ORTOPEDICA Raspunsuri

download ORTOPEDICA Raspunsuri

of 44

  • date post

    15-Oct-2015
  • Category

    Documents

  • view

    544
  • download

    2

Embed Size (px)

Transcript of ORTOPEDICA Raspunsuri

1. Definiie Stomatologie ortopedic, protetica dentar, odonto-tehnica, biomateriale. Metode de tratament .

Stomatologie ortopedic- un component al stomatologiei generale, disciplin ce studiaz etiologia, patogenia, tabloul clinic, metodele de diagnosticare, profilaxie i tratament ale afeciunilor sistemului stomatognat.Protetica dentar- este specialitatea stomatologica ce se ocupa de diagnosticul, tratamentul, reabilitarea si mentinerea morfo-functionala si estetica a aparatului dento-maxilar al pacientului prin inlocuirea dintilor si tesuturilor maxilo-faciale pierdute cu substitute artificiale - proteze.Odonto-tehnica - Operaie de conservare i de ntreinere a sntii dinilor prin plombarea,inlocuirea si controlarea lorBiomateriale- este o substan (alta dect medicamentul) sau combinaii de substanede origine sintetic sau natural care poate fi utilizat pentru o perioad de timp, ca un ntreg sau parte a unui sistem, pentru tratamente,dezvoltri sau nlocuiri de esut, organ sau funcie a corpului viu.

Stomatologia ortopedic dispune de urmtoarele metode de tratament: funcional - mioterapia, mecanoterapia; de aparataj - aparate ortodontice; protetic; mixt. Aceste metode de tratament pot fi realizate imediat, n timpul apropiat dup extracie (2-4 sptmni) i tardiv (3-4 luni).

2. Definiia noiunei Sistem stomatognat. Elementele componente. Factorii ce dirijeaz dezvoltarea sistemului stomatognat i explicai legtura reciproc dintre funcie i morfologie prin exemplu ATM.Sistem stomatognat- include un ansamblu de organe si tesuturi situate in regiunea maxilo-faciala,care direct sau indirect participa la realizarea functiilor de baza ale organismului: masticatie,deglutitie,respiratie,fonatie si fizionomie. Sistemult stomatognat este compus din: schelet,dinti,muschii mobilizatori ai mandibulei, buzele si muschii oro-faciali,limba,palatal dur si palatal moale,fibromucoasa cavitatii bucale, vesele sangvin si limfatice si nervii aferenti;trei perechi de glande salivare si A.T.M.Factorii ce influenteaza si dirijeaza dezvoltarea si formarea sistemului stomatognat sint:-factorii biologici;-factorii genetici;-factorii functionali;-factorii neendocrini.Legatura reciproca dintrefunctie si morfologie- la animalele de prada ATM este prezentata printr-o imbinare unica a fosei articulare cu condilii articulari ai mandibulei. Astfel mandibula se poate deplasa numai in plan vertical iardintii au cuspizi inalti si ascutiti. Larumegatoare mandibula executa numai miscari de lateralitate deoarece condilii articulari au o forma concava, iar fosa articulara este de forma convexa; dintii laterali au suprafete ocluzale mari.La rozatoare, structura articulatiei permitedeplasari mandibulare in plan sagital datorita formei cilindrice a condililor articulari situatiin plan sagital,iar incisivii sunt bine dezvoltati siascutiti. La om mandibula executa miscari in toate planurile datorita faptului de imbinare a elementelor din toate articulatiile maisus descrise. In concluzie schimbarile de functie au dus la modificari de structura a dintilor,rolul principal fiind caracterul alimentelor.

3. Funciile proprii i auxiliare ale sistemului stomatognat. Dou etape de morfologie postnatal a dinilor . Modelarea individuala de structura si forma ale componenetelor SS are loc sub influenta functiilor proprii si a celor generale.Din functiile proprii fac parte: masticatia, fonatia, fizionomia,automentinere. Masticatia este cea mai importanta functie ce influenteaza formarea intregului sistem stomatognat. Durata masticatiei este aproximatix de 2 ore zilnic. Fonatia,fiind cea mai recenta functie,totodata constituie si caracteristica cea mai esentiala a omului.Omul vorbeste in mediu timp de 8-10 ore zilnic. Fizionomia este manifestata de tegumentele fetei care prin trasaturie sale ii da posibilitate omului sa-si exprime dispozitia,dorinta si este la fel un mijloc de comunicare intre oameni. Functii auxiliare: respiratia, deglutitia, analizatorica

4.Funcia de automeninere cu componentele ei: autoconservare, autostimulare , autoreglare . Traseele de for la mandibul i maxil. Argumentai ce a condus la formarea lor i importana practicFunctia de automentinere include 3 componente: autoconservare, autostimulare si autoreglare. Prin autoconservare se asigura prevenirea afectiunilor ce pot provoca tulburari functionale ale intregului sistem. Aici se include si functia de autocuratire a cavitatii bucale prin intermediul salivei. Termenul autostimulare genereaza actiunea stimulilor de intretinere, consolidare si perfectionare a componentelor sistemului stomatognat (functia musculara, presiunea masticatorie etc.) Notiunea de autoreglare include acel mecanism biologic care declanseaza modificarile morfologice conform functiei si invers.Liniile de forta nu prezinta altceva decit stilpii de rezistenta care impreuna cu placile osoase compacte ii atribuie mandibulei rezistenta cuvenita. Deosebim urmatoarele trasee de forta la mandibula: 1)marginale; 2)bazilare; 3)transversale; 4)anterioare; 5)posterioare; 6)capsulare;7)radiale. La maxila avem urmatorii stilpi de rezistenta: 1)nazofrontali; 2)zigomatici; 3)pterigopalatini; 4)palatini. La formarea acestor stilpi de forta a dus presiunile care apar in tesutul osos datorita marimii si directiei fortei musculare la actul de masticatie. Importanta practica a liniilor de forta este argumentata prin faptul ca permite de a studia presiunea masticatorie si identificarea unor discordante.5.Enumerai componentele ATM. Triunghiul Bonwill i importana practic.ATM este compusa din urmatoarele elemente: condilii articulari, fosa articulara, tuberculul articular, discul articular (meniscul), capsula articulara si ligamentele articulare. Epifizele condiliane ale mandibulei. Aceste formatiuni asemanatoare cu doua cilindre elipsoidice sunt situate in plan transversal iar suprafata lor anterosuperioara este tapetata cu cartilaj articular. Pe fata anterioara a condilului la nivelul colului se gaseste foseta pterigoida pe care se insera muschiul pterigoidian extern. In raport cu caracterul suprafetei superioare deosebim doua forme tipice de epifize articulare: 1)ingusta in plan sagital si alungita in plan transversal; 2) strivita de sus in jos in asa mod ca diametrul transversal nu depaseste cu mult pe cel sagital. In conditii normale, la aduiti, cind sunt prezenti cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie ca numai portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular. Datorita acestei particularitati presiunile masticatorii nu se transmit asupra boltei fosei articulare, prezentata de o placuta osoasa subtire, care separa articulatia de cavitatea craniului, dar asupra oaselor craniului. Pierderea dintilor laterali sau alte stari patologice duce la schimbarea pozitiei condililor articulari. Ei se deplaseaza superior si distal provocind deseori dureri ca urmare a presiunii ce o exercita asupra acestor tesuturi si asupra regiunii unde trece fasciculul neurovascular. Fosa articulara. Fosa articulara este situata pe osul temporal si are o forma elipsoidica. Anterior ea margineste cu tuberculul articular, distal cu scizura Glasser, interior cu apofiza osului sfenoidal, exterior cu apofiza posterioara a osului zigomatic, iar superior margineste cu o placuta osoasa subtire, care formeaza bolta ei si separa cavitatea articulara de cutia craniana. Adincimea fosei articulare variaza individual si depinde de inaltimea tubercului articular care are in mediu 6-7 mm. Cavitatea ei este de 2-3 ori mai mare decit condilul articular al mandibulei, ceea ce asigura o amplituda mare de miscari in diferite directii. Bolta cavitatii articulare are o captuseala de cartilaj in regiunea scizurii Glasser, care acopera si suprafata tuberculului articular. Inaltimea ocluziei arcadelor dentare nu permit condililor articulari ai mandibulei sa patrunda adinc in fosa articulara, iar pozitia lor la baza pantei tuberculului articular asigura transmiterea presiunii minime in zona boltei fosei articulare. Tuberculul articular. Tuberculul articular prezinta peretele anterior al fosei articulare. Se deosebeste de celelalte elemente ale articulatiei prin diverse forme. Tuberculul articular este bine pronuntat numai la om si se presupune ca la aparitia lui au jucat un rol important particularitatile functionale ale ATM, determinate de consistenta produselor alimentare, cit si schimbarile in ocluzia dentara, si in special aparitia acoperirii arcadei dentare inferioare de cea superioara. La copii tuberculul articular este slab dezvoltat, iar la maturi bine pronuntat. Cu pierderea dintilor acest element al ATM treptat se supune atrofiei. Este dovedit ca forma acestei formatiuni intr-o anumita masura depinde de varietatea de ocluzie. Se considera ca exista trei forme ale tuberculului articular- plata, mijiociu pronuntata, abrupta. Gradul de pronuntare la fel este in dependenta de factorul functional. Se considera ca la folosirea alimentelor aspre predomina deplasarile mandibulei in plan transversal, ceea ce nu permite o dezvoltare pronuntata a acestei formatiuni, pe cind folosirea alimentelor, care nu cere aplicarea unei forte mari in timpul masticatiei, duce la crearea unei forme abrupte a tuberculului. Discul articular (meniscul). Meniscul prezinta o formatiune cu o structura fibroelastica, care fiind situat intre epifizele condiliene articulare ale mandibulei si fosa articulara capata o forma biconcava. Datorita acestui fenomen meniscul are cea mai mica grosime in partea centrala. De marginea lui insera capsula articulara. Discul articular subimparte cavitatea articulara in doua etaje: anterior - superior si inferior-posterior. De disc si capsula insera portiunea superioara a muschiului pterigoidian extern, ceea ce ii permite sa se deplaseze impregna cu epifizele condiliene ale mandibulei. Meniscul un numai lichideaza dezacordul dintre dimensiunile fosei articulare