ALEXANDRU PALEOLOGU,

Simţul practic

“Nu există om superior lipsit de simţ practic.”

(Despre simţul practic)

Sursa citatelor:

“Nu numai deosebirile, dar contradicţiile şichiar conflictele dintre generaţii sunt un

fenomen firesc.”

(Generaţie si continuitate)

“…există iluzii statice care sunt idolişi iluzii dinamice care sunt idealuri.”

(Mihai Ralea)

“…există o formă foarte paradoxală

şi subtilă a ipocriziei,

care ajunge să se confunde cu sinceritatea.”

(Curajul talentului)

ALEXANDRU PALEOLOGU SIMŢUL PRACTIC

“Cele mai crunte ultragii, cele mai triviale

injurii pot străluci cu o lumină de vitralii

dacă cel care înjură e un om de onoare.”

(Despre invectivă)

“Invectiva e un fapt de mare artă numai

dacă e şi unul

de mare conştiinţă.”

(Necesitatea polemicii)

ALEXANDRU PALEOLOGU, SIMŢUL PRACTIC

“Arta nu are nevoie de „nivel estetic‟:

are nevoie de gust, ceea ce înseamnă

libertatea şi siguranţa spiritului,

dar acea libertate sporită

prin educaţie şi disciplină.”

(Nivel estetic)

“E bine să ştim că mediocrităţile

pot fi uneori „interesante‟,

dar oamenii superiori sunt superiori

prin exemplaritate,

deci printr-o mare cuprindere omenească.”

(Ispita jurnalului)

ALEXANDRU PALEOLOGU, SIMŢUL PRACTIC

“Negaţia e o funcţie esenţială şi

indispensabilă a inteligenţei; fără

ea nu s-ar putea înţelege nimic.”(Despre negativism)

“E mult mai uşor să pari inteligent

negînd şi contestînd

decât admirînd.”(Despre negativism)

ALEXANDRU PALEOLOGU, SIMŢUL PRACTIC

“Tot ce e expresie a spiritului uman

rezistă prin stil şi numai prin stil.”(M. Ungheanu: Pădurea de simboluri)

“O mare literatură se face cu o mare proză.” (Poezia si proza noastră de azi)

“Nici o cultură nu poate fi cunoscută şijudecată în ea însăşi, ci numai pe plan universal.” (Necesitatea locului comun)

ALEXANDRU PALEOLOGU, SIMŢUL PRACTIC

”Gustul victoriei

şi demnitatea înfrângerii

sunt de milenii un principiu de

educaţie şi totodată o exaltare

primordial-umană.”

(Sentimentul agonal)

ALEXANDRU PALEOLOGU, SIMŢUL PRACTIC

“Absolutul este o vocatie a raţiunii.

Unde nu e raţiune, nu e nici absolut.

El este ispita cea mare a spiritului

şi deci şi vinovăţia lui,

fără de care

nimic nu are nici sens, nici valoare.

E felix culpa.”

(Vinovăţia spiritului)