RO RO

Unită în diversitate

TEXTE ADOPTATE

în şedinŃa de

vineri 20 aprilie 2012

P7_TA-PROV(2012)04-20 EDIłIE PROVIZORIE PE 486.811

PARLAMENTUL EUROPEAN

2012 - 2013

PE 486.811\ I

RO

CUPRINS

TEXTE ADOPTATE

P7_TA-PROV(2012)0138 Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012: finanŃarea ITER (A7-0097/2012 - Raportoare: Francesca Balzani) RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, secțiunea III – Comisia (08136/2012 – C7-0088/2012 – 2012/2011(BUD)) ...... 1

P7_TA-PROV(2012)0000139 Modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa (A7-0057/2012 - Raportor: László Tıkés) RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa (2011/2294(INI)) ................................................. 3

P7_TA-PROV(2012)0140 O piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică, un vârf de lance (A7-0083/2012 - Raportoare: Silvia-Adriana Țicău) RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la o piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică, un vârf de lance (2011/2178(INI)).................................. 15

P7_TA-PROV(2012)0141 Situația din Mali (B7-0201, 0204, 0209, 0212 şi 0213/2012) RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Mali (2012/2603(RSP)) ....................................................................................................................... 28

P7_TA-PROV(2012)0142 Situația din Birmania/Myanmar (B7-0202, 0206, 0207, 0208, 0210 şi 0211/2012) RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Birmania/Myanmar (2012/2604(RSP))....................................................................................... 34

P7_TA-PROV(2012)0143 Securitatea juridică a investiŃiilor europene în afara Uniunii Europene (B7-0214, 0215, 0216 şi 0217/2012) RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la securitatea juridică a investițiilor europene în afara Uniunii Europene (2012/2619(RSP)).......................................... 40

P7_TA-PROV(2012)0144 Impactul deconcentrării gestionării de către Comisie a asistenŃei externe (A7-0056/2012 - Raportor: Filip Kaczmarek)

II /PE 486.811

RO

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la impactul deconcentrării gestionării de către Comisie a asistenței externe de la serviciile sale centrale către delegații (2011/2192(INI)) ................................................................................................. 44

P7_TA-PROV(2012)0145 Femeile şi schimbările climatice (A7-0049/2012 - Raportoare: Nicole Kiil-Nielsen) RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 privind femeile și schimbările climatice (2011/2197(INI)) ......................................................................................................... 50

P7_TA-PROV(2012)0146 Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020 (A7-0101/2012 - Raportor: Gerben-Jan Gerbrandy) RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020 (2011/2307(INI))......................................................................................................................... 60

P7_TA-PROV(2012)0147 Revizuirea celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu și stabilirea priorităților pentru cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu (A7-0048/2012 - Raportor: Jo Leinen) RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la revizuirea celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu și la stabilirea priorităților pentru cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu - Un mediu mai bun pentru o viață mai bună (2011/2194(INI))......................................................................................................................... 79

PE 486.811\ 1

RO

P7_TA-PROV(2012)0138

Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012: finanŃarea ITER

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, secțiunea III – Comisia (08136/2012 – C7-0088/2012 – 2012/2011(BUD))

Parlamentul European,

– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 314, precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

– având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene1, în special articolele 37 și 38,

– având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, adoptat definitiv la 1 decembrie 20112,

– având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară3,

– având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, prezentat de Comisie la 27 ianuarie 2012 (COM(2012)0031),

– având în vedere poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012, adoptată de Consiliu la 26 martie 2012 (08136/2012 – C7-0088/2012),

– având în vedere articolele 75b și 75e din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0097/2012),

A. întrucât scopul proiectului de buget rectificativ nr. 1/2012 este de a înscrie în bugetul 2012, la articolul 08 20 02 Euratom – Întreprinderea comună europeană pentru ITER – Fuziune pentru energie (F4E), suma de 650 de milioane EUR în credite de angajament;

B. întrucât această ajustare bugetară este în deplină conformitate cu acordul încheiat între Parlament și Consiliu în decembrie 2011 pentru a se ține seama de costurile suplimentare ale proiectului ITER din perioada 2012-2013, în valoare de 1 300 de milioane EUR,

1. ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012;

2. aprobă, fără modificări, poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012 și încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 1/2012 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al

1 JO L 248, 16.9.2002, p. 1. 2 Texte adoptate, P7_TA(2011)0521. 3 JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

2 /PE 486.811

RO

Uniunii Europene;

3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

PE 486.811\ 3

RO

P7_TA-PROV(2012)0000139

Modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa (2011/2294(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011, intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă – un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (COM(2011)0567) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei privind evoluțiile recente din sistemele de învățământ superior din Europa (SEC(2011)1063),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011, intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010, intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2010, intitulată „Tineretul în mișcare – O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană” (COM(2010)0477),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2006 intitulată „Rezultatele programului de modernizare a universităților: educație, cercetare și inovare” (COM(2006)0208),

– având în vedere concluziile Consiliului din 28 noiembrie 2011 privind modernizarea învățământului superior1,

– având în vedere Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind promovarea mobilității tinerilor în scop educațional2,

– având în vedere concluziile Consiliului din 14 februarie 2011 privind rolul educației și formării în cadrul punerii în aplicare a Strategiei Europa 20203,

– având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind dimensiunea socială a

1 http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/en/educ/126375.pdf. 2 JO C 199, 7.7.2011, p. 1. 3 JO C 70, 4.3.2011, p. 1.

4 /PE 486.811

RO

educației și formării profesionale1,

– având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind internaționalizarea învățământului superior2,

– având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)3,

– având în vedere concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010, în special partea intitulată „O nouă strategie europeană pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică”4,

– având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2011 referitoare la agenda pentru noi competențe și locuri de muncă5,

– având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 privind „Tineretul în mișcare” - un cadru de îmbunătățire a sistemelor europene de educație și de formare profesională6,

– având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la „O strategie a UE pentru tineret – investiție și mobilizare”7,

– având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități8,

– având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor9,

– având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la dialogul dintre universități și mediul de afaceri: un nou parteneriat pentru modernizarea universităților europene 10,

– având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind Procesul de la Bologna și mobilitatea studenților11,

– având în vedere rezoluŃia sa din 13 martie 2012 referitoare la contribuția instituțiilor europene la consolidarea și progresul Procesului de la Bologna12

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

1 JO C 135, 26.5.2010, p. 2. 2 JO C 135, 26.5.2010, p. 12. 3 JO C 119, 28.5.2009, p. 2. 4 http://ec.europa.eu/eu2020/pdf/council_conclusion_17_june_en.pdf. 5 Texte adoptate, P7_TA(2011)0466. 6 Texte adoptate, P7_TA(2011)0230. 7 JO C 161 E, 31.5.2011, p. 21. 8 Texte adoptate, P7_TA(2011)0453. 9 Texte adoptate, P7_TA(2011)0092. 10 JO C 161 E, 31.5.2011, p. 95. 11 JO C 8 E, 14.1.2010, p. 18. 12 Texte adoptate, P7_TA(2012)0072.

PE 486.811\ 5

RO

– având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0057/2012),

A. întrucât criza economică și consecințele acesteia - impunerea unor măsuri de austeritate și reduceri bugetare -, evoluțiile demografice, schimbările tehnologice rapide și cererea de noi competențe rezultată din acestea reprezintă provocări serioase și îndeamnă la adoptarea unor reforme cu aplicabilitate extinsă în sistemele de învățământ superior din Europa, care nu trebuie să afecteze negativ calitatea învățământului;

B. întrucât, într-o societate bazată pe cunoaștere, viitorul depinde de educație, cercetare și inovare,

C. întrucât actualmente oamenii trebuie susținuți pentru a-și regândi cariera, a-și extinde și a-și actualiza competențele și cunoștințele într-un ritm tot mai rapid, ținând seama de faptul că există o diferență între programele de studii profesionale, în care armonizarea la nivel european este fezabilă și de dorit, și disciplinele umaniste, domenii în care ar trebui să existe în continuare o libertate și autonomie substanțiale la nivelul programelor de studii și cercetare, date fiind diferențele istorice și culturale dintre statele membre ale Uniunii Europene și diversitatea metodelor de predare și a misiunilor specifice din instituțiile de învățământ superior;

D. întrucât în Strategia Europa 2020 se afirmă că, până în anul 2020, 40 % dintre europenii cu vârsta între 30 și 34 de ani ar trebui să finalizeze studii superioare sau studii echivalente, dat fiind faptul că s-a estimat că 35 % din totalitatea locurilor de muncă din Uniunea Europeană vor necesita astfel de calificări; observă, cu toate acestea, că în 2010 numai 26 % din forța de muncă din UE a atins acest nivel de calificare;

E. întrucât mai mult de 21 % din tinerii din UE sunt șomeri;

F. întrucât, în UE, în 2010, 16,5 % dintre tineri nu erau incluși nici în sistemul de învățământ, nici pe piața muncii;

G. întrucât în UE, în 2010, șomajul în rândul absolvenților de studii universitare era de 5,4%, comparativ cu peste 15 % în rândul celor care absolviseră doar învățământul secundar; întrucât, pe de altă parte, pentru majoritatea absolvenților de studii universitare este necesar din ce în ce mai mult timp pentru a-și găsi un loc de muncă sigur;

H. întrucât peste 60 % dintre absolvenții de studii universitare sunt femei, dar majoritatea posturilor superioare din universități (de exemplu, posturi postdoctorale sau de profesor universitar) sunt ocupate încă de bărbați;

I. întrucât numai 13 % dintre instituțiile de învățământ superior și numai 9 % dintre universități se află sub conducerea unor femei și întrucât femeile au astfel o influență considerabil redusă la nivelul proceselor decizionale din cercetare;

J. întrucât 75 dintre primele 200 de universități cel mai bine cotate din lume se află în statele membre ale UE;

K. întrucât numai 200 din cele 4 000 de instituții de învățământ superior din Europa fac parte din primele 500 din lume;

6 /PE 486.811

RO

L. întrucât universitățile reprezintă o importantă resursă europeană de aproape un mileniu, a cărei importanță pentru evoluția societății nu trebui redusă la contribuția sa la economie și a cărei evoluție nu ar trebui să depindă numai de capacitatea sa de adaptare la exigențele economice ale modelului economic actual;

M. întrucât accesul egal pentru toți tinerii la învățământul superior și la formare ar trebui încurajat;

N. întrucât universitățile favorizează autonomia și creativitatea individuală și au un rol extrem de important în promovarea cunoașterii și întrucât, prin urmare, statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru ca învățământul superior să fie accesibil unui număr cât mai mare de persoane, fără nicio discriminare, în special de natură socială, economică, culturală, rasială sau politică;

O. întrucât educația, și în special învățământul superior, este cea care formează atitudinile și valorile care stau la baza societății civile;

P. întrucât legislația națională a statelor membre tratează învățământul superior ca un factor determinant al viitorului cetățenilor UE;

Q. întrucât educația este de responsabilitatea statelor membre și întrucât este importantă susținerea financiară a instituțiilor de învățământ superior în primul rând prin alocarea de fonduri publice adecvate;

R. întrucât crearea unui Spațiu european al învățământului superior (SEIS) reprezintă o evoluție importantă, care ar putea contribui la integrarea europeană, respectând totodată diversitatea sistemelor de învățământ din diferitele state ale UE și obiectivele învățământului superior în raport cu societatea;

S. întrucât Uniunea Europeană are un rol important de jucat în consolidarea acestui spațiu, sprijinind eforturile și cooperarea statelor membre în acest sens;

Rolul în schimbare al instituțiilor de învățământ superior

1. solicită instituțiilor de învățământ superior să integreze învățarea continuă în programele lor, prin intermediul unei asistențe economice și cu ajutorul unor programe de studiu diferite, și să se adapteze la o bază de studenți care include adulți, cursanți netradiționali și studenți la cursuri de zi care trebuie să lucreze pe durata studiilor, precum și persoane cu dizabilități, și, prin urmare, solicită instituțiilor de învățământ superior să pună în aplicare programe axate pe înlăturarea obstacolelor și a barierelor existente;

2. invită instituțiile de învățământ superior să ia în considerare exigențele celor care lucrează, aceștia având nevoie, ca și participanți la formarea continuă, de actualizarea și lărgirea competențelor lor la intervale regulate, inclusiv prin organizarea unor cursuri bine adaptate de aducere la zi, care să fie accesibile tuturor grupurilor sociale, prin cooperarea mai strânsă cu angajatorii și prin conceperea unor cursuri care să răspundă cerințelor pieței muncii și care să faciliteze o revenire la activitățile de formare a șomerilor;

3. solicită instituțiilor de învățământ superior să mențină spiritul autonomiei în cadrul activităților de predare și de cercetare, punând la dispoziție programe de studii specifice, care să vină în întâmpinarea nevoilor lucrătorilor care doresc să-și actualizeze

PE 486.811\ 7

RO

competențele;

4. reiterează faptul că învățământul superior are potențialul de a promova incluziunea socială și mobilitatea socială în sens ascendent; solicită, cu respectarea principiului subsidiarității, statelor membre, autorităților regionale și locale și instituțiilor de învățământ superior, să-și intensifice eforturile - inter alia prin crearea unor sisteme adecvate de sprijin financiar - pentru a oferi la scară cât mai largă un acces echitabil pentru toate persoanele, de la începutul copilăriei până la învățământul superior, indiferent de sex, origine etnică, limbă, religie, dizabilități sau context social, și să combată toate formele de discriminare, recunoscând multiculturalismul și multilingvismul, inclusiv limbajul semnelor , ca valori fundamentale ale UE, care trebuie promovate;

5. solicită statelor membre să acorde mai multă atenție și să sprijine instituțiile de învățământ superior dedicate minorităților naționale, etnice sau lingvistice tradiționale, axându-se în special pe culturile și limbile amenințate;

6. invită instituțiile din învățământul superior să încurajeze participarea studenților la activități sportive;

7. subliniază rolul complementar al formelor publice, private și religioase de învățământ superior din Europa;

8. subliniază importanța promovării valorilor democratice, evidențiind totodată necesitatea unei cunoașteri solide a integrării europene și a înțelegerii regimurilor totalitare din trecutul Europei ca parte a istoriei sale comune;

9. subliniază, de asemenea, necesitatea de a continua educația tradițională într-un spirit academic, nepermițând subordonarea totală a sistemului de învățământ față de piața muncii, întrucât este necesară formarea unor valorilor etice și morale în rândul studenților, și acordând atenție, în același timp, progresului academic;

10. solicită statelor membre și instituțiilor de învățământ superior să stabilească un cadru general - al normelor, responsabilităților, obiectivelor politice și educaționale, precum și al calității formării și cercetării și al priorității acordate acestora - prin care să se promoveze practicile optime și să se răspundă provocărilor societății comunicaționale;

11. subliniază faptul că personalul academic și studenții, precum și organizațiile și asociațiile lor trebuie implicați în modernizarea instituțiilor de învățământ superior; subliniază faptul că excelența în cercetare, în sensul larg al termenului, și excelența în predare trebuie recompensate, fără a penaliza instituțiile de învățământ superior - de exemplu facultățile umaniste - care nu se încadrează în criteriile de evaluare și de performanță legate exclusiv de competențele cerute în economia de piață;

Informații cu privire la instituțiile de învățământ superior

12. subliniază faptul că relevanța și calitatea învățământului superior reprezintă o condiție fundamentală pentru exploatarea la maximum a capitalului intelectual al Europei;

13. propune introducerea unor criterii clare și uniforme pentru crearea unei clasificări paneuropene a instituțiilor de învățământ superior, permițând astfel potențialilor studenți

8 /PE 486.811

RO

să-și aleagă universitatea în cunoștință de cauză și oferindu-le o informare cuprinzătoare cu privire la universități;

14. încurajează inițiativa Comisiei de a lansa, în cooperare cu toate instituțiile, studenții și alți actori implicați, un instrument multidimensional pentru clasificarea diferențiată și realizarea unui clasament al instituțiilor de învățământ superior pe baza unor caracteristici precum vechimea tradiției învățământului universitar în Europa, calitatea predării, sprijinirea studenților (burse, consiliere, cazare), accesibilitatea fizică și info-comunicațională, angajamentul regional și transferul de cunoștințe; se opune, în schimb, clasificării instituțiilor de învățământ superior pe baza unor indicatori de performanță neomogeni, care nu iau în considerare diversitatea parcursurilor și a programelor educaționale și nici diversitatea lingvistică din universitățile europene;

15. subliniază, de asemenea, faptul că acest instrument nu ar trebui să implice numai crearea de tabele convenționale de clasificare și că ar trebui acordată atenția corespunzătoare, în calcularea rezultatelor, de caracteristicile specifice ale instituțiilor respective;

16. sugerează luarea examinarea posibilității creării unui mecanism unitar de monitorizare și evaluare a respectării standardelor academice în instituțiile de învățământ superior, atât în cele publice, cât și în cele private;

Finanțarea sistemului universitar

17. subliniază faptul că învățământul superior reprezintă un bun public, care favorizează cultura, diversitatea, valorile democratice și dezvoltarea personală, și îi pregătește pe studenți pentru a deveni cetățeni activi care susțin coeziunea europeană;

18. insistă încă o dată asupra faptului că statele membre ar trebui să ajungă să investească 2 % din PIB în educație;

19. subliniază că în primul rând finanțarea publică, dar și cea privată, au o importanță vitală pentru modernizarea sistemelor de educație; subliniază faptul că investițiile în învățământul superior din Europa este crucială pentru depășirea crizei economice actuale; solicită statelor membre și instituțiilor de învățământ superior să extindă bursele și programele de finanțare și să dezvolte metode inovatoare pentru mecanisme de finanțare care să contribuie la funcționarea mai eficientă a instituțiilor de învățământ superior, completând fondurile publice, fără a crește presiunea asupra familiilor, și făcând educația universitară accesibilă tuturor; regretă reducerile semnificative ale bugetelor educației în unele state membre, precum și creșterea constantă a taxelor în învățământ, care conduc la o creștere semnificativă a numărului studenților vulnerabili;

20. solicită includerea în bugetul UE pentru 2014-2020, în cadrul Fondului european pentru dezvoltare regională și al Fondului social european, a unor finanțări pentru învățământul superior care să permită investiții în infrastructura universitară și în personalul academic;

Tranziția de la învățământul superior la piața muncii

21. solicită instituțiilor de învățământ superior să se adapteze la noile provocări, prin crearea de noi discipline de studiu, care să reflecte nevoile de pe piața muncii, ținând seama de dezvoltarea științei și a tehnologiei și menținând un echilibru adecvat între cunoștințele teoretice și competențele practice;

PE 486.811\ 9

RO

22. îndeamnă la promovarea practicilor optime, care ajută instituțiile de învățământ superior să consolideze predarea și cercetarea în toate domeniile prin includerea studenților, precum și să furnizeze calificări-cheie suplimentare pentru piața muncii, pentru a facilita tranziția tinerilor de la învățământul superior către piața muncii;

23. solicită deschiderea instituțiilor de învățământ superior pentru a oferi o formare profesională continuă și pentru a stabili cursuri adecvate pentru lucrătorii care nu au atins nivelul celui de al doilea ciclu de învățământ gimnazial, astfel încât să se exploateze acest potențial suplimentar pentru a atinge cotele de absolvenți;

24. îndeamnă Comisia să prezinte propunerea privind cadrul de calitate dedicat stagiilor și subliniază succesul „stagiilor în întreprindere Erasmus”, care le oferă studenților ocazia de a câștiga experiență profesională în străinătate și insistă ca această acțiune să fie continuată în cadrul noului program și consolidată prin finanțări adecvate;

25. solicită instituțiilor de învățământ superior și instituțiilor responsabile de sectorul educațional la nivel regional, național și european să monitorizeze tendințele cerințelor de pe piața muncii, pentru a reflecta mai exact viitoarele necesități în materie de oportunități de învățare;

26. subliniază că este necesară monitorizarea rezultatelor angajării absolvenților, pentru a evalua în ce măsură învățământul superior răspunde cererii de pe piața muncii; salută, așadar, angajamentul Comisiei de a îmbunătăți disponibilitatea unor astfel de date, vizând în principal să ofere studenților informațiile necesare pentru a se putea orienta în alegerea studiilor și, furnizând, în același timp, instituțiilor de învățământ superior și de cercetare informațiile necesare pentru a identifica și, implicit, a dezvolta programe de studii care să cuprindă atât cunoștințe generale, cât și competențe profesionale specifice în cadrul formării continue, dialogând permanent cu actorii implicați în producerea de cunoștințe, dar și cu societatea în ansamblu și cu statele;

27. îndeamnă statele membre să colecteze și să publice date statistice privind corelația dintre diferitele diplome oferite de învățământul superior și posibilitățile de angajare;

28. solicită crearea unei bănci de date internaționale, asemănătoare cu AlmaLaurea, care să îi ajute pe absolvenți să identifice oportunitățile potrivite de angajare, de formare, de studiu și de cercetare potrivite, înlăturând obstacolele economice prin burse și împrumuturi pentru studenți, pentru a asigura o egalitate reală între aceștia și încurajând astfel mobilitatea și concordanța dintre competențe și locurile de muncă; reiterează importanța unei comunicări adecvate pentru a asigura că aceste informații pot fi accesate cu ușurință de către studenți, proaspăt absolvenți, șomeri, persoane care caută un loc de muncă și angajatori;

29. consideră că programele de garanții pentru tineret reprezintă un instrument extrem de util, care facilitează tranziția de la studiile superioare la locurile de muncă, și solicită statelor membre să le includă în strategiile lor naționale de tranziție;

30. reamintește rolul important pe care îl pot juca fondurile structurale în această privință; salută angajamentul asumat în Comunicarea privind oportunitățile pentru tineri (COM(2011)0933), în direcția utilizării la maximum a resurselor disponibile și solicită instituțiilor de învățământ superior și autorităților locale să folosească această ocazie pentru a-și intensifica sprijinul și consilierea acordate studenților care intră pe piața

10 /PE 486.811

RO

muncii;

Echilibrul de gen în învățământul superior

31. constată că mai există încă disparități de gen la nivelul sistemelor de educație europene, în pofida politicilor de combatere a acestora aplicate de majoritatea țărilor, și că aceste disparități influențează atât performanța școlară, cât și alegerea cursurilor și a profesiilor, și au consecințe negative asupra creșterii economice și a bunăstării sociale;

32. subliniază faptul că multe eleve din școlile profesionale sau din licee continuă să aleagă cariere care reflectă roluri tradiționale de gen; subliniază, prin urmare, necesitatea unei mai bune orientări profesionale pentru combaterea stereotipurilor persistente;

33. subliniază că, deoarece calificările obținute din învățământul superior nu sunt suficient de „vandabile” pe piața muncii, femeile sunt adesea supra-calificate și plătite mai puțin pentru locurile lor de muncă, ajungând adesea șomere sau ocupând locuri de muncă ocazionale, ceea ce le dezavantajează și mai mult pe piața muncii la începutul carierei lor, perpetuându-se astfel ciclul inegalității de remunerare;

34. reamintește că în toate statele membre există încă foarte puține inițiative de informare asupra egalității de gen și asupra promovării acesteia în domeniul educației; sugerează ca profesorii să urmeze cursuri de pregătire specifică dedicate egalității de gen;

35. subliniază că împărțirea responsabilităților domestice și familiale între femei și bărbați reprezintă o condiție sine qua non pentru promovarea și realizarea egalității între femei și bărbați; recomandă instituțiilor din învățământul superior să recunoască faptul că studentele pot avea responsabilități specifice suplimentare, pe lângă învățat, de exemplu, îngrijirea copiilor sau a rudelor în vârstă; subliniază că universitățile trebuie să le ofere părinților, mai ales femeilor, servicii de îngrijire suficiente (cantitativ și calitativ), de bună calitate, accesibile și la prețuri acceptabile, inclusiv centre comunitare, astfel încât să le permită participarea egală la studii și cercetări; încurajează, de asemenea, diversificarea tipurilor de studii, de exemplu învățământul cu frecvență redusă și la distanță, și reamintește, în acest sens statelor membre și instituțiilor UE să crească sprijinul financiar pentru învățarea pe tot parcursul vieții, pentru a le permite femeilor să-și continue studiile, să se reintegreze în forța de muncă și să-și echilibreze responsabilitățile profesionale cu cele personale;

Instituții de învățământ superior implicate

36. încurajează instituțiile de învățământ superior să se implice mai intens în cadrul regiunilor lor și să stabilească acțiuni de colaborare dinamică cu administrațiile regionale, consiliile locale, organismele publice, organizațiile neguvernamentale și întreprinderile mici și mijlocii, pentru îmbunătățirea dezvoltării regionale; subliniază că acest lucru ar trebui, de asemenea, să intensifice interacțiunea dintre instituțiile de învățământ superior și angajatori;

37. solicită statelor membre și autorităților lor centrale și regionale să includă și să susțină, în cadrul cooperării transfrontaliere, instituțiile de învățământ superior;

38. încurajează statele membre să intensifice interacțiunea dintre laturile „triunghiului cunoașterii” (educație, cercetare, inovare) ca element esențial pentru creșterea economică

PE 486.811\ 11

RO

și crearea de locuri de muncă;

39. subliniază că dezvoltarea parcursurilor și a programelor de cercetare din instituțiile de învățământ superior ar trebui să rămână o sarcină a universităților, ținând seama de cererea de pe piața muncii în privința șanselor de angajare;

40. salută susținerea acordată de Comisie „Alianțelor cunoașterii” și „Alianțelor competențelor sectoriale”, în care instituțiile de învățământ superior fac schimb de informații cu mediul de afaceri dezvoltând, în același timp, programe pentru a soluționa carențele de competențe; lansează un apel mediului de afaceri și antreprenorilor, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii, să dezvolte în mod activ parteneriate cu instituțiile de învățământ superior, oferind stagii de înaltă calitate pentru studenți și cadrele didactice și profitând de competențele generale transferabile ale acestora din urmă; reiterează, cu toate acestea, faptul că instituțiile de învățământ superior produc un conținut cultural care nu se traduce numai în competențe profesionale, ci și într-o cunoaștere de ansamblu în termeni de experiență intelectuală a realității și de valorilor comune, care orientează viața oamenilor;

41. solicită asumarea unor perspective mai flexibile și mai inovatoare asupra învățării, precum și aplicarea unor metode centrate permanent pe nevoile studenților;

42. constată necesitatea cooperării dintre instituțiile de învățământ superior și întreprinderi în programe practice și în conturarea viitoarei cariere a studenților, prin identificarea parcursurilor specifice, a exigențelor și a provocărilor care îi așteaptă pe piața muncii;

43. subliniază utilitatea dezvoltării unor mecanisme și strategii de management care să faciliteze transferul ideilor inovatoare și al rezultatelor cercetării în societate și în mediul de afaceri și care să permită mediului de afaceri și societății să ofere instituțiilor de învățământ superior informații cu privire la cerințele actuale și la cele prevăzute pentru viitor în materie de competențe și inovare, luând în considerare cele mai bune practici existente la nivel mondial; atrage atenția asupra faptului că o astfel de legătură ar putea favoriza, din punct de vedere financiar, numai instituțiile de învățământ superior și de cercetare care se specializează pe inovare și tehnologie, în detrimentul educației legate exclusiv de domeniul umanist;

44. reafirmă valoarea guvernanței democratice ca modalitate fundamentală de a asigura libertatea academică și de a promova participarea activă a tuturor actorilor în viața unei instituții de învățământ superior;

45. subliniază faptul că transparența, distribuția echitabilă a drepturilor și a obligațiilor între partenerii de cooperare relevanți și instituțiile de învățământ superior, precum și un principiu echilibrat de reprezentare trebuie respectate în cadrul cooperării, astfel încât instituțiile de învățământ superior să se poată organiza și dezvolta independent, ca instituții publice, în conformitate cu principiile academice;

46. subliniază, de asemenea, faptul că principiul democrației și al autoreglementării în rândul instituțiilor de învățământ superior și al personalului și studenților lor ar trebui respectat și menținut în cadrul tuturor proiectelor de colaborare;

47. solicită, prin urmare, ca instituțiilor de învățământ superior și diverselor organisme ale acestora să li se solicite să facă publice acordurile de cooperare cu părți terțe;

12 /PE 486.811

RO

48. subliniază importanța cooperării între instituțiile de învățământ superior și ONG-uri și sectorul european de voluntariat, pentru a promova cetățenia activă și implicarea studenților în participarea activă, prin desfășurarea de activități pentru sectorul ONG-urilor;

49. subliniază importanța sportului în procesul educațional; solicită statelor membre să susțină și să încurajeze activitățile sportive în rândul studenților și să sporească sprijinul acordat programelor sportive de bază;

50. atrage atenția asupra faptului că dimensiunea și intensitatea colaborării dintre instituțiile de învățământ superior și partenerii lor din mediul de afaceri și din societate diferă foarte mult la nivelul statelor membre, al instituțiilor și al disciplinelor academice;

51. subliniază faptul că investițiile continue în legătura dintre educație, cultură, cercetare și inovare sunt necesare; subliniază importanța faptului de a sprijini și de a dezvolta în continuare Institutul European de Inovare și Tehnologie, precum și comunitățile sale de cunoaștere și inovare;

52. subliniază importanța culturii în învățământul superior și solicită includerea unor criterii speciale pentru științele umaniste, atât în programele de cercetare, cât și în cele de inovare;

53. subliniază necesitatea implicării instituțiilor de învățământ superior și a sprijinirii inițiativelor studenților, precum și a acordării de asistență în privința corelării unor astfel de activități între alte instituții de învățământ superior, întreprinderi și autorități locale din diverse state membre;

Recunoașterea reciprocă a calificărilor

54. recunoaște bogăția inerentă marii varietăți a instituțiilor de învățământ superior din Europa; îndeamnă statele membre și aceste instituții să dezvolte modalități clare, integrate, care să le permită cursanților să progreseze de la alte tipuri de învățământ la învățământul superior și să aleagă între diferite parcursuri și între tipuri de instituții;

55. subliniază, cu toate acestea, necesitatea menținerii diversității filierelor și programelor, a metodelor de predare și a sistemelor universitare în cadrul UE; consideră că este, prin urmare, necesar să se dezvolte un cadru național de calificări, promovând totodată recunoașterea reciprocă între statele membre a diplomelor și a calificărilor;

56. îndeamnă toate statele UE să implementeze cadre naționale de calificare corelate cu cadrul de calificări din Spațiul european al învățământului superior, precum și să dezvolte și să sprijine financiar recunoașterea reciprocă;

57. subliniază că mobilitatea studenților și, mai mult decât orice, studiul în alte universități în cadrul programului Erasmus, contribuie la schimbul de bune practici și, prin urmare, la modernizarea învățământului superior; constată, de aceea. necesitatea ca universitățile de origine să recunoască calificările obținute în timpul perioadei de studiu în alte universități;

58. susține propunerea Comisiei de a îmbunătăți recunoașterea studiilor în străinătate, prin consolidarea Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS); solicită eforturi

PE 486.811\ 13

RO

suplimentare din partea UE și a statelor sale membre pentru asigura o mai mare eficiență a recunoașterii și un grad mai mare de armonizare a diplomelor universitare;

Creșterea mobilității în cadrul SEIS și în afara acestuia

59. reiterează faptul că învățământul superior este un bun public comun al Europei și că statele membre, administrațiile regionale și autoritățile locale și UE împărtășesc responsabilitatea comună de a dezvolta și de a consolida SEIS, Spațiul european de cercetare (SCE) și Procesul de la Bologna;

60. subliniază faptul că o mai bună coordonare între statele membre în domeniul învățământului superior - inclusiv printr-un sprijin financiar și politic solid pentru acordurile privind programe de bază comune și obiective bine definite ale învățării – reprezintă o condiție preliminară pentru îndeplinirea obiectivelor de inserție profesională și creștere economică în Europa; solicită statelor membre să își intensifice cooperarea între ministerele relevante, pentru a actualiza programele educaționale existente în vederea satisfacerii nevoilor pieței muncii;

61. subliniază necesitatea colaborării între SEIS și SEC, ca mijloc de sprijinire a programelor universitare de cercetare, atât în domeniul științific, cât și în cel umanist;

62. solicită creșterea atractivității SEIS și a SEC pentru studenții și cercetătorii din toată lumea și intensificarea colaborării cu țările nemembre ale UE în domeniul educației și în chestiuni legate de mobilitate la nivelul studenților și al profesorilor, în special cu țările vizate de Politica europeană de vecinătate (PEV) sau care au frontiere comune cu UE, pentru a transforma SEIS într-un punct de atracție pentru formare și cunoaștere, atât la nivel macroregional, cât și global, în special în privința programelor de schimb și formare profesională;

63. solicită Comisiei să propună crearea unor programe Erasmus și Leonardo da Vinci euromediteraneene, orientate către promovarea mobilității transnaționale a studenților de pe ambele maluri ale Mediteranei;

64. solicită deschiderea unor programe de mobilitate, schimb, cercetare și experiență profesională pentru studenții din țările Parteneriatului Estic;

65. reamintește importanța mobilității studenților și profesorilor și, în acest sens, invită Comisia să avanseze în privința Codului UE al vizelor;

66. reamintește obiectivul ca, până în 2020, 20 % dintre absolvenții europeni să profite de mobilitate și subliniază importanța competențelor lingvistice, care sunt o condiție preliminară pentru o mobilitate mai mare în cadrul SEIS și pentru o mai bună capacitate de inserție profesională;

67. susține intensificarea, în SEIS, a predării limbilor străine și a limbajului semnelor, precum și a predării și dezvoltării limbilor locale și regionale, aceasta fiind o condiție necesară pentru o adevărată cetățenie europeană, bazată pe multiculturalism și pluralism lingvistic;

68. subliniază necesitatea ca sistemele de învățământ superior din statele membre să ofere un nivel de predare mai bun, astfel încât creșterea oportunităților de mobilitate a studenților să nu genereze un „exod al creierelor”, care constituie actualmente o reală problemă

14 /PE 486.811

RO

socială în unele state membre;

69. atrage atenția asupra faptului că disparitățile persistente între sistemele de învățământ superior din vestul Europei și din zona centrală și estică a Europei trebuie diminuate prin măsuri reale de integrare, pentru a încuraja și susține colaborarea transfrontalieră dintre instituțiile de învățământ superior; solicită, de aceea, Comisiei să dezvolte o strategie și să elaboreze un plan profesionist de acțiune financiară pentru a reduce aceste disparități regionale semnificative;

70. solicită ca statele membre, UE și sistemele de învățământ superior din Europa să evalueze posibilitatea promovării, în cadrul ciclului de studiu, a unei perioade obligatorii de formare în cadrul unei universități dintr-un stat membru diferit de cel al universității la care studentul este înscris;

71. reiterează principiul potrivit căruia programele de creditare nu pot substitui sistemele de subvenționare aplicate pentru a sprijini accesul la educație pentru toți studenții, indiferent de mediul social din care provin;

72. solicită Comisiei clarificări suplimentare cu privire la propunerea de a crea un instrument financiar pentru a-i ajuta pe studenți să își asigure finanțarea studiilor de masterat într-un alt stat membru decât cel de origine, indiferent de situația lor financiară și de mediul social din care provin; solicită un acces corect și transparent la acest proiect în toate statele membre;

73. aprobă propunerea Comisiei de a majora bugetul UE pentru educație, formare profesională, cercetare și tineret în următorul cadru financiar multianual, completând astfel măsurile luate de statele membre, dat fiind faptul că investițiile în educație, formare și cercetare reprezintă cheia pentru a îndeplini obiectivele UE pentru anul 2020 și a realiza o creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă în Europa;

o

o o

74. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

PE 486.811\ 15

RO

P7_TA-PROV(2012)0140

O piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică, un vârf de lance

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la o piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică, un vârf de lance (2011/2178(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere acquis-ul comunitar din domeniul pieței interne și al societății informaționale,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

– având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă Agendă digitală pentru Europa: 2015.eu1,

– având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic2,

– având în vedere concluziile Consiliului European din 31 mai 2010 privind „O Agendă digitală pentru Europa”,

– având în vedere concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 privind strategia Europa 2020, inclusiv Agenda digitală (punctul 7),

– având în vedere Ghidul privind achizițiile publice de TIC bazate pe standarde – Elemente de bună practică, publicat de Comisie la 23 decembrie 2011,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Cum poate Europa să profite din plin de avantajele facturării electronice” (COM(2010)0712),

– având în vedere Decizia nr. 922/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA)3,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul european de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015 – Exploatarea TIC pentru promovarea unei guvernări inteligente, sustenabile și inovatoare” (COM(2010)0743),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către interoperabilitatea serviciilor publice europene” – Strategia europeană de interoperabilitate pentru serviciile publice

1 JO C 81 E, 15.3.2011, p. 45. 2 JO C 50 E, 21.2.2012, p.1. 3 JO L 260, 3.10.2009, p.20.

16 /PE 486.811

RO

europene (EIS, anexa 1) și Cadrul european de interoperabilitate pentru serviciile publice europene (EIF, anexa 2) (COM(2010)0744),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune pentru e-guvernare i2010 – Accelerarea introducerii e-guvernării în Europa în beneficiul tuturor” (COM(2006)0173),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii: «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2011 privind protecția infrastructurilor critice de informație „Realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică” (COM(2011)0163),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 martie 2009 privind protecția infrastructurilor critice de informație – „Protejarea Europei de atacuri cibernetice și perturbații de amploare: ameliorarea gradului de pregătire, a securității și a rezilienței” (COM(2009)0149),

– având în vedere pachetul de măsuri al Comisiei privind datele deschise, publicat în decembrie 2011, constând în: Comunicarea Comisiei intitulată „Datele deschise – Un motor al inovării, al creșterii și al guvernanței transparente”, propunerea Comisiei de directivă de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (COM(2011)0877) și Decizia 2011/833/UE a Comisiei din 12 decembrie 2011 privind reutilizarea documentelor Comisiei,

– având în vedere studiul privind impactul economic al informațiilor din sectorul public, realizat de Comisie în 2011 („studiul Vickery”),

– având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare (COM(2011)0635),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru coerent de consolidare a încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Carte verde – către o piață europeană integrată a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil” (COM(2011)0941),

– având în vedere Raportul anual de activitate pentru 2011 privind Agenda digitală pentru Europa, publicat la 22 decembrie 2011,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Raport privind competitivitatea digitală a Europei - Principalele realizări ale strategiei i2010 în perioada 2005-2009” (COM(2009)0390),

– având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2011 întitulată „Banda largă europeană: investiție

PE 486.811\ 17

RO

într-un promotor digital al creșterii”1,

– având în vedere studiul privind impactul social al TIC – SMART 2007/0068, publicat la 30 aprilie 2010,

– având în vedere raportul privind impactul economic al TIC – SMART 2007/0020, publicat în ianuarie 2010,

– având în vedere raportul pregătit pentru Comisie și intitulat „Plan de acțiune pentru e-guvernare i2010 – Analiză intermediară” (SMART 2008/0042), publicat în noiembrie 2009,

– având în vedere concluziile Președinției suedeze din 10 noiembrie 2009, din cadrul conferinței de la Visby, privind crearea condițiilor prealabile pentru o Uniune electronică în 2015,

– având în vedere raportul Președinției suedeze intitulat „O societate ecologică bazată pe cunoaștere – O agendă politică a TIC până în 2015 pentru viitoarea societate bazată pe cunoaștere din Europa”, publicat în septembrie 2009,

– având în vedere raportul Comisiei intitulat „Cloud Computing: raport de consultare publică”, publicat la 5 decembrie 2011,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune privind semnăturile electronice și identificarea electronică pentru facilitarea furnizării de servicii publice transfrontaliere pe piața unică” (COM(2008)0798),

– având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne2,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, al Comisiei pentru dezvoltare regională și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0083/2012),

A. întrucât tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) are un impact direct și indirect profund asupra vieții politice, economice, sociale, culturale și asupra vieții zilnice a cetățenilor UE; întrucât o piață unică digitală competitivă care ar elimina toate barierele din calea serviciilor electronice transfrontaliere și care nu ar fi afectată de denaturări ale concurenței le-ar aduce beneficii considerabile cetățenilor UE;

B. întrucât guvernarea electronică integrează toate tehnologiile și toate utilizările legate de informarea, consilierea și procedurile administrative pe internet;

C. întrucât sectorul TIC generează în mod direct 5 % din PIB-ul UE și are o valoare de piață de 660 de miliarde EUR anual, având însă o contribuție mult mai mare la creșterea globală a productivității (20 % provenind direct din sectorul TIC și 30 % din investițiile în TIC);

1 Texte adoptate, P7_TA(2011)0322. 2 JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

18 /PE 486.811

RO

D. întrucât nu există norme uniforme referitoare la facturarea electronică, iar beneficiile acesteia sunt în cea mai mare parte neutilizate;

E. întrucât TIC poate aduce o contribuție semnificativă la strategia UE 2020, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, creșterea durabilă a economiei și a productivității, emanciparea cetățenilor, cercetarea și dezvoltarea, energia, inovarea și mediul și în ceea ce privește abordarea marilor provocări ale societății;

F. întrucât IMM-urile joacă un rol deosebit de important pe piața digitală;

G. întrucât informatica „dematerializată” (cloud computing) reprezintă un instrument economic și ecologic care îmbunătățește performanțele în domeniul TI ale întreprinderilor publice și private, care reduce costurile de prelucrare și limitează costurile de stocare, toate acestea reprezentând avantaje clare, dar conexiunea dintre utilizator și server nu este suficient de sigură, iar utilizatorul pierde într-o anumită măsură controlul;

H. întrucât tabloul de bord al Agendei digitale pentru 2011 indică un progres, însă 26 % dintre cetățenii UE nu au folosit niciodată internetul și numai 48 % dintre persoanele care aparțin grupurilor defavorizate folosesc internetul;

I. întrucât decalajul digital, indiferent dacă din punctul de vedere al accesului la internet sau al competențelor informatice/digitale, afectează în mod direct introducerea guvernării electronice și dăunează participării cetățenilor la viața publică și la democrație;

J. întrucât o piață unică digitală competitivă trebuie să asigure utilizarea cu succes a rețelelor în bandă largă de foarte mare viteză și a rețelelor de telecomunicații în toate regiunile UE și să elimine disparitățile dintre nivelurile de dezvoltare a infrastructurii din și dintre statele membre ale UE pentru a asigura durabilitatea demografică a regiunilor slab populate,

1. cunoaște contribuția importantă pe care sectorul TIC o aduce în raport cu politica industrială, inovarea, creșterea, competitivitatea și balanța comercială din UE;

2. subliniază faptul că utilizatorii sunt elementele esențiale ale strategiei digitale și că sensibilizarea, rolul, implicarea, perspectivele și încrederea acestora în legătură cu securitatea, siguranța și confidențialitatea din cadrul societății informaționale trebuie să fie consolidate de urgență în UE și că trebuie dezvoltat capitalul uman în domeniul TIC;

3. afirmă din nou faptul că guvernarea electronică oferă cetățenilor europeni mai multe posibilități și contribuie la reformarea și la modernizarea administrației publice prin faptul că face administrația publică mai transparentă și mai răspunzătoare și prin reducerea costurilor serviciilor publice;

4. subliniază faptul că barierele din calea adoptării guvernării electronice nu sunt neapărat numai tehnologice, ci și organizatorice, politice, juridice și culturale, iar succesul soluțiilor și al practicilor depinde de obicei foarte mult de condițiile locale;

5. subliniază faptul că crearea unei zone europene de guvernare electronică poate reprezenta o parte esențială a agendei Orizont 2020, care să susțină promovarea creșterii economice și sociale, să stimuleze inovarea și dezvoltarea capitalului uman și să contribuie la înfruntarea provocărilor societății și a celor politice întâmpinate de UE;

PE 486.811\ 19

RO

6. subliniază că este necesar să se țină seama de decalajul digital și să se combată acesta;

7. constată că informatica „dematerializată” (cloud computing) permite accesul la un centru comun de resurse TI care pot fi transmise rapid, cu un efort minim de gestionare și cu un nivel de interacțiune minimă din partea furnizorului de servicii și că eficacitatea acestui sistem dematerializat constă atât în flexibilitatea sa, cât și în creșterea productivității pe care o permite și în rolul său de protejare a mediului, însă această „dematerializare” (cloud) trebuie să fie înainte de toate fiabilă și rezistentă din punct de vedere tehnic;

Planul de acțiune privind guvernarea electronică

8. salută adoptarea Planului de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015, a Strategiei europene de interoperabilitate (EIS) și a Cadrului european de interoperabilitate (EIF) pentru serviciile publice europene (SPE); invită statele membre să ia rapid măsuri pentru a-și alinia strategiile naționale la aceste politici generale;

9. susține obiectivele generale privind creșterea nivelului de utilizare a serviciilor de guvernare electronică în 2015, și anume la 50 % dintre cetățeni (de la 41 %) și la 80 % dintre întreprinderi (de la 75 %), dar invită Comisia și statele membre să considere aceste obiective drept praguri minime;

10. solicită să se elaboreze programe și platforme speciale de guvernare electronică, în scopul protejării și al promovării diversității locale, regionale, etnice și lingvistice;

11. regretă faptul că, potrivit tabloului de bord al Agendei digitale pentru 2011, numai 50 % dintre utilizatorii guvernării electronice au completat formulare online;

12. observă corelarea dintre PIB și disponibilitatea serviciilor de guvernare electronică și solicită o finanțare corespunzătoare a dezvoltării guvernării electronice atât la nivel național, cât și la nivel european;

13. subliniază că internetul este utilizat într-o măsură tot mai mare pe dispozitivele mobile, atât de cetățeni, cât și de întreprinderi, și solicită să se ia măsuri pentru a se asigura servicii de guvernare electronică accesibile și adaptate la mai multe canale de distribuție, inclusiv la centrele de asistență telefonică și la internetul mobil (guvernarea mobilă);

14. subliniază că, pentru o guvernare electronică reușită, sunt necesare o integrare cuprinzătoare și o optimizare a proceselor administrative, respectând dreptul la autoguvernare locală la fiecare nivel și între niveluri;

15. subliniază faptul că guvernarea electronică este deosebit de benefică pentru cetățenii și întreprinzătorii din UE, în special pentru IMM-uri, care se confruntă adesea cu obstacole insurmontabile atunci când operează la nivel transfrontalier în UE, întrucât guvernarea electronică reduce costurile și sarcinile administrative, sporește productivitatea, eficiența, competitivitatea, transparența, deschiderea, eficacitatea politicilor, accesibilitatea și raționalizarea procedurilor și întrucât ar trebui să faciliteze realizarea unor sinergii și împărțirea resurselor și a capacităților între societăți și să permită crearea unui mediu profesional pentru IMM-uri în care să existe mai multă colaborare;

16. invită statele membre și Comisia să publice datele obținute prin finanțare din fondurile publice într-o formă care să permită citirea lor automată (și în timp real) sub licențe deschise, pentru a permite reutilizarea inovatoare a informațiilor din sectorul public atât

20 /PE 486.811

RO

de către mediul academic, inclusiv de către studenți, cât și de către publicul larg, precum și în scopuri de cercetare și de dezvoltare a afacerilor, sporindu-se astfel și transparența;

17. subliniază faptul că nu există încă o definiție clară a conceptului de „date administrative publice” și că, pentru a clarifica sensul său precis, sunt necesare dezbateri publice prin care să se ajungă la un consens;

18. invită Comisia să facă tot ce-i stă-n putință pentru a se asigura că instituțiile de învățământ și instituțiile culturale rămân în afara domeniului de aplicare al Directivei 2003/98/CE;

19. constată că principalele obstacole din calea accesului transfrontalier la serviciile electronice ale administrațiilor publice sunt legate de utilizarea identificării și a semnăturilor electronice și că nu există interoperabilitate la nivelul UE;

20. consideră că, pentru a asigura servicii transfrontaliere eficiente de guvernare electronică la nivelul UE, garantând o interacțiune reciprocă și/sau automată între administrații și cetățeni și/sau întreprinderi, este necesar un cadru juridic al UE clar și coerent privind recunoașterea reciprocă a autentificării, a identificării și a semnăturilor electronice;

21. invită Comisia și statele membre să informeze în permanență cetățenii cu privire la portalurile UE existente, cum ar fi SOLVIT și Europa Ta, întrucât lipsa de informații din prezent atrage după sine întârzierea dezvoltării mediului de afaceri și a mecanismelor de protecție a consumatorului, în special în zonele transfrontaliere;

22. invită Comisia să urmărească toate instrumentele online existente de soluționare a problemelor și toate portalurile de informare puse la dispoziție de aceasta și de statele membre și să le coreleze sau să le consolideze ori de câte ori este posibil; recomandă să se dezvolte noi portaluri online numai atunci când integrarea în soluțiile existente nu este fezabilă;

23. salută adoptarea Planului de acțiune privind semnăturile electronice și identificarea electronică, precum și contribuția acestui plan, dar și a proiectului-pilot STORK, în ceea ce privește interoperabilitatea serviciilor publice transfrontaliere; invită Comisia să revizuiască Directiva privind semnăturile electronice și solicită elaborarea unei decizii pentru a asigura recunoașterea reciprocă a identificării și a autentificării electronice;

24. subliniază faptul că, ori de câte ori în instituțiile de învățământ și culturale se utilizează proceduri de prelucrare a datelor, datele cu caracter personal trebuie să facă obiectul unor drepturi de acces individual pentru a le proteja împotriva utilizării neautorizate;

25. consideră că, din perspectiva guvernării electronice, interoperabilitatea semnăturilor electronice are aspecte juridice [utilizarea semnăturii electronice în sectorul public – articolul 3 alineatul (7) din Directiva privind semnăturile electronice, relația semnătură/autentificare, dilema supraveghere/acreditare, perspectiva națională, nivelurile de securitate, calificările semnăturii], precum și aspecte tehnice (elementele de identificare din certificate, tipul semnăturii, formatul semnăturii, validarea semnăturii); este de părere că, pentru evoluția aplicațiilor către un serviciu european de semnături electronice complet interoperabil pentru scopuri de validare a semnăturilor, cea mai importantă recomandare este de a înființa o Federație a autorităților de validare (FVA)

PE 486.811\ 21

RO

care să coordoneze autoritățile naționale de validare (NVA) ale statelor membre1;

26. constată că Comisia a însărcinat CEN, CENELEC și ETSI să actualizeze și să raționalizeze cadrul european de standardizare privind semnăturile electronice; invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport anual de activitate, bazat pe rapoartele prezentate semestrial de organismele europene de standardizare;

27. invită statele membre să dezvolte programe informatice educaționale cu sursă deschisă în cadrul instituțiilor europene de învățământ, să facă schimb de bune practici și să dezvolte platforme online pentru colaborarea sub aspectul materialelor și al resurselor educaționale care să fie gratuite pentru studenți și care să respecte în mod corespunzător normele de protecție a datelor și legislația privind drepturile de autor;

28. subliniază faptul că aplicațiile de guvernare electronică ar trebui revizuite și, dacă este necesar, modificate pentru a asigura accesibilitatea acestora și pentru utilizatorii nerezidenți; subliniază faptul că interoperabilitatea este necesară la nivel local, regional și național, precum și la nivelul UE;

29. consideră că interoperabilitatea aplicațiilor de guvernare electronică necesită interoperabilitatea infrastructurilor cu cheie privată (Private Key Infrastructures-PKI) naționale printr-un serviciu european de validare (European Bridge);

30. salută consultarea publică lansată cu privire la proiectele de orientări referitoare la legăturile dintre standardizarea TIC și achizițiile publice și solicită o propunere pe această temă;

31. invită statele membre să elaboreze strategii naționale de guvernare electronică, în conformitate cu obiectivele și cu scopurile Planului de acțiune privind guvernarea electronică și ale Agendei digitale, ca mijloc de dezvoltare a pieței unice europene în domeniul digital și a zonei europene de guvernare electronică;

32. indică faptul că, având în vedere că planul de acțiune european privind guvernarea electronică, infrastructura și serviciile se dezvoltă, trebuie respectate cerințele de siguranță la toate nivelurile și trebuie garantată o protecție maximă a sferei private și a datelor cu caracter personal și financiar, în vederea prevenirii oricărei monitorizări ilegale a acestora sub orice formă;

33. invită statele membre să utilizeze instrumentele TIC pentru a îmbunătăți transparența, responsabilizarea și implicarea cetățenilor, a spori eficiența și competitivitatea, a reduce sarcinile, perioadele și costurile administrative, a îmbunătăți procesele administrative, a reduce emisiile de dioxid de carbon, a economisi resursele publice și a contribui la o democrație mai participativă, consolidând, în același timp, nivelul de încredere și de convingere;

34. încurajează statele membre să oblige entitățile publice să pună date la dispoziția populației prin păstrarea de arhive și cataloage de date publice și prin asigurarea stabilirii de norme privind dezvăluirea și reutilizarea, ținând seama în mod corespunzător de legislația în materie de drepturi de autor și de cea privind protecția bazelor de date;

1 IDABC - Studiu preliminar privind recunoașterea reciprocă a semnăturilor electronice pentru

aplicații ale guvernării electronice, 2007.

22 /PE 486.811

RO

35. invită statele membre să creeze „ghișee unice” și să folosească actori intermediari pentru a furniza utilizatorilor un sistem de puncte de contact armonizate, integrate și ușor accesibile atât pentru serviciile de guvernare electronică naționale, cât și pentru cele transfrontaliere;

36. subliniază că guvernarea electronică poate crește calitatea democrației noastre și poate avea un rol important în intensificarea participării active a cetățenilor, în special a generațiilor tinere, și a întreprinderilor la viața publică și politică și la procesele democratice; observă că în acest sens ar trebui încurajate consultările sau referendumurile-pilot, în special la nivel local;

37. salută lansarea programelor informatice pentru colectarea de semnături online(OCS - Online Collection Software), dezvoltate la inițiativa Comisiei în cadrul programului ISA și cu scopul de a permite semnatarilor să-și prezinte online, începând cu 1 aprilie 2012, susținerea pentru o propunere de inițiativă a cetățenilor și de a fi folosite de cei care lansează o petiție în gestionarea colectării, a stocării și a prezentării semnăturilor; solicită, prin urmare, ca aceste strategii de guvernare electronică să fie puse în aplicare cât se poate de repede;

38. subliniază că serviciile interoperabile transfrontaliere de guvernare electronică ar trebui să beneficieze de o arhitectură și de tehnologii inovatoare (servicii publice din sfera informaticii „dematerializate” și arhitectura orientată spre servicii) și solicită modernizarea la nivel IPv6 a infrastructurii de guvernare electronică relevante și a serviciilor online de interes public;

39. recunoaște potențialul major al informaticii „dematerializate” pentru întreprinderi și pentru persoanele private deopotrivă; subliniază, cu toate acestea, că, având în vedere creșterea gradului de utilizare a serviciilor informatice „dematerializate”, este necesar să se supravegheze relocarea resurselor TI și să se monitorizeze cu strictețe accesul la servere și la date, între altele pentru a împiedica utilizarea acestora în scopuri comerciale de către alte părți, și că aceste chestiuni ar trebui, prin urmare, să fie abordate în cadrul reformei normelor UE de protecție a datelor conform propunerilor Comisiei (COM(2012)0011), COM(2012)0010));

40. subliniază că un sistem transfrontalier sigur de guvernare electronică reprezintă o parte integrantă din programul european privind protecția infrastructurilor critice ; solicită aplicarea unor măsuri adecvate pentru a asigura protecția datelor și a confidențialității și pentru a reduce vulnerabilitatea în fața atacurilor cibernetice; recunoaște rolul important jucat de ENISA în sprijinirea UE și a statelor membre în ceea ce privește eforturile lor de a furniza servicii de guvernare electronică sigure și solide; solicită introducerea unor forme de monitorizare a utilizării datelor și a metodelor folosite cu adevărat democratice;

41. salută contribuția programelor IDA, IDABCD și ISA și a proiectelor-pilot pe scară largă legate de PIC, precum și a forumului ePractice la elaborarea și la punerea în aplicare a soluțiilor transfrontaliere interoperabile; invită Comisia și statele membre să asigure sustenabilitatea pe termen lung a acestor acțiuni;

42. salută și susține propunerea privind mecanismul „Conectarea Europei” (MCE), care alocă aproximativ 9,2 miliarde de euro pentru susținerea investițiilor în rețele în bandă largă rapide și foarte rapide și în servicii digitale paneuropene; subliniază că MCE va asigura subvenții pentru a construi infrastructura necesară lansării serviciilor de identitate

PE 486.811\ 23

RO

electronică, de identificare electronică, de guvernare electronică, de achiziții publice electronice, de e-sănătate, de e-justiție și a serviciilor legate de proceduri vamale și va servi la asigurarea interoperabilității și la acoperirea costurilor de exploatare a infrastructurii la nivel european, conectând infrastructurile statelor membre;

43. consideră că Inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte va mobiliza fonduri private pentru investiții specifice în viitoarele infrastructuri principale ale UE, precum drumuri, căi ferate, rețele de energie, conducte și rețele în bandă largă;

44. reamintește importanța serviciilor viitoare de mare viteză, prin care se vor realiza obiectivele UE în materie de eficiență și de siguranță energetică și se vor crea alte mijloace de comunicare (de exemplu sisteme eficiente și inteligente de transport și sisteme de comunicare între persoane și mașini);

45. salută adoptarea pachetului de măsuri privind datele deschise și invită statele membre să susțină reutilizarea în mod inovator a informațiilor din sectorul public (informații fără caracter personal); solicită o mai mare implicare a autorităților locale și regionale cu privire la accesul la informațiile din sectorul public pentru a îmbunătăți furnizarea de informații pentru public, întreprinderi și instituții, precum și pentru a facilita crearea de noi locuri de muncă, susținând, totodată, dezvoltarea la nivel local și regional;

46. subliniază importanța metodologiilor de măsurare (cantitativă și calitativă), axate pe eficiența și eficacitatea guvernării electronice și a democrației și care folosesc obiective SMART1, care ar trebui să fie utilizate în mod activ în cadrul administrațiilor;

47. regretă faptul că statele membre nu au aprobat încă lista tuturor serviciilor publice transfrontaliere esențiale care urmează să fie puse la dispoziție online până în 2015; invită Comisia să își intensifice eforturile de realizare a acestui obiectiv;

48. invită Comisia și statele membre să elaboreze și să pună în aplicare instrumente TIC specifice pentru a facilita participarea electronică – de exemplu, sisteme comune de petiționare electronică – în scopul de a pune la dispoziția cetățenilor și a asociațiilor reprezentative din UE mijloacele concrete pentru a-și exercita drepturile care le revin în temeiul dispozițiilor privind inițiativele cetățenilor cuprinse la articolul 11 din TUE;

49. reamintește angajamentul esențial de a reduce până în 2015 cu 50 % decalajele în materie de competențe digitale și de aptitudini și salută, în acest sens, propunerile de îmbunătățire a competențelor și a aptitudinilor digitale și de intensificare a incluziunii electronice, în special propunerea de a transforma competențele digitale și componentele conexe într-o prioritate a Regulamentului privind Fondul social european (2014-2020); reafirmă nevoia unei abordări de „incluziune a tuturor cetățenilor – incluziunea prin proiectare” și subliniază nevoia unei proiectări centrate pe utilizatori și pe cetățeni a serviciilor de guvernare electronică;

50. invită Comisia și statele membre să lanseze programe de instruire în domeniul competențelor digitale pentru a promova utilizarea deplină a serviciilor de guvernare electronică, a consolida competențele digitale și a depăși barierele electronice care afectează IMM-urile și categoriile dezavantajate ale populației, cum ar fi persoanele mai

1 SMART: obiective specifice, măsurabile, realizabile, realiste și datate.

24 /PE 486.811

RO

în vârstă, persoanele cu dizabilități, minoritățile, imigranții, șomerii și persoanele care locuiesc în regiunile cele mai îndepărtate ale Uniunii; consideră, în acest sens, că învățământul online ar trebui să fie inclus în politicile naționale de învățământ și formare, inclusiv elaborarea programelor, evaluarea rezultatelor formării și dezvoltarea profesională a profesorilor și a formatorilor;

51. regretă faptul că propunerea legislativă care vizează să asigure până în 2015 accesibilitatea deplină a site-urilor de internet ale sectorului public este amânată; salută Foaia de parcurs privind incluziunea digitală și solicită punerea în aplicare a Inițiativei privind accesibilitatea site-urilor web (WAI), inclusiv a Orientărilor privind accesibilitatea conținutului web (WCAG) pentru portalurile de guvernare electronică, precum și disponibilitatea și accesibilitatea financiară a terminalelor personalizate, adaptate la nevoile persoanelor cu dizabilități;

52. recomandă, pentru a asigura calitatea prestării acestor servicii, alinierea acestora la standardele, normele și orientările internaționale privind bunele practici, precum ISO 27001, în ceea ce privește siguranța informațiilor, sau ISO 20000, în ceea ce privește calitatea proceselor de gestionare prin servicii de TI;

Achizițiile publice electronice

53. subliniază că achizițiile publice electronice asigură realizarea de achiziții publice în UE, precum și o gamă maximă de opțiuni pentru autoritățile publice, ceea ce conduce la o cheltuire eficientă a fondurilor, la transparență, la răspundere, la încredere publică și la consolidarea pieței interne și a concurenței;

54. subliniază faptul că, în UE 27, cheltuielile publice reprezintă 16 % din PIB și îndeamnă la utilizarea achizițiilor publice electronice pentru toate achizițiile publice până în 2015; solicită utilizarea achizițiilor publice electronice și pentru concesiuni;

55. regretă faptul că, în 2010, numai 13 % dintre întreprinderile din UE au folosit internetul pentru a transmite o propunere autorităților publice prin intermediul unui sistem de licitații publice electronice; invită statele membre să încurajeze participarea IMM-urilor la sistemul de achiziții publice electronice;

56. subliniază faptul că achizițiile publice electronice au loc în două etape: pre-atribuirea1 și post-atribuirea2; invită statele membre să pună în aplicare și să integreze pe deplin ambele etape în portalurile lor de achiziții publice electronice până în 2015;

57. invită Comisia și statele membre să promoveze nivelul calitativ al proiectelor TIC în administrațiile publice, astfel încât să asigure urmărirea obiectivelor strategice de inovare ale administrațiilor și ridicarea standardelor generale în materie de calitate, durată și costuri ale licitațiilor;

58. invită Comisia și statele membre să promoveze, în cadrul administrațiilor publice centrale și locale, modelul achiziției înainte de comercializare (pre-commercial procurement -

1 Informarea electronică, licitarea electronică, prezentarea electronică, acceptarea semnăturilor

electronice. 2 Comanda electronică, facturarea electronică, plățile electronice, utilizarea semnăturilor

electronice.

PE 486.811\ 25

RO

PCP), care permite achizitorilor publici să împartă cu furnizorii riscurile și avantajele de proiectare, prototipizare și testare a noilor produse și servicii, să pună în comun resursele mai multor achizitori, să creeze condițiile optime pentru o comercializare și o difuzare la scară largă a rezultatelor activităților de cercetare și dezvoltare și să contribuie la menținerea acestor proiecte în limitele bugetului de funcționare alocat acestora;

59. subliniază activitățile de succes ale proiectelor-pilot de achiziții publice electronice utilizate pe scară largă PEPPOL și e-CERTIS;

60. subliniază faptul că sistemele naționale de achiziții publice electronice trebuie să avanseze pentru a facilita serviciile transfrontaliere și pentru a pune pe deplin în aplicare Directiva privind serviciile;

61. îndeamnă Comisia să prezinte Cartea albă privind interconectarea capacității achizițiilor publice electronice în UE – „O strategie pentru achizițiile publice electronice”;

62. invită Comisia să introducă un mecanism de monitorizare a procesului de punere în aplicare pentru a analiza progresele, obstacolele și măsurile corective etc. în contextul introducerii achizițiilor publice electronice în statele membre;

63. este de părere că, în calitatea sa de lider, Comisia ar trebui să dea tuturor un exemplu și să introducă un sistem de achiziții publice electronice în toate organismele sale;

Facturarea electronică

64. salută inițiativa privind facturarea electronică, care vizează să transforme facturarea electronică în metoda predominantă de facturare în UE până în 2020, precum și decizia Comisiei de a înființa un Forum european multipartit privind facturarea electronică (EMSFEI);

65. subliniază beneficiile semnificative oferite de facturarea electronică în calitatea sa de instrument pentru gestionarea mai eficientă și mai simplă a tuturor relațiilor client-furnizor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, prin perioade de plată mai scurte, mai puține erori, o încasare mai eficientă a TVA, reducerea costurilor de imprimare și de expediere și integrarea operațiunilor comerciale; observă, de asemenea, că acest instrument permite o mai mare transparență a fluxurilor de informații și a schimburilor care servesc la întocmirea facturilor;

66. ia act de fragmentarea pieței din cauza normelor naționale privind facturarea electronică; regretă faptul că numai 22 % dintre IMM-uri primesc sau trimit facturi electronice;

67. salută noile norme privind TVA-ul1 în ceea ce privește facturarea electronică, care introduc un tratament egal între facturile pe suport de hârtie și cele electronice;

68. subliniază importanța „ghișeelor unice” pentru TVA în vederea facilitării comerțului electronic transfrontalier pentru IMM-uri și a promovării facturării electronice;

69. subliniază importanța certitudinii juridice, a unui mediu tehnic clar și a unor soluții deschise și interoperabile privind facturarea electronică, bazate pe cerințe juridice, pe

1 Directiva 2010/45/UE.

26 /PE 486.811

RO

operațiuni comerciale și pe standarde tehnice comune, pentru facilitarea adoptării la scară largă;

70. invită industria și organizațiile europene de standardizare să își continue eforturile pentru a promova convergența către un model comun de date pentru facturarea electronică;

71. salută inițiativele Danemarcei, Finlandei, Italiei, Spaniei și Suediei de a impune facturarea electronică autorităților publice și solicită ca facturarea electronică să devină obligatorie pentru toate achizițiile publice până în 2016;

72. constată faptul că problemele de interoperabilitate transfrontalieră legate de semnăturile electronice încetinesc adoptarea soluțiilor transfrontaliere de facturare electronică;

73. invită Comisia să folosească EMSFEI pentru a analiza aspectele juridice și a coordona inițiativele naționale; invită Comisia să prezinte anual rapoarte și să invite deputații din PE să participe la reuniunile EMSFEI;

74. încurajează statele membre să înființeze forumuri naționale privind facturarea electronică, cu o reprezentare echilibrată a părților interesate;

75. consideră că ar trebui să se țină seama și de utilizatorii cu acces limitat sau inexistent la internet și că ar trebui să existe întotdeauna și opțiunea primirii unor facturi pe suport de hârtie;

Observații generale

76. recunoaște valoarea adăugată a celor 132 de proiecte din cadrul priorităților strategice ale programului de sprijin al politicii TIC din cadrul PIC și subliniază importanța C&D și a inovării în dezvoltarea și în îmbunătățirea serviciilor transfrontaliere; solicită susținerea unui acces „simplu și rapid” la fondurile UE pentru C&D în domeniul TIC, precum și a unei majorări a fondurilor alocate serviciilor și infrastructurii transfrontaliere de guvernare electronică pentru perioada 2014-2020;

77. recunoaște contribuția și rolul general al programului ISA în definirea, promovarea și susținerea implementării de soluții și de cadre privind interoperabilitatea pentru administrațiile publice europene, în realizarea de sinergii și în promovarea reutilizării infrastructurilor, a serviciilor digitale și a soluțiilor software, precum și în transpunerea cerințelor de interoperabilitate ale administrațiilor publice în caiete de sarcini și în norme privind serviciile digitale și solicită majorarea fondurilor alocate pentru soluțiile de interoperabilitate dintre administrațiile publice din UE (programul ISA) pentru perioada 2014-2020;

78. subliniază faptul că Planul european de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015 reprezintă o șansă unică de a moderniza administrațiile publice europene și naționale și de a reduce costurile acestora, permițându-le să exploateze pe deplin potențialul continuării integrării europene și să stimuleze creșterea, inovarea, mobilitatea cetățenilor și șansele profesionale pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, precum și participarea populației la procesul de elaborare a politicilor; subliniază importanța parteneriatelor public-private și rolul sectorului privat în furnizarea de soluții, de aplicații și de servicii inovatoare pentru dezvoltarea infrastructurii interoperabile de guvernare electronică din UE și în valorificarea resurselor disponibile;

PE 486.811\ 27

RO

79. invită Comisia să evalueze anual obiectivele Agendei digitale, în special pe cele referitoare la Planul de acțiune privind guvernarea electronică, și să prezinte Parlamentului rapoarte anuale;

80. salută prioritatea acordată aspectelor privind guvernarea electronică și piața digitală de către președințiile suedeză, spaniolă, poloneză și daneză ale Consiliului și subliniază contribuția pozitivă a conferințelor privind guvernarea electronică organizate la Malmo, Poznan și Madrid; consideră că 2012-2013 este o perioadă crucială pentru interoperabilitatea transfrontalieră a serviciilor de guvernare electronică și, prin urmare, așteaptă cu interes lucrările și concluziile Conferinței privind guvernarea electronică de la Copenhaga din martie 2012;

o

o o

81. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

28 /PE 486.811

RO

P7_TA-PROV(2012)0141

Situația din Mali

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Mali (2012/2603(RSP))

Parlamentul European,

– având în vedere Strategia pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel, adoptată în martie 2011,

– având în vedere declarațiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referitoare la Mali din 22 martie1, 26 martie2, 4 aprilie3 și 9 aprilie4 2012,

– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 22 martie, 26 martie și 7 aprilie 2012 referitoare la situația din Mali,

– având în vedere Acordul-cadru din 6 aprilie 2012 dintre junta militară și CEDEAO,

– având în vedere Concluziile Consiliului din 22 și 23 martie 2012 privind regiunea Sahel,

– având în vedere Acordurile de la Alger din 2006 privind dezvoltarea și pacea în nordul Republicii Mali,

– având în vedere declarația din 12 aprilie 2012 a Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Navi Pillay5,

– având în vedere declarația Direcției Generale Ajutor Umanitar din cadrul Comisiei Europene referitoare la preîntâmpinarea unei crize umanitare în Mali,

– având în vedere apelul diferitor agenții ale ONU - UNICEF, ICNUR și OMS - din 10 aprilie 2012 de a furniza fonduri suplimentare pentru milioanele de persoane afectate de insecuritatea alimentară în regiunea Sahel,

– având în vedere apelul lansat de UNICEF în vederea obținerii sumei de 26 de milioane de dolari pentru a putea satisface nevoile de sănătate și de nutriție ale copiilor malieni până la sfârșitul anului,

– având în vedere apelul Agenției ONU pentru refugiați din 23 februarie 2012 de a pune la dispoziție fonduri în valoare de 35,6 milioane de dolari pentru a răspunde crizei umanitare crescânde din Mali,

1 SC/10590. 2 SC/10592. 3 SC/10600. 4 SC/10603. 5 http://www.unhcr.org/refworld/docid/4e9bd7382.html

PE 486.811\ 29

RO

– având în vedere rezoluțiile sale precedente privind Africa de Vest,

– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, în noaptea dintre 21 și 22 martie 2012, președintele malian Amadou Toumani Touré a fost răsturnat printr-un puci care a pus capăt unui lung proces democratic început de mai bine de două decenii;

B. întrucât, în zilele care au urmat puciului, presiunile internaționale și eforturile de mediere, depuse în special de Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO), au condus la încheierea, la 6 aprilie 2012, a unui acord-cadru între Comitetul național pentru redresare și democrație (Comité national pour le redressement et la démocratie - CNRDE) și CEDEAO, permițând instalarea lui Dioncounda Traoré ca președinte interimar, însărcinat cu organizarea alegerilor naționale în termen de 40 de zile;

C. întrucât, în conformitate cu Constituția din 1992, președintele Adunării Naționale a fost învestit în funcția de președinte interimar;

D. având în vedere valul de arestări din 16 și 17 aprilie 2012, în absența oricărei proceduri judiciare, a unor lideri politici, inclusiv a doi candidați la alegerile prezidențiale, și a unor înalți responsabili militari, care sunt deținuți la baza militară a celor care au inițiat lovitura de stat;

E. întrucât țara se confruntă și cu reluarea luptelor în nord dintre forțele guvernamentale și rebeli, care au dus la strămutarea a peste 200 000 de persoane începând cu luna ianuarie; întrucât numărul estimat al persoanelor strămutate în interiorul țării depășește 100 000, iar aproximativ 136 000 de refugiați au căutat adăpost în țările vecine (Algeria, Mauritania, Niger și Burkina Faso), unde seceta serioasă a dus deja în ultimii ani la o penurie accentuată de alimente;

F. întrucât rebelii tuaregi, aparținând în principal Mișcării Naționale pentru Eliberarea Azawadului (MNLA), au mărșăluit prin nordul țării după lovitura de stat militară, au alungat forțele guvernamentale din cele trei regiuni nordice maliene (Kidal, Gao și Tombouctou) și au proclamat, la 6 aprilie 2012, în mod unilateral, independența noului stat „Azawad”;

G. întrucât grupul islamist Ansar Dine, care are legături strânse cu Al Qaida din Maghrebul Islamic (AQMI), a declarat că deține controlul orașului Tombouctou, intenționând să introducă legea șaria în Mali;

H. întrucât proliferarea armelor provenite din Libia, traficul de droguri, rata ridicată a șomajului și sărăcia contribuie la destabilizarea întregii regiuni;

I. întrucât grupările teroriste din zona sahelo-sahariană au legături dovedite cu traficanții de droguri, arme, țigări și ființe umane, în special prin luarea de ostatici în vederea obținerii unei răscumpărări;

J. întrucât alte câteva mișcări extremiste sunt prezente în nordul Republicii Mali, cum ar fi AQMI (Al-Qaida din Maghrebul islamic), Mișcarea pentru unitate și jihad în Africa de Vest (MUJAO) sau mișcarea Boko Haram, bazată în Nigeria;

30 /PE 486.811

RO

K. întrucât tuaregii din Mali s-au revoltat de mai multe ori, în 1963, 1990 și 2006, pentru a încerca să obțină îmbunătățirea condițiilor lor de viață, iar anumite promisiuni neținute care au fost făcute tuaregilor, în special în cadrul „Pactului național” din 1992, au putut alimenta un sentiment de frustrare;

L. întrucât imensitatea acestui teritoriu slab populat și lungimea frontierelor, imprecis delimitate, impun o bună coordonare regională a informațiilor și a acțiunilor;

M. întrucât UE este interesată în mod esențial de securitatea, stabilitatea și dezvoltarea întregii regiuni Sahel, mai ales pe timp de penurie serioasă de alimente, care afectează milioane de oameni din această regiune; întrucât actele recente de violență vor exacerba și mai mult situația de criză alimentară din nordul Republicii Mali și din țările vecine, unde refugiații se deplasează spre zone caracterizate de o lipsă acută a securității alimentare; întrucât există o strategie a UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel; întrucât regiunea Sahel se confruntă cu cea mai gravă criză umanitară din ultimii douăzeci de ani;

N. întrucât lupta împotriva terorismului în Sahel implică, de asemenea, o politică activă de dezvoltare, de justiție socială, de consolidare a statului de drept și de integrare; întrucât perspective economice alternative la economia criminală trebuie să fie oferite populațiilor locale;

O. întrucât, la 16 aprilie 2012, Reprezentantul Special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflictele armate, Radhika Coomaraswamy, și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la faptul că există informații privind recrutarea de copii pentru fi făcuți soldați;

P. întrucât au fost raportate încălcări grave ale drepturilor omului, comise împotriva populației din Mali, cu precădere în regiunile din nord, controlate de rebeli;

Q. întrucât mulți malieni sunt blocați în regiunile din nord și au un acces limitat la alimente și la alte bunuri de strictă necesitate, în timp ce operațiunile de sprijin rămân în mare parte suspendate din cauza lipsei de siguranță și a faptului că, în multe cazuri, echipamentul, vehiculele și proviziile agențiilor care acordă ajutor au fost furate;

R. întrucât persoanele strămutate trăiesc în condiții de sărăcie cruntă, însemnând lipsa satisfacerii nevoilor umane de bază și intensificarea tensiunilor sociale; întrucât peste 50% din populația strămutată reprezintă femei lipsite de orice fel de protecție, adică o populație extrem de vulnerabilă;

S. întrucât, în urma jefuirii instalațiilor și depozitelor lor, majoritatea organizațiilor umanitare au părăsit regiunea nordică;

T. întrucât Uniunea Europeană a deblocat o sumă suplimentară de 9 milioane EUR ca ajutor financiar pentru cei 1,4 milioane de malieni care, conform estimărilor, au nevoie de ajutor alimentar;

U. întrucât între 175 000 și 220 000 de copii vor suferi de malnutriție acută anul acesta, iar accesul în nordul Republicii Mali și în zonele în care refugiații s-au stabilit de cealaltă parte a frontierei este tot mai problematic,

1. condamnă lovitura de stat militară din Mali și desființarea instituțiilor republicane;

PE 486.811\ 31

RO

2. salută semnarea acordului-cadru care prevede o serie de măsuri de restabilire a ordinii constituționale; îndeamnă toate părțile interesate din Mali să pună imediat în aplicare acest acord;

3. susține demersurile CEDEAO, ale Uniunii Africane și ale Organizației Națiunilor Unite, precum și pe cele ale țărilor vecine, de a ajuta Mali să revină rapid la ordinea constituțională și să ia măsuri concrete de protejare a suveranității, a unității și a integrității sale teritoriale; ia act de rezultatul conferinței organizate la Ouagadougou în perioada 14-15 aprilie 2012 sub auspiciile Președintelui Burkinei Faso, Blaise Compaoré, mediatorul numit de CEDEAO, și își exprimă speranța că se vor clarifica rapid calendarul și modalitățile detaliate de realizare a tranziției;

4. subliniază necesitatea de a menține și a respecta suveranitatea, unitatea și integritatea teritorială a Republicii Mali; solicită autorităților maliene și Mișcării tuarege de eliberare să ajungă la o soluție pașnică și de durată prin intermediul unui dialog constructiv;

5. invită părțile să dea dovadă de reținere în vederea restabilirii autorității reprezentanților aleși și să coopereze pentru a asigura organizarea rapidă a alegerilor sub supraveghere internațională și o revenire rapidă la democrație;

6. consideră că nu există nicio soluție militară la conflictul din nord și că trebuie găsită imediat o soluție prin negociere;

7. invită UE și statele sale membre să susțină în mod activ următorii pași din cadrul procesului de tranziție, inclusiv prin trimiterea unei misiuni de observare a alegerilor care să monitorizeze alegerile; îl îndeamnă pe Vicepreședinte/Înaltul Reprezentant să accelereze punerea în aplicare a diferitelor componente ale Strategiei UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel;

8. solicită eliberarea imediată a persoanelor deținute în mod arbitrar de către personalul militar responsabil pentru lovitura de stat;

9. solicită eliberarea imediată a tuturor persoanelor răpite și încetarea imediată a tuturor actelor de violență și invită din nou toate părțile din Mali să caute o soluție pașnică printr-un dialog politic adecvat;

10. își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu amenințarea teroristă crescândă din nordul Republicii Mali cauzată de prezența în rândul rebelilor a unor membri ai Al-Qaida din Maghrebul Islamic și a unor elemente extremiste; condamnă, în această privință, toate actele de violență și toate jafurile, inclusiv la adresa persoanelor care lucrează în cadrul misiunilor umanitare, precum și răpirea personalului diplomatic algerian din Gao;

11. condamnă actele de violență comise de grupările armate;

12. condamnă în special atrocitățile comise împotriva populației civile, cărora le-au căzut victime mai ales femeile, și condamnă îndeosebi utilizarea răpirilor și a violurilor ca arme de război; solicită desfășurarea unei anchete cu privire la atrocitățile comise în ultimele luni în Mali;

13. invită UE și statele sale membre să acorde o atenție deosebită situației femeilor și a fetelor din regiunea Sahel și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția acestora

32 /PE 486.811

RO

împotriva oricărui tip de violență și de încălcare a drepturilor omului în ceea ce le privește;

14. solicită autorităților maliene să combată ferm toate formele de trafic mafiot;

15. condamnă jafurile și spolierea patrimoniului cultural;

16. îndeamnă Uniunea Europeană și statele sale membre să sprijine coordonarea regională a eforturilor lor;

17. solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să sprijine consolidarea capacităților statelor din regiune și să mobilizeze toate mijloacele disponibile pentru a proteja populația și a promova securitatea și dezvoltarea regiunii, în cooperare cu statele din regiune și cu organizațiile interstatale CEDEAO și UEMAO;

18. solicită examinarea posibilității unei misiuni europene, în cadrul PESA, sub egida Consiliului de Securitate al ONU, pentru a acorda sprijin logistic armatei maliene dacă guvernul Republicii Mali va solicita acest lucru, precum și a unei forțe CEDEAO sau a unei forțe comune CEDEAO/Uniunea Africană/Organizația Națiunilor Unite pentru a asigura securitatea acelor zone din Mali care nu au fost ocupate de grupări armate ilegale;

19. dorește ca misiunea PESA să ajute țările din subregiune să își controleze mai bine frontierele, în special pentru a lupta împotriva traficului de arme, droguri și ființe umane;

20. condamnă, de asemenea, răpirea, în perioada 24-25 noiembrie 2011, a doi cetățeni francezi, a unui cetățean suedez, a unui cetățean olandez și a unui cetățean sud-african cu pașaport britanic, precum și uciderea unui cetățean german care s-a împotrivit răpitorilor; constată că aceasta înseamnă un total de doisprezece ostatici europeni în regiunea Sahel, Al-Qaida din Maghrebul Islamic reținând în continuare doi cetățeni spanioli și un cetățean italian răpiți în vestul Algeriei în octombrie 2011, patru cetățeni francezi răpiți în Niger în septembrie 2010, precum și un misionar creștin elvețian răpit la 15 aprilie în Tombouctou;

21. își exprimă din nou profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea rapidă a crizei umanitare și alimentare și invită Comisia și statele membre să intensifice și să accelereze livrarea de provizii umanitare către persoanele aflate în dificultate; ia act de faptul că Comisia acordă în plus 9 milioane de euro pentru a veni în întâmpinarea noilor nevoi de natură umanitară din nordul Republicii Mali; subliniază că este necesar să se depună urgent eforturi pentru a deschide spațiul umanitar și pentru ca alimentele și medicamentele să poată ajunge în nordul țării; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în absența unor astfel de măsuri rapide, s-ar putea ajunge la o criză umanitară majoră, care ar putea avea un impact negativ și asupra țărilor vecine;

22. solicită deschiderea unui coridor umanitar pentru a ajuta zecile de mii de persoane strămutate ca urmare a conflictului din Mali, multe dintre acestea refugiindu-se în țări vecine, cum ar fi Niger, Mauritania și Burkina Faso; solicită, de asemenea, să se răspundă rapid și pe deplin la criza umanitară din regiunea Sahel în general;

23. subliniază faptul că actuala criză din Mali își are originea în problemele economice și sociale ale țării, precum și necesitatea urgentă de a răspunde nevoilor populațiilor în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, sănătate, locuințe și servicii publice, în mod egal

PE 486.811\ 33

RO

pentru toți, cu garantarea drepturilor umane fundamentale, inclusiv a drepturilor minorităților;

24. solicită Uniunii Europene să-și intensifice activitățile în favoarea populațiilor din regiune, contribuind la un acces mai bun la apă și la servicii publice de educație și sănătate, precum și la o infrastructură mai bună pentru a conecta regiunea;

25. solicită ca sprijinul Uniunii Europene pentru această regiune să facă obiectul unei evaluări detaliate;

26. este convins că o soluție de durată în regiune ar trebui să vizeze consolidarea instituțiilor de stat, promovarea participării active a cetățenilor la luarea deciziilor și stabilirea fundamentului pentru o dezvoltare economică sustenabilă și echitabilă;

27. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, instituțiilor CEDEAO și ale Uniunii Africane, Președintelui interimar al Republicii Mali, precum și Consiliului de Securitate al ONU.

34 /PE 486.811

RO

P7_TA-PROV(2012)0142

Situația din Birmania/Myanmar

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Birmania/Myanmar (2012/2604(RSP))

Parlamentul European,

– având în vedere articolele 18-21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

– având în vedere articolul 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

– având în vedere declarația Președinției UE din 23 februarie 2009 care îndeamnă la un dialog amplu între autoritățile și forțele democrate din Birmania/Myanmar,

– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Birmania/Myanmar, în special Rezoluția din 25 noiembrie 20101 și Rezoluția din 20 mai 20102,

– având în vedere măsurile restrictive impuse de Uniunea Europeană prin Decizia 2010/232/PESC a Consiliului din 26 aprilie 2010 și modificate ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1083/2011 al Consiliului din 27 octombrie 2011,

– având în vedere concluziile Consiliului din 12 aprilie 2011 privind ridicarea suspendării reuniunilor la nivel înalt și ridicarea interdicției de eliberare a vizelor pentru membrii civili ai guvernului (Decizia 2011/239/PESC a Consiliului),

– având în vedere declarația Înaltului Reprezentant din 28 aprilie 2011,

– având în vedere raportul prezentat la 12 martie 2012 de raportorul special al ONU pentru drepturile omului în Birmania/Myanmar,

– având în vedere declarația din 2 aprilie 2012 a Secretarului General al ONU privind alegerile din Birmania/Myanmar,

– având în vedere decizia summitului ASEAN din noiembrie 2011 de a încredința președinția ASEAN în 2014 Birmaniei/Myanmar,

– având în vedere declarația Președintelui Consiliului European din 30 ianuarie 2012 privind reformele din Birmania/Myanmar,

– având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant din 28 aprilie 2011 și 14 octombrie 2011 cu privire la alinierea anumitor țări terțe la deciziile Consiliului 2011/239/PESC și 2011/504/PESC privind măsurile restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar,

– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 23 ianuarie 2012 cu privire la Birmania/Myanmar,

1 JO C 99 E, 3.4.2012, p. 120. 2 JO C 161 E, 31.5.2011, p. 154.

PE 486.811\ 35

RO

– având în vedere vizita efectuată de Andris Piebalgs, comisarul pentru dezvoltare, în Birmania/Myanmar în perioada 12-14 februarie 2012,

– având în vedere rezultatele primei reuniuni interparlamentare UE-Birmania/Myanmar din 26 februarie-2 martie 2012,

– având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant, în special declarația din 13 noiembrie 2010 privind eliberarea lui Aung San Suu Kyi, declarațiile din 13 ianuarie 2011 și din 12 octombrie 2011 privind eliberarea prizonierilor politici și declarația din 2 aprilie 2012 privind desfășurarea alegerilor parțiale,

– având în vedere declarația summitului ASEAN din 3 aprilie 2012 cu privire la rezultatul alegerilor parțiale din 1 aprilie 2012 și apelul la ridicarea sancțiunilor,

– având în vedere diferitele întâlniri care au avut loc începând din luna august 2011 între președintele U Thein Sein și Daw Aung San Suu Kyi,

– având în vedere discursul privind starea Uniunii susținut la 1 martie 2012 de președintele Thein Sein cu prilejul primei aniversări a guvernului său, în care domnia sa a recunoscut că, în pofida eforturilor depuse, „mai sunt încă multe de făcut”,

– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât în Birmania/Myanmar au avut loc alegeri parțiale la 1 aprilie 2012 pentru peste 40 de locuri vacante din camera inferioară a Parlamentului (Pyithu Hluttaw), la care Liga Națională pentru Democrație a lui Aung San Suu Kyi a putut participa în mod neîngrădit; întrucât aceste alegeri parțiale, pe care comunitatea internațională le-a considerat în general libere și corecte, sunt un semn al faptului că Birmania/Myanmar se află pe drumul democratizării;

B. întrucât guvernul președintelui Thein Sein a realizat în primul său an de guvernare mai multe progrese către democrație și pace decât tot ce s-a făcut în ultimele decenii în acest sens;

C. întrucât opoziția deține în prezent numai 6,6 % din locurile din Parlament (42 din 659), în timp ce marea majoritate a locurilor este controlată de Partidul Solidarității și Dezvoltării Uniunii (USDP) aflat la putere, inclusiv cele 25 % din locuri rezervate ofițerilor militari;

D. întrucât următoarele alegeri programate în 2015 pentru 75 % din locurile din Parlament vor fi un adevărat test al voinței de democratizare a autorităților din Birmania/Myanmar;

E. întrucât organizarea alegerilor parțiale de la 1 aprilie, la care observatori și jurnaliști străini au fost invitați să asiste și au fost prezenți, printre aceștia numărându-se un reprezentant al Parlamentului European, este o dovadă a dorinței guvernului din Birmania/Myanmar de a continua procesul de reformă, care ar trebui să fie durabil și ireversibil;

F. întrucât aceste schimbări în curs creează oportunități majore pentru dezvoltarea unei relații mult îmbunătățite între Uniunea Europeană și Birmania/Myanmar;

G. întrucât trebuie să se dea dovadă de prudență, având în vedere faptul că, potrivit raportului prezentat de raportorul special al ONU pentru drepturile omului în

36 /PE 486.811

RO

Birmania/Myanmar, există în continuare preocupări serioase legate de drepturile omului, sute de deținuți politici se află încă în închisoare, iar mulți dintre cei care au părăsit închisoarea au fost eliberați condiționat;

H. întrucât guvernul abordează moștenirea lăsată de deceniile de război civil și de conflicte armate și a încheiat acorduri de încetare a focului cu majoritatea grupurilor etnice armate, situația din Kachin fiind o excepție; întrucât ajutoarele umanitare pentru zeci de mii de persoane strămutate sunt blocate, iar politica de discriminare față de minoritatea rohingya continuă nestingherită,

I. întrucât guvernul a declarat că în ceea ce privește problemele etnice urmărește un proces de instaurare a păcii în trei etape, începând cu încetarea focului, trecând prin desfășurarea unor procese socioeconomice, culturale și politice și culminând cu încheierea unui acord general, proces care va presupune modificarea Constituției și va include demobilizarea și integrarea foștilor combatanți, împărțirea resurselor și o mai mare autonomie;

J. întrucât există o mare distanță între deciziile politice de la cel mai înalt nivel și capacitățile instituționale și tehnice limitate de pe teren și întrucât este nevoie de mult timp pentru reformele să aibă un impact real în viața celor mai mulți cetățeni, care continuă să se confrunte cu o sărăcie profundă, cu niveluri mari ale îndatorării, cu lipsa locurilor de muncă și cu absența serviciilor sociale,

K. întrucât în trecut numeroase sectoare economice din Birmania/Myanmar, cum ar fi sectorul mineritului, al prelucrării lemnului, al petrolului, al gazelor naturale și al construcției de baraje, au fost direct implicate în încălcări grave ale drepturilor omului și în distrugerea mediului înconjurător și au fost totodată principala sursă de venituri publice pentru conducerea militară;

L. întrucât guvernul a luat măsuri pentru a extinde libertățile civile în țară, cum ar fi asigurarea unei mai mari libertăți de informare și de exprimare, ridicarea interzicerii a numeroase site-uri de internet și publicații, asigurarea libertății de întrunire, crearea unei Comisii naționale pentru drepturile omului și desființarea planificată a comisiei de cenzură înainte de sfârșitul lui 2012;

M. întrucât Baroneasa Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, va efectua o vizită în Birmania/Myanmar la scurt timp după reuniunea Consiliului din 23 aprilie 2012;

N. întrucât o putere judecătorească independentă și imparțială este esențială pentru respectarea statului de drept și a justiției în Birmania/Myanmar; îndeamnă guvernul acestei țări să inițieze reforme ale justiției pentru a asigura o putere judecătorească într-adevăr independentă și imparțială;

O. întrucât guvernul ține seama în sfârșit de preocupările cetățenilor legate de proiecte care ar putea avea efecte destructive pentru mediu și societate;

P. întrucât măsurile restrictive impuse de UE împotriva Birmaniei/Myanmar vor fi reexaminate în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului Afaceri Generale din 23 aprilie 2012,

1. salută organizarea transparentă și credibilă a alegerilor parțiale de la 1 aprilie, considerate

PE 486.811\ 37

RO

libere de către observatorii internaționali, dar remarcă neregulile semnalate în perioada premergătoare scrutinului; își exprimă speranța că parlamentarii nou-aleși își vor prelua atribuțiile cât mai curând posibil; sprijină eforturile autorităților de a garanta că procesul de reformă este durabil și ireversibil;

2. își exprimă respectul profund pentru lupta de decenii a liderului opoziției Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Saharov, o felicită pe aceasta pentru victoria partidului său în alegerile parțiale din aprilie și îi aplaudă curajul și tenacitatea ca un exemplu de abnegație și curaj și de luptă pentru libertate și democrație împotriva tiraniei;

3. ia act de măsurile întreprinse în ultimul an de președintele Thein Sein și de alți reformatori din cadrul regimului aflat la putere pentru a implementa reforme democratice și îi încurajează să continue de urgență acest proces, astfel încât schimbările să devină ireversibile;

4. salută cu căldură eforturile guvernului, ale parlamentului și ale conducerii armatei de a pune capăt conflictelor armate interne vechi de zeci de ani și solicită să fie finalizate rapid negocierile de pace cu grupul etnic kachin;

5. îndeamnă guvernul din Birmania/Myanmar să modifice Constituția din 2008 înainte de alegerile din 2015, eliminând rolul armatei în politica civilă, în special suprimând locurile care îi sunt rezervate în ambele camere ale Parlamentului;

6. salută apropierea reciprocă dintre președintele U Thein Sein și Daw Aung San Suu Kyi, precum și dialogul dintre guvern și opoziție;

7. salută eforturile internaționale de la nivel înalt de a încuraja schimbările democratice din Birmania/Myanmar și ia act în acest sens de vizita efectuată de prim-ministrul britanic David Cameron după alegerile parțiale din aprilie; salută discuțiile fructuoase pe care domnia sa le-a purtat cu președintele Thein Sein și cu Aung San Suu Kyi;

8. salută eliberarea unui număr mare de deținuți politici și libertatea mult îmbunătățită a presei și a internetului, dar își exprimă preocuparea față de continuarea cenzurii și a unor restricții; salută noua legislație privind libertatea de întrunire și progresele raportate cu privire la modificarea legii și a practicilor în vederea eliminării utilizării muncii forțate;

9. solicită guvernului din Birmania/Myanmar să elibereze rapid și necondiționat toți deținuții politici care sunt reținuți în continuare și să permită accesul neîngrădit al Comitetului Internațional al Crucii Roșii și al organizațiilor internaționale din domeniul drepturilor omului la închisorile din Birmania/Myanmar; de asemenea, solicită Comisiei naționale pentru drepturile omului să își intensifice activitatea de promovare și de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor;

10. solicită ca legea din 1982 privind cetățenia să fie modificată pentru a se asigura recunoașterea corespunzătoare a dreptului la cetățenie al minorității etnice rohingya;

11. solicită autorităților din Birmania/Myanmar să garanteze o presă liberă și independentă și să se asigure că noile reglementări din domeniul media permit accesul nerestricționat la tehnologiile informației și comunicațiilor;

12. îndeamnă guvernul din Birmania/Myanmar să inițieze reforme ale justiției pentru a

38 /PE 486.811

RO

asigura existența unei puteri judecătorești cu adevărat independente și imparțiale și pentru a institui un proces de administrare a justiției și de tragere la răspundere pentru abuzurile din trecut asupra drepturilor omului;

13. salută rezultatul celei de a 19-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care a extins cu un an mandatul raportorului special pentru situația drepturilor omului în Birmania/Myanmar;

14. solicită președintelui Thein Sein să demareze o investigație a acuzațiilor de folosire a violenței sexuale de către armată și să îi aducă în fața justiției pe soldații care se fac vinovați de astfel de acte; îndeamnă guvernul din Birmania/Myanmar să pună capăt fără întârziere recrutării și folosirii copiilor-soldați, să intensifice măsurile pentru a asigura protecția copiilor de conflictele armate și să continue să coopereze cu Reprezentantul Special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflictele armate;

15. solicită președintelui Thein Sein să consulte comunitățile locale afectate de proiectele planificate de construire a unor baraje și să efectueze evaluări independente ale impactului asupra mediului;

16. salută gestul pozitiv al UE în sprijinul demarării tranziției politice în Birmania/Myanmar, inclusiv angajamentul de a acorda 150 de milioane de euro sub formă de asistență umanitară, în special pentru dezvoltarea unităților de învățământ și de îngrijire a sănătății și pentru asistarea persoanelor strămutate;

17. salută măsurile luate de autoritățile din Birmania/Myanmar cu privire la cursul de schimb al monedei naționale;

18. solicită Consiliului să suspende măsurile restrictive aflate în vigoare, cu excepția embargoului asupra armelor, pentru o durată inițială de un an și să monitorizeze îndeaproape situația din țară;

19. solicită Comisiei și Consiliului să stabilească termene și criterii clare cu privire la evaluarea procesului în curs de reformă politică și economică din Birmania/Myanmar;

20. recunoaște faptul că investițiile și schimburile comerciale responsabile și sustenabile, inclusiv cu și din Uniunea Europeană, vor contribui la eforturile Birmaniei/Myanmar de a combate sărăcia și de a repercuta beneficiile asupra unor segmente mai largi ale populației; solicită Consiliului și Comisiei să analizeze posibilitatea acordării unui acces privilegiat pentru această țară la piața Uniunii Europene;

21. salută angajamentul UE de a spori ajutorul destinat populațiilor afectate de conflicte și îndeamnă guvernul din Birmania/Myanmar să permită agențiilor de ajutor și ONU accesul la statele etnice sau să se asigure că ajutorul local oferit de comunități și ajutorul transfrontalier ajunge la populația vulnerabilă;

22. salută apropiata vizită oficială în Birmania/Myanmar a Baronesei Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și decizia domniei sale de a stabili o prezență diplomatică în această țară și de a inaugura biroul de reprezentanță al UE de la Yangon cu această ocazie;

23. readuce în atenție invitația adresată lui Daw Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului

PE 486.811\ 39

RO

Saharov, de a efectua o vizită la Parlamentul European pentru a i se înmâna oficial Premiul Saharov care i-a fost acordat în 1991 pentru eforturile sale de promovare a democrației și a libertății în Birmania/Myanmar;

24. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al ASEAN și Parlamentului și Guvernului din Birmania/Myanmar.

40 /PE 486.811

RO

P7_TA-PROV(2012)0143

Securitatea juridică a investiŃiilor europene în afara Uniunii Europene

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la securitatea juridică a investițiilor europene în afara Uniunii Europene (2012/2619(RSP))

– Parlamentul European,

– având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

– având în vedere rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale1 ,

– având în vedere rezoluția sa din 21 octombrie 2010 referitoare la relațiile comerciale ale UE cu America Latină2,

– având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la barierele din calea comerțului și a investițiilor3 ,

– având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European si al Consiliului de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (regulament de anterioritate) (COM(2010)0344),

– având în vedere comunicarea Comisiei Europene din 7 iulie 2010, „Către o politică globală în domeniul investițiilor internaționale”, (COM(2010)0343),

– având în vedere rezoluția EUROLAT din 19 mai 2011 referitoare la perspectivele relațiilor comerciale dintre Uniunea Europeană și America Latină4,

– având în vedere Declarația Comună a OMC din 30 martie 2012 privind practicile și politicile de import restrictive ale Argentinei5,

– având în vedere declarațiile G20 de la Washington (15 noiembrie 2008), Londra (2 aprilie 2009), Pittsburgh (25 septembrie 2009), Toronto (26 iunie 2010), Seul (12 noiembrie 2010) și Cannes (4 noiembrie 2011) care includ angajamente în vederea combaterii protecționismului,

– având în vedere Acordurile de promovare reciprocă și protecție a investițiilor, semnate de Argentina cu Spania, precum și cu alte state membre UE,

– având în vedere negocierile pentru un Acord de asociere intra-regional între UE și Mercosur, în special Acordul de instituire a unei zone de liber schimb,

1 Texte adoptate, P7_TA(2011)0141. 2 JO C 70 E, 8.3.2012, p. 79. 3 Texte adoptate, P7_TA(2011)0565. 4 http://www.europarl.europa.eu/intcoop/eurolat/assembly/plenary_sessions/montevideo_2011/resolutions/trade_en.pdf 5

http://eeas.europa.eu/delegations/wto/documents/press_corner/2012_03_30_joint_statement_argentina.pdf

PE 486.811\ 41

RO

– având în vedere rezoluŃia sa din 5 mai 2010 referitoare la strategia UE în relațiile cu America Latină1,

– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4)din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât articolul 207 din TFUE prevede că investițiile europene în țările terțe sunt un element fundamental al politicii comerciale comune a Uniunii Europene și sunt, prin urmare, o parte intrinsecă a politicii sale externe și întrucât, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, investițiile străine directe (ISD) țin de competența exclusivă a UE, consacrată la articolul 3 alineatul (1) litera (e) și la articolele 206 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

B. întrucât Uniunea a început să-și exercite această competență, deschizând negocierile în vederea încheierii de acorduri de investiții cu India, Singapore și China și prezentând propuneri de mandate de negociere cu Marocul, Tunisia, Iordania și Egiptul;

C. întrucât investițiile vor fi tema centrală a viitorului summit UE-ALC, care va avea loc la Santiago de Chile, în ianuarie 2013;

D. întrucât investițiile UE din Argentina sunt protejate de acordurile bilaterale de investiții încheiate de statele membre, în cazul în care există astfel de acorduri și întrucât 18 dintre statele membre ale UE dispun, în prezent, de acorduri în vigoare cu Argentina;

E. întrucât guvernul Republicii Argentina și-a anunțat decizia de a prezenta un proiect de lege Congresului său pentru a valida exproprierea a 51% din acțiunile Corporației de hidrocarburi YPF, care este deținută în majoritate de o întreprindere europeană, iar majoritatea acțiunilor acesteia constituie obiectul specific al exproprierii propuse;

F. întrucât anunțul menționat mai sus a fost însoțit de preluarea imediată a controlului asupra sediului central al societății de către autoritățile din cadrul guvernului federal argentinian, care a evacuat din clădiri personalul de conducere legitim și angajații din cadrul societății menționate anterior;

G. întrucât în ultimele luni, întreprinderea a fost ținta unei campanii publice de hărțuire care, împreună cu numeroasele decizii luate de autoritățile administrative, a avut drept rezultat diminuarea valorii acțiunilor sale, cu repercusiuni asupra tuturor acționarilor și a întreprinderilor asociate;

H. întrucât, înaintea acestui anunț, guvernul spaniol și YPF-Repsol au încercat să ajungă la o soluție pe calea negocierilor, dar guvernul argentinian nu a dat curs acestor încercări;

I. întrucât alte societăți europene pot fi afectate la rândul lor de acțiuni similare sau de interferențe politice pe piața liberă din partea autorităților argentiniene;

J. întrucât Republica Argentina, ca membru cu drepturi depline al Mercosur, negociază în prezent un Acord de asociere cu UE;

K. întrucât, în pofida acestor negocieri, Comisia a constatat în Raportul privind obstacolele în calea comerțului și a investițiilor că Argentina a adoptat o serie de măsuri

1 JO C 81 E, 15.3.2011, p. 54.

42 /PE 486.811

RO

protecționiste care au provocat deteriorarea climatului economic pentru investitorii din UE prezenți în această țară;

L. întrucât Comisia Europeană și-a exprimat preocuparea cu numeroase ocazii față de OMC cu privire la natura și aplicarea măsurilor restrictive aplicate importurilor de către guvernul argentinian, care au afectat un număr crescând de țări membre ale Organizației Mondiale a Comerțului;

M. întrucât Republica Argentina a beneficiat în mod tradițional de sistemul generalizat de preferințe (SGP) acordat unilateral de UE;

N. întrucât Argentina, în calitate de membru al G20, s-a angajat, cu ocazia fiecărui summit G20, să combată protecționismul și să mențină deschiderea piețelor față de comerț și investiții,

1. regretă decizia adoptată de către guvernul argentinian, care nu ține seama de o soluție negociată, de a recurge la exproprierea majorității acțiunilor unei societăți europene; susține că această decizie este unilaterală și arbitrară, atentând la exercitarea libertății de a întreprinde și la respectarea principiului securității juridice, deteriorând în acest mod climatul investițional pentru întreprinderile din UE prezente în această țară;

2. ia act de faptul că această decizie afectează doar o întreprindere din sector și doar o parte din acțiunile sale, ceea ce ar putea fi considerat fapt discriminator;

3. își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu această situație, întrucât aceasta constituie neîndeplinirea unor obligații asumate în temeiul unor acorduri internaționale; avertizează cu privire la posibilele consecințe negative pe care le-ar putea avea aceste măsuri, cum ar fi reducerea investițiilor și consecințele negative pentru Argentina în cadrul comunității internaționale;

4. reamintește că obiectivul negocierilor în curs pentru Acordul de asociere dintre UE și Mercosur este de a introduce un cadru de integrare economică și dialog politic între cele două părți pentru a atinge cel mai înalt nivel de progres și de prosperitate pentru ambele regiuni și consideră că ambele părți trebuie să abordeze dialogul într-un spirit de deschidere și respect reciproc pentru ca acesta să reprezinte o reușită; subliniază, de asemenea, că deciziile de tipul celor adoptate de autoritățile argentiniene pot submina climatul de înțelegere și prietenie necesar pentru atingerea acestui acord;

5. regretă că Argentina nu a respectat acest principiu și a introdus mai multe măsuri restrictive în materie de comerț și investiții, ca de exemplu barierele netarifare, care au ridicat obstacole în calea întreprinderilor din UE și a comerțului global cu Argentina;

6. invită Comisia să reacționeze la restricțiile în cauză, apelând la toate instrumentele adecvate de soluționare a litigiilor disponibile în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului și al G20 și să coopereze cu alte țări care se confruntă cu obstacole discriminatorii similare în materie de schimburi comerciale și investiții;

7. invită președintele Consiliului European, președintele Comisiei Europene și Înalta Reprezentantă pentru PESC să depună toate eforturile împreună cu autoritățile argentiniene pentru a apăra interesele Comunității și să apere principiul securității juridice care garantează prezența și investițiile europene în această țară a Americii de Sud,

PE 486.811\ 43

RO

revenind la calea dialogului;

8. îndeamnă Comisia Europeană și Consiliul să analizeze și să adopte toate măsurile necesare pentru apărarea intereselor europene, inclusiv eventuala suspendare a preferințelor tarifare unilaterale prevăzute de regimul SGP, pentru a evita repetarea unor astfel de situații;

9. reamintește relațiile de prietenie profundă dintre UE și Republica Argentina, ambele părți împărtășind valori și principii comune, și îndeamnă autoritățile argentiniene să revină la calea dialogului și a negocierilor, întrucât acestea constituie mijloacele cele mai potrivite pentru soluționarea eventualelor divergențe dintre partenerii comerciali și țările care au o tradiție de prietenie;

10. salută declarația prin care Înalta Reprezentantă, dna Ashton, condamnă demersul întreprins de către guvernul Argentinei și anularea reuniunii Comisiei mixte de cooperare UE-Argentina; solicită comisarului De Gucht și Înaltei Reprezentante, dnei Ashton, să folosească toate căile diplomatice pentru a rezolva această situație împreună cu omologii argentinieni; invită Comisia și statele membre să coopereze strâns cu colegii din forurile internaționale, precum G20 și OMC, pentru a ajunge la un consens prin care să se opună măsurilor guvernului argentinian;

11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Republicii Argentina, precum și membrilor Consiliului MERCOSURULUI.

44 /PE 486.811

RO

P7_TA-PROV(2012)0144

Impactul deconcentrării gestionării de către Comisie a asistenŃei externe

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la impactul deconcentrării gestionării de către Comisie a asistenței externe de la serviciile sale centrale către delegații (2011/2192(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „obiectivul principal al politicii Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare îl reprezintă reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei. Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

– având în vedere Declarația Mileniului a ONU din 2000, în special cel de-al optulea obiectiv de dezvoltare al mileniului,

– având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene intitulat „Evaluarea procesului de deconcentrare: Raport final” (SEC(2004)0561),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Creșterea impactului politicii EU în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării ”(COM(2011)0637),

– având în vedere concluziile Consiliului din 30 iunie 2005 privind deconcentrarea1,

– având în vedere concluziile Consiliului din 28 iunie 2011 cu privire la Raportul special nr. 1/2011 al Curții de Conturi Europene: „Deconcentrarea gestionării de către Comisie a asistenței externe de la serviciile sale centrale către delegații a condus la îmbunătățirea furnizării ajutorului?”2,

– având în vedere concluziile Consiliului cu privire la Poziția comună a UE pentru cel de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului (HLF-4, Busan, 29 noiembrie-1 decembrie 2011),

– având în vedere Raportul special nr. 1/2011 al Curții de Conturi Europene intitulat „Deconcentrarea gestionării de către Comisie a asistenței externe de la serviciile sale centrale către delegații a condus la îmbunătățirea furnizării ajutorului?”,

– având în vedere paragrafele 122 și 123 din Consensul european privind dezvoltarea cu privire la progresul reformelor legate de gestiunea ajutorului extern al UE,

– având în vedere Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare,

– având în vedere Declarația de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului, Agenda de acțiune de la Accra din 2008 și Parteneriatul de la Busan privind cooperarea eficientă

1 Documentul 10749/2005. 2 Documentul 12255/2011.

PE 486.811\ 45

RO

pentru dezvoltare din 2011,

– având în vedere evaluarea inter pares a Comunității Europene realizată de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE (OCDE-CAD) din 2007,

– având în vedere raportul OCDE-CAD din 2008 intitulat „Gestiunea eficientă a ajutorului: 12 lecții din evaluările inter pares ale CAD”,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru control bugetar (A7-0056/2012),

A. întrucât o abordare descentralizată a furnizării ajutorului apropie procesul decizional de realitățile de pe teren și de locurile unde armonizarea și coordonarea donatorilor sunt mai eficiente din punct de vedere operațional, ținând cont în același timp de necesitatea asumării responsabilității la nivel local;

B. întrucât obiectivul principal al deconcentrării și al reformei mai ample a asistenței externe gestionate de Comisie este acela de a îmbunătăți viteza, fiabilitatea procedurilor de gestiune financiară, precum și calitatea ajutorului în țările partenere;

C. întrucât concluzia generală a raportului Curții de Conturi Europene este aceea că deconcentrarea a contribuit la o furnizare îmbunătățită și la o accelerare a furnizării ajutorului, precum și la creșterea fiabilității procedurilor financiare, dar că există încă suficient loc pentru îmbunătățiri;

D. întrucât, având în vedere că termenul de realizare a ODM este de încă 3 ani, este nevoie de o creștere substanțială în ceea ce privește capacitatea UE de a furniza ajutor și capacitatea de absorbție a țărilor beneficiare;

E. întrucât 74% din asistența externă a UE acordată de la bugetul UE și din Fondul European de dezvoltare (FED) este gestionată direct prin intermediul a 136 de delegații UE;

F. întrucât Agenda pentru schimbare a recunoscut necesitatea atât a intensificării coordonării între UE, statele membre și țările partenere, cât și a coordonării și armonizării activităților de dezvoltare și a creșterii eficienței și eficacității;

G. întrucât recenta reorganizare din cadrul Comisiei și crearea SEAE în urma a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona nu au avut ca efect creșterea prevăzută în ceea ce privește eficiența globală și coerența ajutorului pentru dezvoltare a UE;

H. întrucât, odată cu crearea SEAE, delegațiile au fost obligate să accepte competențe suplimentare, precum diplomația, informarea/comunicarea și politicile în domeniul libertății, securității și justiției, confruntându-se în același timp cu provocările existente legate de coordonare, coerență și penuria de resurse;

I. întrucât ajutorul gestionat de diferitele delegații continuă să acopere o gamă largă de domenii, conducând la creșterea presiunii asupra resurselor la nivel de delegații;

J. întrucât regulamentele și procedurile greoaie pot compromite utilizarea sistemelor la nivel de țară și programarea în comun și întrucât în cadrul cooperării internaționale pentru

46 /PE 486.811

RO

dezvoltare ar fi adecvată utilizarea unor cadre de programare multianuală;

K. întrucât sprijinul bugetar general și sectorial reprezintă modalitatea de acordare a ajutorului cea mai indicată în vederea reducerii costurilor de tranzacție pentru țările partenere, din moment ce se concentrează într-un mod mai ferm asupra calității ajutorului, asupra tipului de parteneriate și asupra nevoilor țărilor partenere;

L. întrucât procesul de deconcentrare ar trebui asociat cu un mecanism la nivel de stat membru pentru a oferi informații cu privire la modul în care agențiile plănuiesc să își cheltuiască bugetele, făcând astfel ajutorul mai direcționat și permițând identificarea lipsei de resurse și a posibilităților de finanțare din diferitele țări;

M. întrucât reforma privind ajutorul extern al UE ar trebui folosită în vederea expunerii modului în care efectele ajutorului au îmbunătățit viețile oamenilor săraci, atât ca răspuns la sprijinul tot mai accentuat oferit de cetățenii europeni asistenței oficiale pentru dezvoltare ca mijloc de eradicare a sărăciei și de atingere a ODM, cât și prin lumina acestor fapte, capabile să dezmintă scepticismul referitor la eficacitatea ajutorului;

N. întrucât vizitele la fața locului întreprinse de către OCDE/ CAD în vederea examinării inter pares ilustrează în mod regulat faptul că personalul local se simte marginalizat sau nu este integrat pe deplin în echipa locală de donatori;

1. salută concluziile generale ale raportului Curții de Conturi Europene și solicită Comisiei să își continue eforturile de creștere a eficienței furnizării ajutorului;

2. salută raportul foarte cuprinzător și analitic pregătit de Curtea de Conturi Europeană, precum și momentul oportun la care s-a finalizat evaluarea rezultatelor procesului de deconcentrare;

3. invită Comisia să se asigure că sediile sale dispun de o capacitate satisfăcătoare și de resurse umane suficiente pentru a acorda un sprijin adecvat delegațiilor prin intermediul directoratului operațiunilor de calitate;

4. subliniază că, în conformitate cu raportul Curții, sunt necesare eforturi suplimentare din partea Comisiei în vederea îmbunătățirii modului de evaluare a calității și a rezultatelor intervențiilor sale; consideră că aceasta va spori responsabilitatea intervențiilor de natură financiară ale UE și va asigura o vizibilitate crescută a acțiunilor sale;

5. încurajează Comisia să perfecționeze criteriile și să consolideze procedurile de evaluare a calității proiectelor finanțate în vederea îmbunătățirii calității ajutorului și a reducerii în continuare a numărului proiectelor neperformante; ia act de faptul că impactul cheltuielilor pentru ajutor este de importanță primordială pentru Parlamentul European;

6. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, pe perioada 2005-2008, componența personalului delegațiilor s-a reorientat către funcții politice și comerciale și solicită Comisiei să găsească un echilibru corespunzător la nivelul personalului delegațiilor între funcția de gestionare a ajutorului și restul funcțiilor;

7. consideră că rata ridicată de rotație a personalului în cadrul delegațiilor este inacceptabilă (40% din personalul Comisiei îl reprezintă agenții contractuali), întrucât compromite memoria instituțională și influențează în mod negativ eficiența acțiunilor;

PE 486.811\ 47

RO

8. constată că 6% dintre angajamentele din bugetul disponibil pentru 2006 nu au fost contractate până în 2009 și, prin urmare, au fost pierdute prin aplicarea regulii D+3; solicită ca acest procent să fie micșorat, și ar dori să fie informat cu privire la procentele și cuantumurile respective pentru 2010 și 2011;

9. solicită Comisiei și SEAE să abordeze în mod special domeniile identificate în urma auditului, mai ales volumul de muncă din cadrul delegațiilor, nivelul adecvat de asigurare a personalului în delegații și raportul dintre resursele umane afectate funcțiilor de gestionare a ajutorului și cele afectate altor funcții;

10. invită Comisia să aibă în vedere promovarea consultărilor locale, acolo unde este posibil, atunci când ia decizii cu privire la proiectele de ajutor și monitorizează progresele înregistrate de acestea;

11. consideră că, pentru a face politica de dezvoltare a UE mai coerentă și mai eficientă, serviciile Comisiei din cadrul delegațiilor UE ar trebui să contribuie la elaborarea de politici de ajutor pentru dezvoltare și să gestioneze implementarea acestora; solicită din nou Comisiei să desemneze responsabili cu Coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) în cadrul fiecărei delegații, pentru a monitoriza impactul politicilor UE la nivelul țărilor partenere;

12. subliniază faptul că trebuie să se acorde atenția cuvenită utilizării de specialiști locali și că personalul existent al delegațiilor UE ar trebui să facă tot posibilul pentru a se implica mai mult în societățile locale, atât cu scopul de a acoperi lacunele de cunoștințe, cât și pentru a asigura o înțelegere exactă a mediului local în care acestea își desfășoară activitatea;

13. invită Comisia să propună și să asigure într-un mod mai sistematic formarea juridică și financiară a agenților locali, în vederea optimizării gestionării ajutoarelor oferite de UE și a asigurării unei bune guvernanțe pe termen mediu în cadrul administrației locale;

14. consideră că atât mandatul, cât și competențele SEAE în privința cooperării pentru dezvoltare sunt încă neclare, și solicită Consiliului și Comisiei să ia măsurile necesare pentru a rezolva această situație; constată cu îngrijorare, în acest context, că separarea sarcinilor politice și administrative ale SEAE de sarcinile Comisiei de gestiune a ajutorului poate deveni o sursă de posibile neconcordanțe în ceea ce privește punerea în aplicare a principiilor Declarației de la Paris;

15. subliniază, în conformitate cu decizia de instituire a SEAE, că întreg personalul care lucrează în cadrul unei delegații se află sub autoritatea șefului delegației, întrucât aceasta este singura posibilitate de a asigura coerența acțiunii externe a UE într-o țară anume, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona;

16. invită Comisia și Consiliul să susțină în continuare reducerea numărului de domenii de intervenție, conform Codului de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii și Agendei pentru schimbare;

17. consideră că instrumentele financiare relevante ale UE, precum și Fondul european de dezvoltare (FED) trebuie să se concentreze mai mult pe sărăcie și să fie mai flexibile în ceea ce privește modul de abordare și de funcționare și consideră că trebuie încurajate într-o măsură și mai mare responsabilitatea, transparența și buna utilizare a fondurilor, în vederea atingerii unor rezultate clare;

48 /PE 486.811

RO

18. așteaptă ca Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a depăși neajunsurile sistemelor de supraveghere și control, în special la nivelul delegațiilor, astfel cum a fost indicat de către CCE; solicită Comisiei să informeze comisiile competente ale Parlamentului European până cel târziu la sfârșitul anului 2012 cu privire la măsurile pe care le-a luat;

19. ia notă de observațiile critice ale Curții de Conturi Europene1 referitoare la relațiile de lucru dintre sediul central al Comisiei și delegațiile acesteia privind gestionarea ajutorului extern; solicită revizuirea proceselor în cauză și simplificarea acestora în vederea reducerii birocrației interne, precum și transmiterea unui raport Parlamentului cu privire la acțiunile întreprinse;

20. încurajează Comisia să solicite delegațiilor să efectueze periodic vizite de monitorizare tehnică și financiară a proiectelor și să concentreze mai mult sistemul de raportare internă asupra rezultatelor obținute de intervențiile prin care se acordă ajutor;

21. invită Comisia să analizeze și să identifice, cu participarea activă a delegațiilor, posibilitățile de mobilizare a programelor pentru ajutor din țările partenere cu implicarea BEI, precum și a instituțiilor naționale și internaționale europene care oferă finanțare pentru dezvoltare;

22. invită Comisia să ilustreze modul în care o deconcentrare suplimentară a responsabilităților financiare și a celor de resurse umane de la serviciile sale centrale către delegații ar contribui cu o valoare adăugată prin îmbunătățirea dialogului și a coordonării și a planificării ajutorului UE pe teren;

23. subliniază faptul că nici Comisia și nici statele membre nu ar trebui să folosească criza economică și financiară curentă drept justificare pentru o abordare de tipul „cum să faci mai mult cu mai puțin”, care implică limitarea sau reducerea numărului de angajați în cadrul agențiilor de asistență bilaterală;

24. subliniază importanța profesionalizării personalului implicat în cooperarea pentru dezvoltare, atât la nivelul Comisiei, cât și în cadrul delegațiilor UE și al agențiilor bilaterale de ajutorare;

25. consideră că este în interesul unei puneri în aplicare optime a bugetului UE ca șefii de delegație să poată delega gestionarea cheltuielilor administrative ale unei delegații adjuncților săi și că Regulamentul financiar ar trebui să fie revizuit în consecință;

26. solicită atât Comisiei, cât și statelor membre să depună eforturi mai mari pentru a îmbunătăți legăturile dintre UE și agențiile de asistență bilaterală, guvernele partenere și alte grupuri de dezvoltare cum ar fi grupurile de reflecție, universitățile, fundațiile, ONG-urile și autoritățile subnaționale, întrucât astfel de legături mai strânse maximizează avantajele comparative ale procesului de deconcentrare și ale diverșilor actori din contextul național, evitând în același timp orice suprapunere inutilă a eforturilor;

27. solicită să se asigure că Parlamentul European își menține competențele de control și evaluare în procesul de descentralizare a administrării ajutorului extern al UE de la serviciile centrale către delegații;

1 A se vedea figura 1 din Raportul special nr. 1/2011 al CCE.

PE 486.811\ 49

RO

28. salută precizarea Curții de Conturi Europene conform căreia rolul SEAE în domeniul protecției consulare ar trebui explorat în continuare;

29. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și SEAE.

50 /PE 486.811

RO

P7_TA-PROV(2012)0145

Femeile şi schimbările climatice

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 privind femeile și schimbările climatice (2011/2197(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

– având în vedere cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, organizată la Beijing, în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing, precum și documentele finale ulterioare, adoptate în sesiunile speciale Beijing +5, Beijing +10 și Beijing +15 ale Organizației Națiunilor Unite, referitoare la acțiunile și inițiativele ulterioare pentru punerea în aplicare a Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune, adoptate la 9 iunie 2000, 11 martie 2005 și respectiv 2 martie 2010,

– având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

– având în vedere Decizia 36/CP.7 a CCONUSC privind îmbunătățirea participării femeilor ca reprezentanți ai părților la organismele instituite conform Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și Protocolului de la Kyoto, din 9 noiembrie 2001,

– având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 18 septembrie 2000,

– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor,

– având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European1,

– având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2011 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP17)2,

– având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20)3,

1 Texte adoptate, P7_TA(2011)0515. 2 Texte adoptate, P7_TA(2011)0504. 3 Texte adoptate, P7_TA(2011)0430.

PE 486.811\ 51

RO

– având în vedere rezoluția sa din 4 februarie 2009 referitoare la „2050: Viitorul începe azi – recomandări pentru o viitoare politică integrată pentru protecția mediului în UE”1

– având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2008 referitoare la egalitatea de gen și autonomizarea femeilor, în cadrul cooperării pentru dezvoltare2,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0049/2012),

A. întrucât schimbările climatice nu sunt neutre din punct de vedere al genului, ci afectează în mod diferit cele două sexe;

B. întrucât modelele de consum și de stil de viață au un impact semnificativ asupra schimbărilor climatice;

C. întrucât femeile reprezintă aproximativ 50 % din populația lumii și întrucât încă au o responsabilitate relativ mai mare față de alegerile privind consumul zilnic, activitățile de îngrijire a copilului și cele casnice; întrucât bărbații și femeile au modele de consum diferite, femeile consumând mai durabil decât bărbații și demonstrând mai multă disponibilitate de a lua măsuri pentru a păstra mediul prin alegeri de consum durabile;

D. întrucât, date fiind rolurile de gen, impactul femeilor asupra mediului nu este același cu al bărbaților, iar accesul lor la resurse și modurile în care fac față situațiilor sau se adaptează este puternic afectat de discriminări din punctul de vedere al veniturilor, al accesului la resurse, al puterii politice, al educației și al responsabilităților gospodărești;

E. întrucât schimbările climatice vor agrava inegalitățile și întrucât există riscul ca politicile din domeniul schimbărilor climatice să aibă un impact negativ și asupra echilibrului dintre sexe și asupra drepturilor femeilor, dacă nu vor ține seama de la bun început de discriminarea bazată pe sex;

F. întrucât nu va exista nicio echitate în domeniul climei fără o adevărată egalitate de gen și întrucât eliminarea inegalităților și combaterea schimbărilor climatice nu ar trebui considerate contradictorii;

G. întrucât democrația, respectarea drepturilor omului și egalitatea de șanse între bărbați și femei contribuie la dezvoltarea durabilă și la protecția mediului;

H. întrucât sursele de discriminare și de vulnerabilitate de altă natură decât de gen (precum sărăcia, geografia, discriminarea tradițională și instituțională, rasa etc.) se combină pentru a obstrucționa accesul la resurse și la mijloacele cu ajutorul cărora se poate face față schimbărilor de amploare, cum sunt schimbările climatice;

I. întrucât, în unele regiuni, aproape 70 % din femeile angajate lucrează în agricultură3 și 1 JO C 67 E, 18.3.2010, p. 44. 2 JO C 66 E, 20.3.2009, p.57. 3 FAO, Situația alimentației și agriculturii în 2010-2011 – femeile în agricultură – eliminarea

disparităților de gen în ceea ce privește dezvoltarea, http://www.fao.org/docrep/013/i2050e/i2050e.pdf

52 /PE 486.811

RO

produc până la 90 % din unele recolte1, cu toate acestea, femeile sunt aproape absente din dezbaterea bugetelor și activitățile privind schimbările climatice;

J. întrucât, cu toate că 70 % dintre săracii lumii, care trăiesc cu mai puțin de 1 USD pe zi, sunt femei, femeile dețin sub 1 % din proprietăți la nivel mondial; întrucât, în comparație cu bărbații, femeile din țările în curs de dezvoltare reinvestesc o parte considerabilă din veniturile lor în propriile familii;

K. întrucât planificarea familială poate îmbunătăți în mod semnificativ sănătatea maternă și controlul asupra mărimii familiei, sporind independența și reducând sarcinile domestice ale femeilor care sunt cele care se ocupă în principal de îngrijirea copiilor, crescând astfel rezistența femeilor și a familiilor lor la impactul schimbărilor climatice, astfel cum se prevede în planificarea pe 20 de ani din cadrul Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare;

L. întrucât problemele de mediu, cauzate și accentuate de schimbările climatice, sunt în prezent responsabile de o creștere a migrației forțate și, întrucât, prin urmare, există o legătura tot mai strânsă între solicitanții de azil și zonele de degradare a mediului; întrucât sunt necesare îmbunătățirea protecției și reinstalarea „refugiaților climatici” și acordarea unei atenții speciale femeilor care sunt cele mai vulnerabile;

M. întrucât între 75 % și 80 % dintre cei 27 de milioane de refugiați la nivel mondial sunt femei și copii2; întrucât migrațiile generate de schimbările climatice vor afecta în mod diferit femeile și bărbații, iar femeile vor fi adesea mai puternic afectate; întrucât sunt necesare prevederi speciale în ceea cec privește sănătatea, siguranța și independența pentru a reduce vulnerabilitatea femeilor în caz de migrație voluntară sau forțată;

N. întrucât proporția femeilor implicate în luarea deciziilor politice și în special în negocierile privind schimbările climatice este încă nesatisfăcătoare, iar progresele realizate sunt mărunte sau inexistente; întrucât femeile reprezintă numai 12 %-15 % dintre șefii de delegații și circa 30 % din totalul delegaților;

O. întrucât două treimi dintre analfabeții din lume sunt femei3 și, prin urmare, accesul la informații și la formare profesională prin canale de comunicare adecvate este esențial pentru asigurarea independenței și includerii femeilor, în special în cazuri de urgență, precum cele de dezastre naturale;

P. întrucât dezastrele naturale au un efect important pe termen mediu și lung asupra educației, sănătății, sărăciei structurale și asupra strămutării populației și întrucât copiii constituie un grup deosebit de vulnerabil la efectele dezastrelor naturale; întrucât există o strânsă legătură între apariția dezastrelor și diminuarea prezenței la școală și întrucât dezastrele exacerbează în mod considerabil decalajul de gen la nivel școlar;

1 Forumul Economic Mondial, „Emanciparea femeilor: măsurarea disparității de gen globale”,

2005, https://members.weforum.org/pdf/Global_Competitiveness_Reports/Reports/gender_gap.pdf

2 ONU, Consiliul Economic și Social, „Femeile pe scurt”, http://www.un.org/ecosocdev/geninfo/women/women96.htm

3 UNICEF, „Progres pentru copii”, 2005, http://www.unicef.org/progressforchildren/2005n2/PFC05n2en.pdf

PE 486.811\ 53

RO

Q. întrucât seceta și deficitul de apă ca urmare a schimbărilor climatice obligă femeile să muncească mai mult pentru a asigura apa, alimentele și energia și întrucât tinerii abandonează frecvent școala pentru a-și ajuta mamele la aceste activități;

R. întrucât femeile sunt și importanți agenți ai schimbării și la nivel global, sunt mai active în societatea civilă, iar participarea lor la toate aspectele luptei împotriva schimbărilor climatice ar garanta politici mai echitabile, mai cuprinzătoare și eficiente de abordare a acestei probleme, atât în ceea ce privește adaptarea, cât și în ceea ce privește atenuarea;

S. întrucât, ca urmare a responsabilităților lor referitoare la gestionarea resurselor naturale limitate, femeile dobândesc cunoștințe importante despre necesitatea de a avea un mediu cât mai durabil, care le conferă acestora posibilitatea de a juca un rol, care nu ar trebui ignorat, la îmbunătățirea strategiilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

T. întrucât mecanismele sau finanțarea pentru prevenirea, adaptarea și atenuarea dezastrelor vor rămâne insuficiente, cu excepția cazului în care acestea includ participarea deplină a femeilor la elaborare, luarea deciziilor și punerea în aplicare; întrucât bunele practici din Tunisia, Nicaragua, El Salvador și Honduras, de exemplu, au demonstrat că participarea și cunoștințele femeilor salvează vieți datorită gestionării dezastrelor, sporesc biodiversitatea, îmbunătățesc gestionarea apei, consolidează securitatea alimentară, previn deșertificarea, protejează pădurile și sprijină sănătatea publică,

Dispoziții generale

1. recunoscând că schimbările climatice exacerbează discriminarea bazată pe sex, pe lângă celelalte efecte dezastruoase, subliniază că evitarea unei schimbări periculoase a climei trebuie să rămână prioritatea de bază a UE, atât în politica internă, cât și în cea externă;

2. invită Comisia și Consiliul, pentru a se asigura că acțiunile în acest domeniu nu sporesc inegalitățile între sexe, ci îmbunătățesc situația femeilor, să introducă și să integreze problematica de gen în toate etapele politicilor privind clima, de la elaborare la finanțare, punere în aplicare și evaluare;

3. invită Comisia și statele membre să includă la toate nivelurile procesului decizional egalitatea de gen și obiectivele referitoare la dreptatea de gen în politicile, în planurile de acțiune și în alte măsuri referitoare la dezvoltarea durabilă, la riscul de dezastre și la schimbările climatice, prin efectuarea de analize de gen sistematice, stabilind indicatori și criterii de referință care să țină seama de dimensiunea de gen și dezvoltând instrumente practice corespunzătoare; subliniază că procesul de negociere asupra schimbărilor climatice trebuie să țină seama, în toate etapele, de la cercetare și analiză la proiectare și la crearea și aplicarea de strategii de atenuare și de adaptare, de principiile egalității de gen;

4. amintește că, în cel de-al 4-lea raport de evaluare, din 2007, Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPPC) a confirmat că impactul schimbărilor climatice variază în funcție de sex, vârstă și clasă socială, săracii având potențial cel mai mult de suferit; consideră că realizarea egalității de gen este esențială pentru dezvoltarea umană și este un obiectiv fundamental al luptei împotriva sărăciei; solicită aplicarea unei abordări generale bazate pe gen la elaborarea politicilor privind dezvoltarea, drepturile omului și schimbările climatice; cere adoptarea unor măsuri care să garanteze că CCONUSC

54 /PE 486.811

RO

respectă cadrul privind drepturile omului și acordurile naționale și internaționale privind egalitatea de gen și echitatea, inclusiv Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

5. subliniază faptul că schimbările climatice și efectele negative ale acestora ar trebui, de asemenea, considerate o problemă de dezvoltare cu implicații de gen, care afectează toate sectoarele (social, cultural, economic și politic), de la nivel local până la nivel global, și că sunt necesare eforturi concertate din partea tuturor părților implicate pentru a face astfel încât măsurile de reducere a schimbărilor climatice și a riscului de dezastre să respecte dimensiunea de gen, populațiile indigene și drepturile omului;

6. salută tot mai puternica conștientizare a aspectului de gen al schimbărilor climatice în cadrul discuțiilor la nivel înalt și al intervențiilor principalilor actori în domeniul climei; cu toate acestea, subliniază necesitatea unor pași concreți înspre includerea unui număr mai mare de femei, la toate nivelurile de luare a deciziilor și, în special, în negocierile privind schimbările climatice prin măsuri, cum ar fi introducerea unei cote obligatorii de 40 % în cadrul delegațiilor;

7. reamintește Comisiei și statelor membre de rezoluția sa referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP17) și le îndeamnă să acționeze în sensul angajamentului său de a depune „eforturi pentru o reprezentare a femeilor de cel puțin 40 % în toate organismele relevante” pentru finanțarea acțiunilor în domeniu; subliniază necesitatea aplicării acestui principiu la transferul tehnologic, precum și la organismele de adaptare;

8. solicită Comisiei și statelor membre să colecteze date defalcate pe sexe la planificarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor, programelor și proiectelor în domeniul schimbărilor climatice pentru a evalua și a aborda eficient efectele diferite ale schimbărilor climatice asupra fiecărui gen și pentru a elabora un ghid privind adaptarea la schimbările climatice, subliniind politicile care pot proteja și împuternici femeile să facă față efectelor schimbărilor climatice;

9. invită Comisia și statele membre să integreze statisticile care acordă atenție aspectelor de gen în toate domeniile politicii privind mediul pentru a îmbunătăți estimarea situației generale a femeilor și bărbaților în ceea ce privește schimbările climatice;

10. reamintește faptul că includerea aspectelor referitoare la promovarea egalității de gen și la eliminarea discriminării în politica externă a UE ar trebui să continue să sprijine femeile să îndeplinească un rol important în adoptarea deciziilor, elaborarea și gestionarea politicilor, conservarea și monitorizarea resurselor naturale, în domeniul mediului și al eforturilor de combatere a schimbărilor climatice;

11. solicită un indicator „favorabil climei” (ca o alternativă la PIB) pentru a monitoriza modul în care modelele de creștere, consum și stil de viață influențează schimbările climatice;

12. solicită UE și statelor membre să evalueze măsura în care politicile privind clima țin seama de nevoile femeilor și le îndeamnă să integreze dimensiunea de gen în formularea unei politici de dezvoltare durabilă care să țină seama de această dimensiune;

Adaptarea

PE 486.811\ 55

RO

13. solicită Comisiei și statelor membre să creeze instrumente ușor de utilizat pentru evaluarea impactului de gen de-a lungul întregului ciclu de viață al proiectelor, cum sunt cele utilizate în cadrul proiectelor de dezvoltare;

14. solicită soluții și proiecte locale incluzive, care să includă sensibilizarea șa vulnerabilitățile și capacitățile de a face față existente, cum sunt experiențele și cunoștințele tradiționale ale populațiilor locale, în special ale femeilor;

15. subliniază că, la nivel mondial, femeile sunt foarte implicate în activități la nivelul societății civile și, astfel, invită Comisia să faciliteze și susțină rețelele de organizații ale femeilor și de actori ai societății civile;

16. invită Comisia să aibă în vedere programe prin care transferul de tehnologii moderne și know-how poate contribui la adaptarea la schimbările climatice a comunităților și a regiunilor în curs de dezvoltare;

17. subliniază că, în țările în curs de dezvoltare, femeile joacă un rol esențial în extragerea și gestionarea apei, ele fiind deseori cele care colectează, utilizează și distribuie apa, nu numai în gospodărie, ci și în agricultură; îndeamnă Comisia să acorde ajutoare pentru dezvoltare în vederea lansării unor programe accesibile pentru săparea de puțuri cu ajutorul energiei din surse regenerabile și al unor sisteme de tratare a apei simple și ușor de întreținut;

18. solicită integrarea consolidării capacităților și formării atente la dimensiunea de gen în soluțiile de adaptare, care trebuie să fie compatibile cu nevoile speciale ale femeilor și să țină seama de obstacolele specifice, dar și de capacitățile și experiențele femeilor;

19. subliniază importanța folosirii cunoștințelor femeilor și a încurajării soluțiilor locale, care au o influență foarte concretă asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, așa cum este proiectul „Fetele la conducerea proiectelor de reducere a riscurilor” din Africa de Sud sau cum sunt mai multe proiecte menite să ajute grupurile de femei să monteze instalații pentru apă potabilă și toalete în cartiere sărace din India;

20. invită Comisia și statele membre să integreze aspectele legate de gen în strategii de prevenire și administrare a riscurilor asociate dezastrelor naturale și să promoveze emanciparea femeilor prin consolidarea capacităților anterior, în timpul și ulterior producerii dezastrelor cauzate de schimbările climatice, precum și implicarea activă a femeilor în anticiparea, în alertarea timpurie și în prevenirea dezastrelor, în cadrul consolidării capacității de rezistență;

21. constată că, în multe comunități din întreaga lume, responsabilitățile femeilor în cadrul familiei le fac mai vulnerabile la schimbările de mediu, care sunt exacerbate de consecințele schimbărilor climatice; femeile sunt afectate în rolurile multiple pe care le îndeplinesc, legate de producerea și furnizarea de hrană și de îngrijire, precum și de activitățile economice;

22. solicită mai multă transparență și incluziune în mecanismele și procesele de planificare existente, precum programele de acțiune naționale pentru adaptare (PANA) sau viitoarele planuri naționale de adaptare, precum și promovarea acestor principii în cadrul viitoarelor tratate privind schimbările climatice, a mecanismelor și a eforturilor de cooperare bilaterale;

56 /PE 486.811

RO

23. subliniază că există dovezi serioase că impactul asupra sănătății al condițiilor exterioare influențate de climă, precum incidența malnutriției sau a bolilor infecțioase, precum malaria, variază în funcție de gen; ia notă cu îngrijorare de rata ridicată a mortalității feminine în situații de dezastru; consideră că cercetări specifice cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra sănătății femeilor ar putea ajuta la definirea unui răspuns mai bine țintit; îndeamnă toate guvernele să depună mai multe eforturi pentru a asigura o mai bună prevenire, tratare și acces la medicamente, în special pentru femei, deoarece sunt un grup vulnerabil, în calitatea lor de furnizori de îngrijire, să se angajeze la mai multe acțiuni menite să abordeze riscurile pentru sănătate asociate cu schimbările climatice și să ofere un cadru pentru evaluarea riscurilor pentru sănătate în funcție de sex și pentru măsurile de adaptare/atenuare legate de schimbările climatice;

24. subliniază că 70 % dintre persoanele cele mai sărace ale lumii sunt femei, care realizează două treimi din totalul orelor de lucru, dar dețin mai puțin de 1 % din proprietăți; de asemenea, li se refuză accesul egal și controlul asupra resurselor, tehnologiilor, serviciilor, proprietății asupra pământului, creditelor, sistemelor de asigurări și puterii de decizie și, astfel, sunt disproporționat vulnerabile și mai puțin capabile să se adapteze la schimbările climatice; evidențiază că 85 % dintre persoanele care mor în urma dezastrelor naturale generate de schimbările climatice sunt femei, că 75 % dintre refugiații din motive de mediu sunt femei și că tot femeile sunt cele mai probabile victime nevăzute ale războaielor pentru resurse și ale violențelor cauzate de schimbările climatice;

25. invită UE și statele sale membre să instituie un principiu de „justiție climatică”; insistă că cea mai mare nedreptate produsă de incapacitatea noastră de a aborda în mod eficient schimbările climatice ar fi efectele nocive asupra țărilor și populațiilor sărace și, în special, asupra femeilor;

Atenuarea

26. solicită Comisiei și viitoarelor președinții ale Consiliului Uniunii Europene să lanseze un studiu privind dimensiunea de gen a politicilor de atenuare;

27. subliniază că este nevoie de politici orientate pentru a evita segregarea pe sexe și discriminarea în cadrul economiei ecologice, în care noile locuri de muncă din domeniile tehnologiei și științelor sunt deja aproape în exclusivitate masculine; subliniază, în acest context, importanța antreprenoriatului în sensul deschiderii economiei ecologice atât pentru femei, cât și pentru bărbați;

28. invită Comisia și statele membre să încurajeze femeile să se formeze și să urmeze o carieră în sectorul tehnologic și științific și cariere în sectoarele mediului și al tehnologiilor energetice, deoarece necesitatea unei expertize în acest domeniu pentru a promova protecția climei va asigura femeilor locuri de muncă sigure cu un viitor stabil și va asigura conștientizarea necesităților femeilor la definirea politicilor privind schimbările climatice;

29. solicită Comisiei să sprijine reformarea mecanismelor și fondurilor existente, pentru a le face mai transparente, mai incluzive și pentru a reflecta mai bine contribuțiile la reducerea emisiilor ale comunităților locale și în special ale femeilor, precum și pentru a promova aceste principii în cadrul viitoarelor tratate privind schimbările climatice, a mecanismelor și a eforturilor de cooperare bilaterale, pentru a dezvolta modalități mai bune de emancipare economică a femeilor;

PE 486.811\ 57

RO

30. recunoaște impactul pe care creșterea populației îl are asupra climei și subliniază necesitatea de a răspunde în mod corespunzător cerințelor neîndeplinite din domeniul produselor contraceptive ale femeilor și bărbaților din toate societățile;

31. reamintește că evitarea schimbărilor climatice periculoase și limitarea creșterii temperaturilor medii la 2ºC sau, dacă este posibil, la 1,5ºC în comparație cu nivelurile preindustriale sunt necesare și absolut esențiale pentru a evita consecințele negative dramatice asupra femeilor și a altor populații vulnerabile;

32. solicită Comisiei să pună la punct un set de instrumente pentru a încuraja procesele mai incluzive de luare de decizii, așa cum s-a procedat în sectoarele transporturilor și energiei la Malmö (Suedia) și în zona Vollsmose (Danemarca)1;

33. solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze indicatori pentru evaluarea impactului de gen al proiectelor și programelor și să promoveze integrarea dimensiunii de gen în bugetele pentru politicile din domeniul schimbărilor climatice, indiferent dacă aceste politici sunt destinate nivelului internațional, naționale, regional sau local;

34. solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte instrumente și orientări pentru analiza de gen a politicilor și programelor de atenuare, precum și a programelor și activităților de cercetare conexe;

35. subliniază rolul important al femeilor în aplicarea în viața de zi cu zi a unor măsuri de atenuare a schimbărilor climatice, de exemplu prin practici de economisire a energiei, prin măsuri de reciclare, precum și prin utilizarea produselor ecologice, deoarece încă sunt considerate administratorii principali ai gospodăriei; invită Comisia să lanseze campanii de sensibilizare la nivel local, concentrându-se pe alegerile privind consumul zilnic, legate de activitățile casnice și cele de îngrijire a copilului;

36. recunoaște, prin urmare, contribuția semnificativă pe care femeile o pot aduce la inovare prin capacitatea lor de a educa atât în administrarea afacerilor, cât și în cea a gospodăriilor;

37. în acest sens, subliniază importanța intensificării participării active a femeilor la inovarea pentru dezvoltarea durabilă ca mijloc de abordare a provocărilor serioase pe care le aduc schimbările climatice;

38. subliniază faptul că schimbările climatice vor conduce inevitabil la migrații din regiunile afectate de calamități, precum seceta sau inundațiile, și că Uniunea Europeană trebuie să aibă în vedere nevoia de a proteja femeile din taberele de persoane strămutate în interiorul țării și de refugiați;

39. observă că impactul schimbărilor de mediu asupra migrației și strămutărilor va crește în viitor și că, potrivit Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, 80 % dintre refugiații din întreaga lume sunt femei și copii; reiterează importanța identificării de strategii care să

1 Integrarea dimensiunii de gen în politica privind transporturile publice din Malmö:

http://www.nikk.no/A+gender+equal+and+sustainable+public+transport+system.b7C_wljSYQ.ips ; și proiectul de formare a femeilor aparținând minorităților etnice pentru a fi ambasadoare de mediu în Vollmose: http://www.nikk.no/Women+are+everyday+climate+experts.b7C_wljQ1e.ips.

58 /PE 486.811

RO

țină seama de dimensiunea de gen pentru a răspunde la crizele umanitare și de mediu cauzate de schimbările climatice; consideră, prin urmare, că este urgent necesar să se realizeze cercetări privind gestionarea migrației din motive de mediu într-un mod care să țină seama de diferența de gen, lucru care ar include recunoașterea și găsirea de soluții în ceea ce privește rolurile de gen și responsabilitățile din domeniul resurselor naturale și ar putea include garantarea faptului că resursele rare sunt disponibile pentru comunitățile în situații de necesitate și că se furnizează apă pentru refugiați;

Finanțarea

40. solicită delegațiilor UE să respecte principiul stabilit în cadrul rezoluției menționate anterior referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP17) de a garanta echilibrul de gen în cadrul tuturor organismelor care iau decizii financiare în domeniul schimbărilor climatice, inclusiv în cadrul consiliului de administrație al Fondului verde pentru climă și al potențialelor subcomisii pentru finanțarea unor proiecte individuale;

41. invită Comisia și statele membre să conceapă programe de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea care să aplice analiza aspectelor de gen pentru ameliorarea bunăstării femeilor și a fetelor și să ia în considerare inegalitățile de gen pentru accesul la credite, difuzarea informațiilor, acces îmbunătățit la terenuri și la resurse naturale, la energie durabilă și informații și servicii legate de sănătatea reproductivă; solicită ca aceste programe și strategii să includă soluții inovatoare de finanțare precum schemele de microcredit, în special în cazuri de urgență, precum cele ale refugiaților climatici;

42. subliniază necesitatea ca mecanismele de finanțare să reflecte prioritățile și nevoile femeilor în mecanismele de finanțare și să includă participarea activă a acestora în dezvoltarea criteriilor de finanțare și alocarea resurselor pentru inițiativele privind schimbările climatice, în special la nivel local și în activitățile Fondului pentru o climă verde;

43. solicită integrarea egalității de gen, ca problematică orizontală, în toate fondurile și instrumentele privind clima; subliniază că integrarea necesită expertiză în problematica de gen și ar trebui să fie extinsă la misiunea și la metodele de guvernanță și operaționale ale mecanismelor de finanțare, iar metodele operaționale și mecanismele de monitorizare și de evaluare ar trebui să garanteze că femeile și comunitățile locale beneficiază de finanțare adecvată;

44. solicită Comisiei și delegațiilor UE să sprijine o finanțare crescută, nouă și suplimentară pentru acțiunile de adaptare de care beneficiază în mod direct femeile, care sunt adesea disproporționat de vulnerabile la impactul schimbărilor climatice; solicită ca furnizarea de fonduri pentru adaptare să se facă exclusiv sub formă de finanțări nerambursabile;

45. invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea surselor regenerabile de energie în țările în curs de dezvoltare, prin procese de schimburi de tehnologie și de cunoștințe, care includ participarea echilibrată a femeilor, cu scopul de a contribui simultan atât la egalitatea de șanse, cât și la atenuarea schimbărilor climatice;

46. subliniază cu îngrijorare impactul negativ pe care schimbările climatice îl pot avea în atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ale Organizației Națiunilor Unite, în

PE 486.811\ 59

RO

special a celor legate de condiția și protecția femeilor;

o

o o

47. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

60 /PE 486.811

RO

P7_TA-PROV(2012)0146

Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020 (2011/2307(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

– având în vedere viziunea pentru 2050 și obiectivul principal pentru 2020 adoptate de șefii de state și de guverne din UE în martie 2010,

– având în vedere concluziile Consiliului de Mediu din 21 iunie 2011 și 19 decembrie 2011 privind „Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020”,

– având în vedere îndeosebi rezultatul celei de-a 10-a Conferințe a părților (COP 10) la Convenția ONU privind diversitatea biologică (CBD), în special planul strategic în materie de biodiversitate pentru perioada 2011-2020 și obiectivele Aichi, Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora, precum și strategia de mobilizare a resurselor pentru biodiversitatea globală,

– având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) și Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (CMS),

– având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii’ (COM(2010)0672) și propunerea Comisiei pentru o reformă a PAC după 2013,

– având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500), împreună cu documentele justificative,

– având în vedere cadrul financiar strategic pentru perioada 2014-2020,

– având în vedere „Raportul de sinteză privind stadiul de conservare a tipurilor de habitate și a speciilor în conformitate cu articolul 17 din Directiva privind Habitatele”, (COM(2009)0358),

– având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la punerea în aplicare a legislației comunitare privind conservarea biodiversității1,

1 JO C 50 E, 21.2.2012, p. 19.

PE 486.811\ 61

RO

– având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul Politicii Agricole Comune după 20131 și Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la „PAC în perspectiva anului 2020: cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii”2,

– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Finanțarea programului Natura 2000 - Investirea în programul Natura 2000: Obținerea de beneficii pentru natură și pentru oameni” (SEC(2011)1573),

– având în vedere studiul intitulat „Economia ecosistemelor și a biodiversității (TEEB)”3,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, al Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și al Comisiei pentru pescuit (A7-0101/2012),

A. întrucât UE nu și-a atins obiectivul privind biodiversitatea pentru 2010;

B. având în vedere faptul că Organizația Națiunilor Unite a declarat perioada 2010-2020 Deceniul biodiversității;

C. având în vedere faptul că biodiversitatea este esențială pentru existența omului și pentru bunăstarea societăților, atât în mod direct, cât și indirect, prin serviciile de ecosistem pe care le oferă – de exemplu, numai beneficiile generate de rețeaua Natura 2000 a Uniunii Europene, care cuprinde zonele protejate, sunt estimate la o valoare de 200-300 de miliarde de euro, iar între 4,5 și 8 milioane de posturi cu normă întreagă sunt susținute direct din cheltuielile efectuate de vizitatori în cadrul și în perimetrul acestor zone;

D. având în vedere faptul că pierderea biodiversității reduce în prezent PIB-ul nostru global cu 3 % în fiecare an;

E. având în vedere faptul că aproape 65 % dintre tipurile de habitate și 52 % dintre speciile enumerate în anexele la Directiva privind habitatele au un statut de conservare nefavorabil;

F. având în vedere faptul că 88 % din stocurile de pește sunt pescuite peste nivelul producției maxime durabile;

G. având în vedere faptul că granițele Uniunii Europene au fost traversate deja de peste 11 000 de specii alogene, dintre care cel puțin 15 % sunt invazive și provoacă daune biodiversității;

H. având în vedere raptul că fermierii joacă un rol vital în atingerea obiectivelor UE privind diversitatea; având în vedere faptul că, în 1992, a existat primul impuls în direcția integrării protecției biodiversității în PAC (Politica Agricolă Comună) și că reforma din 2003 a introdus ulterior măsuri precum eco-condiționarea, plata agricolă unică

1 JO C 351 E, 2.12.2011, p. 103. 2 Texte adoptate, P7_TA(2011)0297. 3 http://www.teebweb.org

62 /PE 486.811

RO

(decuplarea) și dezvoltarea rurală, care exercită efecte benefice asupra biodiversității;

I. având în vedere faptul că plata pentru serviciile ecosistemice (PES) este un instrument financiar inovator promițător pentru conservarea biodiversității;

J. având în vedere faptul că habitatele și speciile sunt amenințate de schimbările climatice; că biodiversitatea și protejarea naturii sunt cruciale pentru combaterea și adaptarea la modificările climatice;

Observații generale

1. regretă faptul că UE nu și-a atins obiectivul privind biodiversitatea pentru 2010;

2. salută și susține Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020, inclusiv toate obiectivele și acțiunile acesteia; consideră, totuși, că anumite acțiuni trebuie întărite și specificate în mod mai clar, și că trebuie întreprinse anumite măsuri pentru a asigura implementarea eficientă a strategiei;

3. subliniază nevoia urgentă de acțiune și nevoia de a acorda o prioritate politică mai înaltă biodiversității, pentru a realiza obiectivul prioritar al strategiei pentru 2020 a Uniunii Europene, din punct de vedere al angajamentelor referitoare la biodiversitate și biodiversitatea globală; subliniază că, cu resursele financiare adecvate și voința politică necesară, există instrumentele pentru stoparea pierderii biodiversității; subliniază faptul că menținerea biodiversității este o provocare colectivă care ar trebui soluționată cu angajamentul și participarea a numeroase părți interesate:

4. Salută comunicarea Comisiei privind biodiversitatea pentru 2020 și observă faptul că schimbările climatice, pierderea biodiversității, amenințările din partea speciilor invazive și supraconsumul resurselor naturale reprezintă provocări transnaționale și transregionale care afectează fiecare cetățean UE care locuiește fie în mediul urban, fie în cel rural și că sunt necesare măsuri urgente la toate nivelurile de administrație – local, regional și național – pentru atenuarea acestor efecte;

5. invită așadar statele membre să integreze strategia în cadrul planurilor, programelor și/sau strategiilor lor naționale;

6. consideră că garanțiile pentru biodiversitate cuprinse în legislația existentă a UE nu trebuie diminuate;

7. subliniază faptul că noua strategie nu trebuie să eșueze; îndeamnă așadar Comisia să îi ofere Parlamentului rapoarte bianuale privind progresele înregistrate, în care Consiliul și Comisia să ofere detalii privind starea de fapt;

8. subliniază faptul că adevăratul test al angajamentului UE de a atinge obiectivele privind biodiversitatea – și adevăratul punct central al acestei probleme – nu este noua strategie, ci, mai degrabă, reformele viitoare ale politicii agricole comune și ale celei privind pescuitul, precum și cadrul financiar multianual; subliniază, de asemenea, că măsura insuficientă în care protecția biodiversității a fost integrată în alte politici europene a generat eșecul primei strategii;

9. adoptă perspectiva conform căreia dificultățile întâmpinate în atingerea obiectivelor

PE 486.811\ 63

RO

stabilite pentru 2010 îndeamnă la o analiză aprofundată a metodelor aplicate până la momentul de față; își menține convingerea conform căreia trebuie derulate studii strategice care acoperă toți factorii ce pot afecta zonele protejate și că aceste studii ar trebui integrate în planificarea urbană și ar trebui însoțite de campanii de educare și informare privind importanța resurselor naturale locale și a conservării acestora;

10. insistă asupra faptului că pierderea biodiversității se referă nu numai la specii și la habitate, ci, de asemenea, și la diversitatea genetică; îndeamnă Comisia să dezvolte o strategie pentru conservarea diversității genetice;

11. observă faptul că moștenirea noastră naturală este un bun ecologic important, fundamental pentru bunăstarea omenirii; consideră că toate statele membre ar trebui să coopereze și să își coordoneze eforturile pentru a asigura o utilizare mai eficientă a resurselor naturale și a evita pierderile nete din punct de vedere al biodiversității și al serviciilor ecosistemice în zonele rurale și urbane;

Obiective – integrarea biodiversității în cadrul tuturor politicilor UE

12. subliniază importanța integrării protecției și conservării biodiversității în dezvoltarea, implementarea și finanțarea tuturor celorlalte politici europene - inclusiv cele privind agricultura, silvicultura, piscicultura, dezvoltarea și coeziunea regională, energia, industria, transportul, turismul, cooperarea pentru dezvoltare, cercetarea și inovarea – pentru a face ca politicile sectoriale și bugetare ale UE să fie mai coerente și să se asigure că își onorează angajamentele obligatorii referitoare la protecția biodiversității;

13. subliniază faptul că strategia UE privind biodiversitatea ar trebui să fie pe deplin integrată în strategiile pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

14. reamintește faptul că principiul precauției constituie un temei juridic care urmează să fie aplicat în toată legislația și în deciziile care afectează biodiversitatea;

15. insistă asupra faptului că protejarea, valorificarea, inventarierea și restaurarea biodiversității și serviciilor ecosistemice este esențială pentru atingerea obiectivelor Foii de parcurs pentru o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și îndeamnă Comisia și statele membre să ia în calcul, ca parte a măsurilor specifice, prezentarea unei agende pentru inventarierea și evaluarea serviciilor ecosistemice în UE, care vor permite întreprinderea de măsuri specifice și eficiente în vederea stopării degradării biodiversității și a serviciilor ecosistemice;

16. accentuează faptul că pierderea biodiversității generează costuri economice devastatoare pentru societate, care, până acum, nu au fost integrate suficient în politicile economice și de altă natură; îndeamnă așadar Comisia și statele membre să valorifice serviciile ecosistemice și să integreze aceste valori în sistemele de contabilitate, ca bază pentru politici mai durabile; consideră că orice model economic care nu ia în considerare protejarea adecvată a biodiversității nu este viabil; subliniază de asemenea faptul că acțiunile în vederea restaurării ecosistemului și a biodiversității au un potențial semnificativ de creare de noi competențe, locuri de muncă și oportunități de afaceri;

17. subliniază necesitatea realizării unei evaluări aprofundate a impactului negativ asupra biodiversității pe care îl înregistrează diferite sectoare ale economiei;

64 /PE 486.811

RO

18. subliniază faptul că strategia privind biodiversitatea este o componentă a inițiativei emblematice la nivel european privind eficiența resurselor și reamintește faptul că politica regională joacă un rol esențial în asigurarea creșterii durabile prin intermediul acțiunilor pe care le susține pentru abordarea aspectelor privind schimbările climatice, energia și mediul;

19. consideră că un număr semnificativ de boli infecțioase emergente sunt zoonotice (transmisibile între animale sălbatice, animale domestice și oameni) și recunoaște faptul că comerțul cu animale sălbatice, precum și schimbările în utilizarea și gestionarea terenurilor pot conduce la interfețe noi sau modificate între oameni, animale domestice și animale sălbatice, ceea ce ar putea favoriza transmiterea bolilor și pierderea biodiversității; accentuează faptul că integrarea strategiilor privind biodiversitatea în politicile privind sănătatea animalelor, bunăstarea acestora și comerțul, este de maximă importanță;

20. consideră totuși că este necesară o evaluare a impactului economic, social și de mediu în situațiile în care datele lipsesc;

Conservarea și refacerea naturii

21. subliniază faptul că este necesar să se stopeze deteriorarea stării tuturor speciilor și habitatelor care intră sub incidența legislației UE privind conservarea naturii și să se obțină o îmbunătățire semnificativă și măsurabilă a stării acestora la nivelul UE; accentuează faptul că acest lucru ar trebui să ia forma unei îmbunătățiri a cel puțin unuia dintre parametrii aferenți stării de conservare, definiți în articolul 1 din Directiva privind habitatele, fără nicio deteriorare a celorlalți parametri;

22. invită Comisia și statele membre să se angajeze să adopte strategii integrate pentru a dobândi cunoștințe despre valorile naturale ale fiecărei zone geografice și despre caracteristicile patrimoniului cultural al acestora, precum și despre condițiile necesare pentru menținerea lor;

23. subliniază faptul că, pentru a fi eficiente, obiectivele privind biodiversitatea trebuie implementate prin acțiuni concrete; regretă faptul că, în ciuda acțiunilor întreprinse pentru combaterea pierderii biodiversității, numai în UE 17 % din habitate și specii și 11 % din ecosistemele de maximă importanță, protejate prin legislația comunitară, sunt într-o stare favorabilă; îndeamnă Comisia să analizeze, în regim de urgență, de ce eforturile în curs nu au reușit încă și dacă sunt disponibile alte instrumente cu potențial mai eficient;

24. insistă asupra faptului că, pentru a stabili un drum clar în vederea realizării viziunii sale pentru 2050, cel puțin 40 % din toate habitatele și speciile sale trebuie să beneficieze de o stare favorabilă a conservării până în anul 2020; reamintește faptul că, până în 2050, 100 % (sau aproape 100 %) din habitate și specii trebuie să beneficieze de o stare favorabilă a conservării;

25. își exprimă îngrijorarea cu privire la deteriorarea tot mai mare a habitatelor esențiale, cum ar fi zonele umede, care ar trebui tratate ca o prioritate și abordate prin măsuri urgente care să corespundă într-adevăr statutului de protecție specială pe care UE îl acordă acestora;

26. recunoaște faptul că urbanizarea, construirea proiectelor de infrastructură, industrializarea

PE 486.811\ 65

RO

și intervenția fizică asupra peisajului în general se numără printre factorii cei mai semnificativi care generează fragmentarea ecosistemelor și a habitatelor; îndeamnă guvernele locale, regionale și naționale, în contextul în care își planifică reglementările și măsurile de aplicare a acestora și în funcție de competențele lor, să ia în calcul acești factori – care reprezintă o amenințare pentru ecosisteme și habitate – în planificarea și dezvoltarea de proiecte pe scară mare și mică; recunoaște presiunile existente și nevoia existentă la nivel local și regional de realizare a unei dezvoltări economice substanțiale și recomandă ca autoritățile locale și regionale să se concentreze asupra creării unui echilibru între dezvoltare și nevoia de protejare a biodiversității și a habitatelor naturale; susține reformele ulterioare și utilizarea politicilor regionale și locale de dezvoltare pentru a oferi beneficii privind biodiversitatea și a stopa pierderea în continuare a habitatelor, în special în momentele de criză economică și financiară;

27. susține promovarea utilizării evaluărilor impactului asupra mediului (EIA), a evaluărilor impactului asupra dezvoltării durabile (SIA), a evaluărilor strategice de mediu (SEA) și a altor instrumente pentru a ține cont de pierderea biodiversității și de efectele schimbărilor climatice în procesul decizional la nivel local și regional; remarcă faptul că toate regiunile vor beneficia de proiecte care promovează diminuarea schimbării climatice și protecția pierderii biodiversității, incluzând regiunile mai puțin dezvoltate;

28. îndeamnă statele membre să se asigure că procesul de desemnare a siturilor Natura 2000 este finalizat până în 2012, în conformitate cu Obiectivul 11 de la Aichi; regretă foarte mult întârzierea în delimitarea siturilor marine; își manifestă îngrijorarea cu privire la reintroducerea vânatului în Delta Dunării și la impactul său potențial negativ asupra biodiversității; îndeamnă Comisia să verifice dacă statele membre implementează articolul 7 din Directiva privind păsările (2009/147/CE1), în special cu privire la vânătoare;

29. subliniază necesitatea urgentă de a intensifica eforturile pentru a proteja oceanele și mediul marin, atât prin intermediul acțiunii UE, cât și prin îmbunătățirea guvernanței internaționale a oceanelor și a zonelor aflate în afara jurisdicției naționale;

30. îndeamnă statele membre să respecte termenul limită legal pentru dezvoltarea de planuri de gestionare sau de instrumente echivalente pentru toate siturile Natura 2000, așa cum se prevede în articolele 4 și 6 din Directiva privind habitatele (92/43/CEE2);

31. consideră că o cooperare transfrontalieră îmbunătățită ar putea aduce beneficii semnificative atunci când este vorba despre îndeplinirea obiectivelor Natura 2000; subliniază nevoia unei cooperări mai strânse între autoritățile europene, naționale, regionale și locale cu privire la protejarea biodiversității și a resurselor naturale; subliniază, în această privință, oportunitățile oferite de cooperarea transfrontalieră, interregională și transnațională în vederea abordării pierderii biodiversității și consideră că utilizarea mai bună a potențialului cooperării teritoriale și a schimbului de informații, experiență și bune practici ar putea contribui în mod semnificativ la realizarea acestui obiectiv; evidențiază faptul că includerea priorităților referitoare la biodiversitate în macro-strategiile regionale reprezintă un pas important în direcția refacerii și conservării biodiversității;

1 JO L 20, 26.1.2010, p. 7 2 JO L 206, 22.7.1992, p. 7

66 /PE 486.811

RO

32. îndeamnă Comisia și statele membre să asigure conservarea adecvată a rețelei Natura 2000 prin finanțarea adecvată a acestor situri; îndeamnă în mod special statele membre să dezvolte instrumente naționale obligatorii în cooperare cu diferiți parteneri, prin intermediul cărora să se definească măsurile prioritare de conservare și să se indice sursa planificată, relevantă, de finanțare (fie că este din fonduri UE sau din bugetele proprii ale statelor membre);

33. consideră că aplicarea legislației europene, în special cea referitoare la mediu, trebuie îmbunătățită;

34. invită Comisia, în condițiile vastelor diferențe existente între statele membre cu privire la implementarea legislației referitoare la Natura 2000, să ofere clarificări suplimentare sau îndrumări, acolo unde este necesar, pe baza bunelor practici; îi solicită de asemenea Comisiei să ofere îndrumări sau să își împărtășească bunele practici pentru gestionarea zonelor adiacente siturilor Natura 2000;

35. îndeamnă Comisia să își majoreze capacitatea de prelucrare și anchetare eficientă a reclamațiilor și încălcărilor în ceea ce privește implementarea adecvată a Directivelor privind păsările și habitatele și să dezvolte îndrumări adecvate pentru statele membre, cu privire la monitorizarea implementării pe teren a respectivelor directive; îndeamnă de asemenea Comisia să încorporeze măsurile pentru stimularea implementării și a aplicării comune a Directivelor privind păsările și habitatele în lucrările sale de la momentul de față privind îmbunătățirea implementării și inspectării legislației de mediu; consideră că este esențial, în lumina rezoluției sale din 20 noiembrie 2008 privind analiza Recomandării 2001/331/CE, prin care se stabilesc criteriile minime ale inspecțiilor de mediu în statele membre1, să întărească Rețeaua pentru punerea în aplicare și respectarea legislației de mediu (IMPEL) și îndeamnă Comisia să raporteze pe marginea modurilor posibile de realizare a acestui lucru, incluzând aici și fezabilitatea creării unei forțe de inspecție de mediu în UE și să prezinte o propunere pentru o directivă privind inspecțiile de mediu;

36. susține inițiativa Comisiei cu privire la programele de pregătire pentru judecători și procurori; subliniază totuși faptul că Comisia și statele membre ar trebui să se asigure că astfel de programe de pregătire sunt de asemenea disponibile și pentru specialiștii care se ocupă cu siturile din cadrul Natura 2000, de exemplu autoritățile regionale și locale care se ocupă cu implementarea Directivelor privind păsările și habitatele;

37. consideră că este necesar să se dispună de hărți digitale și accesibile, cu informații exacte privind principalele resurse naturale, zonele protejate, utilizările terenurilor, masele de apă și zonele amenințate, pentru a facilita respectarea de către autoritățile regionale și locale a legislației de mediu, în special a celei referitoare la biodiversitate;

38. remarcă informarea limitată a publicului european cu privire la importanța conservării biodiversității și la costurile majore, de mediu și socio-economice, asociate cu pierderea acesteia; subliniază nevoia existenței unei strategii de comunicare mai cuprinzătoare, aliniată Obiectivului 1 de la Aichi;

39. salută intenția Comisiei și a statelor membre de a lansa o campanie importantă de comunicare pentru Natura 2000 până în anul 2013, pentru a îmbunătăți aplicarea

1 JO C 16 E, 22.1.2010, p. 67.

PE 486.811\ 67

RO

prevederilor comunitare privind protecția mediului și pentru a susține coexistența protecției mediului, a creșterii economice durabile și a dezvoltării sociale ca principii egale, între care nu există contradicții; îndeamnă, în acest scop, la promovarea unor proiecte de succes și la diseminarea de informații către public, privind fezabilitatea dezvoltării economice inofensive pentru mediu în zone cu o importantă moștenire naturală și culturală, cum ar fi cele care aparțin rețelei Natura 2000;

40. subliniază nevoia de a organiza campanii de informare și de conștientizare a problemelor legate de biodiversitate, destinate toate categoriilor sociale și de vârstă, pornind de la principiul că acele campanii de informare destinate copiilor și adolescenților, care sunt foarte preocupați de acest subiect, ar trebui să se organizeze mai întâi de toate în cadrul școlar; consideră că educația și pregătirea profesională, în special în domeniul agriculturii, silviculturii și al sectoarelor conexe, ar trebui să se concentreze mai mult pe rolul biodiversității;

41. recunoaște că ONG-urile au de jucat un rol important în ceea ce privește protejarea biodiversității prin participarea la procesul decizional, prin întreprinderea de acțiuni pe teren și prin sensibilizarea publicului;

42. recomandă extinderea guvernanței asupra mobilizării cetățenilor și, de asemenea, asupra organizațiilor non-profit și a actorilor economici, punându-se accent – în cel de-al doilea caz – asupra integrării biodiversității în strategiile firmelor; recunoașterea valorilor și cunoștințelor, precum și a muncii depuse de către voluntari și membrii comunității în scopul protejării biodiversității și solicitarea ca guvernele regionale și locale să implice aceste grupuri în planificarea și consultările în vederea elaborării de proiecte, prin stabilirea de parteneriate între autorități, sectorul privat și organizațiile non-guvernamentale;

43. recunoaște importanța majoră a menținerii unei relații strânse cu actorii locali și administratorii direcți ai terenurilor și, prin urmare, încurajează Comisia să depună eforturi mai mari în acest sens, acordând atenție experienței și cunoștințelor speciale pe care acești actori le pot aduce la elaborarea legislației, pentru a asigura buna stare a habitatelor care adăpostesc biodiversitatea pe care dorim să o conservăm în UE;

44. consideră că unul dintre motivele pentru care am eșuat în a inversa actuala tendință de pierdere a biodiversității și de degradare a ecosistemelor la nivel global este neînțelegerea noastră incompletă cu privire la complexitatea biodiversității și la interacțiunea componentelor sale, atât între ele cât și cu mediul viu, incluzând aici valoarea biodiversității pentru generațiile actuale și viitoare; reiterează faptul că știința biodiversității este coloana vertebrală pentru implementarea oricărei politici;

45. subliniază, așadar, nevoia de a investi mai mult în cercetările privind biodiversitatea,

inclusiv în privința uneia sau mai multor „provocări societale” relevante, abordate prin

programul Orizont 2020, pentru evitarea fragmentării politicii de cercetare; consideră că o astfel de majorare a fondurilor dedicate cercetării din domeniul biodiversității poate fi realizată cu mijloacele totale existente, dată fiind absorbția scăzută; consideră, pe de o parte, că cercetarea ne-ar putea oferi o mai bună înțelegere a biodiversității și a importanței sale pentru toate aspectele activității umane și, pe de altă parte, că va contribui, prin concepte inovatoare, la politici noi și îmbunătățite și la elaborarea de strategii de gestiune și dezvoltare;

68 /PE 486.811

RO

46. subliniază nevoia existenței unei abordări multidisciplinare și transfrontaliere asupra cercetării, atunci când este vorba despre biodiversitate, care este legată inerent de domenii precum ecologia, genetica, epidemiologia, științele climatice, economia, antropologia socială și modelizarea teoretică; subliniază nevoia existenței unor politici bazate pe știință în gestionarea durabilă a ecosistemului și a resurselor naturale, în special în sectoarele vitale din punct de vedere economic și social, care sunt agricultura, piscicultura și silvicultura;

47. consideră că este esențial ca datele științifice disponibile privind biodiversitatea, exemplele de bune practici pentru stoparea pierderii biodiversității și pentru refacerea acesteia, precum și informațiile privind potențialul de inovare și dezvoltare oferit de natură să fie cunoscute pe scară mai largă și să fie diseminate între factorii politici de decizie și partenerii de bază și ca TIC-urile relevante să joace un rol de bază în crearea de noi oportunități și instrumente; salută, așadar, decizia Comisiei de a crea Platforma pentru mediul de afaceri și biodiversitate a UE și încurajează Comisia să continue dezvoltarea platformei și să promoveze o cooperare mai strânsă între administrație și întreprinderile din Europa, inclusiv IMM-uri;

48. solicită ca portalul web al Sistemului european de informații privind biodiversitatea (BISE) să fie pus la dispoziție în toate limbile oficiale ale UE, pentru a contribui la schimbul de date și informații;

Menținerea și refacerea ecosistemelor și a serviciilor aferente

49. constată cerința în temeiul CBD de a reface 15 % din ecosistemele degradate până în 2020; consideră această cerință ca fiind una minimală și dorește ca UE să stabilească un obiectiv de refacere mult mai înalt, care să reflecte obiectivul său principal, mai ambițios, precum și viziunea pentru 2050, luând în considerare condițiile naturale specifice fiecărui stat; îndeamnă Comisia să definească în mod clar ce se înțelege prin „ecosisteme degradate” și să stabilească un nivel de bază în funcție de care să se poată măsura evoluțiile;

50. îndeamnă Comisia să adopte o strategie specifică privind infrastructura ecologică până cel târziu în 2012, care să aibă drept obiectiv principal protejarea biodiversității; subliniază faptul că această strategie ar trebui să soluționeze obiectivele privitoare la zonele urbane, dar și rurale, printre altele pentru a aduce la îndeplinire mai bine prevederile articolului 10 din Directiva privind habitatele;

51. regretă faptul că strategia Comisiei privind infrastructura ecologică este elaborată doar pentru 2012, deși coridoarele energetice și de transport au fost deja identificate în propunerea privind pachetul Infrastructura europeană; prin urmare, invită Comisia să își accelereze eforturile în raport cu strategia privind infrastructura ecologică și să asigure realizarea celui de-al doilea obiectiv propus; este de acord că sinergiile dintre proiectele energetice, de transport și TIC ar trebui maximizate pentru a limita impactul negativ asupra biodiversității și că din fonduri UE ar trebui să se finanțeze doar acele acțiuni care respectă legislația UE și sunt conforme cu politicile relevante ale UE;

52. subliniază faptul că crearea unor medii naturale nu ar trebui să se limiteze doar la zonele desemnate, ci ar trebui de asemenea încurajată și în alte locuri – de exemplu în orașe, de-a lungul autostrăzilor și căilor ferate și în locațiile industriale – pentru a se dezvolta o veritabilă infrastructură ecologică;

PE 486.811\ 69

RO

53. îndeamnă Comisia să elaboreze un cadru de reglementare eficient pe baza inițiativei „Nicio pierdere netă”, care ia în considerare experiența trecută a statelor membre, utilizând, totodată, standardele aplicate de Programul de compensare pentru mediul de afaceri și biodiversitate; în acest sens, ia act de importanța aplicării unei astfel de abordări tuturor habitatelor și speciilor din UE,care nu intră sub incidența legislației UE;

54. invită Comisia să acorde o atenție deosebită speciilor și habitatelor ale căror „funcții” au o valoare economică de neprețuit, deoarece eforturile pentru conservarea biodiversității pe viitor vor fi direcționate către domeniile care, într-o perioadă scurtă de timp, vor produce beneficii economice sau se estimează că vor face acest lucru;

55. recunoaște că biodiversitatea și serviciile ecosistemice oferă beneficii importante nemonetizate pentru industrii și alți actori economici; invită organizațiile reprezentând sectorul privat să prezinte propuneri privind cea mai bună modalitate de a conserva și reface biodiversitatea într-o măsură semnificativă;

56. recunoaște necesitatea de a promova infrastructura verde, ecoinovarea și adoptarea tehnologiilor inovatoare pentru a crea o economie mai verde și invită Comisia să elaboreze ghiduri de bune practici în acest sens; îndeamnă Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale să ia în considerare recomandările din studiul Economia ecosistemelor și a biodiversității (TEEB), întrucât acest studiu se dorește a fi un instrument consultativ util pentru responsabilii politici, administratorii și gestionarii de la nivel local și regional; subliniază necesitatea de a extinde și a intensifica formarea beneficiarilor fondurilor structurale și de coeziune și a administrațiilor locale, regionale și naționale în ceea ce privește abordarea legislației complexe europene și naționale care vizează protejarea naturii și o mai mare conștientizare a importanței pierderii biodiversității; invită Comisia să introducă mecanisme de asistență tehnică pentru a promova cunoașterea la nivel regional și local a problemelor privind punerea în aplicare;

Agricultura

57. reamintește faptul că mai mult de jumătate din teritoriul UE este administrat de agricultori, că terenurile agricole oferă servicii ecosistemice importante și că finanțarea pentru PAC reprezintă o parte semnificativă a bugetului UE; subliniază faptul că PAC nu este limitată la obiectivul furnizării de alimente și al dezvoltării rurale, ci reprezintă un instrument cruciale pentru biodiversitate, conservare, diminuarea schimbărilor climatice și menținerea serviciilor ecosistemice; constată faptul că PAC include deja măsuri în vederea protejării mediului ambiant, cum ar fi decuplarea, eco-condiționarea și măsuri de agromediu; totuși, consideră că este regretabil faptul că aceste măsuri nu au reușit până în acest moment să oprească declinul general al biodiversității în UE și că biodiversitatea zonelor agricole este în declin continuu; îndeamnă așadar la o reorientare a PAC către oferirea de compensații pentru fermieri pentru furnizarea de bunuri publice, de vreme ce piața nu reușește la momentul actual să integreze valoarea economică a bunurilor publice importante pe care le poate oferi agricultura;

58. subliniază legătura dintre gestionarea apei și biodiversitate ca o componentă esențială pentru menținerea vieții și dezvoltarea durabilă;

59. subliniază necesitatea de a trece de la o abordare bazată pe mijloace la o abordare bazată pe rezultate pentru a evalua eficacitatea instrumentelor aplicate;

70 /PE 486.811

RO

60. solicită ecologizarea pilonului I al PAC pentru a asigura conservarea biodiversității în peisajul agricol mai larg, îmbunătățirea conectivității și adaptarea la efectele schimbărilor climatice; salută propunerea Comisiei de reformă a PAC, care prevede „ecologizarea” PAC prin alocarea plăților aferente pilonului I unui pachet de bune practici valoroase și de bază aplicate la nivel de exploatație agricolă, care ar trebui să includă rotația și diversificarea culturilor, pășunile permanente și o „zonă de interes ecologic” minimă; subliniază că aceste măsuri de ecologizare trebuie să fie realizabile și nu trebuie să genereze o birocrație nenecesară; își reiterează îndemnul la o susținere zonală pentru rețeaua Natura 2000 în conformitate cu schema plăților directe; consideră că practicile agricole eficiente din punct de vedere al consumului de resurse, care nu afectează mediul și nici climatul, vor asigura atât durabilitatea activității agricole, cât și siguranța alimentară pe termen lung și recunoaște faptul că PAC ar trebui să joace un rol important în atingerea acestui obiectiv;

61. îndeamnă la direcționarea practicilor de „ecologizare” către diversitatea agricolă în diverse state membre, luând în considerare, de exemplu, situația aparte a țărilor mediteraneene, care nu este abordată prin intermediul pragurilor propuse în raport cu diversificarea culturilor și a terenurilor importante din punct de vedere ecologic; culturile asamblate, culturile permanente (plantațiile de măslini, podgoriile, livezile de meri) sau culturile de orez sunt câteva exemple de practici care ar trebui să fie compatibile cu „ecologizarea”, dată fiind valoarea ecologică și de conservare deosebită pe care unele dintre aceste sisteme agricole ar putea să o aibă;

62. susține că în cadrul noii PAC trebuie sporit sprijinul acordat actorilor publici și privați care protejează biodiversitatea forestieră a speciilor, habitatele și serviciile ecosistemice și că eligibilitatea trebuie, de asemenea, extinsă la zonele care stabilesc legătura cu siturile Natura 2000;

63. solicită ca toate plățile PAC, inclusiv cele efectuate din 2014, să fie susținute de norme stricte de eco-condiționalitate, care ajută la păstrarea biodiversității și serviciilor ecosistemice, în conformitate cu Directivele privind păsările și habitatele (fără a atenua standardele actuale, aplicabile între 2007 și 2013), cu legislația privind pesticidele și produsele biodistructive și cu Directiva privind apa1; îndeamnă la elaborarea de norme simple și transparente pentru părțile afectate;

64. solicită consolidarea pilonului II și îmbunătățiri drastice în toate statele membre privind accentul pe care acest pilon îl pune pe mediu în toate statele membre, precum și eficiența măsurilor sale agricole și de mediu, inclusiv prin cheltuieli minime obligatorii pentru măsuri de mediu - cum ar fi măsuri în materie de agromediu, măsuri privind Natura 2000 și mediul forestier - și susține agricultura cu mare valoare naturală și organică; subliniază faptul că măsurile de mediu conform celor doi piloni ar trebui să se susțină reciproc;

65. ia act de raportul critic al Curții de Conturi Europene privind schemele de agromediu; constată că obiectivele de mediu au fost atinse într-o măsură foarte limitată cu cele 22,2 de miliarde de euro disponibile pentru perioada 2007-2013; îndeamnă Comisia să se asigure că viitoarele subvenții agricole și de mediu sunt aprobate numai în temeiul unor criterii stricte de mediu;

66. atrage atenția asupra faptului că sporirea cererii de carburanți agricoli și intensificarea în 1 Directiva 2000/60/CE (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

PE 486.811\ 71

RO

consecință a presiunii în ceea ce privește producerea acestora în țările în curs de dezvoltare amenință biodiversitatea, în special în țările în curs de dezvoltare, prin degradarea și transformarea habitatelor și ecosistemelor, cum ar fi zonele umede și pădurile, printre altele;

67. consideră că ar trebui consolidată inspecția practicilor agricole pentru a preveni pierderea biodiversității; consideră, în special, că deversările de deșeuri ar trebui controlate și chiar interzise în zonele cele mai sensibile pentru a proteja ecosistemele;

68. încurajează Comisia și statele membre să examineze fenomenul de abandonare a terenului în diferite părți din Europa, susținând menținerea biodiversității și evitarea deșertificării, oferind în același timp noi oportunități socioeconomice pentru dezvoltarea rurală; subliniază, totuși, nevoia de a respecta proprietatea existentă asupra terenurilor; subliniază de asemenea că fermierii europeni joacă un rol important, de „paznici” ai peisajului;

69. avertizează asupra faptului că diverse specii și habitate foarte apreciate, din perspectiva conservării, inclusiv cele protejate de legislația comunitară, sunt dependente de sistemele agricole de mediu în care prezența omului reprezintă un factor-cheie; subliniază importanța stopării și inversării procesului de abandonare a terenurilor agricole; pledează în favoarea creșterii sprijinului pentru agricultura la scară mică și medie, pentru agricultura familială și pentru practicile agricole cuprinzătoare, promovând bunele practici de conservare a resurselor naturale;

70. invită Comisia, în contextul noii reforme PAC, să își intensifice eforturile în sprijinul sectoarelor agricole care aduc o contribuție dovedită la conservarea biodiversității și, în special, al sectorului apiculturii; subliniază faptul că insectele sălbatice și domestice, cum ar fi albinele, sunt responsabile pentru 80 % din procesul de polenizare a plantelor cu flori și că declinul care le amenință reprezintă o provocare enormă pentru societățile noastre a căror producție agricolă și, prin urmare, produsele alimentare, depind în mare parte de polenizarea plantelor cu flori; prin urmare, subliniază că ar trebui să se acorde o atenție deosebită apiculturii în cadrul măsurilor care trebuie luate pentru protejarea biodiversității;

71. subliniază importanța stopării și a inversării reducerii diversității speciilor și a soiurilor de culturi, care conduce la o erodare a bazei genetice de care depinde alimentația umană și animală; susține necesitatea de a promova utilizarea de soiuri agricole tradiționale specifice anumitor regiuni; solicită adaptarea legislației și a stimulentelor pentru menținerea și dezvoltarea în continuare a diversității resurselor genetice agricole, de exemplu, soiuri și tipuri adaptate la nivel local;

72. subliniază necesitatea unei cooperări mai bune la nivel european în domeniul cercetării științifice și aplicate în ceea ce privește diversitatea resurselor genetice animale și vegetale pentru păstrarea lor și pentru a ameliora capacitatea acestora de adaptare la schimbările climatice și pentru a promova adoptarea lor efectivă în vederea ameliorării genetice a programelor de producție;

Pădurile

73. solicită acțiuni specifice în vederea realizării Obiectivului 5 de la Aichi, care impune ca, până în 2020, rata de pierdere a tuturor habitatelor naturale, inclusiv a pădurilor, să fie cel puțin înjumătățită și, în cazul în care este posibil, redusă până aproape de zero, iar

72 /PE 486.811

RO

degradarea și fragmentarea să fie diminuate în mod semnificativ;

74. îndeamnă Comisia, în momentul în care se va finaliza studiul privind impactul consumului european asupra defrișărilor, să prezinte noi inițiative de politică pentru a aborda tipurile de impact identificate;

75. invită statele membre să adopte și să pună în aplicare planuri de gestionare a pădurilor, luând în considerare consultările publice adecvate, inclusiv măsurile eficiente de conservare și de recuperare a speciilor și habitatelor protejate, precum și a serviciilor ecosistemice conexe;

76. îndeamnă statele membre și Comisia să încurajeze adoptarea planurilor de gestionare a pădurilor, între altele, prin utilizarea măsurilor de dezvoltare rurală și programul LIFE+; subliniază necesitatea de a include în planurile de gestionare a pădurilor măsuri de biodiversitate speciale, mai ales măsuri speciale pentru conservarea speciilor protejate și a habitatelor naturale, pentru a îmbunătăți situația acestora, în cadrul zonelor Natura 2000 și dincolo de acestea;

77. îndeamnă statele membre să își elaboreze propria politică forestieră astfel încât să ia pe deplin în considerare importanța pădurilor în ceea ce privește protejarea biodiversității, prevenirea eroziunii solului, sechestrarea carbonului și purificarea aerului și menținerea circuitului apei;

78. îndeamnă statele membre să se asigure că programele lor de prevenire a incendiilor forestiere, din cadrul planurilor lor de administrare forestieră, includ măsuri bazate pe ecosisteme, create pentru a face pădurile mai rezistente la incendii;

Pescuit

79. salută propunerile Comisiei de reformare a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), care ar trebui să garanteze implementarea abordării ecosistemice și aplicarea informațiilor științifice actualizate, care să stea la baza planurilor de gestionare pe termen lung pentru toate speciile de pești exploatate comercial; subliniază că doar prin asigurarea sustenabilității pe termen lung a stocurilor de pește putem asigura viabilitatea economică și socială a sectorului european al pescuitului;

80. subliniază faptul că nicio țară nu poate înfrunta singură problema declinului biodiversității, în special al ecosistemelor marine, și că guvernele statelor membre trebuie să coopereze și să își coordoneze eforturile într-un mod mai eficient pentru a aborda această chestiune globală; subliniază faptul că atât societatea, cât și economia beneficiază de punerea temeinică în aplicare a politicii în domeniul biodiversității;

81. îndeamnă Comisia și statele membre să instituie zone marine protejate în care activitățile economice, inclusiv pescuitul, să facă obiectul unei gestionări consolidate bazate pe ecosistem, făcând posibilă reconcilierea conservării mediului cu practicarea pescuitului durabil;

82. evidențiază faptul că rămân mari lacune în cunoștințele privind starea ecosistemelor marine și a resurselor piscicole și solicită eforturi comunitare sporite în zona cercetărilor marine;

PE 486.811\ 73

RO

83. solicită Comisiei și statelor membre să își consolideze eforturile de colectare a datelor științifice privind populațiile de pești, în cazurile în care acestea sunt deficitare, în scopul oferirii unor recomandări științifice mai fiabile;

84. îndeamnă Comisia și statele membre să coopereze în scopul de a înființa un „serviciu european de pază de coastă”, pentru a consolida capacitatea de monitorizare și inspecție comună și pentru a asigura aplicarea legii;

85. invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a asigura scăderea capturilor sub nivelurile de producție maximă durabilă (MSY) până în 2015 și să integreze considerente ecologice în definiția nivelurilor MSY; subliniază faptul că lipsa de date științifice adecvate nu ar trebui folosită ca o scuză pentru lipsa de acțiune, iar în aceste cazuri ratele de mortalitate prin pescuit ar trebui să fie scăzute preventiv; reamintește obligația juridică – astfel cum este stabilită în Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” (MFSD)1 – de a se asigura că toate stocurile de pește exploatate în scopuri comerciale se încadrează în limitele biologice de siguranță până în 2020;

86. subliniază că angajamentul de a menține sau de a restabili până în 2015 rezervele halieutice la un nivel mai ridicat decât cel care să permită realizarea unei producții maxime durabile (MSY), conform pachetului de reforme ale politicii comune în domeniul pescuitului propus de Comisie, a fost aprobat de șefii de stat și de guvern în cadrul Reuniunii la nivel înalt de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă din 2002;

87. subliniază faptul că gestionarea pescuitului ar trebui să contribuie la obținerea unei stări de conservare favorabile în conformitate cu Directivele privind păsările și habitatele și la atingerea obiectivului unei bune stări ecologice (BSE) în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (MSFD); subliniază faptul că planurile de gestionare pe termen lung ar trebui să se bazeze pe mai multe specii, în loc de anumite specii în particular, luând în considerare toate aspectele populației de pești - în special dimensiunea, vârsta și stadiul reproducător - pentru a putea reflecta mai bine o abordare bazată pe ecosistem, precum și faptul că trebuie stabilite termene stricte pentru dezvoltarea lor;

88. subliniază faptul că noua PCP și toate măsurile ulterioare adoptate de statele membre trebuie să fie în deplină conformitate cu Directiva 92/43/CEE, Directiva 2009/147/CE și Directiva 2008/56/CE;

89. subliniază faptul că obiectivul eliminării practicilor de aruncare înapoi în mare a capturilor și cel al eliminării capturilor accidentale de specii protejate, nevizate, inclusiv cetaceele, țestoasele marine și păsările marine, ar trebui inclus în PCP și pus în aplicare în mod urgent; subliniază, de asemenea, faptul că noua PCP ar trebui să includă o obligativitate clară de a elibera speciile nevizate care au o șansă ridicată de supraviețuire;

90. subliniază faptul că măsurile împotriva practicilor de aruncare înapoi în mare a capturilor de pești tineri și subdimensionați sau împotriva capturilor care depășesc cotele ar trebui elaborate astfel încât să nu ofere niciun fel de stimulent necorespunzător pentru descărcarea și comercializarea capturilor care ar fi fost aruncate în mare;

91. subliniază faptul că ar trebui stabilite obiective și termene limită pentru diminuarea

1 Directiva 2008/56/CE (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

74 /PE 486.811

RO

capacității excedentare, astfel încât să poată fi urmărită o reducere netă a capacității flotei;

92. constată că biodiversitatea mediului marin este afectată grav de pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (pescuit INN) și subliniază faptul că ar trebui consolidată cooperarea dintre statele membre ale UE și țările terțe pentru a combate pescuitul INN;

93. ia notă de faptul că amenajarea rezervelor de pescuit (zone în care activitățile de pescuit pot fi interzise sau restricționate) constituie o măsură deosebit de eficientă și rentabilă pentru a realiza conservarea pe termen lung a stocurilor de pește; invită statele membre și Consiliul să stabilească rezervele de pescuit și regulile de administrare, cu o atenție deosebită asupra pepinierelor sau asupra zonelor de depunere a icrelor pentru stocurile de pește;

94. solicită Comisiei să elaboreze indicatori fiabili de sustenabilitate a mediului, inclusiv a zonelor marine și de coastă, pentru a evalua progresele realizate în vederea atingerii obiectivului global de protecție a biodiversității;

Speciile alogene invazive

95. invită Comisia și statele membre să se asigure că se întreprind măsurile necesare atât pentru prevenirea intrării de noi specii alogene invazive în UE, cât și a răspândirii în zone noi a speciilor alogene invazive existente la ora actuală; solicită, în special, orientări clare în cadrul regulamentului privind dezvoltarea rurală din cadrul PAC pentru a se asigura că împăduririle nu afectează biodiversitatea și pentru a preveni acordarea de sprijin financiar pentru plantarea de specii alogene și invazive; subliniază nevoia existenței unor strategii ambițioase și a unor inventare actualizate, atât la nivelul UE, cât și în cadrul statelor membre; consideră că aceste strategii nu ar trebui să se concentreze numai asupra acelor specii considerate o „prioritate”, așa cum se sugerează în Obiectivul 5 al Strategiei în domeniul biodiversității; încurajează Comisia, în vederea îmbunătățirii bazei de cunoștințe, să susțină activități similare celor susținute în temeiul proiectului DAISIE (Realizarea unui inventar european al speciilor alogene invazive);

96. îndeamnă Comisia să prezinte în 2012 o propunere legislativă care adoptă o abordare holistică față de problema speciilor alogene invazive de plante și animale, pentru a institui o politică comună a UE privind prevenirea, monitorizarea, eradicarea și gestionarea acestor specii, precum și crearea unor sisteme rapide de alertă în această zonă;

97. recunoaște faptul că prevenirea este mai eficientă din punct de vedere al costurilor și mai avantajoasă din punct de vedere al mediului decât măsurile întreprinse după ce s-a introdus și s-a acomodat deja o specie alogenă invazivă; îndeamnă așadar Comisia și statele membre să acorde prioritate prevenirii introducerii speciilor alogene invazive, în temeiul abordării ierarhice față de aceste specii, adoptate în CBD.

98. subliniază nevoia de a se asigura că comerțul cu specii amenințate - incluse pe lista roșie întocmită de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) – este supus unor restricții sporite și, în special, unei reglementări stricte; îndeamnă de asemenea Comisia și statele membre să monitorizeze și să raporteze cu regularitate cu privire la importul de specii exotice și non-indigene și să asigure implementarea completă a Directivei privind animalele sălbatice din grădinile zoologice 1; îi solicită Comisiei să evalueze și să emită

1 Directiva 1999/22/CE (JO L 94, 9.4.1999, p. 24).

PE 486.811\ 75

RO

propuneri pentru interzicerea capturării animalelor sălbatice în vederea comercializării acestora ca animale de companie;

99. îndeamnă Comisia să ia act de strategiile și planurile de acțiune existente la nivel național și să se asigure că habitatele insulare beneficiază de o apreciere adecvată în viitorul regulament privind speciile alogene invazive;

Schimbările climatice

100. reamintește legăturile dintre biodiversitate și sistemul climatic; este conștient de efectele negative importante ale schimbărilor climatice asupra biodiversității și subliniază faptul că pierderea biodiversității va exacerba în mod inevitabil schimbările climatice, din cauza degradării depozitelor de carbon reprezentate de mediul natural; subliniază necesitatea imperioasă de protejare a biodiversității inclusiv ca un mijloc de a atenua schimbările climatice și de a menține absorbția naturală a dioxidului de carbon;

Dimensiunea internațională

101. îndeamnă Comisia să propună o legislație de punere în aplicare a Protocolului de la Nagoya, astfel încât Uniunea să poată ratifica Protocolul cât mai curând posibil;

102. având în vedere caracterul global al biodiversității și al serviciilor ecosistemice și rolul esențial al acestora pentru obiectivele globale ale dezvoltării durabile, subliniază că strategia UE trebuie, de asemenea, să intensifice eforturile UE pe plan internațional de a preveni pierderea biodiversității și să contribuie astfel mai eficient la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului până în 2015;

103. consideră că este necesară abordarea conservării biodiversității marine la cel mai înalt nivel în cadrul Întâlnirii la nivel înalt Rio+20 de la Rio de Janeiro din iunie 2012;

104. salută Rezoluția Adunării Generale a ONU referitoare la asigurarea sustenabilității pescuitului mondial adoptată la 6 decembrie 20111, care subliniază faptul că sunt necesare eforturi urgente pentru a se ajunge la o utilizare sustenabilă a oceanelor și a mărilor lumii;

105. salută planul prezentat în luna noiembrie 2011 și elaborat de patru agenții ONU (UNESCO, FAO, PNUD și OMI) de încurajare a statelor de a își reînnoi angajamentul de limitare a degradării oceanelor și de a încerca să găsească soluții pentru pericole precum exploatarea excesivă prin pescuit, poluare și declinul biodiversității;

106. încurajează Comisia și statele membre să continue promovarea unei abordări comune pentru conservarea naturii pe tot teritoriul UE, salută acceptarea de către Comisie a faptului că trebuie să coopereze cu statele membre pentru a asigura o protecție eficientă a biodiversității în regiunile periferice și în țările și teritoriile de peste mări ale UE, care găzduiesc mai multe specii endemice decât întreg teritoriul european; solicită consolidarea instrumentelor specifice pentru conservarea și protejarea biodiversității din aceste regiuni, în special a acțiunii pregătitoare BEST (Schema de voluntariat pentru biodiversitate și servicii ecosistemice în regiunile periferice ale UE și în statele și teritoriile UE de peste mări) susținută de Parlamentul European din anul 2011 și acordarea unei finanțări corespunzătoare pentru protejarea biodiversității și serviciilor

1 A/RES/66/68.

76 /PE 486.811

RO

ecosistemice în regiunile periferice, țările și teritoriile de peste mări ale UE;

107. îndeamnă Comisia și statele membre să implementeze și să aplice întocmai acordurile multilaterale de mediu, inclusiv (dar fără a se limita la) Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) și Convenția privind speciile migratoare (CSM);

108. îndeamnă Comisia și statele membre să integreze eficient dezvoltarea durabilă a mediului în relațiile lor cu țările terțe și ca parte a proceselor globale cum ar fi Obiectivele de dezvoltare ale mileniului;

109. îndeamnă Comisia să intensifice contribuția politicii comerciale a UE la conservarea biodiversității și așadar își susține propunerea de a include un capitol privind dezvoltarea durabilă în toate noile acorduri comerciale care conțin prevederi importante de mediu relevante pentru contextul comercial, inclusiv obiective legate de biodiversitate;

110. recunoaște intensificarea traficului internațional ilegal de specii care sunt reglementate de Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES); îndeamnă așadar Comisia și statele membre să colaboreze pentru întărirea capacității Interpol în această privință și pentru tratarea cu prioritate a chestiunii comerțului ilegal cu specii sălbatice în discuțiile bilaterale purtate cu statele terțe;

111. recunoaște faptul că UE este unul dintre principalii importatori de specii sălbatice și prin intermediul politicilor și activităților sale comerciale influențează conservarea biodiversității în alte părți ale planetei; îndeamnă UE să întreprindă măsuri pentru reducerea impactului negativ al modelelor comunitare de consum asupra biodiversității prin introducerea de inițiative privitoare la agricultura durabilă și la comerțul cu specii sălbatice în toate acordurile comerciale;

112. invită Reuniunea la nivel înalt a Pământului Rio +20 să realizeze progrese concrete privind sursele de finanțare inovatoare și independente pentru protejarea biodiversității în țările în curs de dezvoltare și insistă ca UE și statele membre ale acesteia să fie proactive în atingerea rezultatelor în acest sens;

113. invită Comisia și statele membre la cooperare pentru o dezvoltare a UE fără efecte asupra biodiversității pentru a preveni pierderea biodiversității, luând în considerare faptul că oamenii cu cele mai scăzute venituri sunt și cei mai dependenți de serviciile ecosistemice;

114. admite că este necesar să se realizeze, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și fără a afecta obiectivele în materie de biodiversitate, o economie bazată pe surse de energie durabile și că o astfel de economie ar putea contribui la realizarea acestor obiective; în acest context, consideră necesară introducerea unor garanții suplimentare în ceea ce privește sursele, eficiența și cantitatea de biomasă utilizată pentru energie; tot în acest context, invită Comisia să clarifice cât mai curând posibil efectul pe care biocombustibilii îl au asupra biodiversității, inclusiv impactul utilizării indirecte a terenurilor, și solicită stabilirea unor criterii de durabilitate eficiente pentru producerea și utilizarea tuturor biocombustibililor, inclusiv a biomasei solide;

Finanțare

115. îndeamnă Comisia și statele membre să identifice toate subvențiile existente dăunătoare

PE 486.811\ 77

RO

mediului conform unor criterii obiective și invită Comisia să publice până la sfârșitul anului 2012 un plan de acțiune (inclusiv o planificare în timp) pentru eliminarea treptată a acestor subvenții până în 2020, în conformitate cu angajamentele de la Nagoya;

116. subliniază importanța mobilizării atât a sprijinului financiar din partea UE, cât și a celui național din toate sursele posibile, inclusiv crearea unui instrument specific de finanțare a biodiversității, precum și a elaborării de mecanisme financiare inovatoare – în special crearea habitatelor de rezervă, alături de compensații – pentru a atinge obiectivele stabilite în domeniul biodiversității;

117. subliniază necesitatea de a majora bugetul pentru cercetarea dedicată mediului și biodiversității în următorul program-cadru de cercetare, proporțional cu necesitățile uriașe și provocările abordării asociate pierderii biodiversității și schimbărilor climatice, pentru a contribui la eliminarea deficitelor de cunoștințe identificate și a susține măsurile politice;

118. îndeamnă Comisia să examineze dacă actualul regim de reglementare stimulează în mod adecvat strategiile de consolidarea a biodiversității și să propună soluții rentabile pentru a transfera finanțarea în materie de biodiversitate de la birocrație la protecția și sporirea biodiversității;

119. este de acord cu faptul că instrumentele de piață bine concepute, vizând internalizarea costurilor externe ale activităților de producție și consum, suportate de mediu, pot contribui la realizarea obiectivului de stopare a pierderii biodiversității, dacă vor fi însoțite de stimulente destinate investițiilor ecologice în sectoarele respective;

120. salută lansarea de către Comisie a Platformei pentru mediul de afaceri și biodiversitate prin care sectorul privat este implicat în agenda privind biodiversitatea;

121. îndeamnă Comisia să raporteze către Parlament și Consiliu cu privire la opțiunile pentru introducerea plăților pentru serviciile ecosistemice, ținând cont de rolul conservării biodiversității;

122. solicită Comisiei și statelor membre să implementeze în totalitate și să finanțeze noua strategie UE în domeniul biodiversității pentru 2020, asigurându-se că fiecare măsură de finanțare a UE este compatibilă cu legislația privind biodiversitatea și protecția apelor;

123. accentuează nevoia imperativă de a asigura faptul că următorul cadru financiar multianual (2014-2020) susține eforturile în direcția realizării celor șase obiective prevăzute în strategia în domeniul biodiversității și că finanțarea pentru programul LIFE este accelerată; subliniază nevoia de a se concentra asupra proiectelor de responsabilitate socială corporatistă, care promovează biodiversitatea;

124. remarcă, în continuare, faptul că imensa valoare economică a biodiversității asigură un randament valoros al investițiilor alocate conservării acesteia; îndeamnă așadar la majorarea finanțării măsurilor de conservare a naturii;

125. în scopul asigurării finanțării corespunzătoare a rețelei Natura 2000, invită Comisia și statele membre să garanteze că sunt furnizate cel puțin 5,8 miliarde de euro pe an prin intermediul finanțării din partea UE și a statelor membre; invită, în continuare, Comisia și statele membre să se asigure că este pusă la dispoziție o finanțare corespunzătoare prin intermediul diferitelor fonduri UE (cum ar fi prin intermediul fondurilor PAC, al Fondului

78 /PE 486.811

RO

european pentru pescuit și afaceri maritime, al fondurilor de coeziune și al Fondului LIFE+), cu o mai bună coordonare și coerență între aceste fonduri, printre altele prin conceptul proiectelor integrate, îmbunătățind prin aceasta transparența pentru diferitele regiuni în primirea finanțării UE; îndeamnă BEI să se implice în dezvoltarea de instrumente financiare inovatoare și de servicii tehnice și de consiliere pentru cofinanțarea proiectelor privitoare la biodiversitate;

126. își exprimă dezamăgirea cu privire la alocarea propusă pentru noul program LIFE, care, în ciuda succesului remarcabil al acestui program timp de peste două decenii, continuă să beneficieze de o parte nesemnificativă din bugetului UE; consideră că provocările expuse în planul privind biodiversitatea și conservarea naturii necesită o creștere substanțială a fondurilor alocate programului LIFE;

127. constată cu îngrijorare că numărul proiectelor finanțate anual în cadrul Programului LIFE+ este inferior alocării orientative în diverse state membre; invită Comisia să evalueze motivele pentru această subutilizare și să propună, după caz, modificări ale normelor care reglementează programul, în special cu privire la nivelurile de cofinanțare;

128. recunoaște importanța achizițiilor publice ecologice și consideră că ar trebui acordată o mai mare atenție utilizării acestora, mai ales de către autoritățile publice beneficiare ale fondurilor europene; recomandă autorităților responsabile de sistemele de management și control create in statele membre pentru gestionarea fondurilor structurale și de coeziune să susțină proiectele care prevăd astfel de proceduri;

129. salută propunerea Comisiei de a investi în protecția și refacerea biodiversității în cadrul Fondului de coeziune în perioada de finanțare 2014-2020; recomandă, de asemenea, luarea în considerare a potențialului Natura 2000 pentru economiile și piețele forței de muncă locale;

130. recunoaște faptul că „economia verde” reprezintă o modalitate de a genera calificări și locuri de muncă și solicită ca aceasta să fie sprijinită prin finanțare, care va contribui la consolidarea capacităților la nivel local și se va baza pe cunoștințele locale și tradiționale în lupta pentru protejarea biodiversității; subliniază faptul că aproximativ 30 % din fondurile totale alocate pentru politica de coeziune pentru 2007-2013 sunt disponibile pentru activități cu un impact deosebit asupra dezvoltării durabile; încurajează statele membre, și în special autoritățile locale și regionale, în contextul stopării pierderii biodiversității, să fie mai active, să sporească eforturile de a investi în capitalul natural și să utilizeze finanțarea pentru politica regională în vederea prevenirii riscurilor naturale, ca un element în cadrul conservării resurselor naturale și al adaptării la schimbările climatice, în special în vederea perioadei de programare 2014-2020;

131. încurajează statele membre să utilizeze pe deplin posibilitatea de realiniere a programelor operaționale actuale la obiectivele de creștere durabilă ale strategiei Europa 2020, prin reexaminarea priorităților de investiții pentru proiecte și le îndeamnă să utilizeze mai eficient resursele disponibile;

° ° °

132. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

PE 486.811\ 79

RO

P7_TA-PROV(2012)0147

Revizuirea celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu și stabilirea priorităților pentru cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu

RezoluŃia Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la revizuirea celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu și la stabilirea priorităților pentru cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu - Un mediu mai bun pentru o viață mai bună (2011/2194(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Cel de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu - evaluare finală” (COM(2011)0531),

– având în vedere articolele 191 și 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitoare la conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului și a sănătății persoanelor,

– având în vedere concluziile Consiliului privind mediul din 10 octombrie 2011 referitoare la Evaluarea celui de-al șaselea Program de acțiune pentru mediu al UE și calea de urmat: către un al șaptelea Program de acțiune pentru mediu al UE,

– având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu privind starea mediului în Europa - situația actuală și perspective 2010 (SOER 2010),

– având în vedere Raportul tehnic nr. 15/2011 al AEM, intitulat „Revealing the costs of air pollution from industrial facilities in Europe” („Costurile poluării atmosferice cauzate de instalațiile industriale din Europa”

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru o Europă eficientă din punct de vedere energetic” (COM(2011)0571),

– având în vedere Cartea albă a Comisiei „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

– având în vedere propunerea Comisiei privind viitorul cadru financiar pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398),

80 /PE 486.811

RO

– având în vedere propunerile Comisiei privind reforma politicii agricole comune (PAC), a politicii comune în domeniul pescuitului și a politicii de coeziune,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0048/2012),

A. întrucât al șaselea program de acțiune pentru mediu se va încheia la 22 iulie 2012;

B. întrucât timp de un deceniu acest program a oferit un cadru global politicii pentru mediu, perioadă în care legislația privind mediul a fost consolidată și completată în mod substanțial, și întrucât adoptarea acesteia prin metoda codeciziei i-a mărit legitimitatea și a contribuit la crearea unui sentiment al participării; întrucât, cu toate acestea, statele membre și Comisia nu au acționat întotdeauna în conformitate cu acest program și întrucât au existat unele deficiențe care trebuie remediate;

C. întrucât progresul în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu a variat, unele obiective fiind atinse (schimbările climatice, deșeuri), altele nefiind atinse (aer, mediul urban, resurse naturale), iar realizarea altor obiective depinde de viitoarele eforturi de punere în aplicare (substanțe chimice, pesticide, apă) și întrucât există în continuare o serie de provocări și sunt necesare eforturi suplimentare;

D. întrucât cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediu a fost compromis de lipsa punerea în aplicare deficientă a acquis-ului de mediu în domeniul controlului poluării aerului, al tratării apei și a apei reziduale, al deșeurilor și al conservării naturii;

E. întrucât obiectivul stopării declinului biodiversității până în 2010 nu a fost atins din cauza lipsei de angajamente politice și financiare;

F. întrucât raportul „Starea mediului în Europa - situația actuală și perspective 2010 (SOER 2010)” subliniază că provocările majore în domeniul mediului persistă, provocări care, dacă nu vor fi remediate, vor avea consecințe serioase;

G. întrucât anumite aspecte ale legislației de mediu ar trebui revizuite, în special prin consolidarea independenței evaluărilor de impact asupra mediului în Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului;

H. întrucât degradarea mediului – poluarea aerului, zgomotul, substanțele chimice, calitatea inferioară a apei și degradarea ecosistemelor – reprezintă un factor important în răspândirea bolilor cronice; întrucât o agendă ambițioasă a UE privind protecția mediului este, așadar, o componentă-cheie pentru prevenirea eficientă a bolilor și a stării de sănătate precare;

I. întrucât există încă diferențe majore între statele membre în ceea ce privește calitatea mediului și sănătatea publică;

1. subliniază că, pentru soluționarea provocărilor viitoare în domeniul mediului, trebuie să se adopte în regim de urgență cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu; solicită,

PE 486.811\ 81

RO

prin urmare, Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere privind cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

2. consideră că noul (al șaptelea) program de acțiune pentru mediu trebuie să descrie, într-un mod neechivoc, provocările în domeniul mediului cu care se confruntă UE, inclusiv schimbările climatice tot mai rapide, deteriorarea ecosistemului nostru și intensificarea utilizării excesive a resurselor naturale;

3. în lumina problemelor actuale în domeniul sustenabilității cu care se confruntă UE, subliniază faptul că programele de acțiune pentru mediu, ca instrumente globale, contribuie la asigurarea coordonării necesare între diferite politici comunitare; consideră în mod special, că, în deceniul următor, va fi chiar și mai important să se abordeze problemele legate de mediu printr-o strategie mai coerentă și mai integrată, care să ia în considerare legăturile dintre acestea și care să echilibreze disparitățile existente, dat fiind că, în caz contrar, pot fi aduse daune iremediabile;

4. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să asigure o imagine pozitivă a beneficiilor unei politici stricte privind mediul, pentru a consolida sprijinul public și voința politică de a lua măsuri;

5. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să stabilească obiective concrete pentru 2020, împreună cu o viziune clară și ambițioasă în ceea ce privește mediul pentru 2050, care să vizeze asigurarea unui nivel ridicat al calității vieții și a bunăstării pentru toți, într-un cadru ecologic sigur;

6. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui ar trebui aliniat cu perspectiva cadrului financiar multianual de după 2013 și cu Strategia Europa 2020 ; subliniază totuși că este foarte posibil să se adopte decizii-cheie în alte domenii politice cu impact puternic asupra mediului anterior adoptării celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

7. subliniază faptul că al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să ofere cadrul necesar pentru a asigura finanțarea corespunzătoare, inclusiv finanțarea inovării, cercetării și dezvoltării și că finanțarea obiectivelor în domeniul mediului, în sinergie cu LIFE și cu integrarea deplină a protecției mediului, ar trebui să constituie o parte importantă a viitorului cadru financiar multianual (CFM), a reformei politicii agricole comune (PAC), a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), a politicii de coeziune și a Horizon 2020; consideră, îndeosebi, că UE trebuie să permită crearea unor noi surse de finanțare pentru programul de acțiune pentru mediu, de exemplu, prin mobilizarea instrumentelor de piață și remunerarea serviciilor ecosistemice;

8. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să constituie un cadru global, care să permită abordarea provocărilor constante și a celor pe cale de apariție în domeniul mediului și al sustenabilității, acordând atenția cuvenită măsurilor existente și celor planificate;

9. consideră că, pentru următorii zece ani, cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu trebuie să fie o chezășie a faptului că alegerile UE în ceea ce privește mediul sunt suficient de clare și previzibile pentru administrațiile naționale și locale, cetățeni, antreprenori și investitori; consideră că acest program global trebuie să transmită un mesaj politic puternic din partea UE pentru restul lumii și să contribuie la crearea unei

82 /PE 486.811

RO

guvernanțe internaționale în domeniul mediului;

10. invită Comisia să își bazeze viitoarea propunere privind cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu pe următoarele trei priorități:

- Implementare și consolidare

- Integrare

- Dimensiunea internațională;

11. consideră că multe dintre obiectivele cuprinse în cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediu sunt bine formulate, însă constată și faptul că multe dintre acestea sunt departe de a fi realizate; de aceea ar dori ca mai multe dintre aceste obiective să fie transferate în cadrul celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

12. dorește să sublinieze importanța creării premiselor pentru ca politica de mediu a UE să fie guvernată de principiul precauției;

Implementare și consolidare

13. ia act cu îngrijorare de faptul că aplicarea acquis-lui în domeniul mediului este în continuare insuficientă; consideră că aplicarea și executarea deplină, la toate nivelurile, precum și o mai bună consolidare a principalelor priorități în domeniul mediului și al politicilor conexe - schimbările climatice, biodiversitatea, resursele, mediul și sănătatea, precum și politicile sociale și de ocupare a forței de muncă, energia, transportul durabil, agricultura și dezvoltarea rurală durabile - sunt hotărâtoare; insistă, în acest sens, asupra nevoii de a dispune de o legislație în domeniul mediului clară, coerentă, fondată pe evaluarea politicilor publice și pe experiență;

14. subliniază faptul că respectarea deplină a legislației UE în domeniul mediului este o obligație reală stabilită în tratat și un criteriu pentru utilizarea fondurilor UE în statele membre;

15. subliniază importanța fundamentală a informării cetățenilor cu privire la politicile în domeniul mediului, pentru a-i implica în reușita acestor politici; prin urmare, solicită depunerea unor eforturi sporite în această privință în cadrul următorului program de acțiune, ținând seama de faptul că un mediu mai bun pentru o viață mai bună nu poate fi creat în mod unilateral de către instituții, fără sprijinul societății înseși;

Schimbările climatice

16. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să asigure aplicarea deplină a pachetului privind clima și energia, precum și consolidarea acestuia;

17. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să reflecte necesitatea unor obiective obligatorii în domeniul eficienței energetice și/sau al economiilor de energie, întrucât aceasta va contribui la combaterea încălzirii globale și la protejarea mediului; insistă asupra importanței unui cadru comunitar flexibil pentru ca măsurile propuse în domeniul eficienței energetice să țină seama în mod corespunzător de condițiile specifice fiecărui stat membru;

PE 486.811\ 83

RO

18. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să extindă dezbaterile și în legătură cu perioada de după 2020 și să aibă în vedere obiective de etapă privind reducerile de emisii, eficiența energetică și energia regenerabilă pentru 2030;

19. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să abordeze, de asemenea, problema emisiilor maritime și a altor emisii decât CO2,

20. consideră că adaptarea la schimbările climatice ar trebui abordată în mod corespunzător de cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, ținând seama de nevoile diferite existente în regiuni, pe baza viitoarei Strategii UE de adaptare; invită Comisia să propună o reformă ambițioasă a legislației fitosanitare a UE, pentru a combate eficient proliferarea speciilor invazive și a organismelor dăunătoare, cauzată parțial de schimbările climatice;

21. recunoaște beneficiile suplimentare ale unei producții tot mai mari de energie regenerabilă în ceea ce privește reducerea poluării și impacturile asupra sănătății, cu condiția să ducă într-adevăr la reducerea producției energetice neregenerabile;

22. recomandă consolidarea sprijinului acordat strategiilor regionale vizând reducerea emisiilor de dioxid de carbon și rezistența la schimbările climatice, precum și proiectelor în domeniul climatic la scară mică, derulate de IMM-uri, ONG-uri și de autoritățile locale, în cadrul subprogramului „Combaterea schimbărilor climatice” inclus în noul program LIFE propus de Comisie;

Utilizarea eficientă și sustenabilă a resurselor

23. reamintește că trebuie realizată de urgență o reducere în termeni absoluți a utilizării resurselor; solicită Comisiei să interpreteze termenul „eficiența utilizării resurselor” în sens larg, astfel încât să fie acoperite toate resursele; subliniază faptul că acestea includ, de exemplu, resursele naturale, energetice și non-energetice, cum ar fi apa, ecosistemele și biodiversitatea; solicită, de asemenea, Comisiei să integreze gestiunea materialelor sustenabile și sustenabilitatea în producție și consum în domeniul eficienței utilizării resurselor;

24. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să contribuie în mare măsură la îndeplinirea unui obiectiv pe termen lung, și anume reducerea amprentei ecologice cu 50 % în următorii 20 de ani; subliniază faptul că amprenta ecologică excesivă a UE subminează perspectivele regionale și globale ale ecosistemelor naturale de a susține, în mod suficient, omenirea;

25. consideră că obiectivele menționate în Foaia de parcurs pentru o Europă eficientă din punct de vedere energetic ar trebui incluse în totalitate în cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

26. invită Comisia să utilizeze încă de pe acum și să îmbunătățească indicatorii existenți privind eficiența resurselor și să stabilească fără întârziere obiective în cooperare strânsă cu statele membre și cu toate celelalte părți interesate, precum și să dezvolte cât mai rapid posibil noi indicatori și obiective atunci când este necesar, așa cum se solicită în foaia de parcurs; având în vedere limitele indicatorului principal privind productivitatea resurselor, invită Comisia să elaboreze, în cel mai scurt timp posibil, un indicator pentru consumul de materiale, pe baza unei abordări întemeiate pe ciclul de viață, integrând fluxurile ascunse, adică eventualul transfer al presiunilor în materie de mediu în afara UE și

84 /PE 486.811

RO

transferarea deficitelor și a dependențelor;

27. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să prevadă elaborarea unui cadru legislativ pentru a pune în primplanul politicilor relevante, în special în cea privind producția durabilă, noțiunea de utilizare în cascadă a resurselor, asigurând utilizarea la nivel maxim a materiilor prime, existente în cantități reduse;

28. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să includă obiective privind modul de abordare a mediului urban, în care locuiesc majoritatea cetățenilor europeni, se generează peste două treimi din emisiile de CO2 și se exercită un impact considerabil asupra mediului, asigurând orientări privind modalitatea de promovare în orașe a planurilor de mediu integrate, a mobilității sustenabile, calității vieții și sănătății umane în orașe, ținând cont de principiul subsidiarității;

29. invită Comisia și statele membre, în vederea implementării strategiilor pentru reducerea poluării în mediul urban, să examineze posibilitatea instituirii unui cadru european de sprijinire a unei implementări graduale a planurilor privind mobilitatea urbană în orașele europene, elaborând proceduri și mecanisme de sprijin financiar la nivel european, destinate pregătirii de audituri privind mobilitatea urbană și de planuri privind mobilitatea urbană și stabilind un tablou de bord european al mobilității urbane;

30. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să contribuie la realizarea deplină a obiectivelor privind consumul și producția durabile stabilite în foaia de parcurs, de exemplu, în ceea ce privește achizițiile publice ecologice și sustenabile, în conformitate cu principiile transparenței și concurenței echitabile; solicită elaborarea unei politici a produselor care să abordeze întregul ciclu de viață al produselor și să cuprindă metode de producție care să respecte calitatea vieții animalelor; încurajează Comisia ca, odată finalizată metoda armonizată europeană de calcul al amprentei ecologice a produselor, să asigure o mai bună informare a consumatorilor cu privire la produsele care nu sunt cuprinse de dispozitivele existente (etichetă ecologică, etichetă energetică, etichetă referitoare la agricultura biologică etc.); solicită Comisiei să extindă domeniul de aplicare al directivei privind proiectarea ecologică și să reanalizeze punerea în aplicare a acesteia;

31. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să favorizeze elaborarea de mecanisme de stimulare care să susțină cererea de materiale reciclate, în special atunci când sunt incluse în produsele finale;

32. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să contribuie la aplicarea deplină a legislației privind deșeurile, de exemplu, respectarea ierarhiei tratării deșeurilor, asigurând consecvența cu alte politic ale UE; consideră că ar trebui să fixeze obiective mai ambițioase în domeniul prevenirii, reutilizării și reciclării, inclusiv o scădere marcantă a generării de deșeuri, neincinerarea deșeurilor indicate pentru reciclare sau compost, cu respectarea ierarhiei deșeurilor din Directiva-cadru privind deșeurile, precum și o interzicere strictă a eliminării la grămadă la groapa de gunoi a deșeurilor colectate selectiv, precum și obiective sectoriale în domeniul eficienței resurselor și repere pentru eficiența proceselor; reamintește faptul că deșeurile sunt, de asemenea, o resursă care adesea poate fi reutilizată, caz în care putem asigura utilizarea eficientă a resurselor invită Comisia să analizeze modul în care se poate îmbunătăți eficiența colectării deșeurilor provenite din produse de consum, printr-o extindere a aplicării principiului responsabilității extinse a producătorului, precum și prin intermediul

PE 486.811\ 85

RO

instrucțiunilor în domeniul gestionării sistemelor de returnare, de colectare și de reciclare; subliniază necesitatea investițiilor în reciclarea materiilor prime și a pământurilor rare, întrucât mineritul, rafinarea și reciclarea pământurilor rare pot avea consecințe grave asupra mediului dacă nu sunt gestionate corespunzător;

33. consideră că obiectivele deja stabilite în mai multe directive privind colectarea și separarea deșeurilor ar trebui elaborate în continuare și fixate la cel mai ridicat și calitativ nivel de recuperare a materialelor în fiecare dintre etapele reciclării, și anume colectare, dezasamblare, preprocesare și reciclare/rafinare;

34. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să țină seama de dispozițiile din viitoarea schiță de politică în domeniul apei și subliniază valoarea unei abordări mai bine coordonate a procesului de stabilire a prețurilor apei de aceea, invită Comisia faciliteze accesul la soluții la problemele penuriei de apă, recuperării apei și dezvoltării unor tehnici de irigare alternative și să încurajeze optimizarea utilizării în cascadă a apei prelevate din ciclul apei, de exemplu, reciclând apa în scopuri agricole și industriale, dacă este posibil, și recuperând elementele nutritive și energia din apele uzate;

35. solicită statelor membre să asigure implementarea deplină și cu succes a legislației în domeniul apei și consideră că, pentru a asigura conformitatea cu Directiva-cadru privind apa și Directiva privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații, trebuie elaborate măsuri de refacere a malurilor naturale ale râurilor și de reîmpădurire a zonelor adiacente;

36. îndeamnă Comisia să implice toate părțile interesate relevante în formularea de obiective care să asigure sustenabilitatea utilizării terenurilor în cadrul celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu; invită Comisia să definească aspectele esențiale ale utilizării terenurilor, cum ar fi pierderea habitatelor seminaturale și schimbarea destinației terenurilor de mare valoare pentru a face loc culturilor bioenergetice; subliniază, în acest context, necesitatea unor criterii de sustenabilitate privind biomasa și biocombustibilii, abordându-se totodată și chestiunea schimbării indirecte a destinației terenurilor;

37. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu trebuie să abordeze impacturile politicilor europene în afara UE și, prin urmare, solicită Comisiei să abordeze chestiunea reducerii amprentei ecologice în țările terțe, în special prin analizarea schimbării indirecte a utilizării terenurilor din cauza biocombustibililor și a biomasei pentru energie, precum și să includă obiectivul potrivit căruia nu poate fi schimbată destinația niciunui teren de mare valoare pentru mediu în vederea producerii de culturi pentru UE;

Biodiversitatea și silvicultura

38. subliniază că este important să se acționeze acum pentru ca UE să se afle pe drumul cel bun, care să îi permită îndeplinirea în totalitate a obiectivului său principal pentru 2020 privind biodiversitatea, precum și respectarea angajamentelor sale la nivel mondial privind protejarea biodiversității, întrucât nu ne putem permite un nou eșec, precum și să se aloce resurse suficiente pentru conservarea rețelei Natura 2000; consideră că dificultățile întâmpinate în atingerea obiectivului stabilit pentru anul 2010 indică necesitatea de a revizui în profunzime metodele aplicate până în prezent; consideră că trebuie realizate studii strategice integrate, inclusiv studii privind elementele care ar putea influența zonele protejate; consideră că aceste studii ar trebui incorporate în planurile de amenajare a teritoriului și ar trebui însoțite de campanii educative și informative privind

86 /PE 486.811

RO

importanța resurselor locale și a conservării acestora;

39. consideră că Strategia UE 2020 privind biodiversitatea, inclusiv obiectivele și acțiunile acesteia, ar trebui incluse în totalitate în cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu pentru a asigura aplicarea completă a acestuia; consideră că anumite acțiuni trebuie să fie consolidate pe termen scurt pentru ca biodiversitatea să fie abordată într-un mod mai clar în toate sectoarele politice și că trebuie să se depună mai multe eforturi (de exemplu, în ceea ce privește acțiunile de refacere a ecosistemelor degradate) pentru a îndeplini cu succes obiectivul pentru 2020; subliniază faptul că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu va oferi , de asemenea, un cadru solid de susținere a adoptării instrumentelor financiare și juridice necesare, începând cu finanțarea garantată pentru Natura 2000;

40. subliniază importanța mobilizării atât a sprijinului financiar național, cât și a celui din partea UE, provenit din toate sursele posibile, precum și a conceperii de mecanisme financiare inovatoare pentru a asigura un nivel adecvat de sprijin pentru biodiversitate;

41. invită Comisia să publice o comunicare privind noua strategie forestieră europeană până la sfârșitul anului 2012 și să propună măsuri eficiente de îmbunătățire a cooperării între statele membre în domeniul forestier și de promovare a unei utilizări raționale a resurselor silvicole și a unei gestiuni durabile a pădurilor;

42. recomandă acordarea unei mai mari atenții pădurilor în cadrul noii politici agricole comune, prin promovarea agrosilviculturii, precum și promovarea unei politici de dezvoltare rurală bazată pe peisaje durabile;

43. solicită crearea unui nou regulament comunitar privind prevenirea incendiilor sau, cel puțin, propune instituirea unei cooperări consolidate între statele membre în acest domeniu;

Calitatea mediului și sănătatea

44. consideră, ținând seama de faptul că condițiile de mediu precare au un impact puternic asupra sănătății, care implică costuri mari, că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui cu precădere:

- să includă în continuare obiectivul celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu potrivit căruia, până în 2020, substanțele chimice se produc și se folosesc numai în moduri care nu conduc la un impact negativ semnificativ asupra sănătății și mediului;

- să abordeze problema calității aerului - inclusiv a calității aerului din clădiri - și impactul acesteia asupra sănătății;

- să abordeze problema poluării sonore și impactul acesteia asupra sănătății;

- să asigure dezvoltarea unor măsuri specifice în ceea ce privește amenințările nou apărute la adresa sănătății umane și animale, insuficient abordate în prezent, să examineze efectele asupra sănătății umane și animale ale noilor dezvoltări precum nanomaterialele, perturbatorii endocrini sau efectele combinate ale substanțelor chimice, pe baza analizelor științifice și a definițiilor general acceptate, în măsura

PE 486.811\ 87

RO

disponibilității acestora;

- să includă acțiuni de protecție a sănătății copiilor împotriva poluării mediului, pe baza Declarației de la Parma a OMS Europa privind mediul și sănătatea din martie 2010;

- să se alăture celui de-al doilea plan de acțiune pentru sănătatea mediului;

45. subliniază faptul că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să stabilească obiective specifice pentru a asigura că, până în 2020, sănătatea cetățenilor europeni nu mai este afectată de poluare și de substanțe periculoase;

46. consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită metodelor utilizate pentru evaluarea riscurilor implicate de substanțele chimice, acordând prioritate metodelor alternative la testele pe animale; consideră, de asemenea, că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să prevadă adoptarea unei strategii la nivelul UE pentru reducerea numărului de animale folosite pentru testele de siguranță, garantând în același timp un nivel ridicat de calitate a vieții pentru oamenii și animalele din UE;

47. consideră că este necesară o abordare holistică față de sănătate și mediu care să se axeze pe precauții și prevenirea riscurilor și, în special, care să țină seama de grupurile vulnerabile, cum ar fi fetușii, copiii și tinerii;

48. consideră că ar trebui depuse eforturi pentru concentrarea pe prevenire, precauție, și promovarea activităților favorabile mediului la nivelul UE, în domeniul cercetării, inovării și dezvoltării, vizând reducerea impactului bolilor asupra mediului;

49. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să abordeze problema transportului, promovând mai multe investiții în sistemele de transport favorabile mediului și propunând soluții pentru rezolvarea problemei ambuteiajelor și a emisiilor de CO2 și de microparticule;

50. consideră important ca cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu să acorde o atenție deosebită continuării eliminării treptate a mercurului, atât în UE, cât și în afara acesteia;

Executare

51. invită statele membre să asigure punerea în aplicare deplină și adecvată a legislației UE privind mediul, precum și a politicilor și strategiilor adoptate, și să asigure capacitatea și resursele financiare necesare pentru o punere în aplicare integrală inclusiv în perioadele de austeritate, întrucât neimplementarea sau implementarea incompletă a legislației UE privind mediul nu este numai ilegală, ci și mult mai costisitoare pentru societate pe termen lung;

52. consideră esențială consolidarea Rețelei europene de punere în aplicare a legislației din domeniul mediului (rețeaua IMPEL) și îndeamnă Comisia să prezinte un raport cu privire la mijloacele de realizare a acesteia;

53. invită Comisia să realizeze sistematic, anterior acordării de fonduri, controale ex-ante privind conformitatea cu întreaga legislație comunitară relevantă, în special în domeniul

88 /PE 486.811

RO

politicii de coeziune;

54. consideră că este important ca cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu să fie considerat un instrument de comunicare cu cetățenii europeni, astfel încât să poată mobiliza acești cetățeni, inclusiv pentru aplicarea în practică a politicilor convenite;

55. invită Comisia să își consolideze rolul de „gardian al tratatelor” pentru a asigura transpunerea, aplicarea și respectarea, în mod corect, de către toate statele membre, a legislației privind mediul; recomandă o asociere mai solidă a colectivităților locale de-a lungul ciclului de elaborare a politicii privind mediul, în vederea îmbunătățirii aplicării generale a legislației, în special prin crearea de echipe de transpunere a legislației de mediu la nivel regional și local; prin urmare, invită Comisia să analizeze rolul pe care Agenția Europeană de Mediu l-ar putea juca în privința transpunerii și aplicării;

Integrarea

56. consideră că aspectele legate de mediu dobândesc tot mai multă importanță în alte politici sectoriale și, prin urmare, politica de mediu ar trebui integrată și mai mult în alte politici sectoriale;

57. invită Comisia să dezvolte indicatori care să permită măsurarea gradului de îmbunătățire a integrării;

58. consideră că obiectivele Foii de parcurs 2050 pot fi atinse numai dacă se pun în aplicare strategii complementare, inclusiv evaluări în ceea ce privește agricultura, reîmpădurirea și introducerea unor măsuri de stimulare pentru inovare și implementarea rapidă a energiei solare, geotermale și marine;

59. îndeamnă Comisia să includă în propunerea sa privind cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu o listă a tuturor obiectivelor legate de mediu în diferite domenii politice, în special schimbările climatice, biodiversitatea, transporturile, energia, agricultura, pescuitul și politica de coeziune, și să le examineze cumulativ, pentru a permite o comparare corectă și pentru a asigura coerența obiectivelor;

60. îndeamnă Comisia, cu prilejul revizuirii Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului și a Directivei 2001/42/CE, să facă în așa fel încât acestea să contribuie la utilizarea sustenabilă a terenurilor, resursă esențială în UE, și să extindă, de asemenea, domeniul de aplicare al evaluărilor impactului asupra mediului pentru a acoperi nu numai proiectele de mare amploare, înăsprind și extinzând criteriile acestor evaluări pentru a include, printre altele, noțiuni precum utilizarea în cascadă a resurselor și analiza întregului ciclu de viață;

61. invită Comisia să propună o procedură care să asigure imparțialitatea și independența evaluărilor impactului asupra mediului, în primul rând prin eliminarea relației directe între promotorii de proiecte și evaluatori;

62. recomandă găsirea unui echilibru echitabil între necesitatea de a combate schimbările climatice și de a stopa sau a încetini pierderea biodiversității, și cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, astfel încât Uniunea Europeană să poată realiza obiectivele UE 2020 și să poată evita costurile inutile care rezultă din schimbările climatice și pierderea biodiversității; în acest context, subliniază importanța politicii de coeziune după 203;

PE 486.811\ 89

RO

subliniază în plus, ținând cont de politica de prevenire, necesitatea de a privi costurile ca pe investiții în viitor și în locuri de muncă noi și de a realiza campanii de informare, de sensibilizare și de schimb de bune practici la toate nivelurile; subliniază necesitatea unei mai bune utilizări a asistenței tehnice la nivel național, regional și local, pentru a spori capacitatea administrativă, acolo unde se impune; consideră necesară corelarea eficientă a obiectivelor de cercetare și inovare cu nevoile de dezvoltare la nivel local și regional;

63. consideră că obiectivele Foii de parcurs 2050 pot fi atinse numai dacă se pun în aplicare strategii complementare, inclusiv evaluări în ceea ce privește agricultura, reîmpădurirea și introducerea unor măsuri de stimulare pentru inovare și implementarea rapidă a energiei solare, geotermale și marine;

64. consideră că, pentru respectarea angajamentelor de la Nagoya, cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să includă un plan strict și detaliat, atât la nivel european, cât și național, de eliminare progresivă până în 2020 a tuturor subvențiilor cu efect negativ asupra mediului, de exemplu, a celor care afectează biodiversitatea;

65. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să asigure includerea aspectelor legate de mediu, nu doar a indicatorilor principali actuali privind schimbările climatice și energia în semestrul european; solicită în mod special Comisiei să integreze politicile în domeniul eficienței utilizării resurselor după cum se prevede în Foaia de parcurs privind eficiența utilizării resurselor și să monitorizeze, prin intermediul semestrului european, respectarea de către statele membre a recomandărilor specifice fiecărei țări

66. subliniază rolul important al autorităților regionale și locale, al organizațiilor neguvernamentale, al mediului academic, precum și al societății civile și al sectorului privat, în promovarea și implementarea unei politici a mediului efective pe teritoriul UE;

67. consideră că pentru a obține rezultate semnificative este nevoie de sprijin pentru punerea în aplicare a programului la nivel regional și local și de o participare în cadrul procesului a tuturor părților interesate; solicită să se acorde atenție situației regiunilor și teritoriilor cu caracteristici geografice specifice, cum este cazul insulelor, al regiunilor muntoase sau al regiunilor puțin populate; salută propunerea Comisiei de a intensifica utilizarea Evaluărilor de impact asupra mediului și evaluărilor strategice ale impactului asupra mediului în procesul de luare a deciziilor la nivel local și regional;

68. subliniază că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să contribuie la aplicarea deplină a Convenției de la Aarhus, în special în ceea ce privește accesul la justiție; subliniază, în acest context, că este necesar să se adopte de urgență o directivă privind accesul la justiție; invită Consiliul să își respecte obligațiile care rezultă din Convenția de la Aarhus și să adopte o poziție comună privind propunerea corespunzătoare a Comisiei, înainte de sfârșitul anului 2012;

69. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să încerce să sprijine dezvoltarea unor modele alternative de măsurare a creșterii și bunăstării față de cel bazat pe PIB;

70. solicită Comisiei și statelor membre sa promoveze „economia ecologică” la nivel global, integrând aspecte de mediu, sociale și economice, precum reducerea sărăciei;

90 /PE 486.811

RO

71. subliniază importanța de a le demonstra cetățenilor UE, în special în contextul economic actual, faptul că protecția mediului nu este în contradicție cu dezvoltarea economică și socială durabilă; în acest scop, susține promovarea proiectelor de succes și difuzarea publică a informațiilor privind fezabilitatea dezvoltării economice inofensive pentru mediu în zone de patrimoniu natural și cultural importante, precum rețeaua Natura 2000;

72. reamintește că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să ofere cadrul necesar pentru a asigura finanțarea corespunzătoare, inclusiv finanțarea inovării, cercetării și dezvoltării;

73. consideră că programul LIFE+ ar trebui gestionat de către Comisie, punându-se accent pe proiectele de inovare și excelență, promovând IMM-urile și instituțiile de cercetare și dezvoltare și acordând prioritate conservării biodiversității, printr-o abordare sistematică și integrală, precum și tehnologiilor agricole compatibile cu conservarea solului și a lanțului trofic din cadrul ecosistemelor animalelor; consideră că programul UE LIFE+ ar trebui promovat pe scară mai largă în toate regiunile Europei pentru a încuraja practicile inovatoare la nivel local și a spori impactul și gradul de sensibilizare cu privire la secțiunea „politica de mediu și gestionarea acesteia” din cadrul acestui program;

74. solicită Comisiei și statelor membre ca în cadrul viitorului program-cadru de cercetare să dezvolte un program pentru cercetare și inovare în domeniul noilor materiale și resurse care ar putea înlocui, pe viitor, actualele materii prime care sunt deficitare;

Dimensiunea internațională

75. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să aibă ca obiectiv integrarea aspectelor de mediu în ansamblul relațiilor externe ale UE, în special în ajutorul pentru dezvoltare și acordurile comerciale, în vederea promovării protecției mediului în țările terțe; încurajează UE să favorizeze programarea comună a cercetării în domeniul mediului, împreună cu vecinii săi;

76. invită Comisia să includă în propunerea sa obiectivul pentru UE de a sprijini pe deplin activitatea ONU, a Băncii Mondiale și a Agenției Europene de Mediu privind contabilitatea de mediu, în vederea creării unui sistem de contabilitate de mediu armonizat la nivel mondial; salută angajamentele prevăzute în Strategia europeană privind biodiversitatea, vizând îmbunătățirea cunoștințelor referitoare la ecosisteme și la serviciile acestora în UE (de exemplu, cele furnizate de păduri); încurajează coordonarea dintre experiențele diferitelor state membre și compararea reflecțiilor metodologice în materie de contabilitate ecosistemică;

77. consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să asigure aplicarea la timp a angajamentelor internaționale ale UE, în special în cadrul CCONUSC și al Convenției privind diversitatea biologică (CBD);

78. îndeamnă Comisia să integreze, în cadrul celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, rezultatul conferinței Rio+20 privind economia ecologică și consolidarea guvernanței internaționale în domeniul mediului;

° ° °

PE 486.811\ 91

RO

79. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.