Tema 1: Notiuni de baza.

1. Asigurarea matematica a calculatorului si structura ei.2. Probleme de elaborare a asigurarii programatice.3. Definirea pachetului de programe.4. Clasificarea pachetelor de programe.

-1-

- Sistem de operare;- Aplicatii;- Utilite.

Notiuni care intra in programe aplicative:

- Program separat;- Pachet de programe;- Sistem de programe;- Programe ale unui autor;- Sisteme expert;- Sisteme inteligente de programe;- Baze de date inteligente;- Baze de date associative.

Solutionarii oricarei probleme la calculator perced o serie de etape obligatorii:

1. Elaborarea metodei matematice;2. Reprezentarea solutionarii ca consecutivitate de operatori;3. Inregistrarea acestor operatori intr-un limbaj de programare;4. Translarea operatorilor;5. Elaborarea documentatiei care asigura posibilitatea solutionarii de alti

utilizatori;6. Testarea si implementarea programelor.

Pentru obtinerea unor indici inalti a calculelor se impun masuri speciale pentru asigurarea eficaciatii necesare anularii fluxului de probleme a diferitor utilizatori prin calculator. Rezultatul tuturor acestor etape de obicei este numit asigurare matematica.

Definitii: Asigurarea matematica este totalitatea metodelor matematice a algoritmelor limbajului algoritmice si asigurarii programatice destinate pentru pregatirea programelor pentru rularea la calculator, asigurarea trecerii effective a problemelor prin calculator si livrarea solutiilor problemelor.

Asigurarea matematica consta din 2 parti functionale:

1. Asigurarea matematica generale care este destinata pentru pregatirea problemelor, pentru solutionarea cu ajutorul calculatorului. Organizarea si controlul procesului de calcul, asigurarea solutionarii efective a problemelor cu calculatorul.

2. Asigurarea matematica specializata (functionala) – asigura solutionarea problemelor concrete de producere, gestiune si stiintifice ale userilor, asadar scopul asigurarii matematice generale consta in asigurarea functionarii la nivelul planificat a calculatorului, iar scopul asigurarii matemeticii specializate consta in obtinerea informatiei noi stiintifice sau de gestiune.

Una din componentele de baza ale asigurarii matematice este asigurarea programatica.

Definitie: Asigurarea programatica - totalitatea de programe si documentatie referitore la ele detonate pentru realizarea scopurilor si problemelor cu ajutorul calculatorului.

Asigurarea matematica reprezinta dezvoltarea asigurarii programatice cu adaugarea unora asa componente ca metode, limbaje algoritmice si algoritmi. Dupa destinatia functionala, asigurarea programatica poate fi impartita in 2 parti:

1. Asigurarea programatica de system – destinata pentru automatizarea elaborarii programelor pentru organizarea si controlul procesului de calcul la calculator.

2. Asigurarea programatica specializata – destinata pentru solutionarea problemelor concrete pentru diferite sfere de aplicatii:

- de gestune- stiintifice- medicina- deservire de masa- etc.

Asigurarea programatica este alcatuita din 3 parti:1. Sisteme de operare, inclusive sisteme de programare;2. Programe applicative;3. Programe ajutatoare (adaugatoare, de control, teste de diagnosticare, etc)

Partea cea mai numeroasa a asigurarii programatice este programarea aplicativa.

-2-

1 – Sisteme de operare;2 – Aplicatii;3 – Sisteme de programare.

Elaborarea asigurarii programetice este un proces foarte complex.Ex: Elaborarea SO de catre firma IBM pentru colculatoarele de generatia a 2-a alctuiau 200 om/an. Pentru calculatoare de gen. 3 – 2000 om/an.

-3-

Defenitie: Pachet de programe aplicative-complexul de programe aplicative interconectate care au o organizare speciala si care asigura sporirea esentiala a productivitatii muncii programatorilor si utilizatorilor pachetului. Mijloacele de sporire a productivitatii muncii a programatorilor consta in crearea complexelor speciale de programe, care asigura simultan necesitatile unui numar cit mai mare de utilizatori. Asa complexe de programe trebuie sa indestuleze un sir de cerinte uneori contrdictorii. Chiar si la solutionarea unor probleme asemanatoare difiriti utilizatori inainteaza fata de programe diferite cerinte care rezulta din conditiile solutionarii problemelor (formatele datelor de intrare, formatul rezultatului, diminsiunile problemelor, configurarea calculatorului, etc.). Pentru ca utilizatorul sa poata aplica un pachet de programe pentru solutionarea unor probleme concrete , pachetul trebuie sa posede mijloace de reglare de obicei realizate de limbajul de intrare a pachetului.

1990

1

2

3

La elaborarea pachetului se presupune ca el este orientat pentru un cerc larg de utilizatori, de aceea sunt formulate cerinte inalte fata de realizarea programatica, calitatea solutionarii, sistemul dioagnostic, performarea documentatiei.

Un indice important a unui pachet il constitue nivelul lui de integrare care se determina de numarul de probleme pe care le rezolva pachetul si volumul functiilor pentru serviciile pachetului. Pe de o parte sporirea acestui indice micsoreaza cheltuelile sumare pentru programare (in raport cu o solutie), deoarece se mareste nr. utilizatorilor. Totodata sporeste complexitatea pachetului factorilor care este lega cu sporirea complexitatii limbajului de intrare. Sporesc deasemenea si cerintele catre configurarea sistemului de calcul/calculatorului. Cele mai caracteristice particularitati de orgaizare a unui pachet de programe consta in urmatoarele:

1. Orientarea pachetului programelor aplicative pentru o clasa de probleme determintade domeniul de obiecte a pachetului. In dependenta de specificul domeniului de obiecte pachetele pot fi: - orientate dupa metoda;

- orientate dupa problema.Ex: Pachetele orientate la metade sunt destinate pentru solutionarea problemelor (grupelor de probleme care au formulare asemanatoare prin diferite metode).

Adesea domeniul de obiecte a acestor pachete includ probleme de calcul sau matematica aplicata. Necesitatea realizarii in pachet a unui grup de metode este dictata de 2 pricini. Daca avem probleme apropiate dar nu echivalente atunci fiecare din ele pot necesita utilizarea metodelor particulare sau modificarea formularii problemei pentru a fi redusa la o problema standard. In unele cazuri pentru solutionarea problemelor de un singur tip de exemplu problemele prgramarii neliniare pentru care nu exista o metoda universala nesolutionara. Eficacitatea fiecarei metode se determina de parametrii problemei. Drept exemplu de pachet orientat pe metode poate servi pachetul de programare metematica pentru problemele de programare neliniara. Pachetele orientate pe probleme sunt destinate pentru solutionarea unor probleme aparte care se deosebesc esential atit dupa formulare cit si dupa metodele de rezolvare. In unele pachete se asigura solutionarea unor probleme complexe care include ca etapa intermediara problemele particulare numite si mai sus. Asa pachete sunt destinate pentru rezolvarea unei probleme de la care provine si denumirea (de exemplu: pachetele pentru sistemele automatizate de producere sunt din aceasta clasa).

2. Fiecare pachet detine un anumit numar de posibilitati referitor la metodele de prelucrare a datelor, formele de reprezentare a datelor, complexitatea diagnosticului, etc. Acest fapt permite utilizatorului sa aleaga configuratia necesara de prelucrare a datelor.

3. Includirea in pachetele de programe complexe a mijloacelor de reglare a pachetului pentru alegera configuratiei necesare pentru prelucrarea datelor. Aceasta caracteristica nu se refera doar la pachetele de structura simpla care largesc bibliotecile.

4. Micsorarea vizibila a cerintelor catre nivelul de pregatire profesionala a utilizatorului in domeniul programarii.

In caz ideal pachetul elaborat si reglat trebuie sa fie exploatat de utilizator fara interventia programatorului. Unele pachete au asa o proprietate, de obicei aceste pachete sunt raspindite in mediul de deservire insa simplificarea limbajului de intrare conduce neaparat la ingustarea posibilitatilor pachetului, de aceea exploatarea pachetului cu posibilitati dezvoltate necesita cerinte destul de inalte catre calificarea programatorului. Compromisul adesea consta in exploatrea pachetului de programator si exploatori de diferita calificare.

-4-

In baza clasificarii pachetului de programe aplicative pot fi stabilite diferite criterii, fiecare din ele caracterizind proprietatile pachetului. Vom examina clasificarea PPA:

1. Functiile realizate de pachet;2. Sistemul de operare sub care functioneaza PPA;3. Modalitatea de gestiune cu pachetul.

1. Dupa functiile realizate de: - pachet, care asigura un regim de prelucrare a datelor, pachete care largesc

posibilitatile sistemului de operare;- pachete, care asigura solutionarea problemelor utilizatorului.

2. Dupa tipul sistemului de operare PPA se impart in pachete aplicate la un sistem concret de operare, clasificarea apare deoarece diferite sisteme de operare utilizeaza diferite conventii, standarte, formate, care deobicei nu coincid in diferite sisteme de operare: pachete pentru SO MS-DOS, WINDOWS, LINUX, MAC.

3. Dupa modalitate de gestiune PPA se impart in 2 clase mari: - pachete de structura simpla; - pachete de structura complexa.

Pachetele de structura simpla largesc posibilitatile de exploatare a sistemului de operare inclusiv lucrul in regimul de partajare a timpului in regim real de timp,lucrul calculatoarelor cu multe procesoare si coordonarea lucrului cu citeva calculatoare intr-un complex de masini de calcul. De obicei elaborarea unora asa

pachete astfel consta in modernizarea supervizorului a SO sau crearea unui nou supervizor. Pachetele de clasa a doua asigura solutionarea problemelor economico matematice ingineresti, stiintifice, specilizate si se numesc pachete de destinatie generala. Pachetele de programe de structura simpla reprezinta un set de module care asigura solutionarea diferito probleme ale domeniului de obiecte la care este orientat pachetul. Pachetele de structura simpla se impart in doua grupe: pachete din prima grupa contin module, adresarea la care se realizeaza dintr-un program aplicat sau a utilizatorului. Conexiunea informationala a modulelor are loc de obicei la nivelul memoriei operative, ceea ce uneori micsoreaza dimensiunile problemei rezolvate. Introducerea si extragerea rezultatelor, utilizarea memoriei externe in calitate de tampon si alte actiuni sunt pe contul programatorului. Pachetele de prma grupa sunt convenabile pentru largirea bibliotecilor de sistem sau personale si se numesc pachete de largire ale bibliodecipor. Din punct de vedere istoric aceste pachete au avut ca permergatori bibliotecile de programe standart utilizate la calculatoare de generatia a 2-a. Deosebirea principala ale pachetelor cu strucura simpla de biblioteci ale programelor standart consta in faptul ca adresarea la primele are loc in codul masinii, iar pachetele de structura simpla utilizeaza in acest scop un limbaj de programare. Totodata pachetele de largirea bibliotecilor pt fi utilizate de programatori de calificare inalta. Pachetele de grupa a 2-a se numesc pachete cu programe autonome. Deosebirea pachetelor acestor grupe consta in fixarea problemelor solutionate de pachet de programe autonome, adresarea la cere se realizeaza printrun pas sinestatator a problemei de calcul. Asa organizare a pechetului necesita elaborarea interactiunii informationale a modulelor la nivelul memoriei externe. De obicei pentru acest lucru se utilizeaza masive intermediare. Pentru gestiunea cu pachetul se utilizeaza limbaj de gestiune cu sarcinile. Pachetele cu structura autonoma ocupa un loc aparte intre pachetele cu structura simpla si complexa. Intre pachetele de structura complexa pot fi evidentiate 2 grupe: pachetele de I grupa sunt pachetele cu adresare in ordine arbitrara la module care sunt dezvoltarea de mai departe a pachetelor cu programe autonome. Functiile de gestiune cu pachetul se concentreaza in module speciale care alcatuiesc programele de gestiune, interfata de interactiune dintre module se realizeazala nivelul memoriei operative sau externe. Ordinea de adresare la module si ordinea de conectare informationala a modulelor (interfata este stabilita de utilizator). Pentru aceasta utilizatorul foloseste limbaj de intrare a pachetului care asigura stabilirea consecutivitatii de adresari la module si posibilitati elementare de prelucrare a datelor, insa pachetul nu controleza ordinea adresarii la module, de aceea un program corect din punct de vedere sintactic in limbajul de intrare poate fi fara de sens din punct de vedere al continutului (ex: de asa pachet poate servi pachetul de programare matematica destinat pentru solutionrea problemelor programarii lineare).

A II-a grupa de pachete de structura complexa sunt pachetele cu consecutivitate fixa de adresare la module. In pachetele de acest grup consecutivitatile de adresari la module se stabilesc la crearea pachetului sub forma de graf care reflecta legaturile de tip pricina-consecinta pentru rezultatele etapelor de calcul realizate de module. Prin urmare graful domeniului de obiecte serveste ca model matematic al domeniului de obiecte. Rezolvarea unei probleme corespunde unei parti a grafului domeniului de obiecte. Existenta in pachet a modelului domeniului de obiecte si mijloacelor care permit lucrul cu graful domeniului de obiecte simplifica gestiunea cu pachetul, deoarece la adresarea la pachet este destul de a indica doar scopul adresarii, informatia despre graful solutiei fiind prezenta in pachet. Aceasta schema admite si unele variatii si generalizari de ex: pot fi admise citeva cai de solutionare ale aceleiasi probleme. Pot fi utilizate diferite clase de date la solutionarea uneia si aceleiasi clase de probleme, de ex: utilizind diferite puncte ale grafului, domeniului de obiecte ca puncte initiale. Pachetele acestui grup au cea mai mare complexitate a organizatiei si formuleaza cele mai mici cerinte catre clasificarea utilizatorului. Aceasta directie de construire a pachetelor de programe se dezvolta cel mai intens in timpul de fata. La aceasta directi de clasificare se mai ia in consideratie organizarea gestiunii pachetului, adica modalitatea de interactiune intre utilizator si pachet. Din acest punct de vedere se deosebesc 3 clase de pachete:

- Pachete care lucreaza in regim de prelucrare in pachet;- Pachete cre lucreaza in regim de dialog;- Pachete ce permit alegerea a unuia dintre 2 regimuri.

Principiile de elaborare a pachetelor de programe. Dezvoltarea intensiva si efectiva a asigurarii programatice in ultimul tomp se realiza incet din cauza tehnologiei neefective de elaborare. Una din principalele acestei situatii consta in predominarea ideei despre faptul ca elaborarea programelor nu este o meserie dar este maiestrie. De sigur elaborarea programelor complexe in conditiile limitarii resurseor necesita eforturi intelectuale sporite si fac munca programatorului ca munca de creatie insa tendintele actuale (micsorarea costului unei operatii la calculator, sporirea caracteristicii tehnice inclusiv viteza, memorie, conectarea la alte calculatoare) permit a inbunatati conditiile de elaborare a programelor si a elabora produsele program pe baze industriale. Vom examina princippil de baza care permit trecerea la programare pe principii industriale. Sa stabilim pentru inceput neajunsurile tehnologiilor de programare din ultimul timp:

1. Unicitatea programelor- foarte des programele elaborate erau unice ca rezultat al muncii unui programator. Acest lucru facea ca procesul de insusire a programului de utilizatori si alti programatori sa fie cu anumite greutati, uneori chiar i pentru creatorul programului.

2. Lipsa evidentei perspectivelor de evidenta a dezvoltarii care constau in evidenta cerintelor doar zilei de azi. Acest fapt inrautatea adaptarea si dezvoltarea asigurarii programaticii si aduce la sporirea pretului.

3. Lipsa unei centralizari in elaborarea centralizarii matematice care aduce la faptul ca unul si acelasi obiect este programat de diferite colective de programatori.

Pentru a spori eficacitatea elaborarii asigurarii programatice este necesar a construi acest proces pe baza principiilor productiei industriale, adica prin industrializare. Pot fi formulate urmatoarele principii car cuprind toate etapele de elaborare a asigurarii programatice. Vom deosebi principiile proectarii asigurarii programatice:

1. Principiile tehnologiei de elaborare;2. Principiile organizatorice.

Tema 2: Principiile de proectare ale asigurarii programatice.

1. Standartizarea arhitecturii pachetelor de programe.2. Rationalizarea arhitecturii- arhitectura utilizata trebuie sa fienu numai

standard dupa parametrii indicati, dar si optimala dupa ceilalti parametri in alegerea carora este posibila alegerea aleatoare.

3. Standardizarea documentatiei pachetelor de programe.4. Orientarea precisa a fiecarui pachet pentru o categorie de utilizator

(administratorul intreprinderii, cercetator stiintific, personal ingineresc, programatorul de sisitem, programatorul de aplicatie).

Tema 3: Principiile tehnologice de elaborarea.

1. Argumentarea stiintifica a tehnologiei de elaborare a pachetelor de programe.

2. Aplicarea larga a mijloacelor de automatizare la diferite niveluri soi etape a elaborarii pachetului inclusiv automatizarea programarii, aplicarea mijloacelor de generare automata a partilor pachetului, automatizarea procesului de corectare a erorilor automatizarii elaborarii documentatiei.

3. Utilizarea la maximum a programelor elaborate anterior.

Tema 4: Principii organizationale.

1. Cenatralizarea la un nivel destul de innalt al elaborarii asigurarii programatice.

2. Centralizarea amplasarii comenzilor printre intreprinderile puternice specializate in elaborarea asigurarii programatice.

3. Organizarea informarii largi a utilizatorilor potentiali despre asigurarea programata elaborata si organizarea schimbului efectiv si coenteresat a asigurarii programatice.

Totodata elaborarea centralizata conuce la etirajarea produselor program ca marfa pe baza unitatilor valutare. Acest lucru creeaza problme speciale:

- Asigurarea pentru programe a unui exterior placut ca marfa;- Reglementarea responsabilitatii pentru programele eterajate intre acei care

elaboreaza si cei care livreaza produsele program;

- Fixarea unor preturi tari pentru produsele program;- Posibilitatea de livrare a produselor in arenda;- Stabilirea functiilor de reclama, realizare pentru utilizatori.

Elaborarea asigurarii programatice se realizeaza pri 2 cai:1. Ca elaborari originale a produselor program;2. Ca programe elaborate anterior dar prelucrate pentru rularea pe calculatoare

moderne. De obicei elaborarea programelor se realizeaza pe baza structurii modulare. Sistemele modulare au capatat in ultimul timp o intrebuintare larga insa pentru utilizarea efectiva a structurii modulare este necesara standardizarea contextului si tipul lor de module ce realizeaza servicii precum si modalitati de coneziune a lor. Referitor la standardizarea si unificarea modulelor pachetelor si documentatiei pentru ele sunt formulate cerinte, realizarea carora asigura atit aplicre automata a modulelor cit si utilizarea lor in pachete de programe in structura complexa. Mai putine realizari au fost in standardizarea si unificarea sistemelor modulare inclusiv a programelor de gestiune care organizeaza lucrul pachetelor de programe. Sa ezaminam intrebarea despre transferul programului de la calculatoare de generatii mai mici la cele mai mari. Transferul direct este imposibil deoarece calculatoarele de diferite generatii int incompatibile, apare problema de prelucrare a programelor ce vor fi transferate, ceea ce presupune desavirsirea programelor si inlocuirea cu programe originale efective. Transformarea asigurarii programatice de la generatiile posterioare la cele anterioare se realizeaza:

1. Emularea;2. Prelucrarea directa;3. Convertirea.

Emularea – fie ca avem 2 limbaje ale calculatarului L1 si L2. Fie comanda in fiecare limbaj se considera ca un mesaj in limbajul respecti. Mesjul M1 se transforma in M2 pentru generatia urmatoare daca in M2 nu exista echivalent atunci M2 trebuie sa se modeleze, adica sa se inlocuiasca cu o consecutivitate de microcomenzi din M2. Acest proces se realizeaza printr-o schema sau printr-un program, in primul caz se spune ca are loc emularea programei initiale. Transformarea programului prin comenzi ale limbajului S2 uneori se numeste simulare. De obicei termenul emulare include atit emularea cit si simularea.

Prelucrarea directa – aceasta metoda este cea mai raspindita si consta in traducerea programului scrisa intr-un limbaj pentru generatia precedenta intr-un limbaj de nivel inalt pentru generatia urmatorului limbaj care poate fi acelasi sau altul. Totusi sunt cazuri cind pentru aceasta prelucrare se utilizeaza translatorul de pe programul prelucrat. In acest caz ca limbaj in care se prelucreaza se alege acelasi limbaj sau un limbaj apropiat. Etapele prelucrarii directe sunt:

- primirea programului;- primirea versiunii complete;- elaborarea documentatiei noi care indica schimbarile incluse.

Convertirea – ea se realizeaza la analog cu emularea insa nu la nivel de comenzi a masiniidar in programe in limbaj algoritmic. Se realizeaza ca un program special convertor.

Tema 5: Arhitectura pachetelor de programe aplicative.

1. Arhitectura simpla si complexa;2. Partile componente ale PPA;3. Domeniul de obiecte ale pachetului;4. Graful domeniului de obiecte;5. Limbajul de intrare a pachetului;6. Cerinte catre limbajul de intrare a pachetului.

-1-

Notiune de arhitectura a pachetului include descrierea gestiunii cu pachetul si descrierea structurii pachetului. Fiecare pachet realizeaza o multime de posibilitati destinate prelucrarii datelo insa la o adresare concreta la pachetul utiliztirul se intereseaza de o singura posibilitate. In procesul de interactiune a utilizatorului cu pachet are loc reglarea pachetului pentru o varianta concreta de utilizare. In unele cazuri in procesul de interactine poate avea loc gestiunea operativa cu procesul de calcul. In pachetul de structura simpla, inserarea modulului in program se realizeaza in procesul de alcatuire a programului aplicat (pentru pachetele ce dezvolta posibilitatile bibliotecilor) sau la scrierea operatorilor programului de gestiune cu sarcinile ce asigura lucrul pachetului (pentru pachetele cu module autonome). Inserarea modulelor in lantul celor rulate se realizeaza la etapa rularii programului aplicativ sau la indeplinirea sarcinilor utilizatorului, prin novarea notiunea „interactiunea utilizatorului cu pachetul”, in acest caz poarta un caracter conditional. La utilizarea pachetelor de structura complexa interactiunea are loc in regimul prelucrarii in pachet sau in regim de dialog. Regimul de prelucrare in pachet se utilizeaza si in prezent, cu folosirea diferitor modalitati de automatizare a diferitor scenarii. Acest regim de lucru al pachetului este unregim cu un cost de exploatare mai mic, deoarece nu se cheltuie resurse pentru dialog, deci economic, prelucrarea in pachet este mai preferata. La prelucrarea in pachet, informatia despre varianta de utilizare a pachetului se include in sarcinile pachetului de intrare sau scenariu sub forma de program in limbaj de intrare a programului. Insa erorile sintactice, produse de limbajul de intrare pot aduce la stoparea lucrului problemei. Un alt neajuns al regimului de pachet consta in imposibilitatea dirijarii operative in varianta de utilizare a programului.Regimul de dialog al utilizarii PPA nu are aceste neajunsuri, deoarece presupune utilizarea unui terminal pentru dirijarea

operativa. In primul caz de utilizare a acestui regim dialogul s eutilizeaza doar pentru initializarea pachetului care consta in formarea sarcinei sau scenarului in limbaj de intrare cu translare ulterioara cit si pentru inserarea corectiilor pe care le-a admis utilizatorul. Deci regimul de lansare se aplica pentru lansarea pachetului de srcini in limbaj de intrare corec din punct de vedere sintactic, Dupa introducerea sarcinii si corectarea erorilor in regimul de dialog se utilizeaza pentru adaugarea informatiilor care lipseste cit si pentru corectarea erorilor observate in procesul finctionarii. Regimul de dirijare a functionarii includ eregimul de lansare dar mai asugura obtinerea rezultatelor intermediare dupa terminarea etapelor de lucru al pachetelor. Obtinerea acestor informatii permite schimbarea operativa a strtegiei de solutionare a programelor pachetului. Acest regim necesita interactiunea utilizatorilor a pachetului in procesul de rezolvare in decursul intregului timp de solutionare. Regimul de dialog presupune utilizarea unui program numit sisitemul de dialog care organizeaza sistemul de dialog. Acest program poate fi program aparte sau componenta a pachetului. Purtarea dialogului necesita un limbaj special care stabileste posibilitatile si profunzimea dialogului. In timpul de fata pentru construirea sistemului de dialog se utilizeaza urmatoarele nivele si forme ale limbajului de dialog:

- Limbaje naturale;- Limbaje formalizate;- Limbaje trunchiate ale limbajului natural;- Limbaje algoritmice;- Aplicarea mnemonicei;- Completarea formelor standarde;- Aplicarea obiectelor vizuale.

-2-

In corespundere cu defenitia PPA in componenta lui intra programul si documentatia programului. Sa examinam structura si functiile programului: principiul de baza al construirii pachetului este principiul structurii modulare in pachetul de structura simpla, deobicei toate modulele au aceleasi drepturi. In pachete de structura complexa modulele de obicei formeaza o structura ierarhica. De aceea lista componentelor, functiilor si interactiunii dintre ele in diferite pachete se pot deosebi esential. O functie deosebita a pachetului care stabileste posibilitatea automatizarii programarii si se utilizeaza la elaborarea pachetelor depinde in mod decesiv d etipul sistemului de operare. Constuctia pachetului poate admite partajarea procesului tehnologic intro serie de etape independente sau poate permite solutionarea problemei intr-un singur pas. In primul caz pentru fiecare etapa se elaboreaza un complex de programe ce realizeaza toate functiile etapei de solutionare. Legatura dintre componentele pachetului se realizeaza la nivelul memoriei externe. In al doilea caz programele pachetului asigura solutionarea problemei in accesarea uni singur pas.

Sa examinam unul din variantele organizarii modulelor pachetelor cu structiura complexa. Pachetul programelor se impart in doua parti:

1. Program de gestiune care realizeaza functia de reglare a pachetului si gestiunea cu procesul de calcul si corpul pachetului care include modulele de prelucrare.

2. Programul de gestiune poate include sansa modulei sau blocuri. Blocurile de dirijare asigura adresarea consecutiva la alte blocuri.

Blocul in/out – indeplineste toate functiile de schimb cu disprzitivele externe, inclusiv comunicarile informationale permite introducerea programului de intrare, introducerea datelor initiale, extragerea datelor finale si intermediare la echipamentul indicat. Translatorul realizeaza translarea programului in limbaj de intarare a pachetului. Forma finala a translarii poate sa se schimbe in dependenta da nivelul limbajului de intrare si metodelor utilizate precum si mediilor de translare. Daca gestiunea cu pachetul are loc la un nivel scazut, rezultatul translariieste o consecutivitate de poduri eventuale. Daca pentru gestiunea cu pachetul se se utilizeaza un limbaj de nivel inalt, rezultatul translarii poate deveni informatie de gestiune necesara pentru realizarea consecutivitatii de apelare a modulelor. Blocul de memorie organizeaza partajarea optimala a memoriei pentru solutionarea problemei. Acest bloc poate realiza si functiile de deservire a memoriei externe (ex: bibliotecile pachetului). Blocul de gestiune asigura apelarea modulelor corpului pachetului conform informatiei de gestiune primita de la translator. Acest bloc poate incarca modulele pachetului in memoria operativa in cazul cind pachetul presupune o structura speciala. Blocul de informare formeaza si livreaza functiii care reflecta mersul indeplinirii tuturor etapelor.

Modulele corpului pachetului includ 2 tipuri de componente sau mai multe. In modulele de primul tip adresarea este permisa din blocul de gestiune pentru modulele de nivelul II si celelalte, adresarea poate avea loc doar de la modulele de la nivelul I. Modulele de nivel urmator pot indeplini functiile de deservire, adaugatoare, inclusiv de generare a pachetelor de stare posibil sistem de instruire. In componenta fiecarui pachet intra masivul datelor de intrare destinate pentru exemplul de control, adica verificarea si examinarea tuturor valorilor din limita. Pachetele care lucreaza in regim de dialog mai contin adaugator blocuri pentru organizarea dialogurilor.

-3-

Fiecare pachet are un domeniu de obiecte la care se refera adica un domeniu al stiintei, tehnicii, alte activitati umane, de ex: programarea neliniara, prelucrarea statistica a datelor, calculelor native, etc. Unele probleme referitoare la domeniul de obiecte se pot solutiona prin diferite metode, altele necesita metode specializate, de aceea pachetele sunt alctuite din module referitoare la domeniul de obiecte care asigura solutionarea pas cu pas a problemei printr-o consecutivitate de module a programului. Asa o consecutivitate se poate considera ca „traiectorie” a procesului de calcul reprezentata printr-un graf in care arcele reprezinta module, iar nodurile reprezinta virfurile de chemare a modulelor. Se realizeaza o reprezentare grafica a domeniului de obiecte utilizind graful domeniului de obiecte. Acesta demonstreaza dependenta dintre module, insa nu asigura rezolvarea problemei, in acest scop se utilizeaza limbajul de intrare a programului, asadar graful domeniului de obiecte a programului se numeste graful orientat care include totalitatea tuturor traiectoriilor proceselor de calcul, care sunt posibile si au sens. Traiectoria procesului de calcul se determina de modulele si ordinea lansarii lor la solutionarea de pachete a unei probleme concrete. Graful domeniului de obiecte nu este echivalent cu schema bloc a programului desi se alcatuieste dupa aceleasi principii. Deosebirea consta in aceea ca schema bloc descrie traiectoriile procesului de calcul la nivelul operaorilor limbajului de programare si se refera doar la un modul.

-4-

Graful domeniului de obiecte descrie tariectoria procesului de calcul la nivelul programului, asadar la construirea grafului domeniului de obiecte se presupune ca se cunosc toate modulele pachetului si interactiunea dintre ele. De obicei pentru reprezentarea grafica se utilizeaza tipurile de linie:

Arata un arc de lucru; Semnifica un arc fictiv; Semnifica o recursie.

Virfurile pot fi de urmatoarele tipuri:

Fiecare arc de lucru corespunde unui modul. Arcul fictiv nu corespunde nici unui modul si se utilizeaza pentru demonstrarea posibilitatii de inlaturare a unui arc sau citorva arce din cele rulate. Arcul de recursie nu corespunde nici unui modul insa arata posibilitatea adresarii multiple catre una si aceeasi consecutivitate.

Exemplu:

O intrare si o iesire

O intrare si citeva iesiri

Mai multe intrari si o iesire

Citeva intrari si citeva iesiri

-5- Limbajul de intrare a unui program de structura complexa se utilizeaza pentru organizarea gestiunii cu pachetul.La elaborarea limbajului de intrare se alege una din urmatoarele posibilitati:

1. O submultime a unui limbaj de programare;2. Se utilizeaza un limbaj tnatural trunchiat;3. Se elaboreaza un limbaj original de intrare.

In calitate de limbaj de intrare se utilizeaza un limbaj foramal. El este o multime a constructiilor sintactice corecte(propozitii).Adevarul sau eroarea fiecarei propozitii se determina de un set de reguli formale numit gramatica formala. Pentru a nota elementele gramaticii formale se utilizeaza metoda analitica sau grafica de descriere. La descrierea analitica este intrebuintat un limabj de nivel mai inalt numit limbaj meta-sintactic sau meta-limbaj. Descrierea gramaticii se analizeaza printr-o consecutivitate de formule la scrierea caruia se utilizeaza semne speciale(:: =; > < ). In afara de aceste simboluri pentru definirea gramaticii se utilizeaza simboluri terminale: FOGHEL, metoda potentialelor, patratelor si simboluri ale metalimbajelor-simboluri neterminale-calculul solutiilor de baza,calculul optimal, date introduse, planul optimal transmis. Reuniunia tuturor multimilor de simboluri terminale si multimile de simboluri neterminale alcatuiesc dictionarul gramaticii. Daca notam multimea simbolurilor terminale cu T si multimea simbolurilor neterminale cu N:T U N= V, unde V- dictionarul gramaticii. Simbolul neterminal Σ din multimea simbolurilor neterminale care intra numai in partea stinga a formulelor se numeste simbol initial al gramaticii. ... Daca gramatica este construita corect acest simbol este unic, prin urmare, asadar o gramatica formala o oarecare G se determinade elementele N, T, Σ, F- multimea formulelor. G= { N, T, Σ , F} Σ - simbol initial(axioma).

TEMA 6: Sisteme de programe si procesul de solutionare a problemelor.

1. Procesul de lucru.2. Procesul de solutionare a problemelor.3. Rame si baze.4. Nivele si nuclee.5. Limbaje si texte.

-1- Examenarea procesului de rezolvare a problemelor cu calculatorul ca un lucru informational permite a formula cerintele principale catre mijloacele de munca utilizate in sistemele de programe. In rezultatul cercetarii continutului, formei si

volumului procesului de munca, obiectului de munca, mijloacelor de munca si forta ei de munca este posibil de a organiza diferite tipuri de sisteme de programe. In procesul de munca forta de munca inzestrata cu mijloace de munca actioneaza asupra obiectelor de munca. Singura forta de munca si ingurul detinator este omul. In dependeta de necesitati si locul in procesul de producere sau reproducere omul se afla in diferite relatii cu obiectele de munca si mijloacele de munca. Referitor la procesele acestea, informatiile de munca se pot evedentia in 3 categorii generale:

1. Utilizatori- formuleaza problema si utilizeaza solutia.2. Prelucratorii- cu ajutorul mijloacelor de munca rezolva problemele.3. Programatorii de sistem(elaboratori)- asigura procesul de munca cu mijloace

de munca, mijloacele programate, date. In unele cazuri careva din aceste categorii pot fi aceleasi persoane.

Obiectele de munca si mijloacele de munca depind de tipul procesului de munca. Vom examina doar procese informationale de munca fara cele materiale si energetice. In calitate de obiecte de munca a proceselor informationale servesc textele care pot fi: texte liniare, in unul sau alt limbaj simbolic- list asembler prolog, visions. Textele grafice care utilizeaza unul sau alt limbaj grafic: diagrame, schite, desene, etc. Texte sonore si texte combinate. Aceste texte in procesul muncii informationale se transforma in alte texte cum ar fi: texte liniare-hipertexte, texte liniare-texte grafice, texte grafice-texte liniare, texte liniare-texte sonore. Mijloacele de munca utilizate in procesele informationale constau din: hardware, software. Asigurarea programatica in sens larg sunt toate textele care specializeaza cu un scop calculatorul potential universal si care include atit prin programele cit si datel in sens ingust asigurarea programatica din punct de vedere sistemic include numai acele texte care reprezinta cerinte, comenzi, consecutivitati de comenzi, programe, module, care pot modifica anumite date sau expresii, propozitii. Iar prin asigurarea programatica in sensul strict inclus se subinteleg programele standard. Cum nu mai apare necesitatea in prelucrarea automata a obiectelor informationale apare necesitatea in echipament de aclcul (universal) si asigurarea programaica (specializata). Asigurarea programatoica se obtine prin variere in anumite diapazoane a continutului, formei si volumului problemelor solutionaate. Continutul include o clasa inchisa sau deschisa de programe, forma include programe „de prlucrare” sau „de alegere” pentru solutionarea problemelor. Volumul include solutionarea incompleta/completa a problemelor. Cazul ideal de solutionare a problemelor corespunde rezolvarii complete a claselor deschise de probleme care concomitent includ si calcule (prelucrare) si alegeri.

1. „Examinarea spatiului de asigurare programatica” demonstreaza ca sistemele de programe din punct de vedere al utilizatorului se refera la mijloacele de munca utilizate la automatizarea proceselor informationale.

2. Sisemele de programe pentru clase mari de probleme permit a obtine solutii cre tind spre solutii ideale.

3. Tendinta sistemelor de programe consta in utilizarea sistemelor de module pentru rezolvarea problemelor dupa o metoda unica.

4. Sistemele de programe au endinta sa fie elaborate sub protectia si gestiunea unor rame si baze unificate.

-2-

Procesele informationale de munca sunt procese de gestiune, solutionare sau procese de rezolvare a intrebarilor, sarcinilor sau proceselor de rezolvare a problemelor. Daca in procesul de rezolvare a problemelor se utilizeaza o multime inchisa, marginita de „stari” (operanzi) si „evenimente” (operatori) atunci in fata noastra este o sarcina, in caz contrar avem o problema. Pentru rezolvarea problemelor este nevoie de a construi o teorie si a o utiliza, iar pentru rezolvarea sarcinilor si intrebarilor e destul a aplica o teorie dupa identificarea ei. Calea de la sarcina/problema, la solutionarea ei se parcurge nu doar printr-o actiune dar si printr-un numar de pasi de solutionare necunoscut la inceput. In fiecare pas a solutionarii se prelucreaza si/sau se elaboreaza elementele solutiei, toate cazurile posibile ale solutiei cu elementele corespunzatoare ale solutiei formeaza graful solutiei. Ruta solutionarii este singura cale din graful solutiei pentru rezolvarea problemei date. Din teoria cunoasterii si teoria deciziei problemei sunt cunoscute principiile de construire a grafului solutiei:1. Principiul generalizarii (abstractizare – concretizare, respectiv particular -

deosebit - general – deosebit particular);2. Principiul de descompunere (descompunerea – sinteza, respectiv analiza -

sinteza);3. Principiul ordonarii (inceputul (START) – subscopuri(finisuri intermediare)

1,2…i…n – scopul final (finis)).

De obicei aceste principii se utilizeaza in diferite combinatii ,in rezultat se obtin urmatoarele tipuri de probleme.

Tipuri de probleme

Procesul de solutionare poate fi determinat ca o cale in graful solutiei.

-3-

Rame si baze: Mijloacele de munca utilizate in procesul informational nu sunt omagene si sunt alcatuite din diferite componente inclusiv echipamentul tehnic si asigurarea programatica. Vom diferentia in continuare structura mijloacelor de munca utilizind conceptia de rame si baze. Procesul de solutionare a problemei se organizeaza cu ajutorul a 4 rame, inclusiv:

1. Echipamente periferice pentru introducerea si generarea textelor respectiv input – output;

2. Calculatoare pentru manipularea cu texte;3. S.O. destinate pentru gestiunea cu interactiunea dintre echipamentul tehnic

si asigurarea programatica;4. S.O. specializate destinate pentru gestiunea cu interactiunea dintre bazele

asigurarii programatice.Procesul de rezolvare a problemelor este alctuit cu ajutotul a 3 baze, inclusiv:

1. Grafuri ale solutionarii ca scenarii (baza de scene);2. Pasii de solutionare cu programe (baze de programe);3. Elemente ale solutionarii cu date (baze de date).

Asadar sitemele depline destinate pentru automatizarea solutionarii problemelor sint alcatuite din 4 rame si 3 baze.

Daca este necesar a transmite automat o problema in solutia ei aceasta problema se introduce in rama externa, (echipament periferic) care o primeste si o transmite ramelor interne (ramelor de programe, remelor sistemelor de dioalog, etc.) care recunosc si interpreteaza problema asa incit se poate de stabilit sau de ales scenariul (din baza de scene si devine posibila alegerea rutei necesare); dupa aceasta se poate alege programul (din baza de programe) si datele (baza de date). La procesul pregatirii pentru solutionare de catre programatorul de sistem se precizeaza de:1. Matematician – baza de scene;2. Programator – baza de prgrame;3. Prelucratorul de date – baza de date.

Apoi in procesul de prelucrare:1. Problemele activeaza scenele din baza de scene;2. Scenele activeaza programele din baza de programe;3. Programele activeaza datele din baza de date;

Din probleme si date se formeaza solutii.

Rata solutionarii, adica unirea scenelor si cu ajutorul programelor si datelor permite a obtine diferite modalitati de solutionare:

1. De utilizator fara utilizarea calculatorului in regim de monolog al omului (gestiunea cu rutele cu ajutorul unui text de intrare care concomitent este si textul rutei);

2. De utilizator cu calculatorul in regim de dialog om – calculator (gestiunea cu rutele cu ajutorul citorva consecutivitati de texte intrare - iesire).

3. Calculatorul fara participarea utilizatorului in regimul monologului calculatorului (gestiunea cu rutele cu ajutorul textului de intrare care este si textul sarcinii care se interpreteaza automat).

Desigur in cazul monologului utilizatorului sint necesare posibilitati modeste ale ramei interne. Fiecare pas al solutiei cu elementul corespunzator este determinat de om, de aceea baza de scene se cunoaste doar de om. Spre deosebire de acest caz monologul calculatorului necesita posibilitati foarte bogate a ramei interne care trebuie sa stie sa aleaga automat ruta pe baza bazei de scene. Este clar ca reprezentarea cu ajutorul bazelor si ramelor asigura prelucrarea automatizata unica tehnologic si inchisa a problemelor dintr-o anumita clasa de probleme. In legatura cu acest fapt sistemul de programe poate fi considerat ca si:

1. Sistemul de 3 baze completate pentru solutionarea problemelor;2. Sistemul inchis in 4 rame care asigura solutionarea automata a problemelor.

-4-

Ramele si indeosebi bazele se elaboreaza la diferite niveluri care corespund diferitor grade de abstractie. Vom deosebi 3 nivele:

1. Nivelul exern- nivelul specialistilor practici, aici sunt prezente multe formulari diferite uneori imprecise. Acest nivel este comfortabil omului, nu este obligatar algoritmic si serveste pentru exprimarea partialului si anume a unor domenii specializate de cunoastere.

2. Nivelul conceptual- nivelul teoreticienilor in domenii speciale si in informatica. De obicei utilizeaza un numar redus de formulari precise. Nivelul este comfortabil pentru om si calculator este algoritmizat si specializat si serveste pentru exprimare generalului.

3. Nivelul intern- nivelul lucratorilor la calculatoare a specialistilor practici. El contine multe formulari precise. Acest nivel este confortabil pentru calculator, este algoritmic, serveste pentru exprimarea particularului si anume referitor la calculatoare concrete.

Nucleu- notiune importanta a tehnologiei de solutionare a problemelor de catre sistemul de programe care este direct legat cu forma de solutioanere vom deosebi nuclee care definesc baze de programe si baze de date (ex: nuclee grafice pentru primirea,prelucrarea si generarea obiectelor grafice). Nuclee comunicationale ale bazelor de scene si bazelor de programe(ex:nucleul de dialog pentru comunicarea om-masina sau om-compiuter orientata la probleme). Pri urmare ramele si bazele se pot construi la diferite nivele cu diferite nuclee. In conceptia de nivele si nuclee se realizeaza principiile enumerate anterior din teoria cunoasterii si din teoria solutionarii problemelor. Fiecare nivel se realizeaza cu ajutorul stratului respectiv permitind utilizarea straturilor anterioare(de desubt). Asadar stratul asiguratransformarea nivelului

respectiv in descrierea nivelului de mai jos prin acest fapt(transformarea,schimbarea textelor). Aceasta transformare se poate realiza manual(de catre om) si automat(de masina).

-5-

Limbaje si texte. Deoarece ramele si programele de baza reprezinta texte, construirea si aplicarea sistemelor de programe necesita aplicarea limbajelor. Limbajele sunt sisteme alcatuite din semne si reguli de prelucrare a semnelor. Textele sunt consecutivitati de semne care se obtin ca rezultat al aplicarii limbajelor in concordanta cu regulile de prelucrare a semnelor . In teoria limbajelor efortul decesiv se utilizeaza pentru insusirea proprietatilor materiale , semiotice, sintactice, sigmatice, semantice ale semnelor si regulilor de prelucrare a lor. Solutionarea automata a problemelor necesita crearea unei teorii pragmatice orientata tehnologic a limbajului, forma si volumul caruia determina notiunile principale ale sistemelor de programe: Baza de modele se determina de modelul bazei care la rindul sau stabileste

continutul; Modelul ramelor determina volumul; Modelul straturilor determina forma.

Din analiza modelelor bazelor rezulta ca sunt necesare 5 tipuri de limbaje:1. Limbajele problemelor2. Limbajele scenelor3. Limbajele datelor4. Limbajele solutiilor 5. Limbajele programelor

Textele scrise in aceste limbaje se interpreteaza de rame, pentru ca interpretarea sa fie posibila limbajelor trebuie sa fie cunoscute ramelor, adica multimea textelor in limbaje trebuie deasemenia sa fie descrise. In corespundere cu acestea deosebim limbaje de descrierea a textelor(metalimbaje); limbaje de formulare a textelor(propriu limbajelor obiectuale). Ramele si bazele se descriu la diferite nivele de abstractie. Aceasta inseamna ca sunt necesare 3 tipuri de limbaje:

1. Limbaje externe(limbaje specializate de descriere a problemelor)2. Limbaje conceptuale(orientate la probleme, adica limbaje algoritmice)3. Limbaje interne(limbaje ale masinii).

Limbajul de descriere a problemelor stabileste care probleme pot fi formulate. Fiecare problema determina un scenariu in care se cauta ruta solutionarii, asadar descrierea problemei este baza lucrului matem,aticianului(analiticianului problemei) care pe aceasta baza formuleaza baza de scena. Fiecare formulare a problemei descrie un scenariu asa incit poate fi alcatuita formularea scenariului. Concomitent cu aceasta, formularea problemeidescrie si solutia, adica intre descrirea scenariului si descrierea solutionarii exista o legatura trainica: descrierea

tuturor cailor de solutioanare(a scenariului)si descrierea solutionarii se asigura una pe alta. Descrirea scenelor stabileste care scena pot fi formulate. Fiecare scena stabileste programe ca pasi de solutionare, asadar formularea scenelor este lucrul de baza al programatorului care bazinduse pe ea formuleaza baza de programe si baza de date. Fiecare formular a scenelor descrie programele si datele ce pot fi alese din bazale respective. Intre descriea programelor si descrierea datelor exista reltaii analogice cu relatiile dintre descrierea scenelor si descrierea solutiilor. In dependenta de tipul problemei au prioritate sau descrierea problemelor sau descrierea datelor. Exista scenarii orientate pe fluxul de gestiune (prioritate are descrierea programelor) si scenarii orientate pe fluxul de date (prioritate are descrierea datelor). De obicei predomina descrierea orientata pe fluxul de date, deoarece datele ca elemente ale solutiei de multe ori joaca un rol mai important la solutionarea problemelor. Din aceasta cauza se aplica urmatoarea consecutivitate de actiuni. La inceput, dupa probleme se construiesc scenele, apoi date, in ultimul rind programele. Asa o consecutivitate se realizeaza pe baza conceptiei de straturi (extern – conceptual –intern ) ea singura este exprimarea acestei conceptii.

Consecutivitatea

Descrierea problemelor

/Strat extern/

Formulare probleme

Descriere scene Descriere solutii

Formulare scene

Descriere programe Descriere date /Strat conceptual/

Formulare programe Formulare date /Strat intern/

Monolog si dialog. Pentru solutionarea rutei, adica alegerea grafului de solutionare (consecutivitatea scenelor dupa scenariu) exista 3 posibilitati:

1. Monologul omului ca forma cea mai simpla - consecutivitatea de programe care se determina cu ajutorul limbajului, gestiunii cu sarcinile care concomitent in acest caz este si limbajul descrierii programului (programul se va descrie cu numele sau si cu limbajul de formulare a scenelor);

2. Dialogul om – masina;3. Monologul masinii ca foma superioara – consecutivitatea de programe

care se determina automat de calculator conform textelor in limbajul formularii problemelor, din punct de vedere al prelucrarii compiuterizate varianta a treia este ideala, ea se asigura cu ajutorul analizei flexibile a problemelor si a tehnologiei desavirsite de programare.

Dialogul. Este necesar cand ruta solutionarii se poate determina prin schimbul de informatie intre masina/sistema si om/mediu. Asemenea situatii sunt cind:

1. Graful solutiei este foarte complex si ruta solutiei poate fi construita doar in procesul de lucru (la construirea echipamentelot tehnice cu multimea foarte mare de situatii posibile si schimbari posibile ale situatiilor);

2. Problema este foarte mare dupa volum si greu de imaginat din care cauza ruta solutiei se construieste dupa controlul si corectarea problemelor (proiectarea proceselor tehnologice cu multimea lor de componente);

3. Sunt foarte mari numerele si posibilitatile diferitor solutii, care prin urmare necesita continuare numai dupa determinarea solutiilor intermediare si precizarea problemelor (in procesele de cautare dupa specificatorii obiectelor);

4. Multimea pasilor solutiei si graful solutiei sint incomplete si prin urmare ruta solutiei nu poate fi identificata si este necesar reintoarcerea din statutul de prelucrare inapoi in statautul de elaborare (in procesul de proiectare a programelor);

5. Elementele solutiei si insasi solutia mult mai bine se contempleza la nivelul simturilor, dat nu la nivel abstract (linie si retele de linie in calculatoarele cu

echipamente grafice, sunete si consecutivitati de sunete in calculator cu echipamente acustice si prin urmare ruta solutiei cu precizie maximala se poate stabili in regim de interactiune continua intre procesul de pregatire a gindurilor, realizarea motorica si emutionala a simturilor; controlul optic sau acustic; construirea desenelor sau compunerea muzicii.

Asadar dialogul se caracterizeaza printr-o interactiune dintre om si masina. La ficare trecere dintre on si masina informatia se transmite sub forma de mesaje si/sau cereri:

fiecare actiune de raspuns a omului in dialog permite precizarea formularii problemei. Aceste precizari sunt legate cu avansarea in lucru, adica a starii obiectelor si mijloacelor de munca. De aceea in procesul de dialog limbajul formularii problemei se descompune in sublimbaje care corespund starii dialogului;

ficare element de introducere intr-o stare a dialogului este un text in limbajul formularii problemei care corespunde acestei stari. Acest text in multe cazuri reprezinta unul sau citeva semne si corespund unor actiuni (metodei meniurilor cu ajutorul cursorului).

Mesaj despre forme si continut

Arii despre forme si continut

Dialogul om – masina

Componentele Scenele contin: Exemple generale Exemple concrete

START

STOP

Primirea, prelucrarea, generarea de masina

Primirea, prelucrarea, generarea de programator

procesului de munca

Mijloacele de munca - masina

Propozitiile despre forma si continut.

Informatii despre starea mijloacelor de munca si proceselor de munca.

Invitatia : meniul de lucru. Mesaj program. Prelucrare – 15 min.

Cereri despre forma si continut.

Cereri despre schimbarea starii procesului de munca.

Schimbarea statusului – trecerea in regim de pregatire.

Forta de munca(omul)

Propozitii despre forma si continut.

Mesaje despre starea fortei de munca si procesului de munca.

Celula 3

Cereri despre forma si continut

Cereri despre schimbarea starii procesului de munca

Celula 4

Datele transmise nu-s complete, primirea datelor este standarta.

Cerere despre primirea deciziei: alege cazul 1, 2 sau 3.1.Cerere de date: alege datele A si B de tipul y si z1.

Celula 3. Problema: Obiectul Q; datele C si D. Mesaj: Solutia va fi peste 120 min. Varianta I Datele A = ..........;

Celula 4. Schimbarea statusului. Treceti statusul de indeplinire. Alege ruta. Cererea mijloacelor adaugatoare: Dati meniul. Cerere de solutionare: Dati solutia si imprimati-o.

Tema 7: Sistemul de solutionare a problemei.

Configurarea programului.

Sistemul de solutionare a problemei pentru procesele informationale de munca consta din rame si baze. La necesitatea automatizarii a unui proces informational pentru care exista rame apare problema de precizare a bazei de scene. Este necesar de a partaja procesul de munca in parti in asa mod ca scenele in aceste parti sa poata fi prelucrata de o masina (mijloc de munca) sau de om (forta de munca). In ultimul timp se dezvolta conceptia programarii paralele care presupune prelucrarea scenelor de citeva masini conectate in retea bsau de un complex multiprocesor. In cazurile de limita apar:

1. Scenarii care pot fi complet realizate de o masina (automatizarea completa realizata de o masina nu tot timpul poate fi atinsa).

2. Scenarii care trebuie complet realizate de om (este etapa initiala de automatizare: compiuterul isi asuma indicarea caii de solutionare, el nu indeplineste dar numai „propune”).

Complexitatea scenariului in masura considerabila determina complexitatea realizarii configurarii programelor, care pot fi urmatoarele situatii:

1. O progarama cind se propune numai o scena (realizarea cu ajutorul unui program).

2. O multime de programe cind se propune un set de scene care sint reunite fara ajutorul ramelor (realizarea are loc de obicei cu ajutorul bibliorecilor de programe).

3. Sistem de programe cind se propune un set de scene care sunt reunite de obicei cu ajutorul ramelor (realizarea unica tehnologica a procesului de solutionare a problemelor).

In „spatiul programelor” sunt reprezentate variante care corespund diferitelor dupa forma, continut si volum, clase de probleme. Aceste clase de probleme Realizate sub forma de programe permit:

In spatiul de programe sunt reprezentate variante care corespund diferitor clase de probleme dupa forma, continut si volum. Pachetul de programe realizeaza:

1. Nu doar tehnologii simple, dezordonarea problemelor(lucrul in regim de monolog fara cautarea rutei,regimul de program aparte izolat sau regimul de pachet)

2. Nu doar procese de rezolvare a claselor mici de probleme/solutii izolate, inmultirea matricilor, indicarea anumitor detalii, cadrul salariilor, etc.

3. Dar si procesele de solutionare a claselor cu tehnologii complexe de solutionare, sisteme de programe inchise specializa”izolate”.

4. Si chiar procee de solutionare a claselor mari de probleme cu tehnologii complexe de solutionare(sisiteme deschise universale integrate- proces care necesita utilizarea ramelor si bazelor.

Componentele produsului de muaca

Continut Forma Volum

Procesul de munca1.1 Prelucrarea textelor. Repetarea aplicatiei (cautarea, elaborarea generarii originalului. Desenarea imaginilor.

1.2 Elaborarea sau reprezentarea grafica a textelor: in regim de monolog, in regim de dialog: 1. Gestionata de sarcini (date), 2. Gestionata de rute (directive).

1.3 Elaborarea sau reprezentarea grafica a textului pentru: * elaborarea sistemului de programe, * prelucrarea sarcinii.

Obiectul muncii2.1 Texte din: logica, matematica, cibernetica, fizica, chimie, biologie, fiziologie, sociologie, pedagogie. economie, tehnica.

2.2 Texte pot fi: sonore, liniare (scrise), grafice: formale, neformale, descriptive, nedescriptive.

2.3 Un obiect cu multe tipuri de actiuni asupra lui (orientate asupra obiectului) – citeva obiecte, citeva tipuri de actiuni, multe obiece un tip de actiuni orientate spre metoda tip de actiuni.

Mijloacele de munca3.1 Rame: rame echipamentului tehnic (hard), rama asigurarii programatice. Baze: baza de scene, programe si de date.

3.2 Scenariul de perfectare: muchie (arc), lant, retea, inel, arbore.

3.3 Scenarii, baze de programe, baze de date inchise si deschise.

Forta de munca4.1 Utilizatorul pasiv sau activ.

4.1 Atitudinea utilizatorului catre mijloacele de munca: directa si indirecta.

4.3 Utilizatorul se posteaza in rol de elaborator si prelucrator.

Tipuri de sisteme de programe:

Sistemele de programe dispun de multe proprietati, ceea ce permite a le clasifica dupa criterii variate, o clasificare internationala acceptata recent nu exista. Vom folosi criterii de clasificare de baza reiesind din care sisteme de programe le vor automatiza. Continutul, forma si volumul sistemelor de programe se determina de continutul, forma si volumul procesului de munca al obiectelor si mijloacelor de munca, precum si a tipului de activitate a fortei de munca utilizate:1.1 Continutul procesului de munca, sistemul de programe trebuie sa creeze

transformarea si sa reprezinte texte, in cazul multor texte apare problema alegerii textului necesar (tipica la acumularea informatiei). Daca este disponibil un singur text dupa el se calculeaza textul necesar sau se reprezinta in forma ceruta.

1.2 Forma procesului de munca. Sistemele de programe servesc pentru obtinerea sau reprezentarea textului in regim de monolog al masinii sau in regim de dialog cu elaboratorul (dialogul om – masina). Ele se gestioneaza sau de datele problemei – realizind cautarea rutei solutiei, iar apoi solutiei (situatiei tipica pentru sisteme de programe autoorganizate in regim de monolog).

Exemplu: sistemul de programe Rendis – sau de catre om prin intermediul directivelor de ruta (caz tipic pentru sistem de programe in regim de dialog). Exemplu: sistem de programe RADIOS. 1.3 Volumul procesului de munca la ajustoistemele de programe – transformarea

textului serializeaza partial (caracteristic pentru elaborarea programelor si bazelor de programe) sau complet (caracteristic pentru aplicarea programelor).

2.1 Continutul obiectelor muncii. Sistemele de programe transforma texte din diferite probleme ale activitatii umane inclusiv stiinta si tehnica.

2.2 Sisteme de programe-recunosc, prelucreaza si genereaza texte cu o diminsiune in particular, texte scrise si acustice si de asemenia cu multe diminsiuni in particular,texte grafice. In cazul textelor formalizate prelucrarea lor este esential mai simpla, dar mai voluminoasa decit la textele informationale.

2.3 Volumul obiectelor de munca. Sistemele de programe transforma texte care descriu obiecte si tipuri de activitati. Volumul obiectelor descrise si a activitatii lor trebuie sa fie marginite deoarece in caz contrar este foarte greu a utiliza sistemele de programe. Sistemele de programe obisnuite pot fi:

orientate pe obiect- un obiect si foate multe tipuri de actiuni sunt caracteristice pentru sistemele automatizate de proectare sau flexibile de producere.

orientate la un domeniu de obiect- orientate pe probleme, utiliziaza citeva tipuri de actiuni si sunt caracteristice pentru sistemele de programe economice.

orientata pe metoda sau tip de activitate- prelucreaza foarte mult obiecte cu un tip de actiune care este caracteristic pentru sistemele de programe matematice.

3.1 Continutu procesului de munca. Sistemele de programe sunt marginite, inconjurate de rama i baza externa a asigurarii programatice, ele includ rame si baze interne cel putin baza de programe.

3.2 Forma mijloacelor de munca- sistemele de programe realizeaza scenarii, adica lanturi, inele, arbori sau retele de programe conform descriirilor programelor pentru scenele prelucrate de calculator. Un caz aparte este muchia. Scena reprezinta un program sau un lant de programe(fir).

3.3 Volumul mijloacelor de munca- sistem de programe, realizeaza scenarii injchise sau deschise.

4.1 Continutul activitatii- utilizatorul actioneaza activ particpind la cautarea solutiei, adica influienteaza alegerea rutei de solutionare(tipic pentru tehnologiile de dialog) sau in procesul de rezolvare creaza pasi noi(programe- tipic pntru tehnologiile cu statut alternativ de elaborare si

preucrare). Utilizatorul pasiv nu participa la solutionare ci doar formuleaza problema.

4.2 Forma activitatii utilizatorului. Utilizator direct- este legat cu sistema de programe formulind intr-o forma convenabila pentru masina poblema. Utilizator indirect- formuleaza problema intr-o forma convenabil pentruom si o transmite unui prelucrator care prelucreaza problema cu ajutorul sistemului de programe.