ceva mai târziu, un anume  George Biddel Airy  (1801-1892) a

decis să testeze ideea lui Boscovich a unui telescop umplut cu apă, în scopul de a testa teoriaheliocentrică a aberaţiei propusă de Bradley la un secol după ce a fost propusă pentru primaoară. El a descoperit că nu exista nici o schimbare în aberaţia prin apa refractară pe unPământ presupus „în mişcare”. Airy nu a observat o elipsă mai mare şi, ulterior, experimentula fost declarat un „eşec”. Deci, de aceea acum este denumit în mod obişnuit Eşecul lui Airy.

Amuzant faptul că - a fost desigur un eşec în sensul că a eşuat dovedirea heliocentrismului.

Deci, ce a arătat atunci? Acesta a arătat că doar o parte a fost în mişcare şi întrucât a fost partea stelei, înseamnă că Pământul a fost tot timpul staţionar! În 1887 a fost unul dintre celemai importante experimente din istoria fizicii şi a fost realizat de   Albert Michelson  şi Edward Morley la ceea ce este acum Case Western Reserve University. Acest experiment cu

interferometru este, de obicei, menţionat ca experimentul Michelson-Morley. 

Deoarece pământul este în mişcare, era de aşteptat ca fluxul de eter de-a lungul

Pământului ar trebui să producă o abatere eter detectabil, pe care interferometrul special

construit să-l măsoare. Deşi ar fi posibil ca   mişcarea pământului să se sincronizeze cu cea aeterului la un moment dat în timp, nu era fost posibil ca pământul să  rămână în repaus cu

 privire la eter în orice moment, din cauza variaţiei atât în   direcţia şi viteza de mişcare a pământului. Aşa-numitul rezultat nul al experimentului nu a putut fi reconciliat cu

 presupunerea că Pământul este în mişcare. Alte experimente similare au fost efectuate ulterior

(de exemplu, experimentul Trouton-Noble). După 17 ani de criză (singura alternativă şi detemut fiind admiterea că Pământul este în repaus), un obscur funcţionar de birou de la Basel,

Elveţia a oferit o a treia cale, „soluţia finală”  pentru lumea victoriană înfăşurată de soare, laînceputul unui nou secol: sfârşitul realităţii fizice în fizică!  

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 7/16

7 

Dar, contrar multor presupuneri superficiale concepţiageostatică şi geocentrică nu a murit  niciodată. De exemplu,

chiar până după primul război mondial (1920) au existatorganizaţii care au refuzat în mod deschis să accepte

 perspectiva copernicană/galileană. Biserica Luterană SinodulMissouri a fost una dintre cele la care ideea de univers centrat

 pe soare nu s-a impus. Cu alte cuvinte, a fost un războimondial devastator al civilizaţiei pentru a înlătura în cele dinurmă cosmologia geocentrică din cadrul concepţiilor oficiale

din lumea dezvoltată. Dar astaa fost doar un preludiu la

reapariţia ei în perioada postbelică prin  mulţi profesionişti distinşi: Walter

van de Kamp (Inima materiei & De Labore Solis) , Gerardus D.

Bouw ( Cu orice vânt de învăţătură), Marshall şi Sandra Hall, Malcolm  Bowden,  James Hanson (Un nou interes în

 geocentricitate) ,  Paul Ellwanger,  Richard G. Elmendorf

(Impostura heliocentrică: O investigaţie critică a Pendulului

 Foucault),  Edward F. Hills (Ştiinţa în era spaţială), Robert

Bennett,  Robert Sungenis... şi aşa mai departe. Urmează odescriere în istoria recentă a sistemelor de cosmosului de cătreautoarea Paula Haigh: 

„Pentr u a început, există în prezent cel puţin cinci surse bune pentru aobţine adevărul în această problemă importantă a geocentricităţii. Primadintre acestea este inclusă în lucrările ştiinţifice extinse ale savantului francezcatolic, Fernand Crombette (m. 1970). Lucrările sale nu au fost încă traduse,dar unele dintre ele au fost expuse în limba engleză, şi toate pot fi obţinute dela Cercle Scientifique et Historique [CESHE]. "Biblia nu face greşeli", a fostcuvântul de ordine al acestui talentat om de ştiinţă catolic. În al doilea rând,este lucrarea de primă mână a lui Solange Hertz intitulată  Retractarea. 

Lucrarea doamnei Hertz dispune totdeauna de o dimensiune spirituală care nuse găseşte în altă parte. Este darul ei unic. În al treilea rând, este lucrareasavantului olandez [-canadian] protestant Walter van der Kamp (m. 1998),

fondator al Societăţii Tychoniene (Canada) şi jurnalul său trimestrial, Astronomul biblic  , anterior cunoscut sub numele de  Buletinul Societăţii

Tychoniene. Dl. Van der Kamp a publicat o carte intitulată  De Labore Solis:

 Eşecul lui Airy reconsiderat   [1988]... În al patrulea rând, un discipol al luiVan Der Kamp, dr. Gerardus Bouw, astronom profesionist, om de ştiinţă,specialist în calculatoare şi editorul actual al  Astronomului biblic  a scris o

carte intitulată Cu orice vânt de învăţătură: perspective  biblice, istorice şi

 ştiinţifice ale geocentricităţii. 

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 8/16

8 

Ar trebui, totuşi, să luăm aminte la prejudecăţile foarte anti-catolice

ale dr. Bouw, care uneori îl determină să denatureze istoria. În cele din urmă,a apărut de curând  Pământul nu este în mişcare de Marshall Hall. Lucrarea

acestuia este o abordare de chintesenţă tipic populară a acestui subiect dificil,şi lui i se datorează mult aducerea în arenă a fizicii matematice moderne, pânăla nivelul de nostru al muritorilor analfabeţi ştiinţific. Oricare ar fi

deficienţele cărţii lui Hall, este imposibil să nu se bucuri de panaşul săuliterar. Inutil să spun, nici una dintre aceste lucrări nu este cunoscută dincolode un cerc foarte restrâns de persoane interesate, deoarece, contrar lucrurilorimpuse de mass-media, există foarte puţină ştiinţă adevărată în zilele noastre.

În loc de aceasta, lucrăm sub un imperialism ştiinţific, care, după cea uzurpat locul teologiei şi al metafizicii în ierarhia reală a ştiinţelor,impune copiilor de şcoală nevinovaţi şi dependenţi de TV, propria

ideologie preferată heliocentric-evoluţionistă la care adaptează fiecare faptempiric. Acest establishment monstruos de sofistică academică stăpâneştefiecare aspect al vieţii intelectuale de astăzi şi a reuşit să convingă aproapetoată lumea că această ştiinţă pe nedrept numită astf el este posesorul unic

şi distribuitor al tot adevărului şi raţionalităţii. Dar adevărul este irezistibilşi va izbucni de sub greutatea moartă a erorii vrând-nevrând, uneori aici,uneori acolo, ca într -o notă de subsol în  Naşterea unei fizici noi  a lui 

Bernard Cohen. Ascunsă artistic printre unele detalii din viaţa lui Galileo,vom găsi această bijuterie de admitere: "Nu există nici o observaţie

 planetară prin care noi pe Pământ să putem dovedi că Pământul se mişcă pe o orbită în jurul soarelui." Sir  Fred Hoyle este citat de Walter van der

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 9/16

9 

Kamp în cartea sa ca admiţând că modelul geocentric al universului estenici mai rău şi nici mai bun decât cel heliocentric. Lucrările enunţate maisus citează multe alte admiteri de natură similară ale oamenilor de ştiinţă aitimpului nostru.” 

Dr. Robert Sungenis subliniază sofismele care este necesare pentru a menţinecredinţa curentă absurdă în heliocentrism:

„"Quasarii" sunt ceea ce a dus oameni ca [Stephen]  Hawking săobserve că Pământul a fost în centrul universului. [James Clerk]  Maxwell a 

spus că există spaţiu absolut, baza geocentrismului, şi ecuaţiile sale odovedesc. Einstein a spus că nu. Certaţi-vă cu ei. În ceea ce-l  priveşte peEinstein, dacă vreţi să credeţi că lungimile se micşorează atunci când unobiect se mişcă, schimbări de timp în proces, precum şi creşteri de masă,doar astfel încât să puteţi explica anomaliile experimentului Michelson,

este dreptul dvs., dar aş presupune să răspund spunând că masa, timpulşi lungimea rămân aceleaşi şi Pământul nu se mişcă, şi eu  sunt la fel de

"ştiinţific" ca dumneavoastră, ca să zic aşa.” 

Următorul fragment este de jurnalistul evreu Amnon Goldberg: 

„Bertrand Russell a recunoscut că "dacă Pământul se roteşte o dată pezi de la vest la est, aşa cum a învăţat Copernic,  sau cerurile se rotesc o dată

 pe zi de la est la vest, cum au susţinut predecesorii săi, fenomenele observatevor fi aceeaşi; trebuie făcută o ipoteză metafizică". Cu toate acestea, astăzitoată lumea "ştie pur şi simplu" că  pământul se învârte în jurul soarelui(heliocentrism). Noi nu putem simţi mişcarea noastră prin spaţiu, şi nici un 

experiment n-a dovedit vreodată că pământul este, de fapt, în mişcare", admitucenicii de bază a lui Einstein. "Dovezile"  invocate cum ar fi fenomenul

aplatizării   pământului (uşoară aplatizare la poli),  Efectul Doppler

(modificarea aparentă în frecvenţa  de lumină ca şi cum s-ar depărta  de

observator), Efectul Sagnac, aberaţia stelară şi paralaxa [stelară], nutaţia 

curentul stelar Herschel, f orţa  Coriolis (cauza pentru care apa tinde săcurgă sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică, în sens antiorar în sud),şi Pendulul lui Foucault (care poate fi văzut la intrarea Muzeului de Ştiinţă, S. 

Kensington), sunt mai uşor de explicat şi cuprinzător prin rotaţia întreguluiunivers în jurul pământului la fiecare 24 de ore. Nici un experiment nu a mai

fost efectuat cu persistenţă chinuitoare, şi cu precizie meticuloasă, şi în orice  

mod imaginabil, decât ca acelea care au încercat  să detecteze  şi să măsoare 

mişcarea Pământului. Cu toate acestea, toate în  mod constant şi  continuu au

dat o viteză a pământului de exact ZERO mph (...).

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 10/16

10 

Sute de experimente nu au reuşit să detecteze măcar o fărâmă din viteza pretinsă detranslaţie de 67,000

4 mph şi cea de rotaţie de 1000

5 mph a pământului. Nu numai că nu poate

fi infirmat faptul că „Pământul în veac stă” (Eclesiast I, 4) şi nu are nici o viteză; nu poate fiinfirmat faptul că  pământul este centrul universului. Şi truda a mii de cercetători exasperaţi,în experimente extrem de variate ca Arago,  inducţia De Coudre, Fizeau,  tracţiunea Fresnel, 

Hoek, laserele lui Jaseja, Jenkins, Klinkerfuess, interferometria Michelson-Morley, polarimetria  Lordului Rayleigh,  cuplul Trouton- Noble, şi celebrul  experiment „eşecul luiAiry”, toate la un loc nu au reuşit să demonstreze nici o mişcare de rotaţie sau de translaţie

 pentru pământ de vreun fel”.

Aici este un extras din Retractându-l pe Galileo de scriitoarea catolică Solange Hertz: 

„Vorbind de limitările metodei experimentale pentru a ajunge la certitudine,  Pierre

Duhem, eminentul fizician francez, a scris în 1908:  

„Să presupunem că ipoteza lui Copernic a fost capabilă să explicetoate aparenţele cunoscute. Ce poate fi concluzionat este că aceasta ar putea fiadevărată, dar nu e şi neapărat să fie aşa, căci pentru a legitima această ultimăconcluzie, va trebuie să se dovedească faptul că nici nu alt sistem de ipotezenu s-ar putea imagina care ar putea explica apariţiile la fel de bine.” 

Mai demult Alexander von Humboldt a recunoscut:

4 107.820 km/h 

51.609 km/h

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 11/16

11 

„Am cunoscut deja de o bucată de vreme că nu avem nici o dovadă pentru sistemul lui Copernic... dar eu nu îndrăznesc să fiu primul care-l

atacă.” 

Cu alte cuvinte, ideea că pământul se învârte în jurul soarelui a devenit dogmă, refuzul

ei îţi atrage automat excomunicarea din establishmentul ştiinţific. În ceea ce priveşte maselenecugetătoare, o minciună trebuie să fie doar sistematizată în manuale pentru a trece

drept adevăr. Atunci când se confruntă cu cereri de fundamentare a afirmaţiilor lor, adepţiiheliocentricităţii nu se ridică mai mult decât la   argumentele ad hominem,  împingându-i pe

geocentrişti la contingentul manipulator de fundamentalişti, nebuni mărginiţi sau de membrigratuiţi în societatea Pământului plat. Faptul că binecunoscutul experiment Michelson-

Morley, făcut în 1887 pentru a demonstra teoria, a explodat şi de fapt pare să sprijinegeocentricitatea, sau cel puţin o inerţie pământească, nu poate fi depăşit.  

De atunci nu s-a mai realizat nici un progres semnificativ în această direcţie.Heliocentricitatea nu numai că rămâne nedovedită, dar fizica newtoniană, care a fost spri jinul

său principal, este contestată deschis, dacă nu chiar discreditată, încă de când Maurice Allaisşi alţii au demonstrat experimental că teoria gravitaţiei a lui Newton nu mai poate explicafapte dovedite. Oamenii de ştiinţă creaţionişti din întreaga lume cum ar fi cei organizaţi deCESHE 1 în Belgia şi Franţa, realizează progrese serioase faţă de vechile mituri, pe care chiarateii încep să le abandoneze.” 

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 12/16

12 

Iată câteva detalii cu privire la aceasta din Farsa heliocentrică de James V. Forsee: 

„Cine ar dori să exploreze eforturile omului de a dovedi că Dumnezeu a greşit ar trebuisă investigheze următoarele: revoluţia presupusă a Pământului în jurul soarelui poate fistudiată cu experimentul Bradley, paralaxa stelară, bucla anuală a lui Pluto, intensificarea demeteori după miezul nopţii, deplasări anuale stelare Doppler, şi aşa mai departe. Presupusarotaţie (răsucire) poate fi studiată arătând aplatizarea Pământului, modelele eoliene, forţa

 proiectilelor şi a navelor spaţiale, forţa corpurilor ce cad prin aer, observarea directă de pelună, Efectul Coriolis, şi aşa mai departe. 

Pendulul lui Foucault a fost dovedit a fi o invenţie care nu dovedeşte nimic. Este pământul cel care se învârteşte sau corpurile cereşti fac mişcarea? Sau, pentru a folosiexpresia nebuloasă din ştiinţă: "Există un fenomen inexplicabil care să fie luat înconsiderare?" Studiaţi-le pe toate. Gândirea la rece ar trebui să vă facă să recunoaşteţi faptulcă nu există dovezi concludente pentru a demonstra teoria lui Galileo. Chiar şi mai puterniceinstrumente dovedesc concludent numai mişcarea - dar mişcarea cui? Poate că experimentele

cele mai notabile sunt "eşecul lui Airy" şi experimentul Michelson-Morley. Acestea două sunt"obligatorii" pentru orice studiu serios în acest subiect interesant. Astronomul regal alAngliei, George Biddel Airy (1801-1892), a efectuat în 1871 un experiment stelar, care aajuns să fie cunoscut sub numele de "eşecul lui Airy". Soluţia simplă la toate   problemele

ridicate în acest experiment a fost că  pământul este în repaus, imobil, în spaţiu absolut (...)Dar, lovitura zdrobitoare dată heliocentrismului a fost experimentul Michelson-Morley, şi toţicei care au încercat să-l imite sau să-l perfecţioneze.

Experimentul lor clasic din 1887 a fost [ironic] un alt efort conceput pentru a-l

 justifica pe Galileo. Dar este, de asemenea, efectul invers. Ei au emis un fascicul de lumină pedouă oglinzi în direcţii perpendiculare şi au reflectat lumina înapoi la sursa lor. Luminile s-au

întors în acelaşi timp, indiferent de locaţie, anotimp, altitudinea sau orientarea instrumentelor.

Rezultatul aşteptat era că raza de lumină care rulează în paralel cu "presupusa" traiectorie aorbitei Pământului va reveni mult mai repede. Pentru cei care doresc informaţii ştiinţificedetaliate despre experimente care susţin geocentrismul, căutaţi experimentele tracţiuniiFresnell şi experimentul lui Arago (Livingston). Studiaţi experimentul Trouton-Noble,

efectul de [auto-]inducţie (Des Coudres), testul de rotaţie a luminii polarizate (Strutt), efectul Aharanov-Bohm  (Erlichson), şi schimbarea de fază a electronilor într -un

supraconductor  (Jacklevic)... În De Labore Solis Walter van der Kamp expune destul de uşorerorile lui Einstein.

Pentru cei care doresc să exploreze acest lucru mai bine, vă indicăm pp. 39-51 ale

acestei lucrări remarcabile. Teoriile lui Einstein nu infirmă geocentrismul. La sfârşitul uneiscrisori din Buletinul Societăţii Tychoniene, Nr 54, Charles Long, Ph.D. din Minnesota,explică convingător lipsa concluziilor tranşante: „Einstein este cel care a alcătuit TeoriaGenerală a Relativităţii. Baza acestei teorii este că toate mişcările este relative! Einstein ascris ecuaţiile sale care descriu modul în care funcţionează Universul. În cazul în care

 pământul se învârte şi stelele sunt în repaus - ecuaţiile explică toate observaţiile. Dar dacă pământul este în repaus şi stele se învârtesc - ecuaţiile explică din nou toate observaţiile. Eletrebuie să facă aceasta, deoarece teoria începe cu presupunerea că toate mişcările suntrelative. Nu se poate spune cu certitudine că există ceva în repaus. La alegerea dvs. - ecuaţiilerelativităţii generale ies la fel. Einstein a pus (Principiul lui) Mach într -o formă matematică şi

ceea ce a apărut este cu siguranţă una dintre creaţiile finale ale minţii umane. Ca şi Galileo,

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 13/16

13 

alchimistul Newton, şi mulţi alţii, care susţin ştiinţa atee, Einstein n-a dovedit nimic. Chiar

filosoful ateu, Bertrand Russell (1872-1970), afirmă în mod corect: 

Dacă pământul se roteşte o dată pe zi de la vest la est cum a învăţatCopernic, sau cerurile se rotesc o dată pe zi de la est la vest, cum au crezut

 predecesorii lui, fenomenele observabile vor fi exact la fel. Aceasta aratăun defect în dinamica newtoniana, deoarece o ştiinţă empirică nu artrebui să conţină o ipoteză metafizică, care nu poate fi niciodatădovedită sau infirmată de observaţie.

Aceşti oamenii de ştiinţă  influenţat deocultism au pătruns fraudulos în domeniulsacru al metafizicii, acea filosofie înaltă, careîncearcă să explice metodic realităţi ultime. Şiaceastă infracţiune, a tras imediat un semnal dealarmă în secolul al XVI-lea în Biserică, în specialde către cei sensibili şi educaţi. Neavând nici ocompetenţă de funcţionare într -un cadru metafizic,

eşecul ştiinţei putea fi prezis de la început; efortulei de a dovedi geocentrismul greşit nu a reuşit.Dar, pentru a continua - însuşi numele de„Einstein”  (salvatorul heliocentrismului) este

„sacru”, şi sinonim cu „geniu”, datorită propagandei conspirative atât de bine difuzate.

Şi, în plus faţă de erorile sale aşa cum au

fost detaliate în De Labore Solis, să nu mai vorbimde eroarea comună printre autorii care confundărelativitatea lui Newton cu cea a lui Einstein,

fantezia celui din urmă nu pot fi reconciliată cuefectul Sagnac. Acest experiment arată că viteza

luminii nu este aceeaşi în orice direcţie, în timpce teoria relativităţii spune că este aceeaşi în oricedirecţie.(...) Şi mai este şi „problema distribuţieiquasarilor.” În 1976, un heliocentrist de acest fel,Y. P. Varshni,  a analizat spectrele a trei sute

optzeci şi cinci quasari (cele mai îndepărtate stele cunoscute faţă de  pământ). O sută

cincizeci şi doi dintre ei au căzut în cincizeci şi şapte de grupuri, toate care au avut aceeaşideplasare spre roşu. Această ipoteză a deplasării spre roşu nu este dezbătută printreastronomi. Să-l cităm pe Varshni, care ajunge la concluzii paradoxale: 

„Pământul este într -adevăr centrul universului. Aranjamentul

quasarilor pe anumite cochilii sferice este numai cu privire la pământ.Aceste cochilii ar dispărea dacă ar fi privite dintr -o altă galaxie sau quasar.Acest lucru înseamnă că principiul cosmologic va trebui să dispară. Deasemenea, aceasta implică faptul că un sistem de coordonate fixat pe

 pământ va fi cadrul de referinţă preferat în univers. Prin urmare, atât

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 14/16

14 

Teoria generală cât şi cea specială a relativităţii trebuie să fie abandonate pentru scopuri cosmologice.” 

Iese Einstein.

Pe scurt, manualele moderne mint atunci când susţin dovezile pentru heliocentrism.După patru sute de ani, „se pare”, că Dumnezeu are dreptate. N-am „evoluat” acum în cerccomplet la concepţia de dinaintea secolului XVI? Sf . Robert Bellarmin

6 nu a văzut nici odovadă şi nici Van der Kamp, care a spus: „numeroase experimente au confirmat stabilitatea

(geocentrismului); nici una nu l-a dislocat.”  Înainte de concluziile secţiunii ştiinţifice aacestui studiu, să luăm în considerare pentru un moment presupusa vechime a pământului,variind în miliarde de ani, evoluţia şi descendenţa omului din forme de viaţă inferioare, teoriaabstractă a relativităţii, universul în expansiune, „găurile negre”, viaţa pe alte planete -

întreaga panoplie a miturilor organizate. Fiecare dintre aceste teorii, travestite în adevăr, îşiare originea în tatăl minciunii. Presupusa existenţă implicită a formelor de viaţă pe planeteleîndepărtate este o excrescenţă naturală a heliocentrismului. Acest mit, de asemenea, este

eretic şi datează cel puţin de pe vremea  Sf. Bonifaciu,  în secolul al optulea. Aceste fiinţe presupuse (precursorii lui homo sapiens), într -un univers aflat în expansiune, enorm (ba chiar,

fără limite), în conformitate cu punctul de vedere contemporan în astronomie (care este„acentric”  - fără centru), nu ar fi descendenţi ai lui Adam şi, prin urmare, nu ar putea firăscumpăraţi de suferinţa şi moartea lui Hristos pe Cruce. Întreaga întrupare este încompromisă.” 

Malcolm Bowden a rezumat tot corpul de dovezi cum ar fi:

(A) experimentul Sagnac [numit şi Interferenţa Sagnac] a dovedit că eterul este cel care  

 poate fi folosit ca un cadru de referinţă pentru mişcări. Aceasta demolează teor iilerelativităţii a lui Einstein;

  (B) Utilizând  eterului ca un cadru de referinţă, experimentul Michelson-Morley a

arătat că NU ne rotim în jurul soarelui;  

  (C) experimentul lui Airey a dovedit că lumina stelară venea deja pe  pământ la ununghi, fiind purtată de către un eter rotativ; 

  (D) Experimentul Michelson-Gale [numit de asemenea experimentul Michelson-Gale- 

Pearson] a arătat că eterul merge în jurul  pământului staţionar cu o rotaţie pe zi.(Alternativa după care Pământul s-a rotit odată pe zi într -un eter staţionar este

infirmată de experimentul lui Airey. Notă - ca să fim pedanţi, experimentul lui Airey aimplicat măsurători de unghi mic, ca urmare a „vitezei mari a pământului în jurulsoarelui” de 30 km/s. Rotaţia pământului la ecuator este de doar 0,45 km/s şi este prealentă pentru a înregistra orice schimbare de unghi.)  

În propriile lor cuvinte 

Fizicianul olandez  Hendrik   Lorentz (cel cu ecuaţiile de translaţie Lorentz, bazateoriei generale a relativităţii) a constatat că: 

6 Sfânt catolic dar nerecunoscut în ortodoxie 

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 15/16

15 

"Pe scurt, totul se petrece ca şi cum pământul ar fi nemişcat..." 

Marele său contemporan Henri Poincaré  a

mărturisit: 

„O mare parte din cercetare a

fost efectuată în ceea ce priveşteinfluenţa mişcării pământului.Rezultatele au fost întotdeauna negative(...) Noi nu avem nici un mijloc de a

descoperi dacă suntem sau nu într -omişcare uniformă de translaţie...” 

Arthur Eddington a îndrăznit să afirme că: 

„Nu a fost doar o alternativă;viteza adevărată a  pământului prinspaţiu s-ar putea întâmpla să fie zero.” 

Wolfgang Pauli a recunoscut:

„Eşecul multelor încercări de a măsura terestru efectele de mişcarea pământului pe fenomene fizice ne permite să... [Pauli sugerează să trecemla abstractele teorii ale lui Einstein, "trapa de evacuare a heliocentricităţii"

 bazate pe experimente de gândire]” 

Lincoln Barnett este de acord:

„ Nici un experiment fizic nu a dovedit vreodată că de fapt pământuleste în mişcare.” 

Şi unul dintre participanţii principali la experimentul care îi poartă numele ( Albert A.

Michelson), uimit de rezultatele care au mers contra propriului său reflex heliocentric: 

„Această concluzie contrazice direct  explicaţia... care presupune că

 pământul se mişcă.” 

Astronomul Sir Fred Hoyle rezumă astfel:

„Astăzi nu putem spune că teoria lui Copernic este "corectă" şi teorialui Ptolemeu este "greşită", în orice sens semnificativ (...), astăzi, ştiinţa este

 blocată în paradigme Fiecare bulevard este blocat de convingeri care suntgreşite, şi dacă să încercaţi să obţineţi ceva publicat într -un jurnal de astăzi,veţi acţiona împotriva unei paradigme, iar editorii vă vor refuza.” 

8/2/2019 Pământul rotativ: teorie, fapt, sau ficţiune?

http://slidepdf.com/reader/full/pamantul-rotativ-teorie-fapt-sau-fictiune 16/16

16 

Concluzie

Sistemul de geostatic, geocentric a universurilor este o realitate dovedită,demonstrabilă şi  predictibilă - ceea ce face ca teoria heliocentrică să nu fie decât un zbor irealde fantezie. Sau cum a zis Friedrich Nietzsche: 

„... În timp ce Copernic ne-a convins să credem, contrar tuturorsimţurilor, că  pământul NU stă fix, Boscovich ne-a învăţat să  lepădămcredinţa în ultimul lucru car e "stă fix" pe  pământ: credinţa în "substanţă",în "materie", în reziduul pământesc şi particula-atom - este cel mai mare

triumf asupra simţurilor care a fost câştigat până acum pe pământ.” 

Aha! Cineva este în sfârşit cinstit. Deci, ce totul se reduce la asta: atunci cândomenirea cedează la nevoile sale şi răzvrăteşte împotriva Creatorului său, devine un fugar -

un vagabond („Dumnezeu este mort”, „fă ceea ce vrei, aceasta este întreaga lege”...), şi care duce inevitabil la „eliberarea” de sens în sine! Deci, atunci această teorie a ştiinţei naturale aunui „Pământ în mişcare” nu este nici ştiinţifică, nici teorie, ci doar o aiureală. 

 Adevărul este... mai ciudat decât ficţiunea. - Lord Byron