Our Cultural Newsletter No. 2

Publicaţie trimestrială editată de Consiliul Local, Primăria şi Centrul Cultural al oraşului Mioveni

TTRRIIMMEESSTTRRIIAALL DDEE IINNFFOORRMMAAŢŢIIII CCUULLTTUURRAALLEE

Nr. 2 / Martie 2010

RROOMMÂÂNNIIAA -- AARRGGEEŞŞ

BULETIN CULTURAL

de Mioveni

EEddiittoorr

CCOONNSSIILLIIUULL LLOOCCAALL MMIIOOVVEENNIIPPRRIIMMĂĂRRIIAA OORRAAŞŞUULLUUIICCEENNTTRRUULL CCUULLTTUURRAALL

CCOOLLEEGGIIUULL DDEE RREEDDAACCŢŢIIEE::Argentina CULCUŞ Bogdan UDROIU Petre LIVEZEANUMioara PANĂ

CCOOLLEECCTTIIVVUULL DDEE RREEDDAACCŢŢIIEE::Iuliana NEDELCU Florina OPREA

Redacţia: Mioveni, str. Tudor Muşatescu, Bl. V2B, parter, tel/fax: 0348.445.856E-mail: cceennttrruullccuullttuurraallmmiioovveennii@@yyaahhoooo..ccoomm, zziiaarrmmiioovveenniiii@@yyaahhoooo..ccoomm

ISSN: 2067 - 1717

Răspunderea pentru conţinutul materialelorpublicate revine întrutotul semnatarilor!

Culegere computerizată: IIuulliiaannaa NNEEDDEELLCCUU,, FFlloorriinnaa OOPPRREEAACopertă, tehnoredactare: IIuulliiaannaa NNEEDDEELLCCUU

BULETIN CULTURAL DE MIOVENI NR.2/2010

iiNNTTEERRVVIIUULL EEDDiittIIEEII!!LLAA??HHNNCCHH;;�##55,,##OOMM�rr�$$CCLL??==NNIILL�##??HHNNLLOOFF�##OOFFNNOOLL;;FF�--CCIIPP??HHCC

BBIIBBLLIIOOTTEECCAA FFRRAANNCCEEZZĂĂ VVĂĂ AAŞŞTTEEAAPPTTĂĂ DDEE LLUUNNII PPÂÂNNĂĂVVIINNEERRII ÎÎNNTTRREE OORREELLEE 0088..0000 –– 1166..0000Biblioteca franceză din oraş funcţionează de aproximativ 2 aniîn incinta Centrului Cultural Mioveni şi vă aşteaptă cu peste10.000 de volume în limba franceză şi carte tehnică. Fondul decarte franceză provine dintr�o donaţie a Asociaţiei de PrietenieMioveni – Landerneau, iar cartea tehnică de la SC AutomobileDacia SA. Înscrierile se fac pe baza actului de identitate, sau, încazul minorilor cu buletinul unuia dintre părinţi.

BBIIBBLLIIOOTTEECCAA OORRĂĂŞŞEENNEEAASSCCĂĂ,, OO IINNSSTTIITTUUŢŢIIEE CCUU TTRRAADDIIŢŢIIEEBiblioteca îşi are începuturile din 1953 când a fost înfiinţată înRacoviţa Biblioteca comunală. Aceasta îşi avea sediul într�unimobil existent şi astăzi, iar apoi mutată în Căminul Culturalconstuit de locuitorii din Racoviţa. În 1989 localitatea a fost de�clarată oraş, astfel biblioteca a devenit orăşenească. Astăzi îşiaşteaptă cititorii cu peste 20.500 de volume.

Centrul Cultural Mioveni îşi desfăşoară activitateadin anul 2007 şi este condus cu multă abilitate de cătreo directoare tânără în persoana doamnei Argentina

Culcuş. Colectivul Centrul Cultural Mioveni este unul tânăr,dinamic, dornic de a promova adevaratele valoritradiţionale româneşti.

R: Centrul CulturalMioveni este cea mai nouăinstituţie de cultură din oraş.În ce constă activitatea pecare o desfăşuraţi? Argentina CULCUŞ: Or-ganizăm o gamă variată deactivităţi: spectacole, teatru,expoziţii. Centrul CulturalMioveni desfăşoară înfiecare an aproape 100 de ac-tivităţi aprobate de ConsiliulLocal Mioveni în baza „Ca-lendarului de activităţi cul-turale”. Aceste activităţi suntlegate de sărbătorirea zilelorde importanţă istorică, zileinaţionale, poeţilor valoroşi.Încercăm să promovămtinerii talentaţi din oraş şi săsensibilizăm publicul în ceeace priveşte arta şi tradiţiaprin organizarea de expoziţiide pictură şi de târguritradiţionale. Avem o strânsă

colaborare cu şcolile şi gră-diniţele, cu care desfăşurăm,în parteneriat, mai multefestivaluri şi concursuri. Ceamai importantă activitate anoastră este Zilele oraşuluiMioveni, ocazie cu care or-ganizăm o serie de mani-festări ce durează trei zile.Anul acesta oraşul Mioveniîmplineşte 525 de ani de laprima atestare documentarăa localităţii.

R: Cu ce “iese în faţă” Cen-trul Cultural pe care îl con-duceţi? A.C.: În cadrul Centruluinostru funcţionează unansamblu de dansuri popu-lare “Plai de dor” pregătit decoregraful Cătălin Oancea,un ansamblu vocal - instru-mental de mandoline“NOVA” pregătit de prof.

Florica Arsenescu, câştigătoral multor concursuri din ţarăcât şi în străinătate, un tarafşi o fanfară condusă de prof.Marin Iliuţă. Trebuiemenţionat că ne ocupăm şide editarea ziaruluiMIOVENII şi, începând culuna decembrie a anului tre-cut, trimestrial tipărimBuletinul Cultural deMioveni.

R: Vorbeaţi despre spri-jinirea tinerilor. A.C.: Da. Încercăm pe câtposibil să îi sensibilizăm pecopiii, să îi atragem la acti-vităţile noastre, să le trezimcuriozitatea pentru ceea ce etradiţional. Săptămânal, or-ganizăm gratuit cursuri demadolină, instrumente desuflat, orgă, chitară, danspopular şi dans de societate.

R: Pe raza oraşului existăcâteva cămine culturale. Înce constă activitatea lor?A.C.: Căminul CulturalColibaşi şi Casa de CulturăRacoviţa (fostul Cămin Cul-tural Racoviţa) sunt filialeale Centrului CulturalMioveni. La Colibaşi orga-nizăm periodic spectacole demuzică populară, în specialde sărbători. La Racoviţa,fiind o clădire modernizatăde curând, condiţiile suntmult mai bune, ceea ce nepermite să realizăm specta-cole de anvergură pentrucetăţeni. Tot aici, pentru căspaţiul şi dotarea o permite,se pot organiza nunţi,botezuri sau alte evenimentespeciale.

A consemnatIuliana NEDELCU

1


VVăă iinnvviittăămm ssăă vviizziittaaţţii ssiittuull

CCEENNTTRRUULLUUII CCUULLTTUURRAALL MMIIOOVVEENNIIwww.centrulculturalmioveni.ro

Lansat în luna decembrie site-ul Centrului CulturalMioveni cuprinde informaţii generale despre activităţile cul-turale, evenimente, cursurile oferite, ansamblurile şi formaţi-ile aflate în subordine dar şi serviciile oferite: închiriereaCasei de Cultură Racoviţa sau a unui autocar.

Site-ul oferă articole, noutati, informaţii culturale şi deutilitate generală, galerie foto şi video de la toate activităţileculturale întreprinse de instituţie.

Cei interesati pot accesa urmatoarea adresă: www.cen-trulculturalmioveni.ro.

Centrul CulturalMioveni oferăcopiilor şi tiner-

ilor din oraş cursurigratuite de mandolină,instrumente de suflat,chitară, acordeon,dans popular şi danssportiv (de societate). 2


SSiimmppoozziioonn

Prima ac-tivitate aCentrului

C u l t u r a lMioveni în2010 a fostcomemorareaa 160 de ani dela naşterea po-etului naţionalMihai Emi-nescu, marcatăla Mioveniprintr-un sim-pozion desfăşurat la Centrul CulturalMioveni pe 15 Ianuarie. Activitatea aangrenat toate şcolile din oraş şi s-a des-făşurat pe doua secţiuni: creaţii literareşi creaţii artistico – plastice. Cele maibune lucrări au fost premiate de organi-zatori.

În încheierea activităţii corul de copiial Centrului Cultural şi Grupul vocal“Doruleţul” pregătite de înv. ComănoiuMaria, au susţinut un program artisticdedicat poetului nepereche.

Premiul special pentru picturăpe sticlă:

MĂGUREANU CRISTIANAcls. a VIII-a C

Şcoala “Liviu Rebreanu”

3


Eminescu - o mare de cuvinte,Un ocean de Întelesuri.Am întors paginaŞi luna mi-a devenit prietenă;Am început să citesc,Doar urmărind cu ochii printre rânduriŞi în pâlpâirea unei flăcari care nu se stingea,mi-am creat o lume.O lume a mea,Unde stihurile nu mor niciodatăŞi cuvintele reînvie când sunt rostite.Mi se părea o iluzieSă înţeleg cuvintele,Vorbind în catrene şi rime.Dar în lumina unei raze Am înteles: fiecare cuvânt avea un nume:Acesta era:EMINESCU

Florentina POPA Clasa a VII-a F

Şcoala „Liviu RebreanuCâştigătoarea locului I la secţiunea creaţii literare

Statuia lui Mihai Eminescudin Cernăuţi 4


Este o zi minunată devară, o zi din vacanţa mea labunici, una dintre cele maifrumoase zile. Aici am tot-deuna un loc preferat - grăd-ina, grădina din spatelecasei.

Este locul în care mă în-tâlnesc mereu în taină cuprietena mea cea mai bună:pădurea.

Încă de dimineaţă amsimţit că acestă zi este altfel,că ceva straniu plutea în aer;simţeam că se va întâmplaceva deosebit. M-amapropiat de ea mai cu teamădecât de obicei şi era pentruprima dată când pătrun-deam în inima ei. Aici amfost întâmpinată de prieteniinoştri: păsările care cântauparcă vrăjite, ariciul care măprivea uimit de după untufiş, iepurele care sta timiduitându-se la mine.Mi separe că toate animăluţele seuitau cumva straniu lamine.Mi se pare că am ajunspe tărâmul fermecat, în ŢaraMinunilor din poveste.Acolo, în inima codrului s-adeschis o uşă şi am pătrunscu teamă în adâncul ei.Totul era minunat, fantastic!

Deşi era pentru primadată când ajunsesem într-unasemenea loc şi ar fi trebuitca totul să fie necunoscut,aveam senzaţia că mai fus-esem pe acolo. Floriledansau îmbrăcate în rochiide bal, copacii nu maistăteau locului, nimic nu eratrist, iar pădurea era reginabalului. Am intrat şi eu înlumea lor. Am dansat cu flo-rile, copacii m-au luat demână şi mi-au arătat într-ofugă toate locurile. Peste totam văzut eroii mei preferaţidin povesti. Zâne şi piticiîmi făceau din toate părţilecu măna de parcă as fi fostprietena lor dintotdeauna.

După un timp, când tre-buia să plec am auzit o vocetunătoare, dar ciudat decalma:

- De ce te temi? mă între-abă vocea.

- Este târziu. Timpul a tre-cut aşa de repede, iar acumeu trebuie să plec. Buniciimei nu ştiu unde sunt, s-arputea să fie îngrijorati şi nuvreau să-i supăr.

- Timpul! Ce este timpul?Ştii tu cine sunt eu ?

- Nu…

- Eu sunt Timpul! Eu suntMoş Timp!

- Ce bine îmi pare! Astaînsemnă că mai pot să stau.Tu poţi face ceva să opreşticurgerea timpului, iar eumai pot sta aici în lumeavoastră mult timp. Poatechiar să ramân aici. Ce zici?

- Ce? Asta nu sepoate!Timpul trebuie săcurgă, nu am voie să-lopresc!

- Şi chiar nu poţi facenimic ca să mai pot rămâne,Moş Timp?

- Ba da! Ai putea să ne ieicu tine în sufletul tău pentrutotdeauna şi aşa am puteacunoaşte şi noi lumea ta,spuse unul dintre pitici.

- Ar fi minunat! Dar cumsă fac?

- Încearcă şi păstrează însuflet acestă minunată vârstăa copilariei toată viaţa.

Dacă vei şti să rămâicopil la orice vârstă, ne veiavea alături pe toţi şi vomputea să te ajutăm de câteori vei avea nevoie de noi.

I-am îmbrăţişat pe rând,dar până să mă întorc şi să-mi iau la revedere, nu maiera nimic în jurul meu. Totul

dispăruse ca prin farmec, caşi când nimic nu s-ar fi în-tâmplat. Am fugit acasă labunici şi le-am spus că amfost până în mijlocul pă-durii, dar ceva m-a reţinut şin-am putut spune nimic de-spre ce se întâmplase acolo.

L-am întrebat apoi pebunicul care a fost cel maibun prieten al lui din copi-larie, iar el, puţin uimit deîntrebarea mea, mi-arăspuns sec: pădurea. Aavut şi el în vremeacopilăriei lui o pădure min-unată în care copacii puteauumbla, puteau dansa, iarseara când pleca acasă totulîncremenea ca într-o stranieamorţeală.

Atunci mi-am dat seamacă, de fapt, fiecare dintre noiavem pădurea noastră, la unmoment dat şi că numai denoi depinde să o luam şi săo păstram cu noi în suflet in-diferent pe unde ne-ar purtacărările vieţii.

Dumitrache Cristina Clasa a VIII a D

Şc. “ GeorgeTopârceanu “

5


Noapte, noapte iar mă laşiSingur pe cărări pustii,

Părasind cu – aceiaşi paşiTristele melancolii…

Stelele se strâng acum,Roua picură pe flori.

Spune-mi, încotro să-ndrum Paşii mei rătăcitori?

Popescu AlexandraClasa a II a C

Şcoala „George Topârceanu”

O, codru sfânt, şi azi vreau să mă chemiSă mă inspir din glasul tau cel dulce,S-alerg la tine, cân’ primele geniDe soare, pe frunzele tale străluce…

Să fiu copil din nou, să cred în zâneÎn prinţi, pitici şi în strigoiÎn moş Crăciun, cu trăsături bătrâne,Ce nu ne lasă ciorăpeii goi…

S-ascult din nou, cu inima curatăUn cântec lin, venit de nicăieri.Să vad pe geam flori de gheţă, de ză-padăÎnchipuindu-mi veşnici primăveri….

Să pot să fiu, ce nu-s, şi-am fost odatăŞi azi aş alerga la umbra ta ,Dar nu mai cred, cu inima mea toatăÎn cântecul şi magia ta…

Aninoiu CristianaClasa a VII a CŞcoala „Liviu Rebreanu”

6


BALUL DRAGOBETELUI

Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români a fost săr-bătorită la Mioveni printr-o serie de manifestări orga-nizate de Centrul Cultural Mioveni. La Casa de

Cultură Racoviţa a avut loc „Balul Dragobetelui”, acţiunedesfăşurată în parteneriat cu Asociaţia Pensionarilor „ViaţăLungă”. Sala a fost ocupată la capacitate maximă de cetăţeni,în special persoane vârstnice, veniţi să asculte programulartistic al Tarafului Centrului Cultural şi al Grupului Vocal„Doruleţul”.

SEARĂ DEDICATĂ CELOR TINERI

Seara a fost dedicată tineretului. DISCO DOMINO afost locul de întâlnire al îndrăgostiţilor, care au par-ticipat la concursuri cu premii oferite de organiza-

tori. Au fost premiate cele mai frumoase declaraţii dedragoste şi cel mai frumos dans. Supriza serii a fost mo-mentul artistic al trupei Vacanţa Mică şi Frankfurt.

7


Probabil că nimic altcevanu poate defini mai binespiritul unui popor decâtstrăvechile sale tradiţii şiobiceiuri. Din punctul meude vedere tradiţia unuipopor reprezintă identi-tatea sa, ceea ce il diferenţi-ază esenţial de altepopoare.

Aceste două sărbătorisunt dedicate celui mai pursentiment din lume:dragostea. Una provine dinAmerica, cealaltă face partedin tradiţiile noastre. Careeste deosebirea între celedouă? Ce semnificaţie auele? Cât de importante suntaceste zile pentru noiromânii? Voi încerca să arătîn pasajele următoare.

Dragobetele este o sărbă-toare a iubirii din tradiţiaromânească, care însă nueste la fel de cunoscută, dinpăcate, deoarece nu a fostla fel de mediatizată. DeşiDragobetele se sărbătoreştela noi pe 24 februarie şireprezintă echivalentul„Zilei Îndrăgostiţilor” depeste hotare, am ales să im-portăm zilele iubirii.

Credinţa popularăromânească spune că lunafebruarie era consideratăluna de primăvară, iar ziuade 24 era începutul anuluiagricol. Este momentul în

care se consideră

ca natura se trezeşte, iar oa-menii, intra şi ei în rezo-nanţă cu ea. Divinitatemitologică similară lui Erossau Cupidon, Dragobeteeste considerat a fi fiulDochiei, un bărbat chipeş şiiubareţ nevoie mare. Năval-nic, el era la daci zeul care,ca un "naş cosmic", oficia încer la începutul primăveriinunta tuturor animalelor. Îndecursul anilor aceastătradiţie s-a extins şi la oa-meni. Astfel, de Dragobete,fetele şi baieţii se întâlnescpentru ca iubirea lor sa ţinătot anul, precum a pasărilorce se "logodesc" în aceastăzi. Înainte de vreme, pre-tutindeni prin sate se auzeazicala: "Dragobetele sărutăfetele!".

Tot credinţa popularăspune ca cei care participăla Dragobete vor fi feriţi deboli tot anul. Aşadar:dimineaţa, îmbrăcaţi în celemai bune haine, tinerii seîntâlneau în centrul satuluisau în faţa bisericii. Dacătimpul era favorabil,porneau cântând, în grupuricătre pădure sau prin lunciîn căutarea ghioceilor şi aaltor plante miraculoase,folosite pentru descântecede dragoste. Dacă vremeaera urâtă, se adunau la uniidintre ei acasă şi se ţineaude jocuri şi de poveşti. DeDragobete se făceau lo-godne simbolice pentruanul următor sau se făceau

frăţii de sânge. În pă-dure, în jurul

focurilor aprinse,tinerii, băieţi şifete, stăteau de

vorba. Feteles t r â n g e a uviorele şitămâioasă,pe care lepăstrau lai c o a n e ,f i i n d

folosite apoiîn diversefarmece dedragoste. Prin

unele locuri, exista obiceiulca fetele mari să strângă apadin omătul netopit sau depe florile de fragi. Aceastăapa era păstrată cu multăgrijă pentru că avea propri-etăţi magice spunându-se căe "născută din surâsulzânelor" şi putea face fetelemai frumoase şi mai drăgăs-toase.

Femeile obişnuiau să at-ingă un bărbat din alt sat înziua de Dragobete ca să fiedrăgăstoase tot anul şi maiaveau grijă să dea mâncarebuna orătăniilor din curte,păsărilor cerului, nici o vi-etate fiind sacrificată laDragobete. De multe ori,flăcaii petreceau din plin deDragobete şi prin satelevecine, ca sa le meargă binepeste vară. Se considera căDragobetele ocrotea şi purtanoroc îndrăgostiţilor, tiner-ilor în general, putând fi so-cotit un veritabil Cupidonromânesc. Se spune căDragobetele a fost transfor-mat într-o buruiană, numităNăvalnic, de MaicaPrecista, după ce nesăbuitula îndraznit să îi încurce, şiei, cărările.

De câţiva ani, la în-ceputul lunii februarie toţiîndrăgostiţii, pornesc lashopping, hotărâţi săcumpere cadoul ideal pen-tru jumătatea sufletească.Deşi este o sărbătoarecatolică, ziua SfântuluiValentin este pentru majori-tatea românilor una impor-tantă, un bun prilej de asărbători împreună cu celiubit (deşi au Dragobetele,în viziunea lor acesta nueste suficient de “cool“ pen-tru a-l celebra).

Una din legendele legatede Sf. Valentin spune căacesta a fost un preot românmartirizat în timpul perse-cuţiei lui Claudius în anii269 - 270d.c. Tânăr fiind,

Valentin îi ajuta pe creştiniîn vremurile persecuţiei. Ela fost prins şi băgat în în-chisoare, unde a devenit unpropovăduitor. Tocmai deaceea a fost condamnat lamoarte la data de 14 febru-arie 269.

În timpul cât a stat în în-chisoare el trimitea mesajede îmbărbătare prietenilorspunându-le “Amintiţi-vă deValentin” şi “Vă iubesc”.

Ziua de 14 februarie arămas ca o zi specială încare se sărbătorea Sf.Valentin, fiecare băiatalegând o fată care-i deve-nea iubită pentru o zi.Aceasta se făcea pentru acorespunde cu credinţa căîmperecherea păsărilor (sim-bolul primăverii) are loc deziua Sf. Valentin.

Unii dintre noi con-damnă această zi, deoareceeste şi una comercială, o ziîn care se vând milioane deproduse dedicate dragostei(inimioare, ursuleţi de pluş,cadouaşe nostime, felicitări,bomboane de ciocolată). In-diferent de polemica iscatăde cele două sărbători, con-cluzia este că dragostea tre-buie sărbătorită tot timpul.

Dacă în fiecare zi am dadovadă de suficient demultã bunătate şi dragostede oameni, am fi siguri căvom reuşi să facem să răsarăîntr-o oarecare măsură sen-timente de dragoste şibunavoinţă în sufletele ma-jorităţii oamenilor cu careintram în contact, oricare arfi ei.

Florina OPREA8


Ca în fiecare an,edilii locali nuau lăsat să

treacă neobservatăziua de 1 Martie,aducând un mărţişormuzical celorprezenţi în sala marea Casei de Cultură aSindicatelor din oraş.

Programul artisticprezentat dea m f i t r i o a n a

evenimentului, Ar-gentina Culcuş, a fostsusţinut de GrupulVocal „Doruleţul” alAsociaţiei Pensionar-ilor „Viaţă Lungă”,

Ansamblul Vocal –Instrumental „NOVA”şi Ansamblul dedansuri populare„Plai de Dor” şiîncheiat de îndrăgiţiiinterpreţi: Liliana Ior-dache, DanielChiţulescu şi NicuAlbu acompaniaţi deTaraful Centrului Cul-tural.

Onotă aparteevenimentu-lui a fost dată

de prezentarea derochii de mireasă şiocazie ce a şi încheiatmanifestarea.

9

AAnnssaammbblluull ddee mmaannddoolliinnee NNOOVVAA,, ccoonndduussddee pprrooff.. FFlloorriiccaa AARRSSEENNEESSCCUU


Artiştii Ansambluluip r o f e s i o n i s t„Doina Gorjului”

şi-au arătat încă o datămăiestria, pe scena Caseide Cultură a Sindicatelor,într-un spectacol dedicat fe-meilor întitulat „De la Gorjîn toată ţara”. Spectacolul afost unul de excepţie, ar-tiştii au interpretat şi dansatmelodii din toate zonelefolclorice ale ţării, afişândtotodată costume popularece reprezintă o zestre rară,inegalabilă, ce respectăîntru totul autenticul şi tra-

ditionalul.

Nume mari auurcat pe scenă înfaţa unui public

foarte numeros: MariaLoga, Victoriţa Lăcătuşu,Ileana Lăceanu, OlguţaBerbec, Valentin Samfira,Roberta Crintea, ClaudiaTorop, Ileana Bacâtea, Na-talia Gorjanu, GeorgianaBârsac, Alexandra Bleajă,Maria Băndoiu. Doamneleşi domnişoarele au primitflori din partea organizato-rilor.

10DDooaammnneellee şşii ddoommnniişşooaarreellee aauu pprriimmiitt

flfloorrii ddiinn ppaarrtteeaa oorrggaanniizzaattoorriilloorr

BULETIN CULTURAL DE MIOVENI NR.2/2010 poezii

Priviţi oraşul. Cimitir viual oamenilor printre care trăiesc

zi de zi fără să ştiucâte sentimente cheltuiesc

şi câte din ele îmi mor sub picioareori sub roţile maşinilorcare plecă din parcarefiecare cu drumul lor.

E oraşul meu, orb în simţiri,cu gropi în asfalt şi parcuri pustii

cu străzi înguste şi semafoare - priviri,şi serate la care toţi sunt “copii”.

Cu cabluri pe sus, în pământ şi în noisublimări de iubire, chiar de gândiremurim în fiecare zi, înecaţi în nevoi

şi nu-i nimeni sus să ne-acorde scutire.Curgeri molcome, fluide, de trafic

şi norii pe cer sunt din ce în ce mai grişi treci la ore când totu-i anarhic

cu paşi prea mărunţi sub blocuri cenuşii.Plouă de sus şi plouă divin

plouă şi-n tine cu lacrimi de toamnăşi-n suflet îţi e înfipt doar un spin

căci steaua de sus ţi-e singura doamnă.Aş vrea doar să pleci, cât mai departede moartea ce vine din jur şi din tineşi să fiţi singuri - tu şi iluzii deşarte-

apoi să uiţi oraşul din tine.

Bogdan COMĂNOIU

Iubirea e un lucru foarte mareIubita mea o are şi mai şi

Pe mine nu mă-ntrece orişicareTotuşi mă-ntreb :”o fi sau nu o fi?”

Am trăit un secol, n-aş dori mai multNu ştiu-n veşnicie viata cum va fi

Mor cu grijă voastră, plânsul vi-l ascultPreamăriţi iubirea şi veţi nemuri.

Eu am cioplit în marmură statuiSfinţind Golgota marelui urcuş!

Când trecatorii-n treabă:”Ale cui”?Eu plâng că-s doar un “nimeni”… nu-s Brâncuşi.

Prof. Marian MECU

Te-am cãutat prin sunetele ploii,În serile pline de dor

Când umbra ta din colţul odăiiUmplea un tomnatic decor.

Te-am căutat prin zăpezile iernii,Prin neaua albastrului ger

Când lacrimile gheţei topiteUmpleau al meu gând efemer.

Te-am căutat în primăvara dulceCu amintiri de frezii şi luminiPrin poze şi refrene estompateDe-atâtea frământări şi amăgiri.

Te-am căutat într-un dulce de vară seninCând marea cu ale ei valuri tulburate

Îmi arunca şi ultimul ei suspinÎn scoicile sale uşor fermecate.

Şi sper să te găsesc într-un finalCu tot ce mi-am imaginat eu despre tine

Să fii exact aşa cum te-am visat În zilele şi nopţile senine.

FFlloorriinnaa OOPPRREEAA 11


Astăzi,societatea noastrăse mişcă într-unritm extrem dealert. Parcă numai avem timp săne oprim asupraa ceea ce suntem,nu mai avemtimp să ţinemcont de con-secinţele gân-durilor noastre.Iată deci, tot ceeace scriem, dacăvrem să seadapteze şi săsupravieţuiască îninevitabila nouărealitate, trebuiesă se adaptezeacestor cerinţe.Globalizarea esteviitorul, evoluţianu poate finegată. Este şicazul a ceea cereprezintă poezia

î nzilele noastre.

Specialiştii îndomeniu afirmăcă astăzi poezianu mai este cău-tată, că cititorulmodern nu maivrea poezie. Situ-aţia nu este însăaşa. În loc să vor-bim despre oproblemă încadrul publicului,ar trebui să vor-bim despre oproblemă încazul celor cescriu poezia.Până la urmă,suntem cu toţiioameni şi facemparte din aceeaşilume, de aceeacei care nu re-spectă regulile el-ementare alenaturii umane seautoelimină. Citi-torul modern este

dispus săcitească şip o e z i e ,pentru căc i t i t o r u lm o d e r nnu alegepe bazacriteriilor

literare. Sănu mai con-fundăm citi-

torii cuc r i t i c i i ,pentru căa c e s t e

două categorii nuau nicio, din feri-cire, nicio legă-tură. Oameniicitesc pentru căvor să găseascăpretexte genera-toare de senti-mente. Vrem săne simţim bine şicăutăm orice mi-jloc pentru aatinge acestdeziderat.

Cititorul depoezie are anu-mite aşteptări dela text, pe careacesta poate saunu să i le în-deplinească. Înmomentul în caretextul în-deplineşte aştep-tările, el esteapreciat, în mo-mentul în care nule îndeplineşte, eleste respins. Nu

este vorba despreteorii complexe,nu este vorba de-spre mecanismede manipulare,este vorba pur şisimplu desprenatural. Nu îţiplace şi vrei sărespingi ceea cenu se ridică lastandardele tale.

În zilele noas-tre, oferta s-a di-versificat, poeziatransformându-seîntr-o simplă opţi-une. În cadrulpeisajului literar,poezia a pierdutprestigiul de carese bucura în tre-cut, pentru căpoezia astăzi numai reuşeşte să seimpună, să impre-sioneze cititorul.

Cititorul mod-ern nu mai ac-ceptă astăzi să fietratat de sus. Oa-menii au nevoiede indivizi dis-puşi să îi asculteşi să ţină cont depărerile lor. Dacăvrei să ai un cu-vânt de spus,dacă vrei să poţiinfluenţa reali-tatea imediată,trebuie să înţelegilumea care te în-conjoară. Astăzi,oamenii îşicreează singuri

modele, pentrucă ei sunt capabilisă o facă. Nivelulintelectual a cres-cut, posibilităţilede informare suntpractic nelimitate.

Tendinţa gener-ală ţine astăzi deo formă de vul-garizare a infor-maţiei. Pentru a fia c c e s i b i l ă ,aceasta trebuieîmbrăcată într-unînveliş cât maiatrăgător. Poezianu face excepţie.Valoarea unei in-formaţii este datăastăzi în primulrând de accesibil-itatea ei. Mesajulcare nu ajunge lacât mai mulţi citi-tori are un impactredus, iarmesajele care auun impact redussunt inutile.

Pentru a reuşisă-şi impre-sioneze cititorii,poetul moderntrebuie să îiconvingă că prob-lemele pe care elle atacă sunt şi alelor. Ca să înceapăsă fie citit, el tre-buie să scrie de-spre ceea ce seîntâmplă în jurullui.

Florina OPREA12


Etapa judeţeană aOlimpiadei SportuluiŞcolar la tenis demasă s-a desfăşurat înluna februarie în salade sport de la Şcoala“G.Topârceanu”.

La competiţie auparticipat primii treiclasaţi ai etapelor pecercuri pedagogice.

Arbitrajul a fostasigurat de 7 arbitrii -antrenori şi jucătoride la C.S.DaciaMioveni şi antrenoride la C.S.Topoloveni.Au participat la com-petiţie 27 de elevi degimnaziu (13 fete şi14 băieţi) şi 9 elevi deciclu primar ( 4 fete şi5 băieţi), însoţiţi de22 de profesorireprezentând 18 şcolidin judeţ- respective 5Cercuri pedagogice.

Au lipsit de la com-petiţie 3 elevi (2 feteşi 1 băiat), motivelefiind necunoscute.

Sistemul de joc afost turneu, iar rezul-tatele finale au fost ur-mătoarele:� Învăţământ pri-

mar: � fete: locul I –Babătă Ana - Şc. nr.11 Piteşti (prof.Paraschiv Cristian); �locul II- Oprea Ionela- Şc. nr. 19 Piteşti(prof. PribeaguClaudiu); � locul III -Iordache Ioana - Şc.nr. 19 Piteşti(prof. PribeaguClaudiu); � locul IV-Ene Diana - Şc. nr. 19Piteşti (prof. PribeaguClaudiu). �băieţi: locul I –Corbescu Marian- Şc.nr. 13 Piteşti (prof.

Ţintoacă Cornelia);�locul II - StoicaAdelin- Şc. nr. 19Piteşti (prof. PribeaguClaudiu); � locul III -Staicu Robert- Şc.“ L . R e b r e a n u ”Mioveni (prof. BanuAurel); � locul IV -Staicu Adelin - Şc.“ L . R e b r e a n u ”Mioveni (prof. BanuAurel); � locul V –Gheorghe Alexandru-Şc. nr. 19 Piteşti (prof.Pribeagu Claudiu).

Toţi aceşti copii auprimit diplome dinpartea Şc.„ G . T o p â r c e a n u ”Mioveni, şcoală orga-nizatoare.� Gimnaziu: �

fete: locul I –Ciopâcă Mălina- Şc.“Sf. Iacob” Câmpu-lung (prof. Căţoiu

Claudiu); � locul II -Voinea Lavinia - Şc.“ G . T o p â r c e a n u ”Mioveni (prof. Mus-taţă Paul); � locul II-IStroie Florentina - Şc.Suseni (prof. SârbuMarian); � locul IV -Ilie Andreea - Şc.Suseni (prof. SârbuMarian); � băieţi:locul I – VâlceanuDaniel - Şc. nr. 1Topoloveni (prof.Matei Liviu); � loculII - Manole Alexan-dru- Colegiul “CarolI”C-lung (prof.Covâl-cescu Marian); �locul III - Pârvan Radu- Şc. nr. 1Topoloveni(prof. Matei Liviu); �locul IV - LăpădatuMarius - Şc. nr. 1Topoloveni (prof.Matei Liviu).

Locurile I de la

gimnaziu fete şi băieţi(Ciopâcă Mălina -Cămpulung şi Vâl-ceanu Daniel-Topoloveni) vorreprezenta judeţulArgeş la etapa naţion-ală a OlimpiadeiSportului Şcolar, care,probabil, se va des-făşura la Mediaş, jud.Sibiu. De reţinut căjudeţul Argeş a fostreprezentat la etapanaţională a acesteiOlimpiade în 2008 şiîn 2009, la băieţi, deelevii PăduraruGeorge, respectivButoi Constantin, foştielevi ai Şc.“ G . T o p â r c e a n u ” ,ambii clasându-se pelocul 8. Prof. Paul MUSTAŢĂ,

Şc. “G.Topârceanu”

Proiect educaţionalUN MĂRŢIŞOR DIN INIMĂ

Şcoala Generală „GeorgeTopârceanu” a desfăşurat proiec-tul educaţional „Un mărţişor, din

inimă” acţiune ce s-a materializat printr-o expoziţie cu vânzare, banii fiindfolosiţi în scop umanitar. Proiectul, real-izat cu sprijinul autorităţii publice lo-cale şi al Centrului Cultural, a presupusconfecţionarea unor lucrări artistice,mărţişoare şi felicitări, de către elevi aiclaselor I – IV, folosind numai materialedin natură sau refolosibile. Lucrările aufost expuse în holul Primăriei Miovenişi la Centrul Cultural, în zilele de 27Februarie şi 1 şi 2 Martie, iar suma în-casată în urma vânzării a fost folosităpentru cumpărarea de îmbrăcăminte şiîncălţăminte pentru elevi ai şcoliiproveniţi din centrele de plasament“CASA NOASTRĂ” şi “DUMBRAVAMINUNATĂ”.

13


OOrraaşşuull MMiioovveennii aarree uunn cceennttrruu ddee rreessuurrssee ppeennttrruu eedduuccaaţţiiee şşii ddeezzvvoollttaarree ((CCRREEDD)) ccaarree vvaasseerrvvii llaa îîmmbbuunnăăttăăţţiirreeaa ccaalliittăăţţiiii sseerrvviicciiiilloorr eedduuccaaţţiioonnaallee ooffeerriittee ddee ggrrăăddiinniiţţee.. CCeennttrruull,,ssttaabbiilliitt llaa GGrrăăddiinniiţţaa ccuu PPrrooggrraamm PPrreelluunnggiitt nnrr.. 1122,, vvaa rreepprreezzeennttaa uunn ppooll ddee ppeerr��

ffeeccţţiioonnaarree aa ccaaddrreelloorr ddiiddaaccttiiccee,, ccaarree vvoorr bbeenneeffiicciiaa aaiiccii ddee ttoott cceeeeaa ccee aauu nneevvooiiee ppeennttrruu ddeezz��vvoollttaarreeaa pprrooffeessiioonnaallăă..

ÎÎnn lluunnaa ffeebbrruuaarriiee aa aavvuutt llooccllaa GGrraaddiinniiţţaa ccuu PPrrooggrraamm PPrree��lluunnggiitt şşii CCrreeşşăă ““TTIICC PPIITTIICC””MMiioovveennii,, ddeesscchhiiddeerreeaa CCeenn��ttrruulluuii ddee RReessuurrssee ppeennttrruu EEdd��uuccaaţţiiee şşii DDeezzvvoollttaarree””�� CCRREEDD..LLaa mmaanniiffeessttaarree aauu ppaarrttiicciippaattooffiicciiaalliittăăţţiillee llooccaallee..

Acest Centru va servi la îm-bunătăţirea calităţii serviciiloreducaţionale prin îngrijirea şiprotecţia copiilor, colaborareacu părinţii şi cadrele didacticedar şi prin servicii de formare,informare şi consiliere.

SSPPRRIIJJIINN PPEENNTTRRUU ÎÎNNTTRREEAAGGAA CCOOMMUUNNIITTAATTEE

Centrul de Resurse pentruEducaţie şi Dezvoltare”- CREDare ca parteneri Consiliul Local

Mioveni, I.S.J Argeş, psihologi,medici, părinţi, cadre didac-tice, asistenţi sociali. Beneficia-rii acestui proiect sunt copiiimai mici de 7 ani, părinţii,cadrele didactice şi comuni-tatea din Mioveni.

RREEŢŢEEAA NNAAŢŢIIOONNAALLĂĂ DDEE CCEENNTTRREE

Centrul de Resurse pentruEducaţie şi Dezvoltare de laMioveni face parte dintr-o reţeanaţională de peste 300 de cen-tre similare. Acestea sunt înfi-inţate în cadrul Proiectuluipentru reforma educaţiei(PRET), desfăşurat de MinisterulEducaţiei Cercetării şi Inovăriicu finanţare de la Banca deDezvoltare a Consiliului Eu-

ropei. CRED -urile sunt înfi-inţate exclusiv în unităţile ur-bane şi vor oferi serviciicomplementare grădiniţelor,funcţionînd ca centre de infor-mare, comunicare, formare şidiseminare a informaţiei, atâtpentru părinţii copiilor preşco-lari cît şi pentru personalul di-dactic şi nedidactic dingrădiniţe şi creşe. Mai multdecît atît, la CRED se poateadresa pentru informare oricemembru al comunităţii care areun proiect sau o iniţiativă cevizează domeniul educaţieicopiilor sub şapte ani. CRED vaavea în atribuţii şi stabilirealegăturii între toate serviciiledestinate copiilor de vârstepreşcolare din comunitate.

Investiţie în educaţie

LLAA GGRRĂĂDDIINNIIŢŢAA CCUU PPRROOGGRRAAMM PPRREELLUUNNGGIITT NNRR.. 1122SS��AA DDEESSCCHHIISS UUNN CCEENNTTRRUU DDEE RREESSUURRSSEE PPEENNTTRRUU EEDDUUCCAAŢŢIIEE ŞŞII DDEEZZVVOOLLTTAARREE

14


CCoonnssiilliiuull LLooccaall aalloorraaşşuulluuii MMiioovveennii,, CCeenn��ttrruull CCuullttuurraall şşii CCeennttrruullddee IInnffoorrmmaarree EEuurrooppaa aallPPrriimmăărriieeii MMiioovveennii aauuoorrggaanniizzaatt aa IIVV��aa eeddiiţţiieeaa FFeessttiivvaalluulluuii –– ccoonnccuurrssddee lliimmbbaa şşii lliitteerraattuurraarroommâânnăă „„NNiiccoollaaeeRRiizzeeaa””..OOrrggaanniizzaattoorriiii şşii��aauupprrooppuuss uurrmmăăttooaarreelleeoobbiieeccttiivvee:: � dezvoltarea simţuluilingvistic al elevilor;� stimularea gustuluipentru lectură şi pen�tru o exprimare scrisăcorectă;�familiarizarea elevi�

lor cu atmosfera deconcurs şi cu o modali�tate nouă de a redactao lucrare scrisă, difer�ită de cea a olimpiade�lor şcolare;

Concursul s�a des�făşurat astfel:

Fiecare şcoală aprezentat câte trei lu�crări pentru fiecarenivel de clasă, respec�tiv 12 lucrări (V�VIII).

Concurenţii au tre�buit să realizeze uneseu de 50 rânduripornind de la ideea„Totul e posibil pentrunoi. De nu?” având catemă şcoala.Premiile au fost:

CCLLAASSAA AA VV��AA� PPrreemmiiuull II: Pană Bog�dan – Şcoala „Liviu Re�breanu”;� PPrreemmiiuull aall IIII��lleeaa: Crîn�gaşu Alexandra –Şcoala „GeorgeTopârceanu”;� PPrreemmiiuull aall IIIIII��lleeaa:Mandu Silvana –Şcoala „GeorgeTopârceanu”;� PPrreemmiiuu ppeennttrruu ppaarrttiicc��iippaarree: Mănescu Oana –Şcoala „Liviu Rebre�anu”.CCLLAASSAA AA VVII��AA� PPrreemmiiuull aall IIIIII��lleeaa:Popescu Alexia –Şcoala „Liviu Rebre�anu”;CCLLAASSAA AA VVIIII��AA� PPrreemmiiuull II: Uţă Iulia –

Şcoala „Liviu Rebre�anu”;� PPrreemmiiuull aall IIII��lleeaa: Pet�rică Roxana – Şcoala„Liviu Rebreanu”;� PPrreemmiiuull aall IIIIII��lleeaa:Dobre Andrei – LiceulTeoretic „Iulia Zam�firescu”.CCLLAASSAA AA VVIIIIII��AA� PPrreemmiiuull aall IIIIII��lleeaa:Lupu Claudia – Şcoala„Liviu Rebreanu”.

Premiile au fostoferite, ca de fiecaredată, de către familiaRizea, Centrul Culturalşi Centrul de InformareEuropa al Primărieioraşului Mioveni.

MMaarriiaa PPAANNĂĂ

15

PPrreemmiieerreeaa lluuccrrăărriilloorr aa aavvuutt lloocc llaaCCeennttrruull CCuullttuurraall MMiioovveennii

BULETIN CULTURAL DE MIOVENI NR.2/2010 eseu

IIaattăă eesseeuurriillee ccăăşşttiiggăăttooaarree::

EElleevv:: AAlleexxiiaa PPOOPPEESSCCUUCCllaassaa:: aa VVII�� aa CCŞŞccooaallaa LLiivviiuu RReebbrreeaannuu ,,MMiioovveennii

După cinciani petre-cuţi alături

de colegii mei, nu potuita prin câte peripeţiifrumoase sau maipuţin frumoase am tre-cut cu toţii.

Chiar din primii anine-am apropiat unii dealţii, şcoala fiind ceacare ne-a unit, ne-a ed-ucat si ne-a orânduitca pe un întreg.

În şcoală fiecarecopil a găsit tot spi-jinul în doamnele în-văţătoare pe parcursula patru ani de în-văţământ primar, iarmai târziu în domniiprofesori de care s-auapropiat ca de niştepărinţi iubitori şi gri-julii.

Şcoala este loculunde înveţi primelelitere din alfabet, undepoţi să te destăinui,unde legi prietenii pecare nu le poţi uitaniciodată.

În acest lăcaş înveţilucruri care te potajuta în viaţă şi te potîndruma spre o uşă pe

care o poţid e s c h i d edoar pătrun-zând în acealume.

Ş c o a l aeste loculunde poţi săpătrunzi într-o lume debasm, cu pro-fesori care tea p r e c i a z ădacă înveţi,cu locuriunde nu aiputut încă să dezlegiacea enigmă şi pe careo s-o înţelegi doar cuajutorul logicii.

Fiecare elev şi-agăsit pe parcursulacestor ani de şcoală oocupaţie nedesluşităîncă în interiorul su-fletului, dar descoper-ită de un profesor saude un învaţător dornicde a cunoaşte talentulsclipitor din lăuntrulinimii de copil nevino-vat.

În fiecare şcoală ex-istă activităţi extraşco-lare la diferite materiiunde poţi deschide o

poartă spre auto-cunoaştere şi de-scoperirea talentuluiînnăscut.

Şcoala este loculunde înveţi să trăieştisănătos şi să-ţi placăsă-ţi traieşti copilăriadin plin.

Aceasta instituţie tepregăteşte pentru unnou capitol din viaţafiecăruia, acela de a fiadult.

În această corabiecu piraţi ce au sufleteînchise, care se luptăpentru a ajunge lamal, puţini reuşesc sădepăşească duelul din-tre reuşită şi esec.

Această luptă con-tinuă până cândfiecare pirat îşi de-schide sufletelul cătredascălii lor şi îşi pot în-frânge frica de a fi as-cultat.

Ajunşi la mal existăînvinşi şi învingători:aceştia suntem noi ele-vii, constiincioşi şi cu-rajoşi.

Prin tot ceea ce amînvăţat şi voi învăţami-am dat seama cătotul în viaţă este posi-bil dacă vrei şi dacăpoţi. Nu este niciopoartă pe care să nu odeschizi cu voinţă.

16

BULETIN CULTURAL DE MIOVENI NR.2/2010 eseuEElleevv:: IIuulliiaa �� AAlleexxaannddrraa UUŢŢĂĂCCllaassaa:: aa VVIIII�� aa EEŞŞccooaallaa LLiivviiuu RReebbrreeaannuu ,, MMiioovveennii

În viaţă totuleste posibil, însănu toţi oameniisunt demni de a re-aliza imposibilul fi-indcă ei nu-şidoresc asta.

Pentru a puteatrebuie să vrei, iarpentru a vrea tre-buie să-ţi doreştidin tot sufletul.

Trebuie să-ţi ex-ploatezi toate ca-pacităţile fizice,psihice şi spiritualepentru a izbuticeea ce alţii nicinu-şi pot închipuică pot face. Nimicnu este imposibil,ci este extraordinarde greu de obţinut.Viaţa este dată săfie a luptătorilor şimuncitorilor, adicăcei care vor să-ifacă faţă; de astasunt mai fericiţi ceicare sunt optimiştipentru că luptăpentru scopul lor şiau parte de ceeace-şi doresc. Iar ceicare se luptă cugreutăţile vieţii deasemenea au partede ceea ce îşidoresc. Un pes-imist nu va câştigabătălia cu viaţadeoarece el tindesă renunţe la ea şiatunci viaţa îl vadirija aşa cum vavrea ea, nu cumvrea omul respec-tiv, iar asta este

egal cu pierderealibertăţii.

Din cele maivechi timpuri,omul a ţintit spre ademonstra că nuexistă limite, căbarierele pot firupte indiferent delungimea, lăţimeasau grosimea lor.

Nu este munteprea înalt ca să nu-l urci, nu e prob-lemă prea grea săn-o rezolvi, nu eocean prea întinssă nu-i poţi atingemalul, atunci cândcrezi. De aceeatindem să exclu-dem ideea că sun-tem limitaţi.

Într-adevăr, nuştim totul, nu sun-tem desăvârşiţi,dar golurile din noinu ar trebui să nedescurajeze, cidoar să serveascăasemenea unuistimul pentru acreşte zi de zi maimult şi pentru a neperfecţiona.

Nu ne vomcunoaşte niciodatăcapacităţile dacănu le punem laîncercare şi dacănu ne stabilim unscop. Întotdeaunava rezulta între-barea: “Dacă amajuns până aici,oare cât de departemai pot să merg?”Şi tot aşa, pas cu

pas, ne desprin-dem de pământ şiputem zbura.“Cerul e limita.”Oare să fie ade-vărat? Vom afladoar dacă încer-căm.

Problema e căne dăm bătuţi preauşor şi la primulfiricel de vânt neclătinăm. Acestlucru ar trebui sădispară, fiindcăputem face totul şiavem persoanecare ne susţin, carene întăresc necon-tenit în drumulnostru.

Fiindcă noi cre-dem că totul esteposibil, putemmişca mâinile caremişcă lumea şicererile mari ducla răspunsuri mari,iar scopurile înalteduc la realizărimăreţe.

Totul e posibilpentru noi. De cenu ?...

Între posibili-tate şi imposibili-tate nu existăgraniţe de depăşit .Atunci când ai omotivaţie puter-nică de a-ţi în-deplini scopurile.

Totul se poateobţine chiar dacădrumul sprereuşită este dur şigreu, atâta vremecât doreşti din tot

sufletul tău ceva,iar acea dorinţă nueste un simplucapriciu, vei găsiputerea de amerge înainte şi dea-ţi atinge scop-urile, trebuie doarsă vrei.

Nu construiziduri în inima tacăci pentru a reuşiai nevoie doar deo inimă curată, desuficientă voinţă şiîn primul rând deun scop nobil. Totceea ce faci înviaţă să fie făcutdin suflet, cu pasi-une, să te stră-duieşti mai întâi săveghezi asupranevoilor tale, sălupţi să le în-deplineşti, să re-nunţi la întrebări,să nu mai astepţirăspunsuri, să fiidoar tu şi dorinţata. Pentru că dacănăzuieşti la ceva şite înarmezi cu put-ere de sacrificiu,cu ambitia de a-ţidepăşi propriilelimite şi toate ob-stacolele inerentece-ţi blocheazăcalea, atunci cucertitudine toateacestea îţi vorgaranta succesul.Puterea se află întine, trebuie doarsă ştii să o cauţi.

În situaţiileacestea, nu trebuie

uitat un lucrufoarte important,probabil cel maiimportant: SPER-ANŢA, căci fărăea nimic nu eposibil, iar flacăraei îţi va menţineviu visul , oricât degreu ar fi şi oricâtde departe s-ar în-trezări împlinirealui.

Speranţa moareo dată cu noi, eafiind garanţia exis-tenţei unui vis.

Cu acestă armă,având speranţa departea ta, poţi de-veni stăpân pedestinul tău, poţidobândi putere,curaj şi siguranţăde oriunde căciaceste trei calităţiesenţiale se află întine.

Oamenii nu tre-buie să fie în-lănţuiţi deneputinţă, ci să fiedeterminaţi înacţiunile lor, rezis-tenţi la efort şi sănu abandonezeniciodată ceea ce-şi propun. Dacăîşi armonizeazăidealurile cu posi-bilitaţile lor realede a le înfăptui,fiind realişti, ei ardobândi ceea ce-şipropun , deoarece"totul e posibil..."

17


15 Septembrie-ziua începeriiunui nou an

şcolar, zi de mareemoţie.

O fetiţă cu codiţepăşeste timid în curteaşcolii şi intră în şcoală.

Sunt eu, elevă declasa a V- a. Încăpereaeste frumoasă darneprimitoare, parcă.Privesc în jur. Obrajiiîmi ard. “Ce mă fac?Nu cunosc pe nimeni,nu o mai am alături pedoamna învăţătoare!Voi reuşi să fiu o elevăbună?”

Sunt întrebări careîmi răscolesc mintea şisufletul.

Doi ochi blânzi,care ne închid pefiecare într-o cutiuţă şiun glas duios, glasuldomnişoarei dirigintărăspunde întrebărilormele ,,Nu te speria!’’

Totul este posibil. Tre-buie doar să vrei şi săai încredere în tine.

Şi piesa de teatru aînceput. Fiecare oră decurs îşi avea regizorulei, scena şi actorii erauaceiaşi dar rolurilediferite.

Ascultam explicaţi-ile cu acea lumină adorinţei de a cunoaşte,încercam să înţelegnoţiunile noi şi cândtavalugul era mai greuîmi veneau în ajutoracele două cuvintemisterioase “Este posi-bil!”.

Şi într-adevăr a fostposibil.

Am legat prieteniicu colegii şi cu domniiprofesori, am pus sufletla înfrumuseţarea cla-sei şi m-am tot gânditcum o pot răsplăti pedomnişoara dirigintă

pentru sfatul dat, pen-tru că a pus acea piatrăde rezistenţă la temeliapregătirii mele.

Cum? Demon-strându-i că îmi placeobiectul limbaromână, specialitateadânsei.

Am citit mult, ampătruns în palatul decleştar al prinţilor şiprinţeselor, am ascul-tat la gura sobeipoveştile lui Ion Cre-

angă, am colindat pă-durea şi am ascultatmurmurul izvoruluialături de Mihai Emi-nescu şi am înţeles că,,A vorbi frumosromâneşte înseamnă afi colindat de dor, ascrie frumos româneşteînseamnă a fi găsitcărarea dorului spredor’’, după cumspunea scriitorul FanuşNeagu.

Rodul muncii meleeste bucuria mea,rodul muncii dom-nişoarei dirigintă sunteu, compunerile mele,rezultatele noastre.

Dar, cel mai maredar câştigat este acelade a nu ceda niciodatăîn faţa urcuşului, de aşti să păşesc numai pepetale de trandafir ci şipe spini pentru că“este posibil !”.

EElleevv:: OOaannaa AAnnttoonniiaa MMĂĂNNEESSCCUU CCllaassaa:: aa VV�� aa BB MMiioovveennii

18


Cuemo ţ i eîn suflet

trăiesc şi acumfiorul acelei zilede toamnă, cândeu păşeam timid,cu paşi înceţi spreşcoală. Eram uncopil de doarşapte anişori,sfios, ruşinos,emotiv şi foarteneîncrezător înpropriile meleforţe. Totdeunamă temeam deceva, neavândniciodată sufi-cientă încredereîn mine.

Dar timpul atrecut şi odată cuel am crescut şiam devenit uncopil stăpân şisigur pe mine, peforţele mele, peputerile mele. Văîntrebaţi cum des-a putut întâmplao aşa de mareschimbare într-untimp atât descurt? Ce sau cinem-a putut modelaatât de bine?Răspunsul este pecât de simplu, peatât de adevărat.

Am ajuns laşcoală, iar acestaa fost primul pascătre un nou în-ceput, către olume care avea sămă schimbe pen-

tru totdeauna. Şinu doar şcoala afost cea care acontribuit la ceeace sunt acum.

Ajunsă aici amîntâlnit-o pedoamna învăţă-toare, persoanacare asemeneaunei zâne dinpoveşti, avea săf o l o s e a s c ăbagheta magicănu pentru a creapalate sau hainefrumoase, ci pen-tru a modela su-flete. Ea a fost ceacare a picurat însufletul fiecăruiadintre noi bucuriacunoaşterii, a de-scoperirii de lu-cruri noi şi maiales ne-a pus însuflet dragosteapentru frumos.Doamna învăţă-toare a fost ceacare ne-a învăţatsă ne cunoaştem,să ne descoperimşi să neînţelegem, pentrucă numai aşaputeau şi ceilalţisă ne descopereexact cum sun-tem.

În cei patru anipetrecuţi împre-ună ne-a purtatpe covorul ferme-cat al cărţilor,făcându-ne să cre-dem că şcoala nu

este un loc al ”tor-turii”, ci mai de-grabă locul deunde plecam înfiecare zi într-ocălătorie. Ade-vărat, destinaţiaera în fiecare zialta.

Într-o zi eramîn împărăţiacifrelor, altă datăam călătorit întimp pentru acunoaşte maibine istoria zbuci-umată a neamuluinostru, dar decele mai multe orifost în minunatalume a poveştilor.Glasul duios al iu-bitei mele învăţă-toare, mi-aistorisit atât defrumos despreeroii din poveşti,încât mă visam eua fi o prinţesă sauchiar IleanaCosânzeana dinb a s m e l eromâneşti.

Dar, dintretoate învăţăturilepe care le-amprimit cea maiimportantă dintreele a fost aceeade a avea în-credere în ceea cefacem, de a credecu tărie în viselenoastre oricât degreu realizabile arpărea şi mai alessă credem în ceea

ce suntem. Iareu, am început săcapăt această în-credere prin par-ticipările mele latot felul de con-cursuri sau com-petiţii. Acolo auîncolţit semniţeleîncrederii în minepe care doamnaînvăţătoare lesădise în sufletulmeu.

Am învăţat căvisele noastre nehrănesc sufletul,că nimic nu esteimposibil dacă îţidoreşti cu ade-vărat şi încerc înfiecare zi să nu-mi încui visele şisperanţele într-uncufăr vechi pecare să-l deschidmai târziu, cândvoi fi mare. Suntconvinsă că, dacăvreau, pot atingecerul, pot dansacu luna, şi de cenu, pot culege înfiecare seară câteo stea pe care s-odăruiesc cuivadrag.

De aceea,doamna învăţă-toare este pentrumine, una dintrepersoanele celemai importantedin viaţa mea. Aştiut să ne asculte,a avut răbdare săne cunoască, să

ne descopere.Ne-a încurajat săne descurcăm sin-guri, să încercămsă rămânem copiicu sufletul indifer-ent de ce vârstăavem şi să ne bu-curăm de tot cene înconjoară.

Iată cum, de lacopilul timid şineîncrezător deacum câţiva ani,am reuşit să devinstăpână pe mine,încrezătoare cătotul în viaţă esteposibil, dacă îţidoreşti cu ade-vărat. Sunt con-vinsă că nu aş fireuşit fără aju-torul doamneimele învăţătoare.Mi-am dat seamacă a fost pentrumine ca un sculp-tor care nu a cio-plit sau şlefuitvreo piatră sauvreo marmură, cia reuşit un lucrumult mai greu, săşlefuiască suflete.

Pentru toateacestea şi pentrumulte altele carenu au fost spuse –doamnă învăţă-toare – vămulţumesc!

EElleevv:: AAlleexxaannddrraa CCRRÂÂNNGGAAŞŞUU CCllaassaa:: aa VV�� aa CC ŞŞccooaallaa GGeeoorrggee TTooppâârrcceeaannuu ,, MMiioovveennii

19


Au trecutc â ţ i v aa n i

buni de la primamea zi deşcoală şi mi-oamintesc deparcă ar fi fostieri. Încă maiam la păstrareprima uniformăpe care am pur-tat-o.

E m o ţ i aprimei mele zileca elev. Nubănuiam atuncică va fi un drumlung, frumos,din care am în-văţat în primulrând că viaţa emai mult decâtceea ce se vedela suprafaţă. Eraprima mare re-alizare.

E ciudat cumla 7-8 ani totulpare atât de sim-plu. Doamnaînvăţătoare ne-ainvitat în sălilede clasă şi a stri-gat pentruprima dată cata-logul. Ceemoţionat măsimţeam! Îmi vastriga numele înfaţa clasei ! M-am aşezat lin-iştit în primabancă. A de-venit locul încare totul eraposibil. Aveamatâtea de de-

scoperit. Şieram atât deîncântaţi de per-spective. Eraprimul pas sprelumea oame-nilor mari.

Fiecare copilera ca scos dincutie. Colegeleaveau părulprins în cozi,dar ce m-a im-presionat celmai mult a fostzgomotul acelade fond: zeci deglasuri de copii,care încă îşi maiţineau mamelede mână, careîncă mai se as-cundeau înspatele lor,vocea ca untunet a direc-torului când ne-a spus Bine ativenit! Toateacestea îmi paratât de apropi-ate. Lacrimile pecare unii din noile-au vărsat înprima zi deşcoală au fostpure. Au izvorâtdin teama noas-tră de necunos-cut, teama pecare am învins-otreptat, auizvorât din bu-curia noastra dea face primiipaşi în viaţă, auizvorât din su-fletul nostru

curat. Acum nuştiu dacă maipot plânge cumam plans atunci.

Am fost zileleacestea să îmirevăd banca.Am constatat căa supravieţuit cubine. Patru anide zile am scrispe ea lucruri ceacum mi se paratât de banale.Atunci înce-peam să le de-scopăr. Undedragoste nu e,nimic nu e.Prima mea in-scripţie. Ce eciudat e ca a de-venit crezulmeu. Doamnaînvaţătoare adevenit o adoua mamă şine-a luat subaripa ei protec-toare. Patru anide zile ne-aoblojit rănile,ne-a îndrumatpaşii spre olume mai buna,o lume în carefiecare aveadreptul săviseze. A de-venit o per-soană dragănouă. Fiecare s-a ataşat în felullui de ea. Şiacum maimergem să ovizităm cândavem timp. Dis-

cuţiile noastreerau atât depuerile, atât desincere...

Cred că astaface parte dinmiracolul de a ficopil. Veşnicaîntrebare: Cevrei să te facicând vei fimare? Probabilca mulţi dintrefoştii mei coleginu îşi mai am-intesc ce auraspuns, dar toţivoiau să fiepompieri, as-tronauţi, medicisau ingineri. Euvoiam să crescmare. Şi atât.Din prima zi deşcoală îmi am-intesc şi câtegaroafe erau înbuchetul de floripe care l-amoferit învăţă-toarei: cinci.Atunci am roşitpentru primadată.

Aveam să de-venim în timp ofamilie. Eramfericiţi că numai suntemnişte ne-cunoscuţi pestradă, salutamnoii colegi zgo-motos, să măasigur că m-amauzit. Eram elevîn clasa I-a şinimic nu mi se

părea imposibil.Teama, timidi-tatea, toate s-audestramat subcupola mirificaa clasei. Amlegat primeleprietenii, caremai durează şiacum. Amdesluşit primeletaine ale alfa-betului, acelmonstru care nune lasă pe noi săcitim ziarele,care îi punea pepărinţii noştri săne citească cescria la televi-zor.

A urmat maitârziu chinulnumit tabla în-mulţirii. Ce greupărea atunci săsocotim cât facedoi ori doi.Acum am în-văţat să stăpâ-nesc cuvintele,am învăţat şi săînmulţesc, darnu mai ştiu sămă bucur înf i e c a r edimineaţă cămerg la şcoală.Acel univers încare eram eroine aparţinea întotalitate. Acumne rătăcimprintre pică-turi…

EElleevv:: PPaannăă BBooggddaann CCllaassaa:: aa VV�� aa CC ŞŞccooaallaa LLiivviiuu RReebbrreeaannuu,, MMiioovveennii

20

BULETIN CULTURAL DE MIOVENI NR.2/2010 eseuEElleevv:: PPeettrriiccăă RRooxxaannaaCCllaassaa:: aa VVIIII�� aa DDŞŞccooaallaa LLiivviiuu RReebbrreeaannuu ,, MMiioovveennii

Mi-aduca m -i n t e ,

cu multă nostalgie,de una dintre celemai frumoase zilede toamnă dinviaţa mea de pânăacum, cea care mi-a oferit bucuria dea păşi pentruprima dată în uni-versul plin defarmec şi mister alşcolii. Au trecutmulţi ani deatunci, dar totuşiamintirea aceleiprime zile deşcoală va rămâneîn mintea, inima şisufletul meu ca oflacără veşnic vie!

Eram aşa de bu-curoasă că merg laşcoală, parcăpăşeam pe untărâm de basm.Şcoala eracastelul dinpoveste, iar eubobocul cu paşimici şi cu ghioz-danul în spate, cestrângea mînamamei, atuncicând se îndreptaspre şcoală.

Eram mândrăde mine şi în ace-laşi timp stăpânităde mari emoţii...M-am uitat în jur şiam văzut omulţime de copiiînsoţiţi de părinţii,care, ca şi mine,aşteptau nerăbdă-

tori sa intre în acelcastel farmecat.Când am păşitpragul clasei amavut pentru mo-ment impresia căam intrat în sala debal a celui maimare şi mai im-punător castel.

G e a m u r i l estrăluceau ca niştemari cristale, băn-cile frumos rân-duite parcă nechemau la ele, flo-rile făceau şi eleplecăciuni de bunvenit.

Cu voce blândăşi căldură înprivire, ne-a în-tâmpinat, înpragul clasei zânabună a visurilormele: învătătorea!Din prima bancă,acolo unde amfost îndrumată dedoamna învăţă-toare, puteamprivi la imensatablă neagră caabanosul, pe careerau scrise celemai frumoaselitere ce le-amvăzut vreodată:BUN VENIT!

Eram fascinatăde tot ceea ce seîntâmpla în jurulmeu şi aşteptamcu multă nerăb-dare să văd ce vaurma. Cărţile erauspiriduşi, iar stiloulera prietenul ce

mă ajuta să scriufrumos. Trăiampentru prima datăsentimente pe carenu le mai trăisem.

Priveam cumult nesaţ la totceea ce mă încon-jura. În scurt timp,îndrumat de în-văţătoare, fiecarecopil a fost aşezatla locul lui înbancă. În clasă s-aaşternut liniştea.Cu voce caldă, eaa început primalecţie. Ne-au fostprezentate cărţile,programul caretrebuia urmat pen-tru fiecare zi înparte. A urmat şiprima oră de scris!Literele aşternutepe fila imaculată acaietului, păreaumici pitici jucăuşicare alergau, sealăturau formândcuvinte menite săne ajute în a de-scoperi lucruri noi.

Toţi aceşti miciomuleti păreau aasculta o fiinţă in-vizibilă nouă, ur-mând cu stricteţeindicaţiile aces-teia. A urmat apoiora de aritmeticăcu cifre dansând şis p u n â n d u - ş ifiecare povesteaei. Pentru a ne de-termina să în-drăgim şi mai multşcoala, învăţă-

toarea a comparatfiecare cifră cu unanume lucru saufiinţă. A venit şiora de desen undefiecare dintre noi atrebuit să dea frâuliber imaginaţiei.Eram extrem deîncântată că voiputea să scriu şi săcitesc şi parcăvoiam ca zânabună să vină şi să-mi dea puteri săpot învăţa totulîntr-o clipă.

Poveştile dinabecedar înce-puseră să nu maimi se pară ceva denedesluşit, totulîncepea să prindăcontur şi am înţe-les că fiecare cu-vânt are un rolbine stabilit. Aurmat şi o pauză,bine-venită totuşi,deşi parcă am fivrut să desluşimmai mult din ceeace lumea min-unată a cărţilor neascunsese pânăatunci.

După pauză, aurmat o altă sur-priză de proporţii:am aflat ca zânanoastă cea bunăne va încântaauzul cu melodiicântate la vioară.Sunetul viorii şivocea caldă a în-văţătoarei ne-aufascinat. Florile,

care parcă ascul-tau şi ele, încercausă schiţeze undans de bun venit.Atunci am obser-vat că şi afară,frunzele înce-puseră dansul,probabil că muz-ica se auzea din-colo de ferestre şicrăiasa toamnă adecis să ne ofereun binemeritatspectacol pentruprima noastră zide şcoală.

D e o d a t ăclopoţelul auriu arăsunat şi atunciam aflat cu o oare-care tristeţe căprima zi de şcoalăse apropie desfârşit. Am strânscu grijă totul şi le-am aşezat înghiozdan, ne-amluat rămas bun dela colegi şi păşindagale am părăsitcurtea şcolii. Dupăcâţiva paşi m-amîntors şi am privit-o din nou. Eramfericită căreuşisem să o aducla dimensiunilemele, că îmiaparţinea şi căputeam săcotrobăi prinfiecare colţişor şimai ales că acoloTOTUL ERA POSI-BIL!

21

BULETIN CULTURAL DE MIOVENI NR.2/2010EElleevv:: LLuuppuu CCllaauuddiiaaCCllaassaa:: aa VVIIIIII�� aa EEŞŞccooaallaa LLiivviiuu RReebbrreeaannuu ,, MMiioovveennii

Şcoala este oinstituţie bazatăpe disciplină, ed-ucaţie şi formareamicului şcolarpentru viată. Eaeste o a douacasă pentru noielevii şi în cadrulacesteia învăţămnorme de con-duită în societate,ne dezvoltăm int-electul şi par-curgem operioadă de plinăînflorire către unviitor strălucit.

Încă de laprimii paşi cătreaceastă nouă casăsimţim o pro-fundă emoţie şiun puternic senti-ment de fericire,căci la şcoalăvom gasi multedintre răspun-surile la unele în-trebări ce păreauconfuze, tot aicivom găsi şi ceimai buni prietenicare pot rămâneaşa pe tot parcur-sul vieţii. Cei maifrumoşi ani suntanii de şcoală.Fiecare, mai de-vreme sau maitârziu va gustadin cei mai fru-moşi ani, anii deşcoală, anii carenu se uită cirămân gravaţi înfiecare inimă cu

cele mai min-unate amintiri.Şcoala este casaşi profesoriipărinţii care nu seuită niciodată şine aşteaptă cudor pe fiecare sărevenim.

La şcoalătrecem prin maimulte etape.Prima etapă esteformată dinclasele I-IV, carereprezintă, de alt-fel, perioadanoastră de for-mare, când adoua noastrămamă estedoamna învaţă-toare, persoanacare ne formeazăcomportamentulpropriu şi ne de-schide calea cătreviitor. Cea de-adoua etapăy esteuna mai com-plexă, temelia dela care pornimconstruirea pro-priului scop înviaţă. Cea de-atreia etapă esteliceul care de-schide calea unornoi perspective,alături de alţiicopii şi alţi profe-sori într-o altă in-stituţie. Se spunecă anii de liceusunt cei mai fru-moşi, dar toto-dată şi cei care ne

supun la maimulte sacrificii,care se vordovedi beneficepentru viitoareanoastră carieră.Apoi, şcoala con-tinuă să facăparte din viaţanoastră prinalegerea propriede admitere la ofacultate, careeste şi etapa fi-nală a formăriinoastre cacetăţean al uneiţări, precum şiopţiunea care neva da posibili-tatea alegerii uneislujbe pe care opreferăm şi sun-tem capabili să orealizăm.

Şcoala estetreapta pe caretrebuie să urcămpentru a ajungeîn vârf, acolounde ne dorim cutoţii să ajungempentru a ne în-deplini idealul înviaţă.

Prima încercarea fost primulsunet caracteristicoricarui începa-tor-elev. Primulzâmbet, primulbuchet de floridăruit din sufletp r o f e s o a r e i ,primul pas alăturide învăţătoare înclasă, primul

sunet alclopoţelului dusîn propria mânăde copil pentru avesti 1 septem-brie, toate aces-tea te fac să tepomeneşti într-olume nouă, în-cepătoare, plinăde tainele învăţă-turii, ale cărţilor,şi să te reculegimai apoi în pa-ginile timpului caun erou al uneipovestiri.

Fiecare primsunet este un în-ceput, fiecareultim sunet esteun sfârşit şi un în-ceput al sfârşitu-lui, de fapt în aniide şcoală se iaucele mai impor-tante decizii şi teformezi ca per-sonalitate pentrua-ţi crea o cale avieţii. În anii deşcoală te simţi celmai fericit şi veselcopil din lume,alături de colegişi prieteni,căpătând o ade-varată experienţăa vieţii.

În băncile şcoliigăşeşti un simplurefugiu al sfereitale, deoarece nueşti în singură-tate, sunt şicolegii şi profe-sorii care te vor

susţine mereu, înfiecare clipă. Deasemenea, în aniide şcoală apar şiprimele vise,primele dorinţedespre viitorultău. Alături deglume şi prietenite simţi mai cura-jos, stăpân peforţele proprii şimai încrezător. Înacest minunattimp reuşeşti sădevii matur, săînţelegi ceea cedoreşti să devii.

Şcoala este fun-damentul, podulpe care trebuiesă-l trecem ca săne atingemscopul, este sper-anţa către îm-plinirea unuiideal, dar cea maiimportantă esteşansa care ni seoferă pentru a neforma ca omdemn al societaţiiîn care trăim. Cao a doua locuinţăa noastră, ea estecel mai marecâstig pe care îlputem dobândinumai dacă neexprimăm dorinţade a-i urma caleacare ne va ducela un succesgarantat.

22

BULETIN CULTURAL DE MIOVENI NR.2/2010 ESEU

Cuvântul educaţieeste de origine latină şiderivă din substantivul„educatio” careînseamnă creştere,hrănire, cultivare. Edu-caţia are sarcina de apregăti omul ca ele-ment activ al vieţii so-ciale.

Educaţia este un tipparticular de acţiuneumană, o intervenţiesau direcţionare, o cat-egorie fundamentală apedagogiei.

Platon definea edu-caţia ca fiind „arta de aforma bunele de-prinderi sau de a dez-volta aptitudinile nativepentru virtute aleacelora care dispun deele.” Aristotel, în lu-crarea sa „Politica”,considera că „educaţiatrebuie să fie un obiectal supravegherii pub-lice şi nu particulare”.

Educaţia diferă de lao etapă istorică la alta,în funcţie de condiţiilemateriale şi spiritualeale societăţii. Educaţiaeste un fenomen social,specific uman, careapare odată cu soci-etatea, dintr-o anumitănecesitate proprie aces-teia – aceea a dez-voltării omului ca om,ca forţă de muncă şi fi-inţă socială.

Odată cu succe-siunea epocilor istorice

idealul, mecanismele,conţinuturile, final-ităţile educaţiei s-auschimbat, au evoluat şis-au perfecţionat. Edu-caţia este supusăschimbărilor istorice.

Sistemul educaţionalal românilor a cunoscuto organizare diferită,corespunzătoare princi-palelor etape ale dez-voltării statului. Astfelîn perioada regalităţiieducaţia se făcea înfamilie; în timpul re-publicii începe să semanifeste tot mai multpreocuparea pentru or-ganizarea învăţământu-lui; pe când în timpulimperiului sistemul deinstrucţie şi educaţiecapătă un caracter destat.

În România, edu-caţia s-a instalat într-oschimbare, ce pare deacum înainte o condiţienecesară a dezvoltării.De unde noutatea tonu-lui ce se remarcă înrapoartele oficiale. Înele, semnele de satis-facţie fiind mult mairare decât mărturisirealipsurilor. Departe de aîncerca un sentimentde jenă, în semnalarealipsurilor sau a difi-cultăţilor lor, au-torităţile care răspundde învăţământ nu maimanifestă repulsie faţăde autocritică. Şioricine este mult maiînclinat să le acorde în-credere. Schimbarea nueste resimţită ca o con-strângere, ci este dorită,chemată, provocată.Este limpede că de edu-caţie depinde dez-

voltarea economică,tehnologică, adminis-trativă, culturală a ţării.

Interesul manifestatpentru problemele dez-voltării tinerei generaţiiau favorizat creareaunei instituţii specialede educare, precum şielaborarea unei teoriipedagogice privindcopii de vârstă preşco-lară.

De-a lungul istoriei,educaţia şi-a demon-strat rolul vital pentrudezvoltarea civilizaţiei,culturii umanităţii, pen-tru creşterea graduluide ordine şi raţionali-tate în viaţa socială,pentru cultivarea valo-rilor spirituale şi con-ferirea în acest fel aunui statut elevatcondiţiei umane.

Prof. Mihaela JOIŢAŞcoala “Petre Tudose” Mălureni � Argeş

23


Structura pro-cesului de în-văţământ pe liniametodelor activede predare-în-văţare oferă în-văţătorului înorele de matem-atică un câmplarg de activitatecreatoare. Comu-nicarea mijlo-ceşte realizareafenomenului ed-ucaţional înansamblul său;ea este definităca relaţia princare interlocu-torii se potînţelege şi se potinfluenţa reci-proc.

R e a l i z a r e aacestui proces înclasă face posi-bilă îndepliniream u l t i p l e l o r

sarcini ce-i revinmatematicii înşcoală, ca disci-plină fundamen-tală. Elaborareaunei lecţii care săantreneze eleviiîn toate etapeleei, folosirea unormultiple formede activitate in-dependentă, diri-jarea şi mai aless t i m u l a r e avoinţei, atenţiei,i n t e r e s u l u i ,gândirii şi aptitu-dinilor, este unobiectiv majorcare trebuie ur-mărit permanentde fiecare învăţă-tor în munca zil-nică la clasă.Abordarea înlecţii a unui de-mers pedagogiccare să realizeze

atributele es-enţiale ale lecţieide matematică:conţinut, atractiv-itate, eficienţă, aupreocupat şi pre-ocupă pe majori-t a t e aînvăţătorilor.

Obiectivele dereferinţă ale în-v ă ţ ă m â n t u l u ipreşcolar vizeazăîn special as-pectele formativeale învăţării. Laşcoală se con-tinuă activitateadesfăşurată îngrădiniţe şi se ur-măreşte dez-voltarea fizică şiintelectuală aelevilor, însuşireamijloacelor fun-damentale de ex-presie umană,însuşirea calculu-lui elementar.

Un factor es-enţial al şcoliicontemporane îlconstituie re-alizarea unei par-ticipări active,creatoare aelevilor la proce-sul învăţării,asimilării şiaplicării în prac-tica vieţii, acunoş t in ţe lor ,priceperilor şi de-prinderilor în-suşite. Înrealizarea acestorsarcini o de-osebită impor-tanţă o prezintămetodele partici-pative depredare-învăţarecare să stimulezegândirea elevilor,munca indepen-dentă, capaci-

tatea de a aplicaîn practică celeînvăţate.

Din con-statările făcute laclasă şi citind lit-eratura de spe-cialitate, amajuns la con-cluzia că jocul înînvăţarea matem-aticii constituieun rol important.Pentru copil,,jocul estemunca, estebinele, este dato-ria, este idealulvieţii. Jocul estesingura atmosferăîn care fiinţa sap s i h o l o g i c ăpoate să respireşi, în consecinţă,poate săacţioneze” (,,Psi-hologie de l’en-fant”- Claparede).J u c â n d u - s e ,copilul descop-eră şi cunoaştelumea înconjură-toare, reflectăviaţa şi activitateaadulţilor pe careo imită în modspecific.

Jocul se poateînscrie ca ometodă activă înpredarea matem-aticii, cu rezul-tate foarte bune,poate fi consid-erat o activitatecognitivă speci-fică vârstei şco-lare. Personal,am acordat oatenţie deosebităacestei forme deînvăţare, folosindjocurile didacticeastfel încât ele săcorespundă cer-inţelor instructiv-

educative, exi-genţelor pro-gramei şcolare şisă respecte,înacelaşi timp, mi-nunata lume acopilăriei, în carejocul îşi arată dinplin multiplelevalenţe educa-tive.

Produsele cre-ativităţii învăţă-torului pot mărieficienţa comu-nicării instrumen-tale, având efectepozitive asupratransmiterii - în-suşirii de cunoşt-inţe.

Mulţi învăţă-tori creează exer-ciţii deosebite,jocuri, poves-tioare pentruelevi. Motivaţiaizvorăşte din dor-inţa rezolvăriiunora dintreproblemele în-văţării şi ale ran-d a m e n t u l u işcolar. Empatiaînvăţător - elev eun prim pas în re-zolvarea prob-lemelor date.Însă, atâta timpcât datele proble-mei sunt maiapropiate de in-teresele lor zil-nice, de ceea cele place: poveşti,animale, desene,rezolvarea va fifăcută cu maimultă plăcere.

Jocul îşipăstrează actuali-tatea în ciclul pri-mar, ca oactivitate plăcută,atractivă, princare se realizează

obiectivele în-văţării. Când în-văţarea esterealizată prin joc,plăcerea copilu-lui este maimare, interesulmai viu, iar activ-itatea de învăţareeste mult maiuşoară, creeazăanumite legăturiîntre copii şirezultatul activ-ităţii este impre-sionant.

Jocul intercalatîn procesul in-struirii are cali-tatea de a motivaşi stimula puter-nic elevii, maiales în clasa I,când încă nu auapărut intereselepentru activitateamatematică.

Important esteca în eforturilesale de a îm-bogăţi comuni-carea didactică,învăţătorul să nuuite că ,,nu tot cese spune se aude,nu tot ce se audese înţelege şiceea ce seînţelege nu de-pinde numai denoi”(L. Şoitu).

Utilizând joculdidactic în orelede matematicăreuşim să îm-binăm utilul cuplăcutul, abstrac-tul cu concretul,iar elevii îşi vorînsuşi cunoşt-inţele cu maimultă uşurinţă şicu plăcere.

Înv. Carmen VOICANŞcoala “Liviu Rebreanu”

35

91

7

24


Ca fenomen social, edu-caţia îşi schimbă finalităţileşi conţinuturile, formele deorganizare şi realizare, ca şimetodologiile, odată cuevoluţiile realizate în plansocial global. Adaptabili-tatea şi autoreglarea edu-caţiei la problematicasocietăţii, a spaţiului socialîn care se derulează,condiţionează semnificaţiasi eficienţa ei. Totodată însă,educaţia – la rândul ei – în-deplineşte un rol activ îndezvoltarea societăţii, pecare o influenţează. Ca prin-cipal factor de formare aresurselor umane necesaretuturor sectoarelor vieţii so-ciale, educaţia se constituieşi ca unul dintre factorii dedezvoltare a societăţii. Cualte cuvinte, schimbarea so-cietăţii implică nevoia unorreconsiderări în modul derealizare a educaţiei astfelca aceasta să ofere un cadruadecvat de dezvoltare a per-sonalităţii omului si să satis-facă exigenţele societăţii.Din perspectiva acestei re-laţii cu dublu sens, activi-tatea de educaţie trebuieprivită ca o construcţie aunui model interior decunoaştere, apreciere şi acţi-une în raport cu lumea încare trăim şi ca reconstrucţiecontinuă a acestui model,devenind o formă deadaptare a omului la lume şia lumii la om.

Având in vedere că în pe-rioada actuala societatearomânească presupuneschimbări în toate planurilesociale (politic, economic,cultural etc.), este firesc căîn sistemul de educaţie să seproducă reconsiderările pe

care le reclamă edificareaunei societăţi democratice.Ele privesc toate componen-tele şi laturile activităţii deeducaţie, de la organizare şistructuri instituţionale pânăla finalităţi, de la conţinuturipână la metodologii delucru.

Atitudinile adoptate înaceastă direcţie, privindrolul educaţiei în rezolvareaproblemelor lumii contem-porane, sunt dintre cele maidiferite. Ele se distribuie peun registru care exprimă, pede o parte, o poziţie scep-tică, conservatoare, de neîn-credere in puterea educaţieide a îndeplini un rol impor-tant în această direcţie, man-ifestând rezerve şi chiarîmpotrivire faţă de înnoirilece se impun în domeniul ed-ucaţiei, iar pe de altă parte oatitudine optimistă, con-structivă, militând pentruregândirea şi adaptarea sis-temului de educaţie în con-sonanţă cu exigenţe actualeşi viitoare ale vieţii sociale.Pe această poziţie sesituează numeroasele studiişi lucrări care îşi propun săgăsească şi să ofere răspun-suri adecvate diferitelorsfidări ale societăţii contem-porane. În cadrul acestorsoluţii posibile pot fi incluseşi “noile educaţii”, adicănoile tipuri de conţinuturi şiobiective educaţionalemenite să adapteze sis-temele educative la impera-tivele generate deproblematica lumii contem-porane.

Tradiţional, conţinutul în-văţământului a fost alcătuitdintr-un număr relativ re-strâns de surse care fac trim-

itere la principalele compo-nente ale experienţei social-istorice tezaurizate încultură: ştiinţe, arta, morala,limba (ca principal mijlocde comunicare). Schim-bările în domeniile menţion-ate se produceau relativlent. Ca urmare, curriculum-ul şcolar constituia o entitatefixă, puţine schimbări seproduceau, şi acestea la in-tervale de timp mari.

In contemporaneitate, în-cepând cu a doua jumătatea veacului trecut, ritmulschimbărilor a devenit maialert ca oricând. Veacul 20şi-a schimbat numele la in-tervale scurte, ca veac alcelei de a doua revoluţii in-dustriale, al cuceririi spaţiu-lui cosmic, al electronicii şial mijloacelor computeri-zate, toate acestea fiind în-soţite de consecinţe pentrucele mai multe domenii alevieţii sociale, inclusiv pentrueducaţie. Progresele înregis-trate în planul cunoaşteriiumane, cu toate efectelecare le însoţesc, antreneazănevoia de regândire al rolu-lui scolii, al educaţiei în gen-eral, în dinamicaprogresului socio-economic,în pregătirea omului decâtre societatea de azi şi demâine are nevoie, făcândnecesare reconsiderări – un-eori substanţiale – în final-ităţile şi conţinuturileeducaţiei, ca şi în modurilede realizare a acesteia.După cum remarcă unii au-tori, punerea sub semnul în-trebării a multorcomponente ale sistemuluişcolar este, în vremea noas-tră, un fenomen general şiobişnuit.

Formarea omului pentruschimbare va trebui să con-

stituie o preocupare es-enţiala a şcolii de mâine, nueste suficientă pregătireatineretului pentru a seadapta la schimbare, prineducaţie el va trebui să în-veţe să prevadă schimbărileîn scopul de a le orienta şi ale stăpâni.

In esenţă, conţinuturileeducaţiei, în primul rând aleeducaţiei şcolare, nu maipot fi definite static, sub in-fluenţa unor cerinţe trecute.Atât dezvoltarea cognitivă,cât şi maturizarea efectivă aomului epocii contempo-rane, cer o raportare con-stantă la realităţilecontemporane. Elementeleprincipale ale acestei real-ităţi privesc evoluţiatehnologiei şi a informaticii,cu impactul acestora asupraprofesiunilor, dezvoltareaştiinţelor sociale şi umane,cu multitudinea rolurilor pecare omul societăţii contem-porane este chemat să le în-deplinească, precum şinecesitatea unei formări an-ticipate care îi conferă indi-vidului capacitatea deadaptare la schimbări vi-itoare.

Aceasta priveşte, printrealţi factori sociali, dar nu înultimul rând, şi sistemul ed-ucaţional, întrucât fiinţaumană este aceea careprovoacă această problem-atică, după cum tot ea esteaceea care trebuie să ostăpânească, să o analizeze.

În perspectiva acestuideziderat, este necesar catoate componentele princi-pale ale activităţii de in-strucţie si educaţie să fieregândite: finalităţile,conţinuturile, metodologi-ile, relaţiile edu-caţionale etc.

Prof. Aura NEDELCUGrup Şcolar Construcţii de Maşini Colibaşi

25


Este binecunoscut faptulcă de calitatea “dialogului”educaţional, respectiv a re-laţiei profesor-elev, depindeîn mare măsura efectulmuncii educative a profe-sorului. Atunci când se de-structurează armonia, cândclimatul din clasa este ten-sionat, când indiferenţa esteatitudine evidentă, sancţiu-nile sunt atribuite fără preamult discernământ iar iro-nia, ridiculizarea se îmbinăcu aroganţa, autoritarismul(chiar despotismul), nervoz-itatea, poate şi un tonduşmănos şi multe alte as-pecte din nefericire destulde frecvente în şcolileromâneşti, putem vorbi in-discutabil de “managementdefectuos”.

Consecinţele acestor ati-tudini nu întârzie să aparăsub forme mai mult sau maipuţin grave. O serie de ati-tudini ale profesorului potdetermina comportamentedezadaptative ale copiilor;lipsa de interes pentru prob-lemele personale, pentrutrăirile, sentimentele aces-tora, comportamentulstereotip şi sancţionarea cunotă mică fără să ţină contde efectul psihologic al con-duitei lor. Se ştie că nu întot-deauna un răspuns incorectsau mai puţin corectînseamnă lipsă de pregătire.Uneori se poate datora uneiemoţii puternice, alteori esteefectul suprasolicitării sis-temului nervos sau al unorprobleme familiale. Cuvinteca „nu eşti bun de nimic”,

„nu vei realiza nimic înviată”, pot marca definitivsufletul sensibil al copilului,pot declanşa manifestărinevrotice, comportamentedeviate. Năruind, prin lipsade tact pedagogic şi afirmaţiinecontrolate, visurile copi-ilor, profesorul poateprovoca un caz tipic de di-dactogenie, conflicte deadaptare ce pot duce la în-chistare şi izolare, la agresiv-itate sau chiar la acte multmai grave. Un zâmbet caldface mai mult decât o notămare. Elevul se poate simţistresat in fata profesoruluicare, la rândul lui poate fistresat de probleme person-ale, pe care nu le poate de-păşi, chiar dacă esteconştient de nevoia copiilorde afectivitate, de voioşie şicăldură.

Favoritismul, care sepractică şi acum, în era in-formatizată, reprezintă oalta sursă de derută moralăpentru elevi şi chiar sufer-inţă şi se adaugă la listacauzelor ce pot avea con-secinţe nedorite, uneori delungă durată, asupra psi-hicului elevului.

Experienţa scolii adovedit că nu toţi copiireacţionează la fel,deoarece intervin factorii in-dividuali ai personalităţiifiecăruia. Inadaptarea com-portamentală a unor elevirezultă, de obicei, din inter-acţiunea acestor cauze indi-viduale cu cele sociale înanumite condiţii fa-vorizante.

Consecinţele acestor ati-tudini pot fi sintetizate nuneapărat în funcţie de gravi-tatea lor ci, mai ales, înfuncţie de factorii cu care serelaţionează şi în funcţie decare apar fenomenele de in-adaptare concretizate înforme ca: oboseală, stres,frustrare, lipsă de motivare,violenţă, minciuna, neat-enţia, abandon şcolar,copiatul la ore, fumatul os-tentativ, refuzul de a saluta,impertinenţa, înşelăciune,nesupunere, limbaj verbal şinonverbal obscen, jignitor,vagabondaj, droguri, tâl-hărie, etc.

Factorii ce pot provocaasemenea comportamentesunt:

1.factori individuali ce ţinde resursele personale alefiecărui copil în care se in-clud:

a) factori ereditari (defi-cienţe intelectuale, hipere-

motivitate, rezistentăscăzută la frustrare, labilitateafectivă, potenţial agresivridicat, autism)

b) particularităţi ale per-sonalităţii in formare (dez-voltarea unor obiceiuri si aunor trăsături de caracterreprobabile, carente in edu-caţia primita)

2. factorii externi includ: a) deficiente de climat fa-

milial (relaţii tensionate,conflictuale, reprimatoare sitot tipul de atitudini alepărinţilor faţă de potenţialulcopiilor)

b) factorii de ordin şcolar(subaprecierea sau autoa-precierea capacităţilor realeale elevilor, favoritismul, ceconduce la pierderea în-crederii de sine, relaţiile ten-sionate, conflictuale înfamilie, şcoală, grup social,pierderea încrederiicelorlalţi).

Prof. Aura NEDELCUGrup Şcolar Construcţii de Maşini Colibaşi

26


O cincime din-tre copiii româninu merg la gră-diniţă, o treimedintre absolvenţiide liceu nu semai obosesc săsusţină bacalaure-atul, iar un sfertdintre şcolari nusunt capabili sărezolve nicimăcar problemeelementare dematematică.

Învăţământulromânesc îşimenţine rezul-tatele mediocre,comparativ cusistemele dinstate precum Un-garia, Cehia sauchiar Bulgaria,cei care ar trebuisă fie beneficiariiacestuia, prefer-ând în proporţiede 20% să nu îşi

ducă studiile labun sfârşit. Situ-aţia reiese din

raportul privindStarea Învăţămân-tului, elaborat de

Ministerul Edu-caţiei Con-

formdocu-

mentului,ce a fost înaintatPa r l amentu lu ispre dezbatere,România se aflăpe ultimele locuriîn Europa în priv-inţa raportuluidintre numărulde elevi şi stu-denţi din sistem şinumărul total altinerilor care auvârsta necesarăşcolarizării.

Astfel, rata departicipare latoate nivelurilede educaţie înreg-istrată de Româ-nia este de numai56%, faţă demedia UE de63%, mai prostdecât Româniastând doar Bul-garia şi Cipru(55%). Culmea,în timp ce minis-terul se laudă cu

faptul că aban-donul şcolar ascăzut, în anul2007-2008, cu0,1%, atingândprocentul de1,9%, pe unelepaliere, cum ar fiînvăţământul pro-fesional, acesta aajuns la un nivelrecord pentru ul-timele douădecenii: 8,5%.

Cauzele sunt:starea materialăprecară apărinţilor, lipsade atracţie ameseriilor pentruşcolari precum şin e h o t ă r â r e aelevilor de aurma un anumitdrum în viaţă,mulţi schim-bându-şi din mersopţiunile şcolare.De ce nu maicitesc elevii înziua de azi, este oîntrebare pe careşi-o pun mulţi:părinţi, profesori,chiar elevi. Şi esteo întrebare lacare, probabil,cei mai mulţirăspund într-unmod favorabilpropriei per-soane, favorabilposturii în care se

află. Profesoriisunt de parere căelevii poartămare parte dinvină, părinţii credcă profesorii - şimodul în careaplică programa– sunt cei dincauza căroracopii lor nu maicitesc. Cât despreelevi, ei ori evitătacticos răspunsulla aceasta între-bare, ori fac pre-cum ceilalţi: dauvina pe oricinealtcineva. Lipsainteresului faţă delectură nu este unfenomen apărutpeste noapte, iarea este perfect ex-plicabilă princîteva coordonatece ţin de păşireaîn era unei civi-lizaţii a vizualu-lui, în caretelevizorul şi cal-culatorul reuşescsă ofere mult maimult decît o făceapînă acum paginascrisă este unadintre ele. Reali-tatea virtuală şiimaginile de sin-teză i-au cuceritdefinitiv şi irevo-cabil pe copii,"reuşind", ca

efect colateral, să-i îndepărteze şide filele cărţilor.

Astăzi, sin-gurele volumecare mai stîrnescinteresul copiilorşi tinerilor suntcele din pro-grama şcolară.Obligativitatea,notele de laşcoală şi mai alesfaptul că ele con-tează în diversealte evaluări îi de-termină pe şco-larii de diversevîrste să le par-curgă, să le foi-leteze ori să lecitească în rezu-mat pe internet.Dar vina nu tre-buie căutatănumai în grădinaelevilor. La fel deadevărat este fap-tul că, adesea,bibliografia e ast-fel conceputăîncît se află foartedeparte de gustulşi preocupăriledestinatarilor săi.E drept că, pentrua înţelege proce-sul de evoluţie al i t e r a t u r i iromâne, trebuiecitiţi cronicarii,Costache Ne-gruzzi şiAlecu

Florina OPREA

27


Russo etc., numaică scrierile aces-tora sunt atît dediferite de pre-ocupările ado-lescenţilor de aziîncît îi înde-părtează încă şimai mult de lec-tură. Elevii numai citesc înprezent pentru căliteratura din bib-lioteci nu le maireflectă aspiraţi-ile.

În trecutcărţile erau ex-trem de peţioasecostând o avere,fiind respectatepentru ceea cetransmiteau şi in-formau în com-paraţie cu zileleîn care trăim,când tineriipreferă săfolosească celemai cunoscutemotoare decăutare pe inter-net decât sămeargă la bib-liotecă şi să steaore în şir cucartea în mană,obosindu-şi ochiişi ajungândtârziu acasă.

B i b l i -

ografia şcolarăchiar dacă esteobligatorie, nueste citită în total-itate ci doarparţial, acestlucru deter-minându-i peprofesori săapeleze lametode tehno-logice reuşindastefel să-i deter-mine pe elevi săse informeze.

Cărţile suntasociate cu sis-temul edu-caţional -plictisitoare şi in-eficiente, demo-date ca şi mijlocde informare,comparativ cualte mijloace deinformare maifacile de atingerea obiectivelor.

De obiceitinerii preferă săcitească reviste,documen ta re ,benzi desenatesau să ,,răs-foaiscă un site"în loc să stea oreîn şir cu o cartec a r e

oricum nu preale atrage atenţiaşi oricum faceparte din lecturaobligatorie pen-tru şcoală. Mulţidintre elevi seplâng cum ca lec-tura este opierdere de timp,fiind priviţi în an-turaj ca un prostsau un ,,tocilar"apelativ ce îiagasează extremde mult. Între-barea care sepune este dacă aifăcut ceva mereudin obligaţiedupă ce teeliberezi mai vreisă continui? Citi-tul e o activitatecare, făcută dinplăcere, implicătotal mintea şi su-fletul, e aventură,descoperire, en-tuziasm şi bu-curie. Lectura euna din puţineleactivităţi carene de-schid

mintea la ideinoi, ajutându-neîn acelaşi timp săd e s c o p e r i mlumea, oameniişi pe noi înşine.Poate că ex-agerez, însă credcă şcoala, în locsă ne apropie delectură, punecărţile pe unpiedestal undedoar câţiva auprivilegiul săajungă. În loc săîţi deschidămintea, ţi-oî n c h i d e ,forţându-te să ac-cepţi şi să memo-rezi interpretăricare nu îţiaparţin. Mă gân-desc la mai multesoluţii la aceastăproblemă, unadin ele fiind cumar fi dacă li s-arspune elevilor săaleagă ei ce

ci tesc .

Să meargă fiecareîntr-o librărie şisă aleagă o cartecare îi intere-sează. Dacă leplace, să ocitească. Dacănu, să o lase la oparte şi să cautealta, până găsescceva care îi pa-sionează, în caregăsesc ceva bunpentru ei. Să aibădreptul să sarăpeste pasajelecare îi plictisescşi să abandonezeo carte dacă nucorespunde cuinteresele lor.Oare cum ar fi?

O altă soluţiear fi, exemplulpersonal dat deparinţi, ca şimodalitate demotivare. Ma în-treb oare câtielevi şi-au văzutparinţii citind?Câti elevi au dis-cutat cu parinţiilucruri utile aces-tora, pe care eile-au aflat dincărţi?

28


Elevul cicluluigimnazial este înplin proces de

acumulare a cunoşt-inţelor şi formare a per-sonalităţii care începe săse contureze.

Aspectele comporta-mentului în colectiv şisocietate se diferenţiazăpregnant spre sfârşitul ci-clului, când caracteristicica iniţiativa şi atitudineacritică devin mai puter-nice, dar cu un grad desubiectivitate mare, da-torat în parte lipsei ca-pacităţii de argumentarecare, obiectiv, este în for-mare. (Vrând-nevrând,trebuie să constatăm căaceastă capacitate în for-mare este afectată nega-tiv de folosireaneraţională a internetului- messenger-ul, site-ulreferate.ro, jocurile, deun din ce în ce mai marenumăr de elevi, în detri-mentul lecturii).

Aspectele comporta-mentului care fac obiec-tul autodeterminării - alpoziţiei democratice îninteriorul clasei, al şcolii,al comunităţii- se mani-festă corect doar încazuri rare, de obiceifiind nevoie decanalizarea energiilor.

Aspecte privind au-toorganizarea la nivel declasă, consider că trebuieîndeaproape şi cu atenţiesupravegheate de profe-sor, pentru eliminarea -în primul rând - a facto-rilor subiectivi. Eleviisunt capabili să-şi aleagă

opţionalul, să-şi aleagăresponsabilii, să argu-menteze alegerea, să mo-tiveze opţiunea, pot facepropuneri de activităţipentru care sunt motivaţişi conlucrează pentru re-alizarea acestora (pro-grame artistice,concursuri sportive, ex-cursii, vizite, drumeţii)doar în limita cunoşt-inţelor lor, profesorulavând aici un rol impor-tant în privinţa lărgirii or-izontului lor decuprindere, la bază fiindnoţiuni uşor de asimilat,având în vedere moti-varea: teme atrăgătoare,traseu interesant, echipa-ment folosit, reguli de re-spectat, finalitateurmărită, etc.

Un exerciţiu demo-cratic eficient estealegerea şefului clasei, aresponsabilului sportiv,reprezentantului înComitetul Eco-şcoală, areprezentantului clasei înConsiliul elevilor şcolii;exprimarea preferinţelorprivind disciplineleopţionale constituie unelement important au-todeterminat.

Votul pentruaprecierea ideilor, pre-cedând acţiunea, este ex-trem de eficient, cucondiţia explicării sem-nificaţiei modului de ex-primare/argumentare şi ac o n s e c i n ţ e l o ractului/acţiunii în sine.

Câteva alte elementede practică democraticăîn şcoală consider că

sunt:- alegerea colegului

de bancă;- colaborarea şi expri-

marea ideilor la gazetade perete (actualizată celpuţin săptămânal), în re-vista şcolii, în emisiunilestaţiei de radioamplifi-care- vizând viaţa şi ac-tivitatea de elev, dar şiacţiuni în planurile co-munităţii adulţilor (inclu-siv critică vis a vis denecesităţile directe per-cepute de comunitateaelevilor, mergând pânăla realizarea integrală aunora dintre acesteachiar şi numai cu scopulde a atrage atenţia);

- posibilitatea inter-venţiei directe în amena-jările ambientale dinşcolală, clasă, curtea/par-cul şcolii;

- opţiunea activării îndiverse colective(redacţie - revista şcolii,revista clasei, revista cer-cului, gazeta de perete;echipe sportive, grupuriartistice, cercuri pe disci-pline, etc.;

- posibilitatea activăriiîn organizaţii specificecum este Asociaţiasportivă şcolară sau orga-nizaţia „CercetaşiiRomâniei”, afiliatămişcării „Scout” inter-naţionale, organizaţiestructurată pe nivele deînsuşire a unor cunoşt-inţe şi a realizării unoractivităţi - în cadrul regu-lamentului acceptat la în-scriere şi în funcţie devârstă/clasă.

Fără a avea pretenţiide exhaustivitate, celeprezentate constituie opaletă de modalităţi princare actul democratic seface resimţit direct deelev şi care determină unimpact puternic, la vârstaacumulărilor cantitativeşi în mod deosebit calita-tive, sub directa, atenta şiintransigenta asistenţă (şideseori intervenţie) aprofesorului; nuanţat,este de la sine înţeles cătoletanţa va fi permanentprezentă.

Amploarea exersăriiactului democratic şi nunumai, depinde depregătirea, de experienţa,de tactul şi măiestria ped-agogică a fiecărui dascăl,dar, mai ales, de niveluldorinţei/motivaţiei caredetermină implicareaacestuia (nu doar activi-tate „funcţionărească”)într-un sistem carepregăteşte resursa umanăviitoare, sistem declaratani de-a rândul prioritarîn România, sistem alecărui rebuturi nu pot fireciclate; ele se întorcîmpotriva societăţii, a sig-uranţei, progresului şiprosperităţii acesteia.

Vom avea comunităţiformate din oamenii pecare îi creştem, instruimşi educăm; vom avea co-munităţile pe care lemerităm noi toţi, „de laVlădică până la Opincă!”

Prof. Paul MUSTAŢĂ Şcoala Generală “George Topârceanu”

29


Omul îşi însuşeştetreptat, din cea maifragedă copilărie, limbapoporului în mijloculcăruia trăieşte, şi ofoloseşte în relaţiilesale cu ceilalţi. Grijapentru educarea limba-jului, pentru însuşirealimbajului, pentru în-suşirea regulilor limbiişi îmbogăţirea vocabu-larului, orizontului decunoaştere, trebuie săconstituie o preocuparepermanentă a părinţilorşi a educatorilor.

O modalitate de re-alizare a acestui lucrueste lectura suplimen-tară, faţă de care, în ul-timul timp, în modîngrijorător, elevii numai simt o atracţie de-osebită, aceasta fiindînlocuită cu alte mij-loace de informare careîi solicită mai puţin.

La clasele I - IV lec-tura nu mai apare caobiect de studiu de sinestătător. Poate şi acestaeste un motiv pentrucare elevii refuză efec-tiv să citească. Textelesuport întâlnite în man-uale, texte pe care ele-vii au obligaţia să lecitească, nu sunt sufi-ciente pentru a trezi in-teresul copilului pentru

lectură. De aceea tre-buie găsită o serie demodalităţi care sătrezescă în elev dorinţade a citi, nu obligaţia.

O soluţie ar ficrearea unei bibliotecia clasei şi înzestrareaacesteia cu cărţi, ziare,reviste la care elevii săaibă acces oricând.Cartea trebuie să dev-ină prietena copiluluide la cea mai fragedăvârstă. Ea îl ajută să par-curgă căile cunoaşterii.Cu ajutorul ei copilulintră în posesia instru-mentelor care-l vorajuta să descopere real-itatea înconjurătoare.

Pentru al determinasă vadă în carte cel maibun prieten, nu duş-man, e bine să reflec-tăm asupra modului deorganizare a acestei

biblioteci şi a activ-ităţilor legate de ea.Felul în care realizămaceasta poate avea o in-fluenţă decisivă asupracopilului.

Iată ce aş recomandaeu :

• Aşezarea cărţilorpe rafturi să fie făcută lanivelul de acces alcopiilor, cu faţa spre ei,astfel încât şi cei maiscunzi dintre ei să lepoată vedea;

• Învăţătorul trebuiesă-i înveţe pe elevi cumsă utilizeze cărţile şi vaurmări permanentmodul în care aceştia ofac;

• Prin realizareaacestei biblioteci,copiii au posibilitateade a împrumutaoricând o carte, o re-vistă şi vor fi chiar încu-rajaţi, îndemnaţi,sugerându-li-se să lestudieze împreună cuun coleg, prieten sauacasă cu familia;

• Şi părinţii trebuiesă fie familiarizaţi cuaspectele legate defolosirea unei cărţi, darşi cu modalităţile prin

care îl putem apropiape elev de carte, îiputem trezi dorinţapentru lectură;

• Biblioteca va fi pe-riodic împrospătată cucâte o carte nouă;înainte de a fi citită, eava fi prezentată, pentrua trezi acestora intere-sul;

• Elevii vor fi învăţaţisă-şi aleagă singuricărţile după criterii pro-puse de învăţător darţinându-se cont şi desugestiile lor.

Contactul cu carteanu trebuie lăsat la în-tâmplare. Este bine cazilnic, elevii să citeascăcincisprezece –douăzeci de minutedintr-o carte. Acestscurt moment de lec-tură înseamnă foartemult pentru adultul demâine.

În afara faptului cădeschide calea cunoaş-terii cartea contribuie lapunerea în valoare apropriei personalităţipe care o va modela şiîmbogaţi.

Înv. Elisabeta TĂNĂSESCUŞCOALA NR.1 „LIVIU REBREANU” MIOVENI

30


Se poate afirma că unadintre crizele semnificativece se impune prezentului,este carenţa în educaţie,cei 6-7 ani de acasă” con-stituind o sintagmădeziderat cu repercursiuniîn devenirea unei personal-ităţi integre, model al soci-etăţii „Profesiunea depărinte” nu are sensulproverbial al „florilor demăr”; familia - dublatămetodic de educatoareoferă cursului primar un„preparat” cu suficient demulte „ingrediente”, caresă faciliteze demersul uneiprestaţii didactice de suc-ces, evitând eşecul şcolar.

De regulă, soluţionareaproblemelor se produce înconformitate cu tempera-mentele părinţilor şi copi-ilor - eroare! Dat fiind cănicio pedagogie nu poatesubstitui raţiunea şi bunulsimţ.

Vom insera şi analizacâteva dintre manifestărilenegative, oferind sugestii înscopul prevenţiei şi profi-laxiei.

Egoismul nu este cevaînnăscut, permanent şinemodificabil (ca şi altruis-mul ori ipocrizia), ci, în-deobşte, un rezultat alrăsfăţului. Spre a nu-lamâna, părinţii satisfacmicuţului toate poftele, de-venind sclavi ai voinţei lui.Mai întâi trebuie să renunţela comportarea greşită de aconsidera copilul „soarele”familiei, ceilalţi membriifiind determinaţi săgraviteze-n jur aidomaplanetelor. Privind viaţa ca-ntr-o oglindă, să nu se vadă

doar pe el, ci să considerecă sunt şi alţii la fel de mer-ituoşi. A pune copilul sătrăiască în confort ex-cepţional, în respect faţă detoanele lui, înseamnă a-ipregăti calea egoismului,simulând altruismul. Unuicopil nu trebuie să-i exal-tezi amorul propriu, prinlăudare exagerată, oricâtecalităţi ar avea.

În sfaturile date stu-denţilor, PAVLOV a spus:„Nu vă lăsaţi copleşiţi deorgoliu. Din cauza lui, veţipersevera acolo unde artrebui să cedaţi, veţi pierdeşi măsura obiectivităţii”.

Alintarea exagerată trim-ite la faza anormală de răs-făţ. E mai just să semanifeste în faţa copiluluio purtare caldă, drăgăs-toasă şi moderată, chiardacă drămuirea senti-mentelor nu-i simplă.Dându-i-se satisfacţie latoate toanele, el ajungetreptat tiranul familiei.Pruncul nu trebuie crescutîntr-o atmosferă de ado-raţie, lipsă de respect, citrebuie sfătuit să nu aibă oatitudine nedelicată vizavide cei din jur. De pildă,tatăl savantului VictorBabeş nu admitea răs-făţarea copiilor, era severcu ei, dar avea grija edu-caţiei lor. Aceştia erau dis-ciplinaţi când lucrapărintele, şi comunicau înşoaptă.

Frecvent, în mod inconş-tient, părinţii învaţă copiiicu minciuna. Când promi-siunile mincinoase serepetă, copilul nu mai areîncredere şi, la rându-i,

minte.El devine o copie a celor

auzite şi a sistemului ed-ucativ oferit de familie. Ex-emple negative:

• tatăl îşi învaţă fiul că,dacă va fi căutat, sărăspundă: „nu e nimeniacasă”.

• mama dă bani debuzunar fiicei, adăugând:„să nu afle tata; se fa-vorizează minciuna şi sesatisface pofta de risipă aveniturilor.

• copilul e învăţat să mo-tiveze absenţa nemotivatădintr-o zi, anunţând că ebolnav. Trăsăturile nega-tive ale caracterului minci-nos se pot modifica prinformarea unor calităţi psi-homorale de valoare supe-rioară. Sunt situaţii la ceimici când intervine imagi-naţia, ei nu sesizează difer-enţa dintre posibil şiimposibil.

Comparativ cu ambiţia,ca sentiment constructiv şicreator, încăpăţânarea estestrăduinţă neraţională într-o comportare negativă, eun defect. Ea începe să sedezvolte cam la 2 ani.Părinţii încăpăţânaţi vorcreşte odrasle asemenea.Ca morala şi cearta să

reuşească, trebuie să nu fiepe ton aspru; educatorultrebuie să fie raţional, sănu-şi descarce nervii pe celmic. Dacă vina e recunos-cută şi se promite în-dreptare, părintele trebuiesă se declare mulţumit.Jocul cu semeni paşnici şifrecventarea grădiniţei, auinfluenţă fastă.

Obligatorie pentru adulţieste atitudinea fermă: NUESTE NU, IAR DA SĂ FIEDA!”. E o greşeală ca mi-norul să fie corupt prindaruri, el va repeta acce-sele de negativism, ştiindcă sunt răspândite.

Constrângerea nu tre-buie să fie brutală, existăpedepse blânde, dar us-turătoare (refuzul de a-lplimba, de a se juca cu pri-etenii, ori altă dorinţă - auvaloare educativă).

Nici un procedeu deeducare, oricât ar fi el deinteligent şi alintat, nuegalează puterea exemplu-lui. Să generalizăm MOD-ELE în viaţa puiului de om:familie, grădiniţa, şcoala,selectate din mediul încon-jurător, lecturi, mass-media- fapt ce conferă perspec-tivă frumoasă deîmplinire spiritu-ală.

Înv. Florian BERECHET Şcoala Generală “George Topârceanu”

31


Portul româ-nesc, catrasături gen-

erale are aceeaşiasemănare pe totcuprinsul ţării, avânddesigur deosebiri deamănunte, cu schim-bari de formă, croială,sau doar de modul defolosire a pieptănă-turii şi a podoabelor.El are ca trăsătura es-enţială unitatea în va-rietate, diferitelecostume fiind carac-teristice regiunilor sizonelor respective. PPOORRTT MMOOŞŞTTEENNIITT DDEELLAA SSTTRRĂĂMMOOŞŞII

Portul popularromânesc îşi găseşterădăcinile în portulstrămoşilor noştritraci, geţi şi daci şi seaseamană cu cel alpopoarelor din Penin-sula Balcanică, de-sigur cu deosebirilecare constau în ama-nunte decorative şicolorit. În decursul is-toriei, structura şi

evoluţia costumuluipopular românesc şi-a păstrat nealteratecaracteristicile es-enţiale.

Domeniul ţesă-turilor este alcătuitdin cel mai marenumăr de piese; dar şide cunoştinţe cerutecelui ce practică acestmeşteşug. Fragmentede ţesături au fost de-scoperite datând încădin epoca bronzuluipe teritoriul ţării noas-tre, mai precis am-prente ale acestora aufost găsite pe fundulunor vase din pe-rioada respectivă. Darpentru a înţelege maibine misterele acesteivechi îndeletniciri,trebuie să ştim cineerau cei ce ţeseau.

MMEEŞŞTTEEŞŞUUGGPPRRAACCTTIICCAATT DDEEFFEEMMEEII

Ei bine, acestmeşteşug a fost prac-ticat de femei. Eleerau cele care culti-vau, pe suprafeţe micide pământ, inul şi

cânepa. De la semă-nat şi până la recoltat,ţărăncile erau celecare îngrijeau acesteculturi.

Grijile femeilorerau în principalhainele şi ţesăturiledin interior. Primelecare atrag atenţia din-tre ţesături sunthainele. Purtate învăzul tuturor, eleatrag atenţia prinmăiestrie şi diversi-tate. Fiecare zonăetnografică a avut unspecific, piesele deport fiind mărci de re-cunoaştere a mem-brilor comunităţii,mijloace de aprecierea vârstei şi a stării so-ciale.

Portul ţărănescavea ca cea mairăspândită piesă că-maşa. Lungimile eivariază, uneori pânăceva mai jos de brâu,alteori până la glezne.Partea de sus a ca-maşilor este bogatdecorată, la femeiaceastă decoraţiuneajungând să acoperemasiv porţiunea depeste umeri. Pe capfemeile purtau basmasau maramă din fir deborangic. De acumîncolo ea nu maipoate intra în bisericădecât cu capulacoperit. Bărbaţii pur-tau pe cap căciula ceamai mare parte a anu-lui. Chiar dupămoarte, erau în-gropaţi cu căciula pecap, pentru a o purtaşi în lumea de din-colo.

Aceste două ele-mente amintite pânăacum, acoperământulde cap, la femei, şi că-

maşa, atât la femei câtşi la bărbaţi, au ofolosinţă specială:năframa era folosită lanuntă, ca semn altransformării tinereifete în femeiecasatorită, dar aceeaşinăframă era pusă înbradul de pe mor-mântul celui mortnecăsătorit. În pi-cioare încălţăminteaobişnuită era opinca,pusă peste obiele, în-velitoare din benzi deţeşătură din lână, ceapară piciorul

LLOOCCUUIINNŢŢEELLEEEERRAAUU ÎÎMMBBRRĂĂCCAATTEE ÎÎNN ŢŢEESSĂĂTTUURRII

I n t e r i o r u llocuinţelor ţărăneştiera cu adevărat “îm-brăcat”. Ţesăturileaşezate în interiorerau prezente atât încasele ţărăneşti, cât şiîn cele boiereşti,Când se mutau dintr-un loc într-altul, luaucu ei în principal inte-riorul, ce consta închip esenţial din tesă-turi.

Casa era îmbră-cată cu peretare, ceerau ţesute pe lăţimearăzboiului de ţesut şipe lungimea pereteluicamerei; de obiceiaceste peretare erauaşezate pe partea decameră unde se află şipatul. Mai târziuaceste obiecte dedecor interior au în-ceput a fi prinse unulde altul, pe toatălungimea lor, şi întimp nu au mai fostpuse pe perete, ci di-rect pe jos, dând ast-fel naşterecovoarelor. Decorul

peretarelor se re-cunoaşte prin al-ternarea dungilorparalele, perpendicu-lare pe lungimea pie-sei, şi prin lipsachenarului decorativ.Cand dimensiunilecaselor ţărăneşticresc, aceste piese dedecor încep a fiprinse unele de altele.Bârnele caselor, în in-terior, sunt şi eleacoperite cu fru-moase ţesături, culo-rile vii alternând cucele mai şterse, dândastfel naştere unuidecor de o rară fru-museţe. În timp mo-tivele geometricedispar, ele fiind în-locuite cu cele flo-rale.

Multe din taineleacestui meştesug s-aupierdut; multe tradiţiis-au schimbat. Toatecunoştintele legate deţesături sunt păstratede meşteri anonimi,de fiecare ţărancă cetrebuia să ştie sătoarcă şi să ţeasăînainte de a avea ofamilie. Şi ea nu în-vaţă din cărţi, ci de lafemeile din sat.

Multe poate aupierdut semnificaţiaţesăturilor, dar ţărăn-cile vârstnice încămai ştiu, spre exem-plu, că anumite mo-tive trebuie să fie pecămăşa unui ginere.Concepţia desprelume a oamenilor dintrecut s-a schimbat,nu a stat pe loc. Încădin veacul trecut ea s-a destramat, încetulcu încetul.

Inst. Gabriela TUDORŞCOALA NR.9 PITEŞTI

32

CCUUPPRRIINNSS

Consiliul Local , Primăria orașului șiCentrul Cultural Mioveni, vă urează oprimăvară frumoasă plină de zâmbete, căldură sufletească și multe realizări!

Primarul orașului Mioveni,Ion GEORGESCU

1. Interviul ediţiei ...................................................................................................................12. Vă invităm să vizitaţi situl CCM......................................................................................... 23. Simpozion „Mihai Eminescu”...............................................................................................34. Dragobetele – Sărbătoarea dragostei la români...................................................................75. Dragobete vs. Valentine’s Day............................................................................................86. Spectacol Ziua Mărţişorului................................................................................................97. De la Gorj în toată ţara ................................................................................................... 108. Poezii............................................................................................................................... 119. Despre pozezie în 2010 ................................................................................................... 1210. Proiect educaţional / Duminică „încinsă” la Şcoala „G. Topârceanu”............................... 1311. Investiţie în educaţie. GPP nr. 12 – Centru de resusrse pentru educaţie şi dezvoltare............................................. 1412. Concursul de limba şi literatura română „Nicolae Rizea”................................................. 1513. Eseuri câştigătoare la Concursul “N. Rizea” – „Totul e posibil. De nu?”...........................1614. ESEURI� Evoluţia schimbărilor în educaţie...................................................................................... 23� Jocul didactic matematic................................................................................................. 24� Impactul lumii contemporane asupra educaţiei.................................................................. 25� Managementul defectuos şi consecinţele sale în mediul şcolar......................................... 26� Lectura în rândul tinerilor, un subiect SF........................................................................... 27� Democraţia în şcoală........................................................................................................ 29� Cultivarea interesului pentru carte.................................................................................... 30� Ce să nu tolerăm copiilor în familie................................................................................... 31� Portul popular românesc................................................................................................... 32

CENTRUL CULTURAL MIOVENISTR. TUDOR MUŞATESCU,BL. V2B, PARTER

TEL/FAX: 0348.445.856E-MAIL: [email protected]

SITE: www.centrulculturalmioveni.roDirector: ARGENTINA CULCUŞ

TIPĂRIT LA: S.C. UNIVERSAL COLOR S.A.

Our Cultural Newsletter No. 2

Education

Transcript of Our Cultural Newsletter No. 2