UNIVERSITATEA DE STAT„ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE NATURII ŞI AGROECOLOGIE

CATEDRA DE ŞTIINŢE ALE NATURII ŞI AGROECOLOGIE

TARNAVSCHI COSTEL

PRODUCTIVITATEA ORZULUI DE PRIMĂVARĂ ÎN

ASOLAMENT ÎN FUNCŢIE DE SISTEMUL DE FERTILIZARE

Teză de licenţă în agricultură

Conducător ştiinţific: Stanislav STADNIC, dr., conf. univ.

Autorul:

Bălţi, 2013

1

CUPRINS

ADNOTARE 3

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL 1. ECOLOGIA, BIOLOGIA ŞI FERTILIZAREA ORZULUI DE PRIMĂVARĂ

5

1.1 Biologia orzului de primăvară 5

1.2. Ecologia orzului de primăvară 10

1.3. Fertilizarea orzului de primăvară 12

1.4. Aspectele ecologice ale aplicării îngrăşămintelor 13

CAPITOLUL 2. OBIECTELE, CONDIŢIILE ŞI METODELE DE CERCETARE 19

CAPITOLUL 3. REZULTATE OBŢINUTE 27

CAPITOLUL 4. EFICIENŢA ECONOMICĂ A FOLOSIRII DIFERITOR SISTEME DE

FERTILIZARE A ORZULUI DE PRIMĂVARĂ ÎN ASOLAMENT 30

CONCLUZII 36

BIBLIOGRAFIE. 38

DECLARATIE 39

2

Adnotare

Teza este expusă pe 40 pagini de text, conţine 7 tabele, 5 figuri şi 20 de surse bibliografice.

Cuvinte cheie: Orz de primăvară, Sistemă de fertilizare, Asolament, Rentabilitate, Productivitate.

Teza de faţă reprezintă un studiu asupra productivităţii orzului de primăvară în asolament în

funcţie de sistemul de fertilizare aplicat.

Teza este compusă din 4 capitole, protecţia muncii şi concluzii. În primul capitol este descrisă

morfologia, biologia, fertilizarea orzului de primăvară, aspectele ecologice ale aplicării îngrăşămintelor.

În al doilea capitol sunt descrise obiectul cercetării, condiţiile şi metodele de cercetare. Al treilea capitol

include rezultatele obţinute în urma cercetărilor. Al patrulea capitol include eficienţa economică a

cultivării orzului de primăvară în asolament.

Annotation

The thesis is exposed on 40 pages, 7 tables, contains 5 figures and 20 bibliographical sources.

Key words: Barley, System of fertilization, crop rotation, yield, productivity.

The thesis represents a study on productivity of spring barley in crop rotation depending on the

system of fertilization.

The thesis consists of 4 chapters, conclusions and safety. The first chapter describes the

morphology, biology, spring barley fertilization, ecological aspects of the application of fertilizers. In

the second chapter describes the object of research, conditions and methods of investigation. The third

chapter includes the results obtained from the research. The fourth section includes the economic

efficiency of cultivation of spring barley in crop rotation.

Аннотация

Диссертация изложена на 40 страницах, 7 таблиц, содержит 5 цифр и 20

библиографических источников.

Ключевые слова: ячмень, система удобрения, севооборот, рентабельность.

Диссертация представляет собой исследование на продуктивность ярового ячменя в

севооборот в зависимости от системы удобрения.

Диссертация состоит из 4 глав, выводов и безопасность. В первой главе описывается

морфологии, биологии, удобрение ярового ячменя, экологические аспекты применения

удобрений. Во второй главе описывает объект исследования, условий и методов расследования.

Третья глава включает результаты, полученные из исследования. Четвертый раздел включает в

себя экономическую эффективность возделывания ярового ячменя в севообороте.

INTRODUCERE

Cercetările savanţilor din ultimii ani dovedesc ca direcţia luată spre chimizarea agriculturii este

greşită. Goana după obţinerea recoltelor mari şi cât mai repede, deseori se stopează dureros în bară.

Astfel în prezent avem un sol poluat cu fertilitate redusă, ceea ce multe generaţii vor avea de restabilit.

Utilizarea neraţională a îngrăşămintelor minerale este însoţită de consecinţe negative asupra

mediului înconjurător. La ele se referă poluarea solului, producţiei vegetale şi a surselor de apă cu

compuşi chimici.

Fertilitatea solului este una din problemele cheie pentru orice sistem de agricultură, inclusiv şi

pentru agricultura durabilă. Ea este determinat preponderent de influenţa a trei factori: rotaţia

culturilor, sistemul de lucrare şi fertilizare în asolament. Soluţionarea cu succes a problemei restabilirii

şi menţinerii fertilităţii solului poate fi realizat doar prin îmbinarea raţională a sistemelor de fertilizare

şi lucrare a solului în cadrul asolamentului.

Actualitatea lucrării: această lucrarea este încă o treaptă de a ne ridica la momentul când

sistemul de agricultură va lucra pe baza principiilor naturii, va fi mai aproape de modelul lanţului trofic

al unui ecosistem. În condiţiile preţurilor crescânde la energie din timpul de faţă, tot mai important

pentru agricultură este de a folosi energia renovabilă, care este mai ieftină, iar reieșind din concurenţa

înaltă această politică este ca niciodată actuală.

Lucrarea data este o cercetare privind stabilirea sistemului optim de fertilizare a orzului de

primăvară în asolament, în vederea asigurării unei producţii înalte şi calitative

Este necesar de stabilit acele doze de îngrăşăminte minerale corelate cu cele organice care sa

contribuie la obţinerea recoltelor cantitative, calitative şi eficiente din punct de vedere economic.

Ipoteza de lucru presupune că la folosirea sistemului mixt de fertilizare cu cantităţi optime de

substanţe nutritive este posibilă sporirea productivităţii orzului de primăvară în asolament,

îmbunătăţirea calităţii boabelor.

Scopul lucrării consta în studierea eficienţei diferitor sisteme de fertilizare a orzului de

primăvară în asolament.

Obiective:

o precizarea cerinţelor orzului de primăvară faţă de clima şi sol;

o studierea diferitor sisteme de fertilizare a orzului de primăvară în asolament;

o determinarea eficienţei economice a diferitor sisteme de fertilizare a orzului de

primăvară.

Volumul tezei şi structura tezei. Teza este expusă pe 40 pagini de text, conţine 7 tabele, 5

figuri. Structural lucrarea constă din introducere, ecologia, biologia şi fertilizarea orzului de primăvară,

4

obiectele condiţiile şi metodele de cercetare, rezultate obţinute, eficienţa economică, protecţia muncii,

concluzii şi bibliografie.

5

I. Ecologia, biologia şi fertilizarea orzului de primăvară

Biologia orzului de primăvară

Orzul se numără printre cele mai vechi plante luate în cultură. Sunt menţiuni că el s-a cultivat

din epoca de piatră, o dată cu primele începuturi ale agriculturii.

După suprafeţele de cultură în agricultura mondială orzul ocupă locul patru după grâu, orez şi

porumb. În Republica Moldova orzul de primăvară ocupă aproximativ 40% din semănături. În

Republica Moldova orzul se întrebuinţează pe larg ca nutreţ furajer pentru animale şi în producerea

crupelor, folosite în alimentaţia oamenilor. Crupele obţinute din boabe de orz (prin perlare) se

foloseşte la prepararea supelor şi sosurilor [3].

Orzul este utilizat în alimentaţia omului, în furajarea animalelor şi ca materie primă pentru

diferite industrii. În alimentaţia omului, făina de orz este utilizată în diferite zone ale lumii pentru

obţinerea de pâine, care are o calitate mai slabă comparativ cu cea de grâu, fiind sfărâmicioasă şi

necrescută. De asemenea, făina de orz se folosesc în hrana sugarilor şi pentru prepararea unor

specialităţi. Orzul este folosit în alimentaţia omului şi sub formă de crupe ce se folosesc la

prepararea supelor şi sosurilor. Malţul obţinut din boabele de orz se utilizează ca înlocuitor de

cafea, pentru obţinerea de faină de malţ utilizată pentru îmbunătăţirea celei de grâu şi în prepararea

a diverse alimente [10].

În furajarea animalelor, boabele de orz au o valoare nutritivă ridicată şi o bună digestibilitate,

fiind comparabile cu valoarea furajeră a boabelor de porumb.

Boabele de orz sunt utilizate ca furaj concentrat pentru animalele puse la îngrăşat, cele

producătoare de lapte şi animalele tinere. Acestea pot intra în compoziţia furajelor concentrate în

proporţie de 20-25% pentru păsări, 25-30% pentru animalele tinere, animale în gestaţie şi

reproducători masculi, 30-35% pentru animalele în lactaţie, 30-40% pentru animalele de tracţiune şi

50-70% pentru porcii puşi la îngrăşat. Orzul este folosit în hrana animalelor şi ca masă verde, siloz

sau fân, singur sau în amestec cu leguminoase (borceag de toamnă) [10].

Paiele de orz au o valoare nutritivă superioară celor de grâu, ovăz şi secară, putând fi folosite

ca nutreţ fibros. Colţii (radiculele) de malţ şi borhotul de bere au o valoare furajeră bună, stimulând

producţia de lapte a vacilor. Boabele de orz sunt utilizate ca materie primă pentru fabricarea berii,

acestea având următoarele avantaje faţă de alte boabe de cereale: prin germinarea boabelor de orz,

în germeni apar în cantitate mai mare enzimele alfa şi beta-amilaza, ceea ce asigură o mai bună

hidrolizare a amidonului din endosperm în glucide simple, fermentescibile; paleele care acoperă

boabele le protejează de eventualele vătămări mecanice în timpul diverselor manipulări, care ar

putea afecta germinaţia, şi deci calitatea malţului; plevele care îmbracă bobul au rol filtrant pentru

separarea substanţelor solubile în timpul procesului de fabricare a berii (în timpul braserii). Boabele

de orz se folosesc şi ca materie primă în industria alcoolului, dextrinei, glucozei, pentru obţinerea de

6

whisky etc. [10].

Proteina orzului este mai bine balansată după conţinutul amino-acidic de aceea la hrănirea

animalelor dă un efect înalt. Pentru a obţine o creştere în greutate a unui animal cu 1 kg, se consumă

4,0-4,5 kg boabe de orz, boabe de grâu – 6,0-7,9 kg, porumb 4,5-4,8 kg. Are o mare valoare şi

paiele de orz – depăşind valoarea nutritivă a celor de grâu, ovăz şi secară, fiind folosite ca un bun

nutreţ fibros. De aceea este necesar de a lărgi suprafeţele sub cultura dată, de a implementa în

producere soiuri noi. Orzul este un bun premergător pentru alte culturi, deoarece devreme sânt

eliberate câmpurile.

Cercetările efectuate de Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecţia” (ICCC) şi

practica agricolă menţionează că în cazul respectării stricte a tuturor elementelor tehnologice de

cultivare a orzului de toamnă se poate de obţinut anual producţii înalte şi stabile (mai mari de 4,0

t/ha a acestei culturi în toate zonele pedoclimatice ale republicii.

Pentru obţinerea rezultatelor înalte şi stabile ale acestei culturi este necesar de a amplasa orzul

după cei mai favorabili premergători în cadrul asolamentului, de îmbunătăţit esenţial tehnologia de

cultivare, respectarea epocilor optime şi normelor optime de însămânţare etc.[2]

Răspândirea

Orzul ocupă a patrulea loc din lume după: grâu, orez şi porumb, producţia lui de boabe

reprezentând peste 8% din totalul de boabe cereale.

În ultimii 20 de ani, producţia totală pe plan mondial a sporit de la 79,2 mln. t., reprezentând

media producţia în perioada 1974-1976, la 144,6 ml/t în anul 1995, iar producţia medie

corespunzător de la 19,5 la 21,5 q/ha.

Suprafeţele mai mari le cultivă Federaţia Rusă (13,4 mln/ha), Canada (12,9 mln/ha), SUA (7,9

mln/ha), Turcia (3,6 mln/ha) etc [4].

Înainte de anul 1940 se cultiva, în principal, orz de primăvară. După 1945 s-au extins în

cultură „orzurile umblătoare”, putând fi semănate toamna sau primăvara. După 1950 a crescut

treptat ponderea orzului de toamnă, înlocuindu-l pe cel de primăvară mai puţin productiv. Noile

soiuri de orz de toamnă sunt foarte productive. Ca formă de primăvara a rămas numai orzul cu două

rânduri (orzoaica), deţinând o pondere mică din suprafaţa totală cultivată cu orz în ţara noastră.

Particularităţile biologice ale cerealelor

Caracteristicile boabelor germinate. Declanşarea procesului de germinaţie la boabele de

cereale este marcată de apariţia radiculei. La scurt timp după radiculă apare şi coleoptilul care

protejează muguraşul şi primele frunzuliţe. La boabele golaşe de cereale, coleoptilul este vizibil

imediat ce a străbătut tegumentul, lângă radiculă, această germinaţie fiind numită unipolară. La

7

boabele îmbrăcate, coleoptilul nu poate străpunge plevele care acoperă bobul, şi ca atare îşi face loc

prin spaţiul dintre pleve şi tegumentul cariopsei şi apare în partea opusă radiculei. La aceste boabe

germinaţia este numită bipolară. Caracteristicile cerealelor la răsărire. După germinaţie, coleoptilul

care protejează muguraşul şi primele frunzuliţe străbate stratul de sol care acoperă sămânţa şi apare

la suprafaţa solului. Coleoptilul se opreşte din creştere la cca. 1 cm deasupra solului şi este străpuns

de prima frunză. Apariţia coleoptilului la suprafaţa solului marchează faza de ace, iar apariţia primei

frunze din coleoptil marchează faza de răsărit. La nivelul culturii, răsărirea se consideră a fi

realizată când 75% din numărul boabelor germinabile/m2 au produs plantule la care prima frunză

este vizibilă [10].

Caracteristicile plantelor înfrăţite. După răsărire, cerealele formează primele 3 frunze, după

care creşterea stagnează aparent pentru un timp, plantele intrând în stadiul de preînfrăţire, când

acestea se pregătesc pentru înfrăţire prin formarea nodului de înfrăţire. După stadiul de preînfrăţire,

plantele intră în faza de înfrăţire în care formează noi lăstari tulpinali, denumiţi fraţi precum şi

rădăcini adventive. Fraţii şi rădăcinile adventive se formează din nodurile subterane ale tulpinii,

care sunt foarte apropiate între ele astfel încât dau impresia unui singur nod, denumit nod de

înfrăţire. Fraţii la rândul lor au posibilitatea să formeze alţi fraţi şi rădăcini adventive. Fraţii formaţi

pe tulpina principală se numesc fraţi de ordinul întâi (fraţi principali), iar de pe aceştia se pot forma

fraţi de ordinul doi (fraţi secundari) etc. Apariţia primului frate la subsuoara primei frunze

marchează începutul fazei de înfrăţire. La cerealele de toamnă, în condiţii normale de semănat şi

vegetaţie a culturii, înfrăţirea are loc până la sfârşitul toamnei. În cazul semănatului la epoci mai

târzii sau în condiţii climatice limitative (secetă) care au întârziat răsărirea, înfrăţirea se desfăşoară

în ferestrele iernii (perioadele cu temperaturi pozitive) sau chiar la desprimăvărare, situaţie în care

fraţii formaţi, de obicei nu ajung să formeze spice [3].

Caracteristicile plantelor mature de cereale. Rădăcina. Toate cerealele au rădăcina fasciculată,

adică în forma unui mănunchi de fire aproximativ de aceeaşi grosime fiecare, dar care diferă prin

lungime. În general, cerealele formează un sistem radicular temporar (rădăcinile embrionare) şi un

sistem radicular permanent (rădăcinile adventive). Rădăcinile adventive pornesc de la nivelul

nodurilor care alcătuiesc nodul de înfrăţire şi sunt distribuite aproape de suprafaţa solului. Primele

rădăcini adventive se formează de la primul nod al nodului de înfrăţire de pe tulpina principală.

Următoarele rădăcini cresc din nodul al doilea, iar următoarele se formează de la nodurile

superioare primelor două. Internodurile sunt foarte scurte, astfel încât se creează impresia că toate

rădăcinile adventive pornesc din acelaşi punct [4].

Tulpina are o creştere intercalară, respectiv o creştere prin alungirea fiecărui internod în parte.

Primul care se alungeşte este internodul inferior, după care începe să se alungească al doilea

internod, apoi al treilea, procesul continuând până la ultimul internod. Internodurile nu sunt egale ca

8

lungime şi grosime. Lungimea internodurilor creşte de la partea inferioară a tulpinii spre cea

superioară, cel mai lung fiind internodul superior care poartă inflorescenţa. Grosimea internodurilor

creşte de obicei de la bază spre mijlocul tulpinii, iar spre vârf scade din nou [10].

Frunzele la cereale pornesc câte una de la fiecare nod al tulpinii şi sunt lipsite de peţiol. Ele se

prind de tulpină prin intermediul tecii, care este foarte dezvoltată şi înfăşoară tulpina între două

noduri. La partea inferioară, teaca se îngroaşă pe o anumită porţiune, regiunea îngroşată numindu-se

nod foliar. Limbul frunzei (limbul foliar), la toate cerealele este alungit, având formă lanceolată şi

nervuri paralele [4].

La orz, florile nu sunt solitare, şi grupate în inflorescenţe simple denumite spiculeţe, care la

rândul lor sunt grupate în inflorescenţe compusă numită spic. Inflorescenţa compusă este alcătuită

dintr-un ax principal, numit rahis, pe care se prind spiculeţele. Odată cu alungirea tulpinii se

dezvoltă şi inflorescenţa, aceasta fiind protejată de teaca ultimei frunze. Prin alungirea

internodurilor, inflorescenţa este împinsă treptat în sus, astfel că, după apariţia ultimei frunze, în

partea terminală a tulpinii apare o îngroşare evidentă determinată de inflorescenţă, care este

protejată de teaca ultimei frunze, de unde denumirea de faza de burduf [4].

Apariţia inflorescenţei este cunoscută în practică sub numele de înspicat. Faza de înspicat

începe atunci când primele spiculeţe din partea terminală a inflorescenţei sunt vizibile din teaca

ultimei frunze, şi se încheie la apariţia tuturor spiculeţelor din teaca ultimei frunze, moment ce

marchează stadiul de înspicat deplin. La scurt timp după apariţia inflorescenţei are loc deschiderea

florilor. Acest moment poartă denumirea de faza de înflorire, şi este marcat de apariţia staminelor

din învelişul floral. La spic, rahisul este alcătuit din segmente scurte, drepte sau uşor curbate, glabre

sau pubescente. La celelalte cereale cu inflorescenţă de tip spic, rahisul este flexibil. Spiculeţele

sunt alcătuite din două bractee numite glume, care constituie învelişul spiculeţului, între care se

găsesc una sau mai multe flori dispuse pe un ax al spiculeţului, format din unul sau mai multe

segmente, în funcţie de numărul de flori. Fiecare floare prezintă la rândul ei un înveliş floral format

din două palee, dintre care una externă sau inferioară, uneori aristată şi una internă sau superioară,

subţire, uneori transparentă, niciodată aristată. În interiorul paleelor se găsesc elementele de

reproducere - androceul şi gineceul, precum şi două formaţiuni membranoase mici, aşezate la baza

gineceului, numite ludicule [3].

Boabele la orz, numite în mod curent în practica agricolă "seminţe", sunt din punct de vedere

botanic fructe uscate indehiscente denumite cariopse.

Sistematică şi soiuri

Orzul aparţine genului Hordeum L., care cuprinde un număr de 27 de specii sălbatice şi una

cultivată. Dintre speciile sălbatice, 16 sunt perene şi 11 anuale, iar dintre cele anuale mai importante

sunt Hordeum spontaneum C. Koch. (orzul sălbatic cu 2 rânduri) şi Hordeum agriocrithon Aberg.

9

(orzul sălbatic cu mai multe rânduri).

Specia cultivată de orz este Hordeum vulgare L. (Hordeum sativum Jessen.), care cuprinde

patru convarietăţi:

conv. hexastichum Alef;

conv. distichum Alef;

conv. intermedium Kör;

conv. deficiens Voss.

În cultură se află în exclusivitate primele două convarietăţi.

Hordeum vulgare conv. hexastichum - orzul comun, orzul furajer sau orzul cu 6 rânduri de

boabe, are toate cele trei spiculeţe de la călcâiul de rahis fertile.

1.2. Ecologia orzului de primavara

Orzul are un mare areal de răspândire, din zonele arctice (orzul cu 4 rânduri) până la zona

ecuatorială - aridă (orzul cu 6 rânduri), iar unele forme reuşesc şi la altitudini foarte mari. Orzul are

o multitudine de forme cultivate, adaptate la diverse condiţii pedoclimatice. Orzoaica reuşeşte bine

în zone temperate şi umede.

Ca latitudine, orzul cultivat depăşeşte limita cercului polar (până la 70 grade latitudine), iar ca

altitudine apare în cultură la 1.900 m în Alpi, la 2.700 m în Caucaz şi până la 4.700 m în Tibet.

În condiţiile din ţara noastră, orzul de toamnă are perioada de vegetaţie mai scurtă cu 7-10 zile

decât grâul de toamnă, iar orzul de primăvară are perioada de vegetaţie cuprinsă între 90 şi 120 de

zile [1].

Cerinţe faţă de căldură

Cerinţele climatice ale orzului sunt, în general, mai reduse decât la grâu, dar aceste cerinţe

sunt dependente de forma cultivată. Orzul este mai rezistent Ia temperaturi ridicate decât grâul,

secara şi ovăzul.

Orzul de primăvară (furajer), având perioada de vegetaţie scurtă, reuşeşte în climate aspre sau

în cele uscate. Suma de grade a acestuia pe perioada de vegetaţie este de 1.200 - 1.800° C.

Temperatura minimă de germinaţie este de 1-2°C, iar răsărirea are loc în condiţii optime la

temperatura de 15-20°C.

Pentru răsărire, orzul necesită o sumă a temperaturilor biologic active (sumă a temperaturilor

mai mari de 0oC) de 110-130oC. Până la intrarea în iarnă, orzul are nevoie de o sumă a

temperaturilor biologic active (sumă a temperaturilor mai mari de 0oC) de 500 – 550oC.

Pentru a ajunge la maturitate, orzul de toamnă necesită o sumă a temperaturilor biologic

active (sumă a temperaturilor mai mari de 0oC) de 1700-2100oC, iar orzul şi orzoaica de primăvară

necesită 1200-1800oC [1].

10

Pentru ca plantele de orz să treacă din etape vegetativă în etapa reproductivă (pentru

realizarea inducţiei florale), respectiv pentru ca planta să capete capacitatea de a forma paiul şi

spicul, acestea trebuie să parcurgă stadiul de vernalizare, care constă dintr-o perioadă de 35-45 zile,

la 1-3°C. La formele „umblătoare” de orz (care pot fi semănate atât toamna, cât şi primăvara),

vernalizarea se parcurge într-un timp mai scurt, de 15-20 zile, la temperatura de 2-4°C. La formele

de orz de primăvară, durata vernalizării este de 10-15 zile, la temperaturi de 3-5°C.

Orzul de toamnă este mai sensibil la condiţiile de iernare comparativ cu grâul sau secara de

toamnă, acesta rezistând până la -15°C [3].

Cerinţe faţă de umiditate

În general orzul are cerinţe reduse faţă de umiditate, având coeficientul de transpiraţie de 300

- 400, dar există diferenţe mari între formele de cultură, după cum s-a arătat mai sus. Perioadele

critice faţă de apă sunt din fazele formării paiului până la înspicare, când se parcurg etapele de

organogeneză (cerinţe similare cu ale grâului). Totuşi, la acelaşi regim de umiditate, orzul

realizează producţii cu 20-25% mai mari decât grâul [1].

Pentru a germina, boabele de orz absorb circa 48% apă din masa lor.

Având perioada de vegetaţie mai scurtă, de obicei orzul evită seceta de la începutul verii. Ca

atare, orzul este mai puţin afectat de fenomenul de şiştăvire comparativ cu grâul. Totuşi, dacă seceta

se manifestă mai timpuriu, orzul suferă mai mult decât grâul, datorită sistemului radicular mai puţin

dezvoltat şi mai superficial [3].

Cerinţe faţă de sol

Orzul este mai pretenţios faţă de sol comparativ cu grâul, având un sistem radicular cu o

capacitate mai redusă de absorbţie a elementelor nutritive şi o perioadă de vegetaţie mai scurtă.

Orzului de primăvară îi este caracteristic un temp mai rapid de acumulare a substanţei uscate în

partea aeriană a plantei în perioada inițial de creştere. În legătură cu această aprovizionarea

plantelor tinere cu forme uşor asimilabile este o condiţie de bază în obţinerea recoltelor înalte [19].

Solurile cele mai favorabile pentru orz sunt cele fertile, cu textură mijlocie, permeabile şi cu

un pH cuprins între 6,5 şi 7,5.

Orzoaica este mai pretenţioasă faţă de sol decât orzul, în special faţă de textura acestuia.

Pentru orz şi orzoaică sunt contraindicate solurile sărăturoase şi cele prea uşoare (nisipoase)

sau prea grele (argiloase) [19].

Orzoaica este, în general, mai pretenţioasă faţă de sol decât orzul. Ea se poate cultiva în

limitele pH-ului de 5,0 - 7,5. Orzoaica de primăvară este cultivată în zona solurilor brune de pădure.

S-a constatat că orzul are o toleranţă relativ bună în faza de germinaţie, la un anumit grad de

salinitate al solului. Sunt contraindicate pentru orz şi orzoaica solurile sărăturoase, cât şi cele prea

uşoare (nisipoase) sau prea grele (argiloase) [3].

11

1.3. Fertilizarea .

În fertilizarea orzului se ţine seama de o serie de particularităţi de nutriţie ale plantei. Astfel

mersul adsorbţiei elementelor nutritive din sol nu corespunde cu viteza de creştere a substanţei

vegetale. În comparaţie cu alte culturi orzul de primăvară se caracterizează cu o perioadă scurtă de

vegetaţie de absoarbere a elementelor nutritive din sol. Până în perioada de împăiere consumă 2/3

din cantitatea de potasiu, 46% din fosfor şi o cantitate considerabilă de azot, iar la începutul

înfloririi consumă 80% din cantitatea sumară a elementelor nutritive. O exigenţa importantă a

orzului de primăvară la condiţiile de nutriţie se datorează dezvoltării slabe a sistemului radicular în

perioada iniţiala de creştere şi formare a spiculi într-un termen foarte scurt – 8-12 zile după răsărirea

plantelor. Aceste particularităţi biologice stabilesc cerinţele înalte a acestei culturi la condiţiile de

nutriţie în faza iniţială de creştere. Compensarea insuficienţei de elemente nutritive în fazele

următoare nu asigură efectul scontat. Ca urmare pentru obţinerea recoltelor înalte este foarte

important, ca plantele să fie asigurate cu toate elementele nutritive necesare în primele faze ale

organogenezei [18].

Sistemul de fertilizare la orzul de primăvară este determinată în primul rând de premergător.

Orzul are o particularitate foarte importantă de a folosi mai bine postacţiunea fertilizării minerale şi

organic, care s-au introdus sub cultura premergătoare. Daca orzul de primăvară se cultivă după

culturi prăşitoare bine fertilizate ( sfeclă de zahar, floarea soarelui) sub care sau introdus 30-50 t/ha

gunoi de grajd şi doze înalte de îngrăşăminte minerale, atunci cultură orzului nu necesită fertilizată.

Sub aşa fon orzul este capabil să formeze o recolta de 30-50 q/ha boabe [17].

Şi totuşi regimul de nutriţie a acestei culturi trebuie să fie strict optimizat. Ne cătând la faptul

că orzul reacţionează pozitiv la fertilizarea cu azot, norma acestui îngrășământ se stabileşte ținând

cont de faptul că orzul este afectat de polignire, şi acest fenomen se intensifică la excesul de azot.

La insuficienţa în nutriţie de azot şi fosfor, brusc scade productivitatea plantelor şi eficacitatea

consumului de îngrăşăminte [19].

Orzul reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor mai ales în condiţii de umiditate

optimă, adaosul de recoltă poate atinge 15-20 q/ha. Pentru preîntâmpinarea poliginirii plantei

trebuie de asigurat un raport optim de elemente nutritive – azot, fosfor şi potasiu. Fertilizarea cu

fosfor mărește înfrăţirea plantelor, preîntâmpinând polignirea, grăbind coacerea, mărind calitatea

boabelor. Fertilizarea cu potasiu influențează formarea boabelor mai pline, măreşte rezistenţa

plantelor la atacul de boli, măreşte rezistenţa paielor la polignire, mărește rezistenţa la secetă. [17].

Mărirea cerinţelor orzului de primăvară la mediul de nutriţie caracterizează şi extragerea N P

K. Potrivit datelor mai multor surse orzul de primăvară pentru formarea unei tone de boabe

consuma aproximativ 26 kg azot, 11 kg de fosfor şi 20 kg potasiu. În urma cercetărilor efectuate de

12

Z. I. Naconecinaia, soiul Primăvara a consumat pentru aceiaşi cantitate de boabe 27-30 kg azot,

11,8-12,4 fosfor şi potasiu de la 28,1 la 30,2. Extrasul total cu recolta de 5,0-5,5 t/ha în aceleaşi

experienţe, a constituit azot – 150-160 kg/ha, fosfor – 55-60, caliu – 140-150 kg/ha. În complexul

de factori care condiţionează consumul si extrasul de substanţe nutritive, o influență mare asupra

proceselor metabolice şi fiziologice la orz o au îngrăşămintele. Condiţiile de nutriţiei minerale

influențează de asemenea şi la conţinutul procentual şi raportul de azot, fosfor şi potasiu în roada

biologică. De regulă sub influența îngrăşămintelor în raport, se schimbă mai mult conținutul

azotului, conţinutul fosforului şi potasiului fiind mai puțin schimbabile.

Orzul de toamnă foloseşte bine postacţiunea îngrăşămintelor, mai ales a celor organice,

introduse în asolament sub culturile premergătoare. De aceea la cultivarea orzului după porumb la

boabe, pentru a preîntâmpina căderea plantelor, doza de bază se micşorează cu 30%, iar azotul

poate fi lăsat pentru primăvară, când se introduce cu hrană suplimentară.

O condiţie obligatorie la introducerea îngrăşămintelor de bază este distribuirea omogenă pe

suprafaţa câmpului. Abaterea de la această regulă a tehnologiei, duce la căderea vărgată a plantelor

[6].

Fertilizarea orzului de primăvară se caracterizează prin faptul că reacţionează pozitiv nu

numai la fertilizarea directă, dar foloseşte şi postacţiunea îngrăşămintelor administrate

premergătorilor. Din această cauză la cultivarea intensivă a orzului de primăvară îngrăşămintele

minerale se administrează direct sub cultură, iar fertilizarea organică se face sub premergători.

Amendamentele, atât pentru orz, cât şi pentru orzoaica de toamnă şi primăvară, se recomandă

să se aplice pe solurile acide, constituind o măsură necesară pentru a asigura producţii ridicate. În

funcţie de aciditatea solului se aplică 3-6 tone/ha amendamente calcaroase, o dată la 6 - 7 ani, sub

arătura de bază (de preferinţă nu în anul semănării orzului de toamnă, ci în anii anteriori).

1.4. Aspectele ecologice ale aplicării îngrăşămintelor

Solul exercită o acţiune polifuncţională în biosferă prin participarea sa în ciclul energiei, apei,

elementelor biogene,etc. Funcţiile solului, component al ecosistemului terestru, pot fi afectate grav

prin poluare. Poluarea solului afectează în mare măsură toate funcţiile acestuia îşi limitează drastic

fertilitatea. Evaluarea gradului de depreciere a calităţii solului, urmăreşte nu numai starea calitativă

a solului, dar şi complexul de implicaţii al acestuia în succesiunea lanţului trofic şi a mediului

înconjurător: sol – microorganisme – plante – animale – om – societate umana – biosferă [8].

Scăderea treptată a fertilităţii solului a dus la stabilizarea şi chiar reducerea producţiei obţinute

pentru fiecare cultură în parte şi a asolamentului în întregime, în pofida sporirii dozelor de

îngrăşăminte şi pesticide întrebuinţate, folosirii soiurilor (hibrizilor) cu un potenţial genetic mai

înalt, cu perfecţionarea concomitentă a tehnologiilor de cultivare a plantelor agricole [11].

13

Folosirea îngrăşămintelor în agricultură exercită o influenţă nefavorabilă asupra mediului

ambiant, care după părerea lui V. G. Mineev constă în următoarele:

Elementele nutritive din îngrăşăminte şi sol afectează apele freatice şi bazinele de apă

favorizând dezvoltarea plantelor acvatice şi formarea fitoplanctonului, adică eutroficarea apelor

naturale;

Pierderile azotului în atmosferă înrăutăţesc microclima şi pot stimula distrugerea stratului de

ozon al atmosferei în urma pătrunderii în el a oxizilor reduşi de azot, car se formează la

denitrificarea compuşilor de azot.

Aplicarea incorectă a îngrăşămintelor minerale poate să înrăutăţească bilanţul şi circuitul

substanţelor nutritive, proprietăţile agrochimice şi fertilitatea solului;

Încălcarea tehnologiei aplicării îngrășămintelor, imperfecţiunea calităţii şi proprietăţilor

îngrăşămintelor minerale duc la reducerea productivităţii culturilor şi calităţii producţiei [17].

Deficitul sumar de substanţe nutritive în sol pe terenurile arabile în ultimii 85 de ani a atins

8,2 t/ha. Aceasta a influențat negativ proprietăţile solului şi fertilitatea. Deficitul de azot a devenit

cauza principală a intensificării proceselor de mineralizare şi scădere a humusului din sol,

înrăutăţirea proprietăţilor solului, scăderea fertilităţii potenţiale. Trebuie de ţinut cont de faptul ca

plantele folosesc doar 60-70 % azot mineralizat din materia organică a solului, cantitatea rămasă

40-70 kg se consumă neproductiv, folosind ca sursă de poluare a mediului. Acest lucru se manifesta

mai mult în perioada când solul nu este acoperit de vegetaţie, pînă la semănat şi după recoltare, ceea

ce în asolamentele de câmp din republică constituie 25-35 % din perioada caldă a anului. Cu cât

nivelul de acoperire cu vegetaţie este mai mic, cu atât aceste pierderi sunt mai mari şi invers.

Coeficientul folosirii eficiente a azotului mineralizat, poate fi mărit prin acoperirea solului cu

vegetaţie pe întreaga perioadă caldă a anului, prin introducerea culturilor succesive, a sideratelor.

Ținând cont de azotul nefolosit de plante, pierderile lui din sol timp de 85 de ani a atins cifra de 3,5-

4,0 t/ha anual, ceea ce este echivalent cu 70-80 t/ha de humus. Pe solurile unde nu sau aplicat

îngrăşăminte sau au fost folosite în doze mici, dehumificarea s-a produs de 1,5-2 ori mai intens

[14].

Pentru menţinerea conţinutului existent de humus este necesar de a introduce anual câte 8-10

t/ha gunoi de grajd. Dar pentru a obţine recolte programate mari este nevoie de a introduce 12-15

t/ha gunoi de grajd, iar pe solurile afectate de eroziune este necesar de 17-18 t/ha gunoi de grajd

anual. Efect maximal se atinge când îngrăşămintele organice se administrează în asolament

împreună cu c îngrăşămintele minerale în doze optime necesare pentru îndestularea cerinţelor

plantelor în NPK. Îngrăşămintele minerale micşorează de asemenea pierderile de humus din sol dar

14

într-o măsură mai mică, sub influența lor creşte masa vegetală şi calitatea resturilor vegetale,

coeficientul de humificare a materiei organice. Din această cauză aplicarea sistemelor organo-

minerale de fertilizare are o importanţă nu numai agronomică, dar şi ecologică [13].

Îngrășămintele minerale aplicate, introduc în biocenoze aşa numitele elemente balast, care nu

sunt necesare plantelor şi la mobilitatea lor sporită pot fi uşor levigate din sol (de exemplu clorul

din sarea potasică)şi să polueze apele superficiale şi freatice. Elementele balast sunt puţin mobile

pot sa se acumuleze în sol, sa nimerească în plante şi produsele de nutriţie, ajungând la concentraţii

toxice. Nivelul de concentraţie toxică poate fi atins şi de elementele biogene. De exemplu: azotul

sub forma de nitraţi (azotaţi) este unul din poluanţii de bază. Nitraţii în sol şi în producţie nu

prezintă pericol, fiindcă ei reprezintă una din formele existenţei azotului. Acţiunea negativă a

nitraţilor este determinată de nitriţi - produsele reducerii nitraţilor de microflora tubului digestiv şi

de fermenţi. Gradul toxicităţii nitriţilor e de 10-20 ori mai mare ca cel al nitraţilor. Însă mai toxice

sunt nitrozaminele, care se formează în prezenţa nitriților şi aminelor secundare [8].

Acţiunea dăunătoare a concentraţiilor sporite de nitraţi în producţie asupra organismului

omului şi animalelor se manifestă sub formă de toxicitate acută, otrăviri cronice. Pericolul

acumulării în exces a nitraților în produsele fitotehnice se agravează la sinteza endogenă a

compuşilor de azot cu acţiune cancerigenă, la fel şi acţiunii mutagene a produselor intermediare a

metabolismului nitraților.

Nitraţii circulă permanent în mediul înconjurător. După părerea unor autori solul este un

sistem, care menţine echilibrul intrării şi pierderii azotului mineral. In cazul intrării în sol a azotului

mineral în exces, el se pierde în urma procesului de nitrificaţie şi levigare. La aplicarea

îngrăşămintelor cu azot din toamnă nitraţii în funcţie de temperatură şi cantitatea precipitaţiilor, pot

fi levigaţi până la adâncimea de 100 - 120 cm (la textura lutoargiloasă). În experienţe cu folosirea

izotopului stabil N pe soluri cernoziomice s-a stabilit că la administrarea îngrăşămintelor cu azot din

toamnă pierderile azotului ajung până la 40 %. Cercetările microbiologice au demonstrat că

fermenţii din sol sunt activi şi în cursul iernii şi procesele transformării azotului nu se opresc în

perioadele anului cu temperaturi scăzute. După unele date, migraţia azotului sub formă de nitraţi în

afara stratului de 0 - 100 cm alcătuieşte 12,4 - 14,9 %. Levigarea nitraţilor este esenţială numai la

dozele mari de îngrăşăminte cu azot. La aplicarea 300, 600 şi 900 kg de azot la 1 ha timp de 5 ani,

plantele au asimilat 55, 43 şi 33 % din cantitatea folosită de azot, corespunzător. In stratul arabil s-a

fixat 40, 32 şi 29 % de azot, preponderent sub formă organică. Migraţia nitraţilor în adâncime a

alcătuit 2, 39 şi 62 kg/ha. [8].

Sunt posibile şi alte urmări mult mai grave ale dehumificării solurilor. Substanţele huminice

sunt compuse 52-62% din carbon, la mineralizarea lor are loc formarea CO2, care pătrunde în

15

atmosferă şi favorizează formarea efectului de seră.

Consecinţele negative a mineralizării humusului, sub influența unor procedee agrotehnice,

inclusiv şi administrarea îngrăşămintelor azotice, constă nu numai în scăderea rezervelor de

substanţe nutritive, înrăutăţirea proprietăţilor ei, apariţiei problemelor de ordin ecologic, dar şi în

scăderea posibilităţii de fixarea azotului pe cale nesimbiotică. Schimbarea calităţii humusului

evident poate influența negativ activitatea sistemelor abiotice de fixare a azotului în sol, deoarece

funcţionarea lor depinde de proprietăţile fizico-chimice a materiei organice.

Fertilitatea solurilor şi direcţia diferitor reacţii chimice şi biologice de transformare, în mare

măsură depind de aciditatea solului. PH optim pentru majoritatea plantelor este cuprins între 6,0-

6,5. Mărirea acidităţii solului duce la suprimarea plantelor. Folosirea în cantităţi mari şi sistematică

a aşa îngrăşăminte ca azotat de amoniu, clorură de potasiu ş.a. favorizează modificarea ph-ului

soluţiei solului.[12, 13]

Înrăutăţirea indicatorilor agrochimici ai solului, influențează negative eficienţa folosirii

îngrăşămintelor şi ca urmare scăderea productivităţii plantelor.

Acţiunea negativă la aplicarea sistematică a îngrăşămintelor asupra plantelor condiţionează

mărirea conţinutului forme mobile de Al, Fe, Mg, care încetinesc creşterea plantelor.[20]

Degajarea azotului în urma reducerii chimice şi biologice a nitraţilor nu numai reduce

eficacitatea îngrăşămintelor, dar şi prezintă un pericol ecologic însemnat participând în distrugerea

stratului de ozon. Una din posibilităţile reducerii pierderilor azotului îngrăşămintelor administrate

este aplicarea preparatelor, care inhibă înmulţirea bacteriilor de denitrificare şi nitrificare. Lucrul în

această direcţie a fost început la mijlocul anilor 50 al secolului trecut în SUA.

Acumularea sporită a nitraţilor în sol şi plante are loc nu numai şi nu doar din cauza folosirii

îngrăşămintelor minerale, dar în primul rînd în rezultatul mineralizării intense a substanţei organice

din sol, mai ales cu o structură bună. De aceea nivelul conţinutului nitraţilor în sol determină gradul

lor de valorificare, iar înlocuirea îngrăşămintelor minerale cu cele organice creează doar condiţii

pentru obţinerea producţiei cu conţinut redus de nitraţi, dar nu rezolvă problema în măsura deplină

(Минеев В. Г. 1988) [17].

Aplicarea îngrăşămintelor minerale cu azot indirect influenţează acumularea nitraţilor în sol şi

plante prin intensificarea mineralizării azotului din sol. Cum s-a menţionat, partea dominantă a

necesităţii în azot, plantele o acoperă din contul celui din sol. In experienţa cu scurgerile de gunoi,

cu folosirea izotopului 15N, s-a constatat că partea dominantă a compuşilor minerali de azot, levigat

cu apele freatice, este prezentată de nitraţi, formaţi la mineralizarea compuşilor organici din sol.

Intensitatea mineralizării şi acumulării nitraţilor în sol, precum şi capacitatea de adsorbţie a

sistemului radicular al plantelor, depinde de nivelul iniţial de fertilitate al solului şi factorilor

16

mediului ambiant, de aceea unele şi aceleaşi doze de îngrăşăminte cu azot

în ani diferiţi exercită o influenţă diferită asupra acumulării nitraţilor în sol şi plante [8].

La majorarea dozelor îngrăşămintelor cu azot, conţinutul nitraţilor în sol de regulă se

măreşte. Chiar la aplicarea formelor amide sau amoniacale de îngrăşăminte sub acţiunea

microorganismelor de nitrificaţie azotul din forma amoniacală şi amidă treptat trece în formă de

nitraţi. Nitraţii nefolosiţi de plante, cu precipitaţiile atmosferice se scurg în râuri bazine acvatice,

sau sub influența forţei gravitaţionale pe profilul solului până la apele freatice. În sursele de apă

supraterestre nitraţii nimeresc în cantităţi mari dacă nu se respectă termenii de administrare,

adâncimea de încorporare sau dacă îngrășământul se administrează prin împrăştiere şi nu se

încorporează o perioadă îndelungată de timp. Migrarea pe profil a nitraţilor are loc la administrarea

dozelor sporite de îngrăşăminte azotate sub culturile cu o perioadă scurtă de vegetaţie în anii bogaţi

în precipitaţii. Migrarea nitraţilor pe profil are loc în perioada toamnă-iarnă, când solul nu este

acoperit de vegetaţie. În condiţii de irigare pierderile de azot sunt şi mai mari.

Pentru preîntâmpinarea poluării mediului ambiant cu nitraţi, o importanţă deosebită o are

optimizarea dozei totale de îngrășământ, doza de bază, adâncimea de încorporare. O metodă

efectivă de folosire a nitraţilor din îngrăşăminte şi sol formaţi după recoltare poate servi culturile

succesive, sideratele. Aceste măsuri pot minimiza eliminările de NO2 formaţi în urma denitrificării.

Un efect pozitiv în prevenirea pierderilor de azot este încorporarea resturilor vegetale şi paielor în

sol, cu ajutorul cărora microflora din sol imobilizează nitraţii rămaşi şi micşorează eliminarea NO2

în atmosferă.

Nerespectarea raportului NPK poate să înrăutăţească nu numai fertilitatea solului dar şi să

influențeze negativ dezvoltarea şi productivitatea plantelor. Mărirea dozei de îngrăşăminte azotate

duce la creşterea intensivă a masei vegetale şi scăderea rezistenţei la boli secetă şi iernare. La

cerealele păioase provoacă polignirea şi evident scade productivitatea culturilor [14].

Dintr-o parte - rolul evident al îngrăşămintelor cu azot în sporirea recoltelor, conţinutului

proteinelor, menţinerea şi sporirea fertilităţii solului, pe de altă parte - aplicarea incorectă şi în exces

a îngrăşămintelor minerale cu azot poate duce la acumularea nitraţilor în apă şi în producţia

vegetală. Totuşi rolul/pozitiv al îngrăşămintelor cu azot este incomparabil mai mare decât cel al

postacţiunii negative posibile în urma aplicării lor incorecte. Îngrășămintele cu azot după

convingerea autorului rămân şi vor rămâne în viitorul vizibil unul din factorii cei mai importanţi de

intensificare a producerii agricole şi în prezent nu există alternativă raţională aplicării lor [8].

Administrarea sistematică a dozelor mari de fosfor, determină acumularea fosfaţilor

mobili în sol, adică suprasaturarea cu fosfaţi a solurilor, încălcarea regimului de nutriţie, schimbul

de apă, activitatea fotosintetică, stagnarea proceselor de creştere, scăderea recoltei. Aplicarea

incorectă a îngrăşămintelor duce la înrăutăţirea stării sanitare a solului, schimbarea metabolismului 17

şi compoziţiei chimice a plantelor, scăderea calităţii furajere şi alimentare a producţiei vegetale.

Spre exemplu dozele mărite de azot duc la acumularea nitraţilor liberi în plante, care servesc drept

sursă de formare în organismele umane şi animale a legăturilor nitrice cu proprietăți mutagene şi

cancerigene. Nitraţii mobili se acumulează în rizocarpi, bulbi, legume, fructe, în boabele cerealelor

concentraţia nitraţilor este foarte mică. Dozele mărite de îngrăşăminte fosforice influențează negativ

biota solului, fertilitatea, organismul plantei, animalelor şi omului [14].

Aplicarea sistematică de lungă durată a îngrăşămintelor minerale duce la acumularea în sol a

substanţelor toxice, considerate ca elemente-balast ale îngrăşămintelor. De exemplu, cu 1 t de

îngrăşăminte cu fosfor în sol se introduc până la 150 kg de fluor, dar cu 1 t de îngrăşăminte cu

potasiu - până la 500 kg de clor. Un pericol deosebit îl prezintă aşa impurităţi ca arseniu, plumbul,

cadmiul, stronţiul şi alte metale grele şi elementele toxice. Acumularea acestor substanţe în plante

într-o cantitate mai mare decât concentraţia limitei admisibile le fac toxice pentru organismul

omului şi animalelor [8].

Pierderile de azot în atmosferă ating 1 0 - 5 0 % de la cantitatea lui venită în agricultură.

Diferite elemente biogene, nimerind în sol împreună cu îngrăşămintele, suportă transformări

considerabile. Concomitent ele exercită o acţiune negativă considerabilă asupra fertilităţii şi

proprietăţilor solului [19]. In privinţa folosirii îngrăşămintelor minerale, precum şi a altor preparate

chimice este important a nu admite subestimarea sau supraestimarea lor. Trebuie să capete

importanţă năzuinţa în căutarea altor măsuri, bazate pe capacitatea de autoreglare a ecosistemelor în

cazul apropierii maxime a regimului circuitului substanţelor şi energiei agrocenozelor de cenozele

naturale [4].

18

CAPITOLUL 2. OBIECTELE, CONDIŢIILE ŞI METODELE DE CERCETARE

Cercetările s-au efectuat în experienţa de lungă durată a ICCC “Selecţia”, fondată în anul

1971 pe cernoziom tipic, moderat gros, argilo-lutos pe argilă cu grosimea orizontului de humus 92

cm. Adâncimea efervescenţei carbonaţilor – 65 cm.

Indicii agrochimici ai solului la momentul fondării experienţei erau următorii:

o conţinutul humusului în stratul 0-20 cm – 4,65 %, 20-40 cm – 4,12 %, 40-60 cm – 2,73

%;

o valoarea pHH2O 6,6-7,1, pHKCl circa 6,2;

o conţinutul de azot total 0,24-0,26 %; fosfor – 0,12-0,13 %; potasiu –1,20-1,40 %.

Începând cu anul 1991 se studiază patru sisteme de fertilizare în asolament cu 6 sole:

o naturală (fără îngrăşăminte, varianta 1);

o minerală (NPK 75,130,175 kg s.a./ha suprafaţă de asolament, variantele 2,3,4);

o organo-minerală (NPK 75, 130, 175 kg s.a./ha suprafaţă de asolament şi gunoi de grajd

10 t/ha suprafaţă de asolament, variantele 5,6,7,);

o organo-minerală (NPK 75, 130, 175 kg s.a./ha suprafaţă de asolament şi gunoi de grajd

10 t/ha suprafaţă de asolament, variantele 8,9,10,);

o organică, 15 t/ha suprafaţă de asolament gunoi de grajd (varianta 11).

Sistemele de fertilizare studiate se deosebesc cât după doze cât şi după raportul de substanţe

nutritive.

Pentru aprecierea eficienţei acţiuni îngrăşămintelor variantele cercetate se compară cu

martorul nefertilizat. Cu scopul de a stabili acţiunea a diferitor raporturi de elemente nutritive, sa

mărit doza îngrăşămintelor cu azot pe fon de fosfor şi potasiu. Sa efectuat observări după apariţia

fenofazelor şi dinamica creşterii plantelor.

Orzul de primăvară în asolament este amplasat după porumb la boabe. Orzul de primăvară nu

este fertilizat direct, studiindu-se influența post acţiunii îngrăşămintelor administrate culturilor

premergătoare.

Amplasarea variantelor este sistematică în 4 repetiţii. Repetiţiile la rândul său sunt amplasate

în 2 etaje. Parcelele cu suprafaţa totală de 242 m2 au formă dreptunghiulară (5,6 m x 43,2 m).

Recoltarea şi evidenţa recoltei se efectuează mecanizat.

19

Tabelul 1. Schema repartizării îngrăşămintelor în experienţă pe culturile asolamentului.

Nr.

Var.

Grâu de

toamnă

Sfecla

pentru zahăr

Porumb

pentru

boabe

O

rz de

prima

-vară

Floarea

soarelui

Măză-

riche

+ovăz

Total pe rotaţie, kg s.a.

N P2O5 K2O

Gunoi

de

grajd t.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1 - - - - - - - - - -

2 N60P30K30 N30P30K30 N60P30K30

R e

m a

n e

n ţ

ă

N30P30K30

R e

m a

n e

n ţ

ă

1

80

1

50

1

20-

3 N90P60K60 N60P60K60 N90P45K45 N60P90K60

3

00

2

55

2

25-

4 N120P60K60 N90P120K90 N150P60K60 N60P120K60

4

20

3

60

2

70-

5 N60P30K30

N30P30K30 +

60 t/ha gunoi

de grajd

N60P30K30 N30P30K30

1

80

1

50

1

2060

6 N90P60K60

N60P60K60 +

60 t/ha gunoi

de grajd

N90P45K45 N60P90K60

3

00

2

55

2

2560

7 N120P60K60

N90P120K90 +

60 t/ha gunoi

de grajd

N150P60K60 N60P120K60

4

20

3

60

2

7060

8 N60P30K30

N30P30K30 +

60 t/ha gunoi

de grajd

N60P30K30

N30P30K30 + 30

t/ha gunoi de

grajd

1

80

1

50

1

2060

9 N90P60K60

N60P60K60 +

60 t/ha gunoi

de grajd

N90P45K45

N60P90K60 + 30

t/ha gunoi de

grajd

3

00

2

55

2

2590

10 N120P60K60

N90P120K90 +

60 t/ha gunoi

de grajd

N150P60K60

N60P120K60 + 30

t/ha gunoi de

grajd

4

20

3

60

2

7090

11 remanenţă60 t/ha gunoi

de grajdremanenţă

rema

nență

30 t/ha gunoi

de grajd

remane

nţă- - 90

12 Remanenţă - - - -

Condiţiile meteorologice în anii de cercetare se caracterizează prin devieri, uneori esenţiale,

de la mediile multianuale (tab 2-3).

Condiţiile meteorologice în anii de cercetare se caracterizează prin devieri, uneori esenţiale,

de la mediile multianuale (tab 3-4).

20

Anul 2011 pentru teritoriul Republicii Moldova a fost mai cald decât în mod obişnuit şi cu

deficit mare de precipitaţii în peste 60 % din teritoriul ţării.

 Temperatura medie anuală a aerului a constituit +9,2° С, depășind norma climatică cu 0,4º С.

Ultimele îngheţuri de primăvara în aer pe teritoriul republicii s-au semnalat în 24 aprilie cu

intensitatea de  0,0..-0,9ºC.  Ultimele îngheţuri la suprafaţa solului s-au semnalat  pe 7 mai cu

intensitatea de 0ºC, iar la înălţimea de 2 cm de la sol pe 8 mai cu intensitatea de -1°C. Primele

îngheţuri  de  toamnă  s-au semnalat  pe 3 octombrie. Intensitatea lor în aer a avut valori de -

0,1ºС, la  suprafaţa solului – de până la -2ºС, la înălţimea de 2 cm – de până la -4ºС.

Precipitaţiile au căzut neuniform, suma lor a constituit 463,6 mm ceea ce constituie 104 %

din media multianuală.

Fig. 1. Depuneri atmosferice conform staţiei meteorologice ICCC “Selecţia”, anul

agricol 2010-2011

Sezonul de iarnă 2010-2011 a fost în general mai rece decât în mod obişnuit şi cu

precipitaţii. Temperatura medie a aerului pe parcursul sezonului a constituit în teritoriu -3,2º С,

fiind mai scăzută faţă de normă cu -0,9º С. Cantitatea precipitaţiilor căzute în decursul sezonului

a constituit în teritoriu 87 mm.

Primăvara a fost puţin mai caldă ca de obicei. Temperatura medie a aerului pe parcursul

sezonului a constituit în teritoriu +9,5º С, fiind cu 0,1ºС mai ridicată faţă de normă. Cantitatea

precipitaţiilor căzute în decursul primăverii a  constituit 63,7 mm, sau  62,4 % din  media

multianuală.

21

Fig. 2. Temperatura aerului conform staţiei meteorologice ICCC “Selecţia”, anul

agricol 2010-2011

Condiţiile agrometeorologice din anul 2011 au fost în fond favorabile pentru formarea 

înaltelor  recolte  agricole.  

22

Tabelul 3. Cantitatea de precipitaţii şi temperatura aerului după datele staţiei meteo ICCC “Selecţia”, anul agricol 2010/2010

Temperatura medie, oC Cantitatea de precipitaţii mm.Decadele

Medie pe o luna

Media multianuală

Devierea de la norma

multianuală

Decadele Suma precipitaţiilor

pe o lună

Suma medie a datelor

multianuale

Devierea de la norma multianuală

I IIII

II II III

Septembrie 14,6 15,5 15,5 15,2 15,7 -0,5 31,9 19,2 3,9 55,0 36,0 +19,0Octombrie 7,3 8,0 5,6 7,0 9,6 -2,7 7,2 33,3 2,0 42,5 33,0 +9,5Noiembrie 12,0 11,7 4,3 9,3 3,6 +5,7 0 2,0 33,1 35,1 34,0 +1,1Toamna 10,5 9,6 0,9 132,6 103,0 +29,6

Decembrie -0,8 -7,6 -4,1 -4,2 -1,0 -3,1 23,6 17,1 8,7 49,4 27,0 +22,4Ianuarie -4,6 +2,7 -5,1 -2,3 -3,6 +1,2 0 5,8 5,7 11,5 22,0 -10,5

Februarie 1,7 -4,7 -6,5 -3,2 -2,0 -0,9 3,4 12,1 11,1 26,6 22,0 +4,6Iarna -3,2 -2,2 -0,9 87,5 71,0 +16,5Martie -3,9 +4,9 6,9 2,6 +2,3 +0,5 0,0 2,4 9,5 11,9 22,0 -10,1Aprilie 8,3 7,6 12,7 9,5 +10,1 -0,6 3,1 34,6 - 37,7 31,0 +6,7

Mai 11,6 17,1 20,1 16,3 +15,9 +0,4 12,9 1,2 0,0 14,1 49,0 -34,9Primăvara 9,5 +9,4 +0,1 63,7 102,0 -38,3

Iunie 21,7 20,5 19,6 20,6 19,3 +1,3 51,0 22,0 38,1 111,1 62,0 +49,1Iulie 20,5 25,0 22,0 22,5 20,8 +1,7 2,2 7,6 28,5 38,3 58,0 -19,7

August 21,0 21,8 21,1 21,3 20,2 +1,1 30,4 - - 30,4 49,0 -18,6

Vara 21,5 20,1 179,8 169,0 +10,8

Total pe an 9,6 9,2 +0,4 463,6 445 +18,6

23

 Vara a fost caldă şi izolat cu deficit de precipitaţii. Temperatura medie a aerului pentru acest

sezon a constituit în teritoriu +21,5ºС, fiind cu 0,4ºС mai ridicată faţă de normă. Cantitatea de

precipitaţii căzută în acest sezon a fost în fond aproape de normă şi a constituit 179,8 mm.

Precipitaţiile în timpul verii  au  căzut  neuniform. Cea  mai  mare cantitate de precipitaţii s-a

semnalat în luna iunie – în fond 111,1 mm, sau 179 % din media lunară. În lunile iulie-august,

dimpotrivă, s-a observat un deficit mare de precipitaţii – pe parcursul a două luni au căzut în fond

68,7 mm.

Anul 2012 pe teritoriul Republicii Moldova a fost în mare parte mai cald decât în mod obişnuit

şi cu deficit semnificativ de precipitaţii în perioada iunie-septembrie. Aceste condiţii au contribuit

la menţinerea pe parcursul aceste perioade a secetei atmosferice şi pedologice foarte puternice.

Temperatura medie anuală a aerului a constituit în teritoriu +10,7°С, depăşind norma climatică cu

1,5°С.

Temperatura minimă absolută a aerului în anul 2012 a constituit în teritoriu -32,0ºС (12

februarie, Bălţi), plasându-se pe locul 3 în şirul minimelor absolute anuale pentru toată perioada de

observaţii instrumentale. Temperatura maximă absolută a aerului pentru prima dată în toată

perioada de observaţii instrumentale în Republica Moldova a atins +42,4ºС (Făleşti, 7 august), fiind

cu 0,9ºС mai ridicată faţă de valoarea maximă absolută înregistrată anterior (2007). Ultimele

îngheţuri de primăvară pe teritoriul ţării s-au semnalat pe 11 aprilie: cu intensitatea pe arii extinse în

aer de -1..-5°C; pretutindeni la suprafaţa solului – de -1..-6°C; la înălţimea de 2 cm de la sol – de -

3..-7°C .

Сantitatea anuală a precipitaţiilor căzute pe an a fost mai jos de media anuală şi a

constituit 347,4 mm (78 % din normă), însă acestea au căzut foarte neuniform pe parcursul anului.

În perioada iunie – august au căzut doar 71,8 mm, iar în luna decembrie cantitatea lor a atins 145

mm.

Fig. 3. Temperatura aerului conform staţiei meteorologice ICCC “Selecţia”, anul agricol

2011-2012

24

Sezonul de iarnă 2011-2012 a fost uşor mai rece decât în mod obişnuit şi cu precipitaţii.

Temperatura medie a aerului pe parcursul sezonului a constituit în teritoriu -2,8ºС, fiind mai scăzută

faţă de normă cu 0,6ºС. Cantitatea precipitaţiilor căzute în decursul sezonului a constituit 97,1 mm.

Primăvara a fost scurtă, foarte caldă şi cu precipitaţii. Temperatura medie a aerului pe parcursul

primăverii a constituit în teritoriu +11,8ºС, fiind cu 2,4ºС mai ridicată faţă de normă. Vreme anomal

de caldă s-a semnalat în decursul decadei a treia a lunii aprilie şi în prima decadă a lunii mai.

Cantitatea precipitaţiilor căzute în decursul primăverii a constituit  134,1 mm.

Vara a fost anomal de caldă şi uscată. Temperatura medie a aerului pentru sezon a fost mai

ridicată faţă de valorile normei cu 3,1°C şi a constituit +23,2°С.

Fig. 4. Depuneri atmosferice conform staţiei meteorologice ICCC “Selecţia”, anul agricol

2011-2012

În luna iunie temperatura medie a aerului a fost mai ridicată faţă de valorile normei cu 3,3°C.

Cea mai caldă a fost luna iulie, temperatura medie lunară a aerului a depăşit norma cu 3,1ºС.

Cantitatea precipitaţiilor pe parcursul perioadei de vară a constituit în ţară 71,8 mm (42 % din

normă).

Condiţiile agrometeorologice în anul 2012, au fost mai puţin favorabile pentru formarea recoltei

culturilor agricole, fapt cauzat de insuficienţa de precipitaţii în perioada de vegetaţie şi cantitatea

joasă de umezeală productivă în sol pe parcursul sezonului de vară.

25

Tabelul 4. Cantitatea de precipitaţii şi temperatura aerului după datele staţiei meteo ICCC “Selecţia”, anul agricol 2010/2011

Temperatura medie, oC Cantitatea de precipitaţii mm.Decadele

Medie pe o luna

Media multianuală

Devierea de la norma

multianuală

Decadele Suma precipitaţiilor

pe o lună

Suma medie a datelor

multianuale

Devierea de la norma multianuală

I IIII

II II III

Septembrie 18,4 20,4 15,2 18,0 15,7 +2,3 10,9 0,0 0,0 10,9 36,0 -25,1Octombrie 14,8 9,2 6,3 10,1 9,6 +0,5 22,7 7,4 2,0 32,1 33,0 -0,9Noiembrie 5,5 1,3 2,7 3,2 3,6 -0,4 0,2 0,0 1,2 1,4 34,0 -32,6Toamna 10,4 9,6 0,8 44,4 103,0 -58,6

Decembrie 4,1 3,7 0,7 2,8 -1,0 +3,8 2,6 7,8 2,4 12,8 27,0 -14,2Ianuarie 1,9 -1,7 -7,0 -2,3 -3,6 +1,3 2,3 8,1 3,4 13,8 22,0 -8,2

Februarie -14,5 -11,2 -0,9 -8,9 -2,0 -6,9 38,9 27,9 3,7 70,5 22,0 +48,5Iarna -2,8 -2,2 -0,6 97,1 71,0 +26,1Martie -1,4 4,8 9,2 4,2 +2,3 +1,9 2,7 0,0 14,6 17,3 22,0 -4,7Aprilie 9,8 12,1 18,0 13,3 +10,1 +3,2 8,3 47,1 2,2 57,6 31,0 +26,6

Mai 19,0 16,8 17,8 17,9 +15,9 +2,0 6,9 47,8 4,5 59,2 49,0 +10,2Primăvara 11,8 +9,4 +2,4 134,1 102,0 +32,1

Iunie 21,9 23,0 22,8 22,6 19,3 +3,3 24,0 0,0 10,7 34,7 62,0 -27,3Iulie 26,7 23,5 21,6 23,9 20,8 +3,1 1,6 8,3 4,7 14,6 58,0 -43,4

August 26,6 20,2 22,9 23,2 20,2 +3,0 3,0 15,6 3,9 22,5 49,0 -26,5

Vara 23,2 20,1 +3,1 71,8 169,0 -97,2

Total pe an 10,7 9,2 +1,5 347,4 445,0 -97,6

26

CAPITOLUL 3. REZULTATE OBŢINUTE

Productivitatea orzului de primăvară în funcţie de sistemul de fertilizare

Administrarea raţională a îngrăşămintelor minerale şi organice, este una din principalele

metode de sporire a productivităţii culturilor. Doar îmbinând doza optima de îngrăşăminte minerale şi

organice, respectarea legilor asolamentului, putem obţine o recoltă înaltă atât cantitativ cât şi

calitativ.

Sub orzul de primăvară îngrăşămintele nu se introduc direct, orzul folosind efectul remanent al

îngrăşămintelor administrate culturilor premergătoare. În anul agricol 2010-2011 recolta orzului de

primăvară a fost pe martorul nefertilizat la un nivel mediu, pe variantele fertilizate s-a obţinut un

adaos de recolta considerabil faţă de varianta nefertilizată (tabelul 4). În anul agricol 2011-2012

recolta a fost la acelaşi nivel în comparaţie cu anul precedent (tabelul 5).

Tabelul 4. Recolta orzului de primăvară în funcţie de sistemul de fertilizare în anul

agricol 2010-2011.

VariantaRecolta

Devierea

Grupat/ha %

1 1,58     st

2 2,19 0,61 38,61 I

3 2,12 0,54 34,34 I

4 2,79 1,21 76,27 I

5 2,64 1,06 67,25 I

6 2,73 1,15 72,94 I

7 2,69 1,11 70,41 I

8 2,84 1,26 79,43 I

9 2,76 1,18 74,37 I

10 2,85 1,27 80,22 I

11 2,57 0,99 62,50 I

12 1,90 0,32 20,41 II

DL05=   0,40 16,21  

P=   5,62    

Din datele acestui tabel vedem că folosirea îngrăşămintelor faţă de martorul nefertilizat în anul

2011 a sporit semnificativ recolta pe toate variantele de fertilizare, cel mai înalt spor de recoltă în

acest an s-a obţinut pe varianta sistemului de fertilizare organo-mineral II, sporul de recolta fiind de

1,27 t/ha sau cu 80,22% mai mult faţă de martor. Un spor de recoltă nesemnificativ a fost obţinut pe

varianta a 12, unde se foloseşte postacţiunea îngrăşămintelor administrate până în anul 1991 0,32 t/ha

sau cu 20,41 % mai mult faţă de martor. În acest an s-au obţinut sporuri de recoltă semnificative pe

toate sistemele de fertilizare, cel mai înalt nivel de recoltă în medie pe trei variante s-a obţinut pe 27

sistemul organo-mineral II 2,81 t/ha, urmat de sistemul organo-mineral I cu 2,68 t/ha, sistemul

organic 2,57 t/ha şi cel mai mic nivel de recoltă s-a manifestat pe sistemul mineral 2,36 t/ha, de aici

rezultă că orzul de primăvară foloseşte mai bine remanenţa dozelor de îngrăşăminte organice

îmbinate cu doze mari de îngrăşăminte minerale, acest lucru poate fi explicat prin faptul ca

îngrăşămintele organice au influență nu numai asupra productivităţii culturilor, dar are rol şi în

ameliorarea proprietăţilor solului, mărind cantitatea de materie organică din sol, astfel efectul în urma

aplicării lor este de lungă durată. Sporurile de recoltă de pe toate sistemele de fertilizare variază de la

0,32 la 1,27 t/ha.

Fig. 5. Modificarea sporului de recoltă pe măsura măriri dozei de îngrășăminte minerale, anul

agricol 2010-2011.

Din fig. 3. se observă că orzul de primăvară foloseşte cel mai bine, în condiţii favorabile de

creştere, foloseşte cel mai bine remanenţa îngrăşămintelor minerale în amestec cu gunoi de grajd.

Gunoiul de grajd se administrează sub cultura sfeclei de zahăr în doză de 60 t/ha suprafaţă de

asolament, pe variantele sistemelor organo-minerale, şi sub cultura florii soarelui 30 t/ha suprafaţă de

asolament.

28

Tabelul 5. Recolta orzului de primăvară în funcţie de sistemul de fertilizare în anul

agricol 2011-2012

VariantaRecolta

Devierea

Grupat/ha %

1 1,57     st

2 2,42 0,85 53,82 I

3 2,52 0,95 60,51 I

4 2,68 1,11 70,86 I

5 2,81 1,24 78,98 I

6 3,05 1,48 94,43 I

7 2,71 1,14 72,45 I

8 2,90 1,33 84,55 I

9 2,62 1,05 66,88 I

10 2,70 1,13 71,82 I

11 2,71 1,14 72,45 I

12 2,15 0,58 37,10 I

DL05=   0,33 12,90  

P=   4,47    

În anul 2012 recolta orzului de primăvară a fost la un nivel mediu, pe toate sistemele de

fertilizare s-a obţinut sporuri de recolte considerabile, sporurile variind de la 0,58 t/ha pe varianta a

XII-a, până la 1,48 t/ha varianta a VI-a a sistemului organo-mineral I. Cel mai înalt nivel de recoltă

s-a obţinut în medie pe trei variante pe sistemul de fertilizare organo-mineral I 2,85 t/ha, fiind urmat

de sistemul organo-mineral II cu o recolta de boabe de 2,74 t/ha, cel mai scăzut nivel de recoltă s-a

manifestat pe varianta a XII-a pe care se foloseşte postacţiunea îngrăşămintelor administrate până în

anul 1991, de aici reiese că orzul foloseşte remanenţa îngrăşămintelor administrate chiar cu 20 de ani

în urmă. Din datele acestui tabel ca orzul de primăvară foloseşte cel mai bine post acţiunea

îngrăşămintelor minerale combinate cu doze optime de gunoi de grajd, aceasta fiind explicat prin

faptul că gunoiul de grajd are o influență complexă amelioratoare asupra tuturor proprietăţilor

solului, prin acestea contribuind la sporirea recoltelor.

29

CAPITOLUL 4. EFICIENȚA ECONOMICĂ A FOLOSIRII DIFERITOR SISTEME DE

FERTILIZARE

La aprecierea eficienţei economice a aplicării îngrăşămintelor minerale şi organice în

asolament trebuie de ţinut cont de sporul de recoltă obţinut la aplicarea îngrăşămintelor, venitul net la

hectar, rentabilitatea aplicării îngrăşămintelor, recuperarea de cheltuieli după aplicarea

îngrăşămintelor.

Drept bază pentru estimarea eficienței utilizării îngrășămintelor servește sporul de recoltă.

Sporul de recoltă (SR) se calculează în felul următor:

SR= doza de NPK kg/ha s.a. *sporul de recoltă obținut de la 1 kg NPK.

Cheltuielile (E) pentru aplicarea îngrășămintelor și cele legate de recoltarea, transportarea și

depozitarea producției suplimentare se calculează după formula:

E=Cî+Cp.s., în care: Cî-toate cheltuielile legate de îngrășăminte; Cp.s.- toate cheltuielile legate de

producția suplimentară.

Recuperarea cheltuielilor (Rec), legate de aplicarea îngrășămintelor se determină după

formula:

Rec=C/E, în care: C – costul producției suplimentare; E – cheltuielile legate de folosirea

îngrășămintelor.

Venitul net (Vn) la aplicarea îngrășămintelor pe1 ha și pe întreaga suprafață se calculează

după formula:

Vn=C-E, în care: C – costul sporului de recoltă; E – cheltuieli legate de folosirea îngrășămintelor.

Rentabilitatea (P) se calculează după formula:

P= (Vn/E)*100%

În anul agricol 2010 – 2011, introducerea îngrășămintelor a dus la majorarea productivității

orzului de primăvară de la 1,58 t/ ha la 2,81 t/ha sistemul organo-mineral II, 2,61 și 2,57 t/ha

sistemele mineral – organice I și organic și 2,36 t/ha sistemul mineral de fertilizare.

Pe lângă majorarea productivității, administrarea îngrășămintelor duce după sine și la

majorarea cheltuielilor. De aceea este necesar de a calcula eficiența economică a diferitor sisteme de

fertilizare. Orice acțiune trebuie sa fie rentabilă nu numai din punct de vedere agronomic, dar și

economic. Aceasta se face pentru a vedea daca venitul suplimentar obținut de pe urma aplicării

îngrășămintelor acoperă cheltuielile legate de gestionarea acestora.

Datele tabelului 6 demonstrează că cel mai înalt nivel al rentabilităţii este la sistemul organic

de 80,00 %, nerentabile fiind variantele a III-a a sistemului mineral, a VII-a sistemului organo-

mineral I, a IX-a şi a X-a a sitemului organo-mineral II.

30

Tabelul 6. Eficacitatea economică a diferitor sisteme de fertilizare a orzului de primăvară în

asolament, 2010.

Indicii eficientei

economice Mar

tor

N30

P25

K20

N50

P 442

5K45

N15

0P60

K 60

N60

P 30K

30 +

10

t/ha

g.g

N90

P 45K

45+1

0 t/

ha g

.g

N15

0P60

K 60+

10

t/ha

g.g

N60

P 30K

30 +

15

t/ha

g.g

N90

P 45K

45+1

5 t/

ha g

.g

N15

0P60

K 60+

15

t/ha

g.g

15 t/

ha g

.g

Rem

anen

ta

Sporul de recolta, kg/ha

- 610 540 1210 1060 1150 1110 1260 1180 1270 990 320

Recuperarea 1 kg s.a. cu sporul

de recolta, kg- 8.13 4.15 6.91 4.71 4.10 3.41 4.2 3.32 3.57 4.4 -

Costul sporului de recolta,

lei/ha- 1830 1620 3630 3180 3450 3330 3780 3540 3810 2970 960

Cheltuielile legate de aplicarea

ingrasamintelor, lei/ha

- 1223 2124 2862 2323 3224 3962 2879 3774 4512 1650 -

Recuperarea cheltuielilor

legate de aplicarea

ingrasamintelor

- 1.49 0.76 1.26 1.36 1.07 0.84 1.31 0.93 0.84 1.80 -

Venitul net, lei/ha

- 607 -504 768 857 226 -632 901 -234 -702 1320 -

Rentabilitatea - 49.63 - 26.83 36.89 7.00 - 31.29 - - 80.00 -

De aici putem afirma cu certitudine ca sistemul organic de fertilizare duce la micșorarea

prețului de cost a producției, acoperind toate cheltuielile legate de producere, având și cea mai mare

rentabilitate.

În anul 2012 recolta de boabe a orzului de primăvară a fost la un nivel mediu, cel mai înalt

nivel de rentabilitate s-a realizat pe varianta II a sistemului mineral 108,50 %, urmat de sistemul

organic cu 107,27 %. În acest an variantele a VII-a sistemului organo-mineral I, a IX-a şi a X-a a

sitemului organo-mineral II au fost nerentabile.

Tabelul 7. Eficacitatea economică a diferitor sisteme de fertilizare a orzului de primăvară în

asolament, 2012.

Indicii eficientei economice M

arto

r

N60

P30

K30

N90

P 45K

45

N15

0P60

K 60

N60

P 30K

30 +

10

t/ha

g.g

N90

P 45K

45+1

0 t/

ha g

.g

N15

0P60

K 60+

10

t/ha

g.g

N60

P 30K

30 +

15

t/ha

g.g

N90

P 45K

45+1

5 t/

ha g

.g

N15

0P60

K 60+

15

t/ha

g.g

15 t/

ha g

.g

Rem

anen

ta

Sporul de recolta, kg/ha

- 850 950 1110 1240 1480 1140 1330 1050 1130 1140 580

Recuperarea 1 kg s.a. cu sporul

- 11.33 7.30 6.34 5.51 5.28 3.50 4.43 2.95 2.85 5.06 -

31

de recolta, kgCostul sporului de recolta, lei/ha

- 2550 2850 3330 3720 4440 3420 3990 3150 3390 3420 1740

Cheltuielile legate de aplicarea

ingrasamintelor, lei/ha

- 1223 2124 2862 2323 3224 3962 2879 3774 4512 1650 -

Recuperarea cheltuielilor

legate de aplicarea

ingrasamintelor

- 2,08 1,34 1,16 1,60 1,37 0,86 1,38 0,83 0,75 2,07 -

Venitul net, lei/ha

- 1327 726 468 1397 1216 -542 1111 -624-

11221770 -

Rentabilitatea - 108,50 34,18 16,35 60,13 37,71 - 38,59 - - 107,27 -

În medie pe doi ani de cercetare putem afirma ca sistemul organic duce la micșorarea prețului

de cost a producției, acoperirea totală a cheltuielilor, legate de administrarea acestora, majorarea

producției globale și a rentabilității.

32

CONCLUZII

1. Aplicarea îngrășămintelor pe toate variantele în 2011 au adus un spor semnificativ de recoltă

față de martorul nefertilizat, de la 0,32 t/ha varianta a XII-a pena la 1,27 t/ha la sistemul de

fertilizare organo-mineral II.

2. Cel mai înalt nivel de recoltă s-a obţinut în anul 2011, pe variantă a X-a a sistemului organo-

mineral II (2,84 t/ha).

3. Cel mai rentabil sistem de fertilizare fiind varianta organică cu o rentabilitate de 80,00.

4. Administrarea îngrășămintelor în 2011 a dus la sporirea recoltei pe variantele fertilizate față

de martor, de la 0,58 la 1,48 t/ha

5. În condiții meteorologice favorabile orzul de primăvară foloseşte eficient remanenţa

îngrăşămintelor, obținându-se sporuri de recoltă chiar şi suprafeţele unde s-au administrat

îngrăşăminte cu 20 de ani în urmă.

6. Cea mai mare rentabilitate sa obținut în medie pe doi ani pe varianta organică de fertilizare

93,63.

7. La administrarea îngrășămintelor trebuie să se țină cont și de condițiile meteorologice, pentru

a o obține o eficiență cât mai mare de la administrarea lor.

8. În medie pe doi ani de cercetare sistemele organo-minerale au dus la micșorarea prețului de

cost a producției, acoperirea totală a cheltuielilor, legate de administrarea acestora, majorarea

producției globale și a rentabilității. Cel mai înalt preţ de cost a producției sa manifestat pe

sistemul mineral şi martor, ambele având și un nivel scăzut de rentabilitate.

33

BIBLIOGRAFIE.

1. Bîlteanu Gh., 1998. Fitotehnie, vol I – Cereale şi leguminoase pentru boabe, Ediţia a

doua. Editura Ceres, Bucureşti.

2. Boincean B; Vronschih M; Boaghi I; şi alţii (ACSA). Îndrumar. Cultura orzului de

toamnă, orzului pentru bere,a secarei şi a ovăzului în Republica Moldova. Chişinău. Ed.: Sn,

2003, pag.5.

3. Moraru Ştefan Andrei: Tratat de fitotehnie, cultivarea plantelor de câmp şi cereale, SL,

Ed: sn pag. 99.

4. Munteanu Leon Sorin, Borcear Ion, Roman G.V. şi alţii: Fitotehnia, Ed: Ion Ionescu

de la Brad, Iaşi, 2003 , pag. 137-153.

5. Nica L. „Acţiunea sistemului de fertilizare asupra productivităţii culturilor de cîmp în

asolament, //Solul una din problemele principale ai secolului XXI. Lucrările conferinţei

internaţionale ştiinţifico – practice. Editura Pontos. Chişinău, 2003. p. 272 - 273

6. Stadnic S., “Fertilitatea solului în funcție de asolament și sisteme de fertilizare pe

cernoziomul tipic din stepa Bălțului”, autoreferatul tezei de doctor în agricultură. Chișinău

2006.

7. Stadnic S., “Modificarea proprietăților agrochimice a cernoziomului tipic sub influența

folosirii de lungă durată a diferitor sisteme de fertilizare”, Agricultura Moldovei, nr 8. 2004.

8. Stratulat E., Iacovlev V., „Aspectele ecologice ale bilanţului de organică din sol”

//Solul una din problemele principale ale secolului XXI. Lucrările conferinţei internaţionale

ştiinţifico – practice. Editura Ponos. Chişinău, 2003 p. 406 – 407.

9. Starodub Victor, Gheorghiev Nicolai, Fitotehnie Chișinău, Museum, 2008.

10. Viorel Ion. „Fitotehnie”. Bucuresti. Ceres 2010, pag. 53-62 .

11. Берестецкий О.А., Возняковская Ю. М., Доросинский Л. М. и др.

«Биологические основы плодородия », Всесоюзная академия сельсхозяйственных наук

им. Ленина В. И., Москва, Колос, 1984 287 с.

12. Гомонова Н.Ф. Влияние 35-летнего применения минеральных удобрений и

извести на агрохимические свойства дерново-подзолистой почвы в метровом профиле //

Агрохимия. 1980, № 10. С. 38-46.

13. Жукова Л.М., Благовещенская З.К. Изменение агрохимических свойств почв

при длительном применении удобрений // Сел. Хоз. за рубежом. 1981, № 9.

14. Загорча К.Л. Оптимизация системы удобрения в полевых севооборотах

15. Коданев И. М. Агротехника и качество зерна. М.: Колос, 1970.

34

16. Кордуняну П.Н. система применении удобрении Кишинев “Картя

молдовеняскэ” 1984 17-157 c.

17. Минев В. Г. «Экологические проблемы агрохимии», Издательство Московского

Университета, 1988 285 с.

18. Наконечная З. И. “Удобрения и урожай полевых культур” Кишинев “Картя

молдовеняскэ” 1981 99 c.

19. Cпутник полевода, картя молдовеняска, Кишинэу 1979, 42 c.

20. Смирнов П. М., Муравин Э. А. “Агрохимия” Москва “Колос” 1984.

35

DECLARAŢIEprivind asumarea răspunderii

Subsemnatul(a)___________________________, absolvent(a) al Universităţii de Stat „Alecu Russo”

din Bălţi, Facultatea __________________, specialitatea________________, înscris la examenul de

licenţă declar pe propria răspundere că lucrarea de faţă este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor

mele si pe baza informaţiilor obţinute din surse care au fost citate si indicate, conform normelor etice,

în note şi în bibliografii.

Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora şi că nici o parte din lucrare nu încalcă

drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică.

Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituţii de învăţământ superior

in vederea obţinerii unui grad sau titlu ştiinţific ori didactic.

DATA____________

Semnătura______________

36